Validitatea instrumentelor

psihologice
Validitatea de conținut
Validitatea de construct

Bazele teoretice ale psihodiagnosticului (S5)

2018-2019
  Tipul de test folosit este potrivit utilizării care i-a fost destinată?
 Care sunt trăsăturile măsurate de test?
 În prezent testul măsoară ceea ce el trebuie să măsoare?
 Informaţiile furnizate de test sunt utile pentru a lua decizii?
Validitatea  Ce interpretări putem face pe baza scorurilor obţinute la test?
 Ce predicţii putem face pe baza acestor scoruri?
 Care este gradul de varianţă care rezultă din variabila măsurată
de test?
  Este determinată în funcţie de gradul de varianţă adevărată al
variabilei măsurate, și poate fi definită ca fiind:
 gradul în care un test măsoară o trăsătură, un construct sau un factor;
 relaţia dintre scorurile obţinute la test şi o măsurare a unui criteriu
exterior.
Validitatea  După Legendre (1993), validitatea este "capacitatea unui
instrument de a măsura realmente ceea ce şi-a propus să
măsoare după utilizarea acestuia".
 S2A = S2p + S2n
 S2p = varianţa pertinentă
 S2n = varianţa non pertinentă dar valabilă

S2X = S2p + S2n + S2E

 Varianţa totală a unui test este formată din varianţa validă, varianţa
Relația dintre non pertinentă dar şi din varianţa eroare.

fidelitate și  Dacă varianţa eroare scade, deci fidelitatea creşte (S2A / S2X),
varianţa validă potenţială creşte, dar această varianţă poate fi
validitate pertinentă sau nu pentru o situaţie dată.
 O varianță eroare scăzută nu garantează o validitate mare şi în
acelaşi timp o fidelitate mare este o condiţie necesară dar nu
suficientă pentru o validitate mare pentru un test dat într-o situaţie
dată.
  Fidelitatea se referă la precizia cu care un test măsoară
anumite caracteristici în timp ce validitatea vizează calitatea
măsurării.
Relația dintre  Validitatea - proporţia de varianţă adevărată care este
fidelitate și pertinentă scopurilor de utilizare a unui test.

validitate
  Studiul validităţii vizează erorile sistematice, cel al fidelităţii erorile
aleatorii.

Fidelitate și  Un coeficient de validitate rXY nu poate depăşi valoarea rădăcinii

pătrate a coeficientului de fidelitate rXX’, ceea ce înseamnă că
validitate validitatea este tot timpul limitată de fidelitatea unui test.
  Validitatea de conținut
 Validitatea de construct
Tipuri de
validitate  Validitatea de criteriu
 Validitatea incrementală
  Vizează măsura în care un test este expresia unui eșantion
reprezentativ dintr-un ansamblu de itemi sau de sarcini,
considerat ca fiind fundamentat cantitativ și calitativ.
Validitatea de  Evaluarea validității de conținut se realizează în funcție de
conținut gradul de pertinență al eșantionului de itemi.
  Validitatea logică – recunoaștere testului de către experți pe baza
analizei logico-științifice.
 Lawshe propune un coeficient de validitate de conținut, CVR (content
validity ratio):

𝑵
𝑵𝒆 − 𝟐
𝑪𝑽𝑹 = 𝑵
Validitatea de 𝟐

conținut  Unde:
 Ne – numărul experților care evaluează testul/itemul ca fiind reprezentativ
 N – numărul total de experți

 Coeficientul CVR poate lua valori între -1 și +1 și se interpretează

precum un coeficient de corelație.
 Cu cât acest coeficient este mai ridicat, cu atât este mai valid
testul/itemul în privința conținutului
  Interpretarea coeficientului CVR
Validitatea de  CVR < 0 – testul nu are indici satisfăcători ai validității logice

conținut  0 < CVR < 0.50 – rezerve

 CVR ≥ 0,50 – testul are indici satifăcători ai validității logice
  Validitatea aparentă (de fațadă) – identificarea unei
Validitatea de corespondențe logice și evidente între itemi și ceea ce un test este

conținut destinat să măsoare.

  Un grup de 20 de experți în domeniul psihologiei transporturilor au
evaluat itemii unui test care viza asumarea riscului în trafic. Dintre
aceștia, 15 au evaluat itemii ca fiind reprezentativi conceptului de
asumarea riscului. Discutați validitatea de conținut a testului.
20
15 −
 Rezolvare: 𝐶𝑉𝑅 = 20
2
=> CVR = 0,50
2

 Interpretare: Rezultatul CVR este mai mare decât 0,50 iar acest lucru
indică faptul că testul are un nivel satisfăcător al validității logice.

