Christian A. Schwarz J 3 $ 7 .

Dezvoltarea
naturală a
bisericii
Un ghid al celor opt trasaturi
esenţiale ale unei biserici
sănătoase

IT3PACT
g e d ia g e d ia

Editura Impact Media

Timişoara, 2003
 şi în 50 de ţări. Adresele distribuitorilor diferitelor ediţii menţionate
mai sus pot fi găsite pe internet:
www. NCD-international. org

© 1996 Christian A. Schwarz

Drepturile internaţionale: C & P Publishing, D-25924 Emmelsbull, Germania

Versiunea în limba română este publicată prin efortul susţinut al

d-lui Isac-Mircea Matei, Director Naţional al DNB România.
2003 Drepturile asupra ediţiei în limba română aparţin Departamentului de Educaţie al
Bisericii „Agape" Timişoara, Calea Aradului 15/A, tel/fax: 0256-200280
E-mail: agape@mail.dnttm.ro

Traducere şi corectare: Dumitru lliesi & Dana Lungu

Consilier editorial: Eugen V. Paul-Faina
Tiparul M.C.E. HOREB, Viladecavalls, (Barcelona), Spania - Printed in Spain

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale:

SCHWARZ, CHRISTIAN A.
Dezvoltarea naturală a bisericii: un ghid al celor opt trăsături calitative esenţiale ale
unei biserici sănătoase /
Christian A. Schwarz. - Timişoara : Impact Media, 2002
p. 128; 16,5 x 24 cm.
^ tu n ic A iu i a p a r i ţ i e i ----------- rrCm ţU

acestei cărţi
în urmă cu zece ani, când am început primele cercetări privind edifi­
carea bisericii, am găsit mai mulţi factori care erau în contradicţie cu „ Aceasta nu
unele manuale care tratau mişcarea de creştere a bisericii. Este posi­
este nici o carte
bil oare ca unele lucruri care, în literatura de specialitate sunt tratate
europeană, nici
aproape ca o dogmă, să nu fie altceva decât un mit?
Cu cât ne aprofundam mai mult în studiul nostru, ne era tot mai clar una asiatică,
că aveam nevoie de un început nou în edificarea bisericii. Aşa că, am nici una ameri­
pus bazele Institutului pentru dezvoltarea naturală a bisericii, am for­ cană, nici una
mat o reţea, împreună cu alte organizaţii din toate părţile lumii, şi am africană, nici
conceput materiale care să ajute bisericile să implementeze acest
una australiană
„nou" început.
Interesul în acest domeniu a crescut, cel puţin în Germania, Austria
- ci mai bine
şi Elveţia. în momentul în care creştini din alte ţări au remarcat utilitatea spus: este totul
materialelor noastre şi au apărut primele cărţi în afara spaţiului deopotrivă."
germanic, ne era clar că lucrarea noastră trebuie aşezată pe o bază mai
solidă. Cine ne poate asigura că principiile pe care le-am descoperit
noi în Germania sunt valabile şi în Los Angeles, sau Buenos Aires, sau
Leningrad? Nu aveam decât o singură modalitate de a ne convinge
de asta: trebuia să studiem biserici de pe tot globul pământesc.
Acest plan s-a dovedit curând a fi cea mai mare provocare a vieţii
mele: am studiat mai mult de 1000 de biserici din 32 de ţări de pe
toate cele cinci continente. Peste patru milioane de răspunsuri în 18
limbi diferite au fost introduse în computer şi interpretate în lumina
criteriilor ştiinţifice. Acest efort a devenit cel mai cuprinzător proiect
de cercetare a cauzelor creşterii bisericii făcut vreodată în creştinism!
Interesul pe care l-a trezit creşterea naturală a bisericii între timp, în
cele mai diverse confesiuni, ţări sau culturi, (în patru ani au apărut
lucrări în 50 de ţări şi 30 de limbi), mi-a demonstrat că munca enor­
mă din ultimii ani a fost cu folos! Pentru mine personal, unul din
privilegiile mele cele mai mari, a fost să învăţ, întâlnidu-mă cu o
mulţime de creştini atât de diferiţi, adevăratele principii ale edificării
bisericii folosite de Dumnezeu pretutindeni. în acelaşi timp, am fost
nevoit să renunţ la gândurile mele preferate, deoarece nu corespun­
deau strategiei lui Dumnezeu.

Emmelsbull, toamna anului 2000 Christian A. Schwarz

t i § t€
C^o

'ece Cuprins Dezvoltarea naturală

a bisericii
.ten
Prefaţă.................................................................................................................. 3
> z\o'
ACi Introducere 6
isse
cf f
Abandonarea gândirii tehnocrate........................................................ 6
Ce este dezvoltarea naturală a bisericii?........................................... 8
Descoperirea „potenţialului b iotic"..................................................... 10
Principiul „de la s in e "................................................................................. 12
. Â;
’AjjSÎţ
'V -'-A\ '
Partea întâi: Opt trăsături calitative 15

Demitologizarea creşterii bisericii......................................................... 16

Proiectul internaţional de cercetare..................................................... 18
lo c Este „creşterea" criteriul potrivit?.......................................................... 20
ka Prima trăsătură calitativă: Conducere care împuterniceşte......
A doua trăsătură calitativă: Slujire orientată pe d aruri................
22
24
A treia trăsătură calitativă: Spiritualitate pasionată....................... 26
A patra trăsătură calitativă: Structuri funcţionale........................... 28
A cincea trăsătură calitativă: Serviciu de închinare inspirator.. 30
A şasea trăsătură calitativă: Grupuri mici integratoare................ 32
1 A şaptea trăsătură calitativă: Evanghelizare orientată pe nevoi 34
A opta trăsătură calitativă: Relaţii bazate pe dragoste................ 36
Nici o trăsătura calitativă nu poate lipsi............................................. 38
„Ipoteza 6 5 " .................................................................................................... 40
Abordarea calitativă...................................................................................... 42
De ce nu sunt adecvate obiectivele de creştere cantitativă .... 44
Sunt „bune" bisericile m ari?........... ....................................................... 46

Partea a doua: Factorul minim 49

Concentrarea energiilor............................................................................. 50
Butoiul cel mai m ic....................................................................................... 52
Exemple din agricultură............................................................................. 54
Factorul minim sau m axim ?..................................................................... 56
Atenţie la „m odele"!.................................................................................... 58
 Partea a treia: Şase principii biotice 61

Tehnocrat sau biotic? ................................................................................. 62

De ce nu este funcţională tehnocraţia?............................................. 64
Principiul 1: Interdependenţa................................................................. 66
Principiul 2: Multiplicarea......................................................................... 68
Principiul 3: Transformarea energiei.................................................... 70
Principiul 4: Multifuncţionalitatea........................................................ 72
Principiul 5: Simbioza................................................................................. 74
Principiul 6: Funcţionalitatea................................................................... 76
Biotic = opusul obişnuitului...................................................................... 78
Să învăţăm să gândim b io tic................................................................... 80

8partea a patrar O noii^pararfi^^ a ■ ■ H

Bipolaritatea în Biblie................................................................................... 84
Pericole la dreapta şi la stânga............................................................... 86
Paradigma tehnocrată................................................................................ 88
Paradigma spiritualistă................................................................................ 90
Efectele paradigmelor greşite.................................................................. 92
Consecinţe teologice................................................................................... 94
Practic, ce înseamnă aceasta?................................................................. 96
Putem „face" o biserică să crească?.................................................... 98
Fundătura pragmatismului........................................................................ 100

Cum să vă dezvoltaţi propriul vostru program ............................. 104

Pasul 1: Clădiţi moment spiritual ......................................................... 106
Pasul 2: Identificaţi factorii m inim i....................................................... 108
Pasul 3: Stabiliţi obiective calitative..................................................... 110
Pasul 4: Identificaţi obstacolele.............................................................. 112
Pasul 5: Aplicaţi principiile biotice........................................................ 114
Pasul 6: Folosiţi-vă punctele ta ri............................................................ 116
Pasul 7: Folosiţi uneltele DNB (Dezvoltarea naturală a bisericii) 118
Pasul 8: Monitorizaţi eficacitatea........................................................... 120
Pasul 9: Ocupaţi-vă de noii factori m inim i....................................... 122
Pasul 10: Multiplicaţi-vă biserica........................................................... 124
Epilog: Creşterea bisericii prin puterea Duhului Sfânt............... 126
Paşii următori.................................................................................................... 128
 introducere Abandonarea gândirii
tehnocrate

De ce sunt atât de mulţi creştini sceptici cu privire la mişcarea de

„Spune-ţi 'adio' creştere a bisericii? Să fie oare pentru că ei nu doresc creşterea pro-
programelor priilor lor biserici? Sau pentru că nu le place evaluarea eficacităţii
lucrării în bisericile lor? Sau pentru că prioritatea lor numărul unu nu
omeneşti de
este Marea însărcinare?
succes şi 'bun Nu mă îndoiesc că există oameni care se potrivesc acestor descrieri,
venit' automa- însă criticile adresate principiilor de-acum acceptatei mişcări de creş-
tismelor divine tere a bisericii nu vin numai din cercurile lor. Am întâlnit mulţi
de creştere." creştini care nu numai că îi iubesc pe cei pierduţi, ci au şi o metodă
bine gândită de slujire, dar care, din anumite motive nu au îmbrăţişat
niciodată mişcarea de creştere a bisericii.
Lor li se pare că această mişcare prezintă reguli şi principii simpliste
„care oricum nu dau rezultate în lumea reală". Din punctul lor de
vedere, cei ce o îmbrăţişează încearcă să facă, prin propria lor putere,
ceea ce numai Dumnezeu poate face. Indiferent dacă această impre­
sie este corectă sau nu, aceasta este imaginea pe care mişcarea de
creştere a bisericii o are în ochii multor credincioşi: un efort tehno­
crat şi nimic mai mult, chiar şi în situaţiile în care se pune accentul pe
aspectul spiritual.
Creşterea Ce înseamnă să încerci să creşti biserica prin efortul tău personal?
bisericii prin Priviţi caricatura de mai jos: o căruţă cu roţi pătrate încărcată cu roţi
efortul personal perfect rotunde, trasă şi împinsă de doi oameni. Ei sunt oameni de­
votaţi care muncesc din greu, însă munca lor este înceată, monotonă
şi frustrantă.
Pentru mine, imaginea de mai jos este mai mult decât o caricatură.
Ea este o descriere profetică a unei părţi semnificative a trupului lui
Cristos. Biserica se mişcă, darîntr-un ritm plictisitor de încet. De ce?
Dacă ¡-ai întreba pe cei doi, poate că îţi vor răspunde: „Din cauza
împotrivirii acerbe pe care o întâmpinăm", sau poate „Pentru că
urcăm la deal!" Aceste răspunsuri nu sunt însă complet

Creştini fiind, uneori întâmpinăm împo­

triviri şi urcuşul bisericii poate fi chiar
foarte abrupt. Caricatura aceasta
i ne ajută să înţelegem însă că, deşi
Lfj avem astfel---
------------ deI------
probleme, adesea,
cauza adevărată a frustrării cronice
este prezenţa roţilor pătrate.

6
 Prima cărămidă: A doua cărămidă: Wm A treia cărămidă: Introducere
Opt trăsăturii 1 Strategia 1■ Şase princi-
calitative 11 minimă 11 pii biotice
Ce 1 Când I I Cum
trebuie să 11 trebuie să 1■ trebuie să Rezumatul celor
facem 11facem 1M facem cinci secţiuni ale
7• IH I ? I1 ?
EH *
acestei cărţi: pri­
mele patru părţi
Conţinut 11 Momentul 1■ Metoda răspund celor
1 potrivit I patru întrebări
Partea 11 Partea 11 Partea esenţiale ale creş­
A - A # H terii bisericii; par­
întâi 1I a doua 11 a treia tea a cincea se
ocupă de modali­
tăţi practice de im­
plementare a celor
patru părţi compo­
nente ale dezvol­
tării naturale a
bisericii.

Ilustraţia ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat deja tot ce avem nevoie

pentru creşterea bisericii şi că noi nu folosim întotdeauna, aşa cum
trebuie ceea ce am primit. Aceasta este adevărata problemă. în loc să
folosim mijloacele lui Dumnezeu, noi încercăm să lucrăm prin propriile
noastre puteri - trăgând şi împingând din greu.
Asta înţeleg eu prin „creşterea tehnocrată a bisericii". Nu se pune
problema că lucrătorii din ilustraţie sunt nespirituali şi nici că scopul
lor, acela de a mişca biserica este greşit. Problema este că metodele
lor sunt ineficace, deoarece nu sunt în concordanţă cu planul lui
Dumnezeu.
Această carte se bazează pe o abordare diferită a creşterii bisericii. în Alternativa
institutul meu am ales să o numim dezvoltarea „naturală" sau „bioti- „biotică"
că" a bisericii. „Biotic" nu implică altceva decât o redescoperire a
legilor vieţii (în limba greacă, bios). Intenţia noastră este să lăsăm
automatismele lui Dumnezeu de creştere să înflorească, în loc să ne
risipim energia în programe omeneşti.

7
 introducen c e este dezvoltarea
naturală a bisericii?

De ce am denumit această abordare: „dezvoltarea naturală a biseri­

„ Unele concepte cii"? Natural înseamnă a învăţa de la natură. A învăţa de la natură
înseamnă a învăţa de la creaţia lui Dumnezeu. Şi a învăţa de la creaţia
privind creşte­
lui Dumnezeu înseamnă a învăţa de la Dumnezeu Creatorul.
rea bisericii Pentru a ilustra această idee aş dori să mă folosesc de imaginea de pe
sunt atât de pagina următoare. Ea zugrăveşte câteva principii ale creşterii organi­
concentrate pe ce. Majoritatea autorilor care scriu din perspectiva creşterii bisericii
obţinerea roa­ vor confirma valoarea instructivă a acestor principii. Problema mul­
delor, încât nu tor concepte populare este însă că nu sunt suficient de profunde.
mai ţin cont de Unele sunt literalmente superficiale. Ele scapă din vedere realităţile
subterane care influenţează viaţa cum ar fi: compoziţia solului, con­
rădăcina care le
tribuţia sistemului de rădăcini sau roiul foarte important al viermilor.
produce." De ce creşte iarba din această imagine? Să fie oare datorită principiu­
lui cantitativ de creştere care spune: „Voi creşte 20 de centimetri
până la sfârşitul lui iunie 1997?" S-ar putea ca acesta să fie secretul
(vom examina mai târziu obiectivele). Acum vreau doar să subliniez
nevoia de a recunoaşte realităţile „subterane", fără de care nu putem
răspunde la întrebările de tipul „de ce" are loc creşterea. Dezvoltarea
naturală a bisericii se concentrează asupra ceea ce se întâmplă în
subteran.
Nu este aceasta Aplicarea legilor observabile şi a paradigmelor naturii în domeniul
„teologie teologiei este foarte controversată. Recunosc această dificultate.
naturală"? Acest tip de raţionament teologic numit theologia naturalis poate
crea dificultăţi mari atunci când este aplicat teologiei pure, cum ar fi
'cunoaşterea lui Dumnezeu'. El crează iluzia că îl putem percepe şi
înţelege pe Dumnezeu prin noi înşine - fără Cristos, fără cruce şi fără
revelaţie. în această carte însă, noi ne ocupăm de principiile creşterii
bisericii şi nu de întrebări privind caracterul lui Dumnezeu. în acest
context, mie mi se pare că a învăţa de la creaţie nu este numai legi­
tim, ci şi obligator!
Isus însuşi a folosit adesea pilde din natură şi agricultură pentru a
ilustra natura împărăţiei lui Dumnezeu - crinii din câmpie, sămânţa
care creşte de la sine, creşterea seminţei de muştar, cele patru tipuri
de pământ, pomul şi rodul lui, legea semănatului şi a seceratului. Unii
exegeţi pretind că Isus a folosit aceste exemple doar pentru că as­
cultătorii Săi trăiau într-o societate agrară şi ca urmare se raportau cel
mai bine la asemenea ilustraţii. Nu cred că această explicaţie este însă
suficientă. Este puţin probabil că dacă Isus ar umbla astăzi printre

8
 Introducere

Legile creşterii or­

ganice: unele con­
cepte ale creşterii
bisericii stau literal­
mente la supra­
faţă, studiind doar
roadele şi pierzând
din vedere contri­
buţia rădăcinilor la
apariţia roadelor.

noi, ar înlocui pildele inspirate din natură cu pilde inspirate din lu­
mea computerelor, ca de exemplu: „împărăţia lui Dumnezeu se
aseamănă cu un program de computer - ceea ce obţii este determi­
nat de ceea ce introduci". Acest gen de ilustraţii tehnocrate nu ar
putea zugrăvi tainele vieţii. Sfera biotică se bazează pe cu totul alte
principii decât cea nebiotică.
Un exemplu tipic al abordării biotice se află în Matei 6:28: „Uitaţi-vă învăţând de la
cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp". „Uitaţi-vă" nu crinii de pe câmp
prinde însă toate implicaţiile termenului grecesc katamathete. Aceas­
ta este .forma accentuată a lui manthano care înseamnă „învăţaţi",
„observaţi", „studiaţi" sau „cercetaţi". în greacă, de obicei când se
foloseşte kata înaintea unui verb i se accentuează acţiunea. în con­
textul nostru, aceasta înseamnă: învăţaţi, observaţi, studiaţi sau cer­
cetaţi cu atenţie.
Ce trebuie să studiem deci cu atenţie? Nu frumuseţea crinilor ci me­
canismul lor de creştere („cum cresc ei"). Trebuie să studiem, să exa­
minăm, să medităm asupra acestui mecanism şi să învăţăm de la el -
toate aceste aspecte sunt incluse în forma imperativă a verbului kata­
mathete. Isus ne spune că trebuie să facem toate acestea pentru a
înţelege principiile împărăţiei lui Dumnezeu.

j
 introducea Descoperirea
„potenţialului biotic"
Fiecare cercetător al creaţiei lui Dumnezeu - creştin şi necreştin
„ Potenţialul deopotrivă - se va împiedica, în cele din urmă de ceea ce oamenii
de ştiinţă numesc „potenţialul biotic". Ecologiştii îl definesc: „Capa­
biotic este un
citatea inerentă a unui organism, sau a unei specii, de a se reproduce
concept creat şi de a supravieţui". Acest concept este complet străin lumii tehnolo­
chiar de gice. Nici un aparat nu are capacitatea inerentă de a se reproduce.
Dumnezeu, Un automat de făcut cafea poate face cafea (slavă Domnului!), dar
Creatorul." nu va face niciodată un alt automat de făcut cafea. în natură însă,
desfăşurarea lucrurilor este cu totul alta: un arbore de cafea produce
boabe de cafea care, la rândul lor pot da naştere alţi arbori de cafea,
încă de la început, Dumnezeu a intenţionat să imprime acest meca­
nism de perpetuare în creaţia Sa. Acesta este secretul vieţii, un prin­
cipiu divin al creaţiei.
Atunci când avem de-a face cu procese naturale este important ca
acest potenţial inerent să se poată manifesta din plin. Diferenţa din­
tre potenţialul biotic şi creşterea empirică (atât în laborator, cât şi pe
teren) este denumită „împotrivirea mediului". în timp ce este evi­
dent că această creştere nu poate fi „fabricată" sau forţată, este im­
portantă reducerea la minim a împotrivirii mediului pentru a obţine
condiţiile optime pentru creştere.
Potenţialul biotic Acelaşi principiu este adevărat şi în cazul dezvoltării bisericii. Nu ar
într-o biserică trebui să încercăm să „fabricăm" creşterea bisericii ci, mai degrabă să
eliberăm potenţialul biotic pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare bise­
rică. Sarcina noastră este să reducem obstacolele din calea creşterii
(„împotrivirea mediului") atât din afara cât şi din interiorul bisericii.
Din moment ce avem foarte puţin control asupra factorilor exteriori,
ar trebui să ne concentrăm asupra îndepărtării obstacolelor interne
din calea creşterii şi multiplicării bisericii. în felul acesta, creşterea bi­
sericii poate avea loc „de la sine". Dumnezeu va face ceea ce a
promis. El va face să crească (1 Corinteni 3:6).
Principiul auto- Principiul auto-organizării se regăseşte în întreaga creaţie. Pentru a
organizării denumi acest fenomen, cercetările seculare în domeniul sistemelor
folosesc termenul „auto-poiesis" (auto-creator). Un termen mai po­
trivit ar fi „teo-poiesis" (creat de Dumnezeu). Acest principiu scoate
la lumină un mare mister. Dacă-I aplicăm „organismului bisericii", ne
confruntăm cu următoarea întrebare: cum putem organiza auto-
organizarea? Ce se poate face pentru a eliberare potenţialul biotic -

10
 Introducere

Învăţând de la
creaţia lui Dumne­
zeu: principiul
auto-organizârii
este evident în în­
treaga natură, în­
cepând cu cele mai
minuscule micro­
organisme şi până
la legile care gu­
vernează universul.

automatismele de creştere prin care însuşi Dumnezeu îşi creşte bise­

rica? Cele patru „cărămizi" ale dezvoltării naturale a bisericii - tră­
săturile calitative, strategia minimă, principiile biotice şi noua para­
digmă -încearcă să răspundă acestei întrebări.
Mare parte din literatura seculară care se ocupă de auto-organizare, Nu cumva-i
are o pronunţată nuanţă ezoterică, lucru care face şi mai dificilă abor- ezoteric?
darea acestui subiect. Diferenţa dintre dezvoltarea naturală şi ezote­
rică a bisericii este însă comparabilă cu diferenţa dintre astronomie şi
astrologie!
Necreştinii care descoperă acest fenomen au întotdeauna tendinţa
să-i ataşeze false conotaţii religioase. în loc să lege auto-organizarea
de singurul şi adevăratul Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cris­
tos, Creatorul cerului şi al pământului, mulţi autori introduc concep­
te oculte fictive. Deşi aceasta nu schimbă originea divină a principiu­
lui - niciodată interpretările umane greşite ale principiilor divine nu
le vor altera - necesită însă o investigare şi verificare biblică aprofun­
dată.

11
 Introducere P M lIC ip iu l
„totul de la sine"
Expresia „automatisme de creştere" stă la baza definiţiei noastre a
„ Eliberarea „dezvoltării naturale a bisericii" (vezi următoarea pagină). Conceptul
biblic din spatele acestei expresii este cel mai bine descris în pasajul
automatismelor
din Marcu 4:26-29: „El a mai zis: 'Cu împărăţia lui Dumnezeu este ca
divine de creşte­ atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noap­
re este secretul tea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
strategic al Pământul rodeşte singur. întâi un fir verde, apoi spic, după aceea
bisericilor în grâu deplin în spic; şi când este coaptă roada, pune îndată secerea în
creştere." ea, pentru că a venit secerişul'".
Această pildă arată, în mod clar ceea ce pot şi trebuie să facă oamenii
şi ceea ce nu pot face. Oamenii trebuie să semene şi să secere, se pot
culca şi se pot trezi, lată însă ceea ce ei nu pot niciodată face: nu pot
produce roade. în acest text descoperim misterioasa afirmaţie:
pământul aduce roada „de la sine". Cei mai mulţi comentatori sunt
de acord că acest „de la sine" este cheia înţelegerii pildei. Ce înseam­
nă însă aceasta?
Termenul folosit în greceşte automate - în traducere literală - este
„automat". Acest pasaj din Marcu vorbeşte deci explicit de „auto­
matisme de creştere!" Bineînţeles că, în concepţia ebraică acest auto­
matism nu poartă semnificaţia unei zeităţi de genul „Mama Natură",
în contextul pildei, cuvântul înseamnă pur şi simplu „fără cauze apa­
rente", creşterea fiind, prin definiţie atribuită „lui Dumnezeu însuşi".
Aplicarea acestui concept vieţii bisericii sugerează faptul că, anumite
dezvoltări au loc „de la sine" sau „automat". Creştinii ştiu însă, chiar
dacă acest lucru nu poate fi demonstrat empiric că roada care se
dezvoltă aparent de la sine este în realitate produsă de Dumnezeu.
„Automatismul" este de fapt „teomatism"!
Secretul creşterii Asta înţeleg eu prin principiul „totul de la sine". Acest principiu nu
bisericilor este doar ceva frumos. Eu sunt convins că el este însăşi esenţa creşte­
rii bisericii. Bisericile care cresc folosesc acest principiu. El este „se­
cretul" succesului lor!
Unii o fac în mod deliberat, alţii instinctual. Ceea ce contează, la urma
urmei este aplicarea lui. De fapt, unora le este greu să se gândească
la el. Lucrarea lor este exemplară în practică, un model de ia care poţi
învăţa. Astfel de teorii ale bisericilor nu pot explica însă cu acurateţe
secretul creşterii lor şi cu siguranţă că nu pot oferi concepte repro-
ductibile pentru alte biserici. Ne vom ocupa mai târziu de această
problemă în detaliu.

12
 Introducere
Ce înseamnă „ dezvoltarea
naturală a bisericii"?
Eliberarea
Definirea dezvol­
tării naturale a
bisericii: toate efor­
turile omeneşti
prin care Dumnezeu însuşi sunt concentrate
asupra eliberării
îşi creşte biserica Sa automatismelor
divine de creştere.

Am descoperit principiile dezvoltării naturale a bisericii în trei surse Originea

diferite: dezvoltării
naturale a
1. Cercetările noastre empirice asupra bisericilor care cresc şi asu­
bisericii
pra celor care nu cresc. Asta nu înseamnă însă că am acceptat,
orbeşte explicaţiile oferite de aceste biserici cu privire la creşterea
sau lipsa lor de creştere.
2. Observarea naturii, adică a creaţiei lui Dumnezeu. Aşa cum am
văzut deja, Biblia însăşi ne îndeamnă la aceasta.
3. Studierea Scripturii. în întreaga Biblie am întâlnit, în mod con­
stant, principiile biotice ale dezvoltării bisericii - deşi nu în aceşti
termeni tehnici.
Nici observarea bisericilor şi nici a naturii nu are voie să devină vreo­
dată temeiul stabilirii unor standarde absolute. Dacă un concept
contrazice adevărurile biblice, creştinii trebuie să-l respingă chiar
dacă aparent este folosit cu „succes". Nu tot ce observăm în natură
este un „principiu biotic" care trebuie folosit în dezvoltarea naturală
a bisericii. Sarcina noastră este de a discerne biblic şi cu atenţie ceea
ce este şi ceea ce nu este legitim teologic.
Deosebirile majore dintre dezvoltarea naturală a bisericii şi alte con­ Care este însă
cepte ale creşterii bisericii pot fi exprimate în trei idei principale: deosebirea?
1. Dezvoltarea naturală a bisericii respinge abordările pur pragmati­
ce şi neteologice („scopul scuză mijloacele") şi le înlocuieşte cu
un punct de plecare orientat pe principii.

13

mmmmm
Introducere

2. Dezvoltarea naturală a bisericii nu are o abordare cantitativă („Cum

putem determina mai mulţi oameni să vină la bisrică?"), ci consi­
deră calitatea vieţii bisericii drept cheia dezvoltării bisericii.
3. Dezvoltarea naturală a bisericii nu încearcă să „producă" creşte­
rea bisericii, ci mai degrabă să elibereze automatismele de creş­
tere prin care Dumnezeu însuşi îşi zideşte biserica.
Dezvoltarea naturală a bisericii înseamnă abandonarea pragmatis­
mului superficial, a logicii simpliste de tip cauză-efect, a concentrării
asupra cantităţii, a metodelor manipulatoare de marketing şi a atitu­
dinilor discutabile de genul „pot-fac". înseamnă abandonarea reţe­
telor omeneşti de succes şi însuşirea principilor creşterii date de
Dumnezeu însuşi întregii Sale creaţii.
Trei termeni Pentru a clarifica diferenţa dintre dezvoltarea naturală a bisericii şi
cheie celelalte abordări predominante, în această carte voi folosi trei ter­
meni cheie: paradigmele „tehnocrată", „spiritualistă" şi „biotică".
Termenii aceştia denotă perspective de ansamblu asupra vieţii care
vor fi explicate în detaliu în partea a patra (paginile 83-102). în mo­
mentul în care vom înţelege presupoziţiile care stau la baza acestor
tipare diferite de gândire, vom pricepe de ce dezvoltarea naturală a
bisericii nu se poate aştepta la o acceptare generală între creştini.

Paradigma Paradigma Paradigma

tehnocrată spiritualistă biotică

Supraestimarea Subestimarea Abordarea

importanţei importanţei teologică ce
instituţiilor, instituţiilor, subliniază
programelor, programelor, dezvoltarea
metodelor etc. metodelor etc. naturală a bisericii.

14
 Partea întâi

Opt
trăsături
calitative

Există trăsături calitative distincte mai dezvoltate în

bisericile care cresc decât în cele ce nu cresc? Nu
cumva dezvoltarea acestor trăsături calitative dis­
tincte să fie „cheia succesului" în bisericile ce cresc şi,
ca urmare; dezvoltarea lor să fie o abordare mai
potrivită decât încercarea de a răspunde întrebării
pragmatice: „ Cum putem determina mai mulţi oa­
meni să vină la biserică?" Aceasta este însăşi ţinta
cercetărilor noastre. Rezultatele descoperite pun sub
semnul întrebării mare parte din ceea ce a fost
etichetat până în prezent a fi „principii ale creşterii
bisericii".
 Partea întâi:
Opt trasaturi
Demitologizarea creşterii
calitative bisericii

O privire asupra literaturii pe .tema creşterii bisericii poate crea con­

„A învăţa de la fuzie. O pleiadă de programe susţin: „Faceţi ceea ce facem noi şi veţi
obţine aceleaşi rezultate". Din păcate, multe dintre aceste concepte
bisericile care
se contrazic între ele. Un grup consideră că „megabiserica" este cea
cresc nu în­ mai eficace cale de a influenţa o comunitate cu Evanghelia, în timp
seamnă însă ce altul susţine că mărimea optimă a bisericii este grupul mic ase­
adoptarea mănător majorităţii grupurilor de studiu biblic în case. Unii susţin că
explicaţiilor pe adevărata cheie a succesului este un serviciu de închinare orientat pe
care liderii lor le necreştini, în timp ce alţii subliniază faptul că scopul serviciului divin
prezintă adesea este exclusiv închinarea şi echiparea sfinţilor. Un grup este convins că
strategiile de marketing trebuie integrate în planificarea bisericii, în
drept cheia
timp ce alţii se bucură de o creştere sănătoasă a bisericii fără să fi auzit
succesului lor." măcar de astfel de metode.
Senzaţia mea este că discuţiile din trecut nu au făcut o suficientă
distincţie între „modele" (= concepte cu care anumite biserici, dintr-o
anumită zonă a lumii au avut o experienţă pozitivă) şi „principii"
(= care se aplică oricărei biserici din orice zonă a lumii). Astfel că
unele modele se prezintă drept principii universal valabile, în timp ce
principiile absolute cu aplicaţie universală sunt uneori percepute drept
„unul dintre modele".
Principii sau în diagrama următoare am încercat să ilustrez diferenţa dintre aceste
modele? două abordări. Când vorbesc despre urmărirea unui model, mă refer
la încercarea unei biserici de a aplica, în propria sa situaţie metodele
folosite într-o altă biserică de succes (cel mai adesea o megabiserică).
Această procedură este deosebit de fascinantă deoarece, într-o anu­
mită măsură, viziunea pe care cineva vrea s-o împlinească în propria
biserică este deja vizibilă în biserica model.
Abordarea orientată pe principiu este însă diferită de aceasta, deşi, la
fel ca şi prima şi ea presupune că avem multe de învăţat de la biseri­
cile model. în loc să se limiteze însă la un singur model extraordinar,
această abordare analizează sute de biserici model, atât mari cât şi
mici, pentru a descoperi care elemente se dovedesc a fi principii uni­
versale şi relevante pentru orice biserică şi care, deşi pot fi interesante,
nu sunt principii universal valabile pentru creşterea eficace a bisericii.
Obţinerea principiilor se face apoi prin abstractizare, adică prin
dezbrăcarea modelelor observabile de orice nuanţă specifică, locală
sau culturală. Principiile astfel obţinute sunt particularizate situaţiei
concrete a unei biserici specifice. Pentru unii, această abordare

16
 Partea întâi:
Modele şi principii Opt trăsături
calitative

Model:
Imitare
■j i -j
B v «' • • ¿ i în timp ce „ imita­
rea" descrie cel

Principii: mai bine procesul

de simplă copiere a
2. lucrării unei singu­
strto0zare Particularizare re biserici model,
abordarea orienta­
tă pe principii este
s formată din doi

B jgani
paşi: „abstracti­
zare" şi „particula­
rizare".

greoaie orientată pe principiu (abstractizare urmată de particularizare)

este mai puţin atractivă decât simpla imitare fidelă a unui model de
biserică de succes.
Dezvoltarea naturală a bisericii, aşa cum este ea descrisă în această
carte este o abordare orientată pe principii. Nu este nimic oreşitîn a fi
inspirat de o biserică model. Dacă vrem însă să depăşim entuziasmul
şi să transferăm elementele reproductibile, trebuie să căutăm să des­
coperim principiile universale care stau la baza oricărui tip de creşte­
re a bisericii.
A învăţa de la bisericile care cresc înseamnă a analiza acţiunile lor Ce înseamnă „a
pentru a descoperi principiile universale. Aceasta înseamnă mai mult învăţa de la
decât simpla adoptare a explicaţiilor pe care liderii bisericilor le oferă bisericile care
adesea ca fiind cheia succesului lor. Fiecare principiu prezentat în cresc"?
această carte l-am învăţat din experienţa bisericilor care cresc şi, des­
tul de interesant, adesea de la biserici care ar respinge modul în care
abordăm „noi" creşterea bisericii. S-ar putea foarte bine ca aceste
biserici să vadă „succesul" lorîntr-o manieră cu totul diferită, să folo­
sească un jargon cu totul diferit şi să nu fi auzit niciodată de principiile
dezvoltării naturale a bisericii. Cu toate acestea, se poate demonstra
că ei lucrează şi slujesc - conştient sau nu - pe baza acestor principii.

