Vocalele 

sunt sunete continue care se rostesc fără efort și pot forma și singure silabe.
În limba română există 7 vocale: a, ă, â(î), e, i, o, u.
1. Din punctul de vedere al poziției limbii pe verticală, vocalele pot fi de trei feluri:
- vocale la a căror rostire limba ocupă poziția de sus (superioară): [i], [î], [u];
- vocale la a căror rostire limba ocupă poziția de mijloc (medie): [e], [ă], [o];
- vocale la a căror rostire limba ocupă poziția de jos (inferioară): [a].
2. Celor trei poziții ale limbii pe verticală le corespund trei grade de deschidere a gurii,
conform cărora vocalele se împart în:
- închise (grad minim de deschidere a gurii): [i], [î], [u];
- medii (grad mijlociu de deschidere a gurii): [e], [ă], [o];
- deschise (grad maxim de deschidere a gurii): [a].
3. Din punctul de vedere al poziției limbii pe orizontală, vocalele se împart în:
- anterioare (limba este înaintată spre alveole): [i], [e];
- centrale (limba ocupă poziția de centru): [î], [ă]. [a];
- posterioare (limba se retrage în partea posterioară a cavității bucale): [u]. [o].
4. Din punctul de vedere al participării/neparticipării buzelor la rostire, vocalele se
împart în:
- labiale (buzele participă la rostire): [o], [u];
- nelabiale (buzele nu participă la rostire): [a], [ă], [e], [i], [î].
Caracterizarea fiecărei vocale:
[a] – deschisă, centrală, nelabială;
[e] – medie, anterioară, nelabială;
[ă] – medie, centrală nelabială;
[i] – închisă, anterioară, nelabială;
[î] – închisă, centrală, nelabială;
[o] – medie, posterioară, labială;
[u] – închisă, posterioară, labială.

Punctul (.) este semnul grafic care se notează la sfârșitul propoziției sau frazei cu înțeles de
sine stătător și marchează pauza în vorbire.
Punctul se notează:
- după o propoziție sau frază cu înțeles deplin:
Ea citește o carte.
Ea citește o poezie pentru ca să participe la un concurs de recitări, ce va avea loc săptămâna
viitoare la București.
- după un răspuns la o întrebare:
- Cine-i a scris pe tablă?
- Eu.
- după paranteză, atunci când aceasta intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze;
- în interiorul parantezei, dacă propoziția independentă sau fraza se află în întregime în
paranteza respectivă.
- după abrevieri:
a. abrevierea unor cuvinte: adv. (adverb), pron. (pronume), vb. (verb)
b. denumiri formate din prima literă a fiecărui cuvânt: O.N.U., U.N.E.S.C.O., A.S.E.
c. prescurtări ale unor cuvinte formate din prima silabă a cuvântului + consoana sau
grupul de consoane cu care începe silaba a doua: cap. (capitol); op.cit. (opera citată).
NU se notează niciodată punct:
 după titlurile de cărți, opere literare, muzicale:
„O scrisoare pierdută”, „Aida”
 după formulele de adresare (în scrisori, cuvântări), când se pune virgulă sau semnul
exclamării:
Dragii mei, - Oameni buni!
 după abrevierile formate din prima şi ultimele litere ale cuvântului:
d-ta; d-voastră; d-tale
 după abrevieri de genul:
Tarom, Romarta
 după simbolurile și prescurtările din chimie, fizică şi matematică:
O (oxigen), H (hidrogen), V (viteză) km, kg, triunghiul ABC
 după punctele cardinale:
N; S; E; V;