 Un grup de 45 de experți în domeniul psihologiei clinice au evaluat

Aplicația 1. itemii unui test care viza machiavelismul. Dintre aceștia, 15 au
evaluat itemii ca fiind reprezentativi conceptului de machiavelism.
Discutați validitatea de conținut a testului.
45
15 −
 Rezolvare: 𝐶𝑉𝑅 = 45
2
=> CVR = -0,33
2

 Interpretare: Rezultatul CVR este mai mic decât 0, iar acest lucru
indică faptul că testul nu prezintă evidențe ale validității logice.
  Cronbach & Meehl – constructul este „suma atributelor ipotetice
ale indivizilor, atribute care noi presupunem că sunt reflectate în
rezultatele unui test”.
 Guthke – „constructul este înțeles ca o caracteristică, respectiv
complex de caracteristici, acceptat în primul rând ipotetic, care stă la
Validitatea de baza comportamentului exterior observabil, el nefiind însă direct
observabil”
construct  Validitatea de construct vizează gradul în care testul măsoară
constructul dorit.
 Validitate teoretică, validitate conceptuală, validitate ipotetico-
deductivă.
  Guthke (1991) consideră că demersul de validare este constituit din
patru etape:
1. Colectarea din fundamentele teoriilor asupra constructului a unor
serii de aserțiuni:
1.1. despre relațiile presupus pozitive ale constructului implicat de test și
alte constructe => validitate convergentă
1.2. despre neconcordanțele presupuse de relația dintre constructele
Validitatea de cercetate și alte constructe => validitate divergentă

construct 1.3. despre relația dintre constructele cercetate și anumite variabile

observabile => validitate de criteriu

2. Alegerea testelor adaptate pentru măsurarea constructelor indicate

la punctele 1.1. și 1.2.
3. Formularea unor serii de ipoteze care se referă la măsurarea
constructelor corespunzătoare
4. Verificarea ipotezelor pe baza cercetării
 Validitatea de
construct
Validitatea convergentă și divergentă
Metoda multitrăsătură-multimetodă matrix
 Definirea și înțelegerea constructului „țintă” (cel care este
măsurat prin intermediul testului vizat)
Identificarea constructelor apropiate psihologic de către
Etape pentru constructul testului (din rețeaua sa nomologică) și alegerea
testelor care surprind acele constructe
verificarea Identificarea constructelor distanțate psihologic de către
validității constructul testului și alegerea testelor care surprind acele
convergente și constructe

divergente Realizarea analizelor de corelație între valorile testelor

Interpretarea rezultatelor
 Validitatea convergentă permite să se demonstreze că două
teste măsoară același construct sau constructe apropiate.

Validitatea Validitatea congruentă este verificată printr-o metodă de

convergentă stabilire a validității unui nou test prin corelarea scorurilor
obținute la testul în cauză cu rezultatele altor teste, a căror
validitate a fost stabilită anterior.
  Această abordare pleacă de la premisa că un instrument ce
vizează cu adevărat constructul pe care ar trebui să îl evalueze va
avea asocieri puternice cu instrumentele care evaluează concepte
apropiate psihologic de acesta.
 De aceea, dovada validității de construct a unui instrument nou
Validitatea poate fi constituită din legăturile sale puternice cu alte instrumente,
deja validate şi acceptate de comunitatea ştiinţifică, ce vizează
convergentă celelalte (sau o parte din) conceptele din reţeaua sa nomologică.

 În caz contrar, asocierile slabe cu aceste instrumente indică faptul

că ceea ce evaluează acel instrument nu reprezintă un concept din
acea reţea, şi deci itemii săi nu se referă cu adevărat la constructul
pe care ar trebui să îl operaţionalizeze.
 Interpretarea coeficientul de validitate rxy:
rxy < 0.30 – slab
0,30 – 0,39 – acceptabil
Validitatea 0,40 – 0,49 – bun
convergentă rxy ≥ 0,50 – excelent
În primul rând, coeficientul de validitate TREBUIE să
fie semnificativ statistic!!! (p≤ 0.05)
 Validitatea divergentă permite să se demonstreze independența
sau noncorelația (lipsa corelației) testului cu alte teste care
măsoară un construct diferit.
!!! În acest sens, coeficientul de validitate NU TREBUIE să fie
Validitatea semnificativ statistic !!!
divergentă !!! În acest sens, coeficientul de validitate NU trebuie să fie
negativ și semnificativ statistic!!!
 Un instrument valid nu ar trebui să fie influenţat de trăsături
psihologice din afara reţelei nomologice a constructului vizat
Practic, aceasta implică faptul că o condiţie a validităţii de construct
este ca scalele ce evaluează astfel de trăsături non-relevante să nu
fie asociate cu scorurile la instrumentul respectiv.
 În construcţia instrumentelor există pericolul acoperirii unei arii
Validitatea psihologice prea mari, semnificativ mai extinse decât constructul