17
 parteaîntâi: Proiectul internaţional
Opt trasaturi ,
calitative de cercetare
Cum poate cineva descoperi principii universal aplicabile de creştere
„Acest studiu a bisericii? Răspunsul la această întrebare nu este o chestiune de in­
tuiţie şi nici de studiere a unui număr limitat de biserici model. Există
a devenit cel
un singur mod de a afla răspunsul la această întrebare, şi anume, o
mai cuprinzător cercetare ştiinţifică autentică a bisericilor din întreaga lume.
proiect de înţelegerea acestui fapt a oferit cadrul necesar proiectului nostru de
cercetare a cau­ cercetare. Pentru a putea acumula baza de date suficient de mare
zelor creşterii necesară elaborării unor concluzii ştiinţifice semnificative, era obliga­
bisericii făcut toriu să analizăm cel puţin 1000 de biserici de pe toate cele cinci
continente. Aveam nevoie de biserici mari şi mici, în creştere şi în
vreodată!"
descreştere, persecutate şi subsidiate de stat, carismatice şi necaris-
matice, modele renumite şi necunoscute. Aveam nevoie de o secţiu­
ne încrucişată de biserici în zone în care are loc trezire spirituală (cum
sunt Brazilia sau Coreea), cât şi în zone care se califică, conform stan­
dardelor internaţionale drept „în curs de dezvoltare spirituală" (cum
ar fi Germania).
Acest studiu a devenit cel mai cuprinzător proiect de cercetare a cau­
zelor creşterii bisericii făcut vreodată. La acest studiu au participat
biserici din 32 de ţări. Chestionarul care trebuia completat de 30 de
membri ai fiecărei biserici implicate a fost tradus în 18 limbi. în cele
din urmă, am avut sarcina de a analiza 4,2 milioane de răspunsuri.
Aceste răspunsuri, dacă ar fi fost tăiate şi lipite împreună s-ar fi întins
de la Bucureşti la Veneţia, sau de la Timişoara la Salzburg. Altfel spus,
dacă ne-am fi plimbat pe Ecuator şi dacă, la fiecare zece metri am
fi răspuns unei întrebări, am fi înconjurat pământul înainte de a
răspunde ultimei întrebări!
Ce rost are acest Motivaţia acestui efort uriaş a fost înţelegerea faptului că, fără un
efort? asemenea studiu cuprinzător era imposibil de stabilit care din „prin­
cipiile moderne de succes" sunt universal aplicabile şi care sunt doar
nişte simple „m ituri". Ceea ce adesea se presupunea „prin definiţie"
a fi „un principiu al creşterii bisericii", nu era nimic altceva decât
ideea îndrăgită a unui anumit pastor. Astfel de idei, deduse din expe­
rienţa personală a unui anumit autor nu sunt neapărat greşite, noi
putând învăţa mult din ele. Ele însă nu trebuie confundate cu princi­
piile universale de creştere a bisericii.
Criteriul ştiinţific Unul din criteriile cele mai importante pentru cercetarea noastră a
fost standardul ştiinţific înalt. Sociologul şi psihologul Christoph
Schalk a acceptat să preia coordonarea proiectului şi să slujească

18
 Opt trăsături
calitative
Proiectul de cercetare

Proiectul de cerce­
tare relizat de In­
stitutul pentru
Dezvoltarea Natu­
rală a Bisericii din
Cermania, înce­
pând cu 1994 şi
până în 7996 este
cel mai cuprinzător
studiu actual al
cauzelor creşterii
bisericii. Ţările care
au participat la
studiu sunt colora­
te cu roşu.

drept consilier ştiinţific al lui doar după ce a identificat câteva puncte

slabe în procedurile de testare folosite de noi până acum trei ani. Pe
baza unor standarde riguroase pentru verificarea temeiniciei, obiec-
tivităţii şi validităţii el a întocmit un nou chestionar şi a folosit metode
recunoscute din ştiinţele sociale pentru analizarea datelor obţinute.
Acest proiect este de fapt a cincea etapă a unei serii de proiecte înce­
pute cu zece ani în urmă în rândul populaţiei vorbitoare de limbă
germană din Europa. Deşi, în primii ani metodologia a lăsat mult de
dorit, am dobândit totuşi o înţelegere iniţială a principiilor de creşte­
re a bisericii pe care ne-am bazat studiile ulterioare.
Din câte ştiu eu, studiul nostru a oferit primul răspuns ştiinţific mon­ Valoarea
dial verificabil la întrebarea: „Care principii de creştere a bisericii sunt cercetării
adevărate, indiferent de cultură sau de perspectiva teologică?"
Ne-am străduit să găsim un răspuns valid la întrebarea: „Ce ar trebui
să facă, fiecare biserică şi fiecare creştin, pentru a împlini Marea
însărcinare?"
 parteaMâi: £Ste „creşterea"
Opt trăsături • •-«»
calitative C r it e H U I p O t H V lt ?

în mişcarea de creştere a bisericii circulă o presupoziţie nerostită con­

Nu orice biseri­ form căreia „adunările în creştere" sunt în mod automat „biserici
bune". Este însă această presupoziţie corectă? în literatura privind
că în creştere
creşterea bisericii, găsim o mare varietate de răspunsuri la această
ste şi o biserică întrebare însă, în cele din urmă, ele nu sunt altceva decât simple
'bună' din opinii sau bănuieli. în realitate, în timp ce creşterea cantitativă a unei
)unct de vedere biserici (mărimea şi rata de creştere) putea fi măsurată cu un anumit
calitativ." grad de precizie, nu exista încă nici o procedură sigură de măsurare a
creşterii calitative pe baza unor criterii obiective şi demonstrabile.
Eforturile noastre din ultimii zece ani s-au concentrat asupra
elaborării unui astfel de instrument de evaluare a bisericilor. Acum,
după ce am încheiat cercetările noastre la nivel internaţional, avem la
dispoziţie o procedură prin care fiecare biserică îşi poate determina
indicele calităţii (IC), pe baza celor opt trăsături calitative descrise în
următoarele pagini (pentru detalii vedeţi paginile 38-39).
Patru categorii Prima imagine de pe pagina următoare prezintă patru tipuri diferite
de biserici de biserici, în funcţie de relaţia dintre calitate şi cantitate.
a. Cadranul din dreapta sus: biserici cu o calitate peste medie (IC
peste 56, o caracteristică a tuturor bisericilor cu o rată de creştere
peste medie) şi cu o creştere cantitativă peste medie a participării
ia închinare (zece procente sau mai mult pe an, pe o perioadă de
cinci ani).
b. Cadranul din stânga sus: biserici cu o calitate peste medie, dar cu
o scădere a participării la închinare.
c. Cadranul din stânga jos: biserici cu o calitate sub medie (IC sub
45, o caracteristică a tuturor bisericilor în descreştere) şi cu o scă­
dere a participării la închinare.
d. Cadranul din dreapta jos: biserici cu o calitate sub medie şi cu o
participare la închinare peste medie.
Datorită informaţiilor acumulate în urma cercetărilor noastre, pu­
tem, în sfârşit înceta să mai speculăm cu privire la aceste patru feluri
de biserici, deoarece avem în faţa noastră exemple reale documenta­
te. A doua diagramă de pe pagina următoare arată cât la sută din
bisericile analizate intră în cele patru tipuri de biserici. în viitor voi
folosi această diagramă pentru a ilustra comportamentul real, tipic al
acestor biserici în diferite domenii.

20
 Partea întâi:
Opt trăsături
calitative

Putem identifica
patru tipuri de
biserici din per­
spectiva calităţii şi
a cantităţii. Cerce­
tările noastre au
făcut posibilă pen­
tru prima dată ela­
borarea unor con­
cluzii semnificative
privind fiecare din
aceste patru cate­
gorii.

în momentul în care veţi vedea „matricea celor patru", vă rugăm să Diagrama

nu presupuneţi că am analizat numai biserici reprezentative ale aces­ „matricea celor
tor patru categorii pentru a testa validitatea principiilor propuse de patru"
noi. Pentru a determina care întrebări indicau cel mai bine calitatea şi
potenţialul de creştere al unei biserici, am evaluat toate bisericile
implicate în proiect şi nu doar cele 27% care intră în cele patru cate­
gorii ale diagramei! Răspunsurile date de bisericile ce intră în aceste
patru categorii specifice, co-
munică după părerea mea,
Distributia cel mai clar semnificaţia prac­
tică a principiilor călăuzitoa­
re din spatele întrebărilor.

21
 parteaintâh prjma trăsătură calitativă:
Opt tmsâturi — . ^ . , .
calitativeConducere care împuterniceşte

Literatura produsă de mişcarea de creştere a bisericii pe tema condu­

„ Rezultatele stu­ cerii, susţine în mod tipic că stilul de conducere al pastorilor din bise­
diului pun sub ricile în creştere este mai degrabă orientat pe proiect decât pe oa­
meni, pe scopuri decât pe relaţii, mai autoritar decât orientat pe echipă.
semnul întrebării
Căutând modele care să merite imitate, unii autori au gravitat proba­
modul în care bil pe lângă biserici mari care au tendinţa de a folosi acest tip de
cea mai mare conducere şi nu pe lângă biserici în creştere. După cum vom vedea în
parte a continuare (paginile 46-48), acestă deosebire este semnificativă.
literaturii privi­ Cercetările noastre au avut rezultate diferite de ceea ce literatura
toare la creşte­ existentă produsă de mişcarea de creştere a bisericii (inclusiv proprii­
le mele scrieri) ne-ar fi făcut să bănuim. Deşi „orientarea pe scop"
rea bisericii folo­
este într-adevăr o trăsătură importantă a conducerii este interesant
seşte modelul de observat că acesta nu este un domeniu în care liderii bisericilor în
megabisericilor creştere se deosebesc foarte mult de liderii celor care nu cresc. Stu­
pentru a ilustra diul nostru a demonstrat că, în timp ce pastorii bisericilor în creştere
principiile de nu sunt de obicei oameni „orientaţi pe oameni" care se pierd în
conducere." interacţiunea individuală, totuşi, în medie, ei sunt cumva mai orien­
taţi pe relaţii, persoane şi parteneriat decât colegii lor din bisericile
aflate în declin (vezi graficul de mai jos).

Adevărata Deosebirea principală este probabil cel mai bine descrisă de cuvântul
deosebire „împuternicire". Liderii bisericilor în creştere se concentrează pe îm ­
puternicirea altor creştini în lucrare. Ei nu folosesc laicii ca pe nişte
„ajutoare" în împlinirea propriilor lor scopuri şi a propriilor lor vizi­
uni. Ci, mai degrabă ei inversează piramida
Stil de conducere autorităţii, astfel încât liderul ajută laicii să-şi
împlinească potenţialul spiritual pus de
Suni pastorii bisericilor în creştetc mai puţin Dumnezeu în ei. Aceşti pastori echipează,
orientaţi pe relaţii? sprijină, motivează şi mentorează alţi creştini,
ajutându-i să devină ceea ce Dumnezeu do­
reşte să devină. Dacă privim mai înde­
aproape acest proces, înţelegem de ce aceşti
pastori trebuie să fie orientaţi atât pe relaţii
cât şi pe scopuri. „Bipolaritatea", ce va fi ex­
plicată în partea a patra, drept o paradigmă
teologică a dezvoltării naturale a bisericii,
trebuie să fie întrupată în personalitatea lide­
rului.

22
 Partea întâi:
Opt trăsături
calitative

Două dintre cele mai interesante între cele cincisprezece variabile

rezultate privitoare la conducere:
pregătirea teologică formală in­
fluenţează negativ atât creşterea
bisericii cât şi calitatea per an­
samblu a bisericilor (stânga).
privitoare la conducere, factorul cu
cea mai puternică influenţă atât
asupra calităţii per ansamblu, cât
şi asupra creşterii bisericii este dis­
ponibilitatea de a accepta ajutor
din exterior (dreapta).

Ne-am întâlnit aici cu ceea ce am descris în introducere drept princi­ „Auto-

piul „totul de la sine". Liderii care se autoîmputernicesc, împuterni­ organizarea
cind pe alţii se bucură de creşterea datorată principiului „totul de la spirituală" în
sine". în loc să se ocupe ei înşişi de marea majoritate a responsabili­ practică
tăţilor din biserică, ei investesc cea mai mare parte a timpului lor în
ucenicizare, delegare şi multiplicare. Ca urmare, energia pe care o
cheltuiesc ei se poate multiplica la nesfârşit. în felul acesta are loc
„auto-organizarea" spirituală, care eliberează energia lui Dumnezeu
şi nu efortul şi presiunea umană, pentru a pune biserica în mişcare.
Rezultatele obţinute în urma acestui proiect pun sub semnul între­
bării tendinţa existentă în literatura mişcării de creştere a bisericii de a
ilustra principiile de conducere folosind exemple din megabiserici. în
multe situaţii, exemplele lor arată lideri atât de ingenioşi şi de talentaţi
încât este nerealist să fie prezentaţi drept „modele reproductibile".
Vestea bună este că nu e necesar ca pastorii bisericilor în creştere să fie
celebri. Majoritatea pastorilor care au obţinut calificativele cele mai
bune în sondajul nostru sunt foarte puţin cunoscuţi. însă, în general
vorbind ei ne-au oferit principii fundamentale de conducere mult
mai utile decât faimoasele „celebrităţi spirituale" mondiale.
Este evident că modelul de conducere prezentat aici nu este popular De ce există
nici printre tehnocraţi şi nici printre spiritualişti. Tehnocraţii tind să împotrivire?
graviteze în jurul unui „guru" care poate fi un cleric clasic sau un
manager al creşterii bisericii distant şi respectat, în timp ce spiritualiş­
tii tind să aibă dificultăţi cu supunerea faţă de orice formă de condu­
cere.

23
 Opt trasaturi A doua trăsătură calitativă:
-
calitative
Slujire orientată pe daruri

,ln general ™ f îe e r c f n c ! t m S™ 1t ° ? ? a Pe ilustreazî *

atunci când darea orientată pe daruri reflpc^'7131’15™ 6 dlvine de creŞtere". Abor-
creştinii slujesc * * - modluveran S i e c S e s t e « 7 ^ “ 1 P ™ * « "<«■
în domeniu! în­ mită lucrare. Rolul conducerii bisericii r-.t, Potnvlt sa faca 0 anu'
zestrării lor spi­ să-5l Identifice darurile Ţ a J ! n ^ f î d t o r P<i “
zatoare. In qeneral atunci cânW Z- ntr~° ,ucrare corespun-
rituale ei acţio­ trărli lor spiritual ei aaione^if Sluiesc in d°meniul inzes-
nează mai puţin
mai mult prin puterea Duhului Sfitat S u c e ş t e 0? ™ '°r P; f e 5i
prin propria lor pot realiza lucruri extraordinare! ’ ° amem ob|Şnu,tl
putere şi mai
mult prin pute­ fa p tu lu iS tn id În frcÎor^ rinflu^ nT6^ 1' n° aStre3 f° StdescoPerirea
rea Duhului ■or ca folosirea Z £ £ » ■ « f
Sfânt t W i ' v T V 51'1'- ' de° Sebit de ™Portana între orlenSea pe’
m ele,
mulţumită"). v aer a '1 ° Persoana fericita,

in iL “nnra tm a C* « pea o ^ CaltaBre nu.au..ayut ° * mare

»slujirea orientata- pe daruri". De aceeT nuTuntd^o9''
faptul că instrumentele nracticp ai-,u \ e oc surprins de

Darurile
Din păcate, în ultimii ani unii au percenut nrpdr ^ ^
spirituale şi pe daruri ca pe un moft tr~-st P T P t .9 Ş t bordarea orientării
»preoţia tuturor
credincioşilor"
credincioşilor" P Reformei, „preoţia tuturor

dincioşilor" n-a fost în cp ^ P ^Car5 "P reoî la tuturor cre-

ţările Reformei mare m9SUra niciodata realizată în

24
 Partea întâi:
Opt trasaturi
calitative

împotrivirea faţă de abordarea orientată pe daruri provine din falsele împotrivirea

paradigme teologice care cu perseverenţă sufocă şi inhibă mare par- tehnocrată şi
te a creştinătăţii. Gânditorii tehnocraţi au tendinţa de a dicta care spiritualistă
sunt lucrările pe care şi le pot asuma laicii şi apoi caută frenetic „vo­
luntari" care să le împlinească viziunea. Dacă nu găsesc nici unul,
încep să facă presiuni. Oamenii trebuie să se conformeze cadrului de
referinţă preconceput al liderilor lor.
Prin contrast, „spiritualiştii" se împotrivesc adesea potrivirii darurilor
lor într-un plan prestabilit, deoarece sunt ostili, în general, faţă de
orice structură bisericească. Aceasta, din punctul lor de vedere, nu ar
fi cu adevărat „spiritual". în plus, o mare parte dintre spiritualişti pla­
sează darurile spirituale exclusiv în domeniul extraordinarului, spec­
taculosului sau al supranaturalului, ceea ce desigur că împiedică
includerea darurilor spirituale în procesul de planificare a creşterii
bisericii.

Două dintre cele zece întrebări cu care am calculat indicele calitattiv

al lucrării orientate pe daruri: întrebarea privitoare la „ folosirea daruri­
lor" (stânga) evidenţiază în mod clar diferenţa dintre bisericile peste
medie şi cele sub medie. Dintre toate variabilele asociate cu această
trăsătură calitativă, întrebarea privitoare la „ pregătirea laicilor"
(dreapta) are cea mai mare influenţă asupra creşterii bisericii.

Folosirea darurilor Pregătirea laicilor

, Implicarea mea personala m sluprc se potriveşte „ Lucrătorii voluntari ai bisericii noastre sunt pregătiţi
cu darurile inele pentru sarcinile lor

C a lita te înalta

C ilitate scăzută'*s^ lp n f- In descre»te|£jj

Procentajul pastoriior care au răspuns cu „ adevărat" sau „foarte adevărat* *

25
 Partea întâi:
Opt trasaturi
A treia trăsătură calitativă:
calitative Spiritualitate pasionată
Cercetările noastre au arătat în mod clar că dezvoltarea bisericii nu
„în bisericile cu depinde nici de convingerile spirituale (cum ar fi carismatică sau ne-
carismatică) şi nici de anumite practici spirituale (cum ar fi rugăciuni
tendinţe lega-
liturgice sau „luptă spirituală") considerate de unele grupuri drept
liste, pasiunea
cauzele creşterii lor. Altceva diferenţiază bisericile în creştere de cele
spirituala este în descreştere, pe cele peste media calităţii de cele de sub această
în general sub medie, şi anume: „Sunt creştinii din această biserică 'înflăcăraţi'"?
medie." Trăiesc ei o viaţă dedicată şi îşi practică ei credinţa cu bucurie şi en­
tuziasm?" Din moment ce există diferenţe semnificative în acest do­
meniu între bisericile în creştere şi cele în descreştere (din diverse
„culturi spirituale"), am numit această trăsătură calitativă „spirituali­
tate pasionată".
Conceptul de „pasiune spirituală" şi noţiunea larg răspândită de trăire
a credinţei ca „îndeplinire a datoriei" par a fi reciproc exclusive. Am
observat că în bisericile care tind spre „legalism" (unde a fi creştin
înseamnă a aparţine bisericii locale, a avea doctrina adevărată, codul
moral adevărat, etc.), pasiunea spirituală este de obicei sub medie.
Calitate în locul Natura acestei trăsături calitative devine evidentă atunci când se exa­
cantităţii minează viaţa de rugăciune a creştinilor intervievaţi. în vreme ce tim­
pul (cantitativ) pe care un creştin îl petrece în rugăciune are un rol
minor în ceea ce priveşte calitatea şi creşterea bisericii, indiferent
dacă rugăciunea este văzută ca o „experienţă inspiratoare" sau nu,
ea are o relaţie semnificativă atât cu calitatea cât şi cu cantitatea bise­
ricii (diagrama din stânga). Rezultate simila­
re au fost descoperite în ceea ce priveşte fo­
j; Viaţa de rugăciune losirea personală a Bibliei şi a altor factori
care afectează spiritualitatea personală.
„Momentele de rugăciunile sunt i sperieme
inspiratoare pent tu mine
Această trăsătură calitativă a fost larg criticată
în trecut: „Pasiunea, în sine, nu este reflecta­
rea loialităţii cuiva faţă de adevăr". Acest
argument susţine ca până şi sectele sunt ca­
racterizate de un mare entuziasm. Această
observaţie este, desigur, adevărată. Deşi încă
nu am cercetat cauzele creşterii sectelor, mi
se pare că entuziasmul lor este motivul prin­
cipal pentru care unele dintre aceste grupuri
sC-t?a lita te m alta V , , . s e bucura de o creştere impresionanta.
C a lita te scaru ta In d cscreslcr« 3 1
m b n h r biserkii care au m rsa u„ham a*- Aceasta nu validează însă deloc adevărul teo-

26
 Partea întâi:
Entuziasm 4¿|
Opt trăsături
calitative
S u n t entuziasmat de biserica mea'
.-A:
. 4'í
mgam
1111111 î-i.% Una din cele trei­
sprezece variabile
folosite în măsura­
■"3:- :-i4 rea indicelui cali­
i
.•c1' •. 'i’l tăţii „ spiritualitate
li.
■;v- pasionatăen­
r^-î-
1■ .
tuziasmul pentru
.*.*■;' ‘ credinţă măsurat
■At\
* *tv în bisericile cu un
•V-J-- -■ înalt indice al cali­
Calitate înalta In creştere. tăţii se corelează
: . $3* aproape întot­
Calitate scăzuta In descreştere deauna cu en­
tuziasmul pentru
Procentajul membrilor bisericii care au răspuns cu„adevărat'sau „foarte adevărat" ,*m
propria biserică.

logic al pretenţiilor lor. Doctrinele lor rămân false din punct de vede­
re teologic, în ciuda entuziasmului şi „succesului creşterii numerice".
Pe de altă parte, doar „doctrina curată", aşa cum arată nenumărate Ortodoxie şi
exemple, nu induce creştere. O biserică, indiferent cât de ortodoxă îi pasiune
este dogma şi perspectiva asupra Scripturii, nu se poate aştepta să
experimenteze creştere, atâta timp cât membrii ei nu învaţă să-şi
trăiască credinţa cu entuziasm contagios şi să şi-o împărtăşească celor
din jurul lor.
Acolo unde „apărarea ortodoxiei" înlocuieşte exprimarea unei cre­
dinţe pasionate în Cristos, se poate remacra amprenta unei paradig­
me false. Pe un asemenea teren ideologic va înflori un fanatism rigid
şi nu o pasiune cu adevărat liberă. „Spiritualitatea pasionată" de­
monstrează în mod empiric esenţa teologică a creşterii bisericii: viaţa
de credinţă ca o relaţie autentică cu Isus Cristos.

27
 Partea M â l : a patra trăsătură
calitativă:
Opt trasaturi e ■ . . £ -. .
calitative Structuri funcţionale
Este foarte interesant că trăsătura calitativă: „structuri funcţionale"
„ Ori de câte ori s-a dovedit a fi de departe cea mai controversată dintre cele opt
Dumnezeu suflă trăsături calitative. Acesta este domeniul în care paradigmele false
care influenţează în mod conştient sau inconştient pe cei mai mulţi
din Duhul Său creştini sunt cel mai dăunătoare.
într-un bulgăre Spiritualiştii au tendinţa de a nu avea încredere în structuri, consi-
de lut, apare derându-le nespirituale, în timp ce membrii taberei tehnocrate con­
atât viaţa cât sideră anumite structuri ca fiind însăşi esenţa bisericii lui Isus Cristos.
şi forma." Cei mai tradiţionalişti dintre ei se simt mai ameninţaţi de adjectivul
„funcţional" decât de substantivul „structură". „Funcţional" este
pentru ei un criteriu neteologic, pragmatic şi nespiritual.
Cercetările noastre au confirmat, pentru prima dată o relaţie extrem
de negativă între tradiţionalism şi atât creşterea cât şi calitatea biseri­
cii (vezi diagrama de pe pagina următoare).
Adevărata Evaluarea informaţiilor culese de la cele peste 1000 de biserici de pe
deosebire toate continentele a fost deosebit de interesantă mai ales cu privire
la această trăsătură calitativă. în ciuda uriaşei diferenţe structurale
între diferitele biserici aparţinând diferitelor confesiuni din diferite
culturi, bisericile care au un indice calitativ înalt au câteva elemente
fundamentale comune. Unul dintre cele 15 sub-principii care com­
pun „structurile funcţionale", a patra trăsătură calitativă este „princi­
piul liderului de departament" (vezi diagrama din stânga jos).
Am ales acest sub-principiu deoarece este tipic esenţei acestei tră­
sături calitative: dezvoltarea structurilor ce
promovează o continuă multiplicare a lu­
Lideri de departament crării. Liderii nu doar conduc, ci şi formează
alţi lideri.
„Avem lideri de departamente pentru fiecaie domeniu
specific de lucrare al bisericii noastre'
Oricine acceptă această perspectivă va eva­
lua în mod continuu în ce măsură structurile
existente îmbunătăţesc auto-organizarea bi­
sericii. Elementele care nu îndeplinesc acest
standard (precum structurile de conducere
descurajante, slujbele neadecvate de închina­
re, conceptele financiar descurajatoare) vor
fi schimbate sau eliminate. Prin acest proces
de continuă auto-înnoire structurală, rădăci­
In d escreştere nile tradiţionalismului pot fi în mare parte
pastorilor care au răspuns
ii eliminate.

28
 Partea întâi:
Opt trasaturi
calitative

Tradiţionalismul ca
pol opus al trăsătu­
rii calitative „struc­
turi funcţionale":
în timp ce numai
una din zece bise­
rici cu indicele cali­
tativ peste medie
se luptă cu tra­
diţionalismul, tot a
doua biserică în
descreştere şi sub
medie, din punctul
de vedere al indice­
lui calitativ, este
marcată de aceas­
Bhxentajul membrilor bisericii care au răspuns cu„adevărat' sau „foa-h udevaral • tă problemă.

Una dintre cele mai mari bariere în calea recunoaşterii importanţei Structuri şi viaţă
structurilor în dezvoltarea bisericii este larg răspândita părere con­
form căreia „structura" şi „viaţa" sunt opuse. Este însă interesant fap­
tul că cercetările biologice au evidenţiat că materia moartă nu se
deosebeşte de organismele vii prin substanţă, aşa cum cred unii, ci
prin structura specifică a relaţiilor dintre părţile individuale ce le com­
pun. Cu alte cuvinte, în creaţia lui Dumnezeu, viul şi neviul, bioticul
şi nebioticul sunt formate din substanţe materiale identice şi se deo­
sebesc doar prin structura lor.
Această legătură intimă între viaţă şi structură a fost exprimată mai
întâi la creaţie. Actul creaţiei a fost un act de formare şi modelare.
Opusul „formei" este pământul neformat, masa amorfă, grămada de
lut. Ori de câte ori Dumnezeu suflă din Duhul Său într-un bulgăre de
lut fără formă, apare atât viaţa cât şi forma. Un act creator similar are
loc oriunde Dumnezeu îşi revarsă Duhul Său astăzi în biserică -
dându-i astfel structură şi formă.

29
 parteaîntâi: j\ cincea trăsătură calitativă

••
calitative Serviciu de închinare inspirator
Care este elementul comun care face deosebirea dintre serviciile de
„Se pare că nu închinare ale bisericilor în creştere şi ale celor în descreştere, ale celor
peste şi ale celor sub medie? Cu alte cuvinte, ce ar trebui să ia în
există nici un
considerare orice biserică atunci când îşi planifică serviciile de închi­
alt domeniu al
nare? Se pare că nu există nici un alt domeniu al vieţii bisericii în care
vieţii bisericii în importanta distincţie dintre 'modele' şi 'principii' (vezi paginile
care importan­ 16-17) să fie atât de des ignorată. Nenumăraţi creştini consideră că
ta distincţie din­ trebuie să adopte un anumit model de închinare deoarece li se pare
tre 'modele'şi că întruchipează un anumit principiu al creşterii bisericii.
'principii' să fie Cercetările noastre au aruncat ceva lumină empirică asupra ceţei din
jurul discuţiilor actuale privind serviciile de închinare. Să luăm ur­
atât de des
mătorul exemplu: mulţi creştini sunt convinşi că închinarea concepu­
ignorată." tă în primul rând pentru necreştini („serviciul pentru cei care îl caută
pe Dumnezeu"), modelat în mod strălucit de Biserica Willow Creek
Community şi nu numai, este expresia unui principiu al mişcării de
creştere a bisericii. Am vorbit cu numeroşi pastori care se află într-un
proces de transformare a serviciilor lor într-un tip de serviciu conce­
put pentru „căutători" şi care nici măcar nu au verificat dacă acest tip
de evanghelizare este potrivit contextului lor - deoarece aceasta este
doar una dintre numeroasele abordări potrivite. Ei presupun însă că
serviciu pentru „căutători" este un principiu universal, deşi se poate
demonstra că acest lucru nu este adevărat.
„Serviciul pentru în cercetările noastre, am selectat toate bisericile care au raportat o
căutători" în „foarte puternică" orientare spre câştigarea necreştinilor prin servi­
lumina ciile lor de închinare. Am descoperit că această poziţie nu era tipică
cercetărilor pentru nici una dintre categoriile de biserici, nici pentru cele în creş­
tere, nici pentru cele în descreştere şi nici pentru cele cu indicele
calităţii mai mic sau mai mare de medie (vezi diagrama din stânga
de pe pagina 31).
Aceasta nu înseamnă însă că aşa-numitul serviciu pentru „căutători"
nu este o metodă evanghelistică foarte bună care n-ar merita adop­
tată de o anumită biserică. înseamnă pur şi simplu că această formă
de evanghelizare nu poate fi considerată drept principiu al creşterii
bisericii. Serviciile se pot concentra asupra creştinilor sau necreştini­
lor, pot fi liturgice sau libere, limbajul lor poate fi „bisericesc" sau
„secular" - fără ca să influenţeze creşterea bisericii.
Există însă un criteriu care se dovedeşte a fi factorul decisiv şi anume:
„Este serviciul de închinare o 'experienţă inspiratoare' pentru partici-

30
 Partea întâi:
Opt trăsături
calitative

în timp ce întreba­
rea privitoare la
concentrarea inten­
ţionata spre necreş­
tini a serviciului de
închinare (stânga)
panţi?" (vezi diagrama din dreapta). Răspunsurile la cele unsprezece nu are nici o leg­
întrebări puse bisericilor cu privire la serviciile lor de închinare au ătură aparentă cu
indicat toate în aceeaşi direcţie. Acesta este criteriul care separă într-o creşterea bisericii,
manieră convingătoare bisericile în creştere de cele stagnante sau în există însă o puter­
descreştere. nică corelaţie între
Termenul „inspirator" merită clarificat. Trebuie înţeles în sensul lite­ o „experienţă ins­
ral de inspiratio şi înseamnă o inspiraţie care vine de la Duhul lui piratoare a servi­
Dumnezeu. Ori de câte ori Duhul lui Dumnezeu este cu adevărat la ciului de închina­
lucru (şi unde prezenţa Sa nu este doar presupusă), El va avea un re" şi calitatea şi
efect concret asupra modului în care este condus serviciul de închi­ cantitatea bisericii
nare, inclusiv asupra întregii atmosfere a adunării. Oamenii care par­ (dreapta).
ticipă la servicii cu adevărat „inspirate" spun în mod tipic că a merge
la biserică este „plăcut".
Ţinând cont de acesta, sursa probablilă a opoziţie la această trăsă­ Pot fi serviciile
tură calitativă devine evidentă: creştinii care merg la biserică pentru de închinare
a-şi îndeplini responsabilitatea creştinească. Aceşti oameni nu merg „plăcute"?
la biserică deoarece aceasta este o experienţă îmbucurătoare şi inspi­
ratoare, ci pentru a fi pe placul pastorului sau al lui Dumnezeu. Unii
chiar cred că Dumnezeu va binecuvânta „credincioşia" lor de a par­
ticipa la servicii neplăcute şi plictisitoare. Creştinii care gândesc astfel
tind să facă presiuni şi asupra altor creştini pentru a participa la bise­
rică. Ei nu au înţeles automatismele divine de creştere manifestate în
mod special la serviciul de închinare. Când închinarea este inspira­
toare ea atrage oamenii „de la sine".
Paradigma spiritualistă are şi ea o influenţă negativă asupra serviciilor
de închinare. Spiritualismul sugerează că „adevărata spiritualitate"
are loc în mod exclusiv în „omul dinăuntru". Factori precum un loc
de închinare aranjat cu gust, o echipă de uşieri bine organizată, un
moderator competent sau o aranjare logică a programului sunt ne­
importanţi pentru spiritualişti sau nasc suspiciunea că ar putea con­
tribui la exteriorizarea credinţei.

31
 Partea întâi:
Opt trasaturi A şasea trăsătură calitativă:
calitative Grupuri mici integratoare
Cercetările noastre în bisericile în creştere şi în descreştere de pe în-
,Dacă ar fi să treg mapamondul au demonstrat că multiplicarea continuă a grupu­
identificăm rilor mici este un principiu universal de creştere a bisericii. Ba mai
'cel mai impor­ mult, au arătat de asemenea şi cum ar trebui să fie viaţa acestor gru­
tant' principiu, puri mici pentru a putea avea un efect pozitiv atât asupra calităţii cât
şi asupra creşterii cantitative a bisericii. Grupurile trebuie să fie inte­
atunci, fără în­
gratoare (holistice), capabile să treacă dincolo de discutarea unui
doială că acesta pasaj biblic pentru a-ijgăsi aplicabilitatea în viaţa zilnică. în aceste
ar fi multiplica­ grupuri, membrii pot să îşi aducă în discuţie problemele şi întrebările
rea grupurilor personale arzătoare care îi preocupă.
mici." Grupurile mici integratoare sunt cadrul natural în care creştinii învaţă
sa slujească atat pe cei din interiorul cât şi pe cei din afara grupului,
folosindu-şi darurile lor spirituale. Multiplicarea planificată a grupuri­
lor mici este posibilă prin formarea continuă a liderilor ca efect
natural al vieţii normale a grupului mic. înţelesul termenului uceni-
cizarea" primeşte o semnificaţie practică în contextul grupurilor mici
integratoare: transferul de viaţă şi nu doar învăţarea mecanică a unor
concepte abstracte.
Grupuri mici sau Unul din rezultatele cercetării noastre este foarte provocator. După
servicii de ce am lansat următoarea afirmaţie pastorilor intervievaţi- Pentru noi
închinare? este mai important ca membrii să participe la grupurile mici decât la
serviciile de închinare", le-am cerut să treacă răspunsul care exprimă
cel mai bine situaţia din biserica lor. Diagrama de mai jos arată că
atat bisericile în creştere cât şi cele în descreştere, atât cele aflate
peste media calitativă cât şi cele de sub această
medie au răspuns negativ. Ca urmare, putem fi
siguri că acesta nu este un principiu universal de
creştere a bisericii şi, de aceea, nu influenţează
indicele calitativ al bisericii. Aceasta este o po­
ziţie radicală de periferie.
Şi totuşi, dacă aruncăm o privire mai atentă
asupra rezultatelor, constatăm că această poziţie
„radicală de periferie" este mai obişnuită în bise­
ricile aflate deasupra indicelui calitativ mediu
decât în celelalte. Aceasta înseamnă că există o
tendinţă mai accentuată de a da prioritate gru­
purilor mici faţă de serviciul de închinare (o al­
ternativă ciudată în esenţă) în bisericile cu un in-

32
 Probleme personale Divizarea celulelor Partea întâi:
„ î n a c e a sta biserica am un g r u p în ca re p o t discu ta „ B ise rica n o a stră p ro m o v e a z ă , în m o d co n ş tie n t Opt trasaturi
pro b le m e le m ele p e rs o n a le " m u ltiplicarea gru p urilo r m ici p rin divizarea celulelor"
calitative

Răspunsurile date
la două din cele
Calitate m.i!t.i douăsprezece în­
^jg§|
C alitate scăzut.* In d i u r i f t i r e C alitate sc.i/uta ^ In descreştere trebări privind gru­
Procentajulmembrilorbisericiicareaurăspunscu„adevărat“ sau„foarteadevorat PfDcentajuipăstăilorcareau răspuns cu„adevărat" sau„foarteadevc
purile mici eviden­
ţiază o puternică
dice mare al calităţii şi în bisericile în creştere numerică. Această con­ legătură între
cluzie nu transformă prioritatea grupurilor mici faţă de serviciul de grupurile mici şi
închinare într-un principiu universal de creştere a bisericii, deoarece calitatea şi creşte­
un principiu nu trebuie neglijat de nici o biserică, în nici o situaţie. Ea rea numerică a
ne permite totuşi să deducem importanţa acordată grupurilor mici în bisericii.
bisericile în creştere: ele nu sunt ceva suplimentar asemenea unui
hobby plăcut dar opţional. Nu, o bună parte a esenţei bisericii se
desfăşoară în aceste grupuri mici. Cercetările noastre au confirmat
faptul că, cu cât creşte mai mult o biserică, cu atât principiul grupului
mic este mai decisiv privind creşterea ei viitoare.
După ce am procesat toate cele 4,2 milioane de răspunsuri, am cal­ „Cea mai
culat care dintre cele 1 70 de variabile este cea mai importantă în importantă"
creşterea bisericii. Nu întâmplător sondajul nostru computerizat a întrebare
indicat această variabilă din domeniul „grupurilor mici integra­
toare": „Biserica noastră promovează, în mod conştient multiplica­
rea grupurilor mici prin divizarea celulelor" (vezi diagrama din dre­
apta, sus).
Dacă ar fi să alegem un singur principiu ca fiind „cel mai important"
- chiar dacă cercetările noastre au arătat importanţa interschimbului
dintre toate principiile fundamentale - atunci, fără îndoială acesta ar
fi multiplicarea grupurilor mici.
Pentru a da greutatea cuvenită importanţei strategice a grupurilor Grupurile mici -
mici, am pregătit aproape toate materialele pentru creşterea bisericii pilonul creşterii
astfel încât să poată fi folosite în contextul grupurilor mici. Am des­ bisericii
coperit, de exemplu, că există o diferenţă enormă între a discuta cu
liderii bisericii, despre „evanghelizare", „relaţii în dragoste" sau
„slujire orientată pe daruri" şi integrarea fiecărui creştin din biserică
într-un grup mic şi implicarea lui într-un proces prin care atât el cât şi
ea să experimenteze practic semnificaţia acestor termeni în viaţa
grupului.

