Agresivitatea

Agresivitatea este un fenomen mondial, deosebit de complex și controversat, ce a luat

amploare din ce în ce mai mult în ultima vreme și care a constituit obiect de cercetare în
literatura de specialitate încă din cele mai vechi timpuri.
Comportamentul agresiv se întâlnește la toate ființele, în special la oameni, indiferent
de gradul de dezvoltare al civilizației umane, în diferite medii sociale, la nivel de popoare în
procesul de expansiune geografică, la nivelul autoritătaților publice, cu precădere, în
sistemele totalitare în care agresivitatea este motivată politic dar se încalcă grav drepturile
omului (ex:Coreea de Nord), însă în cele ce urmează voi face referire numai la agresivitatea
umană.

De-a lungul timpului au existat mentalități precum „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”,
“unde dă tata, crește”, “bătaia e ruptă din rai”ce încurajau agresivitatea, care din păcate,
există și astăzi în anumite culturi și zone geografice.

“Homo homini lupus - Omul este lup pentru om”, aforism utilizat de Plaut în lucrarea
Adagia (1500) este de actualitate și astăzi, și poate fi concretizat prin faptul că omul nu este
agresiv doar pentru a supraviețui ci și din pură plăcere (sporturi de contact, vânătoare) și
pentru a-și atinge anumite scopuri (lupta pentru putere, de actualitate fiind războiul Rusiei
contra Ucrainei).

„Prin agresivitate, înțelegem un comportament verbal sau acțional ofensiv, orientat

spre umilirea și chiar suprimarea fizică a celorlalți”1
Agresivitatea presupune existența intenției de a produce efecte dăunătoare asupra unei
persoane fără consimțământul acesteia.

Având în vedere faptul că oamenii pun adesea sub semnul egalității termenul de
agresivitate cu cel de violență, fără să știe că există diferențe ușoare și subtile între acestea, se
impune o deosebire între acestea. Așadar, la agresivitate activitatea se regăsește si la nivelul
intelectului concretizat prin intenție, premeditare, scop de a face rău, pe violențe este
caracterizată prin aplicarea forței fizice.

În ceea ce privește cauzele care declanșează agresivitatea, au fost abordate la nivel

theoretic mai multe perspective ale agresivității:
“-perspectiva biologică: consideră agresivitatea o tendință înnăscută de acțiune, respectiv
agresivitatea apare ca un instinct (model predeterminat de răspunsuri la stimulii din mediu,
răspunsuri ce sunt controlate genetic;
- etologia, ramură a biologiei ce studiază instinctele, a arătat că agresivitatea are un aspect
funcțional, pozitiv, în lumea animală fiind limitată de anumite semnale de capitulare și de
supunere a învinsului, această inhibiție dispărând însă la om;
- explicații sociale și biosociale: insistă pe trăiri psihice precum frustrarea (orice eveniment ce
interferează cu atingerea scopului), care determină furie, ostilitate și comportament agresiv;
frustrarea nu conduce întotdeauna la agresivitate, astăzi cele mai multe teorii insistând pe un
proces de învățare socială.”2

1
Butoi, T. (2019). Tratat universitar de psihologie judiciară, Ed. A 2-a, rev. și adăug., București: Pro Universitari,
p. 368.
2
Bratu, V., Lupșa, E. (2005). Psihologie:manual pentru clasa a X-a, Deva: Corvin, p. 92-93.
 Orice situație de agresivitate implică trei subiecți: autorul (agresorul), victima (persoana
agresată) și martorii.

Comportamentul agresiv poate fi orientat:

- „Contra propriei persoane (autoagresiune, precum sinuciderea, automutilarea);
- Spre distrugerea obiectelor investite cu semnificații sociale;
- Heteroagresivitatea (împotriva celorlalți și a conducătorilor).”3

În ceea ce privește izvorul comportamentului agresiv, ce a constituit obiect de cercetare

de-a lungul timpului au fost elaborate mai multe teorii de natură, biologică, sociologică,
psihosocială și psihologică, însă voi analiza doar urmatoarele: 4
 Teoria impulsului nativ, concepută de S. Freud, ce presupune un instinct înnăscut de
supraviețuire (reacția de“luptă sau fugi”).
 Teoria reactivă afirmată de J. Dollard, care încearcă să explice faptul că reacția la
frustrare(stări de tensiune nervoasă create prin apariția unui obstacol în calea realizării
dorințelor unor personae) poate determina apariția comportamentului agresiv. Această
teorie este întărită și de Alfred Adler, care susține că persoanele care au complexe de
inferioritate au o deschidere mai mare spre agresivitate.
 Teoria socială a învățării, avansată de A. Bandura, ce se concretizează în
comportamentele învățate prin puterea exemplului ce conduc la dezvoltarea conduitei
agresive. (imitație, observație)
 Teoria catharsis-ului, teorie conform căreia orice acțiune agresivă reduce
probabilitatea unei agresiuni ulterioare.

