Codul genetic

Informația genetică se găsește în ADN codificată biochimic, iar unitățile

de codificare poartă numele de CODONI. Totalitatea codonilor formează
CODUL GENETIC care reprezintă corespondența dintre nucleotidele din ADN
sau ARNm și secvența de aminoacizi din molecula proteică. Această
corespondență poartă numele de COLINEARITATE.
Codonul este alcătuit din trei nucleotide alăturate, deci codul genetic
prezintă 64 de codoni, adică cele 4 tipuri de baze azotate luate câte trei.
Caracteristicile codului genetic:
1. Codul genetic este DEGENERAT, adică mai mulți codoni
codifică sinteza aceluiași aminoacid. Deoarece numărul de
codoni este 64, dintre aceștia doar 61 au informație genetică, în
timp ce restul sunt CODONI STOP, ce marchează sfârșitul unui
mesaj genetic, fiind reprezentați de codonii: UAA, UAG și UGA.
De exemplu, aminoacidul fenilalanină este codificat atât de
codonul UUU, cât și de codonul UUC.
2. Codul genetic este FĂRĂ VIRGULE, adică între doi codoni
vecini nu există semne de punctuație, citirea informației genetice
făcându-se continuu.
3. Codul genetic este NESUPRAPUS, adică doi codoni vecini nu au
nucleotide comune.
4. Codul genetic este UNIVERSAL, adică, de la cele mai simple
organisme până la cele mai complexe, aceiași codoni codifică
sinteza aceluiași aminoacid.
5. Codul genetic este AMBIGUU, adică un codon determină
includerea mai multor tipuri de aminoacizi în proteine. De
exemplu, codonii AUG și GUG se pot găsi la începutul moleculei
de ARNm determinând includerea aminoacidului metionină
formiată sau în interiorul acestuia unde AUG determină
includerea metioninei, iar GUG a valinei.