alex27nastase@gmail.

com

Eseu '' monarhia in romania''

În Europa, monarhia s-a născut din ceea ce este definit cu termenul de problema teologico-politică.
Apariția Bisericii, ca instituție a determinat nașterea unei forme de guvernământ care să facă față
pretențiilor acesteia și să poată îmbină problemele laice cu cele religioase. Monarhul era trimisul lui
Dumnezeu pe Pământ, dar era în același timp uns de capul Bisericii, desemnând astfel unirea dintre Tron
și Altar. Totuși, acest lucru dispare cu timpul și dintre cele 11 state europene care au păstrat până astăzi
forma de guvernare monarhică, majoritatea au neutralizat aspectul religios al funcției regale.

România apela în 1866 la o dinastie străină, Carol I din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen devenind
primul monarh constituțional al țării. Principiul monarhiei constituționale este că „Regele domnește, dar
nu guvernează„. Privit inițial de multă lume cu scepticism, Carol I a schimbat această percepție a opiniei
publice odată cu Războiul de Independență de la 1877-1878, demonstrând că se identifică, în ceasurile
grele, cu țara. Același lucru l-a făcut și Ferdinand I, arătând că aparține ca soldat patriei sale adoptive și
conducând România prin anii grei ai Marelui Război. Sub Ferdinand I, idealurile românilor au fost
îndeplinite, la 1 decembrie 1918, realizându-se Marea Unire.

La a treia generație, toate noile dinastii s-au văzut confruntate cu o criză politică, pe care contemporanii
o considerau, în majoritatea lor, o criză a democrației rezultată din apariția regimurilor totalitare în
Europa. Totuși, monarhia constituțională din România nu a sucombat în 10 februarie 1938 și nici nu a
dispărut la 6 septembrie 1940, odată cu detronarea regelui Carol al II-lea de prima rebeliune legionară.
Ea și-a dovedit vitalitatea în cele mai grele condiții, de la 31 august 1944, data revenirii la Constituția din
1923, și până la 30 decembrie 1947, când o lovitură de stat comunistă în complicitate cu forțele de
ocupație sovietice, a înscenat moartea monarhiei din România.

Faptele monarhiei românești au rămas însă în patrimoniul național. Ele sunt: independența, prima
modernizare, Unirea de la 1918, reformele care i-au urmat, despărțirea României de Axă și intrarea ei în
luptă deși târziu, dar într-un mod eficient pentru cauza învingătoare, recuperarea Ardealului și ultimele
eforturi de a rezista în fața comunismului.

Restituirea adevăratei imagini despre trecut înseamnă și reabilitarea personală a Regelui Mihai, iar
aceasta ar însemna o victorie în fața contrafacerilor grosolane și a legendelor vulgare.