33
 Partea întâi:
Opt trasaturi A şaptea trăsătură calitativă:
calitative Evanghelizare orientată pe nevoi
Cu greu am putea găsi un alt aspect al creşterii bisericii care să fie mai
„ Trebuie să fa­ încărcat cu clişee, dogme şi mituri decât acela al evanghelizării. Acest
cem deosebire lucru este adevarat atât pentru cei ce privesc evanghelizarea cu scep­
între creştinii în­ ticism, cat şi pentru aceia care au făcut din ea chemarea vieţii lor.
zestraţi pentru Cele mai multe discuţii pe această temă au creat şi mai multă con­
fuzie intre metodele de evanghelizare folosite cu succes de către una
evanghelizare şi
sau. ma'„multe biserici §' adevăratele principii ale evanghelizării care se
ceilalţi pe care aplică, fără excepţie, fiecărei biserici.
Dumnezeu i-a Din nefericire, „studiile privind evanghelizarea" s-au limitat la a de-
înzestrat în alte termina eficacitatea diferitelor programe individuale de evangheliza­
domenii." re. Fără îndoială, aceste studii pot determina „succesul" unor aseme­
nea evenimente, dar ele nu pot demonstra dacă ele sunt sau nu prin­
cipii universale (compară cu paginile 16-17). Ori de câte ori se presu­
pune, in mod automat că un „program de succes" este un principiu
universal de „creştere a bisericii" - un obicei creştin din trecut - se
crează o mare confuzie.
Este fiecare Cercetările noastre au infirmat o teză foarte des susţinută în grupurile
creştin un active evanghelistic: „fiecare creştin este un evanghelist". Există însă
evanghelist? un sâmbure de adevăr (demonstrabil empiric) în această afirmaţie
Este, intr-adevăr, responsabilitatea fiecărui creştin să-şi folosească da­
ruri lespecifice pentru împlinirea Marii însărcinări. Aceasta nu-l trans­
formă însă, în mod automat, într-un evanghelist. Evanghelişti sunt
doar cei care au primit de la Dumnezeu darul corespunzător. în­
truna din cercetările noastre anterioare, am confirmat teza lui C. Peter
Wagner conform căreia darul de evanghelist nu se aplică la mai mult
de 10% dintre toţi creştinii.
Cine are darul Trebuie să facem deosebire între creştinii înzestraţi pentru evanghe­
evanghelizării? lizare şi ceilalţi care au fost chemaţi de Dumnezeu la alte lucrări. Dacă,
într-adevăr, „toţi creştinii sunt evanghelişti", atunci nu ar mai fi nevo­
ie sa descoperim acele zece procente care au, cu adevărat, acest dar.
De asemenea, în acest caz, acei zece la sută care au darul evangheli­
zării j- a r simţi folosiţi ineficient în timp ce pretenţiile asupra celorlalţi
nouăzeci la sută ar fi prea mari. Acest model frustrant este însă prea
tehnocrat. Cercetările noastre au arătat că în bisericile cu un indice
calitativ mare, conducerea ştie cine are acest dar (vezi diagrama din
dreapta), şi-i îndreaptă spre domeniul corespunzător de slujire.

34
 Partea întâi:
Darul evanghelizării Opt trăsături
calitative
Pastorul: „Ştiu care membri ai bisericii noastre ai
darul evanghelizării"

Unul din cele mai

importante princi­
2 1 m pii ale evangheli­
Calitate înaltă In creştere zării: distincţia din­

Calitate scăzută''X
& In descreştere
tre creştinii care au
darul evangheli­
zării şi cei care
Procentajul pastorilor care au răspuns cu„adevărat" sau „foarte adevărat"
nud au.

Sarcina fiecărui creştin este să îşi folosească darurile cu care este în­ Ce ar trebui să
zestrat pentru a sluji necreştinii cu care se află în relaţii personale, facă fiecare
ajutându-i să audă evanghelia şi încurajându-i să intre în contact cu creştin
biserica locală. Cheia creşterii bisericii este concentrarea eforturilor
evanghelistice ale adunării locale asupra întrebărilor şi nevoilor ne­
creştinilor. Această orientare „pe nevoi" este diferită de „programele
manipulative" în care presiunile aplicate necreştinilor trebuie să
compenseze lipsa orientării pe nevoile lor.
Este deosebit de interesant de observat că, atât creştinii din bisericile Folosirea
în creştere, cât şi cei din bisericile aflate în descreştere, au exact acelaşi contactelor
număr de contacte cu necreştinii (o medie de 8,5 contacte). Stimula­ existente
rea creştinilor la a dezvolta noi prietenii cu necreştinii nu este, în mod
cert, un principiu al creşterii. Este importantă, mai degrabă folosirea
contactelor deja existente pentru evanghelizare. în fiecare dintre bi­
sericile intervievate, inclusiv în cele ce se plângeau de foarte puţine
sau chiar de lipsa totală a contactelor cu „lumea", numărul contacte­
lor cu cei din afara bisericii era deja destul de mare, astfel că nu era
nevoie să se accentueze dezvoltarea de noi relaţii cu necreştinii.

35
 parteaintâ-r. a opta trăsătură calitativă:
calitative Relaţii bazate pe dragoste
Cu câţiva ani în urmă, când am publicat materiale pentru a ajuta
„în medie, bise­ creştini, grupuri şi biserici întregi să înveţe cum să-şi exprime dragos­
ricile în creştere tea creştină, unii specialişti au spus că acestea nu sunt „materiale
pentru creşterea bisericii". Şi totuşi, cercetările noastre au demons­
au un 'coefi­
trat o legătură semnificativă între capacitatea unei biserici de a mani­
cient al dragos­ festa dragoste autentică şi potenţialul ei de creştere pe termen lung. în
tei' semnificativ medie, bisericile în creştere au un „coeficient al dragostei" semnificativ
mai mare decât mai mare decât bisericile stagnante sau în descreştere.
bisericile stag­ Pentru a afla acest „coeficient al dragostei", am întrebat, printre alte­
nante sau în le, cât timp petrec creştinii în relaţii interpersonale în afara eveni­
mentelor oficiale ale bisericii. De exemplu, cât de des se invită unii
descreştere."
pe alţii la masă sau la o ceaşcă de cafea? Cât de generoasă este
biserica în împărtăşirea complimentelor? în ce măsură este pastorul
conştient de problemele personale ale lucrătorilor laici din biserica
lui? Cât de mult se râde în biserică? Două dintre cele douăsprezece
variabile care compun „coeficientul dragostei" sunt prezentate în
diagramele din dreapta.
Am descoperit că aceste chestiuni pe care unii strategi le consideră
drept nerelevante, conţin principii importante pentru creşterea bise­
ricii. Pentru o şi mai mare claritate, în timp ce „serviciul pentru cău­
tători", la fel ca şi „cruciada evanghelistică" sau „lupta spirituală", nu
pot fi considerate principii al creşterii bisericii (oricât de valoroase
sunt ele) - se poate demonstra că există o legătură foarte importantă
între „râsul în biserică" şi creşterea calitativă şi cantitativă a ei. Este
interesant că un factor atât de important, care conform cercetărilor
are statutul unui principiu universal de creştere a bisericii, aproape că
nici nu este menţionat în literatura despre creşterea bisericii.

Rezultatul Dragostea practică autentică are o putere magnetică, generată de

dragostei Dumnezeu, mult mai eficientă decât programele evanghelistice care
creştine se bazează, aproape în întregime, pe comunicarea verbală. Oamenii
nu vor să ne audă vorbind despre dragoste, ei vor să experimenteze
dragostea creştină în acţiune. Cu cât o biserică este mai tehnocrată,
cu atât îi va fi mai dificil să transpună în practică porunca dragostei
creştine. Deoarece paradigma tehnocrată înţelege credinţa ca fiind,
în primul rând împlinirea unor standarde dogmatice şi morale, ea
scade capacittea creştinilor de a iubi.

36
 Partea întâi:
Râsul Opt trăsături
calitative

Răspunsul la între­
barea dacă se râde
mult în biserică
este puternic core­
lat cu calitatea şl
cu creşterea biseri­
cii. Este interesant
faptul că aceste
aspecte nu sunt
aproape deloc men­
ţionate în literatu­
ra de creştere a bi­
sericii.

Paradigma spiritualistă este la fel de dăunătoare şi în ce priveşte po­ Noţiunea

tenţialul de iubire al bisericii. în contrast cu definiţia biblică a dragos­ romantică a
tei - ca roadă, acţiune sau faptă - aceste biserici promovează mai dragostei
degrabă un concept secular al dragostei. Dragostea este văzută ca
un sentiment care te copleşeşte (dacă eşti norocos) şi apoi dispare la
fel de misterios cum a şi apărut. Potrivit acestei perspective este im­
posibil să măsori empiric potenţialul dragostei unei biserici şi toate
eforturile de a creşte acest
potenţial sunt văzute, încă
Ospitalitate de la început, drept inutile.
„Cai de des ai invitai pi <
. \nc\a din Imcnta la masa Este interesant de observat
sau la o ceaşcă dc caU a in ullnm Ic doua luni7“ că „factorul minim" cel mai
frecvent al bisericilor cu
mai puţin de 1000 de
membri este această tră­
sătura calitativă: „relaţii ba­
zate pe o dragoste auten­
tică". Oriunde se remarcă
însă lipsa dragostei, dezvol­
tarea ulterioară a bisericii
este grav afectată.

37
 parteaMâi: Nici o trăsătură
Opt trăsături m ,• •
calitativă
nu poate lipsi
calitative

Adevărata provocare a proiectului nostru internaţional de cercetare a

„Nici o biserică fost dezvoltarea unei metode empirice pentru măsurarea celor opt
trăsături calitative (care deja se dovediseră relevante pentru creşterea
în care se doreş­
bisericii în prestudiile noastre) şi pentru compararea acestora între
te creşterea ca­ ele. Am formulat numeroase întrebări corespunzătoare fiecărui din
litativă şi canti­ cele opt domenii care, printre altele, trebuia să împlinească ur­
tativă nu-şi mătoarele criterii:
poate permite a. Să evidenţieze o legătură demonstrabilă empiric (factor şi chestiu­
să neglijeze vre­ ne analizată) cu celelalte întrebări de pe aceeaşi scală (= aceeaşi
una din aceste trăsătură calitativă).
opt trăsături b. Să evidenţieze o legătură pozitivă demonstrabilă cu creşterea
calitative." cantitativă a bisericii (criteriul validităţii).
în fiecare ţară sondată, am raportat valorile obţinute la o medie de
50, adică „biserica medie", deoarece fiecare ţară a avut un indice
calitativ de 50 pentru fiecare din cele opt trăsături. Rezultatul studiu­
lui a evidenţiat că bisericile în creştere au avut un scor semnificativ
peste medie în fiecare din cele opt categorii, iar bisericile aflate în
descreştere au avut un scor similar, însă sub medie (vezi diagrama
din dreapta).
Totul depinde de Cercetările noastre au arătat că nu există nici un factor singular care
interdependenţă duce la creşterea bisericii. Creşterea este asociată cu interdepen­
denţa dintre cele opt elemente. Nici o biserică în care se doreşte
creşterea calitativă şi cantitativă nu-şi poate permite să neglijeze
vreuna din aceste opt trăsături calitative. De exemplu, larg răspândi­
ta părere conform căreia „creşterea bisericii este o chestiune exclu­
sivă de rugăciune" este pur şi simplu neadevărată. O asemenea afir­
maţie absolutizează un element al trăsăturilor calitative, „spiritualita­
tea pasionată", în detrimentul celorlalte. Dacă această afirmaţie ar fi
adevărată, înseamnă că biserica ar putea creşte fără cultivarea dra­
gostei, fără folosirea darurilor spirituale şi fără evanghelizare. Acest
punct de vedere nu numai că nu se poate susţine empiric, dar este şi
o învăţătură falsă, contrară Scripturii. Multă rugăciune însă puţină
dragoste, puţine daruri însă fără evanghelizare, ar fi într-adevăr ciu­
dat! Astfel de exemple demonstrează încă odată contradicţiile
inerente ale „paradigmei spiritualiste".
Nici grupurile mici şi nici serviciile de închinare, nici conducerea şi
nici structurile şi nici un alt element singular nu este „cheia" creşterii

38
 Partea întâi:
Rezultatele sondajului Opt trasaturi
calitative

Bisericile în creştere şi în descreştere diferă semnificativ^

în toate cele opt domenii calitative
Există o diferenţă
calitativă între bi­
Conducere
sericile în creştere
Slujire şi cele în descreşte­
Spiritualitate re: studierea a pes­
Structuri te 1000 de biserici
de pe toate cele
închinare
cinci continente
Grupuri mici indică faptul că, în
Evanghelizare 0 medie, bisericile
l
în creştere au un
Relaţii
indice calitativ mai
50 înalt, în toate cele
opt domenii,
Biserici în
descreştere decât bisericile în
descreştere.

bisericii. „Cheia" se găseşte în armonioasa interdependenţă a tuturor

celor opt elemente. Ar trebui să fim prudenţi când cineva ne sfătuieşte
să urmăm îndemnul cuiva care exclude celelalte trăsături calitative.
Pe baza datelor compilate am reuşit, pentru prima oară, să demon­ Trei concluzii
străm trei teze: importante
1. Deosebirile dintre bisericile în creştere şi cele în descreştere, în
toate cele opt domenii ale calităţii sunt foarte semnificative. Ca
urmare, bisericile în creştere au, în medie o calitate semnificativ
mai înaltă.
2. Există însă excepţii de la această regulă: biserici care cresc nume­
ric, dar au un indice al calităţii sub medie. Creşterea cantitativă
este posibilă şi prin alte metode decât dezvoltarea celor opt fac­
tori calitativi (precum ar fi: un marketing eficient, factori contex­
tuali etc.).
3. Există însă o regulă la care nu am găsit nici o excepţie în cele
peste 1000 de biserici sondate. Fiecare biserică în care indicele
calităţii a fost mai mare de 65, în toate cele opt trăsături calitative
este în creştere. Aceasta este poate cea mai spectaculoasă desco­
perire a cercetărilor noastre.

39
 Partea întâi:
Opt trăsături
Ipoteza 65"
calitative

Afirmaţia că există o valoare calitativă de la care creşterea cantitativă

„Acesta este are întotdeauna loc (în termeni statistici exacţi: o probabilitate de
unul din puţine- " > 4% ) Poate suna ridicol la prima vedere. Şi totuşi, informaţiile acu-
le principii ale mulate nu Permit nici ° alta interpretare. La o privire mai atentă,
crptfprii hkpririi aCeSt fenomen nu mai Pare atat de surprinzător. Ce înseamnă
creşterii aisericu de fapt ca 0 biserică să atingă un indice al calităţii de peste 65, în
la care nu am toate cele opt domenii?
găsit încă nici Dacă dezbrăcăm această afirmaţie de strâmtele haine statistice, în-
o excepţie, ni- seamnă că aceasta este o biserică în care conducerea este pe deplin
căieri în lume." dedicata creşterii bisericii; aproape fiecare creştin îşi foloseşte darurile
pentru zidirea bisericii; cei mai mulţi dintre membrii ei îşi trăiesc cre­
dinţa cu putere şi entuziasm contagios; structurile bisericii sunt eva­
luate dacă slujesc sau nu la creşterea bisericii; serviciile de închinare
sunt un moment înălţător pentru majoritatea membrilor; puterea
iubitoare şi vindecătoare a părtăşiei creştine poate fi experimentată în
grupurile mici; aproape toţi creştinii ajută, cu darurile lor, la împlini­
rea Marii însărcinări; dragostea lui Cristos îmbracă toate activităţile
bisericii. Vă puteţi imagina ca o asemenea biserică să stagneze sau să
descrească?
Ori de câte ori vizitez biserici în care condiţiile „ipotezei 65" sunt
îndeplinite, am întotdeauna sentimentul puternic al prezenţei Duhu­
lui Sfânt. Ceea ce unii consideră a fi 'discutabil' privind această ipo­
teză, nu are nimic de-a face cu bisericile care îi dovedesc acurateţea.
Nu! Ceea ce este discutabil sau, mai bine zis nefamiliar este procesul
prin care se încearcă exprimarea unor axiome spirituale profunde
prin categorii empirice.
Şi mai puţin de „Ipoteza 65", în nici un caz nu pretinde că orice biserică ce doreşte să
65 ar putea fi crească trebuie să fi ajuns la un indice calitativ de 65 în toate cele opt
suficient domenii. Această valoare calitativă este în realitate destul de mare.
Marea majoritate a bisericilor în creştere au valori semnificativ mai
mici. „Ipoteza 65" afirmă simplu că, ori de câte ori toate cele opt
trăsături calitative ajung la 65, probabilitatea statistică de creştere a
bisericii este de 99,4% . Din nou, acesta este unul dintre puţinele
principii de creştere a bisericii la care nu am găsit încă, nicăieri în
lume, nici o excepţie.

40
 Partea întâi:
IC în trei biserici Opt trasaturi
calitative
Care dintre aceste trei biserici reprezintă o biserica
în creştere?

Indicii calitativi a
trei biserici diferite:
Potrivit „ ipotezei
65 ", biserica C
este, fără îndoială
în creştere (C Î -
conducere care îm­
puterniceşte; SD -
CÎ SD SP SF SI Gl EN RD slujire orientată pe
daruri; SP - spiri­
""¡Uf*®Biserica A • • Biserica B Biserica C tualitate pasionată
etc.).

Vă rog să priviţi cu atenţie diagrama de mai sus care arată profilul a

trei biserici sondate. Potrivit acestei diagrame, biserica A are indicele
calitativ cel mai mare, iar biserica B cel mai mic. Putem oare afla,
doar privind la această diagramă, care biserică este în creştere nume­
rică? In baza „ipotezei 65", putem să spunem, cu o probabilitate de
99,4% , că biserica C este în creştere deoarece toate cele opt trăsături
calitative au un indice calitativ de minim 65.
Când sunt întrebat ce trebuie să se întâmple pentru a atrage mai Nu-i drum uşor
mulţi oameni la serviciile noastre de închinare am un singur răspuns
care poate fi oferit pe baze ştiinţifice: „Trebuie să atingem un indice
calitativ de minim 65 în toate cele opt domenii". S-ar putea ca răs­
punsul meu să nu fie prea popular, dar este adevărat. Atunci, de ce
este el atât de rar menţionat în discuţiile despre creşterea numărului
participanţilor la închinare?
Pentru a nu fi greşit înţeles, „ipoteza 65" nu presupune, în nici un fel,
că o asemenea creştere se poate atinge uşor. Ba mai mult, acesta nu
este un truc sau o metodă de reparaţie rapidă care promite un buton
de apăsat pentru o creştere instantanee. în realitate ea este o cărare
dificilă.

41
 Partea întâi:
Opt trăsături
Abordarea
calitative calitativă

Abordarea calitativă, aşa cum a fost ea descrisă în secţiunile anterioa­

„In dezvoltarea re, are o semnificaţie extraordinară pentru lucrarea practică. între­
naturala a barea noastră fundamentală nu este: „Cum atragem mai mulţi oame­
ni la serviciile noastre de închinare?", ci mai degrabă: „Cum putem
bisericii, noi nu
creşte în fiecare dintre aceste opt trăsături calitative?" în spatele
pornim de la acestei întrebări stă convingerea puternică fundamentată atât teolo­
manifestările gic cât şi empiric, că o calitate autentică va avea, în cele din urmă, un
exterioare ale impact pozitiv asupra creşterii cantitative.
creşterii, ci de în dezvoltarea naturală a bisericii, noi nu pornim de la manifestările
la cauzele exterioare ale creşterii, cum ar fi creşterea numărului participanţilor
calitative ale la serviciile de închinare, ci de la cauzele spirituale şi strategice din
spatele ei, aşa cum sunt descrise ele în cele opt trăsături calitative.
acesteia."
„Ipoteza 65", pe care am prezentat-o anterior este pentru mine do­
vada că principiul „totul de la sine", descris în introducere este mai
mult decât o teorie frumoasă. Se poate demonstra că acest principiu
dă într-adevăr roade, lucru care nu ar trebui să ne surprindă deoarece
este dat de Dumnezeu. Ceea ce am descris prin cuvintele omeneşti
imperfecte este doar un efort uman de a înţelege mai bine un princi­
piu divin.
Calitatea Pe baza acestor fapte demonstrate empiric, eu sunt radical împotriva
produce larg răspânditei teze a mişcării de creştere a bisericii, conform căreia,
cantitate dezvoltarea cantitativă necesită un set diferit de metode decât
dezvoltarea calitativă. în lumina acestor cercetări avem toate motive­
le să tragem concluzia complet opusă. Cu siguranţă, „metodele"
care duc la creşterea calităţii vor genera şi o creştere cantitativă, ca un
„efect secundar" natural.
în lumina sondajului nostru pare foarte discutabilă folosirea repetată
ca standard a „bisericilor în creştere" (un criteriu pur cantitativ). Pe
paginile anterioare, am văzut suficiente exemple de „biserici în creş­
tere" care au un indice calitativ sub medie. Acestea sunt bisericile în
care majoritatea creştinilor nu-şi cunosc darurile, în care dragostea
demonstrată este puţină, în care rareori se rostesc rugăciuni pasiona­
te, în care oamenii nu prea se bucură unii de alţii şi în care nu prea ai
de ce să râzi. Şi totuşi, ele cresc. Dacă „creşterea numerică" ar fi sin­
gurul criteriu de care să ţinem cont, atunci ar trebui să ne întoarcem
spre aceste biserici pentru a afla „reţeta succesului" lor. în realitate
nu prea avem ce să învăţăm de la ele! M-aş aventura să spun că avem
mai multe de învăţat de la bisericile în descreştere care au un indice

42
 Partea întâi:
Opt trăsături
calitative

Relaţia dintre creş­

terea calitativă
(zona albastră)
şi cea cantitativă
(spirala roşie)
într-o biserică:
conform dezvoltării
naturale a bisericii,
calitatea influen­
ţează creşterea
numărului partici­
panţilor la serviciile
de închinare. Rolul
critic este jucat de
cea mai mică tră­
sătură calitativă
(„factorul
minim ").

al calităţii peste medie (un fenomen rar), decât de la bisericile în

creştere cu un indice al calităţii sub medie. Dacă vi se pare absurd,
vă recomand o rapidă trecere în revistă a diagramelor de la paginile
22-37 care compară aceste două categorii. Acest exerciţiu ar trebui
să convingă până şi pe cei mai puternici proponenţi ai abordării can­
titative că orientarea pe calitatea bisericii este de departe cel mai
benefic punct de pornire.
Unii specialişti în creşterea bisericii reacţionează foarte negativ la Opoziţie faţă de
abordarea calitativă deoarece a fost folosită greşit în trecut. Până în abordarea
prezent a fost imposibilă determinarea cu precizie a calităţii vieţii calitativă
unei biserici. Aceasta a permis bisericilor care nu au experimentat
niciodată creşterea numerică să se auto-justifice, apelând la aşa-zisa
lor înaltă calitate - despre care spuneau că ar fi mult mai importantă
decât creşterea numerică. Nimeni nu mai poate folosi în prezent
această scuză. Cercetările noastre au arătat că în majoritatea cazuri­
lor, lipsa creşterii cantitative se datorează calităţii scăzute a bisericii.
De la un anumit nivel calitativ în sus, nu există biserici stagnante sau
în descreştere.

43
 partea¡„tai: Qe ce sunt inadecvate
Opt trasaturi ■• - • ■ . •• . . . _ • **
calitative obiectivele creştem cantitative?
în multe cărţi din domeniul creşterii bisericii întâlnim foarte adesea
„Şapte din zece un mit puternic înrădăcinat: o biserică ce doreşte să crească trebuie
să îşi stabilească un obiectiv cantitativ, de exemplu: „Până în anul
biserici în creş­
2002, numărul participanţilor la programele noastre de închinare va
tere rapidă nu fi de 3.400". Majoritatea publicului creştin identifică această provo­
au obiective care cu mişcarea de creştere a bisericii. Şi totuşi, studiul nostru arată
cantitative - şi că numai 31% din bisericile cu o creştere peste medie au acest gen
este evident că de obiective. Cu alte cuvinte, şapte din zece biserici cu rata cea mai
se descurcă des­ mare a creşterii, cresc fără obiective cantitative - şi evident că se des­
curcă destul de bine (vezi diagrama). Deşi această statistică, în sine,
tul de bine."
nu spune prea mult despre utilitatea (sau impactul negativ al) obiec­
tivelor creşterii cantitative, ea ne arată că nu avem de-a face cu un
principiu universal de creştere a bisericii.
Semnificaţia Pentru a nu fi greşit înţeles, aş dori să subliniez că nu cunosc nici o
obiectivelor biserică în creştere care se descurcă fără puterea motivatoare a obiec­
tivelor concrete. Bisericile au nevoie de obiective precise, provoca­
toare, bine delimitate în timp şi măsurabile pentru a creşte. Exprima­
rea acestor obiective în termenii participării la serviciile de închinare
însă, mi se pare superficială. în ce fel este o afirmaţie de genul: „în
viitorul apropiat, 3.400 de persoane se vor aduna în sanctuarul nos­
tru" un factor motivator concret? Desigur, putem fi uimiţi de cifra
propusă, însă aceasta nu motivează pe nimeni să facă paşi concreţi
spre creşterea bisericii.
Cred că în acest caz s-a pierdut din vedere
I ceva fundamental. Obiectivele pot motiva
Obiective cantitative oamenii doar atunci când ating domenii pe
j care ei le pot influenţa. Numărul magic 3.400
„Biserica noastră a anunţat, în mod public,
numărul membrilor bisericii pe care am vrea sa I ! nu este prea motivator, iar stabilirea unei ase-
atingem până la o anumită data I menea cifre poate deveni dăunătoare. Căci,
în ce fel ar putea un membru de rând al bise-
î ricii contribui semnificativ la atingerea lui?
„Da' în schimb, a iubi mai mult membrii altui grup
j de casă, a primi cu cordialitate oaspeţii la ser-
j viciile noastre de închinare, a invita cunoştin-
j ţele necreştine la o cafea, a te devota să te
j rogi zilnic la o anumită oră din zi - sunt obiec-
0 10 20 30 40 50 60 70 j tive tangibile ce pot fi influenţate personal de
R ă sp u n s u r ile p r o v in e x c lu s iv d e la b ise rici c a r e a u c re s c u t c
c u m a i m u lt d e 1 0 % p e a n în u ltim ii c in c i a n i I către fiecare membru. Nu este oare intere-

44
 Partea întâi:
Opt trasaturi
calitative

sânt că focalizarea asupra acestor domenii calitative are, în mod

demonstrabil, o influenţă mai puternică asupra creşterii bisericii decât
presupusele importante obiective privind numărul participanţilor la
serviciile de închinare?
Deosebirea dintre ceea ce este „omeneşte posibil" într-o biserică (de
exemplu, creşterea calităţii lucrării) şi ceea ce nu este (de exemplu,
creşterea numărului participanţilor, a convertirilor) - pe care o vom
discuta mai în detaliu în partea a patra - are implicaţii practice. Trebuie
să avem grijă să fixăm obiective în domeniul „realizabil" din punct de
vedere uman şi nu în domeniile aflate dincolo de controlul nostru. Nu
cumva unii autori din domeniul creşterii bisericii susţin obiective din
domeniul cifrei participanţilor la serviciile de închinare deoarece ei
cred, în mod tacit, că aceasta este omeneşte realizabil? După cum am
văzut deja, această iluzie este caracteristică paradigmei tehnocrate.
Desigur că nu este greşit, ci dimpotrivă chiar util să urmărim frec­ Diferenţa dintre
venţa participării la serviciile de închinare şi să analizăm tendinţele - obiective şi
totul depinde însă de valoarea pe care o dăm acestei statistici. rezultate
„Obiectivul" final nu este creşterea numărului participanţilor la servi­
ciile de închinare, toate celelalte fiind mijloacele împlinirii lui, creşte­
rea numerică este efectul secundar natural al creşterii calităţii,
înţelegerea acestui lucru ne conduce la o concluzie importantă.
Deoarece creşterea numărului participanţilor la închinare este efectul
natural al creşterii calităţii, monitorizarea prezenţei poate folosi ca
instrument strategic pentru „controlul succesului". Acest instru­
ment, împreună cu alţi indici, ne ajută să aflăm dacă efortul nostru de
creştere a calităţii vieţii bisericii a adus roade. Aşa cum am văzut deja,
doar creşterea numărului de participanţi la serviciul de închinare nu
defineşte calitatea unei biserici. Şi totuşi, dacă o biserică nu experi­
mentează nici un fel de creştere numerică timp de mai mulţi ani,
atunci ea are toate motivele să caute cauzele în trăsăturile calitative
clar identificabile.
Punctul de plecare pentru dezvoltarea naturală a bisericii este, prin Mai degrabă
urmare, stabilirea obiectivelor nu în domeniul cantitativ („3.400 de obiective
participanţi până în 2002"), ci în domeniul calitativ („Până la sfârşitul calitative decât
lui noiembrie, 80% dintre cei ce participă cu regularitate la serviciile cantitative
de închinare îşi vor cunoaşte darurile spirituale"). în acest domeniu
nu ar trebui să ne permitem să nu avem obiective provocatoare, tan­
gibile, definite în timp şi măsurabile.

45
 parteaMâi: Sunt, * „bune" bisericile
Opt trasaturi
m ari?
calitative

Cei familiari cu literatura de creştere a bisericii întâlnesc, în mod re­

„La aproape gulat, numele unor mari biserici prezentate ca modele demne de
toţi factorii cali­ imitat. Presupoziţia este că bisericile mari sunt prin definiţie biserici
bune. Este această teză corectă? Cercetarea noastră a arătat pentru
tativi relevanţi,
prima dată că este posibil ca opusul ei să fie adevărat. Aş vrea să
bisericile mari descriu, pas cu pas, modul în care am ajuns la această concluzie în
stau mai prost timpul proiectului nostru de cercetare.
decât cele
1. Când am analizat datele şi am comparat numărul mediu de mem­
mici." bri şi de participanţi, atât la bisericile în creştere cât şi la cele în des­
creştere (vezi prima dintre cele două diagrame din stânga), am avut
senzaţia că am descoperit ceva important: bisericile în descreştere
aveau, în medie, de două ori mai mulţi membri decât bisericile în
creştere, iar participarea la închinare era cu 17 procente mai mare.
2. Un alt pas a fost verificarea ratei creşterii reale atât în bisericile
„m ari" cât şi în cele „m ici" (diagrama din stânga, jos). Media în bise­
ricile mici a fost de 1 3%, în timp ce în bisericile mari a fost de doar
3%. O diferenţă statistică semnificativă a fost de aseme­
Mărimea bisericii nea evidentă şi la indicele calitativ. Bisericile mari au
Mărimea medie a bisericilor în crc
avut, în medie, cu două puncte sub media de 50, în
şi a celor în descreştere timp ce bisericile mici aveau două puncte deasupra
B ise rici B iserici acestei medii.
8 încreştere îndescreştere
Membri 3. Am calculat apoi care dintre cele 1 70 de variabile,
■ 2 V J 5 2 5 care au stat la baza sondajului nostru avea ce mai nega­
Partîcipanţi tivă influenţă asupra creşterii bisericii. Rezultatul a fost
m laînchinare 2Ü 2 2 2 5 uimitor: mărimea bisericii s-a dovedit a fi al treilea fac­
Valorilemedii ale tuturor bisericilor intervievate
' tor negativ puternic, la egalitate cu factori precum
„teologia liberală" sau „tradiţionalismul"!
Calitate şi creştere 4. Pentru a defini mai precis „m are" şi „m ic", am exa­
Relaţia dintre mărimea bisericilor şi calitatea
minat seturi de biserici de anumite mărimi: 1-100 de
ş i numărul lor
participanţi la închinare, 100-200, 200-300, 300-400 şi
Biserici Biserici aşa mai departe (vezi diagrama din dreapta sus). Rezul­
mari mici tatul? Rata creşterii bisericii scade cu creşterea mărimii
R(ti tuală ei. Acest fapt nu este foarte surprinzător, deoarece, în
decreştere
bisericile mari procentajul înseamnă mult mai mulţi
Indicele
calitativ(IC) 43 52 oameni. Dar atunci când am convertit procentajul în
cifre am rămas uimiţi. Bisericile din categoria cea mai
„Mia" = sub 100 la închinare cu cinciani în urma
. Meni" = peste 300 la închinare cu cinci ani în urma mică au câştigat o medie de 32 de noi oameni în ultimii

46
 Partea întâi:
Creşterea Opt trasaturi
calitative
Ce mărime are biserica în care sunt câştigaţi cei
mai mulţi oameni noi?

