Lexi Co Logie

[ELEMENTE DE LEXICOLOGIE – CDȘ PENTRU CLASA A X-A (SUPORT DE CURS)]
COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU”, PITEȘTI

CATEDRA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII
<< ELEMENTE DE LEXICOLOGIE >>
- clasa a X-a -
(profil uman / pedagogic / vocațional)
TEORIE ȘI MODELE
DE ANALIZĂ LEXICALĂ
- ÎN VEDEREA PREGĂTIRII EXAMENULUI DE ADMITERE LA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ACADEMIA DE POLIȚIE –
Prof. dr. HIU ION-VALERIU
Editura Paralela 45
1
Lucrarea este elaborată conform programei școlare în vigoare pentru Examenul de admitere la
Facultatea de Drept și la Academia de Poliție.
Redactare: prof. dr. Ion-Valeriu HIU
Tehnoredactare: prof. dr. Ion-Valeriu HIU

Editura Paralela 45
Pregătire de tipar: Marius BADEA
Design copertă: Mirona PINTILIE
Corectură: Prof. Constantin VOICULESCU
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
HIU, ION-VALERIU
Limba și literatura română. Curriculum la decizia școlii << Elemente de lexicologie >> - Clasa a X-
a (profil uman / pedagogic / vocațional) / Teorie și modele de analiză lexicală în vederea pregătirii
Examenului de admitere la Facultatea de Drept și la Academia de Poliție / Ion-Valeriu HIU – Pitești:
Paralela 45, 2020
ISBN:
811.135.1
821.135.1.09
COMENZI – CARTEA PRIN POȘTĂ
EDITURA PARALELA 45
Bulevardul Republicii, nr. 148, Clădirea C1, etal 4, Pitești,
Jud. Argeș, cod 110177
Tel.: 0248 633 130; 0753 040 444; 0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492
E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro
Tiparul executat la tipografia Editurii Paralela 45
E-mail: tipografice@edituraparalela45.ro
Copyright C Editura Paralela 45, 2020
Prezenta lucrare folosește denumiri ce constituie mărci înregistrate, iar conținutul este protejat de
legislația privind dreptul de proprietate intelectuală.
www.edituraparalela45.ro
2
Cuvânt-înainte
Lucrarea Limba și literatura română. Curriculum la decizia școlii << Elemente de lexicologie >> -
Clasa a X-a (profil uman / pedagogic / vocațional) / Teorie și modele de analiză lexicală în vederea pregătirii
Examenului de admitere la Facultatea de Drept și la Academia de Poliție urmărește abordarea structurată a
noțiunilor de vocabular studiate în gimnaziu și în liceu și se adresează elevilor care se pregătesc pentru examenul
de Admitere la facultatea de Drept ori Academia de Poliție, și, implicit, tuturor liceenilor care simt nevoia unui
ajutor în sistematizarea cunoștințelor, în antrenarea competențelor din domeniul gramaticii, precum și în evaluarea
progreselor realizate de-alungul acestui proces. Organizarea prezentului ghid metodico-științific respectă întru totul
programa școlară aflată în vigoare și mai ales principiul eficienței și al învățării personalizate, care îi oferă elevului
posibilitatea de a-și concepe sistematizat un parcurs de studiu adecvat necesităților sale. Prezentul ghid este realizat
în urma constatării amare că școlile noastre sunt invadate de lucrări care pretind să vină în ajutorul tinerilor pentru
pregătirea examenelor. Ghidul este un proiect dedicat în exclusivitate elementelor de lexicologie și de
vocabular ale limbii române și se adresează celor care doresc să-și reîmprospăteze cunoștințele de vocabular,
dar și elevilor care studiază vocabularul în cadrul orelor de limba română.
Prima parte a ghidului cuprinde noțiuni detaliate despre disciplina Lexicologiei ca parte integrantă a
lingvisticii care studiază structura și dinamica lexicului (vocabularului), materialitatea, semnificația și originea
cuvintelor. Aceasta este prezentată din cele trei perspective ale abordării sistematice ale lexicologiei: morfonemia,
semantica și etimologia ca părți integrante ale acesteia. Din această parte nu lipsesc noțiuni bine exemplificate
precum: cuvântul, clasificarea cuvintelor, structura fonematică a cuvintelor, structura morematică a cuvintelor
(rădăcina, tema lexicală, familia lexicală, afixele), sensul cuvintelor, unitățuile minimale ale sensului, cîmpul
lexico-semnatic, evoluția semantică, etimologia cuvintelor, cuvinte moștenite, cuvinte împrumutate, cuvinte
calchiate, cuvinte create în limba română etc. Toate aceste noțiuni teoretice sunt bine argumentate și exemplificate
la tot pasul.
Cea de a doua parte cuprinde noțiunile despre Vocabular (conform structurii subiectelor Examenului de
Admitere la Facultatea de Drept / Academia de poliție) ce pot fi aplicate la clasă în decursul celor patru ani de
studiu liceal, constituind un real sprijin în pregătirea completă și complexă a elevilor. Acestea permit focalizarea
elevului pe anumite aspecte particulare în rezolvarea temelor, în realizarea sarcinilor de lucru sau a proiectelor din
cadrul orelor de limba română. Această parte vizează: definirea vocabularului, organizarea vocabularului,
vocabularul fundamental, masa vocabularului (arhaisme, regionalisme, neologisme, termeni tehnici și științifici,
elemente de argou, elemente de jargon), mijloacele de îmbogățire ale vocabularului (derivarea, compunerea,
schimbarea valorii gramaticale, împrumutul lexical, calcul lexical) și dinamica vocabularului. Toate noțiunile
teoretice sunt exemplificate și explicate pe înțelesul tuturor.
La sfârșitul ghidului sunt atașate câteva anexe utile în rezolvarea sarcinilor de lucru de acasă ale elevilor:
lista de prefixe și sufixe, lista de prefixoide și sufixoide, lista de omonime, lista de sinonime, lista de antonime și
lista de paronime.
Consider că acest ghid asigură oricărui elev o pregătire rapidă, temeinică și eficientă, deoarece respectă întru
totul structura programei Examenului de Admitere la Facultatea de Drept / Academia de poliție, clarifică și
sistematizează volumul mare de informații, fiind indicat nu numai în anul susținerii examenului, ci și în efectuarea
temelor la orele de limba și literatura română în toți cei patru ani de liceu. Există în aceste studii munca la clasă de
peste 10 ani și dragostea pentru cunoaștere.
2 septembrie 2019 - 12 august 2020
Autorul
3
ADIO, LA TÂRGOVIȘTE!
Versuri: Grigore Alexandrescu
Muzica: Anton Pann
.....................................................................................
Din sânul maicii mele, născut din griji, necazuri,

Răstriștea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit,
Ca ale mării repezi și groaznice talazuri,
De vântul relei soarte spre stânci am fost gonit.
Acuma pretutindeni întorc a mea vedere,

Și ochii-mi mulțumire deloc nu întâlnesc,
Căci nimenea nu simte cumplita mea durere,
Și oamenii pe mine trecând mă ocolesc.
Așa! așa! iubite, s-a dus scumpul meu bine;

Văzând că nu-mi rămâne plăcere pe pământ,
Văzând că pentru mine s-au dus zilele line,
Pui mâna pe’a mea frunte și caut un mormânt.
Din zilele trecute, din veacu, lucru de aur,

Din viea’mi fericire, din sfântul lor amoru,
Idei au rămas numai, precum o nălucire
Rămâne dimineața din visuri care sboru;
Așa, fără-ndoială, amara mea viață

De-acum e pentru mine năsip neroditor,
Ce vara îl usucă și iarna îl îngheață
Și nici o floare n’află sărmanul călător.
Dar însă suvenirul ființelor iubite

Va fi la al meu suflet la veci înfățișat
Ca frunzele aduse de vijelii purtate
Ca vechea lor tulpină ce-odată le-a purtat.
De visurile voastre, speranțe-amăgitoare,

Acum peste măsură mă văd îndestulat;
Fugiți, zadarnici zile, ce griji omorâtoare
Pe tânăra mea viață curând ați adunat.
Când toamna se arată al iernii rece soare,

Copacii fără slovă lasă frunze, se usuc!
A mea nenorocire uscând a vârstei floare,
Zic lumii un adio: iau lira și mă duc.
4
CUPRINS
Cuvânt-înainte...........................................................................................................................................p.3
A. ELEMENTE DE LEXICOLOGIE
1. OBIECTUL LEXICOLOGIEI CA DISCIPLINĂ LINGVISTICĂ............................................p.11

1.1. Ramurile principale ale lexicologiei și raporturile cu celelalte discipline lingvistice................p.11
1.2. Lexicologie vs. Lexicografie............................................................................................................p.12
a). Glosarul.....................................................................................................................................p.12
b). Dicționarul..................................................................................................................................p.12
c). Enciclopedia...............................................................................................................................p.13
2. MORFONEMIA – STRUCTURA MATERIALĂ A CUVINTELOR.......................................p.13

2.1. Cuvântul – unitate lexicală fundamentală a limbii.......................................................................p.13
2.1.1. Autonomia cuvântului...........................................................................................................p.14
2.1.2. Forma și conținutul cuvântului..............................................................................................p.14
2.1.3. Organizarea cuvântului..........................................................................................................p.14
2.1.4. Cuvântul ca unitate lexicală...................................................................................................p.15
2.1.5. Lexem, aloxeme și lexie........................................................................................................p.15
2.1.6. Clasificarea cuvintelor...........................................................................................................p.16
2.1.7. Formarea cuvintelor în limba română...................................................................................p.16
2.2. Structura fonematică a cuvintelor.................................................................................................p.16
2.2.1. Cuvinte monosematice și polisemantice...............................................................................p.16
2.2.2. Cuvintele după componența silabică.....................................................................................p.17
2.2.2.1. Cuvintele monosilabice.........................................................................................p.17
a). Cuvintele monofonematice.................................................................................p.17
b). Cuvintele bifonematice.......................................................................................p.18
c). Cuvintele plurifonematice...................................................................................p.18
2.2.2.2. Cuvintele bisilabice................................................................................................p.19
a). Cuvintele formate din trei foneme......................................................................p.20
b). Cuvintele formate din patru foneme...................................................................p.20
c). Cuvintele formate din cinci foneme....................................................................p.20
d). Cuvintele formate din șase foneme....................................................................p.20
e). Cuvintele formate din șapte foneme...................................................................p.21
f). Cuvintele formate din opt foneme.......................................................................p.21
g). Cuvintele formate din nouă foneme...................................................................p.22
2.2.2.3. Cuvintele polisilabice.............................................................................................p.22
2.3. Structura morfematică a cuvintelor...............................................................................................p.22
2.3.1. Rădăcina cuvântului..............................................................................................................p.23
2.3.2. Tema lexicală.........................................................................................................................p.24
2.3.3. Familia lexicală.....................................................................................................................p.24
2.3.4. Desinențele............................................................................................................................p.26
2.3.5. Afixele (sufixele și prefixele)................................................................................................p.26
2.3.5.1. Afixe derivate.........................................................................................................p.26
a). Prefixele..............................................................................................................p.26
5
b). Sufixele...............................................................................................................p.30
2.3.5.2. Afixe gramaticale....................................................................................................p.34
2.3.6. Alternanțele fonetice..............................................................................................................p.35
3. SEMANTICA – STRUCTURA SEMANTICĂ A CUVINTELOR.............................................p.35

3.1. Sensul cuvintelor..............................................................................................................................p.36
3.1.1. Noțiune – semnificație – sens................................................................................................p.36
3.1.2. Natura sensului......................................................................................................................p.37
3.1.3. Cuvinte monosemantice și polisemantice.............................................................................p.37
3.1.4. Delimitarea sensurilor cuvintelor polisemantice...................................................................p.37
3.1.5. Tipuri de sens lexical.............................................................................................................p.38
a). Sensul de bază (primar / etimologic) și sensuri derivate................................................p.38
b). Sensul principal și sensul secundar................................................................................p.38
c). Sensul denotativ și sensul conotativ...............................................................................p.39
d). Sensul propriu și sensul figurat......................................................................................p.39
3.2. Unitățile minimale ale sensului.......................................................................................................p.39
3.2.1. Seme......................................................................................................................................p.40
3.2.2. Sememul................................................................................................................................p.40
3.2.3. Semantem..............................................................................................................................p.40
3.2. Câmp lexico-semantic......................................................................................................................p.40
4. ETIMOLOGIA – ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA CUVINTELOR................................................p.42

4.1. Noțiuni generale...............................................................................................................................p.42
4.1.1. Principii în stabilirea etimoanelor.........................................................................................p.42
a). Principiul corespondenței fonetice.................................................................................p.42
b). Principiul legăturii semantice.........................................................................................p.43
c). Principiul concordanței lexico-gramaticale....................................................................p.43
d). Principiul atestării în limbă............................................................................................p.43
4.1.2. Tipuri de etimologie..............................................................................................................p.43
4.1.3. Originea limbii române..........................................................................................................p.43
4.1.4. Straturile etimologice în limba română.................................................................................p.44
4.2. Cuvinte moștenite............................................................................................................................p.44
4.1.1. Cuvinte de origine autohtonă – geto-dacă.............................................................................p.44
4.1.2. Cuvinte moștenite din latină..................................................................................................p.44
4.2 Cuvinte împrumutate......................................................................................................................p.45
4.2.1. Împrumuturi lexicale vechi....................................................................................................p.47
a). Cuvinte împrumutate din slavă.......................................................................................p.47
b). Cuvinte împrumutate din magiară..................................................................................p.47
c). Cuvinte împrumutate din turcă.......................................................................................p.47
d). Cuvinte împrumutate din gracă......................................................................................p.47
4.2.2. Împrumuturi lexicale neologice (neologismele)....................................................................p.48
4.3. Cuvinte calchiate..............................................................................................................................p.48
4.4. Cuvinte create în limba română.....................................................................................................p.48
4.4.1. Cuvinte create în limba română prin derivare.......................................................................p.48
4.4.1. Cuvinte create în limba română prin compunere...................................................................p.48
4.4.1. Cuvinte create în limba română prin conversiune.................................................................p.48
6
B. VOCABULARUL CA ANSAMBU DE UNITĂȚI LEXICALE
1. VOCABULARUL REPREZENTATIV...................................................................................................p.49
2. MASA REPREZENTATIV....................................................................................................................p.51
2.1. Arhaismele........................................................................................................................................p.51
a). Arhaismele fonetice...................................................................................................................p.52
b). Arhaismele semantice................................................................................................................p.52
c). Arhaismele lexicale....................................................................................................................p.53
d). Arhaismele morfologice.............................................................................................................p.54
e). Arhaismele sintactice..................................................................................................................p.54
2.2. Regionalismele..................................................................................................................................p.55
a). Regionalismele fonetice.............................................................................................................p.56
b). Regionalismele lexicale.............................................................................................................p.56
c). Regionalismele gramaticale.......................................................................................................p.57
d). Regionalismele frazeologice......................................................................................................p.58
2.3. Neologismele.....................................................................................................................................p.58
2.3.1. Rolul de modernizare a limbii prin neologisme....................................................................p.59
2.3.2. Împrumuturile lexicale neologice..........................................................................................p.60
a). Influența latinei savante..................................................................................................p.60
b). Influența limbii italiene..................................................................................................p.61
c). Influența limbii germane................................................................................................p.61
d). Influența limbii franceze................................................................................................p.62
e). Influența limbii engleze................................................................................................p.62
f). Influența limbii ruse........................................................................................................p.64
2.3.2. Procedee neologice interne (formațiile neologice interne și calcurile neologice).................p.64
a). Formațiile neologice interne...........................................................................................p.65
b). Calcul lingvistic..............................................................................................................p.66
2.4. Termeni tehnici și științifici..........................................................................................................p.68
2.5. Elemente de argou...........................................................................................................................p.68
2.5. Elemente de jargon.........................................................................................................................p.69
3. MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI............................................................p.70

3.1. Derivarea..........................................................................................................................................p.70
3.1.1. Derivarea progresivă cu prefixe și sufixe (prefixoide și sufixoide)......................................p.70
a). Derivarea cu prefixe și prefixoide..................................................................................p.70
b). Derivarea cu sufixe și sufixoide..................................................................................p.79
c). Derivarea parasintetică...................................................................................................p.86
3.1.2. Derivarea regresivă................................................................................................................p.87
a). Derivare postsubstantivală..............................................................................................p.87
b). Derivare postadjectivală.................................................................................................p.88
c). Derivare postverbală.......................................................................................................p.88
3.1.3. Derivarea prin substituție de afixe.........................................................................................p.88
a). Verbe..............................................................................................................................p.88
b). Substantive.....................................................................................................................p.88
c). Adjective.........................................................................................................................p.88
7
3.2. Compunerea.....................................................................................................................................p.89
3.2.1. După modalitatea de scriere (modul de realizare).................................................................p.89
a). Compusele unite prin cratimă (compunere prin alăturare).............................................p.89
b). Compusele legate (compunere prin compunere / aglutinare).........................................p.90
c). Compusele tematice (cuvintele independente / abreviate + afixoide)............................p.91
d). Compusele abreviate (compunere prin abreviere)..........................................................p.91
e). Compusele separate (compunere prin alăturarea de cuvinte cu sensuri
interdependente)..................................................................................................................p.93
3.2.2. După apartenența morfologică...............................................................................................p.93
3.2.3. După structura sintactică (după modul de formare)..............................................................p.94
a). Compuse prin parataxă și falsă parataxă (prin juxtapunere)..........................................p.94
b). Compusele prin hipotaxă și falsă hipotaxă (prin juxtapunere).......................................p.94
c). Compuse prin subordonare atributivă.............................................................................p.94
d). Compuse prin subordonare completivă..........................................................................p.95
e). Compuse prin coordonare...............................................................................................p.95
f). Compuse prin relația de echivalență (apozitivă).............................................................p.95
g). Compuse prin relația de interdependență.......................................................................p.95
3.2.4. După conținutul semantic......................................................................................................p.95
3.3. Conversiunea (schimbarea clasei morofologice)...........................................................................p.97
3.3.1. Mijloacele de realizare a schimbării valorii gramaticale......................................................p.97
a). Mijloace morfologice.....................................................................................................p.97
b). Mijloace sintactice..........................................................................................................p.97
3.3.2. Tipuri de schimbare a valorii gramaticale.............................................................................p.97
a). Substantivizarea..............................................................................................................p.98
b). Adjectivizarea.................................................................................................................p.99
c). Adverbializarea............................................................................................................p.100
d). Alte tipuri de conversiune / neconversiune..................................................................p.101
3.4. Trunchierea...................................................................................................................................p.102
3.5. Reduplicarea.................................................................................................................................p.102
3.6. Contaminația..................................................................................................................................p.102
3.7. Procedee mixte de îmbogățire a vocabularului...........................................................................p.103
3.7.1. Derivarea parasintetică (sufixare + prefixare).....................................................................p.103
3.7.2. Derivare și compunere.........................................................................................................p.105
3.7.3. Derivare regresivă și sufixare..............................................................................................p.105
3.7.4. Trunchiere și afixare............................................................................................................p.106
3.7.5. Reduplicare și afixare..........................................................................................................p.106
3.7.6. Compunere și abreviere.......................................................................................................p.106
3.8. Împrumutul lexical........................................................................................................................p.106
3.9. Calcul lingvistic..............................................................................................................................p.106
4. ORGANIZAREA SEMANTICĂ ȘI FORMALĂ A VOCABULARULUI (RELAȚIILE
SEMANTICE)............................................................................................................................p.107
4.1. Monosemia......................................................................................................................................p.107
4.2. Polisemia......................................................................................................................................p.108
4.3. Omonimia......................................................................................................................................p.111
4.3.1. Omonimele lexicale.............................................................................................................p.112
8
4.3.2. Omonimele gramaticale.......................................................................................................p.113
4.3.3. Omonimele lexico-gramaticale............................................................................................p.113
4.3.1. Omofonele și omografele....................................................................................................p.114
4.4. Sinonimia........................................................................................................................................p.114
4.4.1. Sinonimele afixale...............................................................................................................p.117
4.4.2. Sinonimele lexicale.............................................................................................................p.117
4.4.3. Sinonimele lexico-frazeologice...........................................................................................p.118
4.4.4. Sinonimele frazeologice......................................................................................................p.118
4.4.5. Sinonimele gramaticale......................................................................................................p.119
4.5. Antonimia.......................................................................................................................................p.120
4.5.1. Antonimele lexicale.............................................................................................................p.121
4.5.2. Antonimele afixale..............................................................................................................p.122
4.5.3. Antonimele lexico-frazeologice..........................................................................................p.123
4.5.4. Antonimele frazeologice......................................................................................................p.124
4.5.5. Antonimele gramaticale.......................................................................................................p.124
4.6. Paronimia.......................................................................................................................................p.125
4.6.1. Paronimele lexicale.............................................................................................................p.126
4.6.2. Paronimele afixale...............................................................................................................p.127
5. ERORI SEMENTICE................................................................................................................p.128
5.1. Pleonasmul......................................................................................................................................p.128
5.2. Tautologia......................................................................................................................................p.128
5.3. Confuzia paronimică.....................................................................................................................p.128
6. DINAMICA VOCABULARULUI............................................................................................p.128
6.1. Apariția unor cuvinte noi........................................................................................................p.129
6.2. Dispariția unor cuvinte...........................................................................................................p.129
6.3. Cuvinte care-și modifică sensul..............................................................................................p.129
6.4. Evoluția semantică a cuvintelor..............................................................................................p.129
a). Expansiunea sensului....................................................................................................p.129
b). Restrângerea sensului...................................................................................................p.129
c). Degradarea sensului......................................................................................................p.129
d). Înnobilarea sensului......................................................................................................p.129
e). Abstractizarea sau concretizarea sensului....................................................................p.129
f). Învechirea unui sens......................................................................................................p.129
g). Transferul între sensul propriu și sensul figurat...........................................................p.130
h). Polarizarea sensului......................................................................................................p.130
g). Înlocuirea sensului învechit cu unul nou......................................................................p.130
C. TESTE DE EVALUARE SUMATIVĂ

(grile de evaluare)
Testul 1..................................................................................................................................................p.131
Testul 2..................................................................................................................................................p.133
Testul 3..................................................................................................................................................p.135
Testul 4...................................................................................................................................................p.137
9
Testul 5..................................................................................................................................................p.139
Testul 6..................................................................................................................................................p.141
Testul 7..................................................................................................................................................p.143
Testul 8...................................................................................................................................................p.145
Testul 9..................................................................................................................................................p.147
Testul 10.................................................................................................................................................p.149
D. ANEXE
Anexa 1 – Lista de sufixe......................................................................................................................p.151
Anexa 2 – Lista de prefixoide..............................................................................................................p.161
Anexa 3 – Lista de sufixoide................................................................................................................p.164
Anexa 4 – Lista de omonime................................................................................................................p.166
Anexa 5 – Lista de sinonime................................................................................................................p.168
Anexa 6 – Lista de antonime................................................................................................................p.174
Anexa 7 – Lista de paronime...............................................................................................................p.177
10
A. ELEMENTE DE LEXICOLOGIE
(SUPORT DE CURS)
După cum se poate observa, cuvintele nu au, în general, valoare estetică în sine, nici elementele
morfologice şi sintactice nu dispun de valenţe stilistice, decât atunci când sunt situate într-un anumit
context şi când sunt adecvate temei, operei şi tipului de mesaj transmis de ea. Astfel că, în acest
demers, ne vom limita doar la analiza stilului la nivel lexico-semantic, deoarece comportă un grad înalt
de complexitate şi, respectiv, dificultate pentru elevi. Este ştiut faptul că nivelul lexico-semantic
constituie un segment de manifestare, prin excelenţă, a individualităţii creatoare a scriitorului,
capabil să ofere rarisime „delicii” interpretative.
1. OBIECTUL LEXICOLOGIEI CA DISCIPLINĂ LINGVISTICĂ

Lexicologia (fr. „lexicologie” > gr. „lexis” =,,cuvânt, vorbă, termen”; gr. „logos” = ,,știință”) este
o disciplină a lingvisticii care studiază sistemul lexical al limbii, adică modul în care este organizat, cum
funcționează, cum se schimbă și cum se îmbogățește vocabularul unei limbi. Pe scurt, putem spune că
lexicologia studiază problemele cuvintelor concepute ca unități lexicale și ca sistem.
Alte discipline lingvistice care au ca obiect de studiu cuvântul:
 onomasiologia: ramură a lingvisticii care studiază felul în care sunt numite obiectele din realitate;
 terminologia: disciplină lingvistică care are ca obiect de studiu felul în care sunt denumite
concepte din diferite domenii de activitate tehnico-științifice;
 onomastica: disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția
numelor proprii.
1.1. Ramurile principale ale lexicologiei și raporturile cu celelalte discipline lingvistice
Așa după cum reiese și din definiția anterioară, lexicologia studiază structura și
dinamica lexicului (vocabularului), în ceea ce privește materialitatea, semnificația și originea. De aici
rezultă și cele trei ramuri prin care se ocupă de studiul vocabularului:
 morfonemia – studiază structura materială a cuvintelor;
 semantica sau semasiologia – cercetează sensurile cuvintelor, semnificația și dinamica sensurilor;
 etimologia – studiază originea și evoluția cuvintelor;
Astfel că, lexicologia se ocupă cu studiul nivelului lexical al limbii, acest nivel fiind dezvoltat pe
baza nivelului fonologic al limbii și este în legătură directă cu nivelul morfologic. La rândul său,
nivelul lexical este baza pentru structurarea nivelului gramatical. Prin urmare, lexicologia, fonetica și
gramatica sunt cele trei părți componente care definesc o limbă vorbită și totodată disciplinele prin care
este studiată acea limbă. De altfel, lexicologia studiază lexicul unei limbi în evoluția istorică și sub
aspecte independente de evoluția istorică, de aici și împărțirea ei în diacronică și sincronică. Cele două
abordări ale sistemului lexical sunt complementare, în sensul că descrierea lexicului actual se bazează
pe studiul istoric al cuvintelor, iar studiul istoric are un termen de comparație în stadiul actual al
lexicului.
din perspectivă diacronică sau istorică, lexicologia unei limbi studiază dezvoltarea
vocabularului de-a lungul timpului în strânsă legătură cu evoluția societății umane și cu a colectivității
care vorbește limba respectivă. Obiectivul ei este stabilirea etimologiei cuvintelor sau analizarea
schimbărilor de sens ale acestora, intervenite în timp. Lexicologia limbii române studiază lexicul de la
momentul constituirii și evoluției lui, în toate perioadele de dezvoltare a limbii române, de la româna
comună (secolele VI-XIII) și până în prezent.
11
din perspectivă sincronică sau descriptivă lexicologia studiază lexicul unei limbi la un
moment dat al existenței ei (de obicei momentul actual), cu scopul de a observa modul de manifestare al
acestuia, precum și pentru stabilirea unităților lexicale și clasificarea lor după diverse criterii.
Lexicologia sincronică urmărește raportul dintre cuvânt și semnificația sa, o atenție specială fiind
acordată sinonimiei, polisemiei, analizei structurale a lexicului și a elementelor sale componente.
1.2. Lexicologie vs. Lexicografie
Lexicologia nu trebuie confundată cu lexicografia (fr. lexicographie). În prezent, prin lexicografie
înțelegem disciplina care se ocupă cu stabilirea normelor și metodelor de întocmire a dicționarelor
(monolingve, bilingve, explicative, etimologice, enciclopedice etc.), ramură a lingvisticii care se ocupă de
explicarea și definirea sensurilor cuvintelor, de clasificarea și înregistrarea cuvintelor în glosare,
dicționare, enciclopedii. Cele mai folosite lucrări în prezent sunt dicționarele și enciclopediile.
Lexicografia și lexicologia sunt discipline distincte, dar complementare. Lexicologia oferă
lexicografiei teorii și modele de studiu al vocabularului, iar lexicografia oferă lexicologiei materialul
lingvistic de cercetare înregistrare sistematic. Într-o lucrare lexicografică, materialul lingvistic este
ordonat după cuvinte-titlu, care înseamnă intrări în acea lucrare, utile în identificarea informațiilor
căutate despre cuvinte. Cuvântul-titlu este prezentat prin intermediul unei definiții lexicografice, care cel
mai adesea se referă la sensul cuvântului, dar uneori oferă și informații etimologice, de folosirea
gramaticală sau alte aspecte care țin de utilizarea acestuia în conformitate cu normele limbii literare.
După felul conținutului și după natura explicațiilor, lucrările lexicografice se împart în:
 glosare
 dicționare
 enciclopedii
a). GLOSARUL
Glosarul (lat. „glossa” = „cuvânt care trebuie explicat pentru a fi înțeles”) este o lucrare
lexicografică, de cele mai multe ori, de mici dimensiuni, în care sunt prezentate sensurile cuvintelor
dintr-un anumit text.
Glosarul apare în Evul Mediu ca o necesitate de a explica termenii din textele vechi care ar fi putut
ridica probleme cititorilor. La început, explicațiile era trecute deasupra cuvântului care trebuia explicat
sau la marginea rândului și conțineau termeni lexicali sinonimi sau chiar comentarii mai largi
menite să înlesnească înțelegerea textului. Începând cu secolul al XVI-lea, aceste explicații nu mai apar
în text, ci sunt trecute într-o listă de cuvinte separată, adăugată la sfârșitul lucrării. Acest mod de a
explica cuvintele este folosit până în prezent și poate fi întâlnit la finalul lucrărilor care folosesc cuvinte
populare, regionale sau uneori chiar științifice.
Un tip special de glosar este glosarul regional, o lucrare independentă în care sunt prezentate
cuvintele regionale specifice unui anumit grai. Glosarul regional este folosit în disciplina lingvistică
numită dialectologie, care cercetează variantele teritoriale ale unei limbi.
b). DICȚIONARUL
Dicționarul este o lucrare lexicografică de mai mare întindere decât glosarul și are ca scop
înregistrarea cuvintelor în ordine alfabetică și explicarea acestora din punct de vedere al formei și al
sensului cuvintelor dintr-o limbă privită în ansamblul ei.
Stabilirea principiilor și metodelor practice de întocmire a dicționarelor se face prin câteva
activități specifice, precum:
 selecția termenilor care vor forma inventarul dicționarelor, în funcție de care se va stabili
mărimea și natura viitoarelor dicționare;
 aranjarea termenilor în funcție de o anumită ordine (cronologică, logică etc.);
 stabilirea stilului definițiilor;
 alegerea exemplelor (citate sau fraze elaborate de autor);
 modul de tratare al omonimiei, polisemiei, sinonimiei, introducerea neologismelor;
12
Deși există mai multe tipuri de dicționare, practic fiecare domeniu al cunoașterii umane ar
putea avea propriile dicționare în care să fie explicați termenii relevanți pentru respectivul domeniu, din
punct de vedere al lingvisticii ne interesează doar dicționarele lingvistice.
În funcție de conținut de principiile care sta la baza întocmirii lor, dicționarele lingvistice se
împart în dicționare generale și dicționare speciale. La rândul lor, dicționarele generale se împart în:
explicative, ortografice și ortoepice, etimologice, mixte. Dicționare lingvistice speciale pot fi de
sinonime, antonime, omonime, paronime, limbaj poetic, de neologisme (de cuvinte recente), de argou, de
jargon, onomastice, idiomatice, toponimice, de maxime (sentințe, aforisme, axiome), de terminologie
lingvistică, frazeologice.
După limbile în care sunt întocmite, dicționare se împart în unilingve (monolingve), când sunt
redactate într-o singură limbă (în cazul nostru limba română) și dicționare poliglote (plurilingve), când
înregistrează cuvintele a două (bilingve) sau mai multe limbi. Pentru o anumită limbă cel mai important
este dicționarul monolingv, în care este înregistrat cea mai mare parte a fondului lexical sau doar o
anumită categorie de cuvinte. Pe lângă explicarea cuvintelor, acest tip de dicționar oferă și alte informații,
precum: pronunția, clasa gramaticală, definiția, folosirea în propoziții, sinonime, antonime, expresii
specifice, etimologie etc.
O serie de dicționare au ca obiectiv să prezinte vocabularul limbii române. Dintre acestea cele
mai importante sunt:
 DLRLC (Dicționarul limbii române literare contemporane) – 1955-1957 – 48.000 cuvinte
 DLRM (Dicționarul limbii române moderne) – 1958 – 49.649 cuvinte
 DEX (Dicționarul explicativ al limbii române) – 1975 – 56.568 cuvinte
 DA (Dicționarul limbii române) – 1913-1948 și DLR (Dicționarul limbii române) – după
1965 – 140.000 cuvinte și variante, din care 120.000 unități lexicale
 MDA (Micul dicționar academic) – 175.000 intrări, din care 125.000 cuvinte propriu-zise,
iar 50.000 variante lexicale
 DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române)
 DIN (Dicționarul normativ al limbii române ortografic, ortoepic, morfologic și practic)
 MDENC (Mic dicționar enciclopedic)
c). ENCICLOPEDIA
Enciclopedia este o lucrare lexicografică de dimensiuni impresionante, unele fiind împărțite în
mai multe volume și care prezintă toate cunoștințele umane clasificate alfabetic sau în funcție de domenii
de activitate. Enciclopedia nu urmărește explicarea sensurilor termenilor înregistrați, ci oferă o
perspectiva generală asupra nivelului la care a ajuns cunoașterea umană într-un anumit domeniu (artă,
istorie, literatură, știință etc.). Pentru o mai bună înțelegere a explicațiilor, enciclopediile se pot folosi și
de ilustrații, planșe, tabele, fotografii. Toate acestea fac dintr-o enciclopedie o lucrare complexă și
diferită de un dicționar clasic, descris mai sus.
2. MORFONEMIA – STRUCTURA MATERIALĂ A CUVINTELOR
Morfonemia este ramura lexicologiei care studiază cuvintele din punctul de vedere al structurii
materiale, din două perspective: fonematică și morfematică. Prezentarea structurii fonematice a
cuvintelor înseamnă prezentarea structurii cuvântului din perspectiva formei și identificarea unității
fonice minimale care formează învelișul sonor al cuvântului. Prezentarea structurii morfematice a
cuvintelor înseamnă prezentarea structurii cuvântului din perspectiva formei și identificarea unității
minimale cu conținut (semnificație) din alcătuirea cuvintelor.
2.1. CUVÂNTUL – UNITATE LEXICALĂ FUNDAMENTALĂ A LIMBII
Cuvântul reprezintă unitatea lexicală (unitatea de bază a vocabularului), unitatea fundamentală
a limbii (materialul de construcție a limbii în ansamblul ei), unitatea fundamentală a gândirii și a
comunicării dintre oameni.
Totalitatea cuvintelor (unităților lexicale) formează vocabularul (lexicul) limbii. Prezentate izolat,
precum în dicționare, cuvintele sunt independente, dar într-o comunicare, înțelesurile izolate se
13
contopesc și permit transmiterea unei anumite informații. Deși cuvântul este o noțiune deosebit de
importantă în lingvistică, până în prezent, datorită naturii complexe a acestei realități lingvistice, o
definiție pe deplin satisfăcătoare nu a fost oferită. Cu toate acestea, putem spune că orice definiție
a cuvântului trebuie să țină cont de trăsăturile lui esențiale: autonomia și interdependența
între formă și conținut. Pe baza acestor caracteristici, cuvântul ar putea fi definit simplu ca o structură
fonică autonomă, care are asociat un sens și poate să îndeplinească o funcție în comunicare.
O altă definiție, regăsită în Gramatica Academiei, prezintă cuvântul ca fiind o înșiruire de sunete
care au un înțeles și care capătă în procesul comunicării diferite întrebuințări gramaticale. Ion
Coteanu (1985) înțelege prin cuvânt un fragment care are autonomie față de enunț, prezintă o
distribuție proprie, poate fi substituit cu o unitate similară și este adesea permutabil. Liviu Groza
definește cuvântul ca un grup de sunete (uneori un singur sunet), care prin convenție este considerat ca
unitate autonomă a limbii, asociat cu un sens (sau complex de sensuri) și care prezintă un număr de
variante și de forme ca urmare a folosirii lui conform normelor gramaticale specifice limbii.
2.1.1. AUTONOMIA CUVÂNTULUI

