Amuzament de şcolar

O Dorinţă ...
NEdorită
Într-o zi, ca oricare alta la școală, o
zi în care nu puteai să-ți imaginezi că
se va întâmpla ceva rău, doamna
dirigintă bătea apa-n piuă despre verb.

— Bun, ochii-n carte, concentrare

maximă la verbe! Cine ne poate înșirui
verbele din primul enunț?
— Eu, doamna! Eu! Puneți-mă pe
mine!!! strigă un coleg din fața clasei,
gesticulând disperat.
Pe când să zică ceva diriginta, pe
geamul clasei, printr-o izbitură
puternică urmată de spargerea
geamului, își făcu apariția un individ,
îmbrăcat într-un costum negru , care-i
acoperea tot corpul.
Puteai să-i vezi numai ochii și gura; pe chip avea o mască
neagră, precum costumul, prin care ne privea cu ochi pătrunzători.
Avea ochelari cu lentile groase și sclerele îi erau o nuanță de roșu.
Se repezi spre dirigintă, o ridică cu ușurință deasupra capului și
spuse, imitând vocea colegului de dinainte:
— Puneți-mă pe mine, doamna dirigintă! Pe mine! Pe mine!!!
Unii colegi priveau scena speriați, alții erau pe sub bănci de râs.
— În urma rugăminților voastre disperate, iată-mă-s, copii! Am
înțeles că vă plângeți de prea multe teme și că nu mai aveți timp să
stați pe telefoane. Cruntă viață, sărmanilor!
— Dar ați încurcat profesoarele... au strigat câțiva colegi.
— Eee, acum aveți pretenții? Tot profesoară-i! Cum ne-a fost
înțelegerea? Până la sfârșitul anului fără teme - am eu grijă de asta
și râse malefic spre dirigintă- dar voi veți sta zilnic, cel puțin opt
ore, pe dispozitive electronice. Dacă îndrăzniți să puneți mână pe
vreo carte, întrerupem automat colaborarea și vă primiți înapoi
profesoara, cu teme cu tot!!!
— Dar e o mare încurcătură, ați greșit ora, deci și profesoara...
— Nu v-am spus deja, să nu mai aveți pretenții? Hai, pa, ne vedem
la vară, pretențioșilor! adăugă, luându-și zborul, cu dirigintă cu tot.
Au trecut doar două săptămâni de când a început ,,colaborarea".
La școală, elevii veneau obosiți, cu ochi roșii și cu cearcăne adânci;
mulți își făcuseră deja programare la oftalmolog. Li se făcuse dor de
o carte, de teme... de școală. Așa că s-au hotărât să pună capăt
In GEN 1 um

colaborării.
În următoarea zi, fiecare elev și-a adus câte o carte și toți au
început să savureze lectura. În scurt timp, prin geamul recent
înlocuit, își făcu iarăși apariția individul... cu diriginta, normal.
— Ați încălcat regulamentul, pretențioșilor! Spunem ,,stop"
colaborării!
Dar toți copiii l-au ignorat; erau prea cufundați în lectură.
— Hei, mă auziți?! Știți ceva, vă dau înapoi profesoara, cu teme cu tot,
scribilor!!! și dispăru exact pe unde apăru.
Ne-am cerut scuze abundente și sincere doamnei diriginte pentru
confuzia creată. Drept răsplată, pentru că ne-am recăpătat mințile, diriginta a
vrut să ne scutească de teme o perioadă, însă toți am refuzat, am implorat-o
și am insistat să ne dea chiar mai multe teme, în special compuneri.
Deveniserăm voit scribii perfecți.

In GEN1um
Publicația Ș colii Gimnaziale Nr. 1 Bistrița
 Amuzament de şcolar
Cât despre tipul în costum negru, sperăm să dispară în neant pentru
totdeauna...

Rada Voica, clasa a VI-a B,

premiul I la Concursul de creație literară Orizonturi, 2022 38
Basm upgradat
Capra cu trei iezi 38
Bună! Eu sunt o ușă, dar nu orice ușă clasică.Sunt ușa
din reședința caprelor
Această familie este una foarte frumoasă. Mama este
o căpriță blândă, liniștită și foarte grijulie. Cei trei iezi sunt și
ei destul de cuminți, dar într-o zi, bineînțeles, din greșeală,
unul dintre ei m-a străpuns cu o copită. Până la urmă am fost
reparată, dar incă mă doare!
În orice caz, într-o zi mama capră a mers la
cumpăraturi. Ieducul mic a întreabat-o: „Mami, de ce nu poți
comanda cumpăraturile de pe Glovo?” Mama i-a răspuns a trebuie să mai facă și mișcare, nu numai să se
holbeze la un ecran minuscul.
Propoziția aceea a fost cea mai mare greșeală din viața ei. Zis și făcut. Mama a pleacat la cumpăraturi.
Copiii, ca de obicei au început să se holbeze la ecrane. Unul la calculator, altul la telefon și celălalt la tabletă.
În calitate de ușă vă garantez plictiseală infinită. După ceva timp am simțit o bătaie în spatele meu. Mama le-a
spus clar să nu deschidă ușa nimănui, dar ieducul cel mare, nepăsator m-a deschis.
A văzut un lup și s-a ascuns după ușă. Cel mijlociu s-a ascuns sub covată, iar cel mic în horn. Lupul a
intrat în casă hotărât. L-a înfulecat pe cel mare cu multa poftă. A mai cautat putin și l-a păpat și pe cel
mijlociu. Lupul s-a săturat și prin urmare a pleacat acasă.
Mama a ajuns acasă, a deschis ușa și îngrozită a privit în jur. Ieducul cel mic i-a spus, cu un tupeu de
neegalat: „Ți-am zis eu să comanzi de pe Glovo!”
Bogdan Marchiș, clasa a V-a A

Jocurile copilăriei - Mămăligă

cu mălai
Ce este?

Mămăligă cu mălai este un joc cu scopul de a

amuza jucătorii, de a le dezvolta atenția și de a-i
învăța să stea serioși.
Cum se joacă?
Istoric:
-provine din România; Unul dintre jucători va învârti fiecare participant
-este destul de vechi, fiind din vremea părinților în parte spunând: ,,Mămăligă cu mălai/ Cum te pun
mei; așa să stai!''. Acesta va trebui să rămână stană de
In GEN 1 um

-este cunoscut pentru amuzamentul și numele său;
-mulți își amintesc cu drag de el;
-vârstă: minim şase ani;
-jucători: minim trei .
piatră, în poziția în care a ajuns. După ce fiecare
participant este nemișcat, jucătorul special vine la
fiecare și încearcă să-l facă să râdă, adică să-l gâdile,
să se strâmbe sau să-i spună glume și să-i pună
întrebări (,,Ce-ai mâncat azi dimineață?''). Cel care
râde sau se mișcă iese instant din joc.
Cine câștigă va fi în runda următoare jucătorul
special.

Atenție!
-Jucați jocul pe iarbă, într-un loc în care nu vă
puteți răni!
-Nu împingeți participanții prea tare!
-Nu rămâneți într-o poziție riscantă!
-Aveți grijă la cap, mâini și picioare!

In GEN1um
Distracție plăcută!

Negrușa Ilaria Maria, clasa a V-a A

Publicația Ș colii Gimnaziale Nr. 1 Bistrița