-i f '/ 'j

O dată cu creşterea
-r'J mărimii bisericii
scade rapid rata
253% de creştere, în timp
ce numărul per­
-r £ o % soanelor nou câşti­
gate la biserică
rămâne relativ
constant de
1-100 100-200 200-300 300-400 aproximativ 30, în
Participarea la închinare toate cele patru
categorii de mări­
Mărimea de Creştere me (pe o perioadă
acum cinci ani ulterioară
1 de cinci ani).
cinci ani, bisericile între 100 şi 200 au câştigat de asemenea 32; bise­
ricile între 200 şi 300 au câştigat în medie 39 de noi persoane; bi­
sericile între 300 şi 400 au câştigat 25. Prin urmare, o biserică „mică"
a câştigat pentru Cristos la fel de mulţi oameni ca o biserică „mare"
ba chiar mai mult, două biserici cu 200 de oameni prezenţi la servi­
ciul de închinare de duminică vor câştiga de două ori mai mulţi
oameni decât o biserică cu 400 de participanţi.
5. Nu este oare posibil ca imaginea să fie diferită în bisericile cu ade­
vărat mari (cu mai mult de 1000 de participanţi la serviciile de închi­
nare)? Uriaşa noastră cantitate de date ne-a permis testarea acestei
teorii pentru prima dată. lată rezultatele: în timp ce bisericile cele
mai mici (cu o medie de 51 de participanţi) au câştigat cam 32 de
persoane în ultimii cinci ani, megabisericile (biserici cu o medie a
participării de 2.856 de persoane) au câştigat 112 persoane noi, în
aceeaşi perioadă de timp. în cifre brute, o singură megabiserică a
câştigat mai mulţi oameni decât o „minibiserică" (vezi diagrama de
la pagina 48, stânga sus). Gândindu-ne însă că o megabiserică este
de 56 de ori mai mare decât o „minibiserică", atunci următorul cal­
cul exprimă mult mai realist potenţialul celor două categorii. Dacă în
locul unei biserici cu o medie de 2.856 de participanţi am avea 56 de
biserici, fiecare dintre ele cu câte 51 de participanţi, aceste biserici ar

47
 Partea întâi: Megabiseridle Folosirea darurilor
Opt trasaturi C e p r o c e n t a j a l ce lo r ce p a rtic ip ă la se rv id ile d e
în c h in a re îşi folo sesc da ru rile p e n tru a a ju t a t e i
calitative creşterea bise ricii? ' '' ii'CA

Stânga: Compara­
rea „mega-
bisericilor" şi a
„minibisericHor". sub ioo 100-200 200-300 peste 300 ireste:«*P0*gfp
Participarea !aîn ch in are ;i'Ţ ^ J i g
Dreapta: Un exem­
plu al scăderii cali­
tăţii o dată cu câştiga, statistic vorbind 1.792 de noi oameni în cinci ani, adică de
creşterea mărimii 16 ori mai mult decât numărul de oameni câştigaţi de o singură
bisericii. megabiserică. Putem deci trage concluzia că eficacitatea evanghelis-
tică a minibisericilor este, statistic vorbind de 1600 de ori mai mare
decât a megabisericilor!
6. La aproape toţi factorii calitativi relevanţi, bisericile mari sunt mai
slabe decât cele mici. lată doar două exemple: în minibiserici (sub
100), 31% dintre participanţi au, potrivit spuselor pastorului, o res­
ponsabilitate corespunzătoare darurilor lor; în megabiserici această
cifră este doar de 1 7% (diagrama din dreapta, sus). în minibiserici,
46% dintre cei ce participă la închinare au fost integraţi în grupuri
mici, în timp ce în megabiserici procentajul este de 12%. Acest sce­
nariu este la fel de adevărat pentru aproape toate cele 170 de varia­
bile folosite de noi pentru a evalua calitatea unei biserici.
Reguli şi excepţii Nu există oare excepţii care ar putea demonstra contrariul, adică
de la reguli biserici mari care cresc numeric şi care au un indicator calitativ mare?
Ba da. Există astfel de biserici. Ele sunt însă atât de unice, atât de
excepţionale încât toată lumea vorbeşte de ele („doar ştirile diferă").
Ele sunt într-adevăr excepţia de la regulă, excepţii foarte spectacu­
loase.
Trebuie să ne bucurăm că există asemenea exemple. în acelaşi timp,
însă, trebuie să evităm greşeala de a face din aceste biserici modele
pentru celelalte. Mie mi se pare mult mai semnificativă examinarea
atentă a nenumăratelor biserici mici care manifestă o calitate înaltă,
o creştere puternică şi o multiplicare inovatoare. Dacă avem cu ade­
vărat nevoie de modele, ar trebui să le căutăm în această categorie
de biserici.

48
 Partea a doua

Factorul
minim

Creştinii care au învăţat principiile dezvoltării natu­

rale a bisericii ar putea obiecta: „ Asta înseamnă că
trebuie să ţin cont; simultan de toate aceste princi­
pii? Eu nici măcar nu pot vedea pădurea datorită
copacilor". Acesta este momentul potrivit în care
trebuie să aplicăm ceea ce noi numim „ strategia
minimă". Pentru început este suficient să ne concen­
trăm asupra unui singur domeniu. Care domeniu
este cel mai hotărâtor, din punct de vedere strategic?
Cercetările noastre au arătat, din nou, că analogia,
agricolă - concentrarea asupra aşa numitului „factor
minim" - are un rol important. Strategia minimă
este răspunsul biotic la problema momentului potri­
vit în dezvoltarea bisericii.
Partea a doua:
Factorul
Concentrarea
minim energiilor

Strategia minimă presupune că trăsăturile calitative cele mai slab

„Strategia mini­ dezvoltate ale unei biserici o împiedică să crească. Dacă o biserică îşi
concentrează energiile primordial asupra acestor factori minimi,
mă ajută o bise­
chiar şi numai aceasta poate duce la creştere (vezi diagrama de mai
rică să facă mai
jos).
puţin decât a Dezvoltarea naturală a bisericii nu înseamnă să faci întotdeauna mai
făcut în trecut, mult. De fapt, ea ne ajută să facem mai puţin decât am făcut în tre­
dar mai mult cut, dar mai mult din ceea ce trebuie să facem. Resursele noastre
din ceea ce tre­ limitate trebuie concentrate asupra factorilor cheie strategici spiri­
buie să facă." tual. Istoria lui David şi Goliat ilustrează ce poate realiza acest gen de
concentrare de energie. Goliat era fără îndoială cel mai puternic din­
tre cei doi, dar David a luptat cu inteligenţa primită de la Dumnezeu.
Mai întâi, el şi-a concentrat forţa sa cu ajutorul praştiei, prin care a
putut multiplica efectul energiei eliberate. în al doilea rând, el a lovit
Exemplul profilului
cu precizie în cel mai eficient punct, adică fruntea lui Goliat.
unei biserici: facto­
rul minim este în mod similar, o viespe poate scoate din luptă chiar şi un elefant,
trăsătura calitativă dacă-şi foloseşte „puterea" cu eficacitate. în timp ce pentru gândirea
„ grupuri mici tehnocrată cauzele mici pot avea doar efecte mici, într-un sistem
integratoare". integrat, chiar şi cauzele mici pot avea efecte de durată.
în partea întâi am arătat că atunci
când toate trăsăturile calitative
Diagramă bară ajung sau depăşesc indicele cali­
tativ de 65, certitudinea că
această biserică este în creştere se
apropie de 100%. „Ipoteza 65"
Conducere a arătat deja importanţa strategi­
Slujire că a factorului minim. în momen­
tul în care indicele calitativ a
Spiritualitate
ajuns la 65, rezultatul a fost creş­
Structuri terea cantitativă în toate biserici­
închinare le studiate, fără nici o excepţie. în
timp ce am analizat, din diferite
Grupuri mici
puncte de vedere, informaţiile
Evanghelizare primite de la toate cele 1000 de
Reiaţii biserici, a devenit clar că mărirea
indicelui calitativ al unei biserici
60 se poate face cel mai bine prin
Profilul unei biserici studiate îmbunătăţirea factorului minim.

50
 Partea a doua:
Factorul
minim

Desigur că strategia minimă nu face ca factorul minim să fie mai

Profilul aceleiaşi bi­
important decât ceilalţi. Aşa cum am văzut deja, dezvoltarea naturală
serici este prezentat
a bisericii cere o interacţiune armonioasă a tuturor celor opt trăsături
mai jos sub forma
calitative. Aceasta înseamnă, într-un fel, că biserica trebuie să lucreze
unei „spirale" (vezi
simultan la toţi cei opt factori.
paginile 96-97).
Strategia minimă este doar un instrument pentru a ne ajuta să stabi­
Zonele albastre
lim ordinea priorităţilor. Din moment ce nu putem lucra, cu aceeaşi
arată cât de
energie şi concentrare asupra celor opt factori, trebuie să descope­
puternic dezvol­
rim domeniile care vor genera cel mai bun rezultat de durată al in­
tată este fiecare
vestiţiei noastre.
trăsăturtă calita­
în mod evident, factorul minim diferă de la biserică la biserică. în tivă. Spirala roşie
timp ce „structuri funcţionale" este trăsătura calitativă ce se dovede­ reflectă creşterea
şte a fi decisivă pentru biserica A, „spiritualitate pasionată" este facto­ numărului partici­
rul critic pentru biserica B şi „conducere care împuterniceşte" pentru panţilor la închina­
biserica C. Fiecare biserică trebuie să-şi descopere domeniul ei cheie re. în acest caz,
şi să se abţină de la a impune propria sa experienţă şi concluzii asupra creşterea este îm­
altora! piedicată de starea
Chiar şi în sânul aceleiaşi biserici, diferite trăsături calitative pot fi fac­ neadecvată a gru­
torul minim în perioade diferite de timp. Factorul minim se poate purilor mici.
schimba relativ repede, în spe­
cial atunci când există un efort
conştient de îmbunătăţire a ace­ Diagrama helix
lui domeniu.
Profilul fiecărei biserici (inclusiv
cel ilustrat prin cele două diagra­
me din aceste pagini) reflectă
doar un anumit moment în
timp, moment care poate fi de­
păşit foarte repede.

51
Partea a doua:
Factorul
Butoiul cel
minim mai mic
Din experienţa mea, am învăţat că majoritatea creştinilor sunt mai
„Cea mai scurtă uşor convinşi de o demonstraţie simplă decât de o analiză ştiinţifică
laborioasă a dezvoltării naturale a bisericii.
doagă deter­
Am construit un „butoi minim" special pentru a fi folosit în semina-
mină cât de riile mele (ca acela din dreapta). Nu este nimic altceva decât un bu­
multă apă poa­ toi cu doage de diferite lungimi. Când vizitez o biserică al cărei profil
te ţine butoiul." a fost deja stabilit, scriu pe fiecare doagă numele trăsăturilor calita­
tive în funcţie de stadiul de dezvoltare a fiecăreia dintre ele. Numele
factorului minim (de exemplu, „structuri") este scris pe cea mai mică
dintre doage, iar numele factorului maxim (de exemplu, „spirituali­
tate") este scris pe cea mai lungă.
Semnificaţia Apoi torn apă în butoi până începe să curgă. în timp ce torn apă şi
spirituală a mocheta sau picioarele celor din primul rând se udă, îi întreb pe
factorului minim participanţi ce să fac.
Unii, inclusiv administratorul, îmi cer să încetez imediat să mai torn
apă. Bineînţeles că nu încetez, deoarece în această ilustraţie apa
reprezintă binecuvântarea lui Dumnezeu care se revarsă, din cer pes­
te biserică. Nu putem să ne dorim, în mod serios să cerem lui Dum­
nezeu să înceteze să ne binecuvânteze doar pentru că biserica noas­
tră are dificultăţi cu „ţinerea apei"!
Alţii sugerează că ar trebui să ne rugăm mai mult. Eu sunt de acord că
rugăciunea este importantă şi absolut esenţială pentru creşterea bise­
ricii. Apoi prelungesc cea mai lungă doagă, „spiritualitate pasionată"
şi toată lumea poate observa că această nobilă măsură nu rezolvă
problema adevărată. Apa continuă să se verse pe mochetă,
în cele din urmă, cineva sugerează că ar trebui să prelungesc cea mai
scurtă dintre doage, cea care reprezintă factorul minim. Şi priviţi!
Dacă o prelungesc cu doar doi centimetri, butoiul poate acumula şi
mai multă apă!
De ce am dat acest exemplu? Deoarece dinamica din spatele strate­
giei minime (atât statistic cât şi spiritual) este relativ complexă. Nu
vom putea să-i convingem pe alţii să adopte această abordare a lu­
crării fără ajutorul unor ilustraţii foarte convingătoare.
Lucrarea lui Asemenea analogii demonstrează foarte bine problema centrală a
Dumnezeu şi dezvoltării bisericii. Butoiul confecţionat din opt doage (= opt trăsă­
lucrarea turi calitative) reprezintă ceea ce putem şi, potrivit voii lui Dumne­
oamenilor zeu, trebuie să construim. Bineînţeles că îmbunătăţirile semnificative
aduse de noi calităţii butoiului nu pot umple butoi cu apă (= oameni

52
 Partea a doua:
Butoiul cel mai mic Factorul
minim

Cea mai scurta doagă determină cantitatea de apă.\

1 pe care o poate reţine butoiul
■ ■
■ H

K
M H BI
WKtmÊ&k
„Participarea^
ia servicii"
H
H |
■ IM !
„Factorul în această imagine
minim" ^ a butoiului minim,
doagele reprezintă
calitatea bisericii,
„Caract< iar apa cantitatea.
calitative" Aceasta ilustrează
foarte clar factorul
minim pentru dez­
voltarea bisericii.

de curând câştigaţi). Dacă Dumnezeu nu toarnă apă, chiar şi cel mai

bun butoi rămâne tot gol.
Pe de altă parte, dacă şi când toarnă Dumnezeu apă - şi există multe
dovezi teologice că El o face cu mare plăcere - atunci calitatea „bu­
toiului" nostru (= biserica) este decisivă. La urma urmei, calitatea
butoiului decide dacă butoiul poate ţine apă sau nu.
Cu siguranţă, ca şi în cazul pildelor biblice, nu trebuie să facem con­ Limitele
fuzie între înţelesul literal şi figurativ al acestei ilustraţii. La un mo­ ilustraţiei
ment dat orice analogie îşi pierde semnificaţia. însă, atunci când nu
supralicităm ilustraţia, aceste lecţii demonstrative sunt instrumente
foarte eficiente pentru învăţarea elementelor fundamentale ale
dezvoltării naturale a bisericii: relaţia dintre lucrarea lui Dumnezeu şi
cea a oamenilor, dintre calitate şi cantitate, dintre îmbunătăţirea
concomitentă a celor opt factori şi a factorului minim în mod special.

53
 Partea a doua:
Factorul
Exemple din
minim agricultură

La fel ca în cazul celorlalte elemente constitutive ale dezvoltării natu­

„Fertilizarea rale a bisericii, strategia minimă este inspirată de exemple din biolo­
'minimă' a solu­ gie. Ea se bazează pe descoperirile privitoare la folosirea îngrăşămin­
lui descoperită telor, făcute cu 150 de ani în urmă de către biologul şi chimistul
Justus von Liebig.
de Liebig a avut
Liebig a descoperit că plantele au nevoie de patru minerale pentru a
ca efect o creşte: azot, calciu, acid fosforic şi potasiu. Atât timp cât aceste patru
creştere bruscă minerale există în sol în cantităţi suficiente, creşterea are automat
a recoltei loc. Creşterea este împiedicată atunci când solul este sărăcit de unul
agricole." din aceste elemente (diagrama 1). Dacă această deficienţă este în­
depărtată, adică dacă îngrăşământul deficitar este suplinit, planta va
continua să crească până când solul va fi sărăcit de un alt element
(diagrama 2). Dacă se folsoeşte, din nou, acid fosforic pentru stimu­
larea creşterii plantei, deoarece în trecut a fost foarte util, atunci de­
ficienţa minerală devine exces (diagrama 3). Surplusul de acid fosfo­
ric însă otrăveşte în realitate solul. Cu cât încearcă mai mult ţăranul să
rezolve problema adăugând mai mult acid fosforic, cu atât mai mult
scade recolta şi cu atât mai mult creşte dezechilibrul chimic al me­
diului. Dacă se administrează un alt îngrăşământ care elimină defi­
cienţa altui mineral, creşterea va fi din nou stimulată (diagrama 4).
Fertilizarea minimă a solului a eliminat presupusa „lege naturală a
descreşterii recoltei şi a produs astfel o creştere bruscă a recoltei
agricole, iar agricultorii care au aplicat această strategie nu au mai
fost nevoiţi să facă invesţii suplimentare!
De ce Transferarea acestor principii la viaţa bisericii face extraordinar de
„experienţa" nu simplă explicarea unor fenomene frecvent observate. Un pastor
este transferabilă (agricultor) lucrează din greu şi aplică, cu precizie, aproape tot ce
vede la vecinul său pastor. Eforturile sale nu au însă nici un rezultat,
în timp ce biserica vecină se bucură de o creştere explozivă. Lună de
lună, pastorul vecin încearcă să-l convingă pe pastorul nostru să apli­
ce strategia sa evanghelistică. Pastorul nostru aplică acest sfat bine
intenţionat, dar lucrurile se înrăutăţesc.
Pastorul „eficient" este ca ţăranul care şi-a dublat recolta folosind
acid fosforic şi acum recomandă acidul fosforic pentru rezolvarea ori-
cărei probleme. Ceea ce el nu înţelege însă este că soluţia sa poate fi
dăunătoare vecinului său!

54
 Partea a doua:
Factorul
minim

Diagrama 1: In timp ce trei dintre Diagrama 2: După ce se adaugă

cele patru minerale de bază (po­ acid fosforic, creşterea continuă
tasiu, azot şi calciu) există în sol până când este împiedicată de in­
în cantităţi suficiente, dezvoltarea suficienţa azotului.
plantelor este împiedicată de lipsa
acidului fosforic.

Diagrama 3: Dacă ţăranul se ba­ Diagrama 4: Dacă solul este ferti­

zează pe experienţa sa din trecut
şi adaugă acid fosforic (lucru ce
s-a dovedit eficient în trecut), fertili­
zarea fie nu va avea nici un efect,
fie va fi dăunătoare deoarece ex­
cesul de acid fosforic poate creşte
foarte mult aciditatea solului.
Creşterea plantelor este împiedi­
cată în acest caz de insuficienţa
azotului.
lizat doar cu îngrăşământul defi­
citar, apar două efecte. în primul
rând continuă creşterea, în al
doilea rând solul care fusese afec­
tat negativ de excesul de acid
fosforic este în mod automat
decontaminat.

55
Partea a doua:
Factorul
Factorul minim
minim sau m axim ?

în ultimii ani, strategia minimă a fost atât de atractivă pentru mulţi

„ Strategia mini­ creştini încât au început s-o aplice ca model comportamental în toa­
mă nu ne te domeniile vieţii. Ca urmare, în unele biserici lozinca a devenit: „Să
ne concentrăm întotdeauna asupra domeniilor în care suntem cel
învaţă să ne
mai puţin capabili!" Cu o astfel de filozofie este evident că ne progra­
concentrăm măm pentru frustrare!
asupra dome­ Strategia minimă nu ne învaţă să ne concentrăm asupra domeniilor
niilor în care în care suntem cel mai puţin capabili. Această neînţelegere provine
suntem cel mai din izolarea principiilor derivate din „butoiul minim" de întreaga
puţin capabili." dezvoltare naturală a bisericii. în unele domenii ale vieţii bisericii tre­
buie să ne folosim punctele noastre cele mai tari (un exemplu este
domeniul darurilor spirituale), iar în alte domenii (ca de exemplu
„roada Duhului" aşa cum este descrisă ea în Galateni 5:22), ar trebui
să ne concentrăm pe punctele noastre slabe. întrebarea dacă trebuie
să ne concentrăm asupra punctelor tari sau asupra celor slabe ne
oferă alternative false.
De ce nu ajută Ce înseamnă asta pentru întreaga biserică? Atâta timp cât este vorba
întotdeauna de elemente neesenţiale ale lucrării, ar trebui să ne dezvoltăm punc­
folosirea tele tari şi să nu dăm atenţie prea mare celor slabe. De exemplu, dacă
punctelor unul din punctele tari ale unei bisericii este închinarea artistică litur­
noastre tari gică cu orga, atunci acea biserică ar trebui să-şi dezvolte acest punct
tare şi să-l folosească şi în alte domenii. Această biserică ar putea
căuta să câştige oameni cu o predilecţie în această direcţie şi să-i invi­
te la serviciile de închinare, în loc să introducă bătaia din palme şi
tamburinele pentru a complementa orga. Acelaşi lucru se poate spu­
ne şi despre toate celelalte elemente neesenţiale ale vieţii bisericii
(nici muzica de orgă şi nici tamburinele nu sunt esenţiale dezvoltării
bisericii).
însă, atunci când avem de-a face cu semnele vitale ale vieţii bisericii -
cele opt trăsături calitative intră în acest domeniu - nu mai putem
ignora neajunsurile. Atâta vreme cât una dintre aceste trăsături cali­
tative lipseşte sau este subdezvoltată, ca de exemplu „structurile
funcţionale", dezvoltarea punctelor tari din alte domenii, precum
„spiritualitatea pasionată" nu va ajuta la nimic, deoarece în acest caz
dezvoltarea nu este blocată de lipsa spiritualităţii pasionate ci de
structurile nefuncţionale. Trebuie să restabilim sănătatea organismu­
lui înainte de a urmări creşterea domeniilor noastre tari.

56
 Partea a doua:
Puncte tari şi slabe Factorul
minim
Folosirea punctelor tari pentru
a lucra la cele slabe

Conducere Dacă punctul cel

mai tare al unei
Slujire
biserici este, de
Spiritualitate exemplu, „slujirea
orientată pe daru­
Structuri ri", iar factorul mi­
închinare nim este „evanghe­
lizarea orientată
Grupuri mici pe nevoi", atunci
Evanghelizare j ar trebui folosite
darurile identificate
Relaţii pentru a dezvolta
lucrarea de evan­
■ 20 30 40 50 60 70 80 ghelizare.

Am constatat că cel mai bine este combinarea celor două abordări, Folosiţi punctele
adică folosirea punctelor mai tari ale bisericii pentru a îmbunătăţi tari pentru a
punctul cel mai slab. Dacă punctul cel mai tare este „slujirea orienta­ îmbunătăţi
tă pe daruri" şi punctul cel mai slab este „evanghelizarea orientată factorul minim!
pe nevoi", ca în diagrama de mai sus, ar fi o greşeală să declarăm că
„darurile noastre spirituale nu mai sunt importante" şi „că de acum
încolo ne vom concentra asupra evanghelizării". Aceasta ar fi o stra­
tegie cu totul nepotrivită!
Ar fi mult mai bine să spunem: „De acum încolo, haideţi să folosim
mai bine darurile minunate primite de fiecare dintre noi de la Dum­
nezeu pentru a împlini Marea însărcinare!" Aceasta este abordarea
care caracterizează dezvoltarea naturală a bisericii ca întreg. Noi nu
forţăm o biserică într-un program prestabilit, ci, mai degrabă luăm
ceea ce Dumnezeu deja a dat bisericii şi ne întrebăm: „Cum putem
folosi mai bine ce avem spre gloria lui Dumnezeu şi pentru creşterea
bisericii?"

57
Partea a doua: A t e n ţ ie Id
minim modele"!
Am văzut deja efectele ambigue ale încercării de a impune povestea
„ Când cineva succesului unei biserici asupra alteia. După cum acidul fosforic nu
presintă este răspunsul la toate problemele agricole - indiferent cât de im­
portant este îngrăşământul respectiv pentru creşterea plantelor -
experienţele
nici una dintre trăsăturile calitative nu este soluţia pentru toate pro­
personale ca pe blemele bisericii.
nişte principii Nici „conducerea care împuterniceşte", „slujirea orientată pe daruri",
universal apli­ „spiritualitatea pasionată" şi nici vreo altă trăsătură calitativă nu este
cabile, ar trebui cheia creşterii bisericii. în cazul în care o anumită biserică constată că
să ni se declan­ una dintre aceste trăsături calitative ar fi cheia - şi unele biserici des­
coperă asta - este foarte posibil să fi identificat intuitiv factorul lor
şeze alarma."
minim. Nu există absolut nici o garanţie că accentuarea aceluiaşi
domeniu va aduce aceleaşi rezultate şi într-o altă biserică.
„Experienţele" Am făcut această subliniere deoarece mare parte din actuala litera­
nu demonstrează tură de creştere a bisericii nu oferă alt sfat bisericilor decât sloganul:
nimic „acidul fosforic este soluţia la problemele agricole din întreaga
lume". Pastori pentru care una dintre cele opt trăsături calitative a
devenit extrem de importanţă, adesea încep să o vândă ca soluţia
problemelor tuturor bisericilor. Promovarea unei părţi a întregului ca
întreg sună a ideologie. Dacă am reuşit să dovedim ceva, în urma
cercetărilor noastre, am dovedit că este imposibil să reduci creşterea
bisericii la câteva domenii ale lucrării ei.
Acest avertisment este potrivit acelor cazuri în care cineva îşi bazează
tezele doar pe propriile lor experienţe. în timp ce experienţele per­
sonale sunt mărturii extraordinare, ele nu demonstrează absolut ni­
mic.
Diferenţa dintre Sunt atunci oare utile mărturiile personale? Deşi experienţele nu de­
ilustraţii şi dovezi monstrează nimic prin ele însele, ele adesea ilustrează în mod mag­
nific ceea ce a fost demonstrat. Asemenea ilustraţii au un efect psi­
hologic mai mare şi mai convingător decât cele mai ştiinţifice dovezi.
O lecţie demonstrativă plină de viaţă şi convingătoare este pentru
mulţi oameni „o dovadă".
Eu încerc să folosesc aceste principii educaţionale în propria mea
lucrare şi fac tot ce pot pentru a mă asigura că principiile pe care le
prezint sunt dovedite ca fiind universal aplicabile. Când comunic
altora o idee, la un seminar, de exemplu, fac rare referinţe la rezulta­
tele cercetării şi folosesc mai degrabă anecdote, povestiri, imagini şi
experienţe personale.

58
 I Descrierea unei ex- Oamenii trebuie „Trebuie să „Ce experienţă
I perienţe personale să fie entuzias­ experimentez măreaţă a avut
I care adesea subli- maţi de puterea ceea ce această această biserică!
I niază opusul a lui Dumnezeu persoană sau Să vedem ce are
I ceea ce se întâm- biserică a experi­ Dumnezeu
1 plă în mod normai mentat" pentru noi"

1Experienţele unei Oamenii trebuie „Dacă doresc să „S-ar putea să

I biserici sunt să fie motivaţi de am acelaşi imit o vreme
1prezentate astfel un exemplu din succes, trebuie să modelul unei
I încât pot fi viaţa zilnică imit cu precizie biserici pentru a
identificate pentru a face şi biserica model" descoperi
structuri repro- ei ceva similar principiile
ductibile universale care
mi se aplică şi
mie"

Esenţa distilată Bisericile trebuie „Aceste principii „încerc să aplic

din sute de să cunoască şi să reprezintă doar aceste principii
modele; criteriul aplice legile creş­ una dintre situaţiei mele
cel mai impor­ terii care sunt fun­ multele posibili­ specifice"
tant este aplica­ damentale pentru tăţi de edificare a
bilitatea univer­ orice formă de bisericii lui
sală dezvoltare a Cristos"
bisericii

Aplicarea princi­ Bisericile trebuie „Dacă un pro­ „Am ales un

piilor universale ajutate practic, gram m-a ajutat program bazat pe
(ideal) la una sau folosind pe mine, va fi cu principiile uni­
mai multe experienţele siguranţă bun şi versale care se
situaţii actuale pozitive ale pentru alte potrivesc situaţiei
altora drept biserici" noastre - sau am
model dezvoltat un
program propriu"

Demonstraţia butoiului minim descrisă de mine (vezi pagina 52) nu Deosebirile dintre
dovedeşte absolut nimic altceva decât poate faptul că fiecare butoi mărturii, modele,
poate reţine o anumită cantitate de apă. Cu toate aceseta, el este un principii şi progra­
instrument puternic pentru a ilustra ceva ce deja a fost demonstrat me. Fiecare are
din plin. Nu trebuie să facem niciodată confuzie între analogiile foar­ valoare, dar nu
te convingătoare din punct de vedere psihologic şi anecdotele cu trebuie să facem
enunţuri valide. Confundarea celor două are ca efect amestecarea confuzie intre ele.
haotică a mărturiilor personale, modelelor, principiilor şi programe­
lor (vezi tabelul de mai sus), lucru care caracterizează în mod
constant discuţiile tipice din domeniul creşterii bisericii.

59
Partea a doua:
Factorul
minim

„Faceţi aşa cum Confuzia dintre „experienţele personale" şi „principiile universale"

facem noi!" are loc în special când este vorba de bisericile de succes consacrate,
pe drept cuvânt, ca „biserici model". Mare parte din ceea ce aceste
biserici spun despre creşterea bisericii este remarcabil. Unele afir­
maţii, însă, sunt prezentate fără nici o bază drept principii universale,
în general, observatorii consideră mărimea bisericii ca fiind, prin ea
însăşi, „o dovadă" a faptului că presupoziţiile lor sunt corecte şi deci
aplicabile şi altor biserici.
Când cineva vorbeşte despre experienţele lor personale şi le presintă
drept principii universale, ar trebui să ni se declanşeze alarma. „Ceea
ce a adus roade în cazul meu va aduce roade şi în cazul tău" este o
afirmaţie care trebuie să ridice fanionul roşu!
Importanţa Nu vreau să sugerez că nu trebuie să învăţăm de la bisericile model.
bisericilor model Cu greu se poate găsi ceva mai bun pentru dezgheţarea rutinelor
bisericeşti împământenite decât vederea unei biserici vitale, dinami­
ce şi în creştere! Eu vreau doar să vă dezvolt capacitatea de a discer­
ne. Nu tot ceea ce liderii acestor biserici recomandă, adesea cu deplină
convingere a fi panaceul necesar este, într-adevăr, medicamentul
potrivit pentru toţi ceilalţi.

60
 Partea a treia

Şase
principii
biotice

Cheia celor opt trasaturi calitative este eliberarea

„ potenţialului biotic" cu care Dumnezeu şi-a
înzestrat deja biserica. Pentru a avea ceva mai mult
decât o teorie frumoasa, trebuie să punem urmă­
toarele întrebări: „ Cum acţionează ele? Ce putem
noi face pentru ca automatismele de creştere prin
care Dumnezeu însuşi îşi zideşte biserica să acţione­
ze mai bine decât au făcut-o până acum?" Dacă
urmăm exemplul biblic şi învăţăm de la legile ineren­
te din creaţia lui Dumnezeu şi le aplicăm la viaţa din
împărăţia lui Dumnezeu, vom întâlni multe principii
care guvernează tot ce are viaţă - inclusiv „organis­
mul" bisericii.
Partea a treia:
Şase principii
Tehnocrat
biotice sau biotic?
Cel mai bun simbol a ceea ce eu numesc
„Marjoritatea „gândire tehnocrată" este un robot (vezi ima­
publicaţiilor ginile din dreapta). Cu cât ghidul de creştere a
bisericii este mai apropiat de acest model, cu
existente în do­
atât este mai departe de dezvoltarea naturală
meniul creşterii a bisericii.
bisericii seamănă Abordarea biotică urmează legi cu totul diferi­
mai mult cu te; este logica vieţii (vezi imaginile de pe pagi­
modelul 'robot' na urmatoăre) în contrast cu logica maşinilor,
decât cu mode­ în mod regretabil, mare parte din literatura
recentă din domeniul creşterii bisericii seamă­
lul 'organism'."
nă mai mult cu modelul „robot" decât cu
modelul „organism".

De ce modelul Nu vreau să spun că procedurile de fabricare a

„robot" nu dă roboţilor nu dau rezultate. Ele funcţionează
rezultate? foarte bine, dar în lumea tehnologiei, a maşi­
năriilor şi computerelor, pe scurt în lumea
abiotică. Ele falimentează însă lamentabil în
lumea biotică. Aceste două tărâmuri sunt fun­
damental diferite şi încercarea de a transfera
metode proprii unei lumi în cealaltă este in­
utilă.
Nimeni nu îşi propune să semene roboţi care
să germineze. Nu-i putem planta, uda şi nici
Abordarea tehno­ secera. Nu le putem da lapte pentru a-i ajuta
crată: modelul să crească şi nici nu le facem un duş rece pen­
D in : F r e d e r ic V e s te r, U n s e r e W e lt - e in v e r n e t z t e s S y s te m

„robot". De la în­ tru a le întări sistemul imunitar. Legile creşterii

ceput, toate piese­ organice nu se aplică în lumea lor. Pe de altă
le au forma lor parte, nici principiile tehnocrate ale lumii ro­
© D e u t s c h e r T a s c h e n b u c h V e r la g , M u n ic h

finală şi sunt boţilor nu se aplică în lumea lucrurilor vii. Nu

asamblate pas cu ne putem aştepta ca ele să ajute organismul
pas după un anu­ viu numit „biserică".
mit plan. Toate, Gândirea tehnocrată privind creşterea bisericii
produsele finite este faţă de dezvoltarea naturală a bisericii aşa
sunt similare şi fac cum este un robot faţă de o fiinţă umană, un
ceea ce au fost model din muzeul figurilor de ceară faţă de
programate să originalul viu, o floare de plastic faţă de un
facă. trandafir frumos mirositor. Există o anumită

62
 Partea a treia:
Şase principii
biotice

asemănare, dar nu mai mult decât superficiala

similaritate dintre seriile de imagini prezentate
pe aceste două pagini.

Cea mai mare problemă a gândirii tehnocrate Orbi faţă de

este totala neglijare a automatismelor de cre­ principiul „totul
ştere. Nici un aparat, nici chiar cel mai inge­ de la sine"
nios robot nu se poate reproduce singur. Prin­
cipiul „totul de la sine", care poate fi observat
în toate procesele de creştere organică este
necunoscut lumii tehnologiei. Şi totuşi, el este
cheia înţelegerii proceselor organice şi mai ales
cheia înţelegerii organismului „biserică",
în acest capitol doresc să descriu anumite prin­
cipii tipice lumii biotice. Deşi sunt foarte diferi­
te între ele, au totuşi ceva în comun: toate aju­
tă la producerea celor mai bune rezultate, cu
consumul cel mai mic de energie posibil.
Această folosire eficientă a energiei este unul
dintre cele mai interesante lucruri ce pot fi ob­
servate în sistemele care se auto-întreţin din
creaţia lui Dumnezeu. în timp ce în lumea teh­ Abordarea biotică:
nologiei este nevoie de o energie externă sem­ modelul „orga­
nificativă pentru a pune în mişcare o maşină, în nism". Nu se reali­
lumea lucrurilor vii aceasta se întâmplă „de la zează prin asam­
sine". blarea unor piese
prefabricate. O
singură celulă înce­
pe să se dividă,
mai întâi cu o mai
mare rapiditate
apoi mai lent.
Astfel începe să se
dezvolte un orga­
nism complex. Re­
zultatul procesului
este un individ cu
o identitate
distinctă.

63
Partea a treia:
Şase principii
De ce nu este funcţională
biotice tehnocraţia?
N-ar trebui niciodată să acuzăm de motive greşite pe creştinii care
„ Măsurile teh­ tind spre o gândire tehnocrată. Dorinţa lor de a proteja biserica lui
Isus Cristos este mai mult decât legitimă. Nu avem obiecţii faţă de
nocrate dau
motivele lor, ci faţă de metodele prin care vor să-şi împlinească obiec­
adesea rezulta­
tivele.
te opuse faţă de Pentru a ilustra lipsa de perspectivă a abordării tehnocrate, să privim
cele scontate." la un exemplu dintr-un alt domeniu - organizarea vieţii animalelor
sălbatice. Pentru a-şi proteja populaţia de elefanţi, o ţară africană a
înfiinţat o rezervaţie. Efectul pe termen scurt a fost un succes deplin:
populaţia de elefanţi care scăzuse semnificativ datorită duşmanilor
naturali şi a bolilor, a fost capabilă să se înmulţească nestingherit. O
vreme, rezerva de arbori de acacia a fost suficientă pentru întreaga
turmă. Cu cât a crescut însă turma, cu atât s-a împuţinat vegetaţia
din cauza păscutului. în cele din urmă s-a terminat şi ultimul arbore.
Condiţiile s-au schimbat dramatic. Nu numai că s-a oprit multiplica­
rea, dar s-a întâmplat ceva şi mai teribil: întreaga turmă de elefanţi a
pierit! Tocmai măsurile luate pentru a proteja animalele şi care au dat
rezultate excepţionale pe termen scurt, pe termen lung au dus la
dispariţia lor pe termen lung (vezi imaginea).
Logica Logica „protectorilor de elefanţi" (care a dus la uciderea lor) este
tehnocrată tipică în general gândirii tehnocrate. Este logica în baza căreia se
spune că mai multe semne de circulaţie sporesc siguranţa traficului,
că arme mai noi aduc mai multă pace, că antibiotice mai puternice
au ca efect îmbunătăţirea sănătăţii, că cheltuieli mai mari cu progra­
mele sociale duc la scăderea sărăciei, că mai mult îngrăşământ duce
la creşterea recoltei. Ştim acum, sau cel puţin ar tre­
bui să ştim că această logică tehnocrată de tipul lo­
gicii intrare-ieşire este greşită în multe situaţii.
Pe cât de utile pot fi asemenea măsuri în situaţii de
scurtă durată, pe atât sunt de riscante, distrugând
tocmai lucrurile pe care vor să le protejeze. O mări­
re a numărului de semne de circulaţie uneori duce
la distragerea atenţiei şoferilor, armele pot deveni
cauza unor noi conflicte, antibioticele slăbesc siste­
mul imunitar, cheltuielile cu programele sociale
adesea scad interesul pentru muncă, iar îngrăşăm-
intele pot otrăvi solul.