Prin autonomia unui cuvânt înțelegem capacitatea lui de a fi scos dintr-un anumit context și de a
fi utilizat într-un alt context, fără ca acesta să-și piardă semnificația inițială.
„În fața casei am un copac uscat.” (cuvinte în context);
În, fața, casei, a avea, copac, uscat (cuvinte scoase din context)
În exemplul anterior, cuvântul autonom copac poate fi extras din propoziția anterioară fără să-și
piardă valoarea și semnificația inițială, aceea de „plantă lemnoasă cu crengi și coroană”.
2.1.2. FORMA ȘI CONȚINUTUL CUVÂNTULUI

Forma cuvântului se referă la manifestarea lui sonoră (pronunțarea), adică unul sau mai multe
sunete, și care poate avea și o reprezentare prin semne grafice (litere în scrierile alfabetice). Spre
exemplu, cuvântul copac este format din înșiruirea de sunete c-o-p-a-c (transcriere fonetică [kopak]).
Conținutul cuvântului se referă la imaginea mentală abstractizată și generalizată pe care un
vorbitor o asociază la pronunțarea sau scrierea unor sunete. Spre exemplu, sunetele c-o-p-a-c au
asociate imaginea abstractă de copac, care are semnificația de „plantă lemnoasă cu crengi și coroană”.
Prin interdependența dintre forma și conținutul cuvântului înțelegem că un grup de sunete care
nu au asociate nici măcar un sens nu constituie un cuvânt, precum și faptul că sensul care formează
conținutul există doar în măsura în care are asociat o formă. Spre exemplu, în limba română, înșiruirea de
sunete c-o-p-a-p reprezintă doar un complex sonor, deoarece nu are asociată niciun înțeles. În schimb,
complexul sonor c-o-p-a-c are asociat înțelesul de „plantă lemnoasă cu crengi și coroană” și invers,
înțelesul acesta există, deoarece are asociată forma menționată anterior, copac. Prin urmare, între
forma copac și conținutul „plantă lemnoasă cu crengi și coroană” există solidaritatea necesară existenței
cuvântului (noțiunii) copac. Chiar dacă forma și conținutul se află într-o relație de dependență, între
cele două aspecte ale cuvântului nu există o relație logică. Faptul că în limba română „planta lemnoasă cu
crengi și coroană” a fost numită copac este pur întâmplător și ține de convenție, ca dovadă că în alte
limbi aceeași semnificație au asociate alte forme sonore (en. „tree”, fr. „arbre”, germ. „baum”). În funcție
de cele două caracteristici ale cuvântului, forma și conținutul, se poate prezenta organizarea cuvântului.
2.1.3. ORGANIZAREA CUVÂNTULUI

În planul formei, cuvântul prezintă o organizare fonematică și morfematică, iar în planul
conținutului cuvântul are o organizare semantică. Pentru a descrie aceste tipuri de organizări, trebuie să
avem în vedere delimitarea și criteriile de delimitare ale elementelor minimale care alcătuiesc cuvântul
sub aspectul formei și al conținutului.
Pentru detalii despre organizările cuvântului, vezi organizarea fonematică, organizarea
morfematică, organizarea semantică.
14
2.1.4. CUVÂNTUL CA UNITATE LEXICALĂ

Cuvântul reprezintă unitatea lexicală (unitatea de bază a vocabularului). Totalitatea unităților
lexicale formează vocabularul (lexicul) limbii.
Privite ca unități lexicale, cuvintele se împart din punct de vedere al structurii în:
 simple: mama, masă, oraș, frumos, a merge, sus, pe, și
 derivate: preșcolar, neștiutor
 compuse: dreptunghi, binefăcător, doisprezece, bună-credință, floarea-soarelui
 îmbinări stabile de cuvinte (combinații de cuvinte), dar care din punct de vedere al înțelesului
se comportă „ca un singur cuvânt”.
O serie de lingviști consideră că în categoria unităților lexicale intră nu doar cuvintele
simple și compuse sau locuțiunile, dar și îmbinările stabile de cuvinte (construcții complexe
precum expresiile, zicătorile sau proverbele). Din punct de vedere lexicologic, construcțiile complexe
funcționează în vorbire ca entități distincte și au o structură care nu poate fi modificată, în schimb poate fi
analizabilă sintactic. Modificarea componentelor acestor structuri atrage după sine anularea caracterului
de unitate distinctă:
 locuțiune: de treabă, a băga de seamă, din când în când, prin urmare
 expresii: se face luntre și punte, cum te văd și cum mă vezi
 zicători: are zile cu carul, a dat în mintea copiilor, na-ți-o frântă că ți-am dres-o
 proverbe: Prietenul la nevoie se cunoaște. Cine se scoală de dimineață departe ajunge.
Diferența dintre cuvinte în general și cuvinte privite ca unități lexicale poate fi înțeleasă mai
bine cu ajutorul următorului exemplu:
Prin urmare , când îl rog ceva de bun-simț se face luntre și punte și mă ajută .
Dacă analizăm fraza, vom observa că este compusă din 17 cuvinte privite într-un sens general, care
înseamnă:
 11 unități lexicale individuale: a ajuta, bun-simț, când, ceva, de, a se face luntre și punte, îl,
mă, prin urmare, a ruga, și
 din care 8 sunt cuvinte simple: când, îl, rog, ceva, de, și, mă, ajută
 un cuvânt compus: bun-simț
 o locuțiune: prin urmare
 o expresie: a se face luntre și punte
2.1.5. LEXEM, ALOXEME ȘI LEXIE

Din dorința de a lămuri conceptul de cuvânt și pentru a aduce mai multa lumină în definirea
acestuia, lingvistica modernă a înlocuit termenul tradițional de cuvânt cu termeni precum lexem și lexie.
Lexemul, format după modelul fonemului din fonologie și a morfemului din gramatică, reprezintă
un morfem, dar cu semnificație lexicală, nu gramaticală. El denumește o invariantă formală și
semantică, adică radicalul stabil. În fapt, lexemul este forma standard a cuvântului sau forma-tip,
întâlnită în dicționare. (copac, casă, mașină)
Formele flexionare ale lexemului se numesc alolexeme (casei, caselor; copacii, copacului,
copacilor). După cum am văzut mai sus, cuvintele trebuie privite ca unități lexicale, care, la rândul lor,
pot fi alcătuite nu doar din cuvinte simple, ci și din îmbinări de cuvinte, care se comportă ca unități
individuale. Unii cercetători au considerat de cuviință să simplifice înțelegerea termenului, reunind toate
tipurile de cuvinte sub un nou termen, lexie (fr. lexie). Deci, prin lexii se înțeleg tipuri de cuvinte, simple
sau compuse, precum și expresii frazeologice și care sunt de fapt unități lexicale. Există și lingviști care
consideră că cele două denumiri complică inutil terminologia și nu aduc un folos în definirea cuvântului,
motiv pentru care recomandă folosirea noțiunii de unitate lexicală.
15
2.1.6. CLASIFICAREA CUVINTELOR

În funcție de numărul de foneme din care sunt alcătuite, cuvintele se împart în monofonematice și
polifonematice:
 Monofonematice sunt cuvintele formate dintr-un singur fonem (sunet-tip).
 Polifonematice sunt cuvintele formate din mai multe foneme.
În funcție de sensul lexical, cuvintele se împart în autonome și instrumente gramaticale.
 Cuvintele autonome denumesc obiecte, exprimă însușiri, caracteristici, acțiuni, numărul,
ordinea obiectelor, imită sau exprimă stări, emoții etc. Despre aceste cuvinte spunem că au sens
lexical.
 Cuvintele instrumente gramaticale servesc la realizarea relațiilor care se stabilesc între
cuvintele autonome în cadrul enunțurilor. Despre aceste cuvinte spunem că nu au sens lexical.
După numărul de sensuri, cuvintele se împart în monosemantice și polisemantice:
 Monosemantice sunt cuvintele care prezintă un singur sens.
 Polisemantice sunt cuvintele care prezintă mai multe sensuri.
În funcție de formă și sens, cuvintele se împart în omonime, sinonime, antonime, paronime.
 Omonime sunt cuvintele cu formă identică și înțeles total diferit.
 Sinonime sunt cuvintele cu forme diferite, dar cu înțeles identic sau foarte asemănător.
 Antonime sunt cuvintele cu formă diferită și înțeles opus.
 Paronime sunt cuvintele aproape identice sau foarte asemănătoare că formă, însă diferite ca
înțeles.
În funcție de structură fonetică (foneme și accent) și de structură grafică, cuvintele se împart în:
 Omofone sunt cuvintele care se pronunță la fel, dar nu sunt grafic identice.
 Omografe sunt cuvintele care se scriu la fel, dar diferă din punct de vedere fonetic.
2.1.7. FORMAREA CUVINTELOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Prin formarea cuvintelor se înțelege obținerea unor noi cuvinte de la materialul lingvistic deja
existent printr-un ansamblu de procedee specifice limbii. După importanța acestor procedee, acestea se
împart în principale și secundare. Procedeele prin care se formează cuvintele în limba română sunt
dezvoltate la capitolul Mijloace de îmbogățire a vocabularului, motiv pentru care nu vor fi dezvoltate și
aici. Pentru mai multe detalii, vezi derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale – procedee
principale și trunchierea, reduplicarea și contaminația – procedee secundare.
2.2. STRUCTURA FONEMATICĂ A CUVINTELOR
Prezentarea structurii fonematice a cuvintelor se face prin analizarea realizărilor sonore și
grafice ale cuvintelor și înseamnă identificarea unităților fonice minimale care formează învelișul
sonor al acestora.
Sub aspectul formei, din punct de vedere sonor, cuvintele sunt formate din unități fonice
minimale, numite foneme (sau sunete-tip). Fonemele reprezintă o clasă de sunete echivalente
funcțional sau sunete-tip, care servesc la diferențierea unui cuvânt de altul.
 cuvântul casă este format din fonemele /c/, /a/, /s/, /ă/ ;
 cuvântul masă din fonemele /m/, /a/, /s/, /ă/;
 c, m sunt foneme diferite pentru că diferențiază două cuvinte diferite casă, masă (fonetica
studiată în școală numește aceste unități fonice minimale sunete).
2.2.1. CUVINTE MONOSEMANTICE ȘI POLISEMANTICE
Fonemele inventariate în sistemul fonologic al limbii române pot realiza, singure sau în grupuri,
unități supraordonate cu valoare lexicală (cuvinte):
16
 Atunci când sunt formate dintr-un singur fonem (un singur sunet-tip) cuvintele sunt
numite monofonematice (e, a, i, o etc.);
 Atunci când sunt formate din mai multe foneme sunt numite polifonematice (casă, carte,
școală, elev etc.).
În limba română există foarte puține unități monofonematice, cele mai multe fiind polifonematice
și pot avea între două și zece-cincisprezece foneme. Există și cuvinte care au număr mai mare de foneme,
dar sunt mai rare: incompatibilitate (17), incombustibilitate (18), incomprehensibilitate (21),
sternocleidomastoidian (22). Toate unitățile lexicale, cu excepția celor monofonematice pot fi
descompuse (segmentate în limbaj fonologic) în elemente subordonate. Spre exemplu, cuvântul casă, cu
sensul de „construcție folosită de oameni ca locuință”, este format din fonemele /c/, /a/, /s/, /ă/, care se
grupează în silabele [ca] ‒ [să].
2.2.2. CUVINTELE DUPĂ COMPONENȚA SILABICĂ
Din punct de vedere al numărului de silabe, cuvintele limbii române sunt foarte variate. Avem
cuvinte formate din una sau doua silabe, numite cuvinte scurte și din mai multe silabe, numite cuvinte
lungi. Conform unor statistici efectuate de lingviști, în limba română obișnuită se folosesc mai frecvent
cuvintele scurte, în timp ce în limbajul cultivat al persoanelor erudite cele mai lungi:
 cuvinte monosilabice (1 silabă): a, o, ac, ba, jar, lup, bloc, astm, breaz, strâmb, ștreang
 cuvinte bisilabice (2 silabe): aer, ușă, iapă, elev, aveau, abrupt, poartă, dovleac, prostesc,
scrântesc
 cuvinte polisilabice (mai mult de 2 silabe): frigider, bunătate, extraordinar, incoruptibilitate
Un fapt interesant care merită menționat este că lungimea silabelor tinde să descrească odată cu
numărul silabelor:
 cuvinte monosilabice au maximum 7 foneme: ștreang
 cuvintele bisilabice au maximum 5 foneme: scrân-ciob
 cuvintele trisilabice și tetrasilabice au maximum 4 foneme: a-pe-ti-sant
 cuvintele cu mai mult de 5 silabe au maximum 3 foneme: ver-sa-ti-li-ta-te
2.2.2.1. Cuvintele monosilabice

Cuvinte monosilabice sunt cuvintele formate dintr-o singură silabă. La rândul lor, acestea se
împart după numărul de foneme în:
 monofonematice
 bifonematice
 plurifonematice
a). Cuvintele monofonematice
Cuvintele monofonematice sunt formate dintr-un singur fonem și nu pot fi folosite singure:
 a: a văzut (verb auxiliar), a mea (articol posesiv), e dificil a cânta (prepoziție), a! (interjecție);
 o: o mașină (articol nehotărât la feminin), o aud (pronume personal la feminin), o!
(interjecție)
 i: i s-a comunicat (pronume personal, dativ),
 e: e frumos (pronunțat [ie], verb).
Există și câteva cuvinte formate dintr-un singur fonem, dar care sunt asilabice. Nici acestea nu
pot fi folosite singure, deoarece nu pot forma singure vocale (mai puțin -i-), motiv pentru care caută
suport vocalic și se leagă prin cratimă de cuvântul care urmează sau precede:
 -l-: văzându-l; l-a zărit, auzitu-l-ai (pronume personal la masculin)
 -m-: m-a văzut, văzutu-m-a (pronume personal, acuzativ)
 s-: s-a aplecat, duce-s-ar (pronume reflexiv, acuzativ)
 -i-: i-am dat, spune-i (pronume), nu-i frumos (verb, indicativ prezent)
17
b). Cuvintele bifonematice

Cuvintele bifonematice sunt formate din două foneme și se prezintă în 4 structuri diferite:
Vocală + consoană
 ac, al, am, an, ar, as, aș, at  of, ol, om, op, or, os
 îl, în, îs  ud, uf!, un
 ic, im, in, ir, iz  ăl
 el, ev
Vocală + semivocală
 ai, au  oi, ou
 îi  ii
 eu, ei
Semivocală + vocală
 ia, ea
Consoană + vocală
 ba  mă, mi  ta, te, tu
 ca, ce, ci, că, cu  na, ne, ni, nu  ța!, ți
 da, dă, de, di!, do, du  pa!, pe  va, vă, vi
 fa, fă, fi, fu  ră, re  za, zi
 ha!, he!, hi!, ho!, hu  sa, să, se, si
 la, lă, le, li  șa, și
c). Cuvintele plurifonematice
Cuvintele polifonematice se prezintă în 22 de structuri diferite și pot fi formate dintr-un număr de
foneme cuprins în 3 și 7:
Consoană + vocală + consoană
 bac, bal, ban, bat, băl, băț, bec, bir, bis,  gaj, gaz, gât, gol, guz
bâz!, bon, bor, bot, buf!, bun  hal, har, hăt, hep!, hil, hâc!, hop, hun
 cad, cal, cam, cap,car, caș, caz  jaf, jar, jeg, jeț, jir, joc, jos, jug, jur
 dac, dar, des, din, dop, dor, dur, dus  lac, lan, leg, leș, lin, loc, loz, lup, lut
 fag, far, fel, fes, fin, fir, fân, foc, for,
fum, fus
Consoană + diftong
 bai, bau, bea, boi, bei, bou  hai, hau, hei
 cai, cui  joi
 dai, dau, doi  vai, vei, viu, voi
 foi, fui  zău, zeu, zei, zoi
 goi
diftong + consoană
 iad, iar, iaz, ied, iod, Ion
vocala + 2 consoane
 alb, arc, ard, opt, urc,usc
consoană + vocală + 2 consoane
 bard, calc, dalb, fapt, gang, hang, jant, lanț, malț, naft, parc, raft, saft, șart, tact, țanc, vals
2 consoane + vocala + consoană
 blam, blat, blid, bloc, bluf, brad, brav,  clar, drac, flec, glaf, hram, jder, plan,
breb, bric, brom, brun, brut slab, spor, șlep, tac, vrac, zbat
18
consoană + diftong + consoană
 baiț, biet, beam  hait, hoit  raid, roib
 cauc, caut, coif, cuib  leac, leat  șoim
 doar, deal  miel, miez  veac, vier
 fain, fier  pier
2 consoane + diftong
 brâu  grai, grei, greu, grâu,  scai, sloi, spui, stai,
 clei, croi grui stau, stea, stei
 frâu  prau  trai, trei
 vrea, vrei, vreo
diftong + 2 consoane
 iaht, iert
consoană + triftong
 beau
triftong + consoană
 Ioan
vocală + consoane
 astm, istm
consoană + vocală + 3 consoane
 carst, harșt!
2 consoane + vocală + 2 consoane
 creps, clovn  flanc, flasc, flirt, franj,  prind, prost, prund
 drept, drops fruct  scurs, spirt, stâlp
 grind, grund  trist, trosc, trust
3 consoane + vocală + consoană
 screm, scrib, scris, scrum, strat, strop, struț
consoană + diftong + 2 consoane
 piept, toast
2 consoane + diftong + consoană
 breaz, clean, hrean, steag, treaz
3 consoane + diftong
 splai, strai
2 consoane+ triftong
 șleau, vreau
3 consoane + vocală + 2 consoane
 splint, strict, strâmb, strâmt, strung, ștrand
3 consoane + diftong + consoană
 streaz
 3 consoane + diftong + 2 consoane
 ștreang
2.2.2.2. Cuvintele bisilabice
Cuvinte bisilabice sunt cuvintele formate din două silabe. Gruparea acestor cuvinte poate fi făcută
după numărul total de foneme (între 3 si 9). Conform acestei clasificări, fonemele pot fi grupate în 78 de
structuri. Din exemplele de mai jos se observă că cele mai numeroase structuri și mai variate structuri se
realizează în cuvintele formate din 5, 6, 7 foneme.
19
a). Cuvinte formate din trei foneme
1. V + diftong 3. V + CV
 aia, ouă  apă, ară, ață, ițe, ușă
2. V + VC 4. CV + V
 aer, aur  bău, luă, sui
b). Cuvinte formate din patru foneme
1. V +C diftong  oaie
 abia, alei, avea, oboi 6. VC + CV
2. diftong + CV  arde, asta, erhă, încă, ofta, unde, urcă
 iadă, iama, iapă 7. CV + diftong
3. V + CVC  baie, cuie, laie, suie, taie, vuia
 abac, abil, elev, iris, opac, uman 8. CV + VC
4. V + CCV  caic, faun, faur, laur, taur
 acru, află, icre, oblu, ocru 9. CV + CV
5. diftong + diftong  bară, casă, masă, rasă, soră, tufă, vite
c). Cuvinte format din cinci foneme
1. V + C triftong 12. CV + CVC

 aveau  bălan, dorit, fazan, local, popor, vagon
2. V + C diftong C 13. CV + triftong
 alean, aveam  suiau, muiau, puiau, tăiau, vuiau
3. V + CVCC 14. CV + CCV
 adept, afect, arest, efect, onest  cadru, codru, latră, lotru, patru, șatră,
4. V + CCVC vatră
 acrit, aflam, ecran, obraz 15. diftong C + CV
5. diftong + CVC  iarbă, ierta, iușcă, oaste, oiște
 iadeș, iatac, iavaș, oinar, uitat 16. C diftong + diftong
6. VC + C diftong  moaie, foaie, zoaie
 ardei, întâi, ornai, urcai 17. C diftong + CV
7. VC + CVC  doină, faină, haină, moină, puică, taină
 actor, alcov, ergan, icter, optuz, orfan, 18. CVC + CV
urban  bancă, curbă, deltă, pantă, torță
8. VC + CCV 19. CCV + VC
 aspru, intru, întru, ultra, umbră  briat, creat, grăit, trăit, triat
9. diftong + VCC 20. CCV + diftong
 iaurt  bruia, grăia, plouă, trăia
10. CV + VCC 21. CCV + CV
 fiind, luând, viind  blană, crapă, flamă, placă, trenă, vrajă,
11. CV + C diftong zgură
 baboi, butoi, cadou, lăsai, mării
d). Cuvinte format din șase foneme
1. V + CC diftong C 3. VC + CCVC
 oplean, opream  astral, intrat, intrus, întreg, umblat,
2. VC + CVCC umbrit
 abrupt, advers, azvârl, intact, orfism 4. CV + C trifotng
20
 băteau, cădeau, mureau, puteau  castru, cuscră, dintru, pentru, simplă
5. CV + C diftong C 13. CCV + diftong C
 băteam, cădeam, puteam, săream,  graiul, plaiul, traiul
vedeam 14. CCV + C diftong
6. CV + CVCC  briboi, flăcăi, glumea, grăbea, plăsea
 balast, budist, delict, decont, necopt 15. CCV + CVC
7. CV + CCVC  bravul, flanel, global, trotil, vrăjit,
 cabrat, dublat, cofraj, pătrat, reglaj zvonar
8. C diftong + CVC 16. CCV + CCV
 laibăr, mieluț, reavăn, roiban, seamăn  brâglă, greblă, sticlă, treflă
9. C diftong + CCV 17. C diftong C + CV
 loitră, neagră, moaflă, piatră  coardă, fiartă, meargă, poartă, soartă
10. CVC + C diftong 18. CC diftong + CV
 băltău, băltoi, bărbie, curtau, luptau,  fleică, groasă, spaimă, troacă
purtau 19. CCVC + CV
11. CVC + CVC  brăncă, cruntă, frunte, glonte, ploscă
 barbar, cartof, hârbar, migdal, singur 20. CCCV + CV
 stradă, strigă, strofă, strună
12. CVC + CCV
e). Cuvinte format din șapte foneme
1. CV + CC diftong C  bravând, crăpând, flămând, presimt,

 boblean, dovleac, mocrean, viclean scălâmb
2. CV + CCVCC 9. C diftong C + C diftong
 cadrist, cuprins, nefript  mierloi, miorlau!
3. C diftong + CCVC 10. CC diftong + CVC
 pietriș  scuipat
4. CVC + CVCC 11. CCVC + C diftong
 băsnind, căscând, gardist, răcnind,  drepnea, drâmboi, fruntea, grindei
verdict 12. CCVC + CVC
5. CVC + CC difotng  grndul, plesnit, pleșcar, plimbat
 candriu, păstrai, răscroi 13. CCCV + C diftong
6. CVC + CCVC  sclipea, strivea
 discret, dispreț, mistreț 14. CCC diftong + CV
7. CCV + C diftong C  scroafă, straiță, streajă
 bârfeam, credeam, premiul, priveam 15. CCCVC + CV
8. CCV + CVCC  scrânti, sprijini, strânse
f). Cuvinte format din opt foneme
1. CVC + CCVCC 5. CCVC + C triftong

 contrast, descresc  creșteau, crâcneau, stâlceau
2. CC diftong + CVCC 6. CCCVC + C diftong
 scuipând  strâmbau, strânsei, scrâșnea, scrumbie
3. CCVC + CVCC 7. CCCVC + CVC
 prostesc, stârnesc  strungar, stropșit, strâmtat, scrâșnet
4. CC diftong C + CVC 8. CCC diftong C + CV
 bleojdit, pleoștit  Scroambă
21
g). Cuvinte format din nouă foneme
1. CC diftong C + C diftong C 4. CCCVC + CVCC

 pleoșteam  scrântesc, scrâșnesc, stropșesc
2. CC diftong C + CVCC 5. CCCVC + C triftong
 pleoștesc, pleoștind  scrânteau, scrâșneau, stropșeau
3. CC diftong C + C triftong 6. CCCVC + C diftong C
 pleoșteau  scrânciob, scrânteam
2.2.2.3. Cuvintele polisilabice

Cuvinte polisilabice sunt cuvintele formate din mai mult de două silabe. În limba română,
cuvintele pot avea până la 10 silabe, cu tot cu adaosul flexionar de o silabă a substantivelor la genitiv și
dativ plural și cu adaosul de două-trei silabe a verbelor la mai-mult-ca-perfect.
 da (1 silaba la prezent) – dăduserăm, dăduserăți (4 silabe la mai-mult-ca-perfect)
Merită menționat că lungimea silabelor tinde să descrească odată cu numărul silabelor.
2.3. STRUCTURA MORFEMATICĂ A CUVINTELOR
Structura morfematică a cuvântului înseamnă prezentarea structurii cuvântului din perspectiva
formei și identificarea unităților minimale cu conținut (semnificație) din alcătuirea cuvintelor, numite
morfeme. Identificarea morfemelor pune în evidență structura morfematică a cuvintelor. Analizarea
structurii morfematice a cuvintelor se face cu ajutorul unor concepte precum: rădăcină, radical, temă,
afix, sufix, prefix; cuvânt de bază (cuvânt bază), bază de derivare.
Morfemul este unitatea minimală de expresie, segmentul constructiv al unui cuvânt, care are un
sens lexical sau gramatical. Morfemul rezultă din analizarea unui cuvânt în elementele sale constitutive.
A fost creat prin analogie cu termenul de fonem din fonetică și acesta din urmă fiind o unitate minimală
abstractă care se realizează concret, prin diferite variante. Prin urmare, morfemul reprezintă o clasă de
variante, care poate avea un sens lexical sau gramatical.
Din perspectiva morfemului, un cuvânt înseamnă o îmbinare de cel puțin două morfeme, din care
unul trebuie să exprime o noțiune. Astfel, noțiunea de cuvânt presupune:
- rădăcină sau morfem rădăcină = existența unui element central de expresie, supus mai puțin
alterărilor;
- afixele sau morfemele afixale = elementele care gravitează în jurul elementului central de
expresie și care-l completează, îi schimbă înțelesul sau valoarea gramaticală. Acestea pot fi lexicale
(morfeme derivative: rădăcina / radicalul, tema lexicală, afixele), gramaticale (morfeme flexionare prin
intermediul cărora se manifestă categoriile gramaticale în flexiunea cuvintelor: genul, numărul, cazul;
modul, timpul, persoana și numărul) sau lexico-gramaticale (desinențele și sufixele gramaticale).
Morfemul gramatical poate fi și ∅ și poate înțeles dacă este privit în interiorul flexiunii unui cuvânt
(pom∅ – pomul – pomi, pomii, pomului, pomilor). Morfemele gramaticale pot fi împărțite și în:
 morfeme segmentale (majoritatea morfemelor sunt de acest fel și sunt formate din foneme);
 morfeme suprasegmentale (accent și intonație, folosite în diferențierea formelor
omografe).
morfem-rădăcină = rădăcina (radical), tema
morfeme afixale = afixele
morfeme derivative = prefixele, sufixele
morfeme flexionare = desinențele, sufixele gramaticale
22
Orice cuvânt derivat este format din două părți: baza de derivare și derivativul (numit și afix),
chiar și în cazul derivării parasintetice (cu sufixe și prefixe).
 desface este format din prefixul (derivativ) des- + baza de derivare face
 închipui este format din derivativul complex (sufix și prefix) în- -ui + baza de derivare chip
Baza de derivare poate fi simplă și neanalizabilă, iar atunci se numește rădăcină.
 căsuță este format din baza de derivare sau rădăcina căs- + sufixul -uță
Atunci când este complexă și este analizabilă, baza de derivare este la rândul ei un derivat, adică e
formată din rădăcină și cel puțin un afix. În acest caz, baza de derivare se numește temă lexicală.
lăptăreasă este format din baza de derivare, care este temă lexicală lăptar + sufixul -easă;
tema lăptar este formată din rădăcina lăpt- + sufixul -ar.
Cuvântul folosit ca punct de plecare pentru formarea altor cuvinte, înregistrat în dicționare, se
numește cuvânt-bază, iar cel format prin adăugarea afixelor se numește derivat. În dicționare, derivatele
sunt explicate prin indicarea cuvântului-bază și nu prin indicarea rădăcinii sau temei.
 frumusețe în dicționar este explicat prin cuvântul de bază frumos + sufixul -ețe
Există situații în care cuvântul-bază se aseamănă cu baza de derivare, dar acest fapt este
întâmplător și nu reprezintă un motiv pentru a pune semnul egal între cele două concepte.
 lemnos format din cuvântul de bază lemn, care este și radical + sufixul -os
Atunci când cuvântul-bază nu are în structura sa niciun afix derivativ, acesta se mai numește și
cuvânt primar sau primitiv. (ex. frumos, lemn)
Cuvântul-bază poate fi și el un derivat.
 cărăușie este indicat în dicționar ca fiind format de la cuvântul-bază cărăuș, care la rândul lui
este un cuvânt derivat de la căra + sufixul -uș.
2.3.1. RĂDĂCINA CUVÂNTULUI

Rădăcina sau radicalul reprezintă elementul central de expresie al unui cuvânt, ireductibil din
punct de vedere morfologic (cel mai mic morfem), care rămâne de obicei neschimbat și este comun
cuvintelor din aceeași familie lexicală:
 cuvintele a scrie, a descrie, a înscrie, a prescrie, descriere, scriitor, scriitoricesc,
scriitură, scrisoare, reînscriere formează o familie lexicală și au ca element constant, rădăcina
scri–;
 cuvintele copilaș, copilandru, copilărie, copilări, copiliță, copilăresc, copilărește formează o
familie lexicală și au ca rădăcină copil–;
Rădăcina împreună cu afixele, adăugate înainte (prefixe) sau după (sufixe), formează cuvinte
noi sau cuvinte derivate:
 de la rădăcina drag, prin adăugarea afixelor -ălaș, -ălășenie, -uleț, -ulic, -uț, în-, -esc, -ire au fost
obținute cuvintele derivate dragă, drăgălaș, drăgălășenie, drăguleț, drăgulic, drăguț, îndrăgi,
îndrăgesc, îndrăgire, care formează o familie lexicală.
Rădăcina conține sensul lexical de bază pentru cuvintele familiei, chiar dacă acestea sunt părți de
vorbire diferite:
 a scrie (verb), scriitor, scrisoare (substantive), scriitoricesc (adjectiv)
Rădăcina cuvântului rămâne stabilă în timpul flexiunii și păstrează sensul lexical, precum în
exemplul următor:
 copil, copilului, copilule!
Deși rădăcina este purtătoarea sensului lexical, aceasta nu constituie, de obicei, singură un
cuvânt, ci împreună cu sufixe sau prefixe, formând ceea ce se numește temă lexicală.
 de la rădăcina drag, care este și cuvânt de bază, se obține tema lexicală îndrăg(i), comună
întregi flexiuni a cuvântului îndrăgim, îndrăgit, îndrăgind; de la aceeași temă lexicală se obțin și
cuvintele derivate îndrăgire, îndrăgitor
23
Deosebirea dintre temă și rădăcină este următoarea:
 rădăcina este neanalizabilă și constituie elementul comun pentru întreaga familie de cuvinte;
 tema este analizabilă și constituie elementul comun numai pentru formele unuia și aceluiași
cuvânt.
Unii cercetători consideră rădăcina și radicalul două noțiuni distincte. Prin radical numesc cel mai
mic morfem, care nu mai poate fi redus la alte subdiviziuni, iar prin radical înțeleg ceea ce este definit, de
obicei, ca tema cuvântului.
2.3.2. TEMA LEXICALĂ

