Terapia ocupațională –ramură importantă a recuperării medicale

Terapia ocupațională este profesia care se preocupă de promovarea sănătății și stării de bine prin
intermediul ocupației.Conform World Federation of Occupațional Therapists 2008, terapia
ocupațională este o profesie ce aparține de domeniul sănătății și care are la baza concepția conform
căreia o activitate cu scop poate promova sănătatea si starea de bine in toate aspectele vietii cotidiene”.
Obiectivele terapiei ocupationale fac referire la:
 Recuperarea pacientului - reintegrării in modul de viață și muncii anterior efectuată;
 Menținerea funcționalității existente, utilizarea acesteia pentru o noua ocupație;
 Pacientul să poată să rămână sau să devină independent, cu disponibilitatea optimă de
desfășurare a activităților cotidiene.
Terapia ocupaţională foloseşte o abordare centrată pe client şi un mediu de activităţi care
facilitează performanţa ocupaţională şi promovează stare de bine a individului în relaţie cu mediul
înconjurător, în scopul ameliorării calităţii vieţii. (ENOTHE, 2000).
O ocupatie este “ un grup de activitati care au o insemnatate personala, care sunt numite in
cadrul unei culturi si sprijina participarea in societate”.( European Network of Occupational Therapy in
Higher Education, 2008)
Participarea la ocupații promovează identitatea, sănătatea și starea de bine a oamenilor.Aceștia
pot fi restricționați de la participarea la ocupații datorită disfuncțiilor în structura sau funcționarea
corpului care sunt cauzate de condiții de sănătate fizică sau mentală și/sau datorate restricțiilor create
de mediul fizic, social, atitudinal sau legislativ.
Terapeuții ocupaționali înteleg și folosesc potențialul terapeutic al participării la ocupații sau
activități pentru a spori abilitățile și indemanările, și permit realizarea ocupațiilor pe care oamenii și le
aleg.Alternativ, terapeutul occupațional lucrează și pentru a modifica aspecte ale mediului dacă este
necesar pentru a sprijini participarea.
Terapia ocupatională este forma de tratament care foloseste activități și metode specifice, pentru
a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfășura activitățile necesare vieții individului, de a
compensa disfuncții și de a diminua deficiențele fizice.
Terapia ocupationala stimulează încrederea în sine a bolnavilor și dezvoltarea firească a
personalității,organizează un program de mișcări dirijate în condiții de lucru, constată capacitățile și
inclinațiile restante ale bolnavului,corelează recuperarea medicală cu cea profesională,realizează
reinserția cât mai rapid cu putințî in viața socială ,economică și profesională. În toate situaţiile, esenţa
terapiei ocupaţionale este focalizată pe ocupaţiile indivizilor, în special pe competenţele, obiceiurile,
semnificaţiile şi mediul necesar pentru a promova sănătatea, starea de bine şi calitatea vieţii. Terapeuţii
ocupaţionali vor sprijini indivizii care prezintă limitări cauzate de vârstă, dizabilitate sau circumstanţe
sociale să-şi găsească ocupaţii semnificative şi folositoare.
Unicul proces care implică performanța motorie individuala, functii integrate ale sistemului
nervos, atenție mentală, soluționarea problemei și satisfacția emotională in sarcini diferite și puse in
valoare de cultura este reprezentat de ocupație. Domeniul terapiei ocupaționale are la bază interesul
profesiei in ceea ce priveste abilitatea ființei umane de a se angaja în activitățile zilnice. Termenul
general utilizat pentru a surprinde semnificația “activităților zilnice” este cel de ocupatie. Ambii
termeni ( ocupatie și activitate) sunt utilizați pentru a descrie participarea la viața de zi cu zi. Ocupațiile
sunt in general văzute ca activități care au un sens și o însemnătate unică în viața persoanei. Acestea
sunt centrale in cadrul identității și competențelor unei persoane și influențează modul în care este
petrecut timpul și felul in care sunt luate deciziile. Termenul “activitate” descrie o clasă generală de
acțiuni umane, direcționate spre un scop. O persoana poate participa la activități pentru a atinge un
scop, insă aceste activități nu au o importanță centrală în viata persoanei respective. Terapeutii
ocupationali valorifică atât ocupația cât si activitatea și recunosc importanța și influența acestora asupra
sănătății și stării de bine. Implicarea in ocupație pentru a sprijini participarea în context este ținta
intervenției în terapie ocupațională. Angajarea în ocupații include atât aspectele subiective (emoționale
și psihologice) ale performanței, cât și pe cele obiective (fizic observabile). Sănatatea este susținută și
menținută atunci când indivizii sunt capabili de a se implica in ocupații și activități care permit
participarea la școală, locul de joacă, situații comunitare . Sănătatea poate fi afectată de inabilitatea de a
realiza activități sau de a participa la situații ce apar în viața de zi cu zi.Implicarea in ocupații apare
într-o varietate de contexte (cultural, fizic, social, personal,temporal,spiritual, virtual).
Performanța în ariile ocupației se referă la activitățile umane în care indivizii sunt implicați.
Acestea sunt :
activitățile zilnice (activitati orientate spre ingrijirea propriului corp-spălatul, mâncatul,
îmbrăcatul) ;
activitatile zilnice instrumentale ( activitati orientate spre interacțiunea cu mediul, și care sunt
complexe și în general opționale- creșterea copiilor, ingrijirea animalelor de casa) ;
educația; munca; jocul ;
activități de petrecere a timpului liber și participarea socială (activități asociate cu patternuri de
comportament care sunt caracteristice și asteptate de la un individ care interacționează cu alți într-un
sistem social dat).
Abilitatile ce țin de performanță
Abilitățile sunt elemente observabile ale acțiunii ce au scopuri funcționale implicite. Când terapeutii
ocupationali analizează performanța, identifică abilitățile eficiente și ineficiente din cadrul
performanței au in vedere abilitățile : motorii (postura, mobilitatea, coordonarea, forta); de proces
(cunostintele, organizarea temporala, organizarea spatiala, adaptarea); de comunicare/interactiune
(schimbul de informatii, relatiile).
Patternurile de performanță se referă la rutine, obiceiuri și roluri ce sunt adoptate de către un
individ în timpul realizării ocupațiilor sau activităților zilnice.
Contextul se refera la o varietate de conditii interrelationate ce apartin de pacient si care
influenteaza performanta. Acesta poate fi : cultural, fizic, social, temporal, personal, spiritual si virtual.
Cerințele activității se referă la toate aspectele necesare pentru indeplinirea activității: obiectele
si proprietatile acestora, cerintele de spatiu, cerinte sociale, secventierea si temporalitatea, actiuni
necesare, functii corporale necesare, structuri corporale necesare.
Factori de tin de pacient : functiile corporale si structurile corporale. Efectele terapiei
ocupationale sunt multiple, ele fiind directionate spre:
Efecte fizice – mentinerea functiei tuturor grupelor musculare atat pentru regiunea afectata cat si pentru
celelalte regiuni, conservarea unei bune functii a articulatiilor neimplicate in procesul patologic si
intarirea musculaturii deficiente;
Efecte psihice – calmarea starii de neliniste a pacientului, dezvoltarea atentiei, disparitia descurajarii,
pastrarea obisnuintei activitatilor zilnice si diminuarea complexului de inferioritate;
Efecte psiho-sociale- se concretizeaza in intretinerea relatiilor cu celelalte persoane ,in capatarea
increderii in sine si in altii si in obtinerea perspectivei de incadrare sociala in viitor.
Terapia ocupaţională la copiii cu nevoi speciale reprezintă domeniul în care s-a axat prezentul
studiu. Terapia ocupațională are la bază maximizarea performanțelor ocupaționale.
Conceptele care se face referire în privința performanțelor sunt:
- senzorio-motorie care implică capacitatea individului de a recepționa un semnal senzorial,de a-l
prelucra,de a da un răspuns corespunzător.Componența senzoriomotorie e compusă din 3 elemente
astfel:senzorial care presupune capacitatea de a recepționa diverși stimuli,de a-i prelucra și de a-i
percepe; neuro-musculo-scheletic care presupune reflexele,raza de mișcare a articulațiilor,tonusul
muscular și controlul postural;
motor care include coordonarea grosieră și fină,bilaterală,coordonarea ochi-mână;
- componenta cognitivă și cognitiv-integrativă care implică capacitatea de utilizare a funcțiilor
mintale la nivel ridicat.Această componentă include factorii legați de
orientare,recunoaștere,atenție,alertă,capacitatea de a iniția o activitate și de a o
finaliza,memorie,capacitatea de a organiza informația sub formă de gânduri și idei,învățare și
generalizare;
- componenta psiho-socială reprezintă managementul relațiilor interumane și de prelucrare a
emoțiilor.Este legată de capacitatea de a te conduce în interacțiunile sociale,capacitatea de a face față
stresului,capcitatea de a-ți modifica comportamentul ca răspuns la solicitările din mediul înconjurător
Serviciile de terapie ocupaţională destinate copiilor pot include intervenţia directă centrată pe
modificarea proceselor psihologice sau neurologice ale copilului biologice, fiziologice, exersarea unor
noi practici, obiceiuri, abilităţi sau comportamente pentru a le permite participarea la contexte noi şi
relevante. O componentă esenţială a intervenţiei în cadrul acestei grupe de vârstă o reprezintă
consultarea cu părinţii sau tutorii acestora.Uneori intervenţia se centrează pe compensare, adaptare sau
modificarea contextului, iar terapeutul poate sugera adaptarea cerinţelor sarcinii, folosirea unui
echipament adaptativ sau folosirea tehnologiei de asistare. Prevenirea dizabilităţii, educaţia şi
promovarea sănătăţii sunt esenţiale pentru terapia ocupaţională la copii.
Practica centrată pe client (Canadian Association of Occupational Therapists, 1991), este un
concept inovativ care se realizează prin:

