Vocale

ё – mereu accentuat

Vocala accentuată [e]

е – între două consoane dure, prima fiind ж, ш, ц / în cuvintele de origine străină, pe primul loc
poate fi orice consoană dură

э – la început de cuvânt / după o vocală

Sunetele corespunzătoare literei A (în poziție atonă; sunete slabe, reduse)

a – după consoane dure, în prima silabă protonică1 / la început de cuvânt

ă – după consoane dure, în toate celelalte silabe protonice și în cele posttonice2 / după
consoanele moi ч, щ, în desinențele posttonice

ie – după consoanele moi ч, щ, în prima silabă protonică

i – după consoanele moi ч, щ, în toate celelalte silabe protonice și în cele posttonice

Sunetele corespunzătoare literei O (în poziție atonă; sunete slabe, reduse)

a – după consoane dure, în prima silabă protonică / la început de cuvânt

ă – după consoane dure, în toate celelalte silabe protonice și în cele posttonice

Sunetele corespunzătoare literei E (în poziție atonă; sunete slabe, reduse)

îe – după consoanele dure ж, ш, ц, în prima silabă protonică

ă – în toate celelalte silabe protonice și în cele posttonice

ie – după consoanele moi ч, щ, în prima silabă protonică

i – după consoanele moi ч, щ, în toate celelalte silabe protonice și în cele posttonice

ii – la început de cuvânt în silabe atone / după o vocală în silabele posttonice

iie – după ь sau ъ cu valoare de semn despărțitor / după o vocală, în silabele protonice

iă – după ь cu valoare de semn despărțitor, în silabele postonice / după vocale, în desinențe

verbale posttonice

1
Silabele protonice sunt cele de dinaintea accentului.
2
Silabele posttonice sunt cele de după accent.
 Vocalele neaccentuate [i], [î], [u] – se pronunță mai scurt
i–и

î – ы după consoane dure

– и după consoanele ж, ш și uneori ц / la începutul cuvântului, când cel anterior se termină în

consoană dură; se rostește fără pauză

u – у după consoane dure

– ю după consoane moi

Valoarea fonetică a literelor е, ё, ю, я – sub accent

Un singur sunet

– după consoane palatalizate: [e], [o], [u], [a]

– ё = [o] după consoanele ж, ш

– ю = [u] după consoana ш

Două sunete

– la început de cuvânt

– după o vocală

– după ь sau ъ cu valoare de semn despărțitor: i semivocalic urmat de [e], [o], [u], [a] = [ie], [io],
[iu], [ia]

Sunetele corespunzătoare literei я

Accentuată

a – după consoane moi

ia – la început de cuvânt / după o vocală / după ь sau ъ cu valoare de semn despărțitor

Neaccentuată

ie – după consoane moi, în prima silabă protonică

i – după consoane moi, în toate celelalte silabe protonice și în cele posttonice

ă – după consoane moi, în desinențe posttonice

ia – după o vocală / după ь sau ъ cu valoare de semn despărțitor

ii – după vocale, în celelalte silabe protonice și în cele posttonice / la început de cuvânt

iă – după ь cu valoare de semn despărțitor, în toate silabele protonice în afară de prima și în cele
posttonice / după vocale în desinențele posttonice

Valoarea fonetică a literei э

Accentuată

e (deschis) – la început de cuvânt / după o vocală

Neaccentuată

ie – după vocale, în prima silabă protonică

i – după vocale, în toate celelalte silabe protonice și în cele posttonice

e – la început de cuvânt / după vocale în silabele posttonice

îe – după consoanele dure (cu care se termină prefixele), în silabele protonice

Valoarea fonetică a literei й

= i semivocalic

– se întâlnește aproape totdeauna după vocale

– se poate întâlni la începutul cuvântului (în termeni împrumutați din alte limbi)

Consoane

Consoane sonore și surde

care nu formează perechi

consoane care formează perechi
nu au corespondente nu au corespondente
surde sonore

sonore b v g d j z l m n r

surde p f k t ș s h ț č

Consoanele sonore nu se întâlnesc:

– la sfârșit de cuvânt
– înaintea unei consoane surde

=> literele б, в, г, д, ж, з = sunetele surde corespunzătoare: [p], [f], [k], [t], [ș], [s]

– când se întâlnesc la final de cuvânt două dintre literele de mai sus, acestea redau consoane
surde: ultima fiindcă este la final de cuvânt, penultima deoarece stă în fața uneia surde

* acest fenomen = afonizare (asurzire) = rostirea unei consoane surde în locul uneia sonore

Consoanele surde nu se întâlnesc înaintea uneia sonore.

Excepție: înainte de v

– literele п, ф, к, т, ш, с = sunetele sonore corespunzătoare: [b], [v], [g], [d], [j], [z]

* acest fenomen = sonorizare = rostirea unei consoane sonore în locul uneia surde

Consoane dure și moi

Cele mai multe consoane vin în perechi: dure (velare) și moi (palatale3)

Consoanele dure

– mereu dure: ж, ш, ц

– niciodată înaintea vocalei [i]

– înaintea vocalelor [a], [o], [u], [e], [î] (sau variantelor neaccentuate)

excepție: consoanele [g] și [k] nu se întâlnesc niciodată, în cuvinte de origine rusă, înaintea
vocalei [î]

– înaintea unei consoane dure

– la finalul cuvântului

* situație valabilă și pentru cazurile în care consoanele sonore se afonizează la finalul cuvântului

– înaintea semnului tare: numai pentru consoanele [b], [d], [t]

Consoanele moi

– mereu moi: ч, щ

– niciodată înaintea vocalei [î]

