Mihai Eminescu – poet universal si

national

Tanara generatie romaneasca se afla

sub influenta operei poetice a lui
Eminescu. Prin el, gandirea si
sensibilitatea romaneasca au trait o
extindere a orizontului lumii, al
cugetarii si al simtirii care ne-au
transformat in mod esential.

El isi constituie universul sau poetic in

jurul cat catorva teme si motive esentiale,
precum: timpul, cosmogonia, folclorul,
istoria, natura, dragostea. Dragostea si
natura sunt teme romantice permanente in
creatia sa. Ele sunt de o mare importanta
pentru statutul dualist (national –
universal) deoarece imbina cu succes lirica
binecunoscuta a dragostei, cu cea a naturii.

In literatura romana, el este poetul

nepereche a caruit opera invinge timpul,
dupa cum afirma G. Calinescu. Un mare poet
national, care exprima cel mai bine si cel
mai complet spiritualitatea romaneasca.

In cadrul literaturii universale patrund

numai operele care intr-o forma artistica
desavarsita exprima teme si motive majore in
lit. nationala dar mai ales universala, ca
de pilda: lirica iubirii si a naturii
(Floare albastra, Dorinta, Calin), precum si
motive din filozofie (luceafarul, Scrisoarea
I). Poezia ‘luceafarul’ are la baza cateva
surse de inspiratie: Folclorice: - Basmul
romanesc Fata in gradina de aur ; Mitul
‘Zburatorului’
Filozofice: - Sunt folosite
conceptele lui Schopenhauer; Mitologia
greaca care are la baza mitul lui hyperion.
 Pe langa toate acestea, Eminescu a fost
si poliglot, scriind versuri in mai multe
limbi. Cel mai mult i-a placut germana.