1. Cooperare şi colaborare cu familia, alte categorii profesionale, voluntari, asistenţi personali, etc. în
vederea abordării holistice a participării individului la viaţa comunităţii din care face parte.
2. Evaluare şi documentare a abilităţilor individuale şi a deficitelor în sfera activităţilor zilnice/ADL-
urilor, a componentelor individuale (senzitivo-motorii, cognitive, comunicare şi limbaj, relaţii
sociale) şi de mediu (arhitectural, social şi cultural).
3. Planificare SMART a obiectivelor pe termen scurt şi lung a programului terapeutic, pe baza
rezultatelor evaluării şi a relevanţei pentru persoana respectivă, obiceiurile şi rolurile sale, stilul de
viaţă, preferinţele şi mediul în care trăieşte.
4. Intervenţie axată atît pe factorul individual cît şi pe cel contextual, de mediu. Implică utilizarea
strategiilor adaptative, educaţionale, compensatorii, de consiliere, etc. menite să faciliteze
independenţa în activităţile de îngrijire personală, să reducă barierele mediului şi să ofere resursele
necesare de minimizare a stressului.

Bibliografie
1. American Therapeutic Recreation Association. (1987). Retrieved April 16, 2009 from
http://www.atra-tr.org/definition.htm
2.Case-Smith, J. (2015). Development of childhood occupations. In J. Case- Smith & J. C. O'Brien
(Eds.), Occupational therapy for children (7th ed.,pp. 65-97). St Louis: Mosby Elsevier
3.https://www.terapieocupationala.ro/