Prevenirea și

eliminarea violenței
în mediul școlar

În fiecare an, de 30 ianuarie se sărbătorește Ziua Internațională a

Nonviolenței Școlare. Stabilită încă din 1964 pentru a comemora moartea
lui Mahatma Gandhi, a cărui viață a fost dedicată luptei împotriva
violenței, ziua de 30 ianuarie este o oportunitate în plus pentru a atrage
atenția asupra fenomenului de violență școlară și a promova dragostea
universală,
non-violența și pacea. Cu această ocazie, Consiliului Tineretului din
România a realizat o analiză succintă a fenomenului violenței școlare din
România, a măsurilor care au fost luate până acum pentru stoparea
acestuia, dar propune și moduri concrete prin care putem fi alături de
victimele agresiunilor și cum contribuim noi înșine la eliminarea acestui
fenomen nociv.

Ce este violența în școli și cum se manifestă în România?

La 3 ani după începutul pandemiei de COVID-19, timp în care accesul la

educație a milioane de copii a fost limitat, violența școlară continuă să
existe și să lase efecte tragice asupra tinerilor din România. Aceasta capătă
noi forme și se adaptează noului context mai repede decât o face
legislația. Însă pentru a putea combate și preveni violența școlară, este
necesară o înțelegere a cauzelor și manifestărilor ei, însoțită de
conștientizarea și acțiunea publicului larg/societății civile.
Violența școlară, sub toate formele ei, limitează dreptul fundamental la
educație a zecii de mii de copii români . Aproximativ 1 din 3 elevi din lume
a fost victima bullyingului (formă a violenței școlare), având consecințe
devastatoare asupra procesului educațional, ratei de abandon școlar,
sănătății fizice și psihice ale acestora. În România, se estimează că aproape
jumătate dintre elevi au fost agresați de colegi cel puțin o data.

Factorii de risc care determină violența

Situația socio-economică, rasa și etnia, mediul de proveniență, genul,

orientarea sexuală, temperamentul, aspectul fizic, etc. reprezintă factori
de risc atunci când vine vorba despre alegerea victimei . În informațiile
culese la nivel mondial de către UNICEF în ceea ce privește prezența
fenomenului de bullying, se poate observa o corelație evidentă între
nivelul de trai al unei țări (dezvoltarea economică, investiția în educație) și
incidența violenței școlare. Diferențe se observă și între mediul rural și
urban, unde 62% dintre școli au raportat cel puțin un caz de violență pe an,
respectiv 47%.

Cum combatem violența în școli?

Pentru a combate violența în școli este necesar un efort susținut din

partea tuturor persoanelor implicate: elevi, cadre didactice, părinți,
societate civilă. De asemenea, având în vedere caracterul sensibil al
problematicii, de multe ori victimele violenței nu mărturisesc faptul că
sunt agresate, astfel, este nevoie ca fiecare dintre noi, mai ales profesorii
și părinții, să dețină niște abilități elementare de identificare a tiparelor
specifice violenței școlare, pentru a putea oferi ajutor victimelor, dar și
agresorilor, înainte ca efectele violenței să fie ireversibile.

Cum identificăm cazurile de violență?

Potrivit Ghidului practic pentru directori și cadre didactice pentru

prevenirea și combaterea violenței în școală realizat de Institutul de Științe
ale Educației și Institutul Național de Criminologie, în parteneriat cu
Ministerul Educației și Cercetării și cu sprijin din partea Reprezentanței
UNICEF în România, există anumite comportamente prin care putem
depista cazurile de violență școlară, dar și mai multe acțiuni facile care pot
fi puse în practică pentru eradicarea acestora.
Există anumite aspecte și comportamente ale elevului care pot semnala
prezența unui caz de violență școlară:
  se întoarce de la școală cu haine, cărți sau alte bunuri rupte, stricate
sau chiar fără acestea;
 prezintă răni inexplicabile, precum contuzii, vânătai, tăieturi sau
zgârieturi;
 nu aduce niciodată prieteni acasă, după orele de școală, petrecându-
și singur timpul liber;
 ezitanță în ceea ce privește mersul la școală;
 alege un drum mai lung sau neobișnuit pentru a se duce și a veni de
la școală;
 este anxios, abătut, nefericit, depresiv, înlăcrimat când se întoarce
de la școală;
 trece brusc de la o stare la alta, prezintă iritabilitate, având adeseori
ieșiri necontrolate;
 nu doarme bine;
 și-a pierdut interesul pentru activitatea școlară și, ca urmare, se
observa o diminuare a performanțelor școlare;
 i se întâmplă să vorbească despre sinucidere sau are chiar tentative
în acest sens.


Cum eliminăm cazurile de violență?

Principiile care trebuie să stea la baza acțiunilor

de prevenire/ameliorare și de asistare a victimelor violenței școlare sunt
următoarele:
 intervenție din timp: prevenirea acestor fenomene trebuie sa
înceapă odată cu educația timpurie;
 construirea unui climat empatic: asistarea elevilor în a-și dezvolta
empatia ca abilitate în promovarea respectului pentru ceilalți și a
diversității; deschiderea spre nou, comunicarea constantă,
acceptarea și aprecierea diferențelor sunt valori care trebuie
promovate într-o sală de clasă;
 dezvoltarea abilității empatice sau încurajarea elevilor de a se pune
în locul altei persoane are rezultate promițătoare în reducerea
agresiunilor;
 învățarea prin cooperare și lucru în echipă: aceste tehnici ajută copiii
să lucreze împreună și să valorifice aptitudinile fiecăruia.
Activități pentru profesori:

 programe de formare pentru profesori în legătură cu rezolvarea și

medierea conflictelor;
 o comunicare mai bună și constantă cu elevii , prin consultarea
periodică a acestora pe tema sănătății lor mintale și prin derularea
mai multor activități nonformale cu aceștia, astfel încât relația elev-
profesor să fie îmbunătățită, iar elevii să recunoască profesorul drept
o persoană la care pot apela pentru orice problemă;
 crearea unui grup de elevi la nivelul clasei pentru a acorda ajutor și a
oferi asistență victimelor;
 învățarea prin cooperare care să includă toți elevii în grupurile
sociale;
 desfășurarea de activități care să sprijine integrarea și adaptarea
tuturor elevilor.