Există două categorii de factori5 care contribuie la apariția comportamentului agresiv:

- Personali
- Mediu

Factorii personali:
Tipul de personalitate și sexul (în unele culturi băieții sunt educați în acest sens, în timp ce
fetele sunt descurajate)

Factorii de mediu:
Zgomotul (amplifică agresivitatea numai la indivizii care au deja tendințe agresive),
temperatura (agresivitatea crește pe măsură ce crește temperatura), aglomerația (depinde de
percepția subiectivă: plăcută sau neplăcută).

Conceptul de agresivitate se clasifică sub mai multe forme, tipologii precum:

- Fizică (loviri, răniri)
- Verbală (insulte, bârfe)
- Directă, activă (loviri sau insulte) pasivă (blocarea unui comportament al victimei,
refuzul de a vorbi) – când are efecte directe asupra victimei
- Indirectă – când există intermediari între agresor și victimă
- Violentă (fizică, psihică, morală)
- Nonviolentă
3
Butoi, T. (2019). Tratat universitar de psihologie judiciară, Ed. A 2-a, rev. și adăug., București: Pro
Universitaria, p. 368.
4
Cosmovici, A. (2005). Psihologie generală, Iași: Polirom.
5
Bratu, V., Lupșa, E. (2005). Psihologie:manual pentru clasa a X-a, Deva: Editura Corvin, p. 93.
 - Latentă (se desfășoară prin urmărirea unor filme agresive, jocuri agresive, șamd.)
- Manifestă (se desfășoară direct față de propria persoană sau față de ceilalți)
- Spontană
- Premeditată
- Masculină sau feminină
- Individuala si agresivitatea colectiva;
- Instrumentală ( planificată, ex. competiții sportive cu lupte de contact, 6
- Agresiunea malignă (cazurile patologice la persoanele cu Tulburări psihice – boli
mintale)
- Activă (
- Pasivă (evitarea implicării, frica de conflict, omisiunea de a da ajutorul necesar)

Bullyingul

Termenul de “bullying” provine din limba engleză, se traduce prin itemii de “bătăuș,
huligan”, și se referă la “toate faptele prin care o persoană este intimidată, hărțuită,
batjocorită, chiar terorizată”7, iar conform Asociației Americane de Psihologie, bullyingul
este definit ca “o formă de agresiune în care care o persoană provoacă în mod repetat și
intenționat disconfort altei persoane prin agresiune verbală sau fizică, comportament agresiv
sau umilitor sau prin acțiuni mai subtile.”8
De asemenea, există și o definiție legală a bullyingului caracterizată ca fiind “acțiunea
sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil
de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință
atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare
sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte
de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă,
naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de
convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de
acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile
destinate educației și formării profesionale.”9
Tot la fel de important este de analizat legătura dintre conceptul de agresivitate și
conceptul de bullying pentru o identificare corectă a semnificațiilor.
Așadar, conceptul de agresivitate este unul mai larg care încorporează comportamentul de
bullying, acesta din urmă făcând parte din forma de agresivitate instrumentală.
“Comportamentul de bullying este un comportament care se repetă, făcut cu intenția de a răni
și se manifestă cu scopul de a obține un beneficiu: statut, putere, prestigiu, popularitate,
respect, etc., pe când comportamentul agresiv (agresivitate reactivă) apare ca o reacție la
disconfort manifestată prin frustrare sau furie fără scopul de a obține ceva.”10

Bullyingul se poate manifesta sub mai multe forme:

o Verbal:
- Punerea poreclelor, injurii, jigniri, țipete, persiflare.
o Fizic:
6
Paulescu, N. (1995). Instincte, patimi și conflicte, București:Editura Fundația Anastasia.
7
Dănileț, C. (2022). Elevul și legea: manual de educație juridică, București: Universul Juridic, p. 177.
8
https://www.mindinstitute.ro/bullying/
9
Pct. 61 din Anexa la Legea educației naționale nr. 1/2011, privind violența psihică - bullying
10
https://www.unicef.org/moldova/media/7006/file/Stop%20bullying%20în%20scoală.%20Program
%20adresat%20cadrelor%20didactice.pdf
 - Loviri, piedici, distrugeri, furt, amenințări
o Relațional
- Intimidare, izolare, manipulare, discreditare.
o Social (pe diferențe de rasă, cultură, religie, sexualitate, aspect fizic)11
- Insulte cu privire la statutul social, excludere.
o Mobbing
- Agresiune verbală și emoțională a unui grup față de o persoană.12
o Cyberbullying (electronică în mediul on-line, prin intermediul telefonului sau a
computerului)
- Răspândirea zvonurilor, postarea pozelor sau filmulețelor stânjenitoare, comentarii
negative, amenințări și/sau hărțuiri, mesaje anonime răutăcioase sau amenințări,
șantaj, copierea identității persoanei și folosirea acesteia în scopuri rău-intenționate.13