64
 Partea a treia:
Şase principii
biotice

In multe cazuri, asemenea eforturi provoacă pagube pe termen Orbi ia

lung. Rezultatul este exact opusul Intenţiei scontate. Aceasta se în­ repercusiuni
tâmplă datorită logicii strict liniare a gândirii tehnocrate („de la A la
B") pe care o vom descrie în partea a patra. Tehnocraţii nu văd reper­
cusiunile circulare ale punctului B asupra punctului A. Pentru a înţe­
lege procesele naturale, însă, trebuie să înţelegem aceste efecte cir­
culare.
De multe ori vedem şi în biserici aceleaşi greşeli ca şi în cazul elefanţi­ Rezultatul
lor „protejaţi până la moarte". Daţi-mi voie să prezint un exemplu deciziilor
tipic: un lucrător valoros al bisericii demisionează şi conducerea în ­ tehnocrate
cearcă să găsească un înlocuitor. Deoarece se pare că nu există ni­
meni altcineva cu aceleaşi daruri spirituale, se decid să angajeze pe
oricine este dispus să facă acea muncă, la urma urmei, „cineva
trebuie s-o facă". Rezultatul pe termen scurt este foarte pozitiv:
munca nu încetează iar persoana angajată este onorată de solicitare
şi toată lumea pare mulţumită, cel puţin o vreme.
Pe termen lung însă lucrurile stau cu totul altfel: nou venitul se o-
bişnuieşte cu ideea că a prelua o slujbă pentru care nu al darurile spiri­
tuale necesare este ceva normal. El poate chiar interpreta frustrarea
(care apare datorită lipsei darurilor potrivite) ca „suferinţă pentru
Cristos", în timp ce ceilalţi membri ai bisericii îl felicită pentru că a
făcut mult mai mult decât doar să-şi împlinească datoria. Apoi, o falsă
paradigmă infectează biserica. Creştinii care ar putea avea darurile
potrivite sunt descurajaţi de la a se oferi voluntari, deoarece ar putea
părea nepoliticos să „dai la o parte" acest slujitor dedicat al lui Dum­
nezeu!
Deşi acest exemplu pare a fi banal, alta este realitatea. El este rezulta­ Puterea umană
tul final al unui lanţ de astfel de decizii tehnocrate care duc la anula­ în locul puterii
rea, pas cu pas, a principiului „totul de la sine"într-o biserică. Bunele lui Dumnezeu
Intenţii şi eforturile omeneşti suplinesc tot mai mult ceea ce însuşi
Dumnezeu vrea să facă.
Următoarele şase principii sunt o încercare de a face legătura între
legile lumii biotice şi eforturile noastre de dezvoltare a bisericii.

65
Partea a treia:
Şase principii
Principiul 1:
biotice Interdependenţa
Interdependenţa este primul dintre cele şase „principii biotice" pe
„Atunci când care le vom studia din perspectiva aportului lor la creşterea bisericii.
bisericile lucrea­ Una dintre marile minuni ale creaţiei lui Dumnezeu este interdepen­
denţa părţilor ei, de la cele mai minuscule microorganisme până la
ză la una dintre
cele mai uriaşe stele. Minţile noastre, cu greu pot pricepe înţelepciu­
cele opt trăsă­ nea acestui sistem de elemente interconectate ce se autoreglează.
turi calitative, Principiul biotic al interdependenţei afirmă că modul în care părţile
indicele calităţii individuale sunt integrate în întregul sistemului este chiar mai im­
se schimbă nu portant decât părţile respective.
numai în acel Acest principiu este fundamental pentru orice formă de dezvoltare a
bisericii, indiferent dacă biserica este conştientă sau nu de el. Biserica
domeniu ci şi în
lui Isus Cristos este un organism complex format din multe părţi le­
toate celelalte!" gate între ele conform planului lui Dumnezeu. Este virtual imposibil
să înţelegi vreuna dintre aceste părţi (de exemplu, una din cele opt
„trăsături calitative" sau orice activitate bisericească) până când nu ai
înţeles legătura ei cu întregul. Dacă se acţionează asupra unui singur
element, aceasta le afectează simultan pe toate celelalte - un feno­
men străin gândirii liniare.
O cauză, sute de Sondajele făcute de noi în biserici ne-a permis studierea directă a
efecte modului în care acţionează acest principiu. în urma cercetărilor
noastre, putem oferi oricărei biserici interesate, indicele de calitate al
tuturor celor opt trăsături calitative. în bisericile care au solicitat o
analiză repetată, am descoperit un fapt interesant: atunci când ele
au modificat una dintre cele opt trăsături calitative, valoarea indice­
lui calitativ s-a schimbat nu numai în acel domeniu, ci şi în toate
celelalte! De exemplu, modificarea trăsăturii calitative „slujire orien­
tată pe daruri" are o influenţă semnificativă şi asupra altor domenii
cum ar fi: „conducerea", „spiritualitatea", „structurile" şi „relaţiile",
influenţa putând fi atât pozitivă cât şi negativă!
Gândire Gândirea interdependentă ar trebui să se reflecte în structuri biseri­
interdependentă ceşti interdependente. După cum se poate vedea în ilustraţia din
- structuri dreapta sus, însă, nu toate formele de interdependenţă sunt sănătoase.
interdependente Ca urmare este esenţială formarea unui gen de interdependenţă care
asigură apariţia unor subsisteme cu potenţial de multiplicare conti­
nuă. Este important să ne inspirăm din modelele naturii - deoarece
nu este întâmplător că Biblia se referă atât de des la ele - în loc să
căutăm soluţii pentru problemele noastre de planificare în cărţile de
management care, în multe cazuri au orientare foarte tehnocrată.

66
 Celule bine ordonate ale mem­ Deteriorarea structurii membra­
branei mucoasei intestinale nor­ nei datorată unui carcinom în Aceste ilustraţii evi­
D in : F re d e ric . V e s te r, U n s e re W e lt - e in v e r n e t z t e s S y s te m

male (800:1) creştere (800:1) denţiază că nu ori­

ce fel de creştere
este pozitivă (vezi
© D e u t s c h e r T a s c h e n b u c h V e r la g , M u n ic h

creşterea cance­
roasă din imaginea
din dreapta).
O caracteristică a
creşterii sănătoase
este „ interdepen­
denţă structurată"
(stânga) cu subsis­
teme clar distincte.

In vreme ce termenul „interdependenţă" nu apare în Biblie - ca şi Interdependenţa

majoritatea termenilor pe care îi folosesc în dezvoltarea naturală a şi înţelepciunea
bisericii - realitatea din spatele lui este strâns legată de ceea ce Scrip­ biblică
tura numeşte „înţelepciune". A vedea un fenomen în contextul mul­
tiplelor sale relaţii şi nu în izolare, a recunoaşte ordinea pe care Dum­
nezeu Creatorul a proiectat-o - este trăsătura fundamentală a înţe­
lepciunii biblice. Cu a- __
ceasta înţelepciune drept întâlnirile lucrătorilor bisericii
standard, produsul gân­
dirii tehnocrate poate ...... „ " T 7~— 77- — — Un exemplu de
^ . . . r .Liderii departamentelor bisericii noastre se întâlnesc
aparea „inteligent", dar regulat pentru discuţie" „ interdependenţă
cu siguranţă nu şi înţe­ structurată" în bi­
lept. serică: întâlniri re­
gulate ale liderilor
de departamente.
Există o diferenţă
foarte puternică
între bisericile cu
Calitate înaltă
un indice mare şi
Calitate sc a /u ta 'N ^ In descreştere
cele cu un indice
Procentajul pastorilor care au răspuns cu „adevărat" sau „foarte adevărat".
mic al calităţii.

67
Partea a treia: Principiul 2î
Şase
S m e principii
n r iftrffiff ■ • *
biotice Multiplicarea

Creşterea nelimitată, visul posibil al unui tehnocrat este profund

„ Un arbore nu abiotică. Orice formă de creştere organică îşi atinge, mai devreme
creşte la nes­ sau mai târziu, limitele ei naturale. Un arbore nu creşte la nesfârşit ci
fârşit ci produce produce noi arbori care, la rândul lor vor produce şi mai mulţi arbori.
Acesta este principiul biotic al „multiplicării" care caracterizează în­
noi arbori care, treaga creaţie a lui Dumnezeu.
la rândul lor vor Cercetările noastre au arătat clar impactul puternic pe care-l are
produce şi mai acest principiu atât asupra calităţii cât şi asupra creşterii cantitative a
mulţi arbori." bisericii. Un exemplu, printre multe altele este multiplicarea grupu­
rilor mici. Am întrebat toţi participanţii la sondajul nostru dacă unul
dintre scopurile grupurilor mici este multiplicarea prin divizare. în
mod intenţionat nu am întrebat despre modul general în care bise­
rica foloseşte grupurile, ci despre planurile specifice ale propriului lor
grup. Rezultatul, văzut în diagrama de mai jos este foarte grăitor:
efectiv, nici un alt aspect al vieţii bisericii nu are aceeaşi influenţă
enormă atât asupra indicelui calităţii cât şi asupra creşterii numerice
a bisericii.
Adevărata roadă Principiul multiplicării se aplică tuturor domeniilor vieţii bisericii:
a mărului după cum adevăratul rod al unui pom care produce mere nu este un
măr (fruct), ci un alt pom care produce mere, tot aşa şi rodul adevărat
al unui grup mic nu este un nou creştin ci un alt grup; adevăratul rod
al unei biserici nu este un nou grup ci o
altă biserică; adevăratul rod al unui lider
Multiplicarea celulelor nu este un urmaş ci un nou lider; ade­
văratul rod al unui evanghelist nu este
„Multiplicarea prin divizare este un scop clar expnmat un convertit ci un nou evanghelist. Aco­
a l grupului nostru " lo unde acest principiu este înţeles şi
aplicat, rezultatele sunt spectaculoase -
aşa cum se poate vedea în mod empiric.
Eu cred că principiul multiplicării este
de departe cel mai important motiv al
plantării unor noi biserici şi nu, aşa cum
în mod greşit cred unii, o atitudine an­
tagonistă faţă de bisericile existente. Re­
producerea prin multiplicare este un
principiu simplu al vieţii tuturor orga­
Calitate scăzută în descreştere nismelor create de Dumnezeu, inclusiv
■cmaiul m em brilor b isericii care au răspuns cu „a d evă ra t" sau „ fo a rte a d e v ă ra t al bisericii lui Isus Cristos.

68
 Partea a treia:
Şase principii
biotice

Principiul creşterii
organice: particu­
laritatea sa constă
în limitarea sa în
timp şi în faptul că
poartă în sine limi­
tele creşterii. Orga­
nismul nu creşte la
nesfârşit ci se re­
O dată ce am arătat (vezi paginile 46-48) că nu este înţelept ca ma­ produce - o formă
joritatea bisericilor să urmeze modelul megabisericilor, problematica a „ creşterii" care
multiplicării bisericii devine cu atât mai importantă. Pledoaria pentru depăşeşte propria
bisericile mici nu este deloc o pledoarie în favoarea limitării număru­ sa individualitate.
lui participanţilor la închinare. Este un apel pentru multiplicare con­
tinuă. Studiile noastre au arătat o legătură pozitivă semnificativă între
indicele calitativ al unei biserici şi numărul bisericilor plantatate în
ultimii cinci ani.
Cu greu poate altceva demonstra sănătatea unei biserici, decât dis­
ponibilitatea - şi capacitatea! - ei de a da naştere unor noi biserici.
Opusul este la fel de adevărat. Cu greu poate altceva demonstra
boala unei biserici, decât structurile care prin ele însele împiedică
multiplicarea bisericii sau care, în cel mai bun caz o permit ca o ex­
cepţie absolută.
în timp ce termenul „multiplicare" nu este întâlnit pe paginile Scrip­ Modelul slujirii
turii, putem descoperi însă multe ilustraţii ale modului în care Dum­ lui Cristos
nezeu foloseşte acest principiu. Cel mai bun exemplu este lucrarea
lui Cristos. în primul rând, El s-a investit pe Sine în cei doisprezece
ucenici care au fost trimişi să facă ucenici care, la rândul lor, să facă
alţi ucenici. Ce altceva este Marea însărcinare dacă nu o chemare la o
multiplicare continuă?
Acolo unde procesele multiplicării funcţionează este permisă, de ase­ Multiplicarea şi
menea şi discuţia liberă despre „moarte". De ce nu li s-ar permite moartea
grupurilor sau chiar unor întregi biserici să moară, după ce'şi-au ter­
minat cursa? Acest gând nu ar trebui să fie deloc ameninţător, dacă
respectivul grup sau biserică a produs patru „copii", 16 „nepoţi" şi
54 de „strănepoţi"! în creaţia lui Dumnezeu, „informaţia genetică"
rămâne şi se reproduce, deşi organismele individuale mor.

69
 Partea a treia: P r in c ip iu l 3 l
Şase principii _ J # _
biotice Transform area energiei

Unul din principalele moduri în care natura asigură supravieţuirea

„Am impresia unui organism şi a unor întregi sisteme ecologice este ceea ce ecolo­
că acest princi­ gia numeşte principiul „jiu-jitsu". Forţele şi energiile existente, chiar
şi energiile ostile sunt îndreptate în direcţia dorită prin energii infime
piu este unul
de direcţionare. în acest fel, energiile distructive devin productive.
dintre cele mai Opusul acestui principiu este „mentalitatea boxerului" care încearcă
puţin cunoscute în primul rând folosirea forţei pentru anularea rezistenţei adversaru­
principii de creş­ lui (sau a mediului) şi în al doilea rând folosirea forţei pentru atinge­
tere a bisericii." rea scopului propus.
Putem studia principiul transformării energiei observând modul în
care un organism luptă împotriva unui virus. în general, viruşii ne
îmbolnăvesc şi de aceea sunt răi. Unii viruşi, însă, obligă organismul
să contraatace, întărindu-i astfel sistemul imunitar. Acesta este prin­
cipiul folosit în vaccinare. Prin vaccinare, energiile dăunătoare sănă­
tăţii sunt transformate în energii care promovează sănătatea.
Modul în care Pe paginile Scripturii, întâlnim frecvent acest principiu al transfor­
Dumnezeu mării energiei. Unul dintre cele mai faimoase exemple este modul în
foloseşte acest care Pavel foloseşte, la areopag, un „dumnezeu necunoscut" (evi­
principiu dent un idol), pentru a-şi introduce predica sa evanghelistică din
Atena (Fapte 1 7).
Dumnezeu s-a folosit de-a lungul secolelor de persecuţia creştinilor
(Fapte 8) pentru înaintarea Evangheliei - o altă variantă a aceluiaşi
principiu. Sângele martirilor a devenit sămânţa bisericii. „Energia os­
tilă" este astfel transformată în „energie sfântă".
Folosirea creativă înţelegerea acestui principiu are consecinţe adânci care influenţează
a crizelor chiar şi modul în care sunt folosite crizele şi catastrofele. Nimeni nu
ar trebui să se încline în mod pasiv în faţa sorţii („Dumnezeu a rân-
duit-o") şi nici să i se împotrivească cu încăpăţânare („e vina lui Sa-
tan"), ci mai degrabă să se întrebe: „Cum pot folosi cel mai bine
această situaţie pentru înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu?" Aceasta
este o întrebare foarte creativă, fiind de asemenea şi biblică. Promi­
siunea din Romani 8:28 spune: „De altă parte, ştim că toate lucrurile
lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu".
Mie mi se pare că acest principiu este unul dintre cele mai puţin
cunoscute principii de creştere a bisericii, şi totuşi, aplicarea lui con­
secventă poate ajuta bisericile în criză mult mai mult decât orice truc
popular al creşterii bisericii.

70
 Partea a treia:
Şase principii
biotice

Un surfer ilu stre a ­

z ă b in e p rin cip iu lu i
tra n sfo rm ă rii e n e r­
giei. în lo c s ă iro ­
s e a s c ă e n e rg ie lu p ­
t â n d c u valurile
( „ m e n ta lita te a d e
b o x e r" ), el s e folo­
se ş te c u iscu sin ţă
d e en e rg ia valu ri­
lor.

Multe forme tehnocrate de lucrare - cum ar fi metodele manipulaţi- Consecinţe

ve de evanghelizare - se apropie mult de mentalitatea de boxer. O pentru
abordare orientată pe nevoi este cu totul diferită. Aici nevoile ne- evanghelizare
creştinului (şi acestea nu sunt neapărat „spirituale") sunt luate în se­
rios şi energiile din spatelor lor sunt folosite pentru a sluji scopurilor
lui Dumnezeu pentru aceşti oameni.
Bisericile cu un înalt indice al calităţii înţeleg în mod instinctiv impor­
tanţa acestui principiu, aşa cum se poate vedea, de exemplu, în
modalitatea în care implică noii convertiţi în evanghelizare (vezi
diagrama din dreapta). Multe biserici ezită să
includă noii convertiţi în evanghelizare din
cauza ¡maturităţii lor spirituale şi a lipsei lor de
cunoaştere (ar putea spune ceva greşit). Prin­
cipiul transformării energiei vede însă posibi­
lităţile: noii convertiţi au încă multe contacte
cu „lumea", vorbesc încă pe „limba lor" şi au
multe tipare de gândire similare cu ale priete­
nilor lor necreştini. în loc să strige: „Atenţie:
Pericol!", bisericile în creştere folosesc aceste
energii pentru împărăţia lui Dumnezeu.

„
Procentajuipastorilor care au răspuns cu „adevărat" sau foarte adevărat"

71
 Partea a treia:
Şase principii
Principiul 4:
biotice M ultifuncţionalitatea
Principiul biotic al funcţionalităţii multiple este cel mai bine ilustrat
„Principiul mul­ de imaginea din dreapta. Frunzele care cad pe pământ nu sunt, în
tiplei funcţiona­ nici un caz „gunoi" a cărui îndepărtare costă şi mai multă energie
(gândire tipic tehnocrată). Microorganismele din sol transformă
lităţi este cea
frunzele moarte în humus, care la rândul lui oferă substanţe nutritive
mai bună tera­ importante pentru creşterea arborelui şi a producerii de noi frunze.
pie pentru ne­ Aceste cicluri sunt o structură fundamentală a tuturor formelor de
număraţii creş­ viaţă. în măsura în care reuşim să lansăm asemenea procese în biseri­
tini multiplu cile noastre, vom experimenta, de asemenea, faptul că energia odată
împovăraţi." investită, poate fi folosită de mai multe ori.
Am impresia că acest principiu a fost adesea simplist înţeles. în timp
ce este logic ca facilităţile bisericii să fie multifuncţionale, sau ca
pregătirea predicii pastorului să fie, de asemenea, folosită şi ca notiţe
pentru studiul biblic, aceste exemple nu surprind întreaga semnifi­
caţie a termenului „multifuncţional". Aşa cum am observat în exem­
plul arborelui, esenţa principiului este că rezultatul muncii este trans­
format în energie care, la rândul ei sprijineşte continuare lucrării.
Funcţionalitatea Semnificaţia esenţială a funcţionalităţii multiple este bine ilustrată în
multiplă şi principiul conducerii împărtăşite, practicat mai des în bisericile cu un
ucenicia înalt indice al calităţii decât în celelalte (vezi diagrama din stânga).
Aceste biserici nu au, pe de o par­
Principiul conducerii împărtăşite te lideri care să-şi investească
energiile doar în conducere, iar
pe de altă parte programe de for­
, L id e rii d e g r u p ş i d e d e p a rta m e n te a u u n c o -lid e r" mare a altor lideri. în schimb, cel
mai bun program de dezvoltare a
liderilor este participarea acestora
la procesul de conducere. Inves­
tiţia iniţială de energie are func­
ţionalităţi multiple şi, în cele din
urmă duce la recrutarea de noi li­
deri.
Acesta este modelul pe care îl ob­
servăm în lucrarea lui Cristos. El
Calitate înalta ln creştere nu a avut programe separate de
pregătire a ucenicilor şi de slujire
Calitate scăzută în descreştere
publică. El şi-a instruit ucenicii slu­
P ro c e n ta ju l p a s to r ilo r c a re a u ră sp u n s c u „ a d e v ă r a t " s a u „ f o a r t e a d e v ă r a t " , jind oamenilor. Această expe-

72
 Partea a treia:
Şase principii
biotice

N u există „ risipă "

în n a tu ră : fru n z ele
c e c a d d in tr-u n
c o p a c s e tra n sfo r­
m ă în h u m u s şi
a sig u ră s u b s ta n ţe
n u tritiv e c e su sţin
d e z v o lta re a c o p a ­
c u lu i d in c a re a u
că z u t.

rienţă „la locul de muncă" are ca efect o mal bună calitate a instruirii
cu o investiţie mai mică de energie.
Principiul funcţionalităţii multiple afectează toate domeniile vieţii bi­ Auto organizare
sericii, inclusiv cel financiar. „Modelul donatorului" (indiscutabil financiară
justificat în anumite împrejurări) este un exemplu tipic de gândire
tehnocrată liniară. Să presupunem că un donator (punctul A) sprijină
un proiect (punctul B). Rezultatele proiectului nu au nici un efect
direct asupra sursei (donatorul sau punctul A). Reprezentarea grafică
a modelului este o săgeată care pleacă din punctul A spre punctul B.
Acest proces necesită o cheltuială dublă de energie: înspre donator şi
înspre finalizarea proiectului. Energia cheltuită cu primul se scade
din energia care s-ar putea cheltui cu al doilea, rezultând o multiplă
împovărare şi nu o folosinţă multiplă!
în contrast, în modelul ciclic, cei ce beneficiază de pe urma proiectu­
lui (punctul B) contribuie la finanţarea lui (punctul A). Energia a
străbătut întregul ciclu. Aceeaşi energie folosită pentru completarea
proiectului asigură şi finanţarea lui. în acest fel se dezvoltă o structură
auto-finanţatoare.

73
Partea a treia: P n i 1 C Íp Íu l 5 l
Sosc pnncipn ^
biotíce Simbioza
Simbioza, conform dicţionarului Webster, înseamnă: „traiul comun
„Este o tragedie intim a două organisme diferite aflate într-o relaţie mutual benefică".
Două exemple negative ilustrează opusul acestui principiu: competiţia
că, pentru mulţi
şi monocultura. Competiţia presupune, la fel ca simbioza două orga­
creştini idealul
nisme diferite dar care, în loc să se ajute îşi fac rău unul altuia. Mono­
unităţii a fost cultura (numită monopol în economie şi societate), pe de altă parte,
adesea căsătorit în care domină un singur tip de organism, a pierdut varietatea specii­
cu conceptul lor. Aceasta elimină, în mod evident competiţia distructivă, dar eli­
unui sistem mină de asemenea şi interdependenţa simbiotică a diferitelor specii.
monopolist." Orice formă de monocultură este o expresie a gândirii tehnocrate.
Tehnocraţii sunt orbi faţă de efectele importante şi stabilizatoare pe
care le au tufişurile, mlaştinile şi diversitatea horticolă. Astăzi ştim că
agricultura optimă - la fel ca toate sistemele organice - necesită o
diversitate a plantelor. încercările de a spori eficienţa prin monocul-
turi distrug autoreglarea oferită de simbioza şi interdependenţa na­
turală. Pe termen lung, întreg ecosistemul este grav compromis (vezi
imaginea din dreapta). Cu cât profităm mai puţin de pe urma
sistemelor ecologice intacte, cu atât mai multă energie trebuie să
investim în agricultură, încercând să compensăm prin îngrăşăminte
artificiale şi pesticide ceea ce natura ar regla „de la sine".
Unitate nu Este o tragedie că, pentru mulţi creştini idealul unităţii a fost adesea
înseamnă căsătorit cu conceptul de sistem monopolist - o expresie tipică a
monopol gândirii tehnocrate. Pentru ei, unitatea creştină este desăvârşită a-
tunci când toate bisericile aparţin unei singure mari confesiuni, folosesc
aceeaşi liturghie şi au aceleaşi practici. Paralela cu agricultura ce
practică monocultura este la fel de evidentă ca şi tiparul gândirii
tehnocrate din spatele ambelor modele.
Darurile în cadrul cercetării noastre am putut vedea rodnicia cooperării sim­
spirituale şi biotice în multe domenii ale vieţii bisericii. Poate că cel mai bun
simbioza exemplu este abordarea slujirii din perspectiva orientării pe daruri. în
loc să producă lucrători creştini la xerox, biserica încurajează interfe­
renţa reciproc avantajoasă a marii diversităţi de daruri şi tipuri de
personalităţi. Un efect tipic al existenţei acestor structuri simbiotice
este faptul că nevoile tuturor creştinilor („Ce îmi place mie?") şi ne­
voile bisericii („Ce va duce la creşterea bisericii?") se completează
reciproc în loc să fie în competiţie. în orice caz, este izbitor faptul că
bisericile cu un înalt indice calitativ aplică acest principiu mai con­
secvent decât celelalte (vezi diagrama din dreapta, jos).

74
P o z ä ( d r e a p t a ) d in F r e d e r ic V e s te r, U n s e re W e lt - e in v e r n e t z t e s S y s te m

M o n o c u ltu rä d e sa la tă E ro z iu n e d a to ra tă p ra ctică rii e x ­

© D e u t s c h e r T a s c h e n b u c h V e r la g , M u n ic h

ce siv e a m o n o cu ltu ra

Literatura de management secular contemporan numeşte acest „Regula de aur"

principiu o „relaţie câştig-câştig". Aceasta înseamnă că în loc să avem
câştigători şi perdanţi, deciziile sunt luate într-o asemenea manieră
încât fiecare câştigă. Deşi unii teoreticieni ai managementului săr­
bătoresc acest principiu drept o noutate, el nu este deloc diferit de
„regula de aur" pe care am învăţat-o de la Isus cu 2000 de ani în
urmă. Desigur că El n-a numit-o „câştig-câştig" sau simbioză ci „iubi­
rea aproapelui". Dacă ar trebui să alegem între competiţie şi mono­
pol, eu prefer competiţia fără nici o ezitare. Indiferent cât de ne­
plăcut este el, modelul competitiv îmbunătăţeşte semnificativ mono­
polul obtuz, monoton şi ineficace. Vestea bună este că noi creştinii
nu suntem limitaţi la două varian­
te. Principiul spiritual al simbiozei
întrece cu mult ambele abordări! Simbioza darurilor
„A v e m g rijă c a im plicările în lu cră rile d e d u ra ta
a slu/itorilor bisericii să fíe în fun cţie d e daru rile i

Calitate înalta

Calitate scăzută In creştere

In descreştere
P ro c e n ta ju l p a s to r ilo r c a re a u ră sp u n s cu „ a d e v ă ra : sau fo a rte a d a a r a t

75
Partea a treia:
Şase principii
Principiul 6:
biotice Funcţionalitatea
Fiecare detaliu ai creaţiei lui Dumnezeu are o funcţie specifică. Acest
„ Toate vieţui­ lucru este adevărat chiar şi atunci când această funcţie nu este apa­
rentă la prima vedere. De ce, de exemplu, sunt râurile atât de şer­
toarele create
puitoare? Sau ce poate fi bun la o insectă? Când tehnocraţii nu sunt
de Dumnezeu
în stare să discearnă funcţionalitatea naturală unică, ei recurg la măsu­
sunt caracteri­ ri corective precum îndreptarea albiei râului sau împrăştierea de pes­
zate de capaci­ ticide. Acestea sunt făcute în numele „funcţionalităţii" (un termen
tatea de favorit al tehnocraţilor). Ceea ce înţeleg ei prin aceasta însă este
a rodi." funcţionalitatea de robot şi nicidecum funcţionalitatea biotică şi auto-
reglatoare care va fi discutată în acest capitol.
Toate vieţuitoarele create de Dumnezeu sunt caracterizate de capa­
citatea de a rodi. Inerentă naturii rodului, fie el un măr, o alună sau
chiar un bebeluş este conservarea speciei. Unde nu există rod, viaţa
este condamnată la moarte.
,Roada" în Biblie Nu este întâmplător faptul că Isus a făcut dese referiri la această lege
naturală şi a aplicat-o realităţii spirituale. în Matei 7 citim: „Orice
pom bun face roade bune" şi „îi veţi cunoaşte după roadele lor"
(versetele 1 7 şi 16). Deoarece roada, potrivit atât biologiei cât şi Bib­
liei este vizibilă, putem să verificăm calitatea unui organism (sau bise­
rici) examinându-i roadele.
Dezvoltarea naturală a bisericii are, în ce priveşte roadele, două tipuri
...................... de întrebări. Unul se referă la calitate:
Registrul participării „Cât de mare este indicele calitativ al
celor opt trăsături calitative ale biseri­
cii?" Celălalt este cantitativ: „Este bi­
,{ţinem evidenţa num ărului de participanţi la servidul serica în creştere numerică, se multi­
d e în ch in are"
plică?" Este important de ştiut că
acest fel de întrebări nici măcar nu se
pun în bisericile cu un indice calitativ
scăzut (vezi diagrama din stânga).
Acest fel de „verificare a succesului"
este important pentru a feri aborda­
rea orientată pe principii de o folosire
ideologică greşită. Am văzut deja că
în dezvoltarea naturală a bisericii, în
Calitate înaltă în creştere contrast cu pragmatismul, deciziile
Calitate scăzută în descreştere individuale nu trebuie luate prin pu­
P ro cen ta ju l p a s to rilo r ca re a u ră spu ns c u „ a d e v ă ra t" sa u „ fo a rte a d e v ă ra t" nerea întrebării: „Este aceasta utilă

76
 Partea a treia:
Şase principii
biotice

Atât în sens figurat

cât şi în sens lite­
ral, întreaga na­
tură a fost creată
pentru a rodi.
Acolo unde nu
sunt roade, ceva
nu este în regulă.

(creşterii numărului participanţilor) sau nu?", ci mai degrabă, ar tre­

bui să ne întrebăm: „Este această decizie pe baza principiilor funda­
mentale ale creşterii bisericii?" Un mod bun de a verifica dacă slujirea
noastră este într-adevăr, în armonie cu aceste principii ale dezvoltării
bisericii este să ne examinăm, periodic, roadele vizibile.
Din nefericire, criteriul funcţionalităţii este considerat nespiritual în „Funcţionalitatea"
multe cercuri creştine. Şi totuşi, este de remarcat de câte ori Scriptura în Biblie
se ocupă de acest subiect. Doar în Noul Testament cuvântul „folosi­
tor" apare de 19 ori. Cheia înţelegerii „funcţionalităţii" biblice o
găsim în 1 Corinteni 10:23: „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu
toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zi­
desc".
Aceasta înseamnă, în mod evident că ceea ce este folositor este şi
ziditor. Cuvântul „ziditor" este tradus din grecescul oikodomeo unul
din cuvintele cheie în dezvoltarea bisericii. „Zidirea", în sensul ei bi­
blic nu înseamnă doar „sentimente ziditoare" ci este un termen îm­
prumutat din arhitectură, descriind, în mod specific, edificarea bise­
ricii lui Isus Cristos.

77
Partea a treia:
Şase principii
Biotic = opusul
biotice obişnuitului
Ce face, de fapt, ca acele trăsături calitative descrise în prima parte să
„ Principiile fie „biotice"?
Priviţi tabelul din dreapta care separă substantivele de adjectivele
dezvoltării na­
fiecărei trăsături. Secretul celor opt trăsături calitative nu stă în subs­
turale a bisericii
tantive (adică: conducere, slujire, spiritualitate), ci în adjective (adică:
sunt chiar opu­ împuternicitoare, orientată pe daruri, pasionată). în timp ce lucrurile
sul a ceea ce descrise de substantive există în fiecare biserică, secretul bisericilor
multe biserici cu un înalt indice calitativ constă în capacitatea lor de a face loc
consideră automatismelor lui Dumnezeu de creştere în orice domeniu. Cum
'în mod normal' are loc aceasta? Prin aplicarea, mai mult sau mai puţin conştientă a
principiilor biotice descrise în acest capitol.
a fi corect."
în literatura de creştere a bisericilor există numeroase liste de „trăsă­
turi caracteristice ale bisericilor în creştere". Până în prezent am co­
lecţionat 23 de asemenea liste, relativ similare, de la diferiţi autori.
Motivul pentru care prefer lista „noastră" este că „secretul succesu­
lui" biotic al fiecărei trăsături calitative este clar exprimat de adjective.
Terminologia poate părea relativ abstractă, dar aceasta este natura
subiectului nostru. Un singur termen trebuie să acopere o întreagă
gamă de situaţii posibile, situaţii care variază puternic de la o biserică
la alta, deşi toate urmăresc un plan comun.
Sursa opoziţiei Cu câţiva ani în urmă, când am început să elaborăm materialele pen-
tu a ajuta bisericile să implementeze, în mod practic abordarea biotică,
am făcut o descoperire interesantă. Principiile dezvoltării naturale a
bisericii sunt chiar opusul a ceea ce multe biserici consideră, în mod
'normal', a fi corect.
în practică (nu în învăţătura lor oficială), unele biserici susţin cu dâr­
zenie ca fiind „spiritual" un stil de lucrare ce reflectă opusul adjecti­
velor calităţilor noastre. Ori de câte ori se implementează dezvolta­
rea naturală a bisericii, se simte, în gândirea creştină „normală", în­
căpăţânata prezenţă a ceea ce noi am numit paradigmele „spiritua­
liste" şi „tehnocrate".
Motivul calităţii Cercetările noastre au arătat că eliberarea automatismelor lui Dum­
scăzute nezeu de creştere este „secretul succesului" bisericilor cu un înalt
indice calitativ - indiferent de modul în care îşi explică ele creşterea.
Această afirmaţie are o reciprocă foarte importantă: dacă bisericile au
un indice calitativ mic şi nu cresc, cu siguranţă că fac ceva rău. Este
clar că nu aplică principiile biotice descrise în acest capitol. Aproape
întotdeauna este posibilă identificarea cu precizie a problemei într-o

78
 Elementul biotic Partea a treia:
(Eliberarea principiului Şase principii
„de la sine") biotice

Care împuterniceşte

Orientata pe daruri Un tabel al celor

opt trăsături calita­
Pasionata tive: în timp ce do­
meniile de slujire
(coloana din stân­
Funcţionale
ga) există în mod
evident în fiecare
Inspirator biserică, secretul
bisericilor în creşte­
Integratoare re este capacitatea
lor de a implemen­
Orientata pe nevoi ta principiul „ de la
sine" în fiecare
Bazate pe dragoste domeniu (coloana
din dreapta).

biserică cu un indice calitativ mic. Schimbarea situaţiei în bine, însă,

nu este la fel de uşoară.
Nu vreau să sugerez însă că mulţimi de oameni se vor îngrămădi în Paradigme false,
bisericile noastre de îndată ce punem în practică principiile biotice. metode false
Evanghelia este uneori respinsă chiar datorită mesajului crucii. Pe de
altă parte, unele obstacole apar datorită „infanteriei" lui Dumnezeu
care foloseşte metode ineficiente. Cât timp ignorăm însă principiile
dezvoltării bisericii în bisericile noastre, ar trebui să ne ferim să atri­
buim lipsa succesului doar pe seama naturii mesajului crucii.

