Curs

Drepturile fundamentale la transparență și bună administrare instrumente și mecanisme

de garantare
Din punct de vedere teoretic trebuie să vedem cum se manifestă acest drept la transparență, drept
la informare.
El are două componente dacă este să le luăm ca o axă temporală: ex-ante și ex-post. Înainte să se
întâmple un lucru și după ce s-a întâmplat un lucru. Înainte să se întâmple presupune obligația de
transparență cu privire la intențiile decizionale. (acesta este dreptul la transparență decizională). Vorbim
despre faptul ca eu am un drept social-politic la a fi informat cu privire la intențiile tale, pentru
următoarele raționamente teoretice și practice:
1. Asigură democrația participativă ca o completarea firească a democrației reprezentative în
realizarea atributelor mandantului. Atunci când vorbim la democrație participativă ne referim la
selectarea mandatarilor a personelor care exercită mandatul, consultare permanentă. Avem de
asemenea și mandatele pe care nu le alegem cum ar fi cele ale mandatarului cu atributul
asigurării relațiile dintre indivizi (adică justiția). Ei sunt aleși pe baza unor mecanisme stabilite
prin contractul nostru social. Nicio componentă a statului nu poate să rămână în afara controlului
societății. (nici măcar SRI- transparență prin control civil, raportare către parlament, mecanisme
intermediare, claritatea regulilor adică legea și mecanism participativ prin codecizie).

2. Asigurării accesului la decizia publică. Să pot influența în mod procedural și legitim decizia
publică. (dacă îmi dai doar transparență ex-post adică îți arăt ce-a fost și îți pun la dispoziție ce
am făcut fără să fiu anunțat înainte ce intenționez să fac mai omis din procesul decizional unde
eu nu am competență decizională pentru eu delegat-o statului, dar, am un interes legitim de a
influența decizia publică. Iar pentru asta trebui să-mi fie garantat prin transparență decizională