Tema reprezintă partea cuvântului comună întregii flexiuni a acestuia, adică partea care nu se
schimbă în timpul flexiunii și este formată obligatoriu dintr-o rădăcină și cel puțin un sufix sau prefix.
Tema poate să coincidă cu rădăcina (radicalul) sau poate să fie formată din rădăcină și prefix
sau sufix:
 tema coincide cu radicalul: casă, case (cas-);
 tema nu coincide cu radicalul și este formată din prefix + radical: descrie (de+scri), dezbate
(dez+bat-) descânta (des- cânt);
 tema nu coincide cu radicalul și este formată din radical + sufix: greșeală (greș-
+eală), copilandru (copil+ -andru);
 tema nu coincide cu radicalul și este formată din prefix + radical + sufix: descriere (de-
scri+ -ere).
La temă poate fi adăugat un sufix sau prefix, chiar și atunci când deja este formată cu ajutorul
unui sufix sau prefix.
 bunic – străbunic: tema bunic (formată din rădăcina bun- + sufixul -ic) + prefixul stră-
rezultă străbunic
Deosebirea dintre temă și rădăcină este următoarea:
 rădăcina este neanalizabilă, constituie elementul comun pentru întreaga familie de cuvinte și
păstrează sensul lexical;
 tema este analizabilă și constituie elementul comun numai pentru formele unuia și aceluiași
cuvânt.
Clasificarea temelor lexicale
În funcție de partea de vorbire de la care pornește derivarea, temele lexicale pot fi verbale sau
nominale, iar cele nominale se împart în substantivale și adjectivale.
 adjectivul înfloritor este format de la tema verbală înflori + sufixul –tor;
 substantivul bucătăreasă este format de la tema nominală (substantivală) bucătar + sufixul –
easă;
 substantivul fermecătoreasă este format de la tema nominală (adjectivală) fermecător +
sufixul –easă.
2.3.3. FAMILIA LEXICALĂ

Lexicologia este interesată de structura cuvântului din două perspective: din cea semantică și din
cea care ține de formarea cuvintelor noi. Pentru a putea analiza cuvintele pe cele două planuri enunțate,
este necesară identificarea și clasificarea elementelor constitutive ale cuvintelor, altele decât silabele
sau fonemele (dezvoltate la Structura fonematică a cuvintelor).
În seria următoare, care alcătuiește o familie de cuvinte, se observă că segmentul soț este
constant și este prezent în toate cuvintele familiei de cuvinte. Se mai observă că există o serie de alte
segmente, care variază și care stau înainte și după segmentul constant:
 soț, soție, soțiile, soțioară, soțior, însoțitor, însoțesc, însoțire, însoțit
24
Segmentul constant al familiei de cuvinte (soț), obținut prin eliminarea celorlalte segmente se
numește rădăcină, iar segmentele antepuse sau postpuse rădăcinii se numesc afixe (-ie, -i, -le, -ioară,
în-, -itor, -esc, -ire, -it;). Afixele pot fi lexicale (prefixul în-, sufixul -ioară)
sau gramaticale (desinențele -esc, -i-ilor). Prin generalizare, fiecare din componentele cuvintelor,
enumerate anterior, au fost numite morfeme.
Familia lexicală sau familia de cuvinte reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens și cu
aceeași rădăcină, formate prin derivare, compunere și schimbarea valorii gramaticale de la același
cuvânt de bază sau primitiv. Cuvântul format prin adăugarea unui prefix sau sufix se numește cuvânt
derivat. De exemplu, familia lexicală de la „a face”, cuvânt de bază, are următoarele cuvinte derivate:
 făcător, făcătură (derivare cu sufixe);
 desface, preface, reface (derivare cu prefixe);
 prefăcător, prefăcătorie (derivare parasintetică, adică în același timp cu sufixe și prefixe);
 bineface, binefăcător, răufăcător, contraface (compuse sau cu elemente de compunere).
În mod obișnuit, familia lexicală a unui cuvânt se stabilește la nivelul unei singure limbi, în cazul
nostru limba română. De regulă, sunt incluse în aceste familii doar derivatele și compusele create în
interiorul limbii respective (în unele cazuri sunt incluse și împrumuturile neologice analizabile). Nu
intră în familia lexicală nici combinațiile frazeologice.
 familia lexicală a cuvântului „mână” cuprinde mânuță, mânușiță, mănușă, mânui,
înmâna etc., dar nu și cuvintele obținute de la împrumutul neologic manus (latină), precum: manevră,
manșetă, manichiură, manufactură etc. În familia de cuvinte a substantivului „mână” nu intră nici
combinațiile frazeologice de forma: mână în mână, peste mână, pe sub mână, a da mâna, a fi mână spart,
a avea pe cineva la mână etc.
În cazul cuvintelor compuse, acestea aparțin unui număr de familii lexicale identic cu termenii
din componența lor care au conținut noțional:
 fiecare din cuvintele compuse gura-leului, floarea-soarelui, floarea-de-colț, fac parte din doua
familii lexicale (gura, leu; floare, soare; floare, colț), iar cuvinte precum Statu-Palmă-Barba-
Cot pot fi incluse în patru familii lexicale (stat, palmă, barbă, cot).
Cuvintele unei familii lexicale nu aparțin unei singure categorii lexico-gramaticale:
familia de cuvinte pentru tânăr: tânăruț, tinerel (substantiv/adjectiv), tineresc (adjectiv); tinerește
(adverb); tineret, tinerețe, tinerime (substantive); întineri (verb), întineritor (adjectiv).
! ! ! Familie lexicală a unui cuvânt nu trebuie confundată cu paradigma flexionară a unui
cuvânt. Flexiunea şi derivarea sunt două concepte total diferite. Spre exemplu, muncind e numai una
din formele flexionare (determinate gramatical) ale cuvântului a munci, iar muncitor e un cuvânt diferit,
cu propria sa mulțime de forme sau paradigmă flexionară (ex. muncitor – muncitori – muncitorul –
muncitorului – muncitorii etc.).
De multe ori, prefixele și sufixele nu se adaugă direct la rădăcină, ci la ceea ce se numește temă
lexicală:
 lăptăreasă un cuvânt derivat, format de la tema lăptar + sufixul -easă, tema lăptar și ea un
derivat de la rădăcina lăpt- + sufixul -ar.
Alte exemple familii de cuvinte
 om: omuleț, omusor, omuț, omet, neom, a omeni, omenie, omenesc, omenire, neomenos, omenește
 groapă: gropișoară, gropiță, gropan, gropoi, gropar, gropăreasă, gropiș, a îngropa, îngropare,
îngropător, îngropat, îngropăciune, neîngropat, a dezgropa, dezgropare, dezgropat, dezgropător
 dulce: dulceață, dulceag, dulcegărie, dulcișor, dulciuri, a îndulci, îndulcire, îndulcit, neîndulcit
 lung: a lungi, lungime, lungire, lungis, lungit, nelungit, lungan, lungăreț, lunguieț, lunguleț, lunguț
 a face: făcător, făcătură, prefăcător, prefăcătorie, binefacere, binefăcător, răufăcător, contraface
 pădure: pădurar, pădurăreasă, pădurărie, pădurice, pădureț, împăduri, împădurire, împădurit,
despădurit, despădurire, despădurit, reîmpăduri, reîmpădurire, reîmpădurit
25
Explicarea unei familii lexicale
Familia de cuvinte care are drept cuvânt de bază sau primitiv a cunoaște are ca elemente comune
– rădăcină cunosc, cunoșt, cunoașt, prin care toate sensurile cuvintelor din familie sunt înrudite. De la
acest elemente comune, prin mijloacele de formare a cuvintelor noi pot fi formate toate cuvintele
derivate care formează familia lexicală.
cuvinte derivate obținerea cuvintelor derivate
cunoaștere derivare cu sufixul -ere
cunoscător derivare cu sufixul -ător
cunoștință derivare cu sufixul -ință
a recunoaște derivare cu prefixul re-
recunoaștere derivare cu sufixul -ere și prefixul re-
recunoscător derivare cu sufixul -ător și prefixul re-
recunoștință derivare cu sufixul -ință și prefixul re-
necunoaștere derivare cu sufixul -ere și prefixul ne-
necunoscător derivare cu sufixul -ător și prefixul ne-
cunoscut – schimbarea valorii gramaticale din participiu în adjectiv:
Am zărit un om cunoscut.
– schimbarea valorii gramaticale din participiu în substantiv:
Am zărit un cunoscut.
cunoscător - schimbarea valorii gramaticale din adjectiv în substantiv:
Un cunoscător știe despre ce vorbesc.
2.3.4. DESINENȚELE
Desinențele sunt afixe exclusiv gramaticale, care nu participă la formarea temei, ci se adaugă la
aceasta pentru a crea forma unui cuvânt nou. Desinențele arăta numărul și cazul la substantive, genul,
numărul și cazul la adjective, persoana (și numărul) la verbe.
Spre exemplu, cuvântul casă, cu sensul de „construcție folosită de oameni ca locuință”, are o serie
de forme autonome casă, casa, case, casei, casele, caselor. Aceste forme pot fi segmentate în unități de
forma cas- care reprezintă rădăcina, un element de expresie cu sensul lexical (noțional) de casă și -a, -e, -
i, -le, -lor elemente de expresie care nu au sens noțional, ci au sens gramatical (ajută la exprimarea
opozițiilor gramaticale articulat/nearticulat, singular/plural, acuzativ/genitiv etc).
2.3.5. AFIXELE (SUFIXELE ȘI PREFIXELE)

Afixele sunt segmente purtătoare de sens (elemente morfematice sau morfeme) care alipite
la rădăcină (radical) modifică sensul primar al acestuia, obținându-se un cuvânt nou.
2.3.5.1. Afixe derivative
Afixele derivative au un rol lexical și intră în structura unui cuvânt derivat pentru a crea cuvinte noi
din baze existente în limbă:
 aur – auriu  munci – muncitor
 pământ – pământesc  bun– nebun
Afixele derivative sunt, în orice apariție, legate de radical, neadmițând disocierea și inserarea între
radical și afix a altor forme. În funcție de poziția față de radical, afixele derivative se împart
în prefixe și sufixe.
a). Prefixele
Prefixele sunt afixe (sunete sau grupuri de sunete) care se atașează
înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt pentru a forma un cuvânt nou.
26
 descrie (de-)  împietri (îm-)
 desface (des-)  reîmpăduri (re-)
 înnegri (în-)  străbun (stră-)
Prefixele prezintă un sens lexical, dar pe care-l valorifică numai atunci când se atașează unui
cuvânt de bază.
 Prefixarea și dubla prefixare
Formarea de cuvinte noi cu ajutorul prefixelor se numește derivare cu prefixe sau prefixare. Spre
deosebire de sufixare, prefixarea nu are ca rezultat schimbarea clasei gramaticale a cuvântului nou
format, ci doar schimbarea sensului acestuia.
 veni – preveni (pre- +veni); ambele cuvinte sunt verbe
Adăugarea succesivă a prefixelor la rădăcina sau la tema unui cuvânt se numește dublă prefixare.
Procedeul poate fi întâlnit și sub numele de supraprefixare sau cumul de prefixe.
 frunză – înfrunzi (înfrunzit) – neînfrunzit
 pădure – împăduri – reîmpăduri
Pentru mai multe detalii despre derivare cu ajutorul prefixelor, precum și pentru exemple de
cuvinte realizate cu prefixe, vezi Derivarea cu prefixe.
 Clasificarea prefixelor
În limba română există aproximativ 90 de prefixe și se împart după criterii etimologice și
semantice.
 După origine există mai multe prefixe:
 moștenite din latină (des-/dez-, de-, în-/îm-, stră-):
desface decurge îmbătrâni
dezgust înfrânge străluci
 împrumutate din slavă (ne-, pre-, răs-/răz-):
neabătut răscula
precum răzbate
 neologice (a-/an-, ante-, anti-, arhi-, bi-, con-, contra-, ex-, extra-, inter-, intra-, intro-, post-, pre-,
sub-, supra-, tri- ultra-):
afon contragreutate prefabricat
analfabet exporta subcarpatic
antebelic extrașcolar suprapune
anticorosiv interplanetar triplu
arhicunoscut intravenos ultraviolet
bilunar introducere
conduce postbelic
 După sensul pe care-l comportă există mai multe prefixe:
prefixe excesive (marchează neobișnuitul și exagerarea: arhi-, extra-, super-, supra-, ultra-):
arhiaglomerat superarbitru
extradota supraactivitate
hiperacidit
prefixe pirative (cu sensul „fără”, „a lipsi de”, „lipsit de”): a-, an- de-, des-, dez-):
abiotic debandadă
anaerob descăleca
prefixe negative (exprimă negarea a ceea ce exprimă lexemul: ne-, i-, in-, im):
neascultător neadevăr
27
(a) neasculta inapt
necontenit incert
ilicit imbatabil
prefixe iterative (exprimă repetarea: re-, răs-, răz-):
readuce răscânta războteza
prefixe locative (exprimă locul sau ierarhizarea valorică: ante-, extra-, intra-, pre-, post-, sub-,
supra-, trans-):
antevorbitor preziua transalpin
extraurban postfață
intraurban subaprecia
prefixe delocutive (presupun contragerea unor locuțiuni: în-, îm-, in-, de-): Au mai multe sensuri în
funcție de locuțiunile pe care le restrâng (exprimă înlocuirea, devenirea, facerea):
 a pune în (a introduce, a intra, a fi pus în):
împodobi încadra
 a se face, a deveni:
îmbătrâni înăcri
 a fi (a lua, a cuprinde, a prinde):
îmbrățișa dedulci
încleșta
prefixe asociative (exprimă ideea de asociere: co-, com-, con-):
coproprietar compatriot consătean
prefixe ce exprimă sensul de „împotrivă”: anti-, contra-):
anticorupție contrazice
prefixe ce exprimă sensul de „pentru”: pro-):
prodemocrație
prefixe ce exprimă „corelația”: inter-):
interdisciplinar interfață
prefixe internaționale (nespecificate semantic, cu circulație internațională: ante-, anti-, arhi-, bi-,
tri- cvadri-, circum-, con-, co-, com-, contra-, ex-, extra-, hiper-, hipo-, inter-, intra-, intro-, post-, pre-,
sub-, supra-, ultra-):
antebraț compatriot intracelular
anticar contragreutate introducere
arhidiacon excentric postbelic
bianual extracelular precădere
circumferință hipercorect subalimenta
coasociat hipoaciditate supraaglomerat
conducere interacțiune ultracentral
prefixoidele (falsele prefixe) sunt particule antepuse lexemului care păstrează sensul din limba
de origine (de regulă greaca veche) unde erau cuvinte independente:
aerodinamic cosmodrom hidroavion
autoadministrare fotoamator hipodrom
bibliofi geodezie homocromie
biochimie hemofilie omofon
28
macrocefalie multicelular termodinamic
microbiologie ortodox xenofil
monocrom telecomandă zoocultură
Pseudoprefixele sau prefixoidele (denumite și false prefixe) sunt elemente de compunere
tematică, purtătoare de sens (elemente morfematice sau morfeme), care se adaugă înainte
de tema unui cuvânt: antebraț (prefixoidul ante- + braț), polisemantic (prefixoidul poli- + semantic).
Prefixoidele sunt asemănătoare prefixelor cu circulație internațională și sunt formate din cuvinte care mai
înainte au fost independente, dar ulterior s-au contopit cu cuvintelor nou formate.
Prefixele și prefixoidele nu trebuie confundate. Deși ambele elemente ajută la formarea de cuvinte
noi și sunt amplasate înaintea rădăcinii, deosebirea între ele constă în mijlocul prin care formează
cuvintele noi: prefixele lexicale prin derivare de la un radical, iar prefixoidele prin compunere tematică
de la o temă. În plus, prefixeoidele au o oarecare autonomie semantică, adică sensul lor nu depinde de
sensul cuvântului la care sunt adăugate: antebraț (ante- = „înainte, în față”), polisemantic (poli- = „mai
mult”). Prefixele sunt mai des întâlnite în limba română și sunt mult mai productive decât prefixoidele în
formarea de cuvinte noi.
 În funcție de partea de vorbire creată, există mai multe prefixe:
Substantive:
 ante-: antebraț, antecalculație, antemăsurătoare, anteport, antetitlu
 anti-: antiatom, anticentru, antiton
 con-: concetățean, confrate, conlocuitor, consătean, consens
 contra-: contrabaraj, contracandidat, contralovitură, contraotravă, contrapiuliță
 de-: deîmpărțit, deînmulțit, demers, demâncare, demâncat, deochi, derâdere
 des-/ dez-: desfrâu, dezgust, dezinfestare, deznădejde, deznodământ
 între-: întredeschizătură
 hiper-: hipercorectitudine
 ne-: neadevăr, neajutorare, neamestec, neascultare, neatenție, nedreptate, neîncredere,
neîndemânare, neîndurare, nelămurire, nenărăvie, neminte, neprieten, neomenie, netrai
 post-: postcalcul
 pre-: preabataj, precuvântare, preîntâmpinare, prepotrivire, preziuă
 răs-/ răz-: răscruce, răscumpărare, răspas, răsputere, răstălmăcire, răstimp, răzbunic
 re-: realipire, reambalare, rearbitrare, rechemare, recitire, redeșteptare, revenire
 stră-: străbun, străbunic, strămoș, strănepot, străromân
Adjective
 a-: apoetic, amănunt
 anti-: anticanonic, antichimic, anticorosiv, antijunimist, antimuncitoresc, antipopular,
antirăzboinic, antiregalist, antiunionist
 de-: deosebit, deverbal, desăvârșit
 des-/ dez-: descreierat, dezlocuit
 extra-: extracontabil, extracorporal, extraurban
 hiper-: hiperemotiv
 ne-: neabătut, neadevărat, nearticulat, neascultător, neatent, nebănuit, necăsătorit
 post-: posteminescian
 pre-: preimperialist, prelatin, premonopolist, prerevoluționar, presocialist
 răz-: răzbucuros
 stră-: străvechi
Verbe
 a-: alipi, aține, asfinți, amesteca, astâmpăra, acoperi, aluneca; alina, amorți, amuți, asurzi;
amâna, atârna
29
 com-/ con-: combate, compătimi, complăcea, conlucra, conlocui, consfătui
 de-: decădea, decurge, degaza, deseca
 de(s)-/ dez-: denichela, descumpăni, desfereca, desigila, despironi, desprinde, dezbobina,
dezmânia, dezrobi, dezrăsuci, dezumfla
 des-/ dez-: deschinga, descifra, descâlci, descheia, descoase, descoji, descolăci,
descompune, dezamăgi, dezangajare, dezbăiera, dezbina, dezbrobodi, dezechipa, dezgoli
 în-/ (in-): încolți, înflori, înfrunzi, înmuia; îmbătrâni, îmbrățișa, îmbujora, încleșta,
încolăci, înfăptui, înfățișa, îngălbeni, îngrășa, înmâna, înnopta,
 îm-/ în-: îmbâcsi, împuți, înalbăstri, înălbi, încrede, îngâmfa, îngurlui, înființa, înflăcăra,
înlăcrima, înlemni, înmănunchea, înmlădia, înmuia, întări, întrece
 între-: întrețese, întredeschide, întrerupe, întreține, întrevedea, întrezări
 pre-: precovârși, precurma, precuvânta, preînnoi, preîntâmpina, premerge, prenota
 ră(s)-/ răz-: răscoace, răscrăcăna, răscroi, răscula, răscumpăra, răsface, răsfierbe, răsfira,
răsfoi, răsfrânge, răstălmăci, răsturna, răsuci, răzbate
 re-: readuce, realipi, reambala, reaminti, rearbitra, rechema, reciti, recântări, recâștiga,
recuceri, redescoperi, redeștepta, reface, reverifica, relua
 stră-: străbate, străfulgera, străluci, strămuta, strătăia, străvedea
 ză-: zăgrăi, zăuita
Adverbe derivate
 a-: acasă, ades, afund, alături, alene, anume, arar
 de-: deasupra, decât, deloc, demult, departe, deplin, deseară, desigur, devale, devreme
 în-: înadins, înapoi, încolo, îndestul, întocmai
 răs-: răspoimâine
 Relații semantice între prefixe
Întocmai ca sufixele sau precum cuvintele întregi, prefixele pot contracta relații semantice.
 sinonimie (in- / ne-, i- / ne-, super- / supra-):
inadaptabil / neadaptabil ireal / nereal superdotat / supradotat
 antonimie (sub- / supra-, ante- / post-, îm- / dez-, extra- / intra-):
subalimentat antebelic / postbelic extravilan / intravilan
/ supraalimentat îmbrăcat / dezbrăcat
 paronimie (inter- / intra-, super- / supra-):
intraurban / interurban superproducție / supraproducție
 polisemie (a-):
anormal amoral
 omonimie (ne- / ne-)
neajutorare / nelămurit
Pentru mai multe detalii despre derivare cu ajutorul prefixelor, precum și pentru exemple de
cuvinte realizate cu prefixe, vezi Derivarea cu prefixe.
b). Sufixele
Sufixele sunt particule fără existență independentă în limbă, afixe (sunete sau grupuri de
sunete) care se atașează după lexem (radical / rădăcină / tema cuvântului) pentru a forma cuvinte noi
în cadrul unei familii lexicale:
 sufix adăugat la rădăcina unui cuvânt: grădină – grădinar (grădin- + -ar)
 sufix adăugat la tema unui cuvânt: grădinar – grădinărie (grădinar + -ie)
30
Formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor se numește derivare cu sufixe sau sufixare. Spre
deosebire de prefixe, sufixele pot schimba clasa gramaticală a cuvântului-bază, dar și sensul, precum
prefixele.
 a munci – muncitor (munci + -tor): primul cuvânt este verb, iar al doilea substantiv;
 lung – lungime (lung + -ime): primul cuvânt este adjectiv, iar al doilea substantiv.
Adăugarea succesivă de sufixe la rădăcină sau la tema unui cuvânt se numește dublă
sufixare. Procedeul poate fi întâlnit și sub numele de suprasufixare sau cumul de sufixe.
 albină – albinar – albinărie
 pisică – pisoi – pisoiaș
În limba română actuală sunt circa 600 de sufixe și în funcție de rezultatul alipirii lor la o rădăcină
sau la o temă se împart în:
- sufixe lexicale
- sufixe gramaticale
- sufixe lexico-gramaticale
 Sufixele lexicale
Sufixele lexicale ajută la formarea de cuvinte noi. De regulă, când ne referim la sufixe pe acestea
lexicale le avem în vedere.
 țăran – țărancă (țăran + -că)
 lucra – lucrător (lucr- + -ător)
 greși – greșeală (greș- + -eală)
Sufixele lexicale pot fi clasificate după criterii care țin de vechime și origine, în funcție de clasa
morfologică a cuvintelor rezultată din adăugarea sufixului la un cuvânt-bază și după criterii semantice.
Sufixe după origine
 moștenite din latină și slavă: -ic, -eală
 împrumutate din turcă: -giu, -liu, -lâc
 împrumutate din maghiară: -șug, șag, -ău
 neologice: -bil, -ism, -iza, -mente
Sufixe după morfologia cuvintelor rezultate (clasificarea morfologică)
Conform clasificării morfologice, sufixele sunt în principal substantivale, adjectivale, verbale și
adverbiale (substantivul, verbul și determinanții lor). Cu un singur sufix se înscrie și clasa celor
interjecționale (-ică: aolică).
- sufixele substantivale mai importante sunt –ar, -easă, -ime, -iță, -uș:
bucătar acrime culcuș
lăptăreasă bădiță
Tot sufixe substantivale sunt și: -ământ, -ătate, -ătură, -eală, -eață, -ime, -tor, -ist;
- sufixele adjectivale au ca rezultat al derivării adjectivale: -esc, -ic, -iu, -os:
bănesc albăstriu
apatic botos
Tot sufixe adjectivale sunt și: -al, - aș, -ător, -bil, -ui, -cios, -tor, -uriu;
- sufixele verbale care aduc prin derivare la apariția verbelor: –a, -i, -iza, -ui:
aiura abrutiza
albi biciui
Tot sufixe verbale sunt și: -fica – ăi, -ăni, -ona;
31
- sufixele adverbiale –ește și –iș duc la apariția adverbelor:
bătrânește cruciș
Tot sufixe adverbiale sunt și: -âș – mente;
- sufixele pronominale –uță, -ică și –ica
S-a încercat să se distingă și o clasă de sufixe pronominale (-uță, -ică, -ica: mătăluță, mătălică,
atâtica), dar pronumele respective aparțin limbajului familiar și sunt în mare măsură regresive.
- sufixul numeral –ime
Așa-zisul sufix numeral –ime (doime, treime) este în fapt substantival, pentru că în numeralul
fracțional o treime, de exemplu, treime este substantiv, iar –ime este sufix substantival ce exprimă
colectiviatea.
- sufixul interjecțional –ică
Sufixe după sens (clasificarea semantică):

Clasificarea semnatică organizează sufixele în mai multe sfere semantice:
- opoziția antonimică augmentative / diminutivale:
 sufixele augmentative (-an -ău, -oi, -andru):
băietan băiețoi
fătălău cățelandru
Tot sufixe augmentative sunt și: -ișcană și -oaie;
 sufixele diminutivale (-aș, -el, -ică, -or/-ior, -iță, -uc, -uș, -uț, -uleț):
băiețaș bețișor cățeluș
bătrânel aluniță bănuț
bucățică năsuc
Tot sufixe augmentative sunt și: -ea, -ic, -ice, -ișor, -uleț, -uș, -uță, -ui, -uie, -eț, -icică, -uliță.
- relația agent / instrument ce diferențiază cele două valori semantice prin sufixe asemănătoare (prima
valoare desemnează pe cel care efetuează acțiunea, cealaltă, instrumentul prin care aceasta se realizează):
 sufixele de agent (-ar, -aș, -easă, -eț, - giu, -ist, -tor):
acar certăreț apărător
arcaș camionagiu
cenușăreasă ceferist
Tot sufixe de agent sunt și: -ier și -er.
 sufixele de instrument (-ar, -niță, -tor/ toare):
alfabetar dormitor
paporniță ascuțitoare
Tot sufixe de instrument sunt și: -ău, -itoare, -uș și -ură.
- relația însușire obiectivă / abstracțiune presupune existența unui număr mare de sufixe:
 sufixele obiective (-al, -ar, -aș, -at, -bil, -esc, -ist, -os) exprimă trăsăturile specifice ale obiectelor
– substantive la care se atașează:
mormântal gușat căminist
inelar atacabil arătos
codaș bărbătesc
32
 sufixele abstractive (-are, -ere, -ire, -tate, -eală, -ie, - rie, -ință, -ime, -ism, -ură) au ca rezultat
formarea unor abstracte substantivale:
adunare bunătate adeverință
cerere amăgeală gândirism
amăgire boierie acritură
Tot sufixe abstractive sunt și: -anță, -ătate, -itate, -ărie, -oare, -enie, -iș, -îș, -lâc, -șug.
- relația proveniență / colectivitate desemnează fie locul de unde provine cineva, fie colectivitatea
(mulțimea) în care se integrează.
 pentru proveniență (origine) cele mai frecvente sunt –ean, -ez, -esc:
arădean muntean sucevean
brașovean oltean
englez francez olandez
grecesc turcesc românesc
Tot sufixe de proveniență sunt și: -ac, -ian, -ar, -aș, -it, -iot.
 pentru derivatele care denumesc colectivități se folosesc sufixele –ărie, -ăraie, -et, -ime:
argintărie rufărie viermărie
bostănărie stâncărie
apăraie fumăraie lăcăraie
bănet cuconet puiet
brădet pomet tineret
boierime junime nobilime
dăscălime muncitorime țărănime
Tot sufixe de proveniență sunt și: -iș, -iște.
Sufixoidele (falsele sufixe)
Sufixoidele iși păstrează ca și prefixoidele, sensul roiginar din limba greacă sau latină din are
provin: -atlon, -cid, -cefal, -crație, -fob, -fag, - fil, -fon, -for, -fer, -form, -fug, -gen, -grafie, - gramă, -log,
-onim, -pat, -scop, -stat, -terapie, -tip, -vor:
biatlon cartofor antonim
bactericid aurifer cardiopat
acefal biform diascop
autocrație ignifug aerostat
anglofob alogen aeroterapie
antropofag biografie arhetip
antropofil caligramă carnivor
afon astrolog
Pseudosufixele sau sufixoidele (denumite și false sufixe) sunt elemente de compunere tematică,
purtătoare de sens (elemente morfematice sau morfeme), care se adaugă după tema unui cuvânt:
organigramă (organ + sufixoidul -gramă), psiholog (psiho + sufixoidul -log). Sufixoidele sunt
asemănătoare sufixelor cu circulație internațională și sunt formate din cuvinte care mai înainte au
fost independente, dar ulterior s-au contopit cu cuvintelor nou formate. Deosebirea esențială
între sufixele lexicale și sufixoide constă în modul în care formează cuvinte noi: sufixele lexicale prin
derivare de la un radical, iar sufixoidele prin compunere tematică de la o temă. În plus, sufixoidele au o
oarecare autonomie semantică, adică sensul lor nu depinde de sensul cuvântului la care sunt adăugate:
organigramă (-gramă = „schemă”), psiholog (psiho + sufixoidul -log = „specialist”).
Relații semantice între sufixe
Întocmai ca prefixele sau precum cuvintele întregi, sufixele pot contracta relații semantice:
33
 sinonimie: -ar / -aș
 antonimie: -uță / -oaie, -aș / oi
 paronimie: -ar / -al
 polisemie: -tor
 omonimie: -an
Derivarea parasintetică înseamnă atașarea de afixe de o parte și de alta a lexemului. Această
atașare se poate produce simultan sau succesiv, contează numai să fie prezente într-o unitate lexicală
ambele tipuri de derivate (cu prefixe și sufixe):
 dulce > îndulci (în- + dulc + -i)
 pătură > împături (îm- + pătur + -i)
Astfel, la verbul căsători se poate aplica prefixul iterativ re- și un sufix substantival: derivatul
este parasintetic (recăsătorie).
Alături de prefixe și sufixe, în derivarea parasintetică pot fi angajare și prefixoidele și sufixoidele:
autopropulsat hipersensibilitate reînviere
bilunar imortalizat supraîncălzit
calofilie întinerit termoreglare
dezangajat microcosmic unicameral
enervare neîncrezător zootehnician
fitofagie ortografiere
geometrizat preconceput
Pentru mai multe detalii despre derivare cu ajutorul sufixelor, precum și pentru exemple de
cuvinte realizate cu sufixe, vezi Derivarea cu sufixe.
2.3.5.2. Afixe gramaticale
Afixele gramaticale au un rol morfologic și intră în structura unui cuvânt flexibil, pentru realizarea
flexiunii, deci pentru marcarea categoriilor gramaticale:
 cânta – cântând  casa – casă
 cânta – cântam  acest – acestui
Afixele gramaticale sunt, în numeroase situații, legate de radical (exemplele anterioare), dar pot
apărea și libere (sau mobile), admițând disocierea inserarea între radical și afix a altor forme:
 am mai cântat  închinare-aș
 cântat-am
Afixele gramaticale se împart în sufixe și desinențe, în funcție de categoria gramaticală pe care o
marchează.
 Sufixele gramaticale
Sufixele gramaticale servesc la exprimarea unor categorii gramaticale precum modul și timpul:
 mod participiu: amintit (-it), auzit (-it), fugit (-it)
 mod gerunziu: amintind (-ind), auzind (-ind), fugind (-ind)
 timpul mai mult ca perfect: amintise (-se), auzise (-se), fugise (-se)
 Sufixele lexico-gramaticale
Sufixele lexico-gramaticale sunt cele care exprimă un sens si o categoria gramaticală nouă: roșu
– a roși (-i); școală – a școli (-i); cânta – cântare (-re).
Clasificarea lexico-gramaticală se referă la sufixele moționale prin care își realizează opozițiile
de gen substantivale mobile: -ă, -că, -an,-oi,-iță, -easă, -oaică - oară:
copil, -ă; rață-rățoi; englez, -oaică;
american, -că; casier, -iță; profesor, -oară;
curcă, -an; bucătar, -easă;
34
! ! ! Afixele nu trebuie confundate cu pseudoafixele (afixoidele)! Afixoidele formează cuvinte noi
prin compunere tematică.
În unele situații, radicalul poate avea forme ușor modificate, ca urmare a alternanțelor fonetice.
Prin alternanțe fonetice se înțelege schimbarea fonemelor din compoziția unui cuvânt.
 pas, a păși, a depăși, pășitor au radicalul pas / paș (alternanța fonetică s ∼ ș)
2.3.5. ALTERNANȚELE FONETICE

Alternanțele fonetice, o particularitate a limbii române, reprezintă modificarea regulată a
unor foneme în radicalul cuvântului sau în tema cuvântului (terminația de după radical). Aceste
modificări au loc în procesul flexiunii nominale, verbale sau în timpul derivării:
 carte / cărți (alternanța în radical între a și ă)
Alternanțele fonetice au apărut de-a lungul evoluție istorice a limbii române, influențate fiind de
sunetele învecinate sau de accent. În funcție de natura sunetelor implicate în procesul de realizare,
alternanțele fonetice se împart în: alternanțe fonetice vocalice și alternanțe vocalice consonantice.
Alternanțele vocalice implică vocale și pot avea loc între:
 vocale: mare / mări (a ∼ ă); masă / mese (a ∼ e); văr / veri (ă ∼ e)
 vocală și Ø: usuc / uscăm(u ∼ Ø)
 vocală și un diftong: merge / meargă (e ∼ ea); port / poartă (o ∼ oa); mână / mâini (â ∼ âi)
 între diftongi: piatră / pietre (ia ∼ ie)
Alternanțele consonantice implică consoane și pot avea loc între:
 consoane: frate / frați (t ∼ ț); urc / urci (c ∼ č); fragă / fragi (g ∼ ğ); urs / urși (s ∼ ș); cad /
cazi (d ∼ z); tăiat / tăiați (t ∼ ț);
 consoană și Ø: rămân / rămâi (n ∼ Ø)
 grupuri de consoane: cunosc / cunoști ( sc ∼ șt); citesc / citești (sc ∼ șt); pușcă / puști (șc ∼
șt); acest / acești (st ∼ șt)
Alternanțele mixte implică atât vocale cât și consoane:
 stradă / străzi (ad ∼ ăzi), cunosc / cunoaște (sc ∼ aște), vale / văi(l ∼ ă)
În prezent, limba română tinde să nu mai producă alternanțe fonetice, după cum se poate observa
și din exemplele de mai jos.
FLEXIUNI ISTORICE CU ALTERNANȚE FLEXIUNI ÎN PREZENT
FONETICE
românesc / românească românesc / romanescă
viteaz / viteji englez / englezi
port / poartă comport / comportă
stradă / străzi limonadă / limonade
bucată / bucăți armată / armate
3. SEMANTICA – STRUCTURA SEMANTICĂ A CUVINTELOR

Semantica (fr. sémantique, gr. semantikos < sema = semn) sau semasiologie (fr. sémasiologie, gr.
semasia = desemnare, logos = știință) este ramura lexicologiei care studiază sensurile cuvintelor.
Într-o accepțiune mai largă, semantica studiază sensul în general, nu doar pe cel al cuvintelor, ci și
pe cel al propozițiilor și al frazelor. Conform acestei abordări, avem de a face cu o semantică lexicală, o
semantică a enunțului și cu o semantică a frazei.
Definită mai restrâns, semantica studiază sensurile cuvintelor, categoriile semantice, schimbările
de sens și cauzele acestor schimbări. Această definiție a semanticii are în vedere semantica lexicală și ea
mai este denumită semasiologie. Există o serie de lingviști care preferă să folosească termenul
de semantică, în timp ce alți lingviști îl preferă pe cel de semasiologie.
35
 Semantică tradițională vs semantică modernă
Semantica tradițională (secolul al XIX-lea) se ocupa cu cercetarea sensurilor cuvintelor din
perspectivă diacronică (istorică). Se urmărea doar felul în care cuvintele își schimbă sensul în paralel cu
evoluția limbii.
Semantica modernă cercetează legăturile care apar între categoriile semantice, dar și caracterul
sensului. Această abordare sincronică (statică), identificată de unii lingviști chiar ca o disciplină
distinctă, nu poate fi desprinsă în totalitate de chestiunea evoluției sensului.
 Sensul
După cum se observă, termenul de bază cu care operează semantica este conceptul de sens. De-a
lungul timpului au fost oferite mai multe definiții și, totodată, o serie de termeni sinonimi pentru noțiunea
de sens. Astfel, diverși cercetători înțeleg prin sens (semnificație, semnificat, denotat, desemnat,
referent): un obiect denumit, o proprietate a lucrurilor, un obiect ideal, o noțiune, relația dintre semne,
relația dintre semn și obiect, relația dintre semn și ideea despre obiect, relația dintre semn și activități
umane, relația dintre oamenii care comunică prin intermediul semnelor.
Exprimările de mai sus sunt încercări de a prezenta sensul din diferite perspective. Privite
individual, fiecare din accepțiunile de mai sus nu sunt suficiente pentru a surprinde în totalitate noțiunea
de sens. Nuanțele menționat anterior sunt complementare, iar luate împreună răspund mai bine la
întrebarea din titlu.
Dintr-o perspectivă generală, cercetătorii acceptă că sensul reprezintă o intensiune și o extensiune.
Prin intensiune se înțelege un ansamblu de trăsături sau caracteristici prin care se definește un concept,
iar prin extensiune, o categorie de obiecte care au trăsăturile respective. Prin urmare, sensul este
însușirea obiectelor concrete, a proceselor, fenomenelor, caracteristicilor reflectate în mintea
noastră, a oamenilor.
 Sensul lexical
Dacă ne referim strict la sensul cuvintelor, sensul lexical este ceea ce numește, denumește,
desemnează, denotă un cuvânt într-o limbă dată.
 Categorii semantice
În funcție de posibilitățile cuvintelor de a avea un sens sau mai multe sensuri și de modul în care
formele cuvintelor și sensurile acestora se grupează, se pot distinge următoarele categorii
semantice (semasiologice): monosemia, polisemia(polisemantism), sinonimia, omonimia, antonimia și
paronimia.
3.1. SENSUL CUVINTELOR

Sensul lexical reprezintă imaginea obiectelor reflectată în mintea noastră sau, cu alte cuvinte,
înțelesul pe care vorbitorii unei limbi îl atribuie unui cuvânt.
3.1.1. NOȚIUNE – SEMNIFICAȚIE - SENS
În principiu, orice cuvânt desemnează o noțiune, care înseamnă forma logică de reflectare a lumii
în gândirea omenească. Noțiunea este rezultatul unor îndelungi procese de esențializare a trăsăturilor
pertinente ale obiectelor și fenomenelor din natură și societate. (exemplu noțiunea de casă)
Semnificația este exprimarea noțiunii, a acelei imagini logice, cu ajutorul unui cuvânt.
Semnificația reprezintă o substituire, deoarece prin pronunțarea cuvântului înlocuim nevoia de a avea în
fața noastră obiectul din realitate despre care vorbim. Spre exemplu, atunci când pronunțăm
cuvântul casă avem în minte ideea logică de „construcție folosită ca locuință de om” și nu mai este
nevoie să fim lângă acel obiect și să-l indicăm. Semnificația depinde de o serie de factori precum spațiul,
timpul, contextul lingvistic sau situațional, fapt care conduce la diverse concretizări ale acesteia,
denumite sensuri. Spre exemplu, semnificația cuvântului casă se compune din mai multe sensuri:
1. „locuință”; 3. „gospodărie”; 5 „căsnicie”;
2. „casa scării” 4. „familie”; 6. „instituție”.
36
Deși sunt considerați termeni aproape sinonimi, între semnificație și sens se poate introduce o
distincție. În timp ce semnificația unui cuvânt se realizează într-un context, adică depinde de procesul
comunicării, sensul este un ansamblu de unități de semnificație, numite seme, care există independent
de context.
Între un cuvânt și semnificația lui (semnificat sau designatum) nu poate fi stabilită o legătură
naturală sau o relație cauzală, ci una întâmplătoare. Așa cum nu putem determina cauzele care au stat la
baza fixării acelui înțeles, nu știm nici momentul când relația dintre cuvânt și înțeles a fost stabilită și a
devenit funcțională. Spre exemplu, vorbitorii limbii române atribuie cuvântului casă înțelesul de „clădire
care folosește omului drept locuință”. În alte limbi, același înțeles este atribuit altor cuvinte:
franceză maison, engleză house, germană Haus, rusă dom. În unele limbi, pentru înțelesul de mai sus este
folosit un cuvânt asemănător cu cel din limba română: italiană casa, spaniolă casa. Prin urmare, din
perspectivă semantică, la fel și din perspectiva formei sau a autonomiei, cuvânt are un caracter
convențional.
Când un cuvânt denumește obiecte, exprimă însușiri, caracteristici, acțiuni, numărul, ordinea
obiectelor, imită sau exprimă stări, emoții etc. se numește autonom. Cuvintele autonome au sens lexical,
spre deosebire de cele instrumente gramaticale, care nu au sens lexical și servesc la realizarea relațiilor
care se stabilesc între cuvintele autonome în cadrul enunțurilor. Cu alte cuvinte, atunci când numește,
denumește sau desemnează ceva, orice cuvânt are cel puțin un sens.
3.1.2. NATURA SENSULUI
Natura sensului poate fi noțională, logică sau de identificare.
Sensul noțional este rezultatul abstractizării, adică eliminarea aspectelor neesențiale ale cuvintelor
care fac parte din același grup și păstrarea aspectelor comune și relevante. În această categorie intră și
sensul cuvintelor onomatopeice, deoarece ele exprimă ideea unei colectivități lingvistice despre acele
sunete.
Sensul de natură logică este întâlnit în cazul prepozițiilor, conjuncțiilor, negațiilor. Aceste cuvinte
se referă la categorii de relații între cuvinte cu sens noțional.
Natura sensului cuvintelor substantive proprii este de identificare. Spre exemplu, în cazul
numelui unei persoane, substantivul propriu are funcția de a deosebi acea persoană de altă persoană.
Numele lui nu este atribuit pe baza unor trăsături specifice ale individului.
3.1.3. CUVINTE MONOSEMANTICE ȘI POLISEMANTICE
Atunci când este considerat izolat, cuvântul poate avea unul sau mai multe sensuri. În schimb,
într-un anumit context, cuvântul nu poate avea decât o singură semnificație, rezultată din relațiile pe
care le stabilește cu celelalte unități lexicale. Spre exemplu, cuvântul casă, privit izolat, poate însemna
„clădire care folosește omului drept locuință”, „cameră” (ca regionalism), „locul în care jucătorul de
table își duce piesele”, „instituție de cultură”, „ghișeu sau încăpere unde se fac plăți”, „bilanțul
încasărilor unei zile” etc. În schimb, în enunțul „Am intrat în Casa Domnului.”, datorită contextului,
are doar înțelesul de „biserică”. Atunci când un cuvânt are mai multe sensuri spunem despre el că
este polisemantic, iar atunci când are un singur sens spunem că este monosemantic.
3.1.4. DELIMITAREA SENSURILOR CUVINTELOR POLISEMANTICE
Alte două chestiuni la fel de dificile ca cea a definirii sensului sunt delimitarea sensurilor și
oferirea unei descrieri a sensului pentru fiecare cuvânt în parte. Deoarece cele mai multe cuvinte dintr-o
limbă sunt polisemantice, delimitarea sensurilor cuvintelor se face prin raportarea contexte în care apar
cuvintele la reprezentarea generală a obiectelor denumite de acele cuvinte. Spre exemplu,
cuvântul apă poate fi întâlnit în următoarele grupe de contexte, cărora le corespund sensurile:
grupă de contexte sensuri
1. „apă proaspătă, apă rece” 1. „lichid potabil”
2. „apă lină, apă repede” 2. „întinderea de apă (râu, mare)”
3. „apă oxigenată, apă distilată” 3. „soluție apoasă”
4. „apă de toaletă, apă de colonie” 4. „substanță lichidă parfumată din alcool”
37
3.1.5. TIPURI DE SENS LEXICAL

Atunci când cuvintele sunt monosemantice prezintă exclusiv un sens denotativ. Când sunt
polisemantice, prezintă tot un singur sens denotativ, dar, spre deosebire de cele monosemantice,
dezvoltă și alte sensuri conotative. În funcție de punctele de vedere din care privim sensul, avem de-a
face cu diferite tipuri de sens:
 când vorbim despre apariția (originea) sensurilor la un cuvânt polisemantic, avem un sens de
bază, primar (etimologic) și sensuri derivate;
 când privim sensul din perspectiva importanței funcționale a sensurilor, avem sens principal și
sens secundar;
 când ținem cont de natura sensului avem sens denotativ și sens conotativ;
 când ținem cont de legătura dintre sensul cuvântului și obiectul pe care-l denumește,
avem sens propriu și sens figurat;
a). Sensul de bază (primar / etimologic) și sensuri derivate
Sensul de bază (primar sau etimologic) reprezintă sensul inițial (primar) al unui cuvânt, cel mai
cunoscut, cel mai frecvent, de la el derivând sensurile ulterioare:
 față – „parte a corpului omenesc (chip)”
Sensurile derivate sunt cele care au părut ulterior în diferite contexte și prezintă o oarecare
îndepărtare de sensul de bază.
 fața casei  fața monedei
 om cu două fețe  fața nevăzută a lunii
Acestea sunt sensuri derivate de la sensul de bază al cuvântului față de mai sus.
De asemenea, sensul de bază poate fi în același timp și sens principal, iar cele derivate și
sensuri secundare. Spre exemplu banană are sensul de bază „fruct de culoare galbenă, cu formă
alungită și cu gust făinos”, iar sensul derivat „piesă de contact electric care se montează la capătul unui
conduct electric”. În acest caz, este evident că, prin analogie, de la sensul de bază, care este și principal, s-
a format un sens derivat, care este și secundar. Sensurile de bază nu trebuie să fie automat și sensuri
principale. Există situații în care un sens derivat devine sens principal. Spre exemplu,
cuvântul crainic, cu sensul de bază (etimologic) și cândva principal, „persoană care anunță mulțimii
deciziile autorităților” a devenit învechit, deci secundar. În prezent, sensul principal și derivat din cel
etimologic este de „persoană care citește anumite informații la radio sau televiziune”.
b). Sensul principal și sensul secundar
Prin sensul principal se înțelege cel mai obișnuit sens, unul general și este utilizat în limba literară
și în toate zonele. El se opune unuia sau mai multor sensuri secundare:
 fețele oamenilor
Prin sensuri secundare se înțeleg cel mai puțin obișnuite și mai puțin folosite sensuri, cunoscute
în zone mai restrânse și care pot avea și o oarecare valoare stilistică.
1
 fața lunii  fața lucrurilor
Cuvintele polisemantice pot avea unul sau mai multe sensuri principale, fiecare din acestea pot
avea la rândul lor unul sau mai multe sensuri secundare.
Spre exemplu, cuvântul pieptene prezintă următoarele sensuri principale și secundare:
 sens principal: pieptene - „obiect cu dinți mărunți care servește la pieptănatul părului”;
 două sensuri secundare: pieptene - „unealtă cu dinți din metal folosită la pieptănatul
fibrelor textile” și „nume pentru alte obiecte, unelte sau părți componente, care au forma și
utilizarea unui pieptene”.
38
Cuvântul parchet prezintă următoarele sensuri principale și secundare:

 sens principal1: „pardoseală executată prin îmbinarea unor elemente de lemn”;
 un sens secundar: „fiecare din piesele de lemn folosite la executarea tipului de pardoseală
cu același nume”;
 sens principal2: „suprafețele în care este împărțită o pădure pentru a fi exploatată
rațional”;
 sens principal3: „instituție judiciară”;
 două sensuri secundare: „membrii instituției judiciare” și „locul (clădirea) în care
funcționează instituția judiciară”.
c). Sensul denotativ și sensul conotativ
Sensul denotativ este sensul invariabil și nonsubiectiv și reprezintă ceea ce denumește în mod
obișnuit un cuvânt. Cuvintele monosemantice prezintă doar acest sens, în timp ce cuvintele polisemantice
prezintă și un sens particular, afectiv (expresiv) adăugat primului, numit sens conotativ.
Sensurile conotative apar prin producerea unor abateri subiective de la denotație.
Spre exemplu cuvântul păpușă are sensul denotativ „jucărie care înfățișează o figurină cu chip de
om” sau „personaj din teatrul de păpuși”. În schimb, când spunem despre cineva că este „păpușa cuiva”,
cu sensul de „se lăsa condus, dirijat de cineva, este la discreția cuiva” sensul devine conotativ, apărut în
urma unei asemănări subiective, între acea persoană și modul în care o păpușă este manipulată.
d). Sensul propriu și sensul figurat
Sens propriu (literal) este sensul obișnuit, folosit în mod curent și care trezește în mintea
vorbitorului imaginea obișnuită a unui obiect, a unei acțiuni, însușiri:
 roșu la față („Copilul era roșu la față.”);
 picior („El și-a fracturat piciorul.”)
În contrast cu cel propriu, sensul figurat este un sens mai puțin obișnuit al cuvintelor și care
trezește în mintea vorbitorului altă imagine decât cea obișnuită. Sensul figurat presupune un transfer
semantic realizat printr-o figură de stil, precum: metaforă, metonimie, sinecdocă.
 felurite fețe („Câmpul este copleșit de flori cu felurite fețe.”);
 fețe-fețe („La auzul acuzației, omul a făcut fețe-fețe.”);
 picior de plai („Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai.”)
Atunci când sensul figurat este folosit frecvent și generalizat, el poate fi considerat conotativ,
deși figura de stil s-a tocit, iar motivația artistică s-a estompat. Spre exemplu, cuvântul ochi are un sens
obișnuit de „organe ale vederii”, dar are și un sens la fel de obișnuit conotativ „înnăditură a unei
plase”.
3.2. UINITĂȚILE MINIMALE ALE SENSULUI

Sensul poate fi delimitat în unități minimale numite componente de sens sau trăsături semantice
distinctive: seme, sememe, semanteme. Înainte de a defini aceste noțiuni, pentru o mai bună înțelegere,
să analizăm sensurile a două cuvinte: bunic și bunică. Sensul cuvântului bunic, definit din punct de
vedere lexicografic ca „tatăl tatălui sau al mamei” și sensul cuvântului bunică, definit ca „mama tatălui
sau a mamei”, pot fi descompuse în următoarele trăsături semantice distinctive (1 –6):
bunic bunică
1. rudă 1. rudă
2. naturală (de sânge) 2. naturală (de sânge)
3. în linie directă 3. în linie directă
4. în direcție ascendentă 4. în direcție ascendentă
5. de gradul al doilea 5. de gradul al doilea
6. de sex masculin 6. de sex feminin
39
3.2.1. Seme
Din exemplu se observă că sensurile celor două cuvinte, bunic și bunică, prezintă atât trăsături
semantice comune (trăsăturile 1 – 5), cât și trăsături semantice diferențiatoare (trăsăturile 6). Fiecare din
trăsăturile de la 1 – 6 se numesc seme. Altfel spus, semul este componentul sensului lexical al unui
cuvânt și reprezintă o trăsătură semantică distinctivă. Prin seme se stabilesc diferențele dintre sensurile
cuvintelor (vezi trăsăturile 6 în exemplul de mai sus), adică au un caracter distinctiv.
Semele sunt mărci ale structurii semantice, iar numărul acestora este finit și se stabilesc în baza
unor opoziții (în exemplul anterior sex masculin/sex feminin). Alte tipuri de opoziții care pot fi seme:
 material/nonmaterial  calitate/noncalitate  finalitate/nonfinalitate
 concret/abstract  acțiune/devenire  acțiune/stare
 animat/inanimat  acțiune/relație  cauzalitate/noncauzalitate
 real/fantastic  obiect/subiect  dinamic/static
 uman/nonuman  identitate/nonidentitate
Semele comune și semele diferențiatoare permit gruparea unităților lexicale în fragmente
autonome din lexic, numite câmpuri (subansambluri) lexico-semantice. În limba română au fost puse
în evidență câmpuri lexicale care se referă la:
 numele de rudenie  denumirile instituțiilor
 denumirile animalelor domestice  termeni cromatici
 denumirile animalelor sălbatice  denumiri ale unor fenomene sonore.
 denumirile locuinței
3.2.2. Sememul
Toate trăsăturile de la 1 la 6 ale exemplului anterior se numesc sememe. Prin urmare, semenul
reprezintă reuniunea semelor prin care este acoperit întreg sensul lexical. În fapt, sememul este unul
dintre sensurile cuvântului și exprimă tipul de sens dat în concordanță cu situația concretă de
comunicare.
3.2.3. Semantem
Semantemul este un ansamblu de sememe (un șir de sensuri concrete) și este considerat purtător
al sensului lexical. Totodată, semantemul reprezintă unitate de bază a cuvântului, în cadrul unei familii
lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina cuvântului).
Relația de incluziune între unitățile minimale ale sensului este următoarea:
 semul (o trăsătură distinctivă) > semem (totalitatea semelor) > semantem (ansamblu de sememe).
3.3. CÂMP LEXICO- SEMANTIC

Prin câmp lexico-semantic înțelegem un fragment de lexic relativ autonom și izolat format
din cuvinte care se află într-o relație de ierarhizare, stabilită pe baza înrudirii noționale sau denotative.
Noțiunea de câmp lexico-semantic poate fi întâlnită și sub denumirea de subansamblu lexico-semantic,
dar și câmp lexical sau câmp semantic.
Spre exemplu, câmpul lexico-semantic al cuvântului locuință este alcătuit dintr-o submulțime de
cuvinte precum:
 casă  castel  bloc
 vilă  palat  colibă
 iglu  bungalou
 hotel  cămin  pensiune
 han  internat
 cabană  colibă
 baracă  cort
40
Rudenia dintre cuvintele câmpului semantic de mai sus se bazează pe primele două seme
comune (trăsături semantice comune): „loc construit”, „pentru a fi locuit”.
În termeni de unități semantice minimale, cuvintele unui câmp lexico-semantic se delimitează în
urma stabilirii trăsăturilor semantice (seme) comune și trăsăturilor semantice (seme) diferențiatoare.
Analiza semică sau analiză componențială însemnă descompunerea unui cuvânt în unități de
sens (seme).
Prin analiza componențială au fost izolate fragmente lexicale (câmpuri lexico-semantice) care pot
avea de la câteva zeci de elemente înrudite (50 de nume de rudenie), mergând până la câteva sute de
termeni (200 de termeni cromatici). După descompunerea cuvintelor în seme se analizează relațiile existe
între aceste unități minimale ale sensului și includerea lor în anumite clase, denumite paradigme lexico-
semantice.
Spre exemplu din analizarea cuvintelor nea – zăpadă – omăt reiese că toate au aceleași seme,
motiv pentru care ele formează o paradigmă sinonimică.
În cuvinte precum cald – rece, frumos – urât exista cel puțin un sem comun (în primul caz
referitor la temperatură, iar în al doilea referitor la estetică), dar mai multe seme diferențiatoare opuse,
spunem despre ele că formează o paradigmă antonimică.
Atunci când din analiza semică reiese că cuvintele au cel puțin un semn comun și mai multe semne
diferențiatoare care pot fi reduse la o clasă ordonatoare, acele cuvinte formează un câmp lexico-
semantic.
Spre exemplu, câmpul lexical al cuvântului rudă are ca seme comune rudă, rudă de sânge, rudă
prin alianță, iar ca seme diferențiatoare sexul, direcția ascendentă, direcția descendentă, linia directă,
linia colaterală, momentul realizării și este format din:
 cumnat  mătușă  soț
 cumnată  mire  soție
 cuscru  mireasă  tată
 fiu  nepot  unchi
 fiică  nepoată  văr
 frate  noră  vară
 ginere  soacră
 mamă  soră
Elementele care formează un câmp semantic au aceeași clasă gramaticală. Câmpurile semantice de
mai sus ale cuvintelor rudă și locuință sunt formate din substantive. Alte câmpuri, cum ar fi cel
al numelor de culoare sunt adjective, iar cele ale fenomenelor sonore sunt verbe.
Exemplu de descompunere în unități de sens (seme)
Mai jos un exemplu de analiza semică a cuvintelor care formează câmpul lexico-semantic al
cuvântului locuință.
1. construcție
2. pentru a fi locuită
clădire, imobil, locuință, casă, 3. destinație primară (stabilă)
căsuță, căsoaie 4. materiale construcție obișnuite
5. zidărie
6. manieră construcție obișnuită
1. construcție
castel, palat, vilă, bloc 3. destinație primară (stabilă)
4. materiale construcție obișnuite
5. zidărie
6. manieră construcție neobișnuită
41
1. construcție
izbă 3. destinație primară (stabilă)
4. materiale construcție neobișnuite
5. lemn
1. construcție
iglu 3. destinație primară (stabilă)
5. zăpadă
1. construcție
bungalou 3. destinație primară (stabilă)
5. altele
1. construcție
cabană,baracă, colibă 3. destinație secundară (temporară)
5. lemn
1. construcție
cort 3. destinație secundară (temporară)
5. pânză
1. construcție
bordei 3. destinație secundară (temporară)
5. pământ+stuf
4. ETIMOLOGIA – ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA CUVINTELOR

Etimologia (fr. étymologie, lat., gr. etymologia = „studiul înțelesului adevărat” < etymos =
adevărat, logos = studiu) este ramura lexicologiei care studiază originea și evoluția cuvintelor din
perspectiva formei și al sensului.
4.1. NOȚIUNI GENERALE

A afla etimologia unui cuvânt înseamnă a descrie cu argumente științifice relația de înrudire din
perspectiva formei și al înțelesului, între cuvântul respectiv și alt cuvânt (atestat sau reconstituit),
numit etimon. Cu alte cuvinte, obiectul etimologiei este identificare etimoanelor cuvintelor dintr-o
limbă. Etimologia nu-și propune să explice de ce un cuvânt denumește ceva din realitate și nici să
surprindă relația cauzală dintre cuvânt și ceea ce denumește el.
4.1.1. PRINCIPII ÎN STABILIREA ETIMOANELOR
Stabilirea etimonului, ca demers științific, se face conform principiilor corespondenței fonetice,
legăturii semantice, concordanței lexico-gramaticale și atestării în limbă.
a). Principiul corespondenței fonetice
Principiul corespondenței fonetice ține cont de faptul că trebuie să existe corespondențe regulate
de sunete între etimon și cuvintele care s-au desprins din el.
42
Spre exemplu, cercetând o serie de cuvinte din franceză și latină s-a stabilit că grupului de sunete
[ca] din limba latină îi corespunde invariabil sunetul [ʃ] în limba franceză (echivalent sunetului [ș] din
limba română), notat în scris prin grupul de litere ch. Cercetând și alte limbi latine s-a observat că sunetul
a rămas neschimbat în cazul acestora. Dovadă cuvintele caro, carnis (lat.), chair (fr.), carne (it.),
carne (sp.), carne (pt.), carne (ro.). Pe baza corespondenței enunțate anterior se poate spune cu siguranță
despre cuvântul capra (lat.) că a devenit în limbile latine: chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.),
capră (ro.).
b). Principiul legăturii semantice
Principiul legăturii semantice cere ca etimonul și cuvintele care s-au desprins din el să aibă
același sens de bază.
Continuând exemplul anterior, se observă că toatele cuvintele menționate, –
capra (lat.), chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.), capră (ro.) –, au același sens de bază:
„animal rumegător, paricopitat, cu părul lung, cu coarne mai mari”.
c). Principiul concordanței lexico-gramaticale
Principiul concordanței lexico-gramaticale impune ca etimonul și cuvintele desprinse din el să
facă parte din aceeași categorie lexico-gramaticală.
 capra (lat.), chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.), capră (ro.) din exemplul de mai
sus, sunt toate substantive comune.
d). Principiul atestării în limbă
Conform principiului atestării în limbă, etimonul și și cuvintele care s-au desprins din el trebuie să
fie atestate în limbă.
 cuvintele chèvre (fr.), capra (it.), capra (sp.), cabra (pt.), capră (ro.) sunt atestate frecvent
în limbile respective, iar cronologic sunt utilizate ulterior atestării din limba latină.
4.1.2. TIPURI DE ETIMOLOGIE
Despre orice cuvânt, al oricărei limbi, putem spune că are o anumită etimologie (origine), dar și
că are o evoluție specifică. El trebuie să aparțină cel puțin uneia dintre următoarele categorii
etimologice:
 cuvinte moștenite
 cuvinte împrumutate
 cuvinte calchiate
 cuvinte create în limbă
Cuvintele moștenite, împrumutate și calchiate au o origine în altă limbă. Spunem despre ele că au
o etimologie externă. Despre cuvintele create în limba respectivă spunem că au o etimologie internă.
Există și a treia posibilitate și anume ca unele cuvinte să aibă atât o etimologie internă cât și externă.
Despre aceste cuvinte spunem că au o etimologie mixtă (combinată).
Or, înainte de a putea stabili dacă un cuvânt are etimologie externă sau internă este necesară
stabilirea originii limbii respective. La fel de importanta este și determinarea momentului din care acea
limbă are o structură și individualități proprii, independente de limba din care s-a desprins (este idiom).
4.1.3. ORIGINEA LIMBII ROMÂNE
Despre limba română, specialiștii au căzut de acord că originile ei trebuie căutate în limba latină
vorbită în partea de est a fostului Imperiu Roman, mai exact în spațiul carpato-danubiano-pontic.
„Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea orientală a Imperiului
Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate (Dacia, Pannonia de Sud, Dardania, Moesia
superioară și inferioară), din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii și până în zilele
noastre.”
(Al. Rosetti, Istoria limbii române)
43
Informațiile despre această limbă sunt sărace, dar se presupune că era o latină populară sau latină
dunăreană, vorbită și mai puțin scrisă. Această limbă, pe lângă faptul că era o limbă regională, diferită de
limba vorbită în imperiu a primit și o serie de cuvinte din limba băștinașilor, geto-dacilor. Elementele
din limba geto-dacilor pătrunse în latina dunăreană (stratul) formează substratul lexical al limbii
române, numit și vocabular autohton.
Conform cercetătorilor care au studiat istoria limbii române, limba latină carpato-dunăreană a
început să aibă trăsături specifice și să devine un idiom romanic independent, diferit de latină, undeva
între secolele VI – VII. Cuvintele care au pătruns în limba română după acest moment
formează adstratul. După constituire, prin procedee interne, limba română a creat cuvinte noi denumite
formații (creații) lexicale interne.
4.1.4. STRATURI ETIMOLOGICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Categoriile etimologice de mai sus corespund următoarelor straturi etimologice: substrat, strat de
bază, superstrat, adstraturi. Pentru limba română, straturile anterioare se identifică în felul următor:
 substratul – format din elemente traco-dace;
 stratul de bază sau fondul de bază – format din elementele latinei populare;
 superstratul – format din elemente slave;
 adstratul – format din influențe din maghiară, influențe grecești și influențe turcești;
Straturile etimologice ale limbii române pot fi reprezentate grafic în felul următor:
inf. rusă inf. germană inf. engleză inf. engleză inf. italiană inf. franceză
americană
influența grecească influența maghiară influența turcească
SUPERSTRAT SLAV
STRAT DE BAZĂ LATIN
SUBSTRAT DACO-GET
4.2. CUVINTE MOȘTENITE

Cuvintele moștenite sunt cuvinte care au o origine în altă limbă, adică au o etimologie externă.
În limba română aceste cuvinte sunt moștenite din limba geto-dacă și din limba latină. Cele două
categorii de cuvinte moștenite formează stratul, respectiv substratul limbii române.
Toate cuvintelor moștenite formează fondul lexical originar al limbii române.
4.2.1. CUVINTE DE ORIGINE AUTOHTONĂ – GETO-DACĂ
Fondul lexical cel mai vechi al limbii române este anteroman, moștenit din limba strămoșilor
geto-daci. Toate aceste cuvinte de origine autohtonă reprezintă substratul limbii române și împreună
formează vocabularul autohton. Din acest fond lexical autohton s-au păstrat până astăzi aproximativ 160
de cuvinte, dintre care cele mai folosite sunt:
abur, baci, balaur, baltă, bordei, brad, brâu, bucura, buză, căciulă, cătun, copac, copil, cruța,
dărâma, droaie, fărâma, fluier, gard, ghimpe, ghioagă, grapă, groapă, grumaz, gușă, jumătate, mazăre,
măgură, mătură, mânz, moș, mugure, năpârcă, noian, păstaie, pârâu, pururea, sarbăd, scăpare,
sâmbure, sterp, strugure, șale, șopârlă, țap, țarc, urdă, vatră, viezure, zgardă, zgâria.
4.2.2. CUVINTE MOȘTENITE DIN LATINĂ
Cuvintele moștenite din latină reprezintă stratul limbii române și împreună formează fondul
esențial al limbi române. Cuvintele de origine latină au intrat în vocabularul limbii române începând cu
secolele II-VI, în etapa de formare a poporului român și a limbii române, dar și în secolele următoare.
Exemple de cuvinte de origine latină:
 denumiri ale părților corpului omenesc: cap, frunte, ochi, ureche, tâmplă, creier, păr,
geană, sprânceană, falcă, barbă, piept, umăr, braț, cot, mână, palmă, măsea, dinte, gură,
44
limbă, unghie, mușchi, genunchi, picior, pulpă, os, carne, piele, sânge, inimă, plămâni, ficat,
deget, călcâi etc.
 denumiri ale celor mai importante noțiuni din universul material al omului: casă, ușă,
cheie, masă, fereastră, treaptă, scaun, cuțit, lingură, oală, vas, ulcior, cuptor, foc, poartă,
perete, fântână, care, joc, secure, sapă, secera, cui, ac, ață, lână; a închide, a stinge, a frige,
a arde, a se culca, a dormi; țară, cer, lună, pământ, soare, stea, vânt, nori, ploaie, fulger,
tunet, ger, secetă, frig, cald, gheață, râu, vale, câmp, munte etc.
 denumiri de alimente: pâine, sare, apă, lapte, unt, caș, carne, ceapă, untură, varză, legume,
miere, făină, vin, friptură etc.
 cuvinte despre aspecte esențiale ale vieții: viață, moarte, ființă, om, femeie, fecior, fată,
minte, sete, foame, frate, nepot, soră, unchi etc.
 cele mai importante verbe: a fi, avea, a crește, a lucra, a mânca, averea, a vedea, aș fi, aș
vedea, a întreba, răspunde, a înțelege, a pricepe, a face, a scrie, a învăța, a spune, a zice, a
fugii, aride, a cânta, a crede, asemăna, a culege, ara, a măcina, a cerne, a toarce, a țese, a
coase, a se spăla, a da, a putea, a vrea, a se îmbrăca etc.
 serie de adjective: bun, rău, trist, frumos, cuminte, deștept, tânăr, bătrân, gros, gras, înalt,
subțire, lung, surd, orb, flămând, sătul, mut, dur, aspru; moale, tare, dulce, acru, amar etc.
 denumiri din domeniul vegetal: pom, floare, frunză, prun, măr, păr, cireș, nuc, fag,
mesteacăn, salcâm, plop, arin, carpen, frasin, fragă, mure, ghindă, alună, lemn, grâu, secară,
orz etc.
 denumiri din domeniul animal: pui, găină, pasăre, albină, muscă, vrabie, lebădă, veveriță,
cal, bou, porc, câine, capră, ied, urs, vulpe, cerb, șoarece, vierme, șarpe, taur, berbec etc.
 noțiuni de timp loc, mod: zi, noapte, seară, dimineață, amiază, ardei, ieri, lună, săptămâna,
mâine, azi, târziu, curând; toate anotimpurile (ianuarie, februarie, martie, …, decembrie) și
zilele săptămânii (luni, marți, …, duminică);
 denumirile unor culori: alb, negru, verde, roșu, vânătă, albastru etc.
 adverbe folosite în mod curent: atunci, acum, când, încă, aici, acolo, sus, jos, aproape,
afară, bine, rău, ușor, greu, repede, mult, puțin, foarte etc.
Ponderea elementului latin în vocabularul limbii române, demonstrată în diverse lucrări
lingvistice, este de aproximativ 60-70% din totalul cuvintelor. Acestă realitate incontestabilă, alături de
originea latină a gramaticii românești, demonstrează caracterul fundamental latin al limbii române.
Cuvintele de origine latină sunt caracterizate de polisemantism și de o mare capacitate de
circulație și derivare, fiind totodată și frecvent întâlnite în vorbire (cap, înalt, greu, pâine, nas, apă,
soare). Un fapt interesant, care merită menționat aici, este că o serie de cuvinte moștenite din epoca
latinei populare mai există doar în limba română. În celelalte limbi romanice, cuvinte precum cele ce
urmează s-au pierdut: apuca, arunca, asud, cântec, defăima, deprinde, farmec, feri, ferice, frământa,
fuior, ierta, întâmpla, întâi, junghi, legăna, leșina, lingură, mare, mesteacăn, mire, negustor, nici, nutreț,
oaie, ospăț, plăcintă, plăpând, reteza, spăla, streche, sufleca, surpa, urca, veșted.
4.3. CUVINTE ÎMPRUMUTATE

Cuvintele împrumutate înseamnă împrumuturile din alte limbi (denumite și influențe străine) care
au pătruns în limbă după momentul în care limba română a devenit un idiom romanic de sine stătător.
Prin împrumuturi din alte limbi înțelegem cuvinte și expresii rezultate din influențele istorice, de
vecinătate și de contact istoric prelungit, consecință a conviețuirii noastre împreună cu alte popoare.
Influențele străine în limba română s-au făcut pe două căi:
 cale directă (orală), prin contactul cu vorbitorii de limbă slavă, maghiară, turcă, greacă și
care formează împrumuturile lexicale vechi;
 cale indirectă (cultă sau savantă), prin preluarea unor cuvinte din limba latină literară sau
din limbile moderne (denumite neologisme): franceză, italiană, germană, engleză, engleză
americană, rusă și care formează împrumuturile lexicale neologice.
45
4.3.1. Împrumuturi lexicale vechi

a). Cuvinte împrumutate din slavă
Un număr important de cuvinte din limba română provine din limba slavă veche. Împrumuturile din
această limbă formează superstratul (superstartul) limbii române. Ele au apărut odată cu venirea slavilor
prin părțile locuite de români, în secolul al VII-lea. Deși limba română era deja constituită din punct de
vedere al structurii ei latine, prin vecinătatea și din conviețuirea cu aceste neamuri, limba noastră a primit
un bagaj lexical slav generos. Spre exemplu:
 denumiri de înrudiri: nevastă, maică, nene, rudă;
 denumiri de alimente: ulei, castravete, slănină, drojdie, oțet, drog;
 denumiri din mediul casnic: grădină, pod, pivniță, prag, zid, iesle, coteț, plug, topor, ciocan,
lopată, clește, sanie, sită, lanț, coasă, var, jar;
 denumiri diverse din natură: vreme, zăpadă, vifor, praf, nisip, vârf, deal, pajiște, luncă, ogor,
prăpastie, izvor, poiană; hrană;
 cuvinte folosite în limbajul uzual: ceas, slovă, buche, necaz, poftă, lacom, sărac, bogat, lacom,
treaz, rag, iute, scump, veselie, prieten, slab, prost, gol, bolnav, rană, milă, jale, zare, apostol,
cneaz;
 denumire din lumea animală: cocoș, gâscă, vrabie, lebădă, veveriță, rac, bivol;
 denumiri de plante: ovăz, sfeclă, morcov, hrean, cocean, pleavă, coajă;
 denumiri ale părților corpului omenesc: trup, gât, obraz, pleoapă, burtă, gleznă;
 verbe: a trăi, a iubi, a munci, a privi, a dărui, a trebui, a citi, a greși, a lovi, a plăti, a dovedi, a
obosi, a clădi, a opri, a se odihni, a sfârși, a vorbi;
b). Cuvinte împrumutate din maghiară

Influența maghiară, mai puternică în Transilvania, a lăsat și ea destule urme în limba română, ca
urmare a contactelor de secole cu vecinii de la apus. Câteva exemple de cuvinte care-și au originea în
limba maghiară:
 oraș, belșug, hotar, gând, pildă, chip, bănui, chin, talpă, viclean, meșteșug
c). Cuvinte împrumutate din turcă
Contactul istoric prelungit cu poporul turc a făcut ca limba română să împrumute un număr
semnificativ de cuvinte din limba turcă. Dintre cele mai des folosite, chiar și astăzi, pot fi menționate:
 cafea, tutun, baclava, chiftea, pilaf, dulgher, dușman, chibrit, argea, abraș, bacșis, belea,
chef, conac, cerdac, dulap, cearșaf, cișmea, cutie
d). Cuvinte împrumutate din greacă
Influența limbii grecești asupra limbii române a fost destul de importantă și a avut loc încă din cele
mai vechi timpuri. O serie de cuvinte au intrat în limba noastră încă din antichitate prin coloniile
grecești din Dobrogea, iar unele prin intermediul romanilor (aceștia la rândul au preluat o sumă cuvinte
din greacă). Din această ultimă categorie menționăm:
 farmec, trufie, martor, mângâia, drum, mâine, pată, pătură, putină, petec, papură, spin,
tufă, a usca;
Din limba greacă medievală, limba română a împrumutat cuvinte mai ales din domeniul științelor
și al religiei, cum ar fi:
 argat, amin, arvună, camătă, horă, prisos, temei, cutez, condei, cărămidă, hrisov, organ,
tipar, tipic, vopsea, za
Secolul al XVIII-lea a adus în țările române regimul fanariot și odată cu el și influența limbii
neogrecești. Dintre cele mai importante cuvinte păstrate în limba română din acea epocă pot fi amintite:
46
 a afurisi, alifie, anapoda, calapod, candelă, condei, condică, coală, cozonac, dascăl, dichis,
carafă, folos, frică, hârtie, ieftin, ifos, evlavie, a lipsi, măcar, mireasmă, molipsi, noimă,
nostim, nun, oropsi, papagal, patimă, a pedepsi, plai, piper, plapumă, prosop, rețetă, salată,
săpun, sardea, scrumbie, spanac, sfoară, a sosi, spital, splină, stambă, taifas, tiflă, vlăstar,
zahăr, zodie;
4.3.2. Împrumuturi lexicale neologice (neologismele)
Împrumuturile lexicale neologice sau neologismele formează fondul lexical neologic, prin care
înțelegem cuvintele împrumutate pe cale indirectă și care au contribuit la modernizarea vocabularului
limbii române. Fondul lexical neologic al limbii române este bogat și are o origine variată. Cele mai mari
contribuții la constituirea acestui fond lexical sunt din: latina savantă, italiană, franceză, engleză,
germană și rusă.
Odată cu perioada modernă, Europa de est reia legăturile culturale și științifice cu civilizația
occidentală. Spațiul românesc începe să se conecteze din ce în ce mai profund la focarele de civilizație și
la centrele de înflorire științifică, literară din Franța, Italia și Germania. Conectarea la acest spațiu cultural
în care circulau idei noi și moderne s-a făcut și prin preluarea termenilor folosiți în respectivele culturi.
Astfel, peste straturile lexicale vechi, descrise anterior, a apărut un nou strat lexical, cunoscut sub
denumirea de neologisme. Ceea ce trebuie remarcat este că odată cu reconectarea spațiului românesc la
civilizația occidentală, a fost reluat procesul de apropiere a limbii noastre de celelalte limbi romanice, în
special franceză și italiană. Prin acest nou strat lexical, vocabularul limbii române primește un stoc masiv
de termeni, care vor conduce la o realitate evidentă până în zilele noastre: o bună parte din lexicul limbii
române este comun cu cel al limbilor franceză și italiană.
Pe lângă cuvinte din franceză și italiană, o serie de termeni au fost împrumutați și
din germană, engleză și rusă. Iată câteva astfel de exemple:
 împrumuturi din franceză: persoană, facil, dificil;
 împrumuturi din italiană: operă, bancă, solfegiu;
 împrumuturi din germană: bliț, rucsac, laitmotiv;
 împrumuturi din engleză: start, fotbal, handicap;
 împrumuturi din engleza americană: motel, computer, radar;
 împrumuturi din rusă: agreat, dezinformație, combinat.
A se consulta capitolul neologismele pentru mai multe împrumuturi lexicale!
4.3. CUVINTE CALCHIATE
Din punct de vedere etimologic, cuvintele calchiate au etimologie externă, adică au o origine în
altă limbă. Acest fel de cuvinte sunt obținute în urma fenomenului lingvistic numit calc lexical, care
reprezintă totodată un mijloc de îmbogățire a vocabularului. (A SE VEDEA CALCUL NEOLOGIC!)
Prin calc lexical se înțelege traducerea morfemelor unui cuvânt străin prin echivalente
românești:
 a întrevedea < fr. entrevoir (fr. entre = „între” + fr. voire = „a vedea”)
 simțământ < fr. sentiment (fr. sentir = „simț/ a simți” + -ment = -(ă)mânt)
 demers < démarche (fr. de = de + fr. marche = „mers”)
 întreprinde < fr. entreprendre  nou-născut < fr. nouveau-né

 dreptunghi < fr. rectangle  liber-schimb < fr. libre-échange și en. free
 ședință < fr. séance trade
 întrerupător < fr. interrpteur  autoservire < en. self-service
 înlocui < fr. remplacer  cal-putere < en. horse-power
 scurtcircuit < fr. court-circuit  război-fulger < germ. Blitzkrieg
 patruped < fr. quadrupède  vinars < germ. Branntwein
 anticameră < fr. antichambre  nu-mă-uita < germ. Vergi meinnicht
47
4.4. CUVINTE CREATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Din punct de vedere etimologic, cuvintele create în limba română, denumite și creații sau
formații lexicale interne, au etimologie internă, adică sunt formate în cadrul limbii prin mijloacele
interne de îmbogățire a vocabularului: derivare, compunere, conversiune (schimbarea valorii
gramaticale).
4.4.1. Cuvinte create în limba română prin derivare
 lipi + -tor/-toare > lipitor / lipitoare  în- +neca > îneca
 dez- + lipi > dezlipi  în- + nota (lat. notare = „a înota, pluti”)
 pădur- + -ar > pădurar > înota
 car + -uță > căruță  brut + -ar > brutar
 căruță + -aș > căruțaș  cârcotă + -aș > cârcotaș
 îm- + pitră > împietri  tandru + -ețe > tandrețe
4.4.2. Cuvinte create în limba română prin compunere
 bunăcredință  oricare  niciodată
 miazănoapte  cineva  papa-lapte
 bunăvoință  însele  viță-de-vie
 cumsecade  ceea ce  floare-de-colț
 binevoitor  o mie unu  douăzeci și cinci
 electromagnetic  dintâi
 vreunul  odată
4.4.3. Cuvinte create în limba română prin conversiune
 bine > binele  eu > eul  bine > (om) bine
 frumos > frumosul  nimeni > un nimeni  foc > (supărat) foc
 suferind > (om)  nimic > nimicul  lacrimă > (curat) lacrimă
suferind  of! > oful
 intrând > (un) intrând  monstru > (chef) monstru
A se consulta capitolul Mijloacele de îmbogățire ale vocapularului!
48
B. VOCABULARUL CA ANSAMBLU DE UNITĂȚI LEXICALE
Vocabularul (fr. vocabulaire < lat. vocabularium) sau lexicul (fr. lexique) unei limbi este
totalitatea cuvintelor folosite în timp și spațiu (argaisme, neologisme, regionalisme, cuvinte din fondul
reprezentativ) de către un popor, în cadrul limbii literare naționale și al stilurilor ei funcționale
(tehnico-științific, juridico-administrativ, beletristic, publicistic).
Atunci când vorbim de lexic vorbim de fapt de straturi lexicale suprapuse, rezultate din
interacțiunea noastră cu alte popoare și cu limbile vorbite de ele. Din acest motiv putem considera
cuvintele limbii române un tezaur lexical în care este înscrisă istoria societății noastre. După cum vom
vedea din structura vocabularului, din lexicul limbii române pot fi recunoscute etapele evoluției noastre
istorice, contactele noastre ca popor și influențele altor civilizații suprapuse peste fondul originar (geto-
dac și latin). Vocabularul limbii române este înregistrat de dicționare în diverse moduri, conform unor
criterii diferite. Or, atunci când vorbim de vocabularul actual al limbii române (sau vocabularul limbii
române contemporane) avem în vedere totalitate cuvintelor aflate în uz începând cu mijlocul secolului
al XIX-lea. De la această dată a început procesul de modernizare a lexicului limbii române.
Vocabularul și limba nu trebuie confundate, ele nefiind noțiuni sinonime. Între cele două noțiuni
distincte există mai degrabă o relație de incluziune, în sensul că vocabularul face parte din limbă.
Pentru a fi mai preciși, putem spune că o limbă are nevoie de un vocabular, adică o sumă de cuvinte
mono și polisemantice, cu care să opereze. Dar pentru ca aceste cuvinte să fie pe deplin utile pentru
limbă între ele trebuie să se stabilească anumite relații, precum cele de schimbare a flexiunii sau
sintactice. Prin urmare, limba este formată dintr-un vocabular și din relațiile gramaticale care se stabilesc
între elementele acestuia, toate acestea având la bază nivelul fonologic, nivelul la care se realizează
învelișul sonor al cuvintelor.
Coneput ca o totalitate, vocabularul unei limbi nu este o mulțime nestructurată de cuvinte, ci una
care poate fi organizată și desrisă în funcție de proprietățile aestora: frecvența, puterea de derivare,
spectrul semantic, participarea idiomatică, etimologia, zonarea, actualitatea etc. Însă, nu toate aceste
proprietăți sunt la fel de importante și nu toate cuvintele se caracterizează prin ele în aceeași măsură.
Polarizarea proprietăților a dus la delimitarea vocabularului reprezentativ de masa vocabularului.
1. VOCABULARUL REPREZENTATIV
Vocabularul reprezentativ (de bază, fondul principal) este nucleul elementar al lexicului ce
conține 2581 de cuvinte, delimitate, cum s-a arătat prin frecvență mare, polisemie și putere de
derivare. Ele pot fi grupate, după trei criterii importante:
- câmpul semantic căruia îi aparțin;
- vechimea în limbă;
- etimologia (limbile din care au evoluat).
Cu alte cuvinte, fondul lexical principal înseamnă nucleul funcțional stabil al limbii și este
alcătuit din cuvintele cunoscute și folosite frecvent (zilnic) de către toți vorbitorii limbii române, indiferent
de nivelul educației, profesie, vârstă, sex, regiune etc. Cuvintele care formează acest fond denumesc
noțiuni fundamentale sau ajută la exprimarea unor relații sintactice, fără de care comunicarea nu ar fi
posibilă. În diversele lucrări de lexicologie, noțiunea de vocabular fundamental poate fi întâlnită sub mai
multe denumiri, precum: vocabular de bază, vocabular esențial, fond lexical principal sau fond principal
lexical, fond principal de cuvinte (denumire întâlnită în unele manuale de gimnaziu), fond lexical
uzual, fond de bază, lexic de bază, lexic activ.
Sub aspect semantic, cuvintele reprezentative pot exprima:
 obiecte uzuale: ac, ață, car, casă, căldare, ceas, cerc, cheie, ciocan, clește, cui, cuptor,
cuțit, fereastră, lingură, lopată, masă, oală, pat, perete, pernă, plug, pod, prag, roată, sanie, sapă, scară,
scaun, șa, șurub, topor, vas;
 acțiuni, stări foarte importante: a alerga, a avea, a bea, a cădea, a certa, curge, a dovedi,
a face, a fi, a hrăni, a intra, a ieși, a îmbrăca, a încălța, a începe, a închide, a învăța, a judeca, a lua, a
49
lucra, lumina, a mirosi, a mânca, a merge, a odihni, a paște, a răspunde, a ridica, a spală, a supăra, a
teme, a trăsni, a ustura, a vinde, a aprinde, a arde;
 desfășurarea acțiunilor: acolo, afară, aici, aproape, departe, înăuntru, jos, sus, bine, iute,
încet, repede, ușor;
 părți ale corpului omenesc: barbă, burtă, buză, cap, cot, deget, dinte, față, frunte, gât,
gură, limbă, măsea, mână, nas, ochi, os, palmă, păr, picior, piele, piept, sânge, umăr, unghie, ureche;
 animale și păsări: berbec, bou, broască, calm, capră, câine, cățel, cocoș, cuc, găină, iapă,
iepure, lup, măgar, miel, mânz, oaie, pește, porc, rață, șarpe, șoarece, urs, vacă, vrabie, vulpe, vultur;
 arbori, fructe, flori: alună, brad, cireș, fag, fragă, ghindă, măr, nuc, pom, pară, poamă,
floare, frunză, iarbă, urzică;
 culori: alb, albastru, galben, negru, roșu, verde;
 nume de ființe, grade de rudenie: babă, băiat, bărbat, bătrân, copil, fată, fecior, femeie,
fiică, fiu, frate, ginere, mamă, moș, neam, nene, nepot, noră, om, soacră, socru, soră, soț, tată, unchi, văr;
 alimente, băuturi de strictă necesitate: apă, brânză, carne, caș, colac, fasole, lapte,
legume, mazăre, miere, mămăligă, pâine, unt;
 zilele săptămânii, anotimpurile: luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică,
iarnă, primăvară, vară, toamnă;
 calități și defecte: ager, blând, deștept, vesel, aspru, gras, surd, urât, zgârcit
 mediul înconjurător: apă, brad, câmp, cer, curte, izvor, vale, vânt, zăpadă
După vechime, cuvintele reprezentative sunt de două tipuri. Primele sunt cuvintele vechi, care au
rămas actuale, manifestând principiul stabilității și continuității în limbă.
Există însă și un număr mare de cuvinte noi (circa 650) care constituie aspectul modern al
vocabularului reprezentativ. Acestea sunt, după origine, de mai multe tipuri:
- franțuzești (circa 200),
- latina savantă (circa 40),
- cu etimologie multiplă (în special din latina savantă și franceză – circa 350)
- din alte limbi (franeză-germană, italiană-franeză – circa 50).
Tot din fondul lexical principal fac parte și unele părți de vorbire, precum:
 pronume: acel, acest, alt, ăst, care, ce, cine, el, eu, mă, meu, nimeni, nimic, noi, nostru,
nouă, o, său, se, tău, tu, voi, vostru;
 numerale: un, o, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, sută, mie;
 adverbe: acolo, acum, aici, atât, ba, bine, chiar, când, cât, cum, da, înainte, înapoi,
înăuntru, mai, mâine, nu, parcă, sus, tot, totuși, unde;
 prepoziții: a, către, cu, de, din, după, fără, în, între, întru, la, pe, pentru, până, prin, spre,
sub;
 conjuncții: că, căci, ci, cum, dacă, dar, de, deci, deși, iar, încât, însă, ori, sau, să, și;
 interjecții: hai, iacă, na, zău;
 verbe auxiliare: a fi, a avea, a voi.
Or, pentru a aparține fondului lexical principal, cuvintele lexicului general trebuie să
îndeplinească mai multe condiții:
 să exprime noțiuni fundamentale indispensabile vieții și activității umane (vezi mai
sus Categorii de cuvinte din vocabularul fundamental pentru exemple de noțiuni fundamentale);
 să fie cunoscute și folosite de toți vorbitorii limbii române, pe întreg teritoriul țării, cu
același sens (caracter unitar);
 să fie vechi, adică să fie stabile, iar această stabilitate să le ajute să reziste și în viitor
(caracter stabil);
 să fie folosite frecvent în limbă (mamă, tată, fiu, fiică, frate, soră, a avea, a fi, a merge, a
trăi, a muri, a lucra, pâine, carne, lapte, bun, rău, frumos, mic, mare, zi, noapte, soare, lună, stele,
cer etc.);
 să aibă capacitate de derivare și compunere (om, omușor, omuleț, neom, omenesc, omenie,
omenește, omenos etc.);
50
 să aibă capacitatea de a forma expresii, locuțiuni sau unități frazeologice;
 să aibă caracter polisemantic (atunci când denumesc noțiuni);
Nu toate condițiile de mai sus sunt obligatorii pentru fiecare din cuvintele introduse în fondul
lexical principal. Există cuvinte care au fost înlocuite cu sinonime mai noi
(condei > stilou, buche > literă etc). Alte cuvinte introduse în fondul lexical principal, precum
prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare, au un singur sens, nu exprimă noțiuni și nici nu pot fi derivate
sau compuse.
2. MASA VOCABULARULUI
Masa vocabularului conține celelalte cuvinte care au rămas din totalitatea unităților lexicale
după delimitarea vocabularului reprezentativ. Acestea nu sunt cunoscute și folosite de toți vorbitorii
unei limbi, deoarece denumesc obiecte și noțiuni cu circulație restrânsă. Noțiunea de masa vocabularului
poate fi întâlnită în lucrările de lexicologie și sub următoarele denumiri: vocabular secundar, vocabular
disponibil, lexic secundar, lexic pasiv sau restul vocabularului (denumire improprie întâlnită în unele
manuale școlare). Aceasta reprezintă partea cea mai mobilă și cea mai mare a vocabularului,
însumând aproximativ 90% din cuvintele limbii române. Așa cum spuneam anterior, cuprinde cuvinte
care nu fac parte din vocabularul fundamental și conține termeni din domenii diverse, unele de strictă
specializare. De regulă, utilizarea cuvintelor din acest lexic este limitată la o anumită clasă, grup social
sau profesional. Folosirea acestor cuvinte mai poate depinde de un anumit teritoriu sau de o anumită
epocă. Acestea se compune din două părți:
- o parte neutră, ce conține cuvinte asemănătoare cu cele din vocabularul reprezentativ, însă cu
frecvență mai mică de 13, 48, cu sensuri mai puține, cu derivate mai puține de trei;
- altă parte specială ce cuprinde: arhaismele (cuvinte inactuale), regionalisme, neologisme
(altele decât cele din vocabularul reprezentativ), termeni tehnici și științifici (de specialitate), termeni
internaționali, elemente de jargon și argou.
2.1. ARHAISMELE
Arhaismele sunt cuvinte vechi (arhaice), conservate de textele cărților vechi și de unele
dialecte (unde sunt în vocabularul afectiv), reactualizate, uneori, pentru sugerarea atmosferei de epocă
în operele beletristice și pentru descrierea obiectivă a epocilor de către istorici. Acestea sunt cuvinte sau
expresii care au dispărut din limba comună ori au încetat să mai fie folosite (scoase din uz).
Odată cu evoluția societății, o parte din cuvintele vechi sunt uitate și dispar din vorbirea uzuală,
deoarece obiectul de referință al cuvintelor (noțiunea, instituția, funcția etc.) dispare sau sunt folosite
variante mai noi (sinonime):
 cuvinte care nu mai au obiect de referință în prezent:
agă > comandant din armata otomană;
arnăut (nefer / poteraș) > soldat (mercenar);
comis > dregător domnesc (care avea în grijă caii și grajdurile domnești);
clucer (jignicer) > dregător (care se ocupa cu aprovizionarea cămării curții domnești);
diac (grămătic / uricar / pisar / scrib) > cărturar, erudit, învățat, savant, persoană care întocmea
(copia) acte în cancelaria domnească;
giubea (șubă / japon) > haină lungă și largă din postav, adesea căptușită cu blană, purtată de boieri;
hatman > boier de divan din Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri;
haraci > tribut (dare) anual(ă) pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman (bir, impozit, taxă);
logofăt > titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc (ministru)
/ judecător, persoană înstărită);
medelnicer > titlu dat boierului care turna apă în medelniță pentru ca domnul să se spele pe mâini,
înainte de masă, și care aducea bucatele și servea pe domn la masă;
pașă > titlu conferit, în Imperiul Otoman, vizirilor și beilerbeilor, iar, din sec.al XIX-lea, și altor
înalți funcționari civili sau militari, miniștri, guvernatori de orașe sau de provincii turcești ori supuse
turcilor, generali, care aveau ca semn al demnității lor două sau trei tuiuri (guvernator, căpitan);
postelnic > titlu dat, în orânduirea feudală din țările române, boierului de curte însărcinat, inițial, cu
paza camerei de dormit a domnitorului, și care, ulterior, a avut diferite funcții la curtea domnească, de a
51
pregăti audiențele la domn, de om de încredere al domnitorului, de maestru de ceremonii, în Moldova și
de pârcălab al ținutului Iași etc. (ministru de externe);
serdar > comandant de oaste, mai ales de călărime (general turc de cavalerie);
spătar > dregător la Curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar
mai târziu avea comanda cavaleriei;
spătărie > demnitatea, rangul de mare spătar (sala domnească unde se făceau prezentările și se
țineau divanele)
tui > steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două
sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului
unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui;
 cuvinte înlocuite prin sinonime:
herb > stemă zapis > document
slobozenie > libertate zlătar > aurar
buche > literă iscoadă > spion
pizmă > invidie pojarnic > pompier
ocârmuire > guvernare catadicsi > a considera
După nivelurile limbii, arhaismele se clasifică în: fonetice, semnatice, lexicale, morfologice și
sintactice.
a. Arhaismele fonetice
Arhaismele fonetice reprezintă faze anterioare ale aplicării legilor fonetice, fie elemente
fonetice care n-au rezistat în limbă (forme vechi ale unor cuvinte, cu pronunție învechită, folosite și în
prezent în mod frecvent, dar cu o pronunție actualizată):
acmu = acum ficlean =viclean năsip = nisip
adură = adună frănge = frânge ocl’u = ochi
adzi = azi frundză = frunză oichi = ochi
afoară = afară găinră = găină părete = perete
Arghiș = Argeș gerure = genune pohtă = poftă
bardză = barză giudica = judeca pre = pe
besearecă = biserică giudeț = județ (a) rumpe = a rupe
bire = bine her = cel samă = seamă
bunră = bună hiclean = viclean sară = seară
burătate = bunătate irimă = inimă sărătate = sănătate
câne = câine (a) îmbla = a umbla sărătos = sănătos
cărindar = calendar (a) împle = a umple straichină = strachină
cărtulariu = cărturar înel = inel ureacl’e = ureche
(a) ceti = (a) citi lăcaș = locaș vădzut = văzut
chiatră = piatră madzăre = mazăre vericare = fiecare
chicior = picior mărunchi = mănunchi varecare = oarecare
credzut = crezut miedzu = miez verice = orice / orișice
cuvente = cuvinte mul’ere = muiere veiche = veche
b. Arhaismele semantice
Arhaismele semantice sunt cuvinte care au dispărut din uzul curent cu sensul învechit
(cuvintele ce au avut sensuri diferite față de cele din limba română actuală). Ele mai pot fi folosite,
dar cu un sens schimbat, iar uneori cu valori stilistice:
 cuvinte cu sensuri învechite dispărute:
carte (= scrisoare) (a) hotărî (= a trage hotar)
(a) căta (= a privi) întunearec (= mie)
(a) certa (= a pedepsi) limbă (= popor)
fag (= fagure) mădular (= membru)
52
mândru (= înțelept) păcurar (= cioban)
mișel (= sărman, sărac) prostu (= simplu)
moșie (= patrie) (a) săruta (= a saluta);
nămaie (= animal) (a) tăbărî (= a așeza tabără)
nemernic (= pribeag, străin)
 cuvinte folosite cu sens schimbat:
rost (= cioc, gură) > a spune pe de rost, a ști pe de rost, a lua pe cineva la rost (valoare stilistică:
„Și încet cu mâna ridicată / Sprâncenele, din rostu-i rar / Duios cuvintele răsar”);
În unele locuțiuni și expresii, în care sunt folosite arhaisme semantice, vorbitorii nu mai sesizează
sensul propriu al cuvântului vechi folosit:
a trage la aghioase (aghios = imn religios);
a nu ști buche (buche = literă);
a rămâne lefter (lefter = liber);
a da ortul popii (ort = ban, monedă);
c. Arhaismele lexicale
Arhaismele lexicale sunt cuvintele vechi care au dispărut odată cu realitățile social-politice în
care au fost produse și folosite (reprezintă denumirile vechi ale obiectelor dispărute, denumirile
înlocuite cu altele, obiectele, noțiunile care mai există):
adicăte = adică fur = hoț, tâlhar, bandit, pungaș
adins = intenționat gadină = bestie, dihanie, fiară, jivină
aest = acest gârb = cocoșat, încovoiat,
agru = ogor (țarină, strat de pământ) (a) gotovi = (a) pregăti, (a) prepara
argat = slugă, servitor, curtean, biriș herțeg = duce, voievod
arină = nisip grămătic = dascăl, diac, paraclisier, scrib
armaș = vizir, dregător domnesc, jandarm ienicer = soldat (din infanteria turcească)
așijderea = asemenea izvod = origine, obârșie, origine
Bălgrad = Alba Iulia letopiseț = cronică, hronică
besedui = a ține sfat, a complota logofăt = ministru (titlu de mare dregător)
beștea = pușchea, bășică mâneștergură = ștergar, prosop, țoluri
bir = impozit, tribut, dare, simbrie, contribuție mirean = laic, lumesc
boacă = nap, dovleac, nimic mâglă = ceață, negură
brâncă = mână, pârcălab = staroste (mai marele unei bresle)
buăr =bour, bou (a) pobedi = (a) învinge
buche = slovă, literă polcovnic = colonel
caimacan = locțiitor (domnesc) postelnic = stratornic (ministru de externe)
cătelin (cătinel) = încetinel, lin, domol, tiptil pravilă = cod, normă, îndatorire, lege, regulă
ceaslov = orologier, orologhion predoslovie = prefață, precuvântare
chezaș = zălog, garant, martor (a) pristăvi = a muri, a dispărea, a pieri
chezășie = garantare, amanetare, garanție, gaj scriptură = biblie, scriere, inscripție
cislă = număr, sumă, cantitate, socoteală, cotă spătar = căpetenie (general al cavaleriei)
clacă = șezătoare, furcărie, habără stepenă = treaptă, rang, poziție socială
cucură = tolbă de săgeți, cormană, tolbă stolnic = șef bucătar boieresc
(a) cumpli = a asasina, a omorî, a suprima turmac = malac (som înalt și voinic)
dijmă = zeciuială, desetină, azeciuire vetrilă = pânză (de corabie)
Dulgopol = Câmpulung Muscel vistavoi = ordonanță
faur = fierar vistiernic = vistier, depozitar (al tezaurului)
fiastru = fiu vitreg vlah = valah, român
fsat = od, moșie, sat, ședere statornică vornic = primar, colăcar
53
d. Arhaismele morfologice
Arhaismele morofologice reprezintă cuvintele ce conservă formele mai vechi din flexiunea
cuvintelor (prezintă forme morfologice învechite și ieșite din uz).
arătarem = arătarăm la-me-veri = la-mă-vei (spăla-mă-vei)
aripe = aripi loruși = lor înșiși
nu asultareți = nu ascultarăți lua-veri = lua-vei
ascultat-ai = ai ascultat lunge = lungi
audzâ-voi = auzi-voi mânuri = mâini
bărbatlu = bărbatului mieiși = mie însumi
berbece = berbec nostruși = nouă înșine
carele = care (pe) el al optul = al optulea
cânta-vrem = cânta-vom palaturi = palate
cineși = orișicine al patrul = al patrulea
nu cântareți = nu cântarăți plânsem = plânsei
un copaci = un copac ruinuri = ruine
crângure = crânguri săiși = al său (însuși)
să custarem = să custarăm (să viețuim) sămtu = sunt
al doile = al doilea sântu = sfântul
nu fireți = nu fiți sucla-se-vre = scula-se-va
graiure = graiuri șezum = ședem
grădine = grădini treilu = al treilea
greșeale = greșeli văzum = văzurăm
să hibă = să aibă vostruși = al vostru (înșivă)
inime = inimi nu zisereți = nu ziserăți
închina-ne-vrem = închina-ne-vom
e. Arhaismele sintactice
Arhaismele sintactice sunt reprezentate de îmbinări, astăzi în cea mai mare parte cerute de
morfeme și cuvinte, unele sub influența textului slavon din care s-a tradus (structuri sintactice învechite
sau ieșite din uz).
- articularea redundantă: - dativul adnominal (pe lângă substantiv):
sfântul botezul = sfântul botez fecior Mircii Vodă = feciorul Mircei Vodă
hitleanele duhurile = vicleanele duhuri fecior Mogâldei = feciorul Mogâldei
smeritul egumenul = smeritul egumen preot deșteptării noastre = preot al deșteptării...
Domnul cel tarele = Domnul cel tare nepot lui Ștefan = nepotul lui Ștefan (f.s. atribut)
- articularea suprimată: somnul vameș vieții = somnul vameșul vieții
eu, diacon Coresi = eu, diaconul Coresi tu stăpân vieții mele = tu, stăpânul vieții mele
în toată lume = în toată lumea - dativul posesiv (formele neacc. ale pron. pers.):
în tot chip = în tot chipul șoapta-mi blândă de amor = șoapta mea...
- genitivul analitic (prepozițional): adoarme pe sânu-i = ... sânul ei (atribut pron)
birău de Bistriță = primarul Bistriței e ființa-mi tremurândă = e ființa mea...
cale de cetate = calea cetății - acuzativul topic (complement de agent):
mijloc de besearecă = mijlocul bisericii el scoase afară toți = ... pe toți (pe cine?)
zidu de case = zidul casei el văzu Iisus = ... pe Iisus
- partitivul (exprimă ideea de parte sau întreg): văzu Pătru = ... pe Petru
vor bea de apa aceasta = vor bea din apa - negația simplă:
aceasta nimic are = nimic nu are
într-una de sâmbete = într-una din sâmbete nici aduce lui = nici nu aduce lui
54
- subiectul intern (combinaţia unui Grup Nominal cu nu opireți lui = nu i-ați oprit
verbe zerovalente, înrudite prin radicalul comun al - coordonarea arhaică (de/e = și, ce=ci,
acestora): au...,au, oare...,oare = sau...,sau):
putrejunea putrejește = putreziciunea putrezește se sui de frânse pânre = se sui și frânse pîinea
furii o fură = apropie-te de vezi = apropie-te și vezi;
încăpu neîncăputulu = încăpu neîncăputul dezlegați-l de-l duceți = dezlegați-l și-l duceți
mâncăciosul mănâncă îl cheamă Agaton e boreasa lui o chema-o... =
tocilarii tocesc îl cheamă Agaton și pe nevasta lui o cheamă
- acordul arhaic (conservări la nivel popular): făcu Dumnezeu ceriul și pământul e pământul
ei (pl.) văzuse (sg.) = ei văzuseră era pustiu... = făcu Dumnezeu cerul și
ei (pl.) cânta (sg.) = ei cântau pământul și pământul era pustiu...
căpitanii (III pl) închin (I, sg) = căpitanii închină nu ne duce în năpaste, ce ne isbăvește = nu ne
- atributul intern: duce în ispită, ci ne izbăvește
moartea morții nu înțelege au el, au oamenii = nu înțelege
lucrător acestui lucru sau el sau oamenii
multă mulțime oare va fi vlădică, oare preutu, oare
minunată minune diacu... = sau va fi episcop, sau preot, sau
cântarea cântărilor diacon...
- comparativul prepozițional:
- subordonarea arhaică (adiționarea de
mai dulci de mierea = mai dulci ca mierea conjucții):
mai juni di tine = mai juni decât tine
ce că c-a umblat pre voia dracilor = că a
- repetiția sintactică: umblat pe voia diavolilor
noi-l lăudămu-l = noi îl lăudăm drept că ce n-avea rădăcină = drept că n-
mă împunse-mă = mă împunse avea rădăcină
- regimul invers: pentru că ce că oamenii... = pentru că
Ioan apăra lui = Ion îl apăra oamenii
giudeca-veri oamenilor = vei judeca oamenilor
Chiar dacă nu mai sunt folosite în mod curent, arhaismele pot fi folosite și în prezent cu valori
stilistice, pentru a da o anumită culoare textului, în evocarea unor oameni, a obiceiurilor și mai ales a
evenimentelor din trecutul istoric. Cu ajutorul arhaismelor datarea și fixarea în timp a acțiunii unei
opere istorice este mult mai facilă, iar descrierea unei anumite epoci, a unei țări sau popor este mai
puternică și mai autentică. În literatura română o serie de autori s-au folosit cu măiestrie de arhaisme în
operele lor cu temă istorică: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Alexandru Odobescu, Costache
Negruzzi, Barbu Ștefănescu Delavrancea etc.
2.2. REGIONALISMELE
Regionalismele sunt cuvintele dialectale sau provinciale, specifice unui anumit grai, folosite
de vorbitorii unei (unor) anumite regiuni (cu o răspândire geografică limitată și cunoscute de vorbitorii
dintr-o anumită arie). Ele sunt conservate din fondul vechi, inovate sau împrumutate din alte limbi, de
regulă din conviețuirea cu populațiile minoritare.
Evoluția pe termen mai lung a regionalismelor poate fi diferită. O parte din ele vor intra în limba
literară și o vor îmbogăți, prin adaosul de noi valori stilistice și semantice, iar altele vor ieși din uz,
trecând în categoria arhaismelor.
Se grupează după nivelurile limbii în fonetice, lexicale și gramaticale, iar după structura
morfologică în lexicale și frazeologice (expresii idiomatice regionale). De asemenea, se pot grupa și
după dialectele și graiurile din care provin, cu speificarea că, în rândul regionalismelor, de regulă, se
au în vedere graiurile din cadrul dialectelor dacoromâne (moldovean, bănățean, muntean, crișean și
maramureșean) și mai puțin dialectele sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân), aceasta din
cauză că se urmărește relația grai-dialect-limbă.
55
a. Regionalismele fonetice
Regionalismele fonetice (variante regionale) sunt forme cu circulație restrânsă ale unor cuvinte
din limba literară, pronunțate diferit față de norma literară și sunt specifice unei anumite zone
geografice.
- moldovenești:
dulșe = dulce pi = pe soacrî = soacră
fașem = facem disparti = desparte malai =mălai
di = de casî =casă paduri = păduri
- bănățene:
dince =dinte frace = face
frunce = frunte călcân = călcâi
- crișene:
fuji = fuge traj = trage
sânje = sânge giudica = judeca
- muntene:
laptili =laptele dă = de ușe = ușă
fetili = fetele pă = pe grije = grijă
casili = casele dăn =din coaje = coajă
șarpili = șarpele pântre = printre șeapte = șapte
Alte regionalisme fonetice:
bage (= bade) mâne (= mâine)
dește (= degete) păianjeni (= păienjeni)
frace (= frate) șinși (= cinci)
gios (= jos)
b. Regionalisme lexicale
Regionalismele lexicale sunt cuvintele folosite doar într-o anumită regiune a țării (au o arie de
circulație restrânsă) și care au sinonime în limba literară:
bai (= supărare) dadă (= soră mai mare)
barabulă (= cartof) sabău (= croitor)
curechi (= varză)
- moldovenești:
agud = dud dugheană = prăvălie, păpușoi = porumb
barabulă = cartof magazin; perjă = prună
bojdeucă = coicioabă harbuz = pepene strujan = cocean
(casă mică, sărăcăcioasă) oleacă = puțin, nițel, câtva șleah (șleau) = drum,
chelbos = chel, pleșuv ogradă = curte, grădină, traiectorie
ciubotă = cizmă, gheată împrejmuire țintirim = cimitir, cavou
colb = praf, pulbere omăt = nea, zăpadă vădană = văduvă
curechi = varză (a) pișca = (a) ciupi zăplaz = gard, împrejmuire
cușmă =căciulă pântece = burtă, abdomen
- bănățene:
căsap =măcelar frunce = frunte, primul pișcura = a pișca, a ciupi
farbă = culoare, vopsea golumb = porumbel șură = șopron, strungă
foale = burtă, abdomen mormint = mormânt
- crișene:
brâncă = mână, labă câtingan = încet și sigur cotătoare = oglindă
ciont = ciolan, os (a) se cota = (a) inventaria cuștului = a ciuguli, a gusta
56
a hori = a doini, a juca hora prunc = copil mic, cocon, sugar temeteu = cimitir
mășini = mașini șogor =cumnat
- muntene:
alde = cei din familia ghioroc = redingotă năduf = dispnee, sufocare
ciozvârtă = halcă, hartan (haină) nădușeală = sudoare, transpirație
ciurdă = cireadă, turmă ginerică = mire pehlivan = glumeț, mucalit,
(de animale) groștei = grăsun, godac poznaș;
deliu = curajos, viteaz, (purcel mic) (a) se șurupi / șurubi = a
îndrăzneț lele = mătușă, țață, nană, înșuruba, (a) strânge
dadă, leliță teci = păstăi
- maramureșene:
bai = necaz, grijă cocon = copil mic, prunc potică = farmacie
clei = ceară, cerumen, lipici horincă = țuică (îndulcită străfin = extrafin, superfin
clop = pălărie cu miere) ai = usturoi
- ardelenești:
cătilin = încet, fără grabă cucuruz = porumb laibăr = pieptar, vestă
bolund = nebun, smintit, duhan / a duhăni = tutun, a lepedeu = cearșaf
nerod, prost fuma pălincă = rachiu, țuică
cătană = soldat, militar, făgădău = han, cârciumă, birt sămădău = porcar, casier,
oștean, ostaș grof = nobil, conte, latifundiar contabil
- oltenești:
muică = mamă, mătușă, tanti țol = velniță (haină) juvete = băboi, babușcă, fâță
țest = carapace lubeniță = pepene ai = usturoi
- dobrogene:
geamie = moscheie tui = nebun, smintit
c. Regionalisme gramaticale:
Regionalismele gramaticale sunt forme flexionare (morfologice) sau structuri sintactice
specifice unei anumite regiuni:
- moldovenești:
aiestea = acestea așela = acela el a cânta = el va cânta
aiasta = aceasta a fost cântat = a fost cântată el a să cânte = el va fi cântat
- bănățene:
hăl mare = cel mare heștia = aceștia vreaș cânta = voi cânta
ha mică = cea mică helea = acelea
- muntene:
halea = acelea ei ține = ei țin eu poci = eu pot
hele = acele ei cântase = ei cântaseră am văzutără =am văzut
ei merge = ei merg eu râz = eu râd heidereți = haideți
ei zice = ei zic eu văz =eu văd e toți = sunt toți
- crișene:
cătă el (lui) = către el simțăsc = simt o fost râs = să fi râs
a mei = ai mei înghițăsc = înghit o fost pus = a fost pus
lucră = lucrează țâind = ținând și facă = și să facă
înfloare = înflorește spuind = spunând și vină = și să vină
- maramaureșene:
aceala = acea înflore = înflorească
să lucre = să lucreze o fost lăsat = a fost lăsat
57
d. Regionalisme frazeologice:
Menționați echivalentul frazeologic (sinonimul frazeologic) al următoarelor regionalisme:
cu asupra de măsură = din plin; cu prisosință; a privi pe sub ogheal = a privi cu indiferență
ca mai ba = nici vorbă; nici pomeneală; a face praftură = a face (pe cineva) de râs – a
nu-i bai că = nu face nimic; nu este nicio pagubă; certa, o ocărî;
a-i merge buhul = a-i merge vestea / faima; a a-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a
ajunge de pomină se apuca cu hotărăre de treabă; a-și găsi un
a coși în bătaie = a bate zdravăn (pe cineva) rost;
a umbla craun = a umbla fără rost (haimana) vreme cu prilej = moment potrivit / favorabil;
a sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe mamă (soră) de scoarță = mamă (soră) vitregă
lângă cineva (lipca = undeva); a sta undeva floare sireapă = semn alb pe care-l au unii cai în
neclintit; frunte;
a-i veni la merchez = a-i veni (cuiva) la a da de șugubină = a da de necaz (de rușine); a
îndemână (la la socoteală) se face de râs (de ocară);
a o mâlci = a înmărmuri (a amuți) de frică a fi zăitin pe apă = a fi nevinovat (a învinge, a
om cu nărăveală = om cu deprinderi civilizate birui);
(cu care te poți înțelege); om de treabă (cinstit); a face zbranca = a da iureș (distrugând,
nu-i vreme de șagă = nu-i vreme de glumit (în nimicind);
mod serios – nu joacă, nu glumă)
Trebuie însă făcută diferența dintre regionalisme și expresii idiomatice regionale și dintre
termenii populari și expresiile idiomatice populare. Toate acestea fac parte din limbajul popular, însă
termenii populari și expresiile idiomatice populare au o arie de răspândire extinsă la aproape toate
graiurile limbii române (nu sunt limitate la o anumită arie geografică):
- termenii populari se referă numai la elementele lexicale:
caier = furcă de tors lehamite = oboseală, oiște = proțap, cârmă
(a) crâcni = (a) protesta, plictiseală, dezgust, silă oleacă = puțin
(a) cîrti, (a) murmura mâță = pisică otavă = zlac (iarbă cosită a
grumaz = gât meliță = gură doua oară)
imaș = izlaz, pășune muiere = soție suveică = piesă la războiul de
iță = fir de lână nevastă = soție cusut
- expresiile idiomatice populare sunt, de regulă, locuțiuni ale diferitelor părți de vorbire, care s-
au sudat semantic și au o structură sintactică precizată, care le face intraductibile:
a da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi dintr-un loc (în Evul Mediu erau dese trecerile ţăranilor
dependenţi -– vecini în Moldova, români în Ţara Românească - dintr-o ţară în alta. Pentru a-i încuraja să
se stabilească în ţările unde veniseră, domnii îi scuteau pe noii veniţi de bir. Mulţi dintre ţăranii autohtoni,
fugeau de pe moşiile unde erau aserviţi şi se aşezau în aceleaşi locuri ca şi fugiţii din celelalte ţări pentru
a fi asimilaţi acelora şi astfel să nu mai plătească şi ei, cel puţin o perioadă, birul. Mai pe scurt, expresia
însemană a fugi sau a pleca pentru a nu fi oligat să faci un lucru anume);
a spăla putina = a fugi, a pleca precipitat, în goană, pe furiş;
cu sânge rece = cu stăpânire de sine;
cu tragere de inimă = a se simți atras să facă ceva, cu dăruire;
De reținut este că o serie de elemente populare sunt forme neliterare, adică pronunțări incorecte
ale unor cuvinte existente și care trebuie combătute pentru a impune forma corectă recomandată de DEX
sau DOOM. (cumpanie, ghivetă, stății, genunchi, mingie etc.)
2.3. NEOLOGISMELE
Neologismele sunt cuvinte noi împumutate din limbile moderne și din latina savantă apărute
pe teren românesc prin mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului (create prin mijloace proprii
limbii: derivare, compunere). Dintr-o altă perspectivă, neologismele reprezintă un indicator direct și
58
imediat al schimbărilor survenite în viața materială și spirituală a unui popor. Lingviștii au estimat că în
limba română există aproximativ 50.000 de neologisme, în acest număr nefiind incluși termenii
tehnico-științifici de strictă specialitate. În categoria neologismelor sunt incluse cuvintele noi intrate în
limba română după anul 1850, perioadă în care a avut loc un împrumut masiv de cuvinte îndeosebi din
limba franceză, deci indirect din latina savantă.
De regulă, neologismele apar în limba din necesitatea de a denumi noțiuni noi, neacoperite de
cuvintele din vocabularul existent la un moment dat. Există și situații în care neologismele au luat locul
unor cuvinte mai vechi, uzate sau mai puțin exacte:
perdea > cortină stăvilar > baraj
stricat > defect
Prin împrumuturile neologice, limba română și-a îmbogățit și modernizat vocabularul.
Neologismele au ajutat și la dezvoltarea sinonimiei, limbajul fiind astfel mult mai nuanțat:
adâncime ‒ profunzime amănunțit ‒ detaliat
cutremur ‒ seism bănui ‒ suspecta
Modernizarea vocabularului a avut loc în principal prin neologisme de origine romanică
(epidemie ‒ molimă, rege ‒ rigă etc.). Neologismele din latina savantă și cele din limbile romanice
(franceză, italiană) au avut și rolul de relatinizare a vocabularului. În general, putem pune că prin
intermediul neologismelor vocabularul românesc s-a internaționalizat și a dobândit individualitate și
precizie, mai ales în limbajele de specialitate și în domenii tehnice și științifice. De aceea, problemele mai
importante ale studiului neologismelor sunt trei:
- rolul lor de modernizare a limbii (înlocuirea arhaismelor cu neologismele);
- tipurile de împrumuturi (împrumuturi lexicale);
- proedeele neologice interne (creații românești și calcuri lexicale / frazeologice);
2.3.1. Rolul de modernizare a limbii prin neologisme
Timp de un mileniu, limba română s-a dezvoltat izolată de limbile romanice din care, în mod
natural, făcea parte. Prin reluarea contactului cu latinitatea, vocabularul nostru s-a modernizat
(inteletualizat, internaționalizat), aceasta fiind în esență latinizarea lui.
A existat și opinia că neologismele sunt inutile, întrucât limba română ar fi avut posibilitatea de a
se referi într-un mod propriu la obiecte și acțiuni:
dicționar = cuvântelnic progres = propășire
cravată = gâtlegău influență = înrâurire
prosop = mâneștergură persoană = obraz
astronomie = stelământ cazuri = căderi
telefon = departe-vorbitor (vocale) surde și sonore = glasnice și neglasnice
Există circa 50.000 de neologisme în limba română, dintre care, cum s-a arătat, circa 650 aparțin
vocabularului reprezentativ. Rolul acestora este în primul rând de a moderniza lexicul, prin
înlocuirea unor cuvinte vechi:
olac = curier, mesager polcovnic = colonel pojarnic = pompier
ipochimen = persoană, individ vistavoi = ordonanță rigă = rege
evghenicos = nobil ucaz = ordin, decret geremea = amendă
diată = tratament doclad = raport, referat buiurdismă = rezoluție
catagrafie = inventar, cinovnic = funcționar meremetisi = repara, restaura
recensământ ostrov = insulă
polc = regiment besactea = casetă
De, asemenea, neologismele au rolul de a nuanța vocabularul, creând numeroase dublete
sinonimice sau îmbogățind seriile
adâncime = profunzime (a) ațâța = (a) incita (a) bănui = (a) suspecta
(a) asupri = (a) exploata aramă = cupru belșug = abundență
amănunt = detaliu baie = mină burlac = celibatar
59
biruință = victorie încordare = tensiune oboseală = surmenaj
călătorie = voiaj îndemânare = abilitate părere = opinie
ceas = oră înflorire = eflorescență pedeapsă = sancțiune
a (se) căi = (a) regreta însemnătate = importanță prăpastie = abis
cerere = petiție (a-și) închipui = (a-și) imagina (a) povesti = (a) nara
chemare = apel (a) încolți = (a) germina (a) rugini = (a) oxida
chezaș = garant (a) îngădui = (a) permite rai = paradis
(a) coti = (a) vira (a) înfăptui = (a) realiza răsunet = ecou
cinste = onestitate (a) întări =(a) consolida scop = finalitate
crăpătură = fisură (a) înțepeni =(a) anchiloza sfetnic = consilier
cutremur = seism (a) învinui = (a) acuza sigurătate = solitudine
dambla = paralizie (a) învăța = (a) asimila (a) scoate = (a) extrage
dovadă = argument (a) jertfi = (a) sacrifica (a-și) scrânti = (a-și) luxa
(a) dărâma = (a) demola leac = medicament (a se) strădui = (a) persevera
(a) dezgropa = (a) deshuma leș = cadavru soartă = destin
folosință = utilitate (a) linguși = (a) adula stingător = extinctor
greșeală = eroare maț = intestin taină = mister
graniță = frontieră (a) mări = (a) amplifica tristețe = melancolie
greutate = pondere (a) muri = (a) deceda (a) tăgădui = (a) nega
iad = infern nădejde = speranță (a se) umfla =(a) tumefia
izvor = sursă nărav = viciu (a) ușura = (a) atenua
(a) îmbunătățiți = (a) ameliora nenorocire = calamitate ucigaș = asasin
(a) înainta = (a) avansa noroc = șansă urmare = consecință
(a) înapoia = (a) restitui (a) nădăjdui = (a) spera urmaș = succesor
(a) începe = (a) debuta (a) năduși = (a) transpira veșnicie = eternitate
înălțime = altitudine (a) oglindi = (a) reflecta vârstă = etate
încăpățânare = obstinație (a) opri = (a) sista
Alte neologisme: (a) asimila, autostradă, butic, container, combinat, computer, condensare,
configurație, consultație, deces, deconta, disc, efort, echivalent, edilitar, eligibil, enciclopedie, ermetic,
eșichier, fibră, a imprima, (a) iniția, (a) integra, indexare, implementare, a însuma, jantă, lectură, letal,
magistrală, marketing, mediatizare, meridian, nonprofit, pescador, prioritate, proces, propagandă,
protagonist, sector, sintetic, summit, suvenir, tehnologic, valență, vernisaj, video etc.
2.3.2. Împumuturile lexicale neologice
Împumuturile lexicale neologice s-au exercitat din latina savantă, din italiană, germană,
franceză, engleză, rusă. Cele mai multe neologisme sunt termeni tehnico-științifici și termeni
internaționali, aceștia din urmă punând problema unui alt tip de împrumut neologic exercitat dinspre mai
multe limbi (cel puțin trei limbi de cultură și civilizație) în același timp sau la mică distanță.
a). Influența latinei savante s-a desfășurat deopotrivă asupra fondului principal de cuvinte al
vocabularului, cât și în masa acestuia. Condițiile care au favorizat desfășurarea acestor împumuturi au
fost în principal două:
- influențele cărturărești (cunoașterea latinei de către oamenii de cultură: Dimitrie Cantemir,
Dosoftei, Constantin Cantauzino, reprezentanții Școlii Ardelene);
- influența directă a episcopatelor catolice (mai ales din Transilvania), în care limba latină era
limbă de cult.
În vocabularul reprezentativ se întâlnesc 40 de cuvinte din latina savantă, în timp ce în tot
vocabularul reprezentativ se găsesc circa 350 de cuvinte cu etimologie multiplă:
a adnota = a glosa colocviu = conversație literă = slovă, buche
a aproba =a accepta a dormita = a ațipi (a) omite = (a) neglija,
biblie = scriptură fabulă = tâlc (a) uita
cabalin = cavalin insulă = ostrov oracol = prezicere
60
oră = ceas probă = mostră virtute = însușire
pictură = zugrăveală a satisface = mulțumește
premiu = primă tezaur = comoară, vistierie
b). Influența limbii italiene a avut un rol important în modernizarea limbii române datorită
apropierii mari existente între cele două limbi romanice și datorită cărturarilor români din secolul al XIX-
lea: Cezar Boliac, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Alexandru Odobescu, Nicolae Filimon etc.
Există 13 cuvinte cu etimon italienesc în vocabularul reprezentativ (armată, a costa, inginer,
italian, locotenent, maestru, nasture, a oferi, piață, regulament, revistă, speranță, a studia) și 71 de
cuvinte cu etimologie multiplă. Cei mai bine reprezentați sunt:
- termenii din domeniul economic și financiar-contabil:
acont = avans, arvună casă = imobil, adăpost falit = ruinat
agenție = filială casier = sămădău (a) gira = (a) garanta
bilanț = estimare contabil = sămădău scadență = termen, soroc
cambie = poliță fisc = percepție
- termenii muzicali:
adagio = lent, rar andante = încet, lin crescendo = crescând
allegro = vioi, repede bariton = grav (voce gravă) duet = duo
alto = violă cantabil = melodios flaut = piculină
- alte neologisme provenite din limba italiană:
asediu = împresurare, încercuire, înconjurare solfegiu = paralaghie
camion = autocamion spaghete = paste (făinoase)
a coda = a cifra stabiliment = așezământ, fundație, instituție
maestru = magistru, dascăl, meșter, maistru stranier = străin (sportiv)
operă = lucrare, creație vendetă = răfuială, răzbunare
portofoliu = mapă, dosar
c). Influența germană are o pondere mică în vocabularul reprezentativ în care se găsesc numai 6
cuvinte, cu astfel de etimon (pantof, rolă, spital, șurub, turn, ungar) și numai 59 cu etimologie multiplă
în care sursa germană figurează, de regulă, pe ultimul loc.
Termenii tehnico-științifici sunt cel mai bine reprezentați:
bliț = lampă electronică (pentru fotografiere) electrocar = cărucior cu motor electric
boiler = rezervor (de apă) fasung = dulie
bomfaier = ferăstrău (de mână) foraibăr = zăvor, clempuș
bormașină = mașină de găurit (cu burghiu) gater = joagăr (ferăstrău mecanic)
cocs = produs solid obținut din cărbune rolă = cuptor
diesel = motor cu ardere internă șaibă = piuliță, rondelă, semn, țintă
duză = ajutaj șină = bară, linie, cale de fier
electrobuz = autobuz cu motor electric
Alți termeni neologici din limba germană:
abțibild = imagine (desen colorat aplicat glaspapir = carton subțire acoperit cu un
prin lipire) strat de sticlă pisată
balonzaid = impermeabil, fîș, pardesiu de laitmotiv = idee de bază care se repetă sub
ploaie; diverse aspecte;
bildungsroman = roman care prezintă oberliht = ferestruică rotundă care servește
procesul de formare a unui caracter; la iluminarea și aerisirea unei camere;
boiler = cazan, rezervor special pentru porțelan = marmură;
încălzirea apei; rucsac = raniță, sac purtat în spate;
feldspat = grupă de minerale sortiment = ansamblu de mărfuri de același
glasvand = perete interior din panouri de sticle; fel;
61
șapirograf = hectograf (aparat pentru ștecăr = piesă fixată la capătul unui șnur
multiplicarea textelor sau a desenelor) electric care face contactul între priză și un
ștachetă = ulucă, leaț, șipcă receptor
tact = pipăit, măsură, cadență, ritm;
d). Influența franceză este cea mai importantă, sub semnul ei desfășurându-se modernizarea
lexicului românesc. Condițiile care au favorizat produerea influenței limbii franceze au fost în primul
rând introducerea limbii franceze a limbă de studiu în școli, apoi trimiterea tinerilor la studii în Franța
spre a se pregăti pentru modernizarea instituțiilor eonomice și culturale ale societății românești. Acest
fenomen poartă numele de relatinizare a limbii române:
adresă = adresse cartograf = cartographe minister = ministère
afazie = aphasie cochetărie = coquetterie monument = monument
afiș =affiche coeziune = cohesion a nuanța = nuancer
amorsă = amorce (a) decongela = décongeler pasaj = pasage
automobil = automobile departament = département pastel = pastel
bacalaureat = bacalauréat developa = développer poezie = poésie
balon = ballon economie = économie proteină = protéine
bazin = bassin elev =élève restaurant = restaurant
bluză = blouse (a) flata = flatter rulant = roulant
buletin = bulletin fiziologie = physiologie sergent = sergent
butic = boutique garderobă = garde-robe
cablu = câble listă =liste
Elementele neologice franțuzești sunt de două tipuri:
- lexicale (preluate după aspectul lor scris și / sau după pronunțare);
- frazeologice (împrumuturi și calcuri).
De asemenea, unitățile frazeologice împrumutate aparțin, de obicei, limbajelor tehnico-
științifice profesionale:
artist liric = artiste lyrique dans macabru = en macabre
bal mascat = mascarade director general = director général
cordon ombilical = cordon ombilical jurnal de bord = journal de planche
critic literar = critique littéraire
Frazeologismele realizate prin calcuri sunt traduceri literare ale aunor expresii din franceză:
- apă de toaletă = eau de toilette;
- a cădea de acord = tomber d’accord.
Barbarismele sunt neologismele cele mai franțuzești, inutile.
Precizați sensurile neologice ale următoarelor barbarisme:
afolat = înnebunit infatigabil = de neuitat
badina = a glumi istorien = istoric
cristianism = creștinism plezanterie = amuzament
eclatant = strălucitor sensiblerie = hipersensibilitate
efasa = a șterge a sermona = a dojeni
impardonabil = impardonabil (de neiertat)
e). Influența engleză nu s-a exercitat deloc asupra vocabularului reprezentativ. În schimb, limbajul
sportiv internațional este eminamente englezesc și a fost preluat a atare de limba română:
ace = ace (lovitură autsider = outsider bowling = bowling
decisivă în tenis); (concurent cu slabe șanse de (variantă a jocului de
aut = out (în afara câștig) popice);
terenului de joc); baschet = basket (joc bridge = bridge (joc
cu sportiv); de cărți);
62
cnocaut = kcnock-out penalti = penalty set = set (parte dintr-o
(boxeur scos din joc în urma unei (lovitură de pedeapsă de la 11întâlnire sportivă, limitată de
lovituri decisive); m, la fotbal, de la 4 m, la polo,epuizarea unui timp sau de
corner = corner (lovitură de la 7 m, la handbal) realizarea unui scor
de la colțul terenului de fotbal); polo = polo (joc sportivconvențional );
derbi = derby (întrecere practicat pe apă);
sportivă de mare importanță); start = start (loc de
(a) dribla = dribble (a presing = pressingplecare într-o cursă
trece cu mingea pe lângă un (tactică prin care fiecaresportivă);
jucător de fotbal); component al unei echipe suporter = supporter
fault = fault (act nesportiv sportive aflate în apărare își(susținător, simpatizant al
comis împotriva adversarului); supraveghează în permanențăunui sportiv sau al unei
finiș = finish (partea finală adversarul direct, pentru a-iechipe sportive);
a unei curse sportive); anihila acțiunile ofensive); șut = shoot (lovitură
fotbal = football (joc cu (puternică) dată în minge (cu
mingea) ring = ring (estradă piciorul, cu mâna, cu capul
ghem = game (fiecare ridicată la o înălțime sau cu un instrument
dintre punctele câștigate de un regulamentară, de formă special), la anumite jocuri
jucător de tenis); pătrată și împrejmuită cu sportive)
gol = goal (introducere a corzi sprijinite pe patm tenis = tennis (joc
mingii în poarta echipei stâlpi, unde se dispută gale sportiv disputat între doi
adverse); de box); jucători sau între două
golf = golf (joc sportiv de perechi, care își transmit
origine scoțiană); rugbi = rugby (joc alternativ o minge prin
handicap = handicap sportiv între două echipe); lovire cu ajutorai unei
(avantaj acordat unui concurent rachete);
mai slab pentru a avea șanse scor = score upercut =upper-cut
egale); (raportul dintre punctele (lovitură la box, aplicată
henț = hands (atingere înscrise și cele primite la o adversarului de jos în sus, în
neregulamentară a mingii cu întrecere sportivă) general sub bărbie);
mâna); smeci = smash volei = volley (joc
meci = match (întrecere (lovitură de atac la tenis, sportiv practicat pe un teren
sportivă, joc, partidă); prin care o minge înaltă dreptunghiular de două
ofsaid = off-side (greșeală primită este expediată cu echipe adverse compuse din
de plasare a unui jucător putere în terenul câte șase jucători).
constînd în depășirea, fără adversarului);
minge, la fotbal, a ultimului
apărător advers)
Alte împrumuturi din limba engleză:

biftec = carne de vacă la grant = subvenție master = titlu
grătar; acordată de stat unei universitar premergător
broker = agent de bursă persoane / instituții; titlului de doctor;
business = afacere, grepfruit = fruct pick-up = electrofon,
ocupație, muncă citric de culoare galbenă; aparat pentru redarea prin
clip = succesiune de hard = puternic; mijloace electroacustice a
secvențe video manager = sunetelor înregistrate pe
camping = loc amenajat conducător al unei firme; un disc;
cu corturi; marketing = parking = loc special
computer = calculator concepție privind amenajat pentru parcarea
electronic, ordinator; organizarea și mașinilor;
desfășurarea activităților soft = program de
economice; calculator;
63
sponsor = persoană star = vedetă de lui acționează factori
fizică sau juridică având cinema, stea, divă; negativi puternici;
calitatea de a sponsoriza stres = stare top = clasament al
pe cineva sau ceva; patologică constând în unor preferințe;
sprinter = sportiv supraîncordarea unui
care practică sprintul; organism viu, când asupra
f). Influența rusă este, de asemenea, slab reprezentată în limba română. În vocabularul
reprezentativ există numai patru cuvinte (cavaler, poliție, poștă, steag) și alte 18 cu etimologie
multiplă:
activist = membru al exponat = obiect instructaj =
unei organizații de partid sau de expus în cadrul unei îndrumare, instruire,
masă (nomenclaturist); expoziții, într-un muzeu; pregătire dată unei
agregat = asociere de fotoreportaj = suită persoane;
roci cristaline unite prin simplă de fotografii, însoțite de izbă = casă tipică din
alăturare, fără ciment; un scurt text explicativ stepa rusească;
combinat = mare care prezintă un sputnic = satelit
complex productiv; eveniment; artificial al Pământului;
2.3.3. Procedee neologice interne (formațiile neologice interne și calcurile neologice)

a). Formațiile neologice interne sunt cuvintele noi formate prin proedeele interne de îmbogățire
a vocabularului, cu elemente vechi sau noi. Neologismele creații românești se realizează cu ajutorul
elementelor existente în limba română, prin derivare sau compunere. Acestea prezintă obligatoriu în
structura lor un component neologic și pot fi formate astfel:
 prefix neologic + neologism: apoetic
 prefix vechi românesc + neologism: nefavorabil
 temă veche + sufix neologic: semănătorism
- neologisme formate cu sufixe vechi latinești (-ale, -ar, ăreț, -ătate, -cios, -ciune, -eață, -esc):
florale singurătate dulceață
strungar negricios studențesc
cântăreț slăbiciune
- neologisme formate cu sufixe vechi slave (-an, -alnic, -aș, - anie, -eț, - ean, -iș, -enie, -iță, -iște, -iv):
golan drumeț cheiță
zburdalnic sătean porumbiște
bogătaș pietriș uscățiv
pățanie șiretenie
- neologisme formate cu sufixe neologice (-aj, -al, -ic, -ism, -ist, - iza):
personaj mecanic analist
social romantism caracteriza
- neologisme formate cu prefixe vechi slave (în-, de-, răz-, ne-):
încadra răzgândi
derula nedemonstrat
- neologisme formate cu prefixe neologice (ante-, anti-, bi-, auto-, contra-, circum-, con-, in-, inter-,
poli-, re-, supra-, trans-, uni-):
antedata circumscrie reprimire
antipolitic conlucra supradimensiune
bimembru incapabil translucid
autopropulsor interstatal unipartit
contrapondere policalifiare
64
Alte exemple de cuvinte neologice, creații românești:
anticoncepțional mineriada principial
accept nefavorabil radionucleu
audiovizual neflexibil radioreleu
condens neexplorabil superangular
grandoman parasolar teleconferință
intercondiționare parazăpadă teleconcurs
lacunar plasator tupeist
lansator premodern
lunar prevedere
b). Calcul neologic este un mijloc de îmbogățire a vocabularului, care constă în copierea, imitarea
sau transpunerea de părți (morfem cu morfem sau cuvânt cu cuvânt) a structurii unui cuvânt sau a
unei expresii străine cu elemente lexicale autohtone (cu ajutorul materialului lingvistic existent în
limbă). Punctul de plecare îl constituie cuvintele derivate străine, compusele, expresiile a căror structură
formală și semantică se transpune parțial sau total în română.
 frățietate, cuvânt nou apărut prin calc lexical din fr. fraternité;
 stea, îmbogățit recent cu sensul vedetă, sub influența fr. étoile și eng. star, cu ambele limbi
română împărtășește un alt sens al cuvântului, cel de astru;
Calcul lexical este doar un tip al unui procedeu lingvistic mai larg, numit calcul lingvistic.
Conform DSL, prin calcul se înțelege procedeul de transpunere literală, exactă, a unui cuvânt semantic
analizabil, a unei construcţii sau numai a unui sens, dintr-o limbă A într-o limbă B, cu materialul
limbii B. Din perspectiva mijloacelor externe de îmbogățire a vocabularului, calcul lexical este cel mai
important dintre toate cele prezentate mai sus.
Există trei tipuri principale de calc lingvistic:
 calc lexical (de structură morfematică (de formă internă) și calcul lexical de structură
semantică (calc semantic);
 calc gramatical;
 calc frazeologic;
Există și trei tipuri mixte de calc lingvistic:
 calc lexico-gramatical;
 calc lexico-frazeologic;
 calc frazeologico-gramatical.
Calcul lexical de structură morfematică constă în copierea structurii morfematice a unui
cuvânt străin (organizarea complexului sonor) și redarea cuvântului prin intermediul elementelor
specifice din limba română. Odată cu copierea structurii se preia și conținutul semantic al cuvântului,
chiar dacă nu în totalitate. Cuvintele limbilor străine folosite de limba română ca modele pentru formarea
echivalentelor românești sunt cuvinte derivate sau compuse și prezintă o structură ușor de analizat și, prin
urmare, ușor de imitat. Din aceste rațiuni, calcul prezintă avantaje față de împrumutul lexical propriu-
zis, în sensul că unitățile lexicale calchiate sunt mai ușor de adaptat la sistemul limbii române.
Acesta transpune din alte limbi cuvinte compuse, derivate cu prefixe, sufixe și parasintetice:
eau-forte = apă tare rectangle = dreptungi
horse-power = cal-putere lieutenent = locotenent
montre-bracelet = ceas-brățară magnanimité = mărinimie
chien-loup = câine-lup nouveau-né = nou-născut
Acest calcul, după cuvinte compuse, se poate realiza și parțial:
decret-loi = decret-lege maintenir = menține
maltraiter = maltrata triangle = triungi
De asemenea, există și calcul după cuvinte cu prefixe:
- debattre = dezbatere
- demarche = demers
65
Există și un calcul după cuvinte cu sufixe:
- brossage = periaj
- extinteur = stingător
Există și un calcul cu derivare parasintetică (cu sufixe și prefixe simultan):
- enseignement = învățământ
În funcție de cât de fidel este calchiat modelul străin, putem avea două tipuri de calc: calc total și
calc parțial.
Calcul total (integral) înseamnă copierea și redarea în limba română a fiecărei părți
componente din structura cuvântului străin (lexem, radical, afix etc.), derivat sau compus:
 calc cuvânt derivat: supraveghea < fr. surveiller (ro. supra- / fr. sur- + ro. veghea / fr. veiller);
 calc cuvânt compus: anotimp < germ. Jahreszeit (ro. an / germ. Jahre + ro. timp / germ. Zeit).
În funcție de procedeul prin care este format cuvântul, calcul total lexical poate fi obținut din:
 derivate cu sufixe: distrugător < fr. destructeur (lat. destructor)
 derivate cu prefixe: subdezvoltat < fr. sous-developpé
 derivate parasintetice: învățământ < fr. enseignement
 cuvinte compuse: câine-lup < fr. chien-loup
Calcul parțial (semicalc) apare când este tradusă în limba română numai o parte a cuvântului
străin, restul fiind preluat ca împrumut:
 a menține < fr. maintenir (men- împrumutat + traducere ro. ține / fr. tenir).
În funcție de procedeul prin care este format cuvântul, calcul parțial lexical poate fi obținut din:
 derivate cu sufixe: periaj < fr. brossage (traducere ro. peri / fr. bross + împrumut aj);
 derivate cu prefixe: concetățean < fr. concitoyen (împrumut con + traducere ro. cetățean / fr.
citoyen);
 derivate parasintetice: consimțământ < fr. consentiment (împrumut con + traducere ro.
simțământ / fr. sentiment);
 cuvinte compuse: triunghi < fr. triangle (împrumut tri + traducere ro. unghi / fr. angle)
Calcul lexical de structură semantică se înțelege folosirea unui cuvânt din limba română
cu un sens nou limitat după un echivalent lexical dintr-o limbă străină (care-și completează sensul cu
primul pe care nu-l avea la corespondentul său din limba străină):
 pânză cu sensul de „țesătură” a primit și sensul de „tablou pictat, pictură” după modelul fr.
„toile” care are sensurile de „țesătură, tablou, pictură”;
 lume cu sensul „lumină” (astăzi învechit) a primit și sensul de „univers, cosmos” după modelul
sl. „svĕtŭ” care are sensurile de „lumină, univers, cosmos”.
În fapt, calcul semantic reprezintă un împrumut de sens, dar acest fenomen lexical nu trebuie
confundat cu împrumutul lexical propriu-zis:
- feuille (frunză, ziar) – foaie, publicație;
- fou (bolnav, bufon, piesă de șah) – nebun (piesă de șah);
- cerc (în matematică, biologie, sociologie) – cerc (literar, de prieteni, vicios).
Pentru a avea loc fenomenul de calc semantic, cuvântul românesc și cel străin, obligatoriu
polisemantic, trebuie să aibă măcar un sens comun. Prin intermediul sensului comun se efectuează
transferul sensului pe care modelul îl are în plus faţă de cuvântul care îl imită.
Alte exemple de calcuri semantice din limba română contemporană:
 cerc a primit și sensul de „grup de persoane care împărtășesc, idei, valori, interese comune”
după modelul fr. „cercle”, germ. „Zirkel”;
 nebun a împrumutat și sensul de „piesă în jocul de șah” după modelul fr. „fou”;
 imagine a împrumutat sensul de „percepție publică” după modelul eng. „image”;
 proiect a împrumutat sensul de „program social, educativ” după modelul eng. „project”.
66
Calcul frazeologic presupune calchierea structurală a unor expresii, care astfel nu mai
sunt idiomatice:
a arunca mănușa (a provoca pe cineva la duel); a plăti cu aceeași monedă (a răspunde
a avea nervi de oțel (stăpânire de sine); (cuiva) printr-o comportare similară / a se
a bate în retragere (a se retrage din luptă); răzbuna pe cineva);
boltă cerească (firmament, crugul cerului); productivitatea muncii (eficiență);
cal de bătaie (persoană hărțuită, muncită de toți); proiect de lege (text provizoriu al unei
a cădea ca muștele (a sosi undeva într-un legi, care urmează să fie supus dezbaterii
moment rău ales sau interveni într-o discuție în organului legiuitor și opiniei publice);
mod nepotrivit.) puncte de suspensie (puncte-puncte,
a cădea de acord (a consimți, a încheia o semn de punctuație constând din trei sau mai
tranzacție, a se înțelege unul cu altul); multe puncte);
a câștiga teren (a progresa puțin într-o acțiune, a- a pune (pe cineva) la punct (a da o lecție
și consolida poziția); cuiva, a învăța minte);
conspirație a tăcerii (cenzurare a ideilor); rațiune de stat (principiu în baza căruia
a se culca cu găinile (a se culca foarte devreme); o autoritate de stat ia unele măsuri de
a-și da aere (a lua o atittudine de superioritate, a- interes general, trecând peste interesul
și da importanță, a fi îngâmfat, a se făli); particular);
a da satisfacție (a mulțumi, a împlini o dorință); a rămâne în pană (a nu putea continua
a duce o viață de câine (a trăi foarte greu); o activitate, a duce lipsă de ceva / a rămâne
a face escală (a se opri); fără bani);
a face față (a înfrunta, a ține piept, a rezista, a a salva aparențele (a da unui lucru, unei
suporta); situații o înfățișare capabilă să ascundă un rău
a face onorurile casei (a-și îndeplini datoriile de lăuntric);
gazdă, a primi oaspeții cu politețe); state de serviciu (listă a posturilor, a
a face opinie separată (a susține un punct de funcțiilor ocupate de un funcționar, de un
vedere deosebit de cel al majorității); militar);
a face plinul (a umple cu combustibil rezervorul șarpe cu clopoței (șarpe veninos de talie
unui vehicul / a mânca și a bea pe săturate); mare din America tropicală, cu solzi cornoși la
a-și face sânge rău (a se necăji, a se supăra coadă, care produc un sunet caracteristic);
foarte tare); șarpe cu ochelari (cobră);
a fi în elementul său (a o duce bine, a trăi ca-n trece sub tăcere (omisiune voită, neluare în
sânul lui Avram); seamă);
fiu natural (bastard, fiu nelegitim); a ține în șah (a ține sub amenințare / în
a lupta contra morilor de vânt (a întreprinde tensiune pe cineva, a împiedica să înainteze);
acțiuni inutile, ridicole / a se lupta cu dușmani ireali); umor negru (cinism, scepticism, umor care
materie cenușie (creier, minte, inteligență, parte își trage forța comică din fapte tragice, macabre);
a sistemului nervos central situată la suprafața a vedea totul în negru (a fi pesimist);
creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere vițelul de aur (simbol al bogăției, al
fluxului nervos); opulenței);
ochi magic (indicator de acord);
Există și un calc lexico-frazeologic prin care se calchiază o expresie întreagă, dar și un
cuvânt din cadrul acestuia:
a face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit în audiență sau la o consultație (medicală,
juridică etc.);
învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de
bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale;
învățământ public = învățământ sau școală organizate și controlate de stat.
Toate aceste neologisme se formează prin copierea în limba română a structurii semantice
sau a formei unui cuvânt (fraze) dintr-o alta limbă:
67
anteproiect (fr. avant-projet); limbă de lemn (fr. langue de bois);
antevorbitor (germ. Vorretner) portchei (fr. port-clefs);
antiimperialist (rus. antiimperialisticeskii); post-restant (fr. poste-restante);
apă plată (fr. eau plat) a pune în operă (fr. mettre en oeuvre);
bandă desenată (fr. bande dessinée); a trece în revistă (fr. passer en revue);
a întreprinde (fr. entreprendre); a bate în retragere (fr. battre en retrait);
a se întrevedea (fr. entrevoir); a pune la punct (fr. mettre au point).
2.4. TERMENI TEHNICI ȘI ȘTIINȚIFICI
 Termenii tehnici sunt cuvinte și expresii folosite în diferite domenii ale tehnicii. Cu
ajutorul lor sunt denumite uneltele, dispozitivele, mașinile și piesele componente, procesele de fabricație
etc.:
acumulator jantă
alternator habitaclu
ambreiaj pompă de benzină (apă, ulei)
bielă rezervor
bloc motor suspensie
bobină de inducție șasiu
filtru de benzină (de aer) valvă
 Termenii științifici sunt cuvinte și expresii folosite în diferite domenii ale științei, cum ar
fi: lingvistică, fizică, chimie, matematică, biologie, medicină etc.
 lingvistică: substantiv, subiect, predicat, adjectiv, pronume, adverb, interjecție, diateză,
frază, topică etc.
 matematică: binom, bisectoare, catetă, cosinus, dreaptă, ecuație, ipotenuză, logaritm,
perpendiculară, teoremă, unghi etc.
 chimie: acid, anilină, atom, bază, electron, hidroliză, ion, hidrocarbură, moleculă, solubil,
valență etc.
 meteorologie: climă, ciclon, uragan, fulger, furtună, precipitații atmosferice etc.
 medicină: alergie, anamneză, bisturiu, incize, infarct, medicament, plagă etc.
În această categorie a termenilor tehnico-științifici nu intră doar cuvinte folosite în disciplinele
științifice sau în ramuri tehnice, ci și termeni utilizați în alte domenii restrânse de activitate sau
profesii, precum cele din sectoarele economice, drept, administrative și instituționale:
 administrație: formular, adresă, buget, circulară, decret, lege etc.
 drept: avocat, delicvent, judecător, jurisconsult, parchet, procuror, proprietate, tribunal,
uzufruct etc.
 armată: batalion, comandant, companie, front, general, ofițer etc.
Fiecare din domeniile enumerate mai sus folosesc o terminologie specială, specifică activității
desfășurate, care înseamnă un sistem stabil de cuvinte monosemantice (cu un singur sens). Acest ultim
aspect este important deoarece în domeniile enumerate rigoare este necesară. De regulă, acești termeni
sunt neologisme și se înmulțesc accelerat, deoarece în prezent știința și tehnica cunoaște o dezvoltare
explozivă. Totodată, unele din aceste cuvinte au caracter internațional, iar o parte dintre ele au intrat în
categoria cuvintelor folosite frecvent (computer, internet, avion etc.).
2.5. ELEMENTE DE ARGOU

Elementele de argou sau cuvintele argotice fac parte din masa vocabularului și sunt
caracteristice vorbitorilor unor grupuri sociale restrânse și sunt folosite pentru a nu fi înțeleși de
ceilalți. De regulă termenii argotici sunt folosiți de persoane care fac parte din categoria răufăcătorilor
(hoți, borfași, vagabonzi):
biștari (=bani) a ciordi (=a fura) lovele (=bani)
broscoi (=pistol) a gini curcan (=polițist)
68
gagiu (=individ) mucles (=liniște) țepar (=înșelător)
pârnaie (=închisoare) a mangli (=a fura) soto (=sigur)
mișto (=frumos) parașută (= femeie de moravuri
șest ușoare)
mardeiaș țeapă (=păcăleală)
Există și alte categorii sociale care au tendința să folosească cuvinte argotice, precum:
 elevii: bac, dirig, mate, scaun/scăunel (=nota 4);
 studenții binom, vocale, arboricol;
 militarii: cățea (=mitralieră), pifan (=infanterist), trupete, cocon, tablagiu (=subofițer), biban
(=recrut).
Caracteristicile principale ale elementelor de argou sunt modificarea frecventă și circulația
orală. Prima caracteristică are legătură cu faptul că aceste cuvinte se doresc a fi secrete, iar odată înțelese
de ceilalți ele trebuie schimbate. Din această realitate rezulta o bogată sinonimie în rândul termenilor
argotici. Din a doua caracteristică rezultă faptul că existența acestor cuvinte este de scurtă durată.
Elementele de argou apar prin utilizarea metaforei, folosirea de arhaisme și regionalisme, împrumuturi
din alte limbi, derivare, trunchiere sau abreviere.
2.6. ELEMENTE DE JARGON
Elementele de jargon sau cuvintele aparținând jargoanelor fac parte din masa
vocabularului și sunt cuvinte sau expresii preluate din alte limbi, întrebuințate de anumite grupuri sau
clase sociale din dorința de impresiona și de a se deosebi de oamenii de rând.
Aceste tipuri de cuvinte sau exprimări sunt folosite de persoane care se consideră „deasupra
tuturor” și care încearcă să-și arate superioritatea, de fapt suficiență sau/și snobism, prin limbajul folosit.
Elementele de jargon au fost folosite mai cu seamă în secolul al XIX-lea de aristocrație și de vârfurile
burgheziei. Cuvintele și expresiile pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi, au avut o sferă de
circulație îngustă, fiind menită să dispară (o mare parte au și dispărut).
Elementele de jargon pot fi întâlnite în operele unor scriitori precum I. L. Caragiale, M.
Eminescu, V. Alecsandri, unde au fost satirizate și au reprezentat o sursă inepuizabilă de umor.
- din limba greacă:
adiaforie (=indiferență) micropsihie (=sfiiciune)
cabulipsi (=a umili) pliroforisi (= a informa) – din greacă
ipolepsis (=stimă)
- din limba franceză:
a blesa (=a ofensa) mon cher (=dragul meu)
bonjur (=bună ziua) jamais (=niciodată)
bonton șic (=distins)
demoazelă (=domnișoară) au revoir (=la revedere)
madam (=doamnă)
- din limba italiană:
arrivederci (=la revedere) grazie (mulțumesc)
ciao (=salutare)
Modul de exprimare cu ajutorul elementelor de jargon, prin care se abuzează de împrumuturi
lexicale și frazeologice, poate fi întâlnit și în prezent. O serie de oameni, în special cei tineri, folosesc un
limbaj care abundă în cuvinte și expresii prețioase din limbi străine, în special engleză. O altă
categorie de vorbitori au tendința de a folosi excesiv termeni specifici unor profesii în vorbirea curentă, de
multe preluați din limba engleză (cu toate că există și cuvinte românești pentru termeni desemnați):
bye-bye trend never
coffe break over thank’s
full time feelingul yes
part time forever ok
training high-life
69
3. MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI

Se știe că vocabularul este componenta mobilă a limbii, fiind într-o continuă transformare,
îmbogățindu-se cu noi unități lexicale. Configurația lui la un moment dat presupune cuvinte ieșite din uz
sau pe cale de a ieși din uz și cuvinte nou apărute sau non-formale. Între aceste extreme există cuvinte
care s-au stabilizat în limbă și care sunt rezultatul împrumuturilor sau al aplicării interne de formare
a vocabularului (derivarea, compunerea, schimbarea clasei morfologie, trunchierea, reduplicarea și
contaminația) și a mijloacelor externe (împrumutul lexical și calcul lexical). Din totalul unităților
lexicale circa 20 % sunt obținute prin aceste procedee.
Pe cale internă, vocabularul se îmbogățește prin formarea de cuvinte (unități lexicale) noi de la
materialul lingvistic deja existent printr-un ansamblu de procedee specifice limbii respective. Cuvintele
noi formate se numesc creații interne, iar cele existente la care se raportează se numesc cuvinte de
bază sau primitive. Toate cuvintele noi, creațiile interne rezultate din același cuvânt de bază au o rădăcină
comună, sunt înrudite și alcătuiesc o familie lexicală. Or, aceste cuvinte formate în interiorul limbii
române sau creațiile interne pot fi obținute prin mai multe tipuri de procedee, grupate după importanță
(productivitate) în:
 principale: derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale (conversiunea);
 secundare: trunchierea, reduplicarea și contaminația;
 mixte: se referă la utilizarea în același timp a două procedee principale și/sau secundare.
3.1. DERIVAREA
Derivarea este procedeul intern de îmbogățire a vocabularului, de obținere a cuvintelor noi în
cadrul unei familii lexicale prin adăugarea succesivă sau simultană la un lexem (radical) de prefixe și
sufixe (prefixoide și sufixoide) și prin desufixare (suprimarea sau substituția unor afixe lexicale la un
cuvânt de bază).
După cum reiese și din definiția anterioară, există trei tipuri de derivare:
- derivarea progresivă (propriu-zisă): prin adăugarea unor afixe derivative (prefixe și sufixe) la
rădăcina sau tema unui cuvânt (dimensiunea cuvântului crește);
- derivarea regresivă (inversă): suprimarea (desufixarea) din structura cuvântului de bază a unor
afixe cu valoare lexicală (dimensiunea cuvântului scade);
- derivarea prin substituția de afixe: înlocuirea unui afix lexical cu alt afix echivalent într-un
cuvânt de bază;
Dacă adăugarea de prefixe și sufixe este simultană, derivarea progresivă este parasintetică.
3.1.1. Derivarea progresivă cu prefixe și sufixe (cu prefixoide și sufixoide):
Derivarea progresivă (propriu-zisă) înseamnă procedeul de formare a unor cuvinte noi prin
adăugarea unor afixe derivative la rădăcina sau tema unui cuvânt. Derivarea progresivă este cel mai
frecvent tip de derivare și totodată și cel mai productiv procedeu de formare a cuvintelor noi.
Derivarea progresivă este de două feluri:
- sintetică, care se împarte la rândul ei în derivare cu sufixe (sufixare) și derivare cu prefixe
(prefixare);
- parasintetică, apare atunci când cele două tipuri de derivări sintetice se combină.
Deosebirea între derivarea cu sufixe și cea cu prefixe nu constă doar în poziția afixului față de
radical. Prefixele nu cer eliminarea morfemelor gramaticale în procesul de derivare, prin urmare ele sunt
adăugate cuvântului nu radicalului. În plus, prefixele nu schimbă încadrarea morfologică a bazei.
a). Derivarea cu prefixe și prefixoide (false prefixe) înseamnă adăugarea unui prefix lexical
înaintea cuvântului de bază: modern > ultramodern (ultra + modern); carpatic > intercarpatic (inter +
carpatic). Derivarea cu prefixe nu este atât de bogată precum derivarea cu sufixe, numărul prefixelor fiind
mult mai mic decât cel al prefixelor. Prefixele sunt particule fără existență independentă în limbă,
afixe (sunete sau grupuri de sunete) care se atașează în fața lexemului (radicalului / rădăcinii / temei unei
cuvânt) pentru a forma cuvinte noi în cadrul unei familii lexicale: descrie (de-), desface (des-), înnegri
70
(în-), împietri (îm-), reîmpăduri (re-), străbun (stră-). Acestea prezintă un sens lexical, dar pe care-l
valorifică numai atunci când se atașează unui cuvânt de bază. Or, formarea de cuvinte noi cu ajutorul
prefixelor se numește derivare cu prefixe sau prefixare. Spre deosebire de sufixare, prefixarea nu are ca
rezultat schimbarea clasei gramaticale a cuvântului nou format, ci doar schimbarea sensului acestuia:
veni – preveni (pre- +veni) - ambele cuvinte sunt verbe.
De asemenea, adăugarea succesivă a prefixelor la rădăcina sau la tema unui cuvânt se numește
dublă prefixare. Procedeul poate fi întâlnit și sub numele de supraprefixare sau cumul de prefixe:
 frunză – înfrunzi (înfrunzit) – neînfrunzit
 pădure – împăduri – reîmpăduri
Unele prefixe se aseamănă cu prepozițiile (prefixul de- ca în dejuca, prefixul în- ca în înălbi),
dar și cu elementele de compunere savantă (prefixul ante- și prefixul anti- din antecalculație,
antiatom).
În limba română există aproximativ 90 de prefixe și se împart după criterii etimologice și
semantice.
 După origine există mai multe prefixe:
 moștenite din latină (des-/dez-, de-, în-/îm-, stră-):
desface decurge îmbătrâni
dezgust înfrânge străluci
 împrumutate din slavă (ne-, pre-, răs-/răz-):
neabătut răscula
precum răzbate
 neologice (a-/an-, ante-, anti-, arhi-, bi-, con-, contra-, ex-, extra-, inter-, intra-, intro-, post-, pre-,
sub-, supra-, tri- ultra-):
afon contragreutate prefabricat
analfabet exporta subcarpatic
antebelic extrașcolar suprapune
anticorosiv interplanetar triplu
arhicunoscut intravenos ultraviolet
bilunar introducere
conduce postbelic
 După sensul pe care-l comportă există mai multe prefixe:
prefixe excesive (marchează neobișnuitul și exagerarea: arhi-, extra-, super-, supra-, ultra-):
arhiaglomerat arhiinteresant arhiplictisit
arhicunoscut arhiîncărcat arhiplin
extradotat extrafluid extraplat
extrafin extraordinar
hiperaciditate hiperemotiv hipersensibil
hipercorect hiperexcitabil hipersomnie
hipercritic hipersceptic hipervitaminoză
superarbitru superdezvoltat superproducție
superbombă superfin superputere
superdelicat supermagazin superviza
supraactivitate supradimensiona supranumeric
supracalificat supradotat supraom
supraconfort supraefort supraputere
supraconștient supraîncălzire suprasolicita
supracopertă supranormal
71
ultracentral ultramodern ultrareacționar
ultraconfort ultrapresiune ultrascurt
ultrademagog ultrarapid ultrasensibil
prefixe pirative (cu sensul „fără”, „a lipsi de”, „lipsit de”): a-, an- de-, des-, dez-):
abiotic afon asexuat
acefal aglobulie aton,
acromatic agramat atrofic
acronic alogic avitaminoză
adinamic apolitic
anaerob anistoric
analfabet anorganic
debandadă defazaj deprecia
debloca defensivă deroga
decarboniza dehidrogena desărcina
decălire dejuga deșira
decoda demoda deșuruba
decolora depersonalizare deversa
deculpa depigmenta
descăleca descrunta despături
descălța descuraja desperechea
descărca descurca despleti
descreți desdoi destinde
descreierat desfășura destrăma
descrește despacheta desțepeni
dezarma dezinfecție dezagreabil
dezavantaj dezlipi dezbrăca
dezbate deznădejde dezvăța
deziluzie deznoda dezveli
dezmembra dezordine
prefixe negative (exprimă negarea a ceea ce exprimă lexemul: ne-, i-, in-, im):
(adjective)
neascultător nefiresc nepătruns
neabătut neîmpăcat nerecunosător
nearticulat neîncrezător neregulat
neasemuit neînfrânt nerușinat
necopt neînsemnat nespălat
necredincios neînțeles nesuferit
necurat nemilos neșters
nedumerit nemuritor nevătămat
nefavorabil nemărginit nevârstnic
nefericit nemâncat
(substantive)
neadevăr neființă neregulă
neascultare neîncredere nesiguranță
necinste neînțelegere nesimțire
necredință nenoroc nesomn
necuviință nepăsare nesupunere
nedreptate neplăcere neșansă
nefericire nerăbdare neștire
72
nevinovăție
(verbe)
(a) neasculta (a) nedreptăți (a) nemulțumi
(a) necinsti (a) nedumeri (a) nesocoti
(a) neclinti (a) neferici
(a) necunoaște (a) neliniști
(adverbe)
necontenit neîncetat nelesne
necum neînchipuit
negreșit neîntrerupt
ilicit ilogic imoral
ilimitat imaculat imuabil
ilizibil imobil ireal
inapt independent inepuizabil
incert inegal inestimabil
incoerent inexact inoperant
incurabil inexistent inutil
imbatabil imperturbabil imprevizibil
impar impolitețe imprecis
imparțial imponderabil impudic
impenetrabil impopular impur etc.
impermeabil imposibil
imperfect impraticabil
prefixe iterative (exprimă repetarea: re-, răs-, răz-):
readuce reda renaște
reafla redeschide reorganiza
realege redeveni repovesti
reaminti redobândi reprimi
reangaja reface repune
recăpăta reitera restrângere
recăsători reîncepe retipări
rechema reîntineri
reciti reîntoarce
răscânta răscunoscut răsfoi
răsciti răsfierbere răsplânge
răscumpăra răsfira
războteza răzbate răzpune
răzda răzgândi
răzbuna răzjudeca
prefixe locative (exprimă locul sau ierarhizarea valorică: ante-, extra-, intra-, pre-, post-, sub-,
supra-, trans-):
antevorbitor preziua transalpin
extraurban postfață
intraurban subaprecia
prefixe delocutive (presupun contragerea unor locuțiuni: în-, îm-, in-, de-): Au mai multe sensuri în
funcție de locuțiunile pe care le restrâng (exprimă înlocuirea, devenirea, facerea):
73
 a pune în (a introduce, a intra, a fi pus în):
împodobi înființa învălui
îngropa înveșmânta
încadra îngrozi învrăjbi
încasa înhăma
încărca înlănțui incarna
încercui înlătura infiltra
încleia înlocui insulta
încrucișa înmormânta inunda
încredința înnopta inculpa
îndatora întemnița intitula
înfăptui înțepa
 a se face, a deveni:
îmbătrâni îndrăgi înnegri
îmbuna îndrepta înnobila
împerechea înduioșa înnoda
împleti îndulci înnoi
înfierbânta înroși
înăcri înflăcăra înrăi
încălzi înflori înstrăina
încărunți înfricoșa întări
înăspri îngălbeni înțepeni
încremeni îngrășa învrednici
încreți îngroșa înzdreveni
îndesi înnebuni
îndârji
 a fi (a lua, a cuprinde, a prinde):
îmbrățișa înfumura înzăpezi
înmâna învolbura
încleșta însufleți
îndrăgosti
dedulci deosebi desăvârși
deochea depărta
prefixe asociative (exprimă ideea de asociere: co-, com-, con-):
coproprietar compatriot consătean
prefixe ce exprimă sensul de „împotrivă”: anti-, contra-):
anticorupție contrazice
prefixe ce exprimă sensul de „pentru”: pro-):
prodemocrație
prefixe ce exprimă „corelația”: inter-):
interdisciplinar interfață
prefixe internaționale (nespecificate semantic, cu circulație internațională: ante-, anti-, arhi-, bi-,
tri- cvadri-, circum-, con-, co-, com-, contra-, ex-, extra-, hiper-, hipo-, inter-, intra-, intro-, post-, pre-,
sub-, supra-, ultra-):
antebraț antecalculație antepenultim
antebelic antedata antevorbitor
anticar anticonstituțional antiderapant
74
antidrog antiepidemic
arhidiacon
arhiereu arhicunosut arhiutilizat
arhipăstor arhiplin
bianual bilunar trisilabic
bicefal bivalent tricilu
bicolor
tricolor cvadripartit
bicromat
trilunar cvadridimensional
bioxid
trimestru
bisliabic
circumferință circumstanță
circumscrie circumscripție
coasociat coexista colabora
coautor cointeresa
conducere concitadin conlucra
concetățean confrate
compatriot consătean
contragreutate contraindicat contrasemna
contracandidat contramarcă contraveni
contradicție contrapagină contrazice
excentric exclude exoftalmic
exmatricula expatria
extracelular extraordinar extraurban
extralingvistic extrașcolar
hipercorect hipersensibil hipertiroidism
hipersecreție hipertensiune hipertrofie
hipoaciditate hipotensiune
hipoacuzie hipotiroidism
interacțiune interjudețean intervocalic
intercontinental internațional interzice
interdependență interplanetar interurban
interfață interstelar
interjecție interveni
intracelular intramsucular
intraglandular intravenos
introducere introspecție introvertit
postbelic postliceal postuniversitar
postfață postpune
precădere precumpăni preîntâmpina
preceda predispoziție prenatal
preclasic prefață preșcolar
precomandă preinfarct preuniversitar
preconceput preistorie
subalimenta subcarpatic subînchiria
subaprecia subconștient subînțelegere
75
supraaglomerat supraîncălzi suprasolicita
supracopertă supraom supraviețui
supraaprecia suprasaturat supravoltaj
ultracentral ultramarin ultrascurt
ultrademagog ultramodern
ultraliberal ultrarapid
prefixoidele (falsele prefixe) sunt particule antepuse lexemului care păstrează sensul din limba
de origine (de regulă greaca veche) unde erau cuvinte independente:
aerodinamic aerograbă aeropurtat
aerofobie aeromodel aerosol
autoadministrare autocefal autocrtică
autoamăgire autoconservare autonomie
autobiografie autocrație
bibliofil bibliotecă
bibliografie biblioteonomie
biochimie biologie biosferă
biografie biopsie bioterapie
cosmodrom cosmogonie cosmografie
fotoamator fotogramă
fotofobie fotografie
geodezie geologie geosferă
geografie geometrie
hemofilie hemostatic hemoftizie
hemogramă hemoglobină hemoragie
hidroavion hidrofil hidrotehnică
hidrobicicletă hidrofor hidroterapie
hidrocentrală hidroliză
hidrodinamic hidrosferă
hipodrom hipologie
hipotracțiune hipometrie
homocromie
omofon omonim omolog
omograf omogen
macrocefalie macrocosmos
macrocelulă macromoleculă
microbiologie microcosmos microspor
microcefal microscop
monocrom monofazic monoton
monocultură monogam monovalent
multicelular multilateral
multiform multinațional
ortodox ortografie
ortoepie ortopedie
poliarticulat poliartrită polifonie
76
poligamie polisemie
polisportiv politehnic
telecomandă televizor teletext
telepatie televorbitor telespectator
telegraf telecinematecă
telescop telejurnal
termodinamic termometru termoplonjon
termogramă termoreglare
xenofil xenofobie
zoocultură zoologie zooterapie
zoofag zootehnie
Pseudoprefixele sau prefixoidele (denumite și false prefixe) sunt elemente de compunere
tematică, purtătoare de sens (elemente morfematice sau morfeme), care se adaugă înainte
de tema unui cuvânt: antebraț (prefixoidul ante- + braț), polisemantic (prefixoidul poli- + semantic).
Prefixoidele sunt asemănătoare prefixelor cu circulație internațională și sunt formate din cuvinte care mai
înainte au fost independente, dar ulterior s-au contopit cu cuvintelor nou formate.
Prefixele și prefixoidele nu trebuie confundate. Deși ambele elemente ajută la formarea de cuvinte
noi și sunt amplasate înaintea rădăcinii, deosebirea între ele constă în mijlocul prin care formează
cuvintele noi: prefixele lexicale prin derivare de la un radical, iar prefixoidele prin compunere tematică
de la o temă. În plus, prefixeoidele au o oarecare autonomie semantică, adică sensul lor nu depinde de
sensul cuvântului la care sunt adăugate: antebraț (ante- = „înainte, în față”), polisemantic (poli- = „mai
mult”). Prefixele sunt mai des întâlnite în limba română și sunt mult mai productive decât prefixoidele în
formarea de cuvinte noi.
 În funcție de partea de vorbire creată, există mai multe prefixe:
Substantive:
 ante-: antebraț, antecalculație, antemăsurătoare, anteport, antetitlu
 anti-: antiatom, anticentru, antiton
 con-: concetățean, confrate, conlocuitor, consătean, consens
 contra-: contrabaraj, contracandidat, contralovitură, contraotravă, contrapiuliță
 de-: deîmpărțit, deînmulțit, demers, demâncare, demâncat, deochi, derâdere
 des-/ dez-: desfrâu, dezgust, dezinfestare, deznădejde, deznodământ
 între-: întredeschizătură
 hiper-: hipercorectitudine
 ne-: neadevăr, neajutorare, neamestec, neascultare, neatenție, nedreptate, neîncredere,
neîndemânare, neîndurare, nelămurire, nenărăvie, neminte, neprieten, neomenie, netrai
 post-: postcalcul
 pre-: preabataj, precuvântare, preîntâmpinare, prepotrivire, preziuă
 răs-/ răz-: răscruce, răscumpărare, răspas, răsputere, răstălmăcire, răstimp, răzbunic
 re-: realipire, reambalare, rearbitrare, rechemare, recitire, redeșteptare, revenire
 stră-: străbun, străbunic, strămoș, strănepot, străromân
Adjective
 a-: apoetic, amănunt
 anti-: anticanonic, antichimic, anticorosiv, antijunimist, antimuncitoresc, antipopular,
antirăzboinic, antiregalist, antiunionist
 de-: deosebit, deverbal, desăvârșit
 des-/ dez-: descreierat, dezlocuit
 extra-: extracontabil, extracorporal, extraurban
 hiper-: hiperemotiv
77
 ne-: neabătut, neadevărat, nearticulat, neascultător, neatent, nebănuit, necăsătorit,
necioplit, neconformist, necurat, nefericit, neiertător, neîncrezător, neîndemânatic,
neîndoielnic, neîndestulător, nelămurit, nelimitat, nemilos, neobosit, nevăzut
 post-: posteminescian
 pre-: preimperialist, prelatin, premonopolist, prerevoluționar, presocialist
 răz-: răzbucuros
 stră-: străvechi
Verbe
 a-: alipi, aține, asfinți, amesteca, astâmpăra, acoperi, aluneca; alina, amorți, amuți, asurzi;
amâna, atârna
 com-/ con-: combate, compătimi, complăcea, conlucra, conlocui, consfătui
 de-: decădea, decurge, degaza, deseca
 de(s)-/ dez-: denichela, descumpăni, desfereca, desigila, despironi, desprinde, dezbobina,
dezmânia, dezrobi, dezrăsuci, dezumfla
 des-/ dez-: deschinga, descifra, descâlci, descheia, descoase, descoji, descolăci,
descompune, descrește, descurca, desfereca, desființa, desfoia, desfrunzi, desfunda,
destrăma, deshuma, despături, despodobi, despotcovi, despovăra, desprejmui, despresura,
desprimăvăra, desprinde, despriponi, desproprietări, destăinui, destupa, desțeleni,
desublimare, desulfitare, deszăpezi, deszăvorî, deșela, desena, dezamăgi, dezangajare,
dezbăiera, dezbina, dezbrobodi, dezechipa, dezgoli, dezgrădi, dezgropa, dezgusta, dezice,
dezinforma, dezlănțui, dezlipi, dezlâna, dezminți, dezmânia, dezmorți, dezmoșteni,
deznădăjdui, deznoda, dezobișnuit, dezrădăcina, dezrăsuci, dezrobi, dezumfla, dezvălui,
dezvăța, dezveli, dezvinovăți, dezvinui
 în-/ (in-): încolți, înflori, înfrunzi, înmuia; îmbătrâni, îmbrățișa, îmbujora, încleșta,
încolăci, înfăptui, înfățișa, îngălbeni, îngrășa, înmâna, înnopta, împături, împerechea,
însera, înșira, întârzia
 îm-/ în-: îmbâcsi, împuți, înalbăstri, înălbi, încrede, îngâmfa, îngurlui, înființa, înflăcăra,
înlăcrima, înlemni, înmănunchea, înmlădia, înmuia, întări, întrece
 între-: întrețese, întredeschide, întrerupe, întreține, întrevedea, întrezări
 pre-: precovârși, precurma, precuvânta, preînnoi, preîntâmpina, premerge, prenota
 ră(s)-/ răz-: răscoace, răscrăcăna, răscroi, răscula, răscumpăra, răsface, răsfierbe, răsfira,
răsfoi, răsfrânge, răstălmăci, răsturna, răsuci, răzbate, războteza, răzda, răzgândi,
răzjudeca
 re-: readuce, realipi, reambala, reaminti, rearbitra, rechema, reciti, recântări, recâștiga,
recuceri, redescoperi, redeștepta, reface, reverifica, relua
 stră-: străbate, străfulgera, străluci, strămuta, strătăia, străvedea
 ză-: zăgrăi, zăuita
Adverbe derivate
 a-: acasă, ades, afund, alături, alene, anume, arar
 de-: deasupra, decât, deloc, demult, departe, deplin, deseară, desigur, devale, devreme
 în-: înadins, înapoi, încolo, îndestul, întocmai
 răs-: răspoimâine
 Relații semantice între prefixe
Întocmai ca sufixele sau precum cuvintele întregi, prefixele pot contracta relații semantice.
 sinonimie (in- / ne-, i- / ne-, super- / supra-):
inadaptabil / neadaptabil ireal / nereal superdotat / supradotat
 antonimie (sub- / supra-, ante- / post-, îm- / dez-, extra- / intra-):
subalimentat antebelic / postbelic extravilan / intravilan
/ supraalimentat îmbrăcat / dezbrăcat
78
 paronimie (inter- / intra-, super- / supra-):
intraurban / interurban superproducție / supraproducție
 polisemie (a-):
anormal amoral
 omonimie (ne- / ne-)
neajutorare / nelămurit
b). Derivarea cu sufixe și sufixoide (false sufixe) constă în adăugarea unor sufixe lexicale în
urma rădăcinii cuvântul bază. Limba română a dezvoltat procedeul de formare de noi cuvinte prin
sufixare încă din primele momente ale existenței sale. Unele sufixe și-au încheiat productivitate, în timp
ce altele mai sunt productive și în prezent. Cuvintele derivate cu sufixe pot fi obținute de la cuvinte de
bază care aparțin sau nu aceleiași clase lexico-gramaticale și au în plus, de obicei, o anumită nuanță
semantică.
Sufixele sunt particule fără existență independentă în limbă, afixe (sunete sau grupuri de
sunete) care se atașează după lexem (radical / rădăcină / tema cuvântului) pentru a forma cuvinte noi
în cadrul unei familii lexicale:
 sufix adăugat la rădăcina unui cuvânt: grădină – grădinar (grădin- + -ar)
 sufix adăugat la tema unui cuvânt: grădinar – grădinărie (grădinar + -ie)
Formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor se numește derivare cu sufixe sau sufixare. Spre
deosebire de prefixe, sufixele pot schimba clasa gramaticală a cuvântului-bază, dar și sensul, precum
prefixele.
 a munci – muncitor (munci + -tor): primul cuvânt este verb, iar al doilea substantiv;
 lung – lungime (lung + -ime): primul cuvânt este adjectiv, iar al doilea substantiv.
Adăugarea succesivă de sufixe la rădăcină sau la tema unui cuvânt se numește dublă
sufixare. Procedeul poate fi întâlnit și sub numele de suprasufixare sau cumul de sufixe.
 albină – albinar – albinărie
 pisică – pisoi – pisoiaș
În limba română actuală sunt circa 600 de sufixe și în funcție de rezultatul alipirii lor la o rădăcină
sau la o temă se împart în:
- sufixe lexicale
- sufixe gramaticale
- sufixe lexico-gramaticale
 Sufixele lexicale
Sufixele lexicale ajută la formarea de cuvinte noi. De regulă, când ne referim la sufixe pe acestea
lexicale le avem în vedere.
 țăran – țărancă (țăran + -că)
 lucra – lucrător (lucr- + -ător)
 greși – greșeală (greș- + -eală)
Sufixele lexicale pot fi clasificate după criterii care țin de vechime și origine, în funcție de clasa
morfologică a cuvintelor rezultată din adăugarea sufixului la un cuvânt-bază și după criterii semantice.
Sufixe după origine
 moștenite din latină și slavă: -ic, -eală
 împrumutate din turcă: -giu, -liu, -lâc
 împrumutate din maghiară: -șug, șag, -ău
 neologice: -bil, -ism, -iza, -mente
79
Sufixe după morfologia cuvintelor rezultate (clasificarea morfologică)

Conform clasificării morfologice, sufixele sunt în principal substantivale, adjectivale, verbale și
adverbiale (substantivul, verbul și determinanții lor). Cu un singur sufix se înscrie și clasa celor
interjecționale (-ică: aolică).
- sufixele substantivale mai importante sunt –ar, -easă, -ime, -iță, -uș:
bucătar fierar lăptar
cuibar furnicar strungar
lăptăreasă mireasă preoteasă
acrime cruzime tinerime
agerime muncitorime prospețime
bădiță lădiță portiță
fetiță oiță
culcuș gălbenuș urcuș
Tot sufixe substantivale sunt și: -ământ, -ătate, -ătură, -eală, -eață, -ime, -tor, -ist;
- sufixele adjectivale au ca rezultat al derivării adjectivale: -esc, -ic, -iu, -os:
bănesc oltenesc pământesc
eresc omenesc
apatic biologic fizic
bunic arpatic simpatic
albăstriu auriu
argintiu portocaliu
botos dureros omenos
colțos furios
Tot sufixe adjectivale sunt și: -al, - aș, -ător, -bil, -ui, -cios, -tor, -uriu;
- sufixele verbale care aduc prin derivare la apariția verbelor: –a, -i, -iza, -ui:
aiura brăzda
bășica purica
albi înflori întineri
abrutiza mușamaliza
bagateliza orășeniza
biciui drăcui ferchezui
chiui drămui împrejmui
Tot sufixe verbale sunt și: -fica – ăi, -ăni, -ona;
- sufixele adverbiale –ește și –iș duc la apariția adverbelor:
bătrânește prietenește țărănește
câinește românește
cruciș morțiș
furiș pieptiș
Tot sufixe adverbiale sunt și: -âș – mente;
- sufixele pronominale –uță, -ică și –ica
S-a încercat să se distingă și o clasă de sufixe pronominale (-uță, -ică, -ica: mătăluță, mătălică,
atâtica), dar pronumele respective aparțin limbajului familiar și sunt în mare măsură regresive.
80
- sufixul numeral –ime

Așa-zisul sufix numeral –ime (doime, treime) este în fapt substantival, pentru că în numeralul
fracțional o treime, de exemplu, treime este substantiv, iar –ime este sufix substantival ce exprimă
colectiviatea.
- sufixul interjecțional –ică
Sufixe după sens (clasificarea semantică):

Clasificarea semnatică organizează sufixele în mai multe sfere semantice:
- opoziția antonimică augmentative / diminutivale:
 sufixele augmentative (-an -ău, -oi, -andru):
băietan chițcan junan
bețivan găligan lungan
bogătan grăsan puștan
fătălău mâncău
lingău prostălău
băiețoi cioroi măturoi
buboi furcoi pietroi
cărțoi iepuroi vulpoi
căsoi maimuțoi
cățelandru băiețandru puiandru
copilandru flăcăiandru
Tot sufixe augmentative sunt și: -ișcană și -oaie;
 sufixele diminutivale (-aș, -el, -ică, -or/-ior, -iță, -uc, -uș, -uț, -uleț):
băiețaș cuțitaș pârâiaș
butoiaș guleraș umeraș
ciobănaș izvoraș unhiaș
copilaș motănaș
bătrânel degețel păhărel
berbecel ghiocel porumbel
brătăcel încetinel scăunel
borcănel mielușel singurel
cojocel mititel șoricel
cumințel nepoțel tinerel
cuvințel orășel voinicel
bucățică fetică mămică
bunică floricică mărgică
burtică lingurică nepoțică
cărticică lopățică păsărică
bețișor dulăpior pantofior
botișor lucrușor plugușor
ciorăpoior mărișor roșior
cârnăcior mărțișor verișor
domnișor obrăjor
aluniță cheiță grădiniță
blăniță codiță guriță
bubiță fetiță lădiță
81
linguriță peniță rotiță
măiculiță periniță țuiculiță
musculiță poieniță
odăiță portiță
năsuc sătuc
pătuc tătuc
cățeluș măgăruș purceluș
cerceluș pesăruș vițeluș
ineluș picioruș
bănuț gărduț prostuț
călduț ieduț slăbuț
căluț micuț trenuț
drăguț pătuț
brâuleț coșuleț omuleț
cerculeț gărduleț steguleț
Tot sufixe augmentative sunt și: -ea, -ic, -ice, -ișor, -uleț, -uș, -uță, -ui, -uie, -eț, -icică, -uliță.
- relația agent / instrument ce diferențiază cele două valori semantice prin sufixe asemănătoare (prima
valoare desemnează pe cel care efetuează acțiunea, cealaltă, instrumentul prin care aceasta se realizează):
 sufixele de agent (-ar, -aș, -easă, -eț, - giu, -ist, -tor):
acar grădinar portar
blănar lăutar rotar
brutar morar sobar
cizmar olar școlar
cojocar pădurar tâmplar
coșar plugar văcar
dogar porcar
găitănar podar
arcaș nuntaș pungaș
căruțaș ostaș
făptaș poștaș
cenușăreasă lenjereasă spălătoreasă
certăreț descurcăreț plimbăreț
cântăreț ptrecăreț vorbăreț
camionagiu reclamagiu
mahalagiu scandalagiu
ceferist gornist vardist
fochist microbist
apărător îndrumător muncitor
cercetător învățător scriitor
colindător jucător slujitor
desenator judecător trecător
domnitor lucrător vânzător
fumător luptător vrăjitor
Tot sufixe de agent sunt și: -ier și -er.
82
 sufixele de instrument (-ar, -niță, -tor/ toare):

alfabetar grânar porumbar
brăzdar obrăzar umbrar
cenușar pieptar
florar pâslar
paporniță solniță zaharniță
dormitor încălțător ștergător
ascuțitoare prășitoare sperietoare
cingătoare răzătoare stropitoare
învelitoare secerătoare vânturătoare
Tot sufixe de instrument sunt și: -ău, -itoare, -uș și -ură.
- relația însușire obiectivă / abstracțiune presupune existența unui număr mare de sufixe:
 sufixele obiective (-al, -ar, -aș, -at, -bil, -esc, -ist, -os) exprimă trăsăturile specifice ale obiectelor
– substantive la care se atașează:
mormântal săptămânal vamal
inelar familiar stelar
marfar muscular valutar
șoricar ocular
bugetar solar
codaș mijlocaș trufaș
fruntaș nevoiaș
gușat inelat
plușat vărgat
atacabil demascabil
auzibil locuibil
bărbătesc lumesc românesc
boiresc muncitoresc sătesc
domnesc nebunesc strămoșesc
femeiesc omenesc tineresc
firesc orășenesc țărănesc
judecătoresc prietenesc voinicesc
căminist ceferist microbist
arătos conștiincios întunecos
bănos copilăros lăptos
bubos dureros lucios
bucuros furios tăios
cărnos gustos supărăcios
câinos inimos
 sufixele abstractive (-are, -ere, -ire, -tate, -eală, -ie, - rie, -ință, -ime, -ism, -ură) au ca rezultat
formarea unor abstracte substantivale:
adunare iertare lucrare
așezare informare mirare
cuvântare încântare supărare
formare lansare urare
cerere creștere durere
83
înțelegere putere temere
părere ședere vedere
amăgire menire unire
gândire nenorocire vorbire
hotărâre pieire
iubire știre
bunătate noutate singurătate
greutate răutate vecinătate
amăgeală greșeală sfială
bârfeală iuțeală tocmeală
dădăceală oboseală uluială
găteală păcăleală zăpăceală
boierie mândrie sclăvie
cumetrie omenie tărie
dibăcie prostie ticăloșie
domnie robie veșnicie
duioșie sărăcie
copilărie jucărie meschinărie
adeverință dorință silință
cerință ființă stăruință
credință locuință suferință
cuviință privință voință
acrime grosime mărime
agerime lărgime vechime
cruzime lungime
gândirism muntenism
lichelism romantism
acritură învățătură țesătură
arsură legătură uitătură
izbitură picătură vechitură
Tot sufixe abstractive sunt și: -anță, -ătate, -itate, -ărie, -oare, -enie, -iș, -îș, -lâc, -șug.
- relația proveniență / colectivitate desemnează fie locul de unde provine cineva, fie colectivitatea
(mulțimea) în care se integrează.
 pentru proveniență (origine) cele mai frecvente sunt –ean, -ez, -esc:
arădean muntean sucevean
brașovean oltean
englez francez olandez
grecesc turcesc românesc
Tot sufixe de proveniență sunt și: -ac, -ian, -ar, -aș, -it, -iot.
 pentru derivatele care denumesc colectivități se folosesc sufixele –ărie, -ăraie, -et, -ime:
argintărie rufărie viermărie
bostănărie stâncărie
apăraie fumăraie lăcăraie
bănet cuconet puiet
brădet pomet tineret
84
boierime junime nobilime
dăscălime muncitorime țărănime
Tot sufixe de proveniență sunt și: -iș, -iște.
 Sufixele gramaticale
Sufixele gramaticale servesc la exprimarea unor categorii gramaticale precum modul și timpul:
 mod participiu: amintit (-it), auzit (-it), fugit (-it)
 mod gerunziu: amintind (-ind), auzind (-ind), fugind (-ind)
 timpul mai mult ca perfect: amintise (-se), auzise (-se), fugise (-se)
 Sufixele lexico-gramaticale
Sufixele lexico-gramaticale sunt cele care exprimă un sens si o categoria gramaticală nouă: roșu
– a roși (-i); școală – a școli (-i); cânta – cântare (-re).
Clasificarea lexico-gramaticală se referă la sufixele moționale prin care își realizează opozițiile
de gen substantivale mobile: -ă, -că, -an,-oi,-iță, -easă, -oaică - oară:
copil, -ă; prieten -ă
elev, – ă; student, -ă;
american, -că; intalian, -că; muntean, -că;
fiu-fiică; moldovean, -că; român, -că;
curcă, -an; gâscă, -an;
rață-rățoi; vrabie-vrăbioi; vulpe-vulpoi;
casier, -iță; doctor, -iță; școlar, -iță;
cizmar, -iță; frizer, -iță zidar, -iță;
crâșmar, -iță; primar, -iță;
bucătar, -easă; mire, -easă; preot, -easă;
croitor, -easă; portar, -easă;
englez, -oaică; ipeure, -oaică; lup, -oiacă;
francez, -oaică; leu, -oaică;
profesor, -oară;
Sufixoidele (falsele sufixe)
Sufixoidele iși păstrează ca și prefixoidele, sensul roiginar din limba greacă sau latină din are
provin: -atlon, -cid, -cefal, -crație, -fob, -fag, - fil, -fon, -for, -fer, -form, -fug, -gen, -grafie, - gramă, -log,
-onim, -pat, -scop, -stat, -terapie, -tip, -vor:
biatlon pentatlon decatlon
bactericid genicid vermicid
insceticid paricid
acefal macrocefal
bicefal autocefal
autocrație birocrație democrație
anglofob famacofobie
hidrofob fotofobie
antropofag energofag
cronofag fitofag
antropofil alofil francofil
bibliofil cinefil
afon francofon telefon
casetofon megafon
85
cartofor hidrofor semafor
aurifer metalifer
calorifer petrolifer
biform multiform
diform uniform
ignifug vermifug
alogen autogen
ambigen biogen
biografie geografie ortografie
caligrafie monografie
caligramă electrocardiogramă fotogramă
astrolog cardiolog teolog
antropolog dendrolog
biolog lexicolog
antonim omonim sinonim
antroponim paronim
cardiopat nervopat psihopat
diascop horoscop
endoscop microscop
aerostat reostat termostat
aeroterapie chimioterapie hidroterapie
autoterapie fizioterapie
balneoterapie helioterapie
arhetip linotip
fenotip stereotip
carnivor ierbivor omnivor
Pseudosufixele sau sufixoidele (denumite și false sufixe) sunt elemente de compunere tematică,
purtătoare de sens (elemente morfematice sau morfeme), care se adaugă după tema unui cuvânt:
organigramă (organ + sufixoidul -gramă), psiholog (psiho + sufixoidul -log). Sufixoidele sunt
asemănătoare sufixelor cu circulație internațională și sunt formate din cuvinte care mai înainte au
fost independente, dar ulterior s-au contopit cu cuvintelor nou formate. Deosebirea esențială
între sufixele lexicale și sufixoide constă în modul în care formează cuvinte noi: sufixele lexicale prin
derivare de la un radical, iar sufixoidele prin compunere tematică de la o temă. În plus, sufixoidele au o
oarecare autonomie semantică, adică sensul lor nu depinde de sensul cuvântului la care sunt adăugate:
organigramă (-gramă = „schemă”), psiholog (psiho + sufixoidul -log = „specialist”).
Relații semantice între sufixe
Întocmai ca prefixele sau precum cuvintele întregi, sufixele pot contracta relații semantice:
 sinonimie: -ar / -aș
 antonimie: -uță / -oaie, -aș / oi
 paronimie: -ar / -al
 polisemie: -tor
 omonimie: -an
c). Derivarea parasintetică înseamnă atașarea de afixe de o parte și de alta a lexemului. Această
atașare se poate produce simultan sau succesiv, contează numai să fie prezente într-o unitate lexicală
ambele tipuri de derivate (cu prefixe și sufixe):
 dulce > îndulci (în- + dulc + -i)
 pătură > împături (îm- + pătur + -i)
86
Astfel, la verbul căsători se poate aplica prefixul iterativ re- și un sufix substantival: derivatul
este parasintetic (recăsătorie).
Alături de prefixe și sufixe, în derivarea parasintetică pot fi angajare și prefixoidele și sufixoidele:
autopropulsat hipersensibilitate reînviere
bilunar imortalizat supraîncălzit
calofilie întinerit termoreglare
dezangajat microcosmic unicameral
enervare neîncrezător zootehnician
fitofagie ortografiere
geometrizat preconceput
3.1.2. Derivarea regresivă
Derivarea regresivă reprezintă un procedeu de obținere a unor cuvinte noi prin suprimarea
unor afixe (desufixare) cu valoare lexicală din structura cuvântului de bază, obținându-se substantive
de la alte substantive, substantive de la verbe sau verbe de la substantive:
fecioară – fecior pisică –pisic vară – văr
furnizor-furniza tetralogie-tetralog
moașă – moș translație-transla
alună – alun fragă – frag pară – păr
castană – castan gutuie – gutui portocală – portocal
căpșună – căpșun lămâie – lămâi vișină – vișin
cireașă – cireș mură – mur zarzără –zarzăr
coacăză – coacăz nucă – nuc
accepta-accept câștiga-câștig săruta-sărut
avorta-avort cugeta-cuget șofer-șofa
astâmpăra-astâmpăr dejuna-dejun șomer-șoma
avânta-avânt denunța-denunț tremura-tremur
auzi-auz îngheța-îngheț visa-vis
boteza-botez învăța-învăț văita-vaiet
blestama-blestem juca-joc zbuciuma-zbucium
boxer-boxa omorî-omor zbura-zbor
cânta-cânt rambusra-ramburs
Deoarece este reversul derivării propriu-zise (progresive), derivarea regresivă a fost numită
și derivare inversă (în sens invers):
alint < alinta îndemn < îndemna plac < plăcea
câștig < câștiga îngheț < îngheța schimb < schimba
desfăt < desfăta jur < jura văz < vedea
Prin acest mijloc de derivare se obțin cuvinte derivate echivalente structural cu cuvintele formate
prin derivare progresivă. Derivarea regresivă nu trebuie confundată cu derivarea realiză prin substituția
de afixe derivativ. Acestea, în funcție de clasa lexico-gramaticală a cuvântului de bază de la care se
suprimă afixele, derivarea regresivă este postsubstantivală, postadjectivală, postverbală:
a). Derivare postsubstantivală
Derivarea postsubstantivală reprezintă formarea de noi cuvinte prin suprimarea unor afixe
aparținând unor substantive:
 suprimarea afixului -ă: mașter < mașteră, mâț < mâță, pisic < pisică; alun < alună, banan <
banană, cais < caisă, căpșun < căpșună, frag < fragă, mandarin < mandarină, vișin < vișină,
zarzăr < zarzără;
87
 suprimara sufixului -ie: gelozi < gelozie (rar); biolog < biologie, ecolog < ecologie,
endocrinolog < endocrinologie, geodez < geodezie, ortoped < ortopedie, papetar < papetărie;
 suprimarea sufixului -re: aniversa < aniversare, autoservi < autoservire, calcifica <
calcificare, radiofica < radioficare;
b). Derivare postadjectivală
aparținând unor adjective. Se întâlnește mult mai rar, deoarece numărul total al adjectivelor e mai mic
decât cel al substantivelor, la fel și numărul sufixelor adjectivale:
 suprimarea sufixului -t: catifela < catifelat, bălța < bălțat, coroia < coroiat, desăvârși <
desăvârșit, jigări < jigărit, pițigăia < pițigăiat, timora < timorat, uzita < uzitat
 suprimarea sufixului -ic: aerodinam < aerodinamic
c). Derivare postverbală
aparținând unor verbe:
 suprimarea sufixului -a: astâmpăr < astâmpăra, avânt < avânta, blestem < blestema, botez <
boteza, câștig < câștiga, cuget < cugeta, descânt < descânta, îndemn < îndemna, îngheț <
îngheța, jur < jura, răsfăț < răsfăța, sărut < săruta, seamăn < semăna, suspin < suspina,
tremur < tremura, zbor < zbura; ceartă < certa, joacă < juca, rugă <ruga;
 suprimarea sufixului -i: auz < auzi, miros < mirosi, trai < trăi; bârfă < bârfi; clipă < clipi,
dovadă < dovedi, goană < goni, lipsă < lipsi, odihnă < odihni, pază < păzi, poruncă <
porunci, prigoană < prigoni;
 suprimarea sufixului -ui: jind < jindui;
 suprimarea sufixului -ea: plac < plăcea, veghe < veghea
3.1.3. Derivarea prin substituție de afixe

Derivarea prin substituție de afixe este un tip de derivare în care se înlocuiește un afix lexical
cu alt afix echivalent într-un cuvânt de bază:
 descreți, despleti, dezgropa sunt formate prin înlocuirea prefixului în- din încreți, împleti,
îngropa cu prefixul des- / dez-;
 descâlci (des- + câlci) > încâlci (în- + câlci)
 despături (des- + pături) > împături (îm- + pături)
 corigență s-a format de la corigent prin înlocuirea sufixului -ent cu –ență;
Derivarea prin substituția de afixe nu trebuie confundată cu derivarea regresivă. Și în derivarea
prin substituție se suprimă un afix derivativ, dar se adaugă un alt afix derivativ. În cazul derivării
regresive lexicale după ce se suprimă un afix nu se mai adaugă nimic. Cele mai numeroase cuvinte
obținute cu ajutorul derivării prin substituție sunt verbe (antonime), dar pot fi obținute și substantive sau
adjective.
a). Verbe
 înlocuire în-/îm- cu des-: încâlci – descâlci, încolăci – descolăci, încreți – descreți, încrucișa
– descrucișa, înfoia – desfoia, înfrunzi – desfrunzi, împături – despături, înzăpezi – deszăpezi
b). Substantive
 înlocuirea sufixului -or cu -ură: editor – editură
 înlocuirea sufixului -ent cu -ență: absent – absență, abundent – abundență, consecvent –
consecvență, elocvent – elocvență, frecvent – frecvență
c). Adjective
 înlocuirea sufixului -at cu -iu: catifelat – catifeliu
88
Trebuie menționat că prin procedeele de derivare menționate se creează cuvinte noi pe baza
modelelor deja existente în limbă. Indiferent dacă aceste modele sunt moștenite, împrumutate sau create
în limbă, important este ca derivatele să fie analizabile și să se încadreze în tipare sistematice, astfel
încât procedeele să fie productive. Existența acestor creații sistemice ne permite să facem analogii și să
avem anumite reguli generale de derivare pentru orice cuvânt. Spre exemplu, de la anumite substantive
obținem numele agentului prin adăugarea unui sufix sau de la un substantiv anume prin adăugarea unui
sufix obținem un diminutiv:
 pădure > pădurar; fier > fierar, lapte > lăptar, strung > strungar
 balon > balonaș, strugure > struguraș, izvor > izvoraș
3.2. COMPUNEREA
Compunerea este procedeul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se creează un
cuvânt nou din două sau mai multe cuvinte cu existență independentă în limbă (sau din prefixoide și
sufixiode care uneori se combină între ele prin care se obțin cuvinte noi). Acestea au un sens diferit de
cel al păriților componente, se încadrează în clase morfologice, respectând particularitățile acestora și
intră în relații sintactice ca orice unitate monolexematică.
Compusele se pot clasifica după mai multe criterii, cele mai importante fiind:
 după modalitatea de scriere (modul de realizare);
 după apartenența morfologică
 după structura sintactică (modul de formare)
 după conținutul semantic
3.2.1. După modalitatea de scriere (modul de realizare)
Modalitatea de scriere nu este un criteriu în sine, ci reflectă constituirea integrității lexematice.
Compusele, conform acestui criteriu, pot fi:
- compusele unite prin cratimă (compunere prin alăturare);
- compusele legate (compunere prin contopire / aglutinare);
- compusele tematice (compunerea cuvintelelor independente / abreviate + prefixoide / sufixoide);
- compusele abreviate (compunere prin abreviere)
- compusele separate (compunere prin separarea de sensuri interdependente)
a). Compusele unite prin cratimă (compunere prin alăturare)
Compunerea prin alăturare se realizează între cuvinte întregi care există independent în
vorbire și care se scriu cu cratimă sau în cuvinte separate. Deoarece noile cuvinte nu sunt sudate formal,
atunci când prezintă forme flexionare, primul termen al compunerii se articulează. Există și situații în
care ambii termeni se articulează.
(substantive)
Ana-Maria copil-minune Piatra-Olt
bloc-turn inginer-șef prim-ministru
cal-putere mama-soacră redactor-șef
câine-lup nou-născut
Calea-laptelui laptele-cucului cal-de-mare
cerul-gurii roza-vânturilor lapte-de-mare
floarea-soarelui zâna-zânelor viță-de-vie
bun-simț mam-mare rea-voință
cap-pătrat piatră-acră Ursa-Mare
coate-goale prim-ministru vorbă-lungă
liber-profesionist proces-verbal
gură-cască zgârie-nori dute-vino
papă-lapte calcă-n-străchini vino-ncoace
pierde-vară ducă-se-pe-pustii
89
(adjective)
economico-financiar liber-cugetător prost-cresut
est-european latin-român sus-pus
galben-verzui nou-născut
(pronume)
domnia-ta domnia-voastră măria-ta
(adverbe)
an-vară după-amiază harcea-parcea
dis-de-dimineață ieri-noapte tam-nesam
(interjecții)
haida-de hei-rup tic-tac
ham-ham hop-ș-așa tura-vura
Articularea termenilor: câine-lup – câinelui-lup (primul termen articulat); rea-credință – relei-
credințe (ambii termeni articulați).
b). Compusele legate (compunere prin contopire / aglutinare):
Compunerea prin contopire (aglutinare) se realizează între cuvinte întregi care există
independent vorbire și care se scriu împreună. Acestea se comportă precum o singură unitate lexicală,
motiv pentru care flexionează (nu în toate cazurile) ultimul element component.
(substantive)
bunăstare (bună + stare) binefacere (bine + facere) floricultor (floare + cultură)
bunăvoință (bună + voință) sinucidere (scurt + circuit) legumicultor (legumă + cultură)
Câmpulung (câmpul + lung) omucidere (sine + ucide) acupunctură (ac + punctură /
destul (de+sătul) meglenoromân (meglen + + înțepătură)
reavoință (rea + voință) român) Papahagi (papa + hagiu)
scurtcircuit (scurt + circuit) mujdei (must de ai) Sântămărie (Sfântă + Maria)
jurisprudență (juris + ochiometru (ochiu + metru)
prudență) surdomut (surd + mut)
(adjective)
atotputernic (atot + puternic) clarvăzător (clar + văzător) nemaiauzit (ne +mai + auzit)
binecrescut (bine + crescut) cuminte (cu + minte) nemaipomenit (ne + mai +
binecunoscut (bine + cumsecade (cum + se + cade) pomenit)
cunoscut) dreptcredincios (drept + pursânge (pur + sânge)
bucălat (bucă + lat) credincios) rozalb (roz + alb)
(pronume)
altcineva (alt + cineva) dumneata (domnia + ta) însumi (îns(ul) + mi)
celălalt (cel + alalt / ăllalt) dumnealui (domnia + lui) oarecare (oare + care)
cestălalt (cest + ălalt) fiecare (fie + care) sieși (sie + și)
(numerale)
unsprezece (unu + spre + doisprezece (doi + spre + douăzeci (două + zece)
zece) zece) câteștrei (câte + și + trei)
(verbe)
binecuvânta (bine + cuvânta) binevoi (bine + voi)
(adverbe)
alaltăieri (alaltă / aialaltă + desigur (de + sigur) oriunde (ori + unde)
ieri) deunăzi (de + una + zi) orișiunde (ori + și + unde)
câteodată (câte + o + dată) îndelung (în + de + lung)
deplin (de + plin) niciodată (nici + o + dată)
90
(prepoziții)
deasupra (de + asupra) despre (de + spre) înspre (în + spre)
(conjuncții)
dacă (de+că) deoarece (de + oare + ce) fiindcă (fiind + că)
deci (de +aci) deși (de + și) încât (în + cât)
- alte compuse aglutinate:
biologie (gr. bios – viață, logos – studiu) psihoterapie ( gr. psyche – suflet, therapeia –
codalb (coadă + alb) tratament)
dânsul (de + însul) dincoace (de + încoace) Sâmpietru (Sfântul + Petru)
dincolo (de + încolo) sinucidere (sine + ucide)
paisprezece (patru + spre + zece) șaisprezece (șase + spre + zece)
parcă (pare + că) telefon (gr. tele – departe, phone – sunet)
Articularea termenilor: untdelemn – untdelemnul, fărădelege – fărădelegea (ultimul termen este
articulat); câteva – câtorva, cineva – cuiva (excepții).
c). Compusele tematice (cuvintele independente / abreviate + prefixoide / sufixoide)
Compunerea tematică se realizează între cuvinte întregi care există independent în limbă și
elemente de compunere care nu există independent în vorbire. Acest tip de compunere reprezintă un
procedeu savant de formare a cuvintelor, apărut relativ recent în limba română. Elementele de compunere
tematică mai sunt numite afixoide, care pot fi prefixoide (pseudoprefixe) sau sufixoide (pseudosufixe).
Cuvintele nou formate se scriu împreună, iar cea care flexionează este partea independentă:
 cuvinte compuse formate din cuvinte independente + prefixoide: autobiografie (auto- +
biografie), horticultură (horti- + cultură), imunoterpie (imuno- + terapie), termocentrală (termo- +
centrală), bibliografie (biblio + – grafie), hidrocentrală (hidro- + centrală);
 cuvinte compuse din cuvinte abreviate + sufixoide: anglofil (anglo- + -
fil), insecticid (insecti- + cid), germanofil (germano + -fil), virusologie (virus + logie);
 cuvinte compuse doar din afixoide: aeroplan (aero- + -plan), spasmofilie (spasmo- + -
filie), stenogramă (steno- + -gramă), pseudonim (pseudo- + -onim).
Pseudoafixele sau afixoidele (uneori numite false afixe) sunt elemente de compunere tematică,
purtătoare de sens, care se adaugă la tema unui cuvânt: românofil, (-fil „iubitor