79
 v v fl v v

Sa învăţăm sa
a

Partea a treia:
Şase principii
biotice gândim biotic

Sperăm că deja este suficient de clar motivul pentru care dezvoltarea

„Cele şase prin­ naturală a bisericii nu oferă un program prefabricat ci se concentrea­
cipii biotice ne ză pe transmiterea de principii. Abordarea noastră diferă de ideolo­
gia legalistă („trebuie să urmăm acest program pas cu pas") şi de
învaţă nu nu­
pragmatismul lipsit de principii („scopul scuză mijloacele"). Tabelul
mai cum să din dreapta ilustrează deosebirile dintre aceste abordări.
acţionăm ci şi Cei mai mulţi oameni, inclusiv pastori, nu sunt obişnuiţi cu o gândire
cum să reacţio­ integrată. îndrăznesc însă să afirm, bazat pe experienţa mea că „gân­
năm creativ în direa biotică" se poate învăţa. Când sunt invitat să vorbesc la vreun
folosul creşterii." seminar pentru pastori pe tema dezvoltării naturale a bisericii, scopul
meu nu este, în ciuda aşteptărilor multor pastori, ca fiecare partici­
pant să plece cu o listă de răspunsuri perfecte. Scopul meu este iden­
tificarea unor capcane în structurile de gândire „creştine" normale şi
învăţarea creştinilor să „gândească biotic". Folosind studii de caz,
încercăm să identificăm aplicaţiile principiilor biotice pentru viaţa zil­
nică a diferitelor biserici.
Când cineva îmi descrie o situaţie şi mă întreabă ce s-ar putea face,
de obicei nu răspund ci pun o altă întrebare: „Ce-ar însemna aplica­
rea principiului transformării energiei (sau al multiplicării sau al sim­
biozei) în această situaţie?" Apoi discutăm împreună situaţia respec­
tivă şi adesea sunt uimit de creativitatea soluţiilor stimulate de a-
ceastă simplă întrebare.
Folosind o analogie, în loc să ofer bisericilor „flori culese", vreau să
ajut bisericile să crească flori. Sunt sigur că această abordare este
utilă şi în alte domenii.
Principii şi în aceste activităţi de grup am observat că, în mod repetat, intuiţia
intuiţie noastră ne îndrumă la a lua decizii mai degrabă abiotice decât bioti­
ce. Numai după ce vom lucra o vreme cu abordarea biotică, se va
schimba treptat şi intuiţia noastră. în cele din urmă, nu va mai trebui
să ne bazăm pe ajutorul celor şase principii biotice; vom lua deciziile
corecte în mod intuitiv. Totul depinde de ceea ce ne modelează in­
tuiţia!
Valoarea celor şase principii biotice pentru viaţa zilnică a bisericii
constă în faptul că acestea ne spun nu numai cum să acţionăm ci şi
cum să reacţionăm creativ în folosul creşterii. Peste 90% din munca
unui pastor implică reacţia la situaţii care depăşesc sfera alegerilor
lor: destrămarea căsătoriei unui lucrător al bisericii, o criză financiară,
necesitatea reparării clădirii, demisia unui prezbiter, un membru al

80
 fW

1^0 Partea a treia:

Şase principii
■'>
.ÿ

Ia r
biotice
,

.
„Ce program „Ce este cel „Ce înseamnă
existent trebuie mai util în principiile
să folosesc?" această si­ biblice în
tuaţie?" această si­
tuaţie?"

„Trebuie să „Nu există „Principiile

respectăm principii uni­ creşterii trebuie
legile stabilite versale - să fie proaspăt
o dată pentru scopul scuză ajustate la
totdeauna" mijloacele" fiecare schimba­
re de situaţie"

Lipsă de creş­ Creştere artifi­ Creştere natu­ A c e s t ta b e l a ra tă

tere (această cială (prin rală (în armo­ m o d u l în ca re
stare este înţelepciune nie cu princi­ a b o rd a re a o rie n ta ­
interpretată ca umană) piile lui Dum­ tă p e p rin cip ii di­
fiind dovada nezeu de feră a t â t d e a b o r-
ascultării loiale) creştere) d a re a id eo lo g ică ,
c â t ş i d e ce a p r a g ­
m a tica .

bisericii se simte neglijat, dificultăţile pastorului de a armoniza lucra­

rea cu problemele sale personale.
Dezvoltarea naturală a bisericii nu poate exclude asemenea proble­
me din creşterea bisericii, dar încearcă să ajute liderii să ia deciziile
zilnice în conformitate cu automatismele lui Dumnezeu de creştere.
Suma acestor decizii zilnice are ca efect dezvoltarea practică a biseri­
cii - nu doar insistenţa pastorilor asupra obiectivelor bombastice de
creştere a bisericii.
Un cercetător atent al celor şase principii biotice va observa că ele Decantarea
sunt de fapt variaţii ale unui singur principiu: „Cum putem crea un elementelor
mediu care va permite influenţa crescândă a automatismelor lui esenţiale
Dumnezeu de creştere - prin care El însuşi îşi zideşte biserica?" Până
la urmă, toate principiile de creştere a bisericii pot fi reduse la această
întrebare. în ultimii ani, am descoperit că nu este importantă cu­
noaşterea a sute de principii complicate - ceea ce contează este
dezvoltarea unui „simţ" (chiar dacă este vag şi nedefinit) al modului
în care funcţionează automatismele lui Dumnezeu de creştere.

81
Partea a treia:
Şase principii
biotice

Nu mai multă Ceea ce am spus până acum despre nivelul realizărilor din viaţa unei
muncă - ci mai biserici nu este teorie abstractă. Este foarte diferit - chiar şi la nivel
multă uşurare! emoţional - dacă pastorii împing şi trag biserica prin propria lor pu­
tere, sau dacă ei se concentrează spre a elibera automatismele lui
Dumnezeu de creştere în bisericile lor. Lucrătorii din bisericile cu un
înalt indice calitativ au mai mare bucurie în lucrare şi se simt mai
puţin suprasolicitaţi. Ei sunt martorii lucrării Duhului Sfânt de zidire a
bisericii.
Desigur că există biserici cu un indice calitativ înalt - chiar prea multe
- în care lucrătorii sunt suprasolicitaţi. Suprasolicitarea nu este un
principiu de creştere a bisericii - aşa cum îl prezintă unii - ci un defect
care se regăseşte uneori şi în biserici de altfel sănătoase. Ar trebui să
fim foarte prudenţi să nu facem principii ale succesului din greşelile
care se întâmplă să acompanieze succesul vreunei biserici.
Cum au loc Când privim bisericile în creştere, uneori avem senzaţia că multe lu-
„accidentele" cruri bune au loc - fie întâmplător fie prin binecuvântarea lui Dumne­
zeu - acesta fiind adesea şi modul în care aceste biserici îşi înţeleg
propria lor situaţie. în realitate, ele au dobândit o perspectivă diferită
asupra provocărilor cu care se confruntă. Aceste biserici au învăţat că
anumite probleme (pe care unii nu le văd şi de care alţii se împiedică)
sunt ocazii ce pot fi folosite în mod creativ în folosul împărăţiei lui
Dumnezeu.
Aceasta este viziunea pe care sperăm să o căpătăm prin adoptarea
celor şase principii biotice.

82
 Partea a patra

O nouă
paradigma

Dezvoltarea naturală a bisericii nu este doar o meto­

dă de creştere a bisericii printre multe altele. Este o
cu totul altă paradigmă teologică. Ea prezintă creşti­
nilor o nouă modalitate de gândire. De-a lungul
întregii cărţi am întâlnit urme a ceea ce noi am nu­
mit paradigmele „ tehnocrate" sau „spiritualiste".
Ce se află în spatele acestor tipare de gândire?
Printre altele; înţelegerea lor ne va ajuta să recunoaş­
tem opoziţia pe care s-ar putea să o întâmpinăm
atunci când implementăm dezvoltarea naturală a
bisericii.
Partea a patra
O nouă
Bipolaritatea
paradigma în Biblie

Polaritatea este un fenomen omniprezent în creaţia lui Dumnezeu.

„ Relaţia creati­ Poate că suntem cel mai familiarizaţi cu bipolaritatea creierului
uman. Partea stângă a creierului - care controlează partea dreaptă a
vă dintre poli
corpului - este cunoscută pentru capacitatea ei de gândire raţională,
este secretul
logică şi de vorbire. Partea dreaptă - care controlează partea stângă a
auto-organi- corpului - este jumătatea artistică; vede şi stochează imaginile, ţine
zârii naturale." minte melodiile, creează poezia. Este partea intuitivă, creativă. Ase­
menea interacţiuni polare pot fi întâlnite peste tot în creaţie, de
exemplu în electricitate, magnetism sau în relaţiile dintre soţ şi soţie,
ca să numim doar câteva.
Legea polarităţii afirmă că fiecare forţă are o contra-forţă. Relaţia
dintre cei doi poli creează un flux al energiei care influenţează în
mod direct ceea ce noi am numit „principiul auto-organizării".
Să observăm de exemplu polaritatea sexelor. Reproducerea umană
nu are nevoie de stimuli artificiali - are loc d e la sin e , prin simpla
atracţie reciprocă a „polilor".
Gândirea Găsim acelaşi fel de bipolaritate în Noul Testament atunci când se
bipolară în Biblie vorbeşte despre biserică atât în imagini statice cât şi în imagini dina­
mice. Imaginile d in a m ic e tipice descriu biserica prin metafore orga­
nice (de exemplu biserica privită ca „trup" în Romani 12:4-8). Alte
texte folosesc imagini statice împrumutate din lumea arhitecturii şi a
construcţiilor (de exemplu, în 1 Corinteni 3:10 Pavel, ca un arhitect
îndemânatic, pune o fundaţie peste care să zidească alţii),
în acest context, termenul „pol static" nu are nici o conotaţie nega­
tivă ci se referă la conceptul static
aşa cum este el folosit în arhitectură,
Polul static: Polul dinamic:
desemnând pur şi simplu „o necesi­
tehnic organic
tate fundamentală pentru orice clă­
dire sănătoasă".
1 Petru Câteva secţiuni ale Noului Testa­
„p ie tre .. . vii"
2:5 ment combină chiar imaginile stati­
Efeseni ce şi cele dinamice, dând uneori im­
„o tem p lu lu i c re ş te "
presia că se creează combinaţii ce se
2:21
exclud reciproc (vezi diagrama din
Efeseni tru p u lu i lui
„ z id irea stânga jos). Caracteristic gândirii bi­
4:12 C ris to s "
blice este prezentarea ambilor poli.
1 Corin­ „ clă d irea lui o g o ru l lui Prezentarea unuia nu exclude însă
teni 3:9 D um nezeu D um nezeu" pe celălalt.

84
 Partea a patra:
Conceptul bisericii Gnouă
bipolare paradigmă

C o n c e p tu l bisericii
b ip o la re : p o lu l s t a ­
tic şi c e l d in a m ic,
o rg a n is m u l ş i o rg a ­
n iz a ţia s u n t leg a te
în tre ele şi in te ra c-
ţio n e a z ă .

Ilustraţia de deasupra arată că cei doi poli sunt în relaţii reciproce. Circulaţia ei
Polul dinamic creează întotdeauna organizaţia (structuri, instituţii, contează!
reguli sau programe). Scopul acestei organizaţii este, la rândul ei, să
dezvolte în continuare polul dinamic. Atâta timp cât acest ciclu nu
este afectat, în practică nu doar teoretic, există o relaţie deosebit de
creativă între cei doi poli. Se poate demonstra că bisericile în care are
loc acest ciclu sunt în mod tipic sănătoase şi în creştere.
Cercul din imaginea de deasupra reprezintă lucrarea Duhului Sfânt.
Este de asemenea simbolul eliberării „potenţialului biotic" rezultat
din interacţiunea creativă a celor doi poli. Duhul Sfânt produce creş­
terea. Problema este că în cele mai multe biserici cercul este între­
rupt. în asemenea cazuri, paradigma bipolară este înlocuită de o
gândire unidimensională care dă naştere paradigmelor false adesea
menţionate în această carte.

85
Partea a patra:
O nouă
Pericole la dreapta şi
paradigma la stânga
Ciclul ce conectează polul dinamic de cel static ilustrat în diagrama
„ Problema este din dreapta se poate întrerupe în două moduri.
De exemplu, este posibil să luăm polul drept (instituţional) şi să-l
că majoritatea
tratăm ca pe un întreg, presupunând că acolo unde există acest pol
creştinilor gân­
este prezentă, în toată plinătatea ei, şi biserica lui Isus Cristos. Eu nu­
desc fie dualist mesc această perspectivă „monism". Ea este structura de gândire a
- fie monist, fie paradigmei tehnocrate. Monismul tratează ambii poli ca şi cum ar fi
spiritualist- unul singur. Oamenii influenţaţi de acest model de gândire sunt con­
fie teh no crat" vinşi că dacă polul drept are forma corectă (doctrina corectă, convin­
gerile politice corecte, programul adecvat de creştere a bisericii etc.),
atunci nu mai trebuie să-şi facă griji de polul stâng (viaţa dinamică a
organismului numit biserică).
Ciclul se poate întrerupe de asemenea la stânga. în acest caz, polul
dinamic este despărţit de partenerul său static. Formele, programele,
structurile şi instituţiile sunt considerate ca fiind nerelevante din punct
de vedere spiritual, poate chiar dăunătoare. Eu numesc această
perspectivă „dualism". Ea reprezintă structura de gândire a ceea ce
am descris în această carte drept paradigma spiritualistă.
Ce înseamnă Următoarea ilustraţie ar putea ajuta la clarificarea acestor termeni
„monism" şi abstracţi. Pentru a auzi muzica stereo, ai nevoie de doi poli, de două
„dualism"? difuzoare. Abordarea monistă, în acest caz ar însemna a asculta o
înregistrare „mono" şi a pretinde că acea muzică este extraordinară,
fiind pe deplin convins că un singur difuzor redă „întregul".
Pe de altă parte, gândirea dualistă ar însemna să insişti că numai de
difuzorul din stânga avem nevoie, deoarece difuzorul din dreapta nu
este necesar pentru ascultarea minunatei muzici, ba ar putea fi chiar
dăunător. Adevărul este însă că Dumnezeu ne-a dat două urechi - o
altă bipolaritate în creaţia Sa - şi ca urmare, modul în care ascultăm
muzică trebuie să ţină seama de această bipolaritate.
Această ilustraţie ne arată că cele două poziţii sunt, într-un anumit
sens foarte diferite: monismul tratează ambii poli ca şi cum ar fi unul
singur, iar dualismul deconectează cei doi poli. Ambele au însă ceva
în comun: sunt incapabile să perceapă perspectiva bipolară. Gândi­
rea monistă în creşterea bisericii încurajează abordările tehnocrate
(„Urmează acest program şi biserica ta va creşte"). Gândirea dualistă,
pe de altă parte, produce adesea un spiritualism anti-instituţional
(„instituţiile sunt nerelevante din punct de vedere spiritual"). Amân­
două sunt departe de realitatea pe care Dumnezeu, Creatorul a insti-

86
 Partea a patra:
Pericole la dreapta O nouă
şi la stânga paradigma

Pericol la „Dezvoltarea naturală Pericol la

stânga a bisericii" dreapta

D e z v o lta re a n a tu ­
rală a b isericii şi
p erico lele d e la
d re a p ta şi d e la
s tâ n g a el. în tim p
c e m o n is m u l tra ­
te a z ă a m b ii p o li ca
şi c u m a r fi u n u l
sin g u r, d u a lism u l îi
d e c o n e c te a z ă .

lat-o în omenire; amândouă inhibă gândirea biblică; amândouă stân­

jenesc credinţa vie şi, de asemenea, amândouă subminează efortu­
rile de creştere şi dezvoltare a bisericii.
Paradigmele diferite funcţionează la fel ca ochelarii cu lentile diferit Paradigmele
colorate. Este posibil să analizăm aceeaşi problemă (în interiorul sau sunt
exteriorul bisericii), putem citi acelaşi verset din Scriptură şi totuşi să asemănătoare
vedem realităţi complet diferite. Problema gândirii moniste şi dualis­ ochelarilor
te este că ele ne acoperă unul din ochi. Având acest handicap, indife­
rent cât am încerca nu putem discerne întreaga imagine!
Cei mai mulţi creştini gândesc fie dualist - fie monist, fie spiritualist -
fie tehnocrat. Ei nu pot „vedea" poziţia bipolară până când nu pri­
mesc „ochelarii" necesari. De aceea este important să cercetăm cu
atenţie cele două paradigme „false" cu care avem de-a face. Aceasta
ar trebui să ne ajute să descoperim sursa împotrivirii faţă de aborda­
rea bipolară, biotică şi de asemenea biblică a vieţii şi lucrării bisericii.

87
Partea a patra:
O nouă
Paradigma
paradigma tehnocrată

Să ne uităm acum la caracterul paradigmei tehnocrate. Când tehno­

„ Rădăcina psi­ craţii privesc o biserică, ei văd, în general, numai polul drept, partea
hologica a p a ­ instituţională. Ei tind să creadă că împlinirea nevoilor instituţionale
ale bisericii va genera, în mod automat, elementele simbolizate de
radigmei tehno­
polul stâng.
crate este Gândirea tehnocrată poate îmbrăca forme foarte variate. Am să
foarte răspân­ enumăr câteva:
dita mentalitate
• „Odată ordinat, pastorul este înzestrat cu toată autoritatea spiri­
a siguranţei." tuală necesară pentru lucrare";
• „Organizaţi serviciul de închinare în felul acesta şi,' în mod auto­
mat, Duhul Sfânt se va pogorî peste biserică";
• „Acceptaţi această învăţătură şi veţi fi, în mod automat, creştini
adevăraţi";
• „Folosiţi acest program de creştere a bisericii şi biserica voastră
va creşte automat".
Variaţiuni ale Toate aceste exemple acoperă o largă paletă de opinii şi convingeri
gândirii teologice, de la clericalism la sacralism, de la dogmatism la tehno­
tehnocrate craţia creşterii bisericii. Deşi suntîntr-un puternic dezacord între ele,
au totuşi în comun tiparul tehnocrat de gândire care presupune că
împlinirea nevoilor polului instituţional (drept) va rezolva automat
dinamica polului stâng.
încrederea în acest fel de automatism nu permite tehnocratului să
perceapă faptul că cei doi poli sunt diferiţi şi distincţi. Tehnocraţii nu
pot vedea diferenţele dintre a fi ordinat şi a primi daruri spirituale,
dintre participarea la serviciul de închinare şi experimentarea pre­
zenţei Duhului Sfânt, dintre acceptarea unor anumite dogme şi dez­
voltarea unei relaţii personale cu Isus Cristos, dintre impunerea unui
program de creştere a bisericii şi experimentarea unei vieţi creştine
vibrante în biserică.
Conceptul de Credinţa în acest fel de automatism nu are absolut nimic în comun
cauză simplă şi cu automatismele biotice descrise în această carte (vezi paginile
efect 12-1 3). Acest automatism este, mai degrabă, asemănător cu un au­
tomat de băuturi răcoritoare. Tiparul său static cauză-efect sună ast­
fel: introduci fisa, scoţi coca-cola.
într-adevăr, paradigma tehnocrată se apropie foarte mult de gândi­
rea magică. La fel cum un magician rosteşte „abracadabra" pentru a

88
 Partea a patra:
Paradigma tehnocrată O nouă
paradigma

Pericol la „Dezvoltarea naturală Pericol la

stânga a bisericii" dreapta

O p rivire a su p ra
p a ra d ig m e i te h n o ­
c ra te : g â n d ire a
m o n is tă n u fa ce
d e o s e b ire în tre cei
d o i p o li d in cen tru .
A ce a s tă p e rs p e c ti­
vă a b so lu tiz e a z ă ,
d e fapt, p o lu l
d rep t.

produce efectele dorite - automat, irezistibil şi cu o siguranţă absolu­

tă - tot aşa şi tehnocraţii sunt pe deplin convinşi că formulele, dog­
mele, instituţiile sau programele lor de creştere a bisericii vor avea un
efect la fel de magic.
Forţa psihologică din spatele paradigmei tehnocrate este „mentali- Mentalitatea
tatea siguranţei", care este larg răspândită chiar şi printre creştini. în siguranţei
loc să se încreadă numai în Persoana lui Isus Cristos, oamenii caută o
formă de asigurare externă. Pentru ei nu este suficientă crearea unor
instituţii care să stim u le z e polul organic al bisericii. Ei caută programe
care îi vor g a r a n t a sănătatea.
Gândirea monistă-tehnocrată este, cel puţin în bisericile occidentale,
paradigma cea mai răspândită dar şi cel mai mare pericol, cel puţin
pentru generaţia viitoare dacă nu chiar şi pentru cea prezentă. în
mod paradoxal, in tenţiile oamenilor din aceste biserici sunt în multe
cazuri bune şi motivate spiritual. Cu toate acestea, se poate demons­
tra cât de mult dăunează această paradigmă organismului bisericii.

89
Partea a pa tra : P a r a d ig m a
paradigm a S p ir it u a lis t a

Dualismul din spatele paradigmei spiritualiste se manifestă la diferite

„ Un spiritualist nivele. Este dualismul dintre spirit şi materie, organism şi organizaţie,
lucrarea lui Dumnezeu şi cea umană, dintre supranatural şi natural.
consideră ele­
Dualism înseamnă că polii sunt văzuţi ca entităţi opuse şi nu ca ele­
mentele insti­ mente corelate. Numai polul dinamic este considerat „spiritual";
tuţionale ca elementele instituţionale sunt considerate de mâna a doua sau, în
fiind de mâna cel mai rău caz, rele.
a doua sau, în Spiritualismul trebuie înţeles ca o reacţie la paradigma tehnocrată.
cel mai rău Slăbiciunea sa inerentă nu constă în denunţarea perspectivei tehno­
crate asupra instituţiilor ci în încercarea de a înlătura orice fel de in­
caz, rele."
stituţie. Aceasta scoate în evidenţă cel mai mare defect al ei: relaţia cu
creaţia. Spiritualiştii nu pot înţelege că Dumnezeu însuşi a pus etiche­
ta „foarte bine" pe tot ce a creat (Genesa 1:31). Ei nu înţeleg că
întruparea înseamnă „Cuvântul a devenit trup" (loan 1:14). Ei nu
înţeleg că Duhul lui Dumnezeu este Făcătorul şi Susţinătorul creaţiei
(Psalmul 104:30; Iov 34:13-15). Creaţie înseamnă: Dumnezeu suflă
Duhul Său în materia moartă.
O perspectivă Oamenii cu înclinaţii spiritualiste adesea par foarte „spirituali". La o
gnostică asupra cercetare mai atentă, însă, ei dovedesc a fi mai apropiaţi de gnosti­
Duhului Sfânt cism decât de Scriptură.
Nu mă înţelegeţi greşit. Nu sugerez că acei creştini care au înclinaţii
spre o paradigmă spiritualistă sprijină în mod necesar şi teologia
gnostică. Cel mai adesea, ei aderă la o doctrină ortodoxă, mărturi­
sind pe Dumnezeu Creatorul, întruparea Fiului şi pe Duhul Sfânt,
Ziditorul bisericii. Şi totuşi, subconştientul lor, intuiţia şi emoţiile lor
reflectă o înţelegere a lumii şi a Duhului Sfânt care este esenţialmente
gnostică, iar acest tărâm ascuns are o influenţă mult mai mare asupra
slujirii practice decât teologia mărturisită oficial.
Despre reguli şi Vorbind grupurilor marcate de paradigma spiritualistă am întâlnit, în
excepţii de la mod repetat, aceeaşi situaţie. Orice aş fi împărtăşit cu privire la prin­
reguli cipiile descoperite în urma cercetărilor noastre, de exemplu, cum
lucrează în mod „normal" Dumnezeu în şi prin biserică, era con­
siderat de unii ascultători ca fiind „nespiritual" sau „neziditor". în
momentul în care menţionam o excepţie de la regulă - mult mai
puţin importantă din punct de vedere strategic şi spiritual - ochii lor
scânteiau de parcă ar fi vrut să spună: „Aceasta este cu adevărat lu­
crarea lui Dumnezeu!"

90
 Partea a patra:
Paradigma spiritualistă O noua
paradigma

Pericol ia „Dezvoltarea naturală Pericol la

stânga a bisericii" dreapta

O p rivire a su p ra
p a ra d ig m e i sp iri­
tu a liste : g â n d ire a
sp iritualistă n u n u ­
m a i că e ste o p u să
p e rs p e c tiv e i te h n o ­
c ra te a s u p ra in sti­
tuţiilor, d a r s e şi
o p u n e tu tu ro r
ch e stiu n ilo r in sti­
tu ţio n a le.

In mod normal trebuie să trăim pe baza regulilor şi nu pe baza ex­

cepţiilor de la regulă. Ce înseamnă însă „normal"? Atitudinile descri­
se mai sus (potenţial în cazul tuturor regulilor şi principiilor) sunt
consecvente în interiorul paradigmei spiritualiste. Dacă regulile şi
principiile pe care le descriem sunt nespirituale, atunci Duhului Sfânt
lucrează numai dacă le încălcăm.
Conform logicii paradigmei spiritualiste, influenţa clară şi neechivocă Lucrarea lui
a Duhului Sfânt este evidentă în special atunci când Dumnezeu nu se Dumnezeu sau a
foloseşte de programe, instituţii, planificări sau de managementul omului?
zidirii bisericii. Gânditorii dualişti nu pot percepe incongruenţa acţiu­
nii repetate a lui Dumnezeu de a-şi încălca propriile reguli pentru a-şi
zidi biserica. Pentru ei, principiile descrise în această carte nu sunt
create de Dumnezeu ci de oameni sau poate chiar de Satan. Această
perspectivă are sens doar în cadrul presupoziţiilor spiritualiste.

91
Partea a pa tra : Efectul paradiqm elor
O noua , 1
paradigm a g rC Ş IT C

Din moment ce am încercat cu seriozitate să înţelegem, din interior,

„ Spiritualiştii şi paradigma spiritualistă şi tehnocrată, este aproape imposibil să nu
simpatizăm, într-o anumită măsură, cu ambele. Spiritualiştii, aşa cum
tehnocraţii nici
am văzut deja, luptă din greu împotriva raţionalismului, falsei sigu­
măcar nu pot ranţe şi a mentalităţii tehnocrate de tipul „pot face". Cine ar putea să
percepe poziţia nu fie de acord cu ei, bineînţeles, cu excepţia tehnocraţilor? Când
bipolara." este vorba de a lupta împotriva acestor lucruri eu sunt de partea
spiritualiştilor.
Pe de altă parte, tehnocraţii se opun în mod vehement lipsei de
raţionalitate şi nebulozităţii „celeilalte lumi" care caracterizează para­
digma spiritualistă. Trebuie, din nou, să admitem că au pretenţii legi­
time din punct de vedere biblic, teologic şi strategic. Acesta poate
părea foarte confuz, cel puţin la prima vedere. Este oare posibil ca
atât spiritualiştii cât şi tehnocraţii să aibă dreptate? Cum putem să fim
de acord cu ambele perspective, mai ales în acele domenii în care se
contrazic reciproc?
Orbi faţă de Pentru a rezolva această problemă trebuie să înţelegem faptul că cele
perspectiva două extreme nu percep deloc dezvoltarea naturală a bisericii (vezi
bipolară diagrama)! Atâta timp cât spiritualiştii şi tehnocraţii au poziţii „ori-
ori", ei nu pot percepe zona de mijloc.
De exemplu, când spiritualiştii privesc abordarea bipolară, ei nu o
pot distinge de perspectiva tehnocrată, deoarece ei sunt principial
împotriva instituţiilor. Ei nu pot face distincţie între o perspectivă
strict funcţională a instituţiilor (tipică perspectivei bipolare) şi o pers­
pectivă care supraestimează grosolan instituţiile (tipic paradigmei
tehnocrate). Pentru ei sunt la fel: un contact spiritual îndoielnic cu
instituţiile.
Cum percep tehnocraţii dezvoltarea naturală a bisericii? Din perspec­
tiva lor, ea este o campanie împotriva tuturor aspectelor instituţiona­
le, tehnice, raţionale şi orientate pe programe ale creşterii bisericii.
Sau, în cazul în care tehnocraţii nu sunt promotori ai mişcării de
creştere a bisericii (şi sunt destui de felul acesta), ei pot percepe
dezvoltarea naturală a bisericii ca o campanie împotriva tuturor for­
melor, tradiţiilor şi ritualurilor.
De ce nu ne Adesea sunt perceput ca spiritualist sau tehnocrat, în funcţie de ta­
înţelegem unii berele pe care le vizitez. Mulţi ani m-am întrebat: „De ce sunt văzut
pe alţii? ca un promotor al lucrurilor cărora mă opun?" Foarte des le răspund
surprins: „N-aţi ascultat nimic din ce am spus? Arătaţi-mi o singură

92
 Partea a patra:
Consecinţele gândirii O nouă
unidimensionale paradigma

Pericol la „Dezvoltarea naturală Pericol la

stânga a bisericii" dreapta

C o n fru n ta re a
d in tre p a ra d ig m a
sp iritu a listă şi ce a
te h n o c ra tă s e da-
to reşte in c a p a c i­
tăţii lo r d e a v e d e a
p o z iţia d e m ijloc.

propoziţie care să vă confirme suspiciunile!" Aveam dreptate, dacă

operam în cadrul p ro p rie i m ele paradigme. Ceea ce n-am înţeles,
însă, a fost faptul că suspiciunile lor erau consecvente în cadrul para­
digmelor criticilor mei. Paradigmele diferite sunt incompatibile.
Din propriul lor punct de vedere, atât spiritualiştii cât şi tehnocraţii O revoluţie
sunt consecvenţi în identificarea perspectivei bipolare cu stereotipul mentală
rivalilor lor. Prima dată când am înţeles acest adevăr a fost o adevăra­
tă revelaţie. Dintr-o dată, am realizat de ce atât de multe discuţii din
domeniul creşterii bisericii sunt atât de neroditoare. Ele nu au cum să
fie rodnice atâta timp cât operăm în cadrul unor paradigme diferite.
Nici una dintre părţi nu poate auzi ce spune cealaltă parte.
Avem nevoie de o „revoluţie mentală". în mod intenţionat nu spun
„revoluţie spirituală" deoarece rădăcina problemelor nu este în acel
domeniu, aşa cum am arătat deja. Adevărata problemă constă în
tiparele (paradigmele) diferite de gândire cu ajutorul cărora cate­
gorisim şi interpretăm experienţele noastre spirituale.

93
Partea a patra:
O noua
Consecinţele
paradigma teologice
Incompatibilitatea gândirii din spatele diferitelor paradigme menţio­
„ Paradigma bi­ nate mai sus este vizibilă în aproape fiecare problemă teologică. în
cartea mea P a ra d ig m S h ift in th e C h u rc h (S c h im b a re a d e p a ra d ig m ă în
polară este ca­
b iserică ), încerc să demonstrez că, la o analiză mai atentă, aproape
racterizată de
toate conflictele majore din istoria bisericii, inclusiv problemele teo­
ceea ce îmi logice actuale cele mai controversate pot fi explicate ca o luptă din­
place să numesc tre monism şi dualism, obiectivism şi subiectivism, heteronomism şi
'principiul autonomism, între tehnocraţie şi spiritualism. Cu alte cuvinte, ele
reformei'." sunt conflicte între două înţelegeri greşite ale credinţei creştine! Dacă
nu ne vom schimba paradigma, ne vom măcina în aceste conflicte
până la întoarcerea lui Cristos.
în diagrama din dreapta puteţi vedea o prezentare prescurtată a
cercetărilor mele din istoria bisericii. O listă de ,,-isme" tipice care
apar consecvent în discuţiile teologice sunt prezentate sub paradig­
mele dualiste şi moniste. Observaţi că monismul, tiparul de gândire
al paradigmei tehnocrate apare în multe forme diferite, fie ca gândi­
re tehnocrată a creşterii bisericii, sacramentalism sau clericalism. Toa­
te acestea nu sunt altceva decât variaţiuni ale aceluiaşi tipar de gân­
dire monist.

„Principiul La o examinare mai atentă a diagramei din dreapta, devine evident

reformei" faptul că abordarea dezvoltării naturale a bisericii nu este deloc neu­
tră din punct de vedere teologic. Este fără îndoială interconfesională
(nici specific baptistă, nici penticostală, nici luterană etc.) şi poate fi
aplicată aproape oricărei tradiţii bisericeşti. Şi totuşi, aceasta nu în­
seamnă că este neutră din punct de vedere teologic. Prezentarea
gândirii lor drept o metodologie neteologică a fost probabil una din­
tre marile erori ale mişcării de creştere a bisericii.
Paradigma bipolară este caracterizează de ceea ce mie îmi place să
numesc „principiul reformei", însemnând că toate instituţiile sunt
evaluate, în funcţie de performanţa lor, pe baza următorului criteriu:
cât de folositoare sunt ele pentru dezvoltarea polului dinamic, adică
pentru dezvoltarea bisericii ca organism? Aceasta este esenţa oricărei
mişcări de reformă.
Se poate demonstra că deschiderea unei biserici sau confesiuni faţă
de principiul reformei, în p ra c tic ă şi nu doar ca accepţiune mentală a
„moştenirii reformei" - este direct proporţională cu deschiderea faţă
de dezvoltarea naturală a bisericii. Şi opusul este la fel de adevărat.

94
 Rezultatul diferitelor
paradigm e
Pericol la
stânga
Paradigma
dualistă

Relativism
Eclecticism
;
; Libertinism
misticism extrem, n. tr.

Este pur şi simplu imposibil să convingi pe cineva de meritele acestei D iagram a de deasu-
abordări, atâta vreme cât este împiedicat de gândirea tehnocrată p ra p rezin tă efecteie
sau spiritualistă. Pentru o asemenea persoană, orice argument celo r trei p aradigm e
spiritual, biblic sau strategic va da greş; într-adevăr, trebuie să dea asu pra diferitelor
greş. p roblem e teologice.

Nimeni n-ar trebui să spere că va convinge pe alţii de meritele Mai mult decât
dezvoltării naturale a bisericii prin simpla comunicare a „metode- metodologie
lor". Atâta timp cât paradigma acelei persoane nu este în armonie cu
această abordare, nici cele mai bune metode nu vor fi eficiente. Izo­
larea câtorva „tehnici" de dezvoltare naturală a bisericii şi transplan­
tarea lorîntr-o paradigmă spiritualistă sau tehnocrată poate fi chiar
dăunătoare!

