Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Alexandrescu - Psihicul Bolnavului de Tuberculoza Pulmonara
I. Alexandrescu - Psihicul Bolnavului de Tuberculoza Pulmonara
Blumenfeld
I. Volosievici
Autorii
TUBERCULOZA ŞI BOLNAVUL
DE TUBERCULOZA PULMONARA
1. Tuberculoza
Este binecunoscută concepţia care a dominat din cele mai
vechi timpuri, pînă la descoperirea tuberculostaticelor, asupra tu-
berculozei. Hipocrat din Kos (460—375 î.e.n.) menţiona în „Epi-
demii" că „singura şi cea mai gravă dintre bolile din acest timp
(în insula Thasos, la începutul verii, în cursul ei şi spre iarnă, în
i impui Pleiadelor) care a prăpădit pe mulţi, a fost ftizia" (1).
F.a începutul secolului al XlX-lea Laennec Rene (1781—1826) re-
.dirma primejdia maladiei şi sublinia contradicţiile existente în
tratamentul acesteia, ca şi puţinătatea prescripţiilor rezonabile din
.irsenalul de remedii transmise de-a lungul veacurilor. După des-
coperirea în 1882 a agentului patogen al bolii de către Robert
Koch (1843—1910), s-a crezut că tuberculinoterapia ar putea să
constituie un tratament de mare eficacitate al tuberculozei. Dar,
atît speranţele puse în remediul lui Koch, cît şi încercările de
seroterapie şi vaccinoterapie (Joussct, Shiga etc.) s-au soldat cu
eşec. Chimioterapia cu arsenic, aur, creozot, preparate din iod,
cupru nu a realizat decît un efect psihologic. Vindecările spontane
ale cavernelor, semnalate încă din secolul al XlX-lea, au fost şi
ulterior înregistrate ca fenomene de excepţie, în condiţiile trata-
mentului conservator al tuberculozei, nedepăşind 20%.
Faţă de toate aceste consideraţii, în trecut s-a cultivat opinia
ca tuberculoza este o boală incurabilă.
în ţara noastră, la începutul secolului al XX-lea, situaţia bol-
navilor de tuberculoză era deosebit de tristă. La conferinţa „Boa-
lele ţăranului român" din 1901, V. Babeş, dezvăluind răspîndirea
largă a bolii în acea epocă, menţiona că nu se cunoaşte „în mod
I, Alexandrescu, S. Blumenfeld
IU PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
*,.
1'UUtRCVLOZA Şl BOLNAVVL DE TUBERCULOZA PULMONARA 13
BIBLIOGRAFIE
ASPECTUL PSIHOLOGIC
Privire asupra personalităţii bolnavului
de tuberculoză pulmonară
înainte de îmbolnăvire şi după îmbolnăvire
CAPITOLUL l
1. Personalitatea premorbidâ
* I. Alexandrestu ,
20 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
«
La peste 20 ani de la aceste cercetări, N. Bumbăcescu, I.
Alexandrescu, S. Blumenfeld şi A. Arbore, prin investigarea psi-
hologică a unui lot de 150 bolnavi de tuberculoză pulmonară din
cadrul Spitalului clinic de tuberculoză pulmonară din Iaşi, au
confirmat că bolnavii de tuberculoză pulmonară pun, în antece-
dente, probleme de malajustare faţă de mediu. Investigatorii au>
PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
25
ce nu se pot sesiza decît după multă vreme Acestea din urmă con-
stituie, după expresia lui Kretschmer, o „stază afectivă", ce con-
sta de fapt într-o sensibilitate extremă, care antrenează în psihicul
individului un sentiment de insuficienţă, de defect (13), acesta
favorizînd tulburarea echilibrului psihic şi desigur şi a chimismu-
lui organic
Dar stressul psihologic propriu-zis despre care s-a amintit ?
Acesta acţionează iniţial asupra individului printr-o reacţie
de alarmă, care din punct de vedere fiziologic constă într-o stimu-
lare a glandei pituitare, ce eliberează în asemenea cazuri variaţi
hormoni, dintre care nu lipseşte adrenocorticotrophinul (ACTH),
prin intermediul căruia se secretează cortinul, un component al
acestuia, ajutînd corpul să lupte împotriva leziunilor, în felul aces-
ta, stressul reprezintă o tentativă a organismului de a lupta îm-
potriva factorilor stressanţi (14) Organismul încearcă să facă faţă ,
la o situaţie ameninţătoare Reacţia de alarmă în cauză corespun- ;
de reacţiilor neuro-vegetative şi endocrine, existînd o netă intri- f
caţie a rolurilor căii nervoase diencefalo-vegetative şi a celei en-
docrine hipofizo-suprarenală
Ce rezolvă organismul prin stress ? ^
Iniţial o apărare faţă de factorii agresivi. După o perioadă w |
de lezistenţă a organismului însă, urmează o a doua, de epuizare, *
tare conduce spre o incapacitate de adaptare. Această incapacitate
de adaptare apare însă numai în momentul cînd în planul con-
ştiinţei, ca rezultat al unei „epuizări" psihice, se renunţă la luptă.
Prin tulburările organice pe care le produce stressul psiholo-
gic, ce se găseşte la originea unor sindroame, sau cel puţin ca ele-
ment important în etiologic, se demonstrează o dată mai mult
unitatea dialectică psiho-organică, ştiindu-se mai de mult că fac-
torii emoţionali pot interveni în etiologia unor boli organice : în
etiologia maladiilor alergice (astmul, eczema, urticariile), în bolile
cardkn asculare (hipertensiunea, sindromul angios), în cele endo-
crine şi de nutriţie (maladia Basedow, unele forme de diabet,
unele varietăţi de obezitate), în afecţiunile cutanate, în afecţiunile
digestive şi în cele respiratorii.
In ceea ce priveşte afecţiunile respiratorii, rolul emoţiei este
recunoscut de majoritatea cercetătorilor, mai cu seamă în evoluţia
tuberculozei (22), dar în egală măsură, după cum s-a văzut, şi în
procesul de îmbolnăvire.
mVCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 31
A) FACTORUL AFECTIV
a) Comunicarea diagnosticului
Tuberculosul pulmonar, în raport de structura sa premorbidă,
nu începe, cel puţin potenţial, să sufere modificări de personali-
tate imediat ce ia cunoştinţă de boala sa, manifestîndu-se prin di-
verse reacţii ?
Prima reacţie, care constituie un test pentru bolnav, este cea
de la comunicarea bolii. Iată, de exemplu, din 785 bolnavi de
tuberculoză pulmonară chestionaţi de Wittkower, 58% au decla-
rat că în momentul cînd li s-a făcut cunoscut diagnosticul, au
simţit un şoc emoţional, 38% că s-au emoţionat dar într-o destul
de mică măsură, 8% că nu le-a venit să creadă (12). ^,
32 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
6. Factorul instituţionalo-social
l
loiisia în obligati\ itatea pacientului de a se supune unei ordini to-
tul deosebită de cea din afara staţionarului, ordine dictată de
•copul vindecării, în care cuvîntul hotărîtor nu-1 are bolnavul, ci
medicul curant, rersonalul sanitar şi personalul administrativ. A
treia, în strînsâ dependenţă cu a doua, se referă la acceptarea de
titre subiect a unui statut social şi a unui rol social de bolnav de
tuberculoză pulmonară. A patra şi ultima constă în plasarea bol-
navului într-un mediu social cu membri preocupaţi de o anumită
problematică, cu o anumită tradiţie şi cu o anumită stare de
ipirit.
Văzută astfel, spitalizarea priveşte integrarea subiectului în-
ti o lume nouă, lumea bolnavului de tuberculoză pulmonară cu
variate faţete, toate dominate însă de nuanţe sumbre. Integrarea
presupune intrarea în acţiune a unor mecanisme de ajustare şi de
adaptare, exteriorizate în unele tatonări, tentative de reglare, acte
de iniţiativă, fenomene de feed-back, acceptări, eschivări, toate
«n'cstea solicitînd, cel puţin în faza iniţială, întreaga personalitate
i subiectului de a se mula după tipare noi.
Avînd încă proaspăt în conştiinţă verdictul medicului, care
i ,i produs primul şoc, ordinea de spital, climatul nou în care se
i'de deodată subiectul, nu fac altceva decît să mărească cît mai
mult tensiunea psihică a acestuia.