Având în vedere faptul că în ultimii ani acest fenomen de sociologic a luat amploare, fapt
care a condus la necesitatea găsirii unei soluții optime cu rol de prevenire și combatere a
acestui tip de comportament la nivel național prin reglementarea bullyingului pentru prima
dată în România prin Legea nr. 221/2019 pentru modificarea și completarea Legii educației
naționale nr. 1/2011, s-a interzis expres bullyingul și s-a dispus obligativitatea instruirii
personalului didactic cu privire la acest fenomen în vederea identificării și aplicarii unor
strategii potrivite de prevenire și combatere.

Intervenția în cazul situațiilor de bullyingului la școală se realizează prin intermediul

diverselor instituții precum: unități de învățământ, poliție, direcțiile generale de asistență
socială și protecția copilului, ONG-uri (UNICEF, Asociația Telefonul Copilului), iar
sesizarea acestora se face către:” conducerea unității de învățământ, cadre didactice, consilier
școlar, linia europeană de asistență pentru copii 116 111, alte entități cu responsabilități în
domeniu.”14
În privința sancționării acestui comportament de tip bullying se vor aplica două tipuri de
sancțiuni:
1. disciplinare în conformitate cu Statutul elevului;
2. Sancțiuni de natură civilă (delicte civile:injurii, insulte, defăimare), contravențională
(avertisment, amenzi de catre CNCD15 pentru discriminare) și penală
(infracțiuni:loviri, amenințare, șantaj, hărțuire) prin raportare la încadrarea faptei.

Combaterea agresivității se poate realiza mai întâi prin recunoașterea cauzelor apariției
comportamentului agresiv și mai apoi prin acționarea în vederea înlăturării acestuia.
De la caz la caz, se poate apela la autoritățile abilitate, la prieteni, la familie sau la alte
categorii de instituții pentru a ameliora efectele produse, efectuarea psihoterapiei cognitiv-
comportamentală pentru a învăța cum se poate ține sub control comportamentul agresiv prin
tehnici de gestionare a furiei, iar în cazurile de natură patologică (leziuni cerebrale,
schizofrenie, tulburare bipolară, etc.) se recomandă medicamentația.

Prevenirea agresivității se poate realiza prin pedeapsă, care are atât un rol de
sanționare cât și de prevenire a comportamentului agresiv, prin diverse modalități de relaxare
11
Dănileț, C. (2022). Elevul și legea: manual de educație juridică, București: Universul Juridic, p. 179.
12
https://b.politiaromana.ro/files/pages_files/BULLYING.pdf, p. 1.
13
Dănileț, C. (2022). Elevul și legea: manual de educație juridică, București: Universul Juridic, p. 179.
14
Art. 4 alin. (4) din HG ref. la Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 221/2019, pentru
modificarea și completarea Legii educației naționale nr.1/2011, privind violența psihologică-bullying.
15
Consiliul Național de Combatere a Discriminării.
(yoga, reiki, exerciții fizice, artă), de autocunoaștere și autodezvoltare și, cu precădere, prin
educație atât la nivel școlar sau în climatul organizațional, cât și la nivelul întregii societăți.

Concluzii
Din aspectele analizate mai sus rezultă că nu orice formă de agresivitate este
antisocială, ci ea depinde de normele și valorile general acceptate de societate. Așa cum am
analizat în cele ce preced, este necesară identificarea situațiilor de agresivitate sub toate
formele ei de manifestare pentru a interveni și gestiona în consecință. Pe lângă strategiile de
prevenire și de combatere a comportamentelor agresive, mai prezintă importanță și
perspectiva strategiilor preventive și de contracarare a victimizării în care potențialele victime
să evite sau să minimizeze pericolul de victimizare.

Bibliografie

Butoi, T. (2019). Tratat universitar de psihologie judiciară, Ed. A 2-a, rev. și adăug., București: Pro Universitaria.
Bratu, V., Lupșa, E. (2005). Psihologie:manual pentru clasa a X-a, Deva: Editura Corvin.
Cosmovici, A. (2005). Psihologie generală, Iași: Polirom.
Paulescu, N. (1995). Instincte, patimi și conflicte, București:Editura Fundația Anastasia.
Dănileț, C. (2022). Elevul și legea: manual de educație juridică, București: Universul Juridic.
https://b.politiaromana.ro/files/pages_files/BULLYING.pdf, accesat la 19.01.2023.
https://www.unicef.org/moldova/media/7006/file/Stop%20bullying%20în%20scoală.%20Program%20adresat
%20cadrelor%20didactice.pdf, accesat la 19.01.2023.
https://www.mindinstitute.ro/bullying, accesat la 19..01.2023.