95
pane«aOpnoua
atm: Practic, ce înseamnă
paradigm ă

Şi care sunt de fapt efectele practice şi concrete ale acestui aparent

„Am descoperit abstract concept de „gândire bipolară" asupra dezvoltării bisericii?
că evaluarea în cercetarea noastră de la Institutul pentru Dezvoltarea Bisericii am
descoperit imediat că doar evaluarea cantitativă este insuficientă
cantitativă a pentru a ilustra dinamica creşterii unei biserici. Cu ajutorul graficelor
dinamicii creşte­ şi a tabelelor putem învăţa despre participarea la serviciile de închi­
rii bisericii nu nare şi alte aspecte cantitative ale vieţii bisericii. Nu putem face însă
este suficientă." enunţuri valide privind calitatea unei biserici, decât dacă considerăm
că numărul mare al participanţilor la serviciile de închinare indică o
calitate ridicată a vieţii bisericii.
Aşa cum am văzut în prima parte, dovezile empirice sugerează că o
creştere a celor „opt trăsături calitative", adică o creştere calitativă
are o influenţă decisivă asupra creşterii numărului participanţilor la
serviciile de închinare.
Gândire liniară şi Pentru a ilustra aceste procese de creştere, avem nevoie de un fel de
circulară diagramă care să poată integra ambele aspecte ale paradigmei noas­
tre bipolare, calitate şi cantitate, gândire organică şi tehnică. în timp
ce o săgeată reprezintă abordarea liniară a gândirii tehnice („De la A
la B"), perspectiva organică este cel mai bine ilustrată de un model
circular („Care este efectul punctului B asupra punctului de plecare
A?"). Greşeala obişnuită făcută atât de tehnocraţi cât şi de spiritualişti
este izolarea unuia dintre aspecte şi nesocotirea celuilalt (vezi diagra­
ma din dreapta sus).
în dezvoltarea naturală a bisericii încercăm să le corelăm pe amân­
două. Am văzut deja că Noul Testament descrie biserica prin exem­
ple atât din arhitectură (aspectul tehnic al edificării bisericii), cât şi
din agricultură (aspectul dinamic şi organic al creşterii bisericii).
Combinaţia celor două poate fi reprezentată printr-o spirală.
Ce este „spirala Institutul nostru a elaborat aşa-numita „spirală a bisericii" pentru a
bisericii"? uşura aplicarea practică a acestui concept. Ea integrează atât creşterea
cât şi zidirea, aspectul tehnic cât şi cel organic, perspectiva liniară cât şi
cea circulară (vezi diagrama din dreapta jos; confruntă paginile 43 şi
51). Spirala din această diagramă reprezintă creşterea cantitativă (cre­
şterea numărului participanţilor la serviciul de închinare), iar zonele
albastre arată dezvoltarea fiecărei trăsături calitative individuale dintr-o
anumită biserică (creşterea calitativă). în timp ce noi nu putem „pro­
duce" creşterea numărului participanţilor, putem face acţiuni concrete
care vor creşte calitatea vieţii bisericii în cele opt domenii calitative.

96
 Partea a patra:
Gândirea liniară şi cea circulară O nouă
în dezvoltarea bisericii paradigma

D ia g ra m a din s t â n ­
g a : ra ţio n a m e n te
liniare şi circulare
fo a rte diferite.
D ia g ra m a din
d r e a p ta : S p ira la ca
u n sim b o l al
a b o rd ă rii b io tice -
o s in te z ă a
p e rs p e c tiv e lo r
liniare şi circulare.

Aceasta reprezentare grafica este folosita pentru a comunica rezulta­ Un instrument

tele tuturor bisericilor care solicită o analiză a bisericii. Din moment pentru analiza
ce am folosit deja acest instrument la mai bine de 1000 de biserici de bisericii
pe toate cele cinci continente, suntem convinşi că există o relaţie de­
monstrabilă între aspectele calitative şi cele cantitative. încercările de
a folosi această descoperire importantă pot fi stânjenite de cei a căror
gândire este modelată de presupoziţiile abordării tehnocrate sau spi­
ritualiste; ei vor considera difi­
cil chiar şi să înceapă să înţelea­
gă aceste dinamici complexe O „ sp ira lă a b iseri­
ale creşterii. c ii" p e n tr u o b iseri­
că tip ică : z o n e le
a lb a s tre re p re z in tă
p e rfo rm a n ţa b iseri­
cii în cele o p t
tră să tu ri ca litative,
ia r s ă g e a ta s p ira ­
lată a ra tă c re ş te ­
re a n u m ă ru lu i p a r ­
ticip a n ţilo r la se rv i­
ciile d e în c h in a re
(c a n tita te ).

97
Partea a patra: P | | t e m „ f a C e " O b i S e H c ă

paradigma să crească?
Poate că una dintre cele mai aprinse polemici ecleziastice contempo­
„ Creşterea can­ rane se naşte ca răspuns la întrebarea: poate fi fabricată creşterea
titativă a biseri­ cantitativă a bisericilor, adică realizată prin mijloace omeneşti? în ce
măsură putem noi „face" biserica să crească? Puţin? Mult? Deloc?
cilor nu poate fi
Deşi am citit mii de pagini despre acest subiect, nu am găsit încă un
'fabricată'." răspuns satisfăcător. Mie mi se pare însă că nici măcar nu ne putem
gândi să ne ocupăm de vreunul din aspectele practice până ce nu
avem un răspuns clar la această întrebare.
S-a arătat deja că nu se poate răspunde la această întrebare dacă se
porneşte de la presupoziţii tehnocrate sau spiritualiste. în cadrul pa­
radigmei bipolare problema se rezolvă foarte uşor: partea organi-
zaţională a bisericii poate fi fabricată, cea organică nu. Explicaţia nici
măcar nu necesită concepte extravagante precum „identitate para­
doxală" sau „tensiune dialectică". Ea este într-adevăr foarte logică şi
simplă.
Răspunsul De ce atâta zarvă? Cele mai multe discuţii sunt monopolizate de
spiritualist promotorii paradigmei tehnocrate sau spiritualiste (vezi diagrama).
Un spiritualist care disociază organismul bisericii de partea ei insti­
tuţională va susţine întotdeauna că: „Biserica (organismul) nu poate
fi fabricată". Spiritualiştii radicali se folosesc de aceasta pentru a se
relaxa în fotoliile pasivităţii lor religioase. Ce se întâmplă însă cu acei
spiritualişti (şi eu cred că ei sunt marea majoritate) care consideră că
acesta nu este întregul adevăr? Ei, deşi îşi menţin convingerea că fa­
bricarea creşterii bisericii nu este posibilă, se simt până la urmă oare­
cum responsabili să facă ceva. Ce fac şi de ce fac rămâne în ceaţă
datorită presupunerii lor că nimic nu se poate realiza prin efort
uman. în acest moment devine util faptul că spiritualiştii nu iau în
serios reflecţia teologică. Ei se auto-consolează adesea cu vagul ade­
văr despre „tainele lui Dumnezeu".
Răspunsul Paradigma tehnocrată are o altă abordare. Biserica este văzută ca o
tehnocrat organizaţie. De aceea, tehnocraţii ar trebui să poată spună cu con­
vingere: „Biserica poate fi fabricată". în lumina dovezilor biblice însă,
, nici un tehnocrat nu se simte confortabil cu această afirmaţie. Chiar
dacă lucrarea lor practică reflectă convingerea adâncă privind capa­
citatea lor de a realiza creşterea bisericii, foarte rar se poate vedea
aceasta în teoriile lor.
în cele din urmă, cele două extreme - cea tehnocrată şi cea spiritua­
listă - vor cădea de acord asupra următoarei afirmaţii: „Deşi trebuie

98
 Partea a patra:
Ce este posibil din punct de vedere O noua
omenesc şi ce nu? paradigma

Pericol la „Dezvoltarea naturală Pericol la

stânga a bisericii" dreapta

Spiritua­
lism

\
; Biserica nu
poate fi
j fabricată
R ă s p u n s u l c e lo r trei
p a r a d ig m e diferite
la în tre b a re a d a c ă
îi * **. cre şte re a bisericii
'jlÿ fe ftjg : p o a t e fi fa b rica tă .

să facem ceva, nu putem face nimic pentru creşterea bisericii!" Acest

paradox pseudo-logic nu este nimic altceva decât încercarea de a
armoniza nişte paradigme false cu Scriptura.
Adoptarea abordării bipolare îndepărtează necesitatea acestei dia­ Răspunsul
lectici. Putem face referinţă la afirmaţia total lipsită de paradox a lui dezvoltării
Pavel, în care el descrie relaţia dintre implicarea divină şi cea umană: naturale a
„Eu am sădit, Apolo a udat dar Dumnezeu a făcut să crească" (1 Corin- bisericii
teni 3:6). în acest pasaj este evident ceea ce ştie fiecare ţăran. Cineva
seamănă, udă şi seceră însă nu poate face să crească. Fără îndoială,
însă, conştiinciozitatea semănatului şi udatului influenţează viitorul
seceriş.
„Fabricarea" creşterii cantitative a bisericii este imposibilă. Efortul şi
energia ar trebui investite în armonizarea polului instituţional al vieţii
bisericii cu principiile lui Dumnezeu, astfel încât polul organic să se
poată dezvolta sănătos şi nestingherit. Aceasta este cea mai clară pre­
zentare a abordării strategice a dezvoltării naturale a bisericii.

99
Partea apotra: Fundătura
paradigma pragmatismului
Diagrama din dreapta contrastează ceie mai importante trei deose­
„Pragmaticul ar biri dintre dezvoltarea naturală a bisericii şi gândirea clasică a creşterii
putea întreba: bisericii. Am văzut deja că abordarea noastră nu este produsul unei
filozofii neteologice ci se bazează pe principiul şi paradigma Refor­
'Cum aş putea
mei. Am afirmat, de asemenea, că obiectivele dezvoltării naturale a
obţine roade bisericii se concentrează pe calitate nu pe cantitate. în această secţi­
bune fără să am une vreau să scot în evidenţă o a treia deosebire, direct legată de cele
un pom bun?'" două menţionate mai sus: dezvoltarea naturală a bisericii respinge
mentalitatea pragmatică şi o înlocuieşte cu abordarea orientată pe
principii.
Pentru a evalua în mod critic pragmatismul în creşterea bisericii, tre­
buie să înţelegem de ce joacă el un rol aşa de important în mişcarea
de creştere a bisericii. Acest lucru devine evident atunci când înţele­
gem lucrul împotriva căruia luptă mişcarea de creştere a bisericii:
ideologia creştină care afirmă că nimeni nu trebuie să încerce să
evalueze roadele lucrării. Unii au folosit termenul „pragmatic" cu
înţelesul de „ne-ideologic". Mişcarea de creştere a bisericii se supu­
ne, într-adevăr criteriului: „Care este efectul activităţilor noastre?"
Această întrebare este corectă din punct de vedere biblic. Este o
întrebare pe care Isus ne-a învăţat să ne-o punem.
Şase pericole ale Din păcate însă, această preocupare a fost etichetată „pragmatism".
pragmatismului Aş dori să enumăr şase motive pentru care abordarea pragmatică nu
este potrivită pentru creşterea bisericii.
Respingerea 1. Pragmatismul, ca imagine despre lume şi viaţă este înrădăcinat
principiilor în respingerea a priori a principiilor normative. Deşi trebuie să
normative nu presupunem că autorii creştini ce folosesc acest termen au o
perspectivă negativă asupra principiilor biblice este potrivit să ne
întrebăm totuşi de ce folosesc acest termen, având în vedere încăr­
cătura istorică pe care o poartă.
Succesul ca scop 2. Abordarea pragmatică are pericolul inerent de a face din succes
în sine criteriul teologic final. O maximă seculară spune: „Nimic nu are
succes mai mare decât succesul". Tradus în jargonul creştin,
aceasta înseamnă: „Orice contribuie la creşterea numerică a bise­
ricii este bun. Numărul mare al participanţilor la serviciile de în­
chinare este dovada vie că biserica se află, din punct de vedere
teologic, pe drumul bun". Din păcate, unii autori din domeniul
creşterii bisericii au căzut în această cursă.

100
 Partea a patra:
Comparaţie între filozofii, O ,
metode şi scopuri paradigm a

Filozofie Obiective Metode

„Gândirea clasică neteo- cantita- pragma- Deosebirea dintre

In creşterea logică tive tice dezvoltarea natu­
bisericii" rala a bisericii şi
„ creşterea (clasică)
a bisericii" poate fi
„Dezvoltarea principiul calitative orientate
evidenţiată foarte
naturală a reformei pe
clar în cele trei
bisericii" principii domenii ale filozo­
fiei, obiectivelor şi
metodelor.

3. Pragmaticii pun mereu aceeaşi întrebare: „Ce este cel mai eficace Gândire pe
pentru creşterea bisericii în această situaţie?" Aşa cum am men­ termen scurt
ţionat anterior, aceasta este o întrebare legitimă şi necesară pe
care numai ideologii cred că nu trebuie niciodată să o pună. Răs­
punsul pragmatismului la această întrebare este însă insuficient
datorită unei concentrări excesive asupra câştigului pe termen
scurt. în dezvoltarea bisericii, ca şi în multe alte domenii ale vieţii,
câştigurile pe termen scurt au şi o durată scurtă. Pe termen lung,
ele se dovedesc adesea a fi neproductive.
4. Pragmaticii au tendinţa de a-şi forma propria lor opinie cu privire Orbi faţă de
la ceea ce este important pentru împărăţia lui Dumnezeu. Uneori logica lui
ei pierd din vedere adevărul care spune: „căile Domnului sunt Dumnezeu
mai înalte decât căile omului". Prin contrast, o abordare orien­
tată pe principii se străduieşte să se conformeze principiilor creş­
terii care sunt fondate biblic şi sunt verificabile empiric, principii
care ştim că, în cele din urmă vor aduce roade pentru împărăţia
lui Dumnezeu, deşi în prezent nu prea dau această impresie. Sco­
pul nu justifică întotdeauna mijloacele. Principiile lui Dumnezeu
nu au nevoie de îmbunătăţiri.
5. Pragmatismul este în conflict cu principiul biblic conform căruia „Roade
pomul bun aduce roade bune (Matei 7:1 7). Aceasta înseamnă în artificiale"

101
Partea a patra:
O noua
paradigmă

mod expres că rodul este bun, fiindcă pomul este bun. Pragmati­
cii însă întreabă: „Cum poţi obţine roade bune fără să ai un pom
bun?" Tendinţa lor este să căute mai degrabă roade artificiale
care necesită o fabrică funcţională eficientă, decât un organism
viu bun. în momentul în care roadele artificiale apar în biserică,
pragmaticii le prezintă ca „dovada" faptului că trebuie să existe
un pom bun care le-a produs.
Oportunism 6. Gândirea pragmatică se transformă uşor într-un pământ fertil
pentru oportunism. în general, plutirea în sensul curentului,
ajustarea la tendinţele curente îndoielnice, folosirea metodelor
manipulatoare de marketing, chiar şi cooperarea cu sisteme poli­
tice corupte - toate, desigur, în numele bunăstării bisericii - pot fi
consecinţele unei gândiri „pragmatice" puternic dezvoltate.
Dezvoltarea naturală a bisericii respinge motto-ul pragmatismului:
„Nimic nu are succes mai mare decât succesul". în contrast, ea susţi­
ne că bisericile au succes deoarece urmează principii biblice clar de­
finite.

102
Zece paşi
practici

„Trăsăturile calitative", „factorul minim", „principiile

biotice" şi „o nouă paradigmă" sunt cele patru părţi
constituente ale dezvoltării naturale a bisericii care
corespund celor patru întrebări fundamentale ale
creşterii bisericii - ce, când, cum şi de ce. „Firul roşu"
care a străbătut cele patru părţi a fost aplicaţia a
ceea ce noi am numit principiul „totul de la sine",
în această secţiune finală a cărţii aş dori să prezint
un plan în zece paşi pentru introducerea celor patru
părţi constitutive ale vieţii bisericii.
Partea a
í®8§r
iileíSiS® »^
vostru prograiil
Până în acest moment, observaţiile noastre cu privire la programe au
,,/4r fi bine să nu fost, în mare parte, critice. Am încercat să arăt că programele sunt
ne păcălim sin­ valabile numai pentru situaţii specifice, în timp ce principiile au o
aplicabilitate universală. Indiferent de câte ori a avut succes un anu­
guri, crezând că
mit program, dacă este prezentat ca remediu pentru orice situaţie,
'predica rea' nu va crea decât confuzie.
principiilor Aceasta nu reduce însă cu nimic valoarea acestor programe. Nu vom
corecte este înceta să ne antrenăm muşchii doar pentru că îi putem folosi greşit,
suficientă pen­ bătând pe cineva. Nu trebuie să ne ferim să întocmim un plan de
tru declanşarea dezvoltare a bisericii, doar fiindcă unii nu se pot abţine să nu îl folo­
sească greşit, adică într-un mod legalist, tehnocrat sau chiar magic.
dezvoltării
De la programele de natură tehnocrată se aşteaptă să rezolve creş­
bisericii."
terea bisericii printr-un „ciclu de spălare rapidă". Dezvoltarea natu­
rală a bisericii însă se aseamănă cu viaţa organică. Este un proces care
necesită timp. Nici o măsură singulară, fie ea o analiză a bisericii, o
consultanţă, o noapte de veghe, un seminar, studierea unei cărţi
relevante nu va produce instantaneu creşterea. Doar atunci când
toate elementele menţionate anterior lucrează armonios împreună,
se poate declenşa un proces de schimbare durabilă.
Aş vrea să prezint modul în care o biserică poate folosi următorii zece
paşi pentru a întocmi un „program" pentru propria-i dezvoltare, nu
„luat de pe raft" ci „croit la comandă". Am descoperit că o persoană
din exterior cu experienţă în dezvoltarea naturală a bisericii (un con­
sultant, un alt pastor, o reţea etc.), poate fi de mare ajutor în acest
proces.
Diferite puncte Cei zece paşi au fost scrişi într-o asemenea manieră încât să poată fi
de plecare aplicaţi în orice situaţie bisericească posibilă:
• într-o biserică însăşi termenul de „creştere a bisericii" întâmpină
împotrivire;
• O altă biserică îşi doreşte arzător să crească, dar priveşte cu
tristeţe cum scade participarea la serviciile de închinare;
• Un al treilea caz este o biserică dinamică, în creştere, care caută
căi de a structura viitoarea dezvoltare a bisericii;
• O a patra biserică se gândeşte la plantarea unei biserici-fiică şi
caută principii valabile pentru orice fel de creştere a bisericii;

104
 Program ■■V
Fara
w

Program
standard program individual

Merge... ...dacă situaţia biseri­ ...dacă cei din con­ ...dacă poate fi
cii se potriveşte cu ducerea bisericii fac dezvoltat
condiţiile pe care le intuitiv ceea ce
presupune programul trebuie

Nu ...dacă situaţia din ...dacă deciziile luate ...dacă nu se pot

merge... biserică este diferită intuitiv reflectă gândi­ particulariza principii­
de cea pe care o rea spiritualistă sau le universale
presupune programul tehnocrată şi nu pe
cea biotică

• în cele din urmă, a cincea situaţie poate fi o biserică de curând Acest tabel arată
plantată care de-abia a trecut de faza iniţială a înfiinţării şi caută importanţa (relati­
ajutor pentru o dezvoltare continuă şi sănătoasă. vă) a programelor
pentru dezvoltarea
Următorii zece paşi pot fi utili atât în aceste situaţii cât şi în multe
naturală a bisericii.
altele. Ar fi bine să nu ne păcălim singuri, crezând că 'predicarea'
Ele nu sunt obliga­
principiilor corecte este suficientă pentru declanşarea dezvoltării bi­
torii, dar pot fi
sericii. Aceasta ar demonstra înţelegerea greşită a abordării orientate
utile.
pe principii. Principiile trebuie convertite întotdeauna în programe
aplicate. Fără acest pas, toate discuţiile noastre despre dezvoltarea
bisericii sunt în pericolul de a nu fi altceva decât conversaţii de dra­
gul conversaţiei.
în cele patru părţi anterioare ale acestei cărţi am arătat care sunt Dumnezeu nu
lucrurile pe care noi putem şi trebuie să le facem pentru dezvoltarea are nevoie de
bisericii noastre şi pe care nu le putem face, deoarece sunt responsa­ manual - noi
bilitatea lui Dumnezeu. Următorii paşi practici au de a face doar cu însă avem
partea noastră, responsabilitatea omului. Aceasta nu pentru că eu
consider contribuţia umană „mai importantă" decât a lui Dumne­
zeu, aşa cum, prematur, unii critici au şi sugerat deja. Motivul real
din spatele ei este aproape răsuflat: această carte a fost scrisă ca ma­
nual pentru oameni şi nu pentru Dumnezeu. El nu are nevoie de
aceste sfaturi pentru a-şi îndeplini responsabilitatea. De aceea, vreau
să mă limitez strict la a vorbi despre acele lucruri pe care, potrivit voii
lui Dumnezeu le putem face noi oamenii pentru a ajuta la creşterea
bisericii.

105
 Cum ar trebui să privim perspectiva creştinilor care afirmă că: „tot ce
„ Dezvoltarea putem face noi pentru creşterea bisericii este să ne rugăm"? Am vă­
naturală a bise­ zut deja că această afirmaţie nu poate fi apărată nici din punct de
vedere teologic şi nici empiric. Multe pasaje biblice arată că putem
ricii nu este o
face mult mai mult pentru creşterea bisericii decât să ne rugăm.
strategie pentru Aceste fraze care sună atât de „spiritual", la o examinare mai atentă
crearea mo­ se dovedesc a fi o expresie a ceea ce noi am numit „paradigma spi­
mentului spiri­ ritualistă".
tual. Ea apare Trebuie însă să încercăm să înţelegem ceea ce vor să spună de fapt
numai acolo oamenii care au aceste convingeri. Ei nu vor să spună că noi nu pu­
tem face absolut nimic decât să ne rugăm. Ei vor să spună: „Dacă
unde acesta
rugăciunea, dedicarea faţă de Cristos şi o relaţie personală cu El nu
există deja."
sunt în centrul tuturor activităţilor noastre, atunci toate eforturile
noastre nu sunt altceva decât 'activism' neroditor". Şi acest lucru
este foarte adevărat!
Obiectivul ultim Creşterea bisericii în sine nu trebuie să devină niciodată motivaţia
activităţilor noastre. Nu dezvoltarea bisericii ci închinarea înaintea lui
Dumnezeu este adevăratul obiectiv. Dezvoltarea bisericii este făcută
de dragul închinării.
Această funcţie nu scade deloc semnificaţia eforturilor noastre de
creştere a bisericii ci mai degrabă le conferă cea mai înaltă onoare:
ele sunt o unealtă prin care oamenii devin urmaşi ai lui Cristos şi
împreună îl glorifică pe cerescul Rege.
Ce înseamnă în repetate rânduri am numit principiile dezvoltării bisericii, principii
„principii „divine". Această expresie necesită o explicaţie. Prin „divin", eu înţe­
divine"? leg „creat de Dumnezeu". Aceasta nu face ca principiile să fie divine.
Niciodată nu ar trebui să-L confundăm pe Dumnezeu cu ceea ce a
creat El. Acesta este un pericol real, deoarece creaţia lui Dumnezeu
este atât de magnifică încât putem fi duşi de val. Entuziasmul nostru
este bun şi adecvat atât timp cât nu ne închinăm creaţiei în locul
Creatorului (Romani 1:25). Ar trebui, în schimb, să lăsăm frumuseţea
şi splendoarea creaţiei (împreună cu principiile biotice pe care le des­
coperim în ea) să ne inspire la a lăuda „gloria lui Dumnezeu" (Psal­
mul 19:2).
Această înţelegere teologică fundamentală are consecinţe practice.
Când oamenii aud pentru prima dată principiile biotice de dezvolta­
re naturală a bisericii, ei sunt adesea entuziasmaţi. Eu sunt încântat
ori de câte ori se întâmplă aşa ceva. Nu ar trebui să facem însă nicio-
 Plutea a cmcet
Zece paşi
practici

Noile experienţe
spirituale de care
ne bucurăm ade­
sea, la evenimente
în masă nu duc în
mod automat la
creşterea bisericii,
dar pot fi factori
motivatori puter­
nici.

dată confuzie între entuziasmul nostru pentru principii şi entuzias­

mul nostru pentru Domnul. Oamenii nu pot rămâne motivaţi pentru
creşterea bisericii, atât timp cât nu sunt motivaţi de devotamentul
lor faţă de Isus şi lucrarea Sa.
Dacă o biserică nu are acest fundament este foarte probabil că cei­ Condiţii
lalţi nouă paşi pe care îi vom descrie în continuare nu vor avea un prealabile pentri
efect prea mare. Mai direct, dezvoltarea naturală a bisericii nu este o dezvoltarea
strategie pentru crearea momentului spiritual. Ea apare numai acolo bisericii
unde acesta există deja, oferind paşii practici pentru a atrage şi mai
mulţi oameni.
Ce se poate face dacă o biserică nu se bucură de acest moment spi- Ce poate face o
ritual? Cu siguranţă că nici chiar în acest caz nu strică identificarea biserică?
factorului minim, stabilirea obiectivelor calitative, aplicarea principii­
lor biotice şi aşa mai departe. Aceştia nu sunt însă nici primii şi nici cei
mai importanţi paşi. Credincioşii trebuie să fie mai întâi cuprinşi de o
nouă dedicare faţă de Cristos.
Cum se poate realiza aceasta? Sunt tot atât de multe soluţii la această
problemă pe cât de mulţi creştini există pe glob. Pentru unii, contac­
tul cu o „biserică model" a aprins scânteia, alţii au fost inspiraţi la o
adunare a unui număr mare de credincioşi, iar alţii la o reuniune res­
trânsă. Prin ele însele, aceste evenimente nu vor porni mişcarea de
creştere a bisericii, aşa cum, în mod greşit, cred şi învaţă unii. Ele pot
însă determina oamenii să înceapă să se întrebe: „Ce se poate face
ca lucrurile pe care le-am experimentat aici să devină parte a vieţii
zilnice a bisericii mele?"

107
 "■
/.Vj Pasul 2: Descoperiţi-vă
££5 factorii minimi
Cele mai multe grupuri se îmbarcă în procesul dezvoltării naturale a
„Adesea suntem bisericii descoperindu-şi „factorii lor minimi" - acele trăsături calita­
departe de ade­ tive cel mai puţin dezvoltate care în acel moment le împiedică sem­
nificativ dezvoltarea.
văr când încer­
Nu există nici o biserică fără „factor minim". Termenul nu înseamnă
căm să identifi­ în mod necesar că biserica stă „rău" într-un anumit domeniu; am
căm factorul întâlnit biserici al căror factor minim era un model pentru alte biseri­
minim al biseri­ ci! înseamnă doar că celelalte şapte domenii sunt mai dezvoltate de­
cii noastre cât acest factor minim. înseamnă de asemenea că, focalizarea asupra
bazaţi doar pe acelui punct minim va aduce un progres de durată în dezvoltarea
acelei biserici.
intuiţie."
în ultimii ani am constatat că atunci când oamenii încearcă să identi­
fice factorul minim al bisericii lor bazaţi doar pe intuiţie, dau adesea
greş. De fapt, nu este deloc neobişnuit ca ei să aibă impresia că do­
meniul lor cel mai tare este factorul lor minim!
Cum este posibil aşa ceva? De obicei, aceste biserici au standarde
calitative extrem de înalte în acel domeniu. Ele au, de asemenea,
un simţ foarte dezvoltat aşa încât observă imediat problemele po­
tenţiale şi identifică rapid îmbunătăţirile posibile. Alte zone ale vieţii
bisericii care nu sunt atât de importante pentru ei sunt aproape ne­
băgate în seamă. Pentru a identifica cu certitudine factorul minim al
bisericii şi pentru a nu ne baza doar pe presupuneri, eu recomand ca
fiecare biserică să facă un profil al bisericii în baza unei analize temei­
nice, din punct de vedere ştiinţific.
Cum se obţine Unul din obiectivele cercetării noastre a fost elaborarea unei proce­
profilul bisericii? duri de testare, prin care fiecare biserică interesată să îşi poată cu
uşurinţă identifica factorul ei minim. în acest sens, aproximativ trei­
zeci de membri ai bisericii (inclusiv pastorul) trebuie să completeze
un chestionar. Chestionarul nu cere membrilor să-şi evalueze biserica
(„Pe o scară de la unu la zece, cât de iubitoare este biserica voas­
tră?"), ci să-i descrie comportamentul actual (de exemplu: „Cât de
des ai invitat pe cineva din biserică la masă sau la o ceaşcă de cafea,
în ultimele două luni?").
Analiza noastră compară datele culese din aceste răspunsuri cu cele
aproximativ patru milioane de răspunsuri strânse iniţial şi creează un
„profil al bisericii". Rezultatele sunt prezentate într-un grafic ce arată
imediat punctele tari şi cele slabe ale bisericii.

108
 Partea a ducea:
Ujj b S - b n iu ln : ujjbj \
j j . > j
pracuci
J j J J buM :M £JJ j J - Ed

Conducere ” T
Slujire
Spiritualitate
Structuri
închinare Un profil tipic al
bisericii: trăsăturile
Grupuri mici
calitative „ structuri
Evanghelizare funcţionale" şi
„ evanghelizare
Relaţii orientată pe ne­
voi" erau cel mai
20 3<J -10 50 50 7 !)’ tJO
puţin dezvoltate în
itb b iliJj; Ului 'Ji/i momentul son­
dajului.

Chestionarul poate fi procesat de un consultant în dezvoltarea natu­ Avantajul

rală a bisericii sau chiar de către biserică. în a doua variantă, trebuie procesului
să participaţi la un seminar de pregătire de bază în dezvoltarea natu­ ştiinţific
rală a bisericii pentru a obţine un program de calculator de tip CORE.
Programul este adus la zi în mod continuu şi se bazează pe normele
tuturor bisericilor intervievate mai înainte. Orice nou rezultat datorat
continuării cercetărilor este inclus în mod automat în procesul com­
puterizat al evaluării.
în cazul în care profilul bisericii este astfel obţinut, biserica poate să
fie sigură că valorile rezultate sunt precis normate şi comparabile cu
altele. Formula folosită în acest proces este demnă de încredere,
deoarece se bazează pe datele strânse de la mai bine de 1000 de
biserici studiate. în primii ani ai lucrării noastre, când foloseam meto­
de mult mai puţin sofisticate pentru obţinerea profilului bisericii, am
înţeles că, deşi se pot învăţa adevăruri valoroase cu mult mai puţin
efort, ele nu pot sluji ca bază pentru dezvoltarea unui proces sigur de
planificare. Dacă sunteţi interesaţi în obţinerea unui profil al bisericii
voastre, vă rog să folosiţi informaţiile de la pagina 128.

109
 Ce este un „obiectiv calitativ"? „Calitativ" nu înseamnă deloc „ne­
„Ce s-ar întâm­ clar"! Obiectivele calitative sunt obiective precise, definite în timp,
pla dacă nivelul verificabile şi măsurabile privind creşterea calităţii bisericii.
Următoarea declaraţie a unui membru al bisericii: „Vreau să fiu un
calitativ al
creştin mai bun", sau a unei biserici: „Vrem ca în viitor să ne rapor­
tuturor celor tăm la alţii mai spiritual şi mai iubitor", nu sunt obiective calitative.
opt domenii Acestea sunt declaraţii frumoase, dar nu sunt obiective. Tabelul din
s-ar dubla?" dreapta conţine câteva exemple a ceea ce eu consider a fi obiective
calitative.

Creşterea Când stabilim obiective, trebuie s-o facem în domeniile pe care le

continuă a putem, realmente, influenţa. Acesta este motivul principal pentru
calităţii care obiectivele legate de creşterea numărului de participanţi la ser­
viciile de închinare sunt adesea dăunătoare (vezi paginile 44-45). în
schimb, efortul nostru poate afecta semnificativ calitatea celor opt
domenii cheie ale vieţii bisericii. într-adevăr, care altul ar trebui să fie
obiectivul planificării unei biserici, dacă nu creşterea calităţii ei? Ar
trebui oare să lăsăm în seama întâmplării descoperirea darurilor spiri­
tuale ale creştinilor, dezvoltarea unor relaţii de dragoste reciprocă,
stabilirea unui loc şi timp pentru împărtăşire spirituală sau descoperi­
rea rolului care le revine în împlinirea Marii însărcinări?
Cu ce pot în seminariile mele, după ce am discutat cele opt trăsături calitative,
contribui eu? pun adesea întrebarea: „Ce s-ar întâmpla dacă s-ar dubla valoarea
calităţii celor opt domenii în următoarele douăsprezece luni?"
Aproape toţi cei ce se gândesc la această întrebare - chiar dacă nu
cunosc în detaliu toate principiile dezvoltării naturale a bisericii - îşi
vor da seama că aceasta ar genera un enorm proces de transformare
care ar merita implicarea noastră deplină şi pasionată.
Apoi întreb: „Ce putem face noi în cele opt domenii pentru a produ­
ce această creştere calitativă?" Această întrebare ne conduce direct la
procesul de stabilire a obiectivelor. Problema este că, în majoritatea
bisericilor, conducerea discută tot felul de chestiuni, însă, niciodată
nu se ocupă de acele lucruri concrete pe care ar trebui să le facă, să le
plănuiască, să se roage pentru ele şi să le sprijine biserica pentru a
continua creşterea calităţii vieţii bisericii în cele opt domenii menţio­
nate mai sus.

110
Domeniu de lucrare Exemple de obiective calitative fţP ariştaa cincea:
pa şi
Conducere „Până ia sfârşitul anului, pastorul nostru va fi '■practici
eliberat de 20% din responsabilităţile frecven­
te pentru a putea dedica acest timp pregătirii
lucrătorilor laici"

Slujire „La sfârşitul următoarelor nouă luni, 80%

dintre cei ce participă la serviciile de închinare
îşi vor fi descoperit darurile lor spirituale şi
50% vor fi activi într-un domeniu de lucrare
corespunzător darurilor lor"
Spiritualitate „Până la 1 februarie, vom lua decizia privind
care dintre cei trei lucrători laici aleşi îşi va
asuma coordonarea lucrării de rugăciune"

Structuri „Până la sfârşitul lui decembrie al acestui an,

vom desemna un om pentru fiecare din cele
nouă domenii de lucrare stabilite de biserica
noastră"

In acest tabel veţi

închinare „De la începutul anului viitor, vom avea câte găsi un exemplu
un serviciu de închinare la fiecare trei luni care de „ obiectiv calita­
va fi conceput pentru atragerea necredin­ tiv" pentru fiecare
cioşilor" dintre cele opt
trăsături calitative.
Grupuri mici „în următoarele şase luni, vom împărţi grupu­ Vă rog să ţineţi
rile de studiu biblic în aşa fel încât fiecare cont că exemplele
ajutor de lider să îşi asume conducerea unui sunt ilustraţii alese
nou grup" la întâmplare. Nu
există obiective
standard pentru
Evanghelizare „Până la sfârşitul lui aprilie, conducerea
toate bisericile, fie­
bisericii va identifica cele 10 procente de
creştini pe care Dumnezeu i-a binecuvântat care biserică tre­
cu clarul evanghelizării şi va avea o dicuţie buie să-şi stabi­
personală cu fiecare despre acest dar" lească acele obiec­
tive care promit
Relaţii „După ce, timp de trei luni se va studia progresul cel mai
Procesul învăţării dragostei, fiecare participant mare în dezvolta­
al grupului de studiu biblic va putea spune: rea bisericii, potri­
'Mă bucur, mai mult decât în trecut că sunt în vit circumstanţelor
acest grup'" lor specifice.