!
c) Mediul şi ordinea de spital, aşezarea la pat
în afara statutului de bolnav şi al rolului, psihicul bolnavului
de tuberculoză pulmonară poate fi şi este influenţat şi de mediul
de spital : de atmosfera generală, de prezenţa continuă a halatelor
albe, de mirosul de medicamente, de aspectul pe care-1 prezintă
unii bolnavi cronici, în plus, populaţia dintr-un salon de bolnavi
constituie pentru subiect un grup social, un grup restrîns, un grup
„faţă în faţă". Spre deosebire de grupurile mari, în care indivizii
îşi percep mai puţin apartenenţa, în grupurile mici ei devin foarte
sensibili la interacţiunea dintre persoane (30). Grupul poate influ-
enţa astfel pe membrii săi, în sens instituţional, în sens de psiho-
logie colectivă, dar şi în sens de inducere reciprocă, în ultimă ac-
cepţie, un interes deosebit prezintă liderii negativi şi liderii pozi-
tivi : persoane care se evidenţiază rrintre celelalte şi care polari-
zează în jurul lor pe membrii grupului, influenţînd conduita aces-
tora din urmă prin sugerare de atitudini, elemente ideo-afective,
sentimente. Tabloul mediului de spital se încheie prin obligativita-
tea unui număr de ore de stat la pat şi printr-un regulament de
ordine interioară.
d) Opinia publică
Opinia publică despre tuberculoza pulmonară se află încor-
porată, într-un fel, în statutul social al bolnavului sub formă de
lege, de obligaţii şi datorii. Aceasta acţionează însă asupra bolna-
vului şi în afara statutului, ca atitudine generală a oamenilor să-
nătoşi faţă de bolnavi, ca stare de conştiinţă socială, sub formă
de cod a numeroase eresuri, sub forma unei modalităţi de compă-
timire etc. >.» -
STRUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUB"TtCULOZA 51
55
a) Trebuinţele primare
Se vede deci că motivaţia are un rol regent în comportamentul
individului bolnav de tuberculoză pulmonară. Fenomenul motiva-
ţional nu se rezumă la „trebuinţă", dar piatra de încercare a com-
portamentului uman este constituită de către aceasta, iar pe scara
trebuinţelor, cele care se manifestă cu mai multă acuitate sînt tre-
buinţele primare, fiindcă de satisfacerea lor depinde conservarea
individului şi a speciei.
Studiind trebuinţele primare ale tuberculosului, în primul rind
trebuinţa de hrană, reiese net că aceasta se exteriorizează în mod
exacerbat. Nu Centru că ar fi expresia unui regim alimentar caren-
ţial, ci pentru că, prin intermediul conştientizării şi prin intervenţia
clementelor afective, se transformă în dominantă psihologică. Nu
cu multe decenii în urmă, în tratamentul bolnavului de tubercu-
loza pulmonară intrau obligatoriu : repaosul, cura de aer şi supra-
alimentaţia. Elementele de mai sus, inclusiv ideea de „masă bogată"
fac parte şi azi dintr-un plan terapeutic, dar datorită antibioti-
celor nu mai au ponderea de altădată. Totuşi, conştiinţa bolnavului
este încă stăpînită de ele.
în ceea ce priveşte trebuinţa sexuală, deşi bolnavii sînt sfă-
tuiţi să evite abuzul sexual, deşi în condiţiile spitalizării viaţa
sexuală nu intră în „normalul" unui staţionar spitalicesc, deşi
unele medicamente prin conţinutul lor ar trebui să diminueze
instinctul sexual, datorită unei alimentaţii bogate, inactivităţii,
dar mai ales dominării obsedante a conştiinţei de către „faptul
sexual", pulsiunea sexuală devine foarte activa, în această privinţa
Thomas Mann scrie : „Ftizia este nedespărţită de o anumită poftă
de desfrînare" (33).
Cercetările noastre ne îndreptăţesc a vorbi de fenomenul ero-
tismului, care prezintă aspectul unei psihoze colective, constînd
într-o stare de spirit şi fiind extrem de contagios. Se întîlneşte mai
ales la tineri, dar în general se poate spune că nu respectă vîrsta.
Astfel, una dintre primele acţiuni pe care le întreprind bolnavii
la intrarea lor într-un sanatoriu este căutarea „partenerului*?"
PSIHOLOGICA A. BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 57
l
Pare paradoxală reacţionarea prin calm a unor subiecţi şi
manifestarea altora printr-un statu-quo ante. Fenomenul se explică
în strînsă corelaţie cu structura premorbidă, cu vîrsta, sexul, gra-
dul de instrucţie, precum şi cu situaţia premergătoare spitalizării.
Bolnavii care au afirmat că au devenit mai calmi după internare
si n t în general subiecţi care suspicionau existenţa unei boli de plă-
mîni cu mult înainte ca aceasta să fie confirmată, manifestîndu-se
.nunei prin nelinişte şi nervozitate, confirmarea tuberculozei şi in-
icrnarea a\înd ca efect tocmai calmarea lor. Bolnavii care nu au
sesizat nici o modificare de reactivitate se recrutează dintre per-
soanele trecute de jumătatea vieţii, cu problemele de familie în-
cheiate, în acelaşi timp fiind toţi de sex masculin.
Concluziile investigatorilor ieşeni confirmă afirmaţia cercetă-
toarei poloneze că tuberculoza accentuează unele trăsături ale per-
sonalităţii premorbide. Investigatorii ieşeni cred însă că iritabilita-
tca apare ca o caracteristică a personalităţii bolnavului de tuber-
culoză pulmonară, manifestîndu-se, în general, la toţi bolnavii,
chiar şi la cei care înainte de îmbolnăvire n-au fost nervoşi.
68 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
b. Chestionar „DE-AN".
INSTRUCŢIUNI
Citiţi cu multă atenţie propoziţiunile (enunţurile) care urmea-
y.yi (tir. l—40) şi — după o suficientă gîndire — puneţi semnul
DC în dreptul acelui răspuns care vi se pare mai indicat (Mai de-
grabă Da, Oarecum, Mai degrabă Nu) şi care arată cel mai bine
«tarea în care vă aflaţi în perioada de faţă. Lucraţi cu desăvîrşire
»ingur(ă). Răspundeţi cu toată seriozitatea. Nu vă consultaţi cu
nimeni. Dacă terminaţi îmi aduceţi formularul şi rămîneţi liniş-
ti t(ă) la locul dv.
Mai Q M
a
1 — Simt că viaţa merită să fie trăită
2 — Cînd mă trezesc dimineaţa mă aş-
tept să am o zi nenorocită . . .
74 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
AN (33—40)
î
c) Fraze de completat t
(Adaptare după Serraff)
.......................................................................................^ i ţ , — t . ' .
47. — El se reprezenta în fiecare zi în chip de . . . . >. .
* . . . . . . • .........................................* • • •
$0 — Datoria....................................................................................
-•*
1FHVCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 79
Iată cum se concretizează în cifre, în procentaje, rezultatele
i Ic la chestionarul „W—M" la cele trei grupe de bolnavi:
Tabel
privind tendinţele psihoneorotice la bolnavii noi din Sanatoriul Blrnova
Forma (nivelul, gradul} tendinţelor
Procentajul Bol nan 1» %
Total bolnavi = 24 la %albol-
I^uinnrea narilor care
tendinţelor prezintă La nivel Puternic La nivel
tendinţe U«oare de filtra) accentuate patologic
1 2 3 4 5 e
Spre emotivitate 100 6,66 33,34 33,34 26,66
Tabel
privind tendinţele psihonevrotice la bolnavii cronici din Sanatoriul Bîrnova
Forma (nivelul. -jraduDtendintelor
Procentajul
Total bol rtavi=- 26 la% al bol- Bolnavi la %
Denumirea navilor care
tendinţelor prezintă
tend. La nivel Puternic La nivel
TJSoare accentuate patologic
de ultraj
1 2 3 4 | 5 6
l Tabel '
privind tendinţele psihonevrotice la bolnavii de la Preventorial Tbc de elevi ţi studenţi
1 2 3 4 5 8
uşoară - uşoară 20
ffarwe Procentaje %
Forme Procentaje %
uşoară —
uşoară 24,67
medie 5,9
accentuată 94,1 medie 20
accentuată 46,66
Iată mai jos cum se reflectă depresia şi anxietatea la studenţi
şi elevi :
Depresia^ 85,11% Anxietatea — HJ, "4%
Forme Procentaj %
Forme Procentaj %
uşoară 23,80
uşoară 22,80
medie 14,31
medie 33,71
accentuată 47,60
accentuată 38,73
Dintre itemurile prin care se semnalează depresia în testul
„DE — AN", două surprind mai pregnant agitaţia depresivului :
„Am crize de plîns sau simt că-mi vine să plîng" şi „Noaptea am
somnul agitat". •*-
STHUCTC7RA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 83
Iată cum se prezintă aceste două tendinţe în cifre la cele trei
'grupe de bolnavi: 31,25% dintre bolnavii cronici investigaţi au
recunoscut crize de plîns, 50 °/o somn agitat; 44,44 % dintre bol-
navii noi crize de plîns, 50 % somn agitat; 55 % dintre studenţi
DI elevi crize de plîns, 46 % somn agitat.
