ISA 300 – Planificarea unui audit al situațiilor financiare

ISA 300 tratează responsabilitatea auditorului de a planifica un audit al situațiilor financiare.

Natura și amploarea activităților de planificare vor varia în funcție de dimensiunea și complexitatea
entității, de experiența anterioară în cadrul entității a membrilor-cheie ai echipei misiunii și de
modificările circumstanțelor care au loc în cadrul misiunii de audit.
Planificarea nu este o fază separată a auditului, ci mai degrabă un proces continuu și interactiv
care începe deseori la scurt timp după (sau în paralel cu) finalizarea auditului anterior și continuă până
la finalizarea misiunii curente de audit.
Totuși, planificarea include considerente privind plasarea în timp a anumitor activități și
proceduri de audit care trebuie finalizate anterior efectuării procedurilor de audit subsecvente. De
exemplu, planificarea include necesitatea de a lua în considerare, anterior identificării și evaluării
riscurilor de denaturare semnificativă, unele aspecte precum:
 Procedurile analitice care trebuie aplicate drept proceduri de evaluare a riscurilor.
 Înțelegerea generală a cadrului legislativ și de reglementare aplicabil entității și a modului în
care entitatea se conformează respectivului cadru.
 Determinarea pragului de semnificație.
 Implicarea experților.
 Efectuarea altor proceduri de evaluare a riscurilor
Planificarea unui audit implică stabilirea strategiei generale de audit a misiunii și elaborarea
unui plan de audit. Planificarea adecvată aduce o serie de beneficii auditului situațiilor financiare,
printre care:
 Îl ajută pe auditor să acorde atenția cuvenită domeniilor importante ale auditului.
 Îl ajută pe auditor să identifice și să rezolve problemele posibile în timp util.
 Îl ajută pe auditor să organizeze și să gestioneze corect misiunea de audit pentru ca aceasta să
se desfășoare într-un mod eficient și eficace.
 Furnizează asistență în selectarea membrilor echipei misiunii care dispun de nivelurile
adecvate de capacități și competențe pentru a răspunde riscurilor anticipate și în delegarea de
sarcini adecvate acestora.
 Facilitează coordonarea și supervizarea membrilor echipei misiunii și revizuirea activității
acestora.
  Furnizează asistență, după caz, în îndrumarea activității desfășurate de auditorii componentelor
și experți.
Strategia generală de audit (stabilită de auditor) definește aria de acoperire, plasarea în timp
și direcția auditului și furnizează îndrumări privind elaborarea planului de audit. În stabilirea strategiei
de audit generale, auditorul trebuie:
(a) Să identifice caracteristicile misiunii ce îi definesc aria de acoperire;
(b) Să identifice obiectivele de raportare ale misiunii pentru planificarea plasării în timp a
auditului și a naturii comunicărilor impuse;
(c) Să ia în considerare factorii care, potrivit raționamentului profesional al auditorului, sunt
semnificativi pentru direcționarea eforturilor echi-pei misiunii;
(d) Să ia în considerare rezultatele activităților preliminare misiunii și, acolo unde este
aplicabil, măsura în care sunt relevante cunoștințele dobândite în alte misiuni efectuate de partenerul
de misiune pentru en titate; și
(e) Să prevadă natura, plasarea în timp și amploarea resurselor necesare desfășurării misiunii.
Totodaată, procesul de stabilire a strategiei de audit generale îl ajută pe auditor să determine aspecte
precum:
 Resursele ce trebuie alocate în anumite domenii specifice ale auditului, precum utilizarea unor
membri ai echipei misiunii cu experiență adecvată pentru domeniile cu risc ridicat sau
implicarea experților pen tru anumite aspecte complexe;
 Valoarea resurselor ce trebuie alocate pentru anumite domenii specifice ale auditului, precum
numărul de membri ai echipei desemnați să observe numărarea stocurilor la locații
semnificative, amploarea cu care este revizuită activitatea altor auditori în cazul auditurilor de
grup sau bugetul de audit în ore ce trebuie alocat domeniilor cu risc ridicat;
 Momentul în care aceste resurse urmează să fie alocate, precum și dacă acest proces are loc în
faze intermediare ale auditului sau la data situațiilor financiare; și
 Modul în care sunt gestionate, direcționate și supervizate aceste tipuri de resurse, precum
datele la care se estimează că vor avea loc ședin țele de informare și evaluare a echipei, modul
în care se estimează că vor fi efectuate revizuirile de către partenerul de misiune și de către
manager (de exemplu, la fața locului sau indirect) și dacă se finalizează revizuiri de control de
calitate a misiunii.
 Odată ce strategia de audit generală a fost stabilită, poate fi elaborat un plan de audit pentru a
aborda diferitele aspecte identificate în strategia de audit generală, luând în considerare necesitatea de
a atinge obiectivele auditului prin utilizarea eficientă a resurselor auditorului.
Stabilirea strategiei de audit generale și a planului de audit detaliat nu reprezintă, în mod
necesar, procese secvențiale sau separate, ci sunt strâns interconectate, deoarece modificările operate
în unul dintre ele pot avea drept rezultat modificarea în consecință a celuilalt.
Plan de audit trebuie să includă o descriere a:
(a) Naturii, plasării în timp și amplorii procedurilor planificate de evaluare a riscurilor;
(b) Naturii, plasării în timp și amplorii procedurilor de audit subsecvente la nivelul aserțiunilor;
(c) Alte proceduri de audit planificate care trebuie aplicate astfel încât misiunea să fie
conformă cu ISA-urile.
Planul de audit este mai detaliat decât strategia de audit generală prin faptul că include natura,
plasarea în timp și amploarea procedurilor de audit care urmează a fi efectuate de către membrii
echipei misiunii.
Planificarea acestor proceduri de audit are loc în timpul desfășurării auditului, pe măsură ce
este elaborat planul de audit al misiunii. De exemplu, planificarea procedurilor au ditorului de evaluare
a riscurilor are loc la începutul procesului de audit.
Totuși, planificarea naturii, plasării în timp și amplorii procedurilor de audit subsecvente
specifice depinde de rezultatul acelor proceduri de evaluare a riscurilor. În plus, auditorul poate începe
executarea procedurilor de audit sub secvente pentru anumite clase de tranzacții, solduri ale conturilor
și pre-zentări înainte de planificarea restului de proceduri de audit subsecvente.
Determinarea naturii, plasării în timp și amplorii procedurilor de evaluare a riscului planificate
și ale procedurilor de audit subsecvente, în măsura în care se referă la prezentarea informațiilor, este
importantă din punctul de vedere atât al gamei variate de informații, cât și al gradului de detaliere ce
poate fi cuprins în acele prezentări.
Mai mult, anumite prezentări de informații pot conține informații care sunt obținute din alte
surse decât registrul Cartea mare sau registrele auxiliare, ce pot de asemenea afecta riscurile evaluate
și natura, plasarea în timp și amploarea procedurilor de audit pentru tratarea acestora.