UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZARE: GEOGRAFIE

DETERMINAREA VIZUALĂ ȘI INSTRUMENTALĂ A NEBULOZITĂȚII ATMOSFERICE.

CLASIFICAREA NORILOR. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ASUPRA VIZIBILITĂȚII ATMOSFERICE

COMAN CLAUDIA VALENTINA

Grupa 101

BUCUREȘTI
NOIEMBRIE 2021
 CUPRINS

Introducere
Cap. 1. Unități de măsură și scări...............................................................................4.
1.1. Locul determinării.............................................................................................7
1.2. Metode de determinare..................................................................................8
Cap.2. Inventarul instrumentelor....................................................................................9, 10
Cap. 3. Clasificarea norilor........................................................................................... 11, 12, 13, 14, 15
Cap. 4. Complexul de observații.................................................................................16

Bibliografie
 INTRODUCERE

Determinare Stabilirea limitelor între care se

situează fenomenul.

Nebulozitatea
Reprezintă gradul de acoperire cu nori a bolții cerești la un
moment dat, într-o localitate sau într-o regiune.

Sunt sisteme coloidale de produse de condensare ori sublimare

Norii ori mixte aflate în suspensie în atmosferă.

Vizibilitatea Reprezintă distanța maximă până la care un obiect cu însușiri

atmosferică definite poate fi văzut și identificat în orice împrejurare.
 UNITĂȚI DE MĂSURĂ ȘI SCĂRI

Unitate de măsură zecimea de boltă

Nebulozitatea
cerească

metri
Vizibilitatea atmosferică kilometri
mile marine

Observație vizuală ce se exprimă în

Nebulozitatea
Zecimi- bolta cerească devine un întreg împărțit imaginar în zece părți
egale (climatic).

Optimi- opt părți egale (sinoptic), apreciindu-se câte părți sunt

acoperite cu nori.
SCĂRILE DETERMINĂRII NEBULOZITĂȚII

• Scara zecimii de boltă cerească Valori Semnificație

0- 3,5 Zile senine
3,6- 7,5 Zile noroase
7,6-10 Zile în care bolta este acoperită

• Scara optimii de boltă cerească

Fig. 1 Scara optimii

(sursa: blogspot.com)
SCĂRILE DETERMINĂRII VIZIBILITĂȚII ATMOSFERICE

Fig. 2
(sursa Ciulache S., Meteorologie, manual) Fig. 3
(sursa Ciulache S., Meteorologie, manual)
 LOCUL DETERMINĂRII

Se determină în cadrul stației meteorologice, pe platforma

Nebulozitatea meteorologică, într-un loc deschis.

Vizibilitatea atmosferică Se determină în biroul stației

 METODE DE DETERMINARE

Nebulozitatea

• Se stabilește gradul de acoperire a bolții vizibile, împărțită imaginar în

Metoda vizuală 10 părți egale.
• Dacă cantitatea norilor este neînsemnată, se numesc ,,urme” de nori.
• Sunt folosite repere din teren, cu înălțime cunoscută.
• Metoda cea mai simplă și răspândită, dar cel mai puțin precisă.

• Se lansează un balon umplut cu hidrogen și se observă

Metoda instrumentală Balonul pilot ascensiunea lui cu teodolitul sau cu ochiul liber.
• Se aplică numai în cazul nebulozității mari a bolții cerești.

Nefoscopul oglindă Sprung Proiectorul de nori • Se utilizează când există nori la zenit.

