DEFINIŢIE

1) Fabula este o operă epică , în versuri sau proză , în care prin intermediul unor
necuvântătoare personificate se prezintă defecte omeneşti , cu scopul de a fi îndreptate.

2)Fabula este o specie a genului epic , în versuri sau în proză , în care persoanajele sunt
animale , plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin intermediu cărora autorul satirează
vicii şi defecte cu scopul de a le întrepta.

TRĂSĂTURI

-se foloseşte alegoria;

-la sfârşit este o morală;

-cuprinde o naraţiune propriu-zisă;

-are un conflict puternic urmat de un deznodământ imediat;

-acţiunea fabulei este redusă , prin urmare nu conţine toate momentele dubiectului;

-apar naraţiunea şi dialogul , cel din urmă având rolul de a dinamiza acţiunea , care astfel
devine concisă;

-modul de expunere dominant este dialogul;

-descrierea are un rol secundar în prezentarea personajelor , de multe ori fiind inexistentă;

-morala are în fabulă cea mai mare importanţă;

-morala poate fi explicită sau implicită;

-morala explicită se află în text , aşezată fie la început , fie la sfârşitul naraţiunii , sub forma a
câtorva versuri;

-morala implicită trebuie dedusă de către cititor din întâmplarea relatată.

Dintre scriitorii români care au abordat această specie literară , amintim pe Alecu Donici ,
Anton Pann , Grigore Alexandrescu , George Topârceanu şi Tudor Arghezi.