3. Al treilea resort al transparenței ex-ante: competitivității. Care asigură funcția de testare și

predicție a politicilor publice în raport cu toate părțile interesate. Exemplu ( Ministerul Educației
dorește să facă o reformare a sistemului de educație, are competența decizională, se consultă
asupra unei strategii  deci am avut ex-ante, am participat la nivel A după care vine cu măsurile.
Iar aceste măsuri nu le discută cu furnizorii serviciilor de formare (cum ar fi universitățile
private/stat). Are el garanția ca măsurile pot fi testate? Că soluția poate fi aplicată? Nu. Ptr că nu
a discutat cu furnizorii serviciilor de formare. Are el garanția sau are el mecanismul de a verifica
dacă dintre opțiunile posibile a ales-o pe cea mai fezabilă și cea care avantajează cel mai mult
operatorii din sistem. Aici este afectată competitivitatea.) Funcția de competitivitatea și de
predicție este complet nerealizată, deci am interesul să realizez transparența ex-ante în raport cu
stakeholder-ii pentru a avea funcția de predicție pentru a asigura competitivitatea. Și de aceea s-a
născut dialogul social. (capital-resursă umană)
 O persoană juridică are dreptul la transparență. De ce? Pentru că are cel puțin două elemente al
dublei indentități ale individului: este constituentul resurselor publice pentru că pui taxă pe el și este în
acelați timp operator și beneficiar de servicii de pe piață. Și pentru că ea la rândul său are dreptul să aibă
un tratament predictibil (adică eu antrepenor/investitor vreau să mă asigur că investiția mea este tratată
corect, că am dreptul la acțiune economică – libertatea economică).
Dreptul la viață privată a evolut spre dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Cu cât se
conectează mai multe date despre individ, și cu cât circulația informațiilor este mult mai rapidă împărțită
la mai mulți gestionari cu atât se dezvoltă și ramura privind protecția datelor cu caracter personal.
La nivel de protecția datelor am nevoie de legislație. De ce am nevoie de transparență? Pentru a mă
asigura că acele drepturi și libertăți îmi sunt garantate, și atunci vreau să văd de pildă că operatorul cu
care eu lucrez are certificarea ca producător de date cu caracter personal, deci am transparența cu aceste
obligații, care sunt la un standard anume și sunt verificate de o autoritate publică și în cazul în care nu-l
respectă sancțiunile sunt de natură de a descuraja încălcarea regulilor. Pentru că altfel risc ca informațiile
să circule. De aceea mă interesează și transparența din sectorul privat din toate punctele de vedere chiar
dacă transparența vine ca o obligație a legii și este o limitare a libertății comerciale. Care este o limitare
proporțională. De ce? Atunci când două drepturi intră în conflict, mă duc pe cel mai caracterizant. Și
când de pildă libertatea economică al intreprinderii intră în conflict cu o libertate individuală, va prevala
în ordinea de drept protecția dreptului individual. Pentru că entitatea economică este o ficțiune social
economică, nu reprezintă o persoană fizică, ca individ, are personalitate juridică.
Ne interesează să vedem de pildă în mod transparent dacă furnizorii de servicii îndeplinesc acele
standarde, și aici apare cel self-reporting.
Statul a evoluat și a devenit din ce în ce mai detaliat reglementat. De aceea avem o supra-
reglementare. A devenit din ce în ce mai specializat, mai feliat din perspectiva acestui contract social.
Cum? Prin toate nivelurile adiționale de reglementare ale contractului. Eu am contractul de bază, adică
constituția, adoptată/validată de către o populație la nivelul unui teritoriu, în spatele ei am delegat –
legiferare și reglementare. Pentru a pune în aplicarea legea într-o manieră exactă, clară, precisă am dat
puterea de administrare executivului și putere de reglementare secundară. Toate aceste au creat o serie
întreagă de elemente care toate la rândul lor fac parte din contractul social. Raportul social este stabilit
prin normă juridică. Raporturile sociale privind dreptul la proprietate, bunuri se reglementează prin lege.
Apare obligație legitimă și în sectorul privat. Ea se manifestă în mod diferit. Cetățenii sunt în poziția
de consumator în sectorul privat, și atunci avem dreptul să mă asigur că în ceea ce privește bunurile
furnizate, serviciile prestate sau lucrările executate sunt garantate toate elementele de calitate pe care
noi ca societate le-am stabilit ca fiind un standard minim obligatoriu.
 Gestiune a serviciilor publice și asigurare a interesului general (funcția executivă) și atributul de
soluționare a conflictelor care se nasc la nivelul societății, fie că sunt între membrii societății și stat, și
aici avem două împărțiti: încălcarea de către membrii societății a regulilor păzite de către stat, încălcarea
de către stat a atribuțiilor, limitele de competentență sau a drepturilor și libertăților individuale. Aceasta
este funcția judiciară.
Constituțille sunt validate prin referendum în sistemul de drept continental.
Contractul social este între un mandant care este individul și un mandatar care este statul. Dreptul
meu de a ști ce se întâmplă în activitatea statului și este legitim și nu trebuie să fie justificat în mod
punctual pentru că este legitim de la sine prin dreptul la informare, de a vedea ce faci cu puterile pe care
le-am delegat. Statul în sine este tot ansamblul instituțional care asigură drepturile, libertățile. Dreptul la
transparență este un drept socil-politic de bază. Noi avem obligația fiscală. (sunt colectate suficiente
resurse pentru funcționarea contractului social).

Funcția de corecție care se realizează prin instinctul de remediere al aspectelor negative, fie că ia se
realizează înainte de publicarea și constatarea erorilor, fie că se realizează ca urmare e presiunilor
publice pentru corectarea disfuncțiilor dezvăluite.

Instrumente de transparență: avem legea 544/2001 (EX-POST) ce reglementează dreptul

constituțional. Definirea legala privind interesul public, stabiliarea mecanismelor de acces la informație,
măsurile care trebuiesc luate de autoritatile publice.
Iar legea 52 este EX-ANTE.
Definirea interesului public. Informații și date rezultate ca urmare a desfășurării activității
autorităților publice. Orice sunt informații cu Excepții: clasificate (lege specială ptr acestea)  Excepție
săvârșirea de infracțiune și încălcarea legii , informații cu caracter personal legea 677exceptie acele
informații : capacitatea unei persoane de a îndeplini atribuțiile funcției, informații privind libera
concurență legea 29 , informațiile privitoare la proceduri și investigații aflate în curs.(cercetări
disciplinare).
Legea Ani care obligă instituțiile să posteze declarațiile de avere, salarii. Instanțele de judecată
au zis ca salariile sunt cu caracter personal (nu e normal). Legea unică a salarizării art.33 toate
instituțiile au obligația să publice salariile brute.
 Seminar
Participarea publicului
Informare  acces la informatie 544/2001
Consultanta transparenta decizionala 52/2003 transparenta decizionala
Participare
Delegare

Dpdv politicilor publice :

Transparenta ex ante 52/2003-------------------------transparenta ex post 544/2003

Planificare  adoptare  implicare