• Cu ajutorul acestuia se poate determina

înălțimea bazei norilor între 30-300m.
Ceilometrul • Se măsoară timpul în care un impuls
luminos ajunge la baza norului și se întoarce
la un dispozitiv receptor.
Nefoscopul oglindă
Sprung • Pentru determinarea direcției și vitezei de deplasare a norilor
 INVENTARUL INSTRUMENTELOR

Instrumentele specifice determinării nebulozității

Fig. 5 Nefoscopul oglindă

Sprung
(sursa Ciulache S., Meteorologie,
manual)
Fig 4. Proiectorul de nori P.L- 45
(sursa Ciulache S., Meteorologie, manual)
Fig. 6 Emițătorul ceilometrului Fig.7 Indicatorul ceilometrului
(sursa Ciulache S., Meteorologie, manual) (sursa Ciulache S., Meteorologie,
manual)
 Instrumente pentru determinarea vizibilității atmosferice

Fig. 7 Diafanometrul Wigand Fig. 8 Transmisiometrul

(sursa Ciulache S., Meteorologie, manual) (sursa Ciulache S., Meteorologie, manual)
 CLASIFICAREA NORILOR

Criteriul morfologic 4 familii, 10 genuri, 26 specii, 31 varietăți

Familia Genul

• CIRRUS -subțiri, sub formă de șuvițe, cu aspect fibros sau luciu mătăsos.
Nori • CIRROCUMULUS- cu aspect de ghemotoace albe, formați din cristale gheață,
superiori prevestesc o înrăutățire.
• CIRROSTRATUS- produc fenomenul de halo.

• ALTOCUMULUS- Cu aspect consistent, formați din picături de apă.

Nori mijlocii
• ALTOSTRATUS- din ei cad precipitații care se evaporă înainte de a ajunge pe sol.

• NIMBOSTRATUS – Din ei cad precipitații ușoare sau moderate sub formă de ploaie sau ninsoare.
Oferă nebulozitate maximă.
Nori • STRATOCUMULUS- dau ploi rar
inferiori • STRATUS- produc precipitații slabe sau burniță.

Nori de dezvoltare • CUMULUS- ,,nori de vată”, nu dau precipitații

verticală • CUMULONIMBUS- dau precipitații de tip averse, însoțite de fenomene
orojoase.
 Fig 9. Cirrus Fig. 10 Nori Cirrostratus Fig. 11 Nori Cirrocumulus
(sursa: slideshare.net) (sursa: slideshare.net) (sursa: slideshare.net)

Fig. 12 Nori Altocumulus Fig.13 Nori Altostratus Fig. 14 Nori Nimbostratus

(sursa: slideshare.net) (sursa: slideshare.net) (sursa: slideshare.net)
 Fig. 15 Nori Stratocumulus Fig. 16 Nori Stratus
(sursa: slideshare.net) (sursa: slideshare.net)

Fig. 17 Nori Cumulus Fig. 18 Nori Cumulonimbus

(sursa: slideshare.net) (sursa: slideshare.net)
 Nori formați din cristale de gheață
Criteriul
structurii Nori formați din picături de apă
microfizice
Nori cu structură mixtă

• Nori de convecție termică

• Nori de convecție dinamică
• Nori de undă
Criteriul • Nori de turbulență
Genetic • Nori de radiație

- Etajul superior (5-13 km)

Criteriul - Etajul mijlociu (2-7 km)
altitudinii - Etajul inferior ( 0-2 km)
- Nori cu dezvoltare verticală mare
 COMPLEXUL DE OBSERVAȚII

Observații asupra nebulozității

Observațiile se efectuează asupra norilor la
01, 07, 13, 19 - Aprecierea nebulozității generale
- Aprecierea nebulozității norilor inferiori
- Aprecierea plafonului minim al norilor inferiori

Determinarea vizuală în timpul nopții

noaptea, vizibilitatea atmosferică
reprezintă insușirea convențională a
transparenței aerului
se aleg din timp 9 surse izolate de lumină
numerotată în ordinea distanței lor
 Determinarea vizuală în timpul zilei
– pentru aprecierea în grade sau trepte a vizibilității
atmosferice, la fiecare stație meteorologică se aleg
câte nouă repere de zi, situate la distanțe: 0,05; 0,20;
0,50; 1,00; 2,00; 4,00; 10,00; 20,00; 50,00 km, față
de punctul fix de unde se efectuează observațiile.
 BIBLIOGRAFIE

Ciulache S., 1973, Meteorologie, manual practic,Tipografia Universităţii din Bucureşti.

VĂ MULȚUMESC!