divergentă vizat.
În aceste cazuri, condiţia validităţii convergente ar fi respectate
(instrumentul ar fi asociat cu cele care măsoară caracteristici
apropiate), însă scorurile ar fi influenţate şi de alte trăsături cu o
legătură slabă cu acel construct, şi deci ar apărea surse de varianţă
non-pertinentă; de aceea este necesară şi respectarea validităţii
divergente.
 Un grup de cercetători au construit un instrument care vizează
egotismul (tendința individului de a menține sau crea o imagine pozitivă
despre sine prin accentuarea importanței propriei persoane). Din
analiza constructului, autorii au identificat auto-îndreptățirea
psihologică ca fiind un construct apropiat psihologic și agresivitatea
fizică ca fiind un construct distanțat. Rezultatele analizei Pearson indică
faptul că:
 Corelația dintre egotism și auto-îndreptățire are valoarea r = ,50; p = ,03.
Aplicația 2.  Corelația dintre egotism și agresivitate are valoarea r = -,04; p = ,79.
Ce putem spune despre validitatea de construct a acestui instrument?
 Rezolvare și interpretare: Există o asociere semnificativă între egotism și
autoîndreptățire (p<0,05), ceea ce înseamnă că testul are validitate
convergentă. Iar acest coeficient de validitate este unul excelent (r ≥ 0,50).
Nu există o asociere semnificativă între egotism și agresivitate (p > 0,05)
ceea ce susține faptul că testul are validitate divergentă. Astfel, putem
spune că testul de egotism are validitate de construct, prin indicii
satisfăcători ai validității convergente și divergente.
  Discutați validitatea de construct a unui instrument care vizează
tendința de îngrijorare, știind că acest instrument a obținut o corelație
r = ,64; p = ,01 cu scala intoleranței la incertitudine. De asemenea,
autorii au obținut o corelație între tendința de îngrijorare și depresie
cu valoarea r = ,09; p = ,20.
 Rezolvare și interpretare:

Aplicația 3.
 Există o asociere semnificativă între tendința de îngrijorare și scala intoleranței
la incertitudine – construct apropiat (p<0,05), ceea ce înseamnă că testul are
validitate convergentă. Iar acest coeficient de validitate este unul excelent (r ≥
0,50).
 Nu există o asociere semnificativă între tendința de îngrijorare și depresie (p >
0,05) ceea ce susține faptul că testul are validitate divergentă. Astfel, putem
spune că instrumentul care vizează tendința de îngrijorare are validitate de
construct, prin indicii satisfăcători ai validității convergente și divergente.
  Campbell și Fiske – metoda multitrăsături-multimetodă (multitrait-
multimethod matrix)
 Se bazează pe principiul în baza căruia un test măsoară un
construct folosind o metodă particulară.

Validitatea de  Rezultatele obținute pot fi dependente de:

construct –  Constructul măsurat

 Metoda utilizată
multitrăsături-  Combinația celor două
multimetodă  Prin intermediul acestei metode obținem informații despre:
 Omogenitatea testului
 Validitatea convergentă
 Validitatea divergentă
  Să presupunem că prin intermediul a trei teste măsurăm gradul
de liberalism (A), cultura generală (B) și alienarea (C) prin trei
Validitatea de metode diferite: cu itemi polihotomici (I), cu itemi dihotomici (II),
construct – răspunsuri libere (III).

multitrăsături-  Prin metoda multitrăsături-multimetodă se obține următoarea

multimetodă
matrice:
 Metoda I Metoda II Metoda III
Trăsături A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

Metoda I A1 0,87
B1 0,64 0,80
C1 0,28 0,31 0,82
Metoda II A2 0,71 0,58 0,27 0,85
B2 0,25 0,66 0,32 0,61 0,78
C2 0,11 0,22 0,72 0,43 0,32 0,79
Metoda III A3 0,70 0,30 0,08 0,68 0,52 0,37 0,81
B3 0,27 0,66 0,09 0,57 0,70 0,28 0,65 0,79
C3 0,09 0,12 0,67 0,19 0,24 0,64 0,47 0,38 0,80
 Categorii de rezultate
I. Estimarea fidelității
Diagonala principală cuprinde estimările fidelității pentru fiecare test și pentru fiecare metodă (același test,
aceeași metodă). Aceste valori trebuie să depășească valoarea 0,70 (vezi celule colorate cu roz). - coeficienți
monotrăsătură – monometodă