111
*■*■»*“ : Pasul 4: Iden
p ra ctiä r obstacolele

Toate obiectivele calitative descrise în capitolul anterior pot fi realiza­

„Nu tot ceea ce te cu ajutorul unor paşi concreţi, dacă aceasta este ceea ce îşi doresc
este de dorit din cu adevărat şi ceilalţi membri ai bisericii. Aceasta este însă problema
punct de vedere fundamentală. Multe biserici nu reuşesc să îşi atingă obiectivele şi
apoi interpretează eşecul lor ca o dovadă a faptului că o creştere a
spiritual se poa­
calităţii este, la urma urmei, „omeneşte imposibilă". Eu cred că ace­
te şi îndeplini astă interpretare este greşită. Problema nu este că măsurile necesare
într-o biserică." pentru împlinirea scopurilor „nu pot fi luate" ci, mai degrabă, că unii
creştini, pur şi simplu nu vor să se facă „ceea ce se poate face".
Identificarea acestor obstacole ne aduce cu picioarele pe pământ
privind realităţile care existau încă din vremea lui Isus şi nu vor dis­
părea până la revenirea Sa. Dezvoltarea bisericii implică, întotdeau­
na, oameni adevăraţi care poartă cu ei experienţele lor trecute, răni­
le, temerile şi mecanismele lor de apărare. Nu tot ceea ce este de
dorit din punct de vedere spiritual se poate şi îndeplini într-o biseri­
că. Dacă am încerca să ignorăm realitatea, ideile noastre nu ar fi alt­
ceva decât nişte nori de fum.
Recunoaşterea La o conferinţă a pastorilor la care vorbeam despre dezvoltarea natu­
împotrivirilor rală a bisericii, am explicat oferta noastră pentru identificarea facto­
rului minim al bisericilor. Unul dintre pastori a obiectat imediat:
„Sper că nu vreţi să spuneţi că fiecare biserică trebuie să îşi facă
o asemenea evaluare. Există suficiente motive împotriva acestui
lucru!"
l-am mulţumit pentru intervenţie şi am pus o folie pe retroproiector.
Am scris pe ea: „Motive împotriva evaluării". Apoi i-am cerut pasto­
rului să ne spună trei dintre cele mai importante motive ale sale,
după care m-am aşezat pe scaun şi am aşteptat. Timp de două minu­
te foarte grele, o tăcere ca de gheaţă a umplut încăperea. în cele din
urmă am întrerupt tăcerea şi am spus: „Pe această folie se află toate
motivele pentru care ar trebui să nu facem profilul bisericii".
De ce adesea Astăzi îmi este ruşine de ceea ce am făcut. îmi menţin totuşi convin­
argumentele gerea că demonstraţia mea a fost corectă. Nu există nici un motiv
raţionale nu pot adevărat pentru a nu face profilul bisericii. în cel mai rău caz posibil,
ajuta conducerea bisericii îl va respinge şi îl va arunca la gunoi. Nu vor
pierde decât nişte bani şi nici măcar pe aceştia, deoarece într-un ase­
menea caz le vom restitui, fără probleme, banii cheltuiţi!
Da, din punct de vedere raţional argumentele mele erau corecte.
Ceea ce nu am înţeles atunci a fost că problema acestui pastor nu era

112
 Obstacole datorate falselor
paradigme

Originea celor mai

multe obstacole în
calea dezvoltării
naturale a bisericii
poate fi găsită în
cele două paradig­
me false. Nici una
din ele nu se
relaţioneazâ natu­
ral la structurile
bisericii.

deloc raţională. Când am vorbit cu el, după întâlnire, am simţit că era

controlat de teama că o asemenea evaluare l-ar fi putut „demasca"
pe el şi lucrarea sa. Argumentele mele raţionale nu l-au ajutat deloc-
ba mai mult, au înrăutăţit chiar situaţia!
Oricând întâlnim împotrivire faţă de dezvoltarea naturală a bisericii, Descoperiţi
ar trebui să fim sensibili la motivele ascunse în spatele obiecţiilor adevăratele
„raţionale". în cele din urmă, cele mai multe motive îşi au originea în motive
una dintre cele două paradigme false descrise în această carte.
Având în vedere faptul că întreg sistemul de credinţe şi valori este
guvernat de paradigmele teologice, nu este deloc surprinzător că
adesea discuţiile sunt atât de emoţionale. Pentru un tradiţionalist sau
un spiritualist, întrebările pe care le ridicăm sunt mult mai mult decât
discuţii despre strategie. După părerea lor este în joc însăşi „esenţa
credinţei".

113
 în momentul în care întâmpinăm rezistenţă din interiorul sau exte­
„Principiile bio- riorul bisericilor noastre, dacă nu chiar mai înainte, vom înţelege cât
de folositoare este abordarea orientată pe principii în viaţa de fiecare
tice trebuie pri­
zi a bisericii. în partea a treia am menţionat că principiile biotice sunt
vite ca o listă de
foarte utile, deoarece ne ajută să reacţionăm constructiv la situaţiile
verificare ce necreate de noi.
poate fi aplica­ Un punct slab al majorităţii literaturii de creştere a bisericii a fost
tă fiecărei deci­ încercarea ei de a fi un ghid al acţiunilor potrivite, în timp ce orice
zii pe care tre­ formă de reacţie a fost privită cu suspiciune. Este evident adevărat că
buie să o luăm." nimeni nu poate conduce doar „reacţionând".
Pe de altă parte este un fapt dovedit că liderii - fie ei „proactivi" sau
„reactivi" - îşi petrec majoritatea timpului răspunzând provocărilor
ce apar în mediul lor. Doar în mijlocul acestor decizii zilnice ne
putem da seama dacă abordarea biotică a fost într-adevăr însuşită,
sau dacă a rămas doar o teorie abstractă.
Un instrument Cele „şase principii biotice" trebuie privite ca o „listă de verificare"
pentru deciziile ce poate fi aplicată fiecărei decizii pe care trebuie să o luăm. Pagina
zilnice următoare oferă un exemplu real: trebuie angajat un nou lucrător cu
normă întreagă. Cum ar trebui finanţat el sau ea?
Coloana din mijloc (Soluţia 1) arată o reacţie care nu ţine cont de
principiile biotice. Coloana de la dreapta (Soluţia 2) prezintă folosi­
rea conştientă a principiilor biotice în procesul de luare a deciziilor.
Sigur că acest exemplu este prescurtat şi simplificat. Cu toate aces­
tea, el arată deosebirile dintre o strategie biotică şi una pur prag­
matică de rezolvare a problemelor. Acest model poate fi folosit pen­
tru luarea majorităţii deciziilor din viaţa unei biserici.
Fiindcă am folosit foarte mult aceste liste de verificare la seminariile
mele, am descoperit că cei fără pregătire teologică au mult mai puţi­
ne probleme cu acest fel de gândire decât teologii. Se pare că edu­
caţia teologică standard ne instruieşte să gândim mai degrabă „re-
ducţionist" decât „integrator". Poate că cei mai mulţi dintre noi ar
trebui să exerseze pe hârtie acest fel de gândire înainte de a-l aplica
vieţii reale.

114
I Pro- Soluţia 1
I blema (tehnocrată)
I Trebuie a n g a ja t Resursele financiare ale bisericii vor fi
un nou lucrător ajustate astfel încât să existe resurse
cu norm ă întrea­ pentru salariul noii poziţii. Reducerile de
g ă pentru a buget în alte domenii sunt inevitabile.
con d u ce depar­
tam entul
grupurilor mici
Inter­ 0 slăbiciune a acestei soluţii este că
problema finanţării este văzută izolat de
depen­ restul dinamicii organismului sănătos al
denţa bisericii. Aceasta duce la concluzii care
pierd din vedere realitatea imediată:
„Ne lipsesc banii, aşa că trebuie să
economisim în altă parte".
Multi­ Acest fel de gândire nu face altceva
decât să excludă multiplicarea continuă a
plicarea slujirii (cel puţin pentru personalul
plătit). Resursele financiare sunt sortite să
se diminueze treptat, până la epuizare.
Transfor­ Se pierde din vedere faptul că, aproape
întotdeauna este mai puţin atractiv să
marea donezi unei instituţii decât unei per­
energiei soane.
Multi- Această soluţie nu are aproape nici un efect
pozitiv asupra altor domenii. Dimpotrivă, este
funcţionali- mult mai probabil că strâmtorarea financiară
tatea va face ca biserica să fie şi mai sceptică cu
privire la noua poziţie şi, este posibil să aibă o
influenţă negativă asupra întregului departa­
ment de studiu biblic în case.
Simbioză O slăbiciune a acestei soluţii este con­
centrarea asupra unei singure soluţii de
finanţare (monocultură), în loc să se
folosească efectul simbiotic al diferitelor
sisteme.
Funcţiona­ Din ceea ce am spus mai sus, rezultă că
această soluţie, deşi ca efect de scurtă
litatea durată permite înfiinţarea slujbei, nu
promovează creşterea de lungă durată.
Acest tip de gândire va determina, în
mod inevitabil, încetarea creşterii bisericii
în momentul atingerii plafonului numeric.
Soluţia 2 jjl
(biotică) E
20% din salariu va proveni din bugetul
bisericii, diferenţa va fi obţinută din
contribuţiile celor ce vor beneficia din
aceasta. La început va fi o poziţie cu
jumătate de normă, apoi - pe măsură ce
lucarea şi resursele finaciare vor creşte -
poate fi transformată în normă întreagă.
Această soluţie ia în considerare relaţia
dintre finanţe şi celelalte domenii ale
vieţii bisericii cum ar fi: efectul asupra
motivaţiei şi structurii de gândire a
membrilor bisericii, asupra dărniciei
personale, asupra modului în care noul
angajat se vede pe sine, etc.
Din moment ce noua persoană angajată
este „autofinanţată", multiplicarea poate
avea loc aproape la nesfârşit. Conform
acestui model, nu există nici un motiv
pentru care să nu fie angajată o a treia
sau a patra persoană, dacă apare nevoia.
i
Presupunerea de aici este că, o dată ce
oamenii gustă roadele (adică observă
impactul dărniciei lor financiare), vor fi
mai deschişi să dea, din nou, pentru
acelaşi proiect.
Cuvântul noului angajat contribuie la
propria sa finanţare. Aceasta îndreaptă
atât angajatul cât şi investitorul, chiar de
la început, într-o direcţie orientată înspre 1
creştere.
Soluţia combină diferitele sisteme
(bugetul bisericii, donaţiile, posibilităţile
dezvoltării ulterioare). Acestea poleni-
zează încrucişat şi au efect sinergetic.
Aceasta este în armonie cu principiul
conform căruia, orice sistem organic
trebuie să dezvolte subsisteme auto- 1
1
finanţatoare, o dată ce a ajuns la o l
anumită mărime pentru a continua să
crească. Testarea „roadelor" acestei
abordări este, în mod cert, posibilă.
115
Partea a d m ea : P a S lli 6 l

pJ m Folosiţi-vă punctele tari

Am observat deja caricatura strategiei minime care spune că trebuie
„ Chiar dacă să ne concentrăm întotdeauna asupra a ceea ce facem cel mai puţin
uneori identifi­ bine. Dezvoltarea naturală a bisericii are o abordare diferită. Motto-
ul ei este: „Descoperă-ţi punctele tari, dezvoltă-le, bucură-te de ele,
carea factorului
foloseşte-le. Cu ce scop? Pentru a creşte valoarea factorului minim".
minim al unei Care sunt însă punctele tari ale bisericii voastre? lată patru parametri
biserici stârne­ în care trebuie să încadraţi răspunsul la această întrebare:
şte temeri,
1. Cele mai puternice trăsături calitative ale bisericii tale („factori
începerea cu maximi"). Indiferent dacă este vorba de „conducere", „evan­
punctele tari va ghelizare" sau altele, ar trebui să puneţi următoarea întrebare:
da un ton Cum putem folosi aceste puncte tari cu mai multă eficacitate
pozitiv." pentru dezvoltarea punctelor noastre slabe? Această întrebare
s-a dovedit a fi foarte creativă deoarece începe cu ceva deja accep­
tat de biserică şi folosit de Dumnezeu în mod evident în trecut.
Chiar dacă uneori identificarea factorului minim al unei biserici
stârneşte temeri, începerea cu punctele tari va da un ton pozitiv.
2. „Cultura voastră spirituală". Fiecare biserică şi-a dezvoltat un stil
propriu de a-şi trăi credinţa în Isus Cristos. Nu-i nimic greşit în
asta, atât timp cât avem, într-adevăr, de-a face cu culturi spiritua­
le şi nu cu necredinţă deghizată teologic. Modul unic în care o
biserică îşi exprimă devoţiunea faţă de Cristos trebuie întotdeau­
na văzut ca un punct tare. Tocmai datorită diferenţelor de expri­
mare a spiritualităţii noastre ne putem aştepta să atragem oame­
ni care nu vor fi niciodată câştigaţi de „culturile spirituale" ale
altor biserici.
3. Factori contextuali. Fiecare biserică are unele trăsături „date"
nu în urma unei alegeri, ci datorită factorilor contextuali cum ar fi
locul (oraş sau sat), statutul social al localnicilor sau al facilităţilor
disponibile pentru lucrare. Nici o altă biserică din lumea întreagă
nu are un context similar cu al vostru!
4. Daruri spirituale. Cel mai tare punct al fiecărei biserici este co­
moara de daruri spirituale pe care Dumnezeu le-a dat deja mem­
brilor bisericii. Nu mă refer la trăsătura calitativă „slujire orientată
pe daruri". Chiar dacă această trăsătură calitativă nu este deloc
dezvoltată în biserica voastră, puteţi fi siguri că toate darurile pe
care Dumnezeu le-a dat pentru împlinirea Marii însărcinări sunt
deja prezente în poporul Lui. Ele trebuie doar descoperite. Orice

116
 Puncte tari Factori
minimi
De exemplu: De exemplu:
• Factori maximi • Slujire Motto-ul dezvol­
tării naturale a
• Cultură spirituală • Structuri
bisericii: Folosiţi
• Factori contextuali • Grupuri mici punctele tari pen­
• Daruri spirituale • Relaţii tru a îmbunătăţi
factorii minimi ai
bisericii.

sceptic privind relevanţa „potenţialului biotic" pentru biserică ar

trebui să studieze învăţătura biblică despre darurile spirituale. în
timp ce nu putem „fabrica" daruri, putem, cu siguranţă pune în
valoare ceea ce Dumnezeu a investit deja în creştini. Cu cât ne
apropiem mai mult de planul lui Dumnezeu, cu atât vom experi­
menta mai mult „auto-organizarea" multor domenii din viaţa
bisericii.
Conceptul darurilor spirituale este fundamental, indiferent la care Rezultate în
trăsătură calitativă lucrăm. Ce ar trebui să facă „liderii împuternicito- toate domeniile
ri" dacă nu să ajute creştinii să folosească potenţialul pe care Dumne­
zeu l-a investit în ei? Cum poate funcţiona „slujirea orientată pe da­
ruri" dacă creştinii nu sunt conştienţi de darurile lor spirituale? Cum
se poate manifesta „spiritualitatea pasionată" atunci când mulţi se
simt frustraţi deoarece întotdeauna îl slujesc pe Dumnezeu în lucrări
care nu li se potrivesc? Ce sunt „structurile funcţionale" dacă nu mij­
loacele prin care se îndreaptă darurile lui Dumnezeu spre lucrări co­
respunzătoare? Cum poate un serviciu de închinare să fie mai puter­
nic „inspirator" decât atunci când creştinii participă la el, în mod
liber, cu tot felul de daruri? Ce face ca grupurile mici să fie mai „inte­
gratoare" dacă nu creştinii care se slujesc unii pe alţii cu darurile pri­
mite de la Dumnezeu? Cum poate avea loc „evanghelizarea orien­
tată pe nevoi" dacă biserica nici măcar nu ştie care sunt membrii
înzestraţi cu darul evanghelizării? în cele din urmă, putem noi vorbi
cu onestitate despre „relaţii bazate pe dragoste" dacă nu reuşim
să-i ajutăm pe membrii bisericii să-şi găsească locul pe care Dumne­
zeu l-a pregătit pentru ei în trupul lui Cristos? Toate alternativele pe
care le-am descoperit până acum la abordarea orientată pe daruri nu
erau, în mod special, marcate de relaţii bazate pe dragoste.
 Toate discuţiile despre dezvoltarea naturală a bisericii vor rămâne pe
, Vă puteţi ima­ loc atâta vreme cât majoritatea membrilor bisericii nu sunt integraţi
gina ce s-ar în­ în procesul de creştere. Acesta este motivul pentru care institutul
nostru a elaborat materiale pentru a ajuta la implementarea în prac­
tâmpla dacă
tică a fiecăreia dintre cele opt trăsături calitative (în dreapta). în lim­
60% dintre cei ba engleză, aceste unelte DNB vor fi traduse şi publicate în seria
ce participă în „Resurse de ucenicie DNB". Ce deosebire este între aceste materiale
mod regulat la „biotice" şi celelalte?
serviciile de în­
1. „Resursele de ucenicie DNB" sunt concepute pentru aplicarea
chinare ar par­ principiilor biotice fără folosirea termenilor tehnici corespun­
curge un curs zători. Nici unul din manuale nu vorbeşte de „automatisme de
de 12 luni des­ creştere", „transformarea energiei" sau „strategie minimă".
pre creşterea în Aceste concepte teoretice nu sunt tratate în manuale, deşi ele
dragoste?" constituie cadrul strategic fundamental al lor.

2. în timp ce majoritatea celorlalte materiale pentru creşterea bise­

ricii se ocupă în mod specific de conducerea bisericii, „Resursele
de ucenicie DNB" sunt concepute pentru membrii bisericii. Ele
sunt concepute pentru a fi folosite individual, în grupuri mici sau
de întreaga biserică, accentul fiind pe participarea în grupurile
mici. Fiecare manual are un ghid pentru lideri care arată modul
în care materialul poate fi prezentat sub forma unei singure lecţii,
sau în module de trei, şase sau doisprezece lecţii.

3. în timp ce scopul acestei cărţi este explicarea principiilor, „Resur­

sele de ucenicie DNB" merg un pas mai departe: ele ajută la
aplicarea programată a principiilor. Ele sunt „sisteme reproduc-
tibile" ce pot fi folosite de laici fără ajutorul conducerii bisericii. în
contrast cu alte „programe" (care uneori îi tratează pe toţi creşti­
nii la fel), materialele biotice încurajează individualitatea, sponta­
neitatea şi creativitatea.

4. Când am elaborat aceste materiale, am încercat să învăţăm de

la alte programe şi abordări. Am cercetat materiale (majorita­
tea orientate pe „modele") din lumea întreagă, căutând principii
universal aplicabile. Pentru fiecare dintre cele opt trăsături calita­
tive avem acum matriţe conceptualizate internaţional, în ediţii
adaptate diferitelor ţări.

118
 Acum oferim, în
limbi diferite, ma­
nuale pentru fieca­
re dintre cele opt
trăsături calitative.
Ele sunt toate ba­
zate pe principiile
biotice descrise în
această carte. în
această imagine
puteţi vedea mate­
rialele din ediţia în
limba germană.

„Vă puteţi imagina ce s-ar întâmpla dacă 60% dintre cei ce participă Aplicaţie practică
în mod regulat la serviciile de închinare ar parcurge un curs de 12 în locul vorbelor
luni despre creşterea în dragoste?" Poate că participanţii ar sfârşi văr- goale
sând ceva lacrimi, râzând mult, împăcându-se, scoţând la iveală con­
flictele şi dobândind o nouă înţelegere a dragostei lui Dumnezeu.
Poate că nici nu s-ar menţiona „creşterea bisericii". Şi totuşi, se poate
demonstra că un asemenea proces de învăţare are un impact ex­
traordinar asupra creşterii bisericii - cu siguranţă mult mai mare de­
cât dacă conducerea doar discută, sau pastorul doar predică despre
dragoste.
Acest exemplu este legat de ceea ce am învăţat în ultimii ani despre „Legea masei
modul în care operează în biserică „legea masei critice". Atâta vreme critice"
cât doar o minoritate din biserică sprijină cu adevărat dezvoltarea
bisericii, aceasta va fi o sarcină plictisitoare şi frustrantă. De îndată ce
o majoritate evidentă s-a implicat în procesul de creştere, intervine
un alt element al „auto-organizării spirituale". Multe lucruri pe care
liderii le-au visat doar, încep să apară „de la sine".

119
 După ce am identificat factorul minim al bisericii şi am luat măsuri
„în general, pentru îmbunătăţirea acestui domeniu, cum putem să ne asigurăm
că vor apare roadele adevărate? Una dintre metodele cele mai uşoare
recomandăm
şi mai precise este întocmirea unui nou profil al bisericii (vezi paginile
refacerea pro­
108-109).
filului de două Rezultatele, în mod special compararea celor două profiluri, arată în
ori pe a n ." mod clar dezvoltarea indicelui calitativ în toate cele opt domenii.
Dacă o biserică constată că în domeniul minim nu s-a schimbat ni­
mic, ar trebui continuată concentrarea asupra „punctului dureros".
Dacă se constată că intervenţia a adus roade (acesta fiind cazul în
aproximativ 90% dintre bisericile analizate de mai multe ori), atunci
biserica trebuie să se concentreze asupra noilor factori minimi.

Compararea a Fiecare profil al bisericii, aşa cum am văzut deja este ca o poză instan­
două profile tanee. Unii lideri care au identificat profilul bisericii lor doar o singură
dată, au făcut confuzie între rezultate şi „caracterul esenţial al biseri­
cii lor". Vreau să lansez o avertizare serioasă împotriva unei aseme­
nea percepţii statice asupra profilului. Valorile tuturor celor opt do­
menii calitative se schimbă destul de rapid, mai ales în cazul în care
biserica lucrează în mod con­
ştient la ele.
Cele două grafice arată mo­
dul în care se pot compara
profilele bisericii. Acest exem­
plu este tipic pentru bisericile
studiate de noi. Graficul din
Conducere stânga arată rezultatele unei
Slujire cercetări mai vechi (barele al­
bastre), comparat cu unul
Spiritualitate
nou (barele galbene). Veţi ob­
Structuri serva că biserica a avut cea
închinare mai mare creştere (+14) în
Grupuri mici |J p domeniul factorului minim
Evanghelizare („structuri funcţionale").
Efortul lor a dat, în mod evi­
Reiaţii
dent, roade!

120
De un şi mai mare interes decât analizarea cifrelor exacte este studiul Căutaţi evoluţii
atent al schimbărilor valorilor celor opt trăsături calitative (graficul de şi tendinţe
mai jos). Putem vedea progresul clar în cele mai multe domenii pre­
cum „structuri" (4) şi „slujire" (2). Domeniile: „spiritualitate" (3)
şi „relaţii" (8) însă au scăzut. Aceasta indică probleme posibile în vii­
tor. O prezentare grafică de tipul acesta permite bisericii să ur­
mărească tendinţele de evoluţie (pozitivă sau negativă), în fiecare
dintre cele opt domenii. Pentru o planificare responsabilă a creşterii
bisericii este foarte utilă monitorizarea acestor evoluţii.

La ce interval de timp trebuie făcut un nou profil? Răspunsul depinde Intervalul de

de intensitatea cu care biserica lucrează la îmbunătăţirea factorilor timp dintre
minimi. în unele biserici studiate, diferenţele măsurabile au apărut la profile
câteva săptămâni. în mod normal însă este nevoie de câteva luni
pentru apariţia unor diferenţe calitative semnificative. în general,
pentru a putea compara rezultatele recomandăm refacerea profilului
de două ori pe an. Şase luni este, în general, un interval de timp
suficient de mare pentru a face un progres semnificativ în domeniul
factorului minim, chiar şi în cazul unor situaţii complexe. Pe de altă
parte, şase luni nu este atât de
mult încât schimbările nece­
sare să nu poată fi amânate
T i j j : J j j j E b: p U'J.1 Z l J b
până anul viitor, în treispreze­
ce februarie! ; j jjbţj2ji;jy^

o o o o m o o o'
 îmbunătăţirea „factorilor minimi" ai bisericii este un proces continuu
Controlul cali­ şi nu un eveniment singular. Cel puţin una dintre cele opt trăsături
calitative merită atenţia specială a liderilor şi putem fi siguri că inves­
tăţii bisericii ar
tiţia de energie în acel domeniu va fi în folosul dezvoltării întregii
'ebui să devină biserici.
la fel de obiş­ Graficul din dreapta prezintă dezvoltarea bisericii „eşantion", despre
nuit ca şi ţine­ care am discutat în capitolul anterior pe o perioadă de trei ani. Ob­
rea evidenţei servaţi faptul că, deşi cele opt domenii nu arată o creştere constantă
participării la ci mai degrabă una cu suişuri şi coborâşuri, tendinţa generală este de
serviciile de creştere.
Focalizarea atenţiei asupra uneia dintre cele opt trăsături calitative
închinare sau
nu produce întotdeauna creştere cantitativă imediată. Uneori, o bi­
a dărniciei." serică trebuie să lucreze din greu asupra a doi sau trei dintre factorii
ei minimi, înainte de a se vedea roadele creşterii cantitative.
Acest exemplu arată cât este de importantă monitorizarea dezvoltării
creşterii calitative a bisericii pe o perioadă mai lungă de timp. Atât
timp cât dezvoltarea este, în general pozitivă, mai devreme sau mai
târziu ne putem aştepta şi la creştere cantitativă.

Direcţia este Nici nivelul absolut al calităţii atinse şi nici viteza cu care sunt realizate
importantă îmbunătăţirile nu sunt decisive, deşi ambele merită urmărite. Cel mai
important factor este direcţia în care se îndreaptă indicele calitativ.
Merge în sus sau în jos? Orice creştere calitativă, chiar dacă pare
neglijabilă şi chiar dacă biserica nu a experimentat încă o creştere
numerică este un real progres în procesul de dezvoltare a bisericii. O
focalizare asupra creşterii cantitative ca fiind singurul criteriu al suc­
cesului, mi se pare a fi o gândire foarte statică.
Dacă, dimpotrivă, indicele calitativ scade, biserica trebuie să antici­
peze, în mod realist, probleme chiar dacă la acel moment creşte di­
namic. Dacă nu se iau măsuri corective - şi de obicei nu se iau fiindcă
lucrurile merg atât de bine - biserica se va alătura, în curând, biseri­
cilor stagnante sau în descreştere.
Cu ajutorul indicelui de măsurare a calităţii, se poate monitoriza con­
secvent calitatea bisericii. Acesta este un instrument mai folositor şi
mai descriptiv al „controlului succesului" decât orice diagrame de
creştere sau statistici ale participării la serviciile de închinare.

122
 Graficul arată con
tinuarea dezvol­
tării calitative a
bisericii noastre
eşantion. în spate­
le fiecărei mişcări
ascendente sau
descendente sunt
istorii despre rugă­
ciuni, decizii, crize
şi succes.

Datele culese în cercetarea noastră internaţională permit fiecărei bi­ Controlul

serici să îşi facă propriul sondaj computerizat. Aceasta permite trans­ continuu al
formarea controlului calitativ regulat într-o „instituţie" fixă. Ori de calităţii
câte ori biserica are nevoie de informaţii temeinice, poate să facă
sondajul cu uşurinţă, să proceseze informaţiile şi să prezinte rezultate­
le într-o manieră asemănătoare cu graficul de mai sus. Aceasta asigu­
ră o bază temeinică pentru planificarea paşilor următori.
Sper în mod sincer ca în viitor, sondaje de acest fel să nu mai creeze
teamă şi cutremur, aşa cum este în prezent în multe locuri, ci să de­
vină o activitate normală „de culise" în sprijinul activităţii bisericii.
Controlul calităţii bisericii trebuie să devină la fel de obişnuit ca şi
ţinerea evidenţei participării la serviciile de închinare sau a dărniciei.
 în cursul reflecţiilor noastre am văzut în mod repetat că, în creaţia lui
„ Dacă trupul Dumnezeu, creşterea nu este nelimitată. Un organism sănătos nu
continuă să crească la nesfârşit ci dă naştere altor organisme care, la
bisericii este
rândul lor, se vor multiplica. Acelaşi principiu biotic, care poate fi
ănătos, în cele aplicat vieţii din interiorul unei biserici (de exemplu multiplicarea
din urmă se va grupurilor, a lucrătorilor sau a resurselor) este valabil şi pentru biserica
înmulţi." privită ca întreg. Dacă biserica este sănătoasă, în cele din urmă se va
înmulţi.
Unii creştini care poartă stindardul plantării de biserici vor merge
până acolo încât să considere „reproducerea de noi biserici" ca fiind
a noua trăsătură calitativă. Această perspectivă este, bineînţeles, po­
sibilă. Consider însă că este mai consecvent din punct de vedere
metodologic să nu adăugăm reproducerea ca fiind al nouălea ele­
ment la spirala bisericii. Ea ar trebui să fie o perspectivă diferită din
care se poate privi spirala în baza următoarelor două întrebări: „Cum
s-a născut acest organism definit prin cele opt trăsături calitative?" şi
„Cum se poate naşte astăzi un asemenea organism?"
Cum se naşte o Cu excepţia construcţiilor artificiale tehnocrate, fiecare biserică a fost
biserică? „plantată" la un anumit moment (vezi diagrama din dreapta). Con­
sultantul pentru biserici Robert Logan identifică patru faze în origi­
nea unei biserici: reproducere, concepţie, prenatală şi naştere. în
cadrul fiecărei faze, responsabilitatea majoră este susţinerea adecva­
tă a dezvoltării celor opt trăsături calitative.
Să privim mai îndeaproape una din cele patru faze, cea prenatală.
Fazele de reproducere şi concepţie au proiectat noua biserică, adică
au dezvoltat un proiect pentru realizarea practică a celor opt dome­
nii. în faza prenatală, aceste trăsături calitative sunt practicate în
sânul echipei de plantatori. în mod normal, dezvoltarea urmează
următorul model: începe cu o echipă de lideri (prima trăsătură calita­
tivă) care recrutează conlucrători calificaţi (a doua trăsătură calita­
tivă). Chiar de la început, ei încearcă să cultive o spiritualitate pasio­
nată (a treia trăsătură calitativă) şi să zidească relaţii profunde între
membrii echipei (a opta trăsătură calitativă). Aceasta are loc în con­
textul unui grup mic (a şasea trăsătură calitativă). Chiar din această
fază iniţială creştinii sunt sfătuiţi să nu-şi ascundă credinţa ci să îşi
găsească modul lor personal de evanghelizare (a şaptea trăsătură ca­
litativă). Structurile embrionare ale viitoarei biserici încep să apară (a
patra trăsătură calitativă). Şi, în cele din urmă, tranziţia de la faza
 Partea a cincea:
Zece pa şi
practici
f
J j J J '=!/J C j ^ ^ e ss^am iîâM ^ şasastâţ

Această diagramă
arată cele patru
faze din dezvolta­
rea unei noi biseri­
ci (casetele galbe­
ne) care trebuie să
apară înainte de a
o putea numi „b i­
serică existentă"
(caseta roşie). în
fiecare dintre cele
patru faze este im­
portantă sprijinirea
dezvoltării celor
|- ¿¿Jâp l))j‘i);'jli2â i i ÎSXldlli iii j)jijjjiÎt/3IJ i)B.SJjijj i opt trăsături cali­
tative.

prenatală la cea a naşterii este semnalată chiar de primul serviciu de

închinare colectivă (a cincea trăsătură calitativă).
în momentul în care o biserică celebrează primul serviciu public de O lege a vieţii
închinare, spunem că s-a născut o nouă biserică. Din acel moment
nu mai este un „proiect de plantare a unei biserici", ci o „biserică
existentă" care trebuie să-şi păstreze cu grijă sănătatea, să înveţe să
învingă bolile şi să crească atât cantitativ cât şi calitativ. Este de foarte
mare ajutor pentru o biserică nouă ca, încă de la început să dezvolte
moment spiritual, să-şi identifice factorii minimi, să-şi stabilească
obiective calitative, să identifice obstacolele, să aplice principiile bio-
tice, să-şi pună în practică punctele tari, să folosească materiale bioti-
ce, etc.
Ce se întâmplă dacă această biserică există o vreme şi, cu ajutorul lui
Dumnezeu creşte calitativ şi cantitativ? Atunci întreg procesul se va
repeta şi se va naşte o altă biserică. Acesta este modul în care viaţa se
reproduce în întreaga creaţie a lui Dumnezeu. în mod surprinzător,
biserica lui Isus Cristos a trecut adesea cu vederea aceste legi ele­
mentare ale vieţii.

125
 Unii creştini cred că principiile prezentate în această carte nu sunt cu
Creşterea bise­ „adevărat spirituale". Deşi nu luptă propriu-zis împotriva lor, ba s-ar
putea chiar să folosească câte unul ele din când în când, însă, ca să
ricii prin pute­
nu fim prea aspri, nici nu sunt entuziasmaţi de ele. Pentru ei, lucrarea
rea Duhului Duhului Sfânt este complet diferită de principiile descrise în această
Sfânt nu în- carte.
amnă nesoco- Am încercat să arăt că o asemenea perspectivă, oricât de răspândită
ea principiilor ar fi, se apropie mai mult de paradigma spiritualistă decât de Duhul
r/ Dumnezeu." Sfânt pe care-l întâlnim în Biblie. Creşterea bisericii prin puterea Du­
hului Sfânt nu înseamnă nesocotirea principiilor lui Dumnezeu ci,
mai degrabă implementarea acelor principii în bisericile noastre,
într-o cât mai mare măsură, chiar dacă ne par neobişnuite, greu de
urmat, pornite împotriva tradiţiei sau că produc neplăceri.
Fiinţe umane Dezvoltarea naturală a bisericii este un inamic declarat al oricărei în­
atotputernice? cercări de a zidi biserica lui Isus Cristos prin puterea omenească. Prin
aceasta nu înţeleg însă un atac împotriva unor creştini imaginari, pli­
ni de sine, care spun: „De ce avem nevoie de Duhul Sfânt? Metodele
noastre proprii dau rezultate de la sine!" N-am întâlnit niciodată o
asemenea obrăznicie. Nu, ceea ce înţeleg eu prin creşterea bisericii
prin „puterea omenească" este ceva cu totul diferit. Eu mă refer la
creştinii care vor din toată inima să lucreze prin puterea Duhului
Sfânt, dar care din motive practice, înlocuiesc lucrarea lui Dumnezeu
cu efortul uman.
Ori de câte ori nesocotim principiile fundamentale ale creşterii bise­
ricii pe care le învăţăm din Scriptură şi care sunt validate de experien­
ţa noastră, ori de câte ori ignorăm automatismele de creştere cu care
Dumnezeu îşi zideşte biserica şi ori de câte ori încercăm - fie din
ignoranţă, fie din aroganţă spirituală - să folosim metode ineficiente
şi consumatoare de resurse, acţionăm prin propria noastră
putere.
Dezvoltarea naturală a bisericii este bazată
pe principii create de Dumnezeu şi des­
coperite nouă. Această temă este în­
treţesută în paginile întregii cărţi. Nu
înseamnă însă, că o carte ca aceasta
se pretinde a fi „scrisă de Dumne­
zeu". Aceasta ar fi absurd. Nu, termi­
nologia aleasă pentru a descrie aces-

126
te principii este imperfectă. Tehnicile de cercetare pe care le-am folosit
pentru a identifica, în mod empiric principiile, conţin erori, ca orice
metodă ştiinţifică. Materialele create de noi pot fi îmbunătăţite.
Acestea nu schimbă însă realitatea fundamentală că principiile pe care
le-am căutat bâjbâind şi pe care am încercat să le comunicăm prin
ceaţă îşi au originea în Dumnezeu.
Din nefericire, în această carte am atins multe subiecte, însă doar pe
scurt. în această ediţie am încercat să realizăm o primă introducere
simplificată la dezvoltarea naturală a bisericii, pornind de la ceea ce
am tratat mai pe larg în câteva cărţi.
Aduceţi-vă aminte de ilustraţia de la început. într-un mod simbolic, Pânzele sus!
ea descrie încercările noastre de a pune biserica în mişcare prin pro­
pria noastră putere (vezi stânga). Ce înseamnă dezvoltarea bisericii
prin puterea Duhului Sfânt conform următoarei imagini (vezi mai
jos)?
Mai întâi de toate încetează „trasul şi împinsul" din viaţa bisericii. în
al doilea rând înseamnă folosirea minunatelor „roţi" rotunde din
căruţă, în loc să insistăm că folosirea celor pătrate îl glorifică mai mult
pe Dumnezeu! în al treilea rând înseamnă folosirea pânzelor îngro­
pate sub roţi, în timp ce îi cerem lui Dumnezeu să ne trimită puterni­
cul vânt al Duhului Sfânt.

127
Paşii următori
Dacă sunteţi interesaţi să aplicaţi principiile dezvoltării naturale a
bisericii în biserica dumneavoastră, sau dacă doriţi să completaţi pro­
filul DNB prezentat în această carte, vă rugăm să contactaţi:

Dezvoltarea naturală a bisericii

str. Ion lonescu de la Brad nr. 56
1900 Timişoara - România
E-mail imregent@mail.dnttm.ro

128