– înaintea vocalelor [e], [i]

3
Limba atinge cerul gurii.
– înainte de ё, ю, я

– înaintea semnului moale

– înaintea semnului tare, în interiorul cuvântului, după prefixele с-, в-, из-

– uneori, înaintea unei consoane palatalizate:

 [s] înaintea consoanelor [p’], [v’], [m’]

 [s] cu rol de prefix sau prepoziție (с- sau с) înaintea consoanelor [s’], [t’], [n’], [l’]
 [z] (notat prin litera с, cu rol de prefix sau prepoziție) înaintea consoanelor [b’] și [d’]
 [v] cu rol de prefix sau prepoziție (в- sau в) înaintea consoanelor [v’] și [m’]
 [t] înaintea consoanei [č’]
 [n] înaintea consoanelor [n’], [t’], [d’], [č’], [ș’:]
 în cazul consoanelor duble [zz], [tt], [dd], [vv], [nn], [bb], când cea de-a doua consoană
este palatalizată, se moaie de asemenea și cea care o precedă
 grupul de consoane [st] înaintea consoanei [v’]

Funcția fonetică a semnelor ь și ъ

Semnul moale (ь) și semnul tare (ъ) indică modul în care se rosește sunetul precedent, fie cel
următor.

Se scriu numai după consoane.

Semnul moale

– pentru a indica în scris palatalizarea consoanei precedente

– pentru a indica în scris palatalizarea consoanei precedente + a arăta faptul că literele е, ё, ю, я

care urmează după semnul moale notează sunetele [e], [o], [u], [a] (sau variantele lor
neaccentuate), precedate de i semivocalic

 dublă valoare: de palatalizare și de despărțire

– după literele ж, ш, ч, щ pentru a indica

 genul feminin al substantivelor terminate într-una dintre acele litere

 pers II sg indicativ prezent/viitor simplu
 pers II vb imperativ

Semnul tare

– pentru a arăta faptul că literele е, ё, ю, я care urmează după semnul tare notează sunetele [e],
[o], [u], [a] (sau variantele lor neaccentuate), precedate de i semivocalic

 valoare de semn despărțitor

 marchează caracterul dur al consoanelor [b], [d], [t] care îl precede
– pentru a indica în scris palatalizarea consoanei precedente + a arăta faptul că literele е, ё, ю, я
care urmează după semnul moale notează sunetele [e], [o], [u], [a] (sau variantele lor
neaccentuate), precedate de i semivocalic

 după prefixele с-, в-, из-

 dublă valoare: de palatalizare și de despărțire
 îndeplinește funcțiile semnului moale (când acesta are lor de semn despărțitor)

Valoarea fonetică a unor îmbinări de consoane

сш, зш – [ș:] = ș dur și lung

жч, сч, зч – [ș’:] = ș palatalizat și lung

жж, сж, зж – [j:]

тс, дс – [ț] la limita dintre temă și sufix

– [ts] la limita dintre prefix și rădăcină / la limita dintre prepoziție și cuvântul respectiv

тц, дц – [ț:]

чн – [č’n] (adică așa cum se scriu) / [șn] în câteva cuvinte, puține la număr4 + în patronime
feminine

чт – [č’t] (adică așa cum se scriu)

– [șt] în cuvântul что [șto] = ce și derivatele sale: чтобы [ștObî] = ca să, что-то [ștOtă] =
ceva, что-нибудь [ștOn’ibut’] = ceva

Excepție: нечто [n’eč’tă] = ceva

гк, гч – [hk], respective [hč’]

стн – [sn], adică [t] nu se pronunță

здн – [zn], adică [d] nu se pronunță

стл – [sl], adică [t] nu se pronunță

стск – [s:k], adică [t] nu se pronunță, iar [s] se rostește lung

вств – [stv], adică primul [v] nu se pronunță

рдц – [rț], adică [d] nu se pronunță

4
конечно [kan’Eșnă] = firește; скучно [skUșnă] = plictisitor; яичница [iiișn’iță]= omletă; прачечная[prAč’ișnăiă]
=spălătorie
лнц – [nț] adică [l] nu se pronunță

Rostirea unor forme gramaticale

1. Desinențele adjectivelor de nominativ singular -ый –ий

a) -ый și -ий (aceasta din urmă doar după ж și ш) – fie [ăi], fie [îi]
b) -ий după г, к și х – fie [ii], fie [ăi]
c) -ий după orice consoană în afară de ж, ш, г, к și х – [ii]
2. Desinențele adjectivale de nominativ plural -ые și -ие – [îi], respectiv [ii]
3. desinențele adjectivale (masculine și neutre) la genitiv singural -ого și -его

litera г notează sunetul [v]

4. desinențele atone ale verbelor de conjugarea I (pers. II ți III sg., I și II pl.), la indicativ
prezent sau viitor simplu litera е notează fie un [iă], fie un [i] (în limba vorbită,
caracterizată de un ritm mai alert)
5. finala -ться (din structura verbelor reflexive la infinitiv) și finala -тся (din forma de pers.
III a verbelor reflexive la indicativ prezent și viitor simplu) – [ț:ă], adică un [ț] lung urmat
de [ă]
6. particulele verbale reflexive -сь și -ся
a) particula -сь se pronunță fie palatal [s’], fie dur [s]

varianta palatalizată se folosește mai des, iar uneori este singura admisă (în formele de gerunziu)

b) particula -ся se pronunță cu [s] dur după o consoană dură și cu [s] moale după o
consoană palatalizată sau după un i semivocalic (й)