STATISTICĂ PSIHOLOGICĂ

Curs 5
Fidelitatea şi Validitatea Probelor Psihologice

Psih. Dr. Paul Sârbescu

În programul de azi...

 Introducere

 Fidelitatea probelor psihologie

 Validitatea probelor psihologie

 Relaţia dintre fidelitate şi validitate

 (dacă sunteţi cuminţi) Exemple de grile pentru examen

Introducere
 Principalele instrumente de evaluare şi măsurare în Psihologie
sunt testele standardizate
 Alegerea unui test depinde de obiectivul urmărit prin testarea
respectivă: selecţie de personal, evaluare periodică, cercetare,
screening, etc.
 Sursele de eroare (în principal cele de măsurare) trebuie să
fie minime pentru a putea avea un nivel de siguranţă ridicat în
urma unei testări
 Principalele caracteristici ale probelor psihologice (puse în
discuţie pentru contracararea erorilor de măsurare) sunt
fidelitatea şi validitatea
Fidelitatea probelor psihologice

 Fidelitatea reprezintă gradul în care scorurile unui test sunt

consistente sau repetabile, adică gradul în care ele nu sunt
afectate de erorile de măsurare.
 Principalele metode de estimare a fidelităţii sunt:
 Test – retest
 Teste (forme) paralele
 Split-half (metoda înjumătăţirii)
 Consistenţa internă
Metoda test - retest

 Se administrează proba psihologică aceluiaşi eşantion de

participanţi în două momente diferite (3-7 săptămâni)
 Se calculează coeficientul de corelaţie dintre cele două scoruri
obţinute
 Dacă valoarea coeficientului este pozitivă şi puternică atunci
proba are un nivel optim de fidelitate
 Metoda este recomandată în cazul probelor care măsoară
caracteristici generale durabile (ex. inteligenţă, personalitate,
etc.)
Metoda testelor (formelor)
paralele

 Se administrează cele două versiuni ale probei unui eşantion

de participanţi
 Scorurile celor două versiuni (forme) ar trebui să prezinte o
corelaţie pozitivă foarte puternică între ele (preferabil cât mai
apropiată de 1.00), pentru a avea un nivel optim de fidelitate
 Metoda este mai puţin utilizată în practică din cauza faptului
că destul de puţine probe psihologice au forme (versiuni)
paralele
Metoda înjumătăţirii (split-half)

 Se administrează proba unui eşantion de participanţi

 Răspunsurile la test sunt împărţite în două jumătăţi (ex. itemii
pari vs. itemii impari)
 Se calculează coeficientul de corelaţie între cele două jumătăţi
 Dacă valoarea coeficientului este pozitivă şi puternică atunci
proba are un nivel optim de fidelitate
 Trebuie avut în vedere faptul că nivelul de fidelitate se poate
modifica în funcţie de modul de înjumătăţire a itemilor
Metoda consistenţei interne

 Se administrează proba unui eşantion de participanţi

 Se calculează unul dintre coeficienţii de consistenţă internă
(cel mai des utilizat este coeficientul α Cronbach)
 Coeficientul α Cronbach poate lua valori între 0 şi 1
 Interpretarea lui α Cronbach se realizează astfel:
◦ Valori peste .80 – nivel optim de fidelitate
◦ Valori între .70 şi .80 – nivel acceptabil de fidelitate
◦ Valori între .60 şi .70 – nivel “la limită” de fidelitate
◦ Valori între .50 şi .60 – nivel scăzut de fidelitate
◦ Valori sub .50 – nivel inacceptabil de fidelitate
Validitatea probelor psihologice

 La nivel teoretic, putem distinge între validitatea internă şi

validitatea externă a unei probe psihologice
 Validitatea internă se referă la gradul în care testul măsoară
ceea ce spune că măsoară
 Validitatea externă se referă la gradul în care rezultatele
obţinute la acel test pot fi generalizate
 În practică, distingem între trei forme de validitate:
◦ Validitatea de construct (eng. construct validity)
◦ Validitatea de conţinut (eng. content validity)
◦ Validitatea de criteriu (eng. criterion validity)
Validitatea de construct

 Validitatea de construct se referă la gradul în care un test

măsoară ceea ce spune teoria care stă la baza lui că ar trebui să
măsoare
 Demonstrarea validităţii de construct presupune (printre altele)
verificarea legăturilor dintre proba respectivă şi alte teste
 Validitatea convergentă se referă la gradul în care un test
corelează cu alte probe cu care ar trebui (teoretic) să se afle în
legătură
 Validitatea divergentă verifică dacă anumite probe care
(teoretic) nu au nici o legătură sunt în realitate independente
Validitatea de conţinut

 Validitatea de conţinut se referă la examinarea conţinutului

probei pentru a evalua dacă aceasta acoperă eşantionul de
comportamente reprezentative pe care ar trebui să le măsoare
 Ex. Un test de IQ acoperă toate ariile inteligenţei discutate în
literatura de specialitate?
 Validitatea de conţinut nu necesită utilizarea unor tehnici
statistice, bazându-se (în general) pe raţionamentul unor experţi
care evaluează conţinutul itemilor
Validitatea de criteriu

 Validitatea de criteriu se referă la legăturile dintre proba

psihologică şi una (sau mai multe) variabile criteriu considerate
ca fiind reprezentative pentru constructul respectiv
 Validitatea concurentă se referă la gradul în care testul
corelează cu alte variabile ce au relevanţă pentru constructul
respectiv, fiind măsurate în acelaşi timp
 Validitatea predictivă se referă la gradul în care rezultatele la
test pot prezice alte variabile (cu relevanţă pentru constructul
respectiv) care sunt măsurate la un moment din viitor
Relaţia dintre validitatea şi
fidelitate
 Fidelitate +
 Validitate +
Relaţia dintre validitatea şi
fidelitate
 Fidelitate -
 Validitate +
Relaţia dintre validitatea şi
fidelitate
 Fidelitate +
 Validitate -
Relaţia dintre validitatea şi
fidelitate
 Fidelitate -
 Validitate -
Exemple de grile pentru
examen
Exemple de grile pentru
examen
Exemple de grile pentru
examen
Bibliografie

 Hohn, M. (2009). Metodologia cercetării în psihologie.

Volumul II: Aplicaţii. Timişoara: Editura Universităţii de Vest.
(cap 5)
Vă mulţumesc pentru atenţie!

paul.sarbescu@yahoo.com