Ca atare, testul „DE — AN" confirmă la cele trei grupe de
bolnavi depresia şi anxietatea şi prin acestea existenţa unor ten-
dinţe psihonevrotice.
In ceea ce priveşte rezultatele explorării aceloraşi bolnavi
prin intermediul frazelor de completat, pe acestea le vom analiza
l.i momentul potrivit, în special cînd vom discuta prezenţa unor
dominante ideo-afective.
Dar să revenim la tulburările sau modificările psihice pe care
le-am constatat în general la tuberculosul pulmonar, în afara deci
a tendinţelor psihonevrotice.
Un procentaj mare de subiecţi din loturile vechi, 75 %, au
insistat asupra dificultăţilor de concentrare a atenţiei şi unul destul
de grăitor, 41,66°' 0 , asupra scăderii randamentului mnezic. Tre-
buie precizat, dealtfel, că unele manifestări ale tuberculosului
pulmonar ca : dispoziţia scăzută, tulburările funcţiilor fiziologice,
tendinţa de prelungire a senzaţiilor interoceptive, ca şi spre izo-
l.ire, închiderea în sine, superstiţia, religiozitatea, sugestia, depri-
marea şi neliniştea, reacţiile emoţionale, labilitatea afectivă, se
iiitîlnesc în majoritatea bolilor interne. Labilitatea emoţională şi
deprimarea apar în asemenea cazuri ca o consecinţă a evoluţiei
uenante a bolii, observîndu-se în acelaşi timp astenii din ce în
i c mai manifeste. Nu trebuie uitat, de asemenea, că pe fondul pre-
valării inhibiţiei pasive, în cortex se produc focare inerte de exci-
taţii, ceea ce clinic se manifestă prin fenomene obsesive cu caracter
Iiipocondriac. Specifice tuberculosului pulmonar, pe lîngă fatiga-
Kilitate şi lipsa de voinţă, se pare că sînt iritabilitatea, instabili-
utea emoţională (fie euforia, fie dispoziţia scăzută) şi tendinţa
spre sentimentalism (38).
Alături de tulburările sau dificultăţile trecute în revistă la
majoritatea bolilor interne, la tuberculoşii pulmonari se constată în
plus, cum s-a văzut, o netă tendinţă spre concentrarea interioară,
•pre replierea pe poziţi legate mai intim de viaţa lor, tendinţă cu
un viu răsunet asupra comportamentului.
„Bolnavii simt nevoia de a întreţine dialoguri cu ei înşişi,
avînd ca subiect autoanaliza trăirilor şi evenimentelor consumate,
.84 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
BIBLIOGRAFIE
35. John Cohen, Homo psychologicus, „Bull. de psych.", 287, XXIV, 1-2,
1970-1971, pp. 3-84.
36. A. Percek, Ritm şi activitate umană, „România literară", 19, 1972, p. 28.
37. Slawomira Trojanec, Wyiki Badan nad osabowoscia chorych na gruzlic»
ptuc. Gruzlica l choroby, Ptuc Tuberculosis et Pneumonologia, 1972, 11,
1059-1066.
38. V. N. Banscikov, l. F. Miagkov, V. S. Guskov, Psihologia medicala, (in
l. rusă), Moscova, 1967, pp. 185-191.
39. E. Minkovski, Trăite de psychopathologie, P.U.F., 1956, pp. 2/9-280.
40. J. Begom, Relation malade-medicin-malade et tuberculose pulmonaire,
„Troisieme Journees d'etudes sur la coloboration entre phtisiologues et
psychiatres", Briancon, 1963, pp. 90—91.
'*<"
n
î»,
t
l
b
>8 ,H
CAPITOLUL
1. Afectivitatea *
* I. Alexandrescu
92 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMOWAB4
D) Convertiri excltative
i l'reocupare de haine la 4% dintre
l'reocupare de modă la bolnavi
4°/0 dintre
bolnavi
E) Elemente specifice
l Insomnie la 6%dintre bolnavi
Lrotism la 32o/0 M
Interiorizare excesivă la 86«/o „
l Capacitate crescută de reflecţie la 40o/„
Religiozitate H
2. Voinţa
3. Intelectul
Investigarea funcţiilor cognitive demonstrează că, în linii ge-
nerale, suferinzii de tuberculoză pulmonară se exteriorizează prin
tr-un intelect plenar, că boala nu provoacă, nici chiar prin impli-
caţiile pe care le nrezintă, o diminuare a activităţii intelectuale în
ansamblul ei. E drept, la unii bolnavi, în perioada de evoluţie,
concomitent cu unele tulburări afective acute, se constată şi o scă-
dere a stării vigile a conştiinţei şi, ca o consecinţă, în unele ca-
zuri, o dezorganizare a funcţiilor intelectuale. Toate acestea re-
prezintă cazuri accidentale, legate de unele perturbaţii afective, la
BIBLIOGRAFIE
1. Meditaţia filosofică
I. Alexandrescu
104 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
2. Corespondenţa >,,;
,.!
Dacă evadarea spre interior şi meditaţia ajută la creşterea
gradului de reflexivitate, în egală măsură conduc spre reificare,
spre transformarea gîndurilor în obiecte, luînd naştere, mai mult
sau mai puţin, sub o formă atenuată, bineînţeles, o lume interioară.
Viaţa de spital cu implicaţiile sale si ca o expresie a interiorizării,
dar şi a necesităţii de exprimare, determină o extrem de variată
manifestare, constînd în corespondenţa cu cei de afară, întocmirea
de jurnale intime, încercări artistice, în care cercetătorul poate să
surprindă unele interesante tendinţe psihice.
Dintre toate acestea, modalitatea cea mai simplă, şi universală
în acelaşi timp, a bolnavului de exprimare a preocupărilor sale,
este corespondenţa, întreţinerea legăturilor sale cu exteriorul prin
intermediul scrisorilor. Cercetările noastre, efectuate printre bolna-
vii sanatoriului Bîrnova-Iaşi şi printre cei ai spitalului de tuber-
culoză pulmonară din Iaşi, arată că tuberculoşii — excepţie fă-
cînd unele scrisori scurte cu un scop lucrativ (solicitarea unei sume
de bani, a unor obiecte) —- scriu în general scrisori lungi. Se scrie
celor rămaşi acasă, soţ, soţie, copii, părinţi, prietenilor sau priete-
nelor, iubitelor sau iubiţilor. Ruralii relatează patetic în scrisorile
lor despre tot ce-i impresionează în spital şi se interesează deta-
liat de tot ce au lăsat acasă, în scrisorile urbanilor sau ale intelec-
tualilor, nu lipseşte ironia fină privitoare la viaţă. Corespondenţa
femeilor este dominată de o notă nostalgică şi de sentimentalism ;
în ea se analizează sentimente, se expun regrete, speranţe, se iau
angajamente. Se întîlnesc cazuri frecvente de bolnavi tineri, mai
l U UI VI. UNOR MANIFESTĂRI PSJH1CE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 105
3. Jurnalele intime
4. Produsele artistice
b) Arta plastica
în sanatoriile de tuberculoză arta plastică este reprezentaţi
prin toate speciile în materie : desen în creion, în peniţă, lucrări
în tuş, acuarelă, caricaturi etc. Temele şi tonul lucrărilor variază
în raport de echilibrul psihic al bolnavului, de tendinţa sa spre
optimism sau pesimism, de concepţia de viaţă şi de cultura au
torului.
c) Lucrul de mină
Poezia, ca şi lucrările de artă plastică, solicită talent. Cînd
într-un spital de tuberculoşi lipsesc oamenii de talent, lipsesc, bine-
înţeles şi preocupările artistice. Bolnavii simt însă nevoia să-şi fo-
losească într-un fel timpul liber. Unii şi-1 ocupă cu plimbările, cu
antrenarea în jocuri distractive, cu flirturi amoroase. Cei mai
mulţi citesc.