Metoda I Metoda II Metoda III

Trăsături A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

Metoda I A1 0,87
B1 0,64 0,80
C1 0,28 0,31 0,82
Metoda A2 0,71 0,58 0,27 0,85
II
B2 0,25 0,66 0,32 0,61 0,78
C2 0,11 0,22 0,72 0,43 0,32 0,79
Metoda A3 0,70 0,30 0,08 0,68 0,52 0,37 0,81
III
B3 0,27 0,66 0,09 0,57 0,70 0,28 0,65 0,79
C3 0,09 0,12 0,67 0,19 0,24 0,64 0,47 0,38 0,80
 Categorii de rezultate
II. Validitatea divergentă
 corelațiile dintre trăsături diferite măsurate prin metode diferite (colorate cu galben) – coeficienți heterotrăsătură
- heterometodă
 este esențial ca aceste valori să fie mai scăzute față de corelațiile aceleași trăsături măsurate prin metode
diferite (colorate cu albastru).
Un test are validitate divergentă dacă obținem corelații scăzute între trăsături diferite măsurate prin
aceeași metodă. (coeficienți marcați cu roșu)
Metoda I Metoda II Metoda III
Trăsături A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

Metoda I A1 0,87
B1 0,64 0,80
C1 0,28 0,31 0,82
Metoda A2 0,71 0,58 0,27 0,85
II
B2 0,25 0,66 0,32 0,61 0,78
C2 0,11 0,22 0,72 0,43 0,32 0,79
Metoda A3 0,70 0,30 0,08 0,68 0,52 0,37 0,81
III
B3 0,27 0,66 0,09 0,57 0,70 0,28 0,65 0,79
C3 0,09 0,12 0,67 0,19 0,24 0,64 0,47 0,38 0,80
 Categorii de rezultate

III. Validitatea convergentă

 corelațiile dintre aceeași trăsătură măsurate prin metode diferite (celulele colorate cu albastru) – coeficienți
monontrăsătură – heterometodă
Un test are validitate convergentă dacă obținem corelații ridicate între măsurile aceleași trăsături prin
metode diferite. Metoda I Metoda II Metoda III
Trăsături A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

Metoda I A1 0,87
B1 0,64 0,80
C1 0,28 0,31 0,82
Metoda A2 0,71 0,58 0,27 0,85
II
B2 0,25 0,66 0,32 0,61 0,78
C2 0,11 0,22 0,72 0,43 0,32 0,79
Metoda A3 0,70 0,30 0,08 0,68 0,52 0,37 0,81
III
B3 0,27 0,66 0,09 0,57 0,70 0,28 0,65 0,79
C3 0,09 0,12 0,67 0,19 0,24 0,64 0,47 0,38 0,80
 Categorii de rezultate
IV. Măsuri ale varianței care decurge din specificul metodei de măsurare
 Corelațiile dintre trăsături diferite măsurate prin aceeași metodă (vezi celulele colorate cu mov) – coeficienți
heterotrăsătură - monometodă
Efectul metodei este relevant dacă corelațiile testelor care măsoară trăsături diferite sunt mai ridicate pentru
aceeași metodă decât pentru metode diferite.
„Efectul de halo” metodologic se manifestă prin tendința de supraestimare a corelațiilor dintre variabilele diferite
măsurate prin aceleași metode (vezi diferența între celulele colorate cu mov și cele colorate cu verde).
Metoda I Metoda II Metoda III
Trăsături A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

Metoda I A1 0,87
B1 0,64 0,80
C1 0,28 0,31 0,82
Metoda A2 0,71 0,58 0,27 0,85
II
B2 0,25 0,66 0,32 0,61 0,78
C2 0,11 0,22 0,72 0,43 0,32 0,79
Metoda A3 0,70 0,30 0,08 0,68 0,52 0,37 0,81
III
B3 0,27 0,66 0,09 0,57 0,70 0,28 0,65 0,79
C3 0,09 0,12 0,67 0,19 0,24 0,64 0,47 0,38 0,80
  Aiken, L. R. (1985). Psychological testing and assessment. Allyn &
Bacon.
 Gregory, R. J. (2004). Psychological testing: History, principles, and
applications. Allyn & Bacon.
Referințe  Havârneanu, C. (2000). Cunoașterea psihologică a persoanei. Iași:
bibliografice Editura Polirom.
 Mitrofan, N. (2009). Testarea psihologică. Aspecte teoretice și
practice. Iași: EdituraPolirom.
 Stan, A. (2002). Testul psihologic – evoluţie, construcţie, aplicaţie.
Iași: Editura Polirom.