In afara plimbărilor şi cititului, în sanatoriile de tuberculoşi,
atît printre bărbaţi cît şi printre femei, o pondere deosebită o arc
lucrul de mînă. Sondajele noastre efectuate printre bolnavii din
sanatoriul Bîrnova arată că bărbaţii confecţionează diferite obiecte
din lemn, os sau carton (casete, rame pentru fotografii, bibelouri);
femeile lucrează dantele, feţe de masă, mileuri, croşeturi, broderii.
Se mai întîlnesc lucrări de foto, împletituri la gherghef ş.a.
n flintUL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 111
d) Mu2ica
Muzica este ritm, viaţă. Bolnavul pulmonar, sensibilizat prin
Anxietatea sau angoasa prin care se caracterizează boala, cu spec-
ii ui morţii mai mult sau mai puţin în faţă, nu poate să nu fie
.nras de muzică. De aceea nu este de mirare că în cadrul serbă-
i ilnr care se organizează în sanatoriu abundă amatorii de muzică
(romanţe, operă, muzică populară).
5. Personalitatea subterană
rllîtH'î
rrumuL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR
ns
BIBLIOGRAFIE
1. George Mărgărit, Vulturii amiezii, Junimea, laşi, 1970, p. 36.
1. Maurice Porot, La psychologie des tuberculeux, Edit. Delachau «t
Niestle, S. A. Neuchatel (Suisse), 1950, 1, pp. 123-146.
2. Richard Lazarus, Personality and adjustment, Prentice Hali, Englewood
Cliffs, 1963. p. 4.
3. William Offenkrantz and Allan Rechtschaffen, Clinica! Studies of sequen-
tional dreams, „Archives of General Psychiatry", 1963, 8, 497-508.
4. S. Blumenfeld, l. Alexandrescu, Tr. Gheorghiu, Quelques considerationi
concernant l'activite onirique chez Ies neurasteniques, „Ann, Med.
Psychol", T. 2, 24, 3, 311-326.
5. F. Bacher, La psychologie differentielle, „Bull. psych., 268, XXI, 17,
1968.
6. Monique de Bonis, Leş conflicte de motivations, „L'annee psycholo-
gique", 1966, nr. 1.
7. Dean Drevillon, Etude critique de la notion d'adaptation, B.l.N.O.P.,
nr. 3, 1969.
9. H. Ey, La conscience, P.U.F., 1963. f-
10. A. Kardiner, The individual and his society, New York, 1939.
CAPITOLUL IV
1. Implicaţiile familiale
îmbolnăvirea de tuberculoză pulmonară a unui subiect uman
afectează direct sau indirect şi familia căreia acesta aparţine. Orice
bolnav, prin statutul său familial, ocupă una din poziţiile de :
părinte, fiu, frate. Prin îmbolnăvire, datorită legăturilor afective
loartc puternice dintre aceştia, în întreg căminul se instalează o
atmosferă de îngrijorare, de nelinişte, de teamă. Membrii familiei
îşi manifestă în primul rînd compasiunea pentru cel bolnav, în al
doilea rînd însă, prezenţa bacilului Koch într-o locuinţă presupune
existenţa pericolului de contaminare, în acelaşi timp, îmbolnăvirea
unui membru al familiei, chiar dacă bolnavul este internat într-un
sanatoriu, se repercutează şi asupra condiţiilor de viaţă ale fa-
miliei.
Scoaterea unui om din cîmpul muncii, deşi salariul i se plă-
teşte aproape în întregime, se traduce prin pierderea pentru fami-
lie a unor cîştiguri suplimentare pe care le aducea în casă acesta,
prin dublarea efortului celor rămaşi acasă pentru a face faţă tre-
burilor gospodăreşti, întreţinerii inventarului existent, aprovi-
/ionării.
Sînt şi situaţii, e drept, cînd spitalizarea unui bolnav de tu-
berculoză pulmonară reprezintă eliberarea acestuia de griji, pre-
cum şi a familiei din care face parte. Astfel de cazuri se recrutea-
* I. Alexandreseu
120 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
ză dintre indivizii fără nici un fel de ocupaţie, dintre cei cu fa-
milii dezorganizate, dintre paraziţii sociali. Asemenea circumstanţe
sînt însă foarte rare.
în general, fiecare bolnav, în timp ce este spitalizat, are pe
cineva acasă care suferă pentru el, se teme de viaţa lui şi acţio-
nează în vederea însănătoşirii acestuia, care-i urmăreşte interesele,
merge din cînd în cînd la spital să-1 vadă, îi trimite pachete cu
alimente, îmbrăcăminte, scrisori.
Cele sesizate arată cîteva aspecte familiale din perioada spi-
talizării bolnavului. Chiar după reîntoarcerea în familie însă,
bolnavii remişi prezintă pentru familia lor implicaţii negative.
Aceştia mai întîi nu se pot integra în cîmpul muncii pentru o buna
perioadă de timp ; ei rărmm pemtru luni întregi în situaţia de
„intraţi" în concediu medical, cu indicaţia de a evita efortul fizic.
în al doilea rînd, foştii pacienţi se întorc din spital cu o per-
sonalitate modificată, cu unele curiozităţi, cu unele temeri, suspi-
ciuni, cu grija exagerată de a nu se antrena într-o muncă orga-
nizată pentru a nu cădea în recidivă. Reîntoarcerea bolnavului
în familie poate să însemne pentru el, de asemenea, şi constatarea
viei noi situaţii : mai puţină afecţiune din partea partenerului de
viaţă, dorinţa acestuia din urrnă de a nu mai coabita cu el ; sau,
pur şi simplu, cel reîntors poate găsi locul lui ocupat de o terţă
persoană.
Aspectele de mai sus se pot traduce prin dificultăţi finan-
ciare, conflicte intersubiective şi intrasubiective, o variată gamă
de stări de frustraţie, diferite concretizări de ordin juridico-legal.
Cînd fostul pacient are impresia, la revenire, că este primit cu
rezervă de către partenerul său de viaţă, în conştiinţa sa se naşte
imediat întrebarea : ce s-a întîmplat în lipsa mea ? între cei doi
soţi îşi fac loc neîncrederea, suspiciunea, acestea degenerînd apoi
în conflicte intrasubiective, iar în final în conflicte intersubiec-
tive, care pot consta în certuri, acte de brutalitate. Situaţia se
poate oglindi în psihicul fostului bolnav şi în sentimentul frustra-
ţiei. Lipsa de „căldură sufletească" la partenerul de viaţă oferă
ocazia generării în psihicul fostului pacient a sentimentului pă-
gubirii de un drept. Sentimentul de frustraţie poate duce la re-
proşuri, la neînţelegeri, la pătrunderea în viaţa celor doi a unei
terţe persoane în rol de împăciuitor. Cea mai gravă situaţie este
aceea a înlocuirii de fapt a partenerului bolnav, în timpul
spitalizării acestuia, cu altcineva. La reîntoarcerea acestuia acasă
i r l ICATIILE PSIHOSOCIALE ALE BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 12
1
.1 l i nevoie de o serie întreagă de acţiuni juridico-legale : împăr-
K',\l,i spaţiului locativ, separarea unor bunuri, asigurarea creşte-
ni copiilor etc., ultimul act al piesei constînd în intentarea unui
proces de divorţ, cu toate consecinţele ce decurg din acesta,
BIBLIOGRAFIE
ASPECTUL PSIHOPATOLOGIC
Cîteva date de psihopatologie
în cadrul tuberculozei pulmonare
3ÎB0J W
CAPITOLUL V
S. lllumenfeld
BIBLIOGRAFIE
S. Blumenfeld
' ItÂfl PSIHICE MORBIDE 145
Itnuă fenomene neurologice, glandulare, şi cele psihice repro-
şul chiar marile psihoze : delirantă, cu conţinut persecutoriu,
i K . erotic, maniacală, depresivă, confuzivă etc. De asemenea
mai frecvent, apare cunoscuta neurastenie a tuberculozei.
l'c scurt : apariţia tulburărilor psihice poate avea ca punct
ilf plecare : 1) tuberculoza ca afecţiune organică şi cu evoluţie
muma, 2) reactivitatea subiectului la apariţia unei afecţiuni care
ăiltuc restructurări pe plan biologico-psihologic şi social şi, în
ilh^it, 3) administrarea unor medicamente tuberculostatice cu
iMi'ţic adversă, cu intoleranţe individuale din partea subiecţilor
Imlmivi.
I. Psihogeniile
Psihogeniile au la bază un psihotraumatism, un conflict care
4iunci cînd acţionează cu bruscheţe, într-un timp scurt, violent,
tlitermină apariţia stărilor reactive impresionante ca tablou clinic,
ilar scurte ca durată şi cu prognostic în general favorabil. Atunci
i îmi conflictul acţionează mai lent, mai puţin dur, apar nevro-
zele (cu durata mai prelungită, de asemeni cu prognostic bun).
i" Millilrul bolnavului de tuberculoză pulmonară. 213
146 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
Aşa cum demonstrează experienţa clinică, nu există linii ferme
de demarcaţie între formaţiunile aparţinînd psihogeniilor mai ale'.,
circulaţia între ele fiind posibilă. Stările reactive pot trece prin
prelungire în nevroze, iar acestea din urmă (mai ales isteria) cotn
portă uneori aspecte asimilabile psihozelor reactive cu stări pscu
docatastonice, depresive, anxioase etc.). în sfîrişit, psihopatiile în
decompensare, creează tablouri nevrotice sau psihotice cu conţinut
variat.
Vom acorda, fireşte, un spaţiu mai restrîns psihozelor majore
şi psihopatiilor. Primele aparţin de obicei unor maladii anterioaie
ftiziei şi se manifestă în pusee în cursul tuberculozei, sau apar prin
accentuarea unor predispoziţii morbide psihoanormale, care m
declanşează în cursul ei.
Ca şi noi, I. Macdonald consideră prezenţa tulburărilor pii*
hice cu caracter psihotic ca fiind rare în cadrul tuberculozei, eU
manifestîndu-şi prezenţa mai ales în fazele finale ale bolii cu acclfl
tablouri clinice impresionante, descrise de autori în trecut, CU
stări confuzionale şi mai ales delirante.
Cu puţine zile înaintea sfîrşitului, bolnavii susţineau că n<
găsesc, în pofida unei stări organice extrem de grave, cu fcbri
înaltă, mistuitoare, cu tuse şi hemoragii repetate, într-o stare da
spirit deosebit de optimistă, ţesînd planuri mai grandioase ca nici
odată.
„Mă voi face cu siguranţă sănătos. Mă voi înscrie la facuik.m
şi voi ajunge un medic foarte bun, vindecînd bolile grele care a'/l
ucid atîta omenire. Voi fi acela care va elibera din acest spiul
(sanatoriu) pe toţi, în stare de sănătate deplină. Cu siguranţă ci
voi lua mari premii pentru această descoperire, poate şi Nobelul,
Sînt absolut sigur de toate cîte le spun".
Dar visele croite cu atîta frenezie rămîneau undeva plutind
în aer, bolnavii murind adesea cu zîmbetul pe buze, cu fabrica dl
vise în plină construcţie.
Azi, fenomenele descrise par din domeniul literaturii fantastice.
Ele aparţin însă unui trecut dureros pe care tuberculoza de a/1
nu-1 \a mai trăi poate niciodată.
Psihopatiile, la fel ca şi psihozele, au punctul lor de plecare
cronologic de obicei anterior îmbolnăvirii de tuberculoză, survenind
sub forma unor decompensări cu caracter clinic episodic.
Psihogeniile reprezintă fără îndoială un teritoriu vast p»
harta psihiatriei de azi. In componenţa lor pot intra, repetăm, ai îi
MORBIDE 14
7
loiiri cu aspect psihotic cît şi nevrotic. Ele survin în urma acţi-
i (actorilor psihogeni cu rol etiologic direct cît şi a factorilor
141 ici sau constituţionali care favorizează declanşarea lor. Iată
i e considerăm că manifestările aparţinînd psihogeniilor au ori-
1
cau/ală greu de delimitat ponderal, la o primă abordare,
• l a posibilităţi multiple ale intricării dintre factorii psihogeni
omato-constituţionali.
Astlel, în faţa aceluiaşi psihotraumatism, unii indivizi vor
Im r psihogenii sub forma stărilor reactive, a nevrozelor cu simp-
Imiiiitologii diferenţiate, în timp ce alţii vor rămîne cu reacţii
uţuiiic te nu depăşesc psihonormalitatea.
Sindromul de inadaptare — reacţie psihică normală cu
treceri rare în psihopatologie
Ni se pare interesant, cu riscul chiar a unei repetiţii, să ne
upiiin pentru cîteva momente, înaintea prezentară unor aspecte
psihopatologice întîlnite în evoluţia acestei boli, reluînd un subi-
*t l aut de des frămîntat de ftiziologii mai vechi şi de azi — asu-
nia sindromului de inadaptare, de astă dată privit sub unghi psi-
hiatric. El este constituit dintr-un mănunchi de simptome pe care
Je cauzează de obicei contactul prim al individului cu boala irne-
iliat la comunicarea diagnosticului şi mai ales la indicarea spita-
li/arii. La unii bolnavi acestea se pot stabiliza pentru un timp în
tablouri clinice persistente.
în majoritatea cazurilor urmărite de noi, sindroamele au evo-
luai benign, nealertant, fără a depăşi sensibil normalitatea reac-
liva în astfel de condiţii conjuncturale.
Doar în unele cazuri forţa şi bruscheţea psihotraumatismuluî
se adaugă unei reactivităţi nervoase vii, particulare a individului,
dfterminînd boala. Ne vom ocupa, pe scurt, în primul rînd de
aceste ultime forme, care prin intensitatea fenomenelor se înscriu
legitim în patologie.
Sindromul de inadaptare, denumit astfel de majoritatea auto-
rilor, se constituie, aşadar, în momentul cunoaşterii de către bol-
nav a afecţiunii de care suferă şi a condiţiilor de viaţă pe care
urmează a le respecta un timp greu de precizat. Puţini sînt aceia
care pot înţelege şi primi Ia rece o asemenea situaţie care îi pri-
veşte direct, întorcîndu-le brusc pînă la un punct liniile de direc-
ţie ale existenţei lor de pînă atunci, în majoritatea cazurilor limi-
148 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PUL V OM AM
care se produce o ruptură mai mult sau mai puţin brutală a rii
mului de viaţă, prin i\irea unor împrejurări grele, cu totul ncolii,
nuite, la subiecţi cu limite de toleranţa redusă. Survin cu o In-
venta mai mare la începutul bolii tuberculoase, la sfîrşitul ci. •. •
ori de cîte ori în cursul evoluţiei apar evenimente-surpriză, a<
mulari de stressuri care depăşesc forţa de adaptare a individul
la realităţi noi, greu de tolerat. Cu alte cuvinte, psihozele reactiv-
reprezintă un exemplu de reacţie la excitanţi negativi, de efect l •
cauza, suferinţa psihică apărută exprimînd oarecum rezult JIU l
eKamenului dat de individ în faţa caracterului intempestiv al (i >
urnei, al vitezei şi forţei cu care aceasta survine.
Reacţiile acute de şoc, denumite astfel de autori, sînt azi n
rar întîlnite în raport cu reacţiile acute de sub-şoc. Diferent.»
simptomatologie se exprimă prin intensitatea şi caracterul de pi
cipitare în apariţie. De fapt linia de demarcaţie între ele coniin<
sa rămînă instabilă în pofida unui acord arbitrar. Tablourile r
primă o conduită psihică aberantă, cu simptome clinice di.sneti-,
efemere, alteori mai vii, chiar violente. Ultimele mamifestă tulbu-
rări serioase în sfera intelectului, pînă la alterarea discernămîn»
tului critic, a simţului proporţiilor, a situaţiilor, a înţelegerii ţ|
adaptării pertinente, raţionale, la realităţi noi.
în lumea afectivităţii, aşa cum am arătat, se pot prodin *•
dezechilibre sensibile, bruşte, impresionante, îmbrăcînd o (ţ.n
largă de prezenţe comportamentale, iar în sfera voinţei, a aci n
taţii, percepîndu-se fenomene de diminuare de tonus sau, din cu
tra, de excitaţii vii care conduc la reacţii insolite, vestimentatc i
psihiatric. Psihozele reactive întîlnite aici se recunosc prin 11 1 f,
tura pe care o menţin în aria simptomatologicului cu psihoti i
matismele resimţite în diverse momente ale evoluţiei tuberculii-
Procesele psihoreactive nu se pot confunda cu tablourile n
vrotice despre care vom vorbi mai departe şi nici cu psiho/a, m
niaco-depresivă sau schizofrenia, chiar dacă unele fenomene pi
expresia lor de moment ar putea să le apropie de aceste emu.*
clinice.
Procesele psihoreactive se disting de obicei prin durata l
scurtă, redusă la cîteva zile sau săptămîni, cu excepţia psiruv/rl-"
reactive de dezvoltare care vor elabora stări durabile cu delii Uf l
hipocondriace, de fatalitate etc. Psihozele aşa-zise endogene î.)i AM
alte coordonate etiologice, o simptomatologie de mai largă roiţii
raţie, iar factorul psiho-traumatic, chiar în eventualitatea ca exil-
VKIJCK MORBIDE 169
1
\ŢI PXI/f/CE MORBIDE 175
1
junghi, strîngere în menghine etc. Cedează temporar la antincvraU
gice, dar reapariţia ei, mai ales la intelectuali, devine deseori o ob-
sesie în legătură cu suspiciunea unor afecţiuni grave (tumoră CCF8
brală, abcese, hemoragii etc.).
Astenia apare adesea nu numai la efortul minim, dar chiar ţi
la ideea că trebuie să se execute o acţiune oarecare.
Spre deosebire de ceea ce se întîmplă cu omul sănătos, în ne
urastenie oboseala nu cedează după repaos. Ea se însoţeşte de ti
astenie psihică, cu sen?aţia de creer gol. Pe fondul acestei astcn'.'i
ţîşnesc frecvent reacţii cu iritabilitate, tristeţe, fenomene vefţetu
tive ample.
Tulburările psihice se manifestă prin dificultăţi în concentra
rea atenţiei, cu corolarul ei : greutăţi aparente de memorie, de pci
cepţii clare. Se întîlnesc, de asemenea, des deficite în proccselr
intelectuale de elaborare (gîndirea cu operaţiile ei), de afectivităţi
(anxietate, emotivitate, tendinţă la depresie), tulburări senzoriali'
vegetative (parestezii, ameţeli, vîrtejuri).
Bolnavii pot avea palpitaţii (mai ales cei tineri), tulburări di
gestive, glandulare.
Dintre formele clinice ale neurasteniei, noi am găsit-o ca nui
frecventă pe cea cenestopată (peste 50% din cazuri), spre deose-
bire de 3C°' 0 cazuri în cadrul nevrozei astenice comune. Tulbura
rile viscera'e funcţionale a^ar mai rar în cadrul unor psihotraurne |
frecvent ele sînt determinate de o infecţie intercurentă sau pri'ii
l'titlllCE MORBIDE 18
1
ciliul fenomenului de asimilare a tulburărilor întîlnite la
> i i de suferinţă (inducţie).
.1 Icmei, forma cenostopată apare de obicei cu acuze visce-
lartc variate, remarcîndu-se convingerea solemnă în realita-
osior fenomene. Asemenea tulburări nu sînt sesizate perse-
', ritmic, şi bineînţeles, nu se compară cu complexul simpto-
•iţu1 al maladiilor viscerale, cu modificările organice ale aces-
\luhe din aceste tulburări somatice se referă la suferinţe la
l aparatului respirator : dureri toracice, lipsa de aer, sufo-
i ic.'i de hemoptizii etc.
urma simplă a nevrozei astenice este foarte rar întîlnită. în
>, ce.i depresivă, însoţită adesea de fenomenul obsesiv, apare
i procentaj de peste 30° /0 din cazuri. Afecţiunea se menţine
r n un timp mai lung şi este greu suportată de bolnavi, fiind
i .i cu prioritate la intelectuali şi la femei. Iată mai jos şi o
' 11' a nevrozei astenice în cadrul tuberculozei :
(',• T., 30 ani, contabilă : în cursul evoluţiei tuberculo/ei, în urma
n'i situaţii conflictuale (cu motivaţie conştientă), prezintă insomnie re-
|i(U, icfalee, oboseală, un puseu de depresie periodică, stare de pasivitate
«1'lOdpc permanentă. Nimic nu o anima, nu o tre/eşte la un tonus afec-
)iv adecvat, nu o impresionează nimic în mod deosebit, nici corespon-
'l«nţft primită, nici încercările de a fi smulsă din atmosfera aceasta de
< t r a personal şi bolnavi. Chiar prezenţa soţului şi fotografia copilului
nu o animă prea mult. Acuză doar dureri vagi în hipocondrul stîng
moi ales în torace, cu mici accese de sufocare, avînd mîinile mereu
i piept.
I I I . Psihoze şi psihopatii
Nu avem intenţia-a insista teoretic asupra a ceea ce rcpre
zintă aceste două entităţi clinice psihiatrice. Amintim doar că ele
se pot întîlni şi în cadrul evoluţiei tuberculozei.
în timp ce reacţiile de inadaptare, stările reactive patologice,
fenomenele nevrotice mai ales, sînt producţii psihogene legat?
aproape întotdeauna şi de existenţa tuberculozei, psihopatiile M
psihozele mari sînt afecţiuni cu punct de plecare, în marea majo
ritate a cazurilor, înaintea îmbolnăvirii tuberculoase, aceasta pn
tînd cel mult deveni factorul favorizant sau declanşator, în cazul
psihozelor, sau de decompensare în acel al psihopatiilor.
Descrierea psihozelor în ambianţa tuberculozei pulmonare, .1
polarizat mult în trecut atenţia cercetătorilor, a clinicienilor fti
ziologi şi psihiatri, a literaţilor etc. Un număr destul de impor->
tant de volume, lucrări, teze poartă un titlu aproape stereotip :
„Tuberculoza şi psihozele".
Pînă în 1950, s-au publicat ample materiale, privind îndeo-
sebi aşa cum am mai arătat — relaţia dintre această afecţiune ba
cilară şi schizofrenie, numeroşi autori pledînd chiar în favoarea
unei legături directe : cauză-efect.
Nici psihoza maniaco-depresivă (12), stările confuzionale, f cir
delirante sau halucinatorii (3), (4), (12), (13), (19), nu sînt nici ele
trecute cu vederea, o cazuistică aferentă, fiind prezentată într o
autentică „avalanşă" extrasă din numărul enorm de tuberculnii
cronici şi gravi aparţinînd trecutului. Ambianţa, decorul oferit cir
această severă afecţiune odinioară, favoriza în variate şi complexe
contexte relaţional-cauzale, declanşarea marilor psihoze, influcn
ţîndu-se mai mult sau mai puţin structura clinico-evolutivă a afe«
ţiunii de bază. îndeosebi, cronicitatea a determinat şi determină ţi
astăzi, particularităţi semnificative, îndepărtînd pînă la un punt't
morfologia psihozelor apărute, de cele de natură netuberculoa»3,
în cazurile observate de noi, psihozele îmbracă caracterele
descrise de autori în trecut, într-o expresie mai palidă calitativ
cantitativă a simptomelor. Ele apar îndeosebi la începutul sau în
tr-o fază mai tardivă a evoluţiei bolii bacilare. Puseele psihotice
\Tl PSIHICE MORBIDE 111
7
i;ate ca număr de durata tuberculozei, luînd aspecte, de cele
-mite ori atipice faţă de cele cunoscute în clinica psihiatrică,
i sura însă ce afecţiunea de bază se prelungeşte, atipia tablo-
l i n i c a psihozei tinde să scadă, apropiindu-se tot mai mult
iiruitologic şi evolutiv de schizofrenie, de psihoza maniaco-de-
.1, î n afara tuberculozei, în general, recidivele cînd apar, au
iţă mult mai scurtă, dar intervalul dintre ele diminua şi el.
ele aici survin mai ales în luna martie sau la primii paşi
Urmaţi ai primăverii, dar dezvoltarea lor cantitativă cunoaş-
itţoul în lunile iunie-iulie. Acest caracter sezonier ţine se pare
ninite transformări imunobiologice ale organismului în cadrul
ulozei pulmonare, instaurînd o patogenie insolită, de natură
l ) i l alergică, cu determinări noi de V.S.H., erupţii cuta-
iu- clc.
Kosenberg observă că pe măsură ce afecţiunea tuberculoasă
i r mai intensă, tulburările de conştiinţă în cadrul unor psihoze,
ininuă ca frecvenţă şi ca grad de intensitate. Alături de el, alţi
itori mai noi (10, 12, 13, 17, 19, 22), descriu, în pofida a ceea
1
ni s-ar părea la ora actuală stări amentive cu apariţii periodi-
', psihoze cu nuanţe anxios-depresive, halucinatorii, stări depre-
\ e periodice cu obsesia morţii sau din contra cu euforie, acestea
m urmă cu preponderenţă aşa cum am arătat, în secvenţele fi-
i l e ale dramei tuberculozei, la frontiera exitusului. Valurile psi-
• tlcc le-am întîlnit, ca şi alţi .autori, de obicei, fie într-un trecut
iBluberculos, sau apărînd ca prim val în formele severe ale ftiziei.
Prezenţa unei psihopatii în cursul tuberculozei trebuie neapa-
il sesi/ată, aceasta avînd un potenţial adesea malefic asupra con-
iţiilor de asigurare a unei terapii susţinute. Dezvoltarea dizarmo-
i.',i a personalităţii, dispozitiv „princeps" în psihopatii, pe de alta
.it'lc, poate suferi accentuări în condiţiile sanatorizării, unde in-
nislacţiile, dezideratele nerealizate, alte condiţii conflictuale sînt
i măsură a determina, pe lîngă obstacole, adesea de netrecut pe
iiiimul cooperării medic-pacient, adevărate „crize", decompensari
ulc, cu tablouri clinice proteiforme foarte greu de stapînit într-o
uitate de tuberculoză. Forţa de inducţie a acestor suferinzi cu
iicligenţă în majoritatea lor nealterată, asupra altor bolnavi, ră-
'ilne de temut. Unii dintre pacienţii cronici, lideri negativi ai sa-
.i.uoriilor, posedă un nucleu psihopatie care, în climatul staţiona-
tului, se poate desfăşura amplu, subiecţii făcînd prozeliţi printre
liolnavii cu temperament slab. Evadările din spital, nemotivate,
Jitii PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONA'I <
BIBLIOGRAFIE
1
Albon l,, Tuberculose et demence precoce, Paris, 1934.
Aloxandrescu 1., S. Blumenfeld, A. Arbore, Statutul social şi rolul bolna-
vului de tuberculoză, „Rev. Med. Chir.", nr. 3/1970, p. 751-753
Arhambault T., Essai clinique sur Ies rapports de la tub. et des maloc'ies
mentales, Paris, 1937.
1
Berman G., Psychosociologie de la tub. pulm. „Semaine med.", Janv.,
1943.
Blumenfeld S., l. Alexandrescu, Tr. Gheorghiu, Quelques consideroîions
concernant l'cctmte onirique chei Ies neurastheniques, „Ann. Med.
Psych.", Paris, 1-2, nr. 3, pp. 311-326.
f< Biînzei P., Itinerar psihiatric, Edit. Junimea, ediţia II, 1979, laşi.
/ Brinzei P., Scnpcaru Hh., Pirozynski T., Comportamentul aberant şi re-
laţiile cu mediul, Edit. Junimea, laşi, 1970, pp. 747-751.
ii Dumbăcescu N., Blumenfeld S., Psihologul şi psihologia bolnavului de
tuberculoză, 1970, „Rev. Med. Chir.", laşi.
190 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PUl.MONAII t
9. Bumbâcescu N., Alexandrescu l., Blumenfeld S., Arbore A., Aspect*
psihologico-socia'e ale tub. pulm., „Rev. Ftiziologia", 1973, pp. 13b-Mft
10. Cucu C. loan, Manifestări psihiatrice în clinica medicală, Editura Lllnm,
1977.
11. De Castra Garda L., Psychopathologie et tuberculose, „Rev. fcspună
de tub.", sept. 1943.
12. Ghiliarovschi V. A., Psihiatria Med., Edit. med. Bucureşti, 1953,
13. Gurevici M., Sereischi M., Manual de psihiatrie, Ed. a lll-a, Editura d»
stat, Bucureşti, 1949.
14. lonescu l., Introducere în psihologia medicală, Editura ştiinţifică, 1973,
15. Kreindler A., Nevroza astenică, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1961,
16. Meiu Gh., Sapira H., Sen A., Elias A., Borcea A., Contribuţii la pro-
blema raportului dintre încadrarea nosologică şi randamentul in ergo-
terapie la bolnavii psihici, „Neurologia", nr. 6, 1963, p. 481.
17. Michaux l., Psychiatrie, Editura Flammarion, Paris, 1965.
18. Neculau A., Blumenfeld S., Arbore A., Nicolae Măria, Probleme pllho*
sociologice într-un spital de tuberculoză, „Rev. Med. Chir.", 1970, nr, l,
pp. 755-759.
19. Predescu V. (sub redacţie), Psihiatria, Editura Medicala, 1976, Bucureşti,
20. Porot M., Psychologie des tuberculeux, 1950, Paris, Niestle.
21. Regis F., Precis de psychiatrie, Doin, Paris, 1923.
22. Rosenberg Z., Particularităţile psihozelor din cursul infecţiilor trenanlf,
„Jurnal neuropatologhii i Psihiatrii", Moscva, nr. 10, 1952.
PARTEA a lll-a
PSIHOLOGICE
ÎN TERAPEUTICA TUBERCULOZEI PULMONARE*
* S. Blumeafeld, I. Alexandrescu
1»5
2. Psihiatrul
;
3. Psihologul
RECUPERAREA BOLNAVULUI
DE TUBERCULOZA PULMONARĂ*
1. Definiţie. Terminologie
* Igor Volosievici
«• i l>l>URAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 203
2. Istoric
— „Cura de repaos.".
A YlII-a Conferinţă Naţională de tuberculoză din Bucureşti
(1962), a cărei tematică s-a axat pe profilaxia tuberculozei în me-
diul industrial şi rural-agricol, a pus în discuţie şi problema rea-
bilitării. Pe linia acestor preocupări, C. Anastasatu a subliniat
faptul că, în alegerea locului de activitate profesională la reînca-
drare, trebuie să se ţină seama de modul de vindecare al fostului
bolnav şi de gradul de recuperare a capacităţii sale de munca, rea-
lizat prin vindecare, acesta din urmă fiind apreciat prin experţi-
zarea ştiinţifică ; trebuie să se ţină seama, de asemenea, de muiuM
respectivă şi de condiţiile în care ea se desfăşoară, ca şi de efortul
fizic si intelectual pe care le cere — cu alte cuvinte — de profe-
siograma în cauză.
Numai pe baza datelor enunţate mai sus, factorii de răspun-
dere pot decide dacă vechea profesiune a bolnavului recuperat csia
sau nu compatibilă cu noua lui situaţie.
A IX-a Conferinţă Naţională de tuberculoză (1966) a avut ca
obiect de discuţie însăşi reabilitarea bolnavilor. Din datele expuse
a reieşit că, după 5 ani de urmărire a unui lot important de bol-
navi, 92,2 % dintre ei fuseseră încadraţi în muncă şi numai 7,8 "/D
fuseseră atinşi de invaliditate (Gartner şi colab.). Dintre cei reni*
cadraţi, peste 90 % şi-au păstrat vechea profesiune şi numai 5—
10 % au avut nevoie de reprofilare (Daniello, Nauman). Cercetiî •
rile au arătat că bolnavii reîncadraţi n-au prezentat diminuări alo
indicilor funcţionali şi de randament, decît în proporţie reduşi»,
care se pot şi mai mult reduce prin unele măsuri speciale.
Acelaşi obiectiv 1-a urmărit şi a X-a Conferinţă Naţionalii
de tuberculoză (1970), de data aceasta insistîndu-se asupra reînca-
drării bolnavului în producţie şi în societate într-un termen cît
mai scurt cu putinţă.
Aceste date demonstrează că, în condiţiile chimioterapiei, pro-
blema reîncadrării se pune cu totul altfel decît în trecut. Astă/i
există o mare majoritate de bolnavi care, prin vindecare, pot fi re-
daţi în l—2 ani societăţii din care au fost smulşi de boală.
Există totuşi un cuantum de bolnavi care nu se vindecă în
con'diţii satisfăcătoare, sau se vindecă clinic şi bacteriologic, dar
ramîn cu capacitatea de muncă diminuată. Pentru aceştia s-a su-
bliniat de către specialişti necesitatea introducerii în staţionar a
gimnasticii medicale şi a culturii fizice terapeutice din primele luni
i CUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 205
• Ic tratament, acordarea unei atenţii speciale kineziterapiei, acti-
i ,uca secţiilor de calificare (Daniello şi colab.).
Ca preocupări mai recente în problema care ne interesează,
menţionăm studiile lui N. Bumbăcescu şi A. Arbore asupra reabili-
urii bolnavilor de tuberculoză şi a problemelor de sociologie me-
dicală şi de ocrotire socială („Probleme de tuberculoză, X, 1971)"
|i iile lui C. Anastasatu privitoare la „Terapia tuberculozei pulmo-
nare", 1973.
în străinătate la Congresul XI al U.I.C.T. (Berlin, 1939),
«are nu a avut loc, dar rapoartele au fost publicate, Şir Warrier
Joncs mărturisea că nu putea răspunde afirmativ decît cu multă
pmdenţă la întrebarea: „Este cu adevărat posibil de a readapta
nihcrculosul"?
Prea multe erau motivele care constituiau atunci un obstacol
l i restabilirea bolnavului în starea sa anterioară.
Pentru mai tîrziu, menţionăm rapoartele lui Even, Pruvost şi
'nirrel, precum şl numeroasele lucrări ale şedinţei din 9 decembrie
l 'M 4 ale Societăţii de studii ştiinţifice asupra tuberculozei. Con-
r.iesul XV al U.I.C.T. (Istambul 1959) prin rapoartele lui Asseev,
<,irr, Douady, Nauman, Patiata, Kervran, Regii a adus noi ele-
mente la noţiunea de readaptare.
Unii autori (Carr) se întreabă dacă este totdeauna necesar de
.1 readapta tuberculosul, de vreme ce acesta se vindecă cel mai
•ulcsca fără sechele şi regăseşte intacte posibilităţile de a-şi relua
activitatea sa anterioară. Această opinie scoate în relief remarca-
bilele progrese făcute în terapeutică, dar traduce o concepţie cam
îngustă a readaptării.
Congresul XVI al U.I.C.T. (Roma, 1963) a precizat activi-
tăţile fizice pe care le pot îndeplini bolnavii de tuberculoză (rapoar-
tele lui Wier, Hazeman, Sebanov, Polanski, Babolini). La acest
«xigres au fost adoptate ca principii de bază ale terapiei moderne
in tuberculoză scurtarea perioadei de „bed rest" la cîteva luni sau
<hiar săptămîni şi introducerea ergoterapiei şi kineziterapiei ca
metode complementare uzuale în sanatoriu.
în raportul la al XlV-lea Congres Naţional de tuberculoză din
l'ranţa Freour a afirmat : „Sanatoriul de mîine va fi destinat re-
adaptării sau nu va mai exista".
La al XV-lea Congres Naţional de tuberculoză, Morvan, Puech
ţ! J. P. Scherding (1966), în raportul: „La readaption du tuber-
culeux adulte en Sanatorium", aduc ideea că a readapta tu'oer-
206 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
4. Acţiunea de recuperare
221
223
22»
BIBLIOGRAFIE
19. Mihăilescu P., Gartner A., Plopeanu D., Organizarea, evoluarea ţi prog-
noza combaterii tuberculozei în R. S. România, „Probleme de tubercu-
loza", XIII, 1974, p. 23.
20. Moisescu V., Papahagi C, Popescu M., Aspecte ale luptei antitubercu-
loase în mediul industrial, „Pneumo-ftiziologia", nr. 2, 1979, p. 67.
21. Predescu V., Terapia psihotropă, „Ed. Medicală", Bucureşti, 1968.
22. Platon Oh., Opere, voi. l, Editura ştiinţifica, Bucureşti, 1974!
23. Parhon C. l., Opere alese, voi. II, Editura Academiei R. S. Românie,
1957.
24. Popper M., Ftiziologia, Editura l. M. F. Bucureşti, 1955.
25. Robânescu N., Reeducarea neuro-motorie, „Ed. Medicală", Bucureşti,
1968.
26. Rubinstein S. L., Existenţă şi conştiinţă, Ed. Ştiinţifică, 1962 (tradusă din
limba rusă).
27. Teodorescu, Exarcu l., Explorarea paraclinicâ, „Ed. Medicală", Bucu-
reşti, 1970.
28. Trosner Ileana, Despre psihoigiena profesiunilor medicale, „Viaţa medi-
cală", nr. 1, 1979, p. 1.
29. Vogler Paul, Physio-therapie, Verlag der Ungarischen Akademie der
Wissenschaften, Budapest, 1964.
RBSUME
SUMMARY
This work is the first printed in România to deal with the psychic of the
patient suffer'mg from pulmonary tuberculosis and bas been designed to meet
the neecls of the specialist and also the readers tvithout any previous kno-
wledge o/ medicine or psychology.
The book cannot possibly treat all the problems set forth by the patient
suffering from pulmonary tuberculosis nor can it present an up-to-date world
bibliography in the field. It is, primarei-}', the result of practicai research and
consists, mainly, of a bunch of findings and recommendations.
The book has been divided into three sections.
The first section deals with the basic psychologic aspect of the patient
suffering from pulmonary tuberculosis, special attention being given to the
pre-morbid personality of the patient, the psycho-social implications of the
desease, to the factors and circumstances affecting his psychic life and behaviour.
With a view to their importance, a due place is given to the affective,
bio-physiological, socio-insthutional and motivational factors.
___________________________________235
PREFAŢA...........................................................................................................7
TUBERCULOZA ŞI BOLNAVUL DE TUBERCULOZA PULMONARA
(Preliminarii la studiul psihicului bolnavului de tuberculoza pulmonară)
(I. Alexandrescu, S. Blumenfeld)....................................................................9
PARTEA I
ASPECTUL PSIHOLOGIC. PRIVIRE ASUPRA PERSONALITĂŢII
BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARĂ ÎNAINTE DE
ÎMBOLNĂVIRE ŞI DUPĂ ÎMBOLNĂVIRE (I. Alexandrescu)
PARTEA A EtI-a
ASPECTUL RECUPERĂRII SOCIO-PROFESIONALE. PROBLEME
DL ASISTENTA PSIHIATRICO-PSIHOLOGICA ÎN TERAPEUTICA
TUBERCULOZEI ŞI DE RECUPERARE A BOLNAVULUI DE TU-
BI.KCULOZĂ PULMONARA
CAP. VII ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE PSIHIATRICO-PSIHO-
LOGICE IN TERAPEUTICA TUBERCULOZEI PULMO-
NARE (S. Blumenfeld, I. Alexandrescu) . . . . 1 9 3
1. Asistenţa psihiatrico-psihologică în sanatoriu . . . .193
2. Psihiatrul................................................................................................... 200
3. Psihologul.................................................................................................. 200
CAP. VIII RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZĂ
PULMONARA (Igor Volosievici)............................................... 202
1. Definiţie. Terminologie........................................................................ 202.
2. Istoric.................................................................................................... 203
3. Probleme ale adaptării bolnavului de tuberculoză . . . 20&
4. Acţiunea de recuperare....................................................................... 208
5. Modalităţi de recuperare................................................................... 215
RESUME............................................................................................................. 233
SUMMARY....................................................................................... 234
Hedactor : RODICA LAZARESCU
Referent : Cont. dr. C. ROMANESCU
Tehnoredactor : MIHAi BUJDHI
Apărut 1981. Format 61X86/16. Cc'i l,po 15.
Bun de tipar la 26.IU.198l.
Editura Junimea, str. Gheorghi Dimitrov, l
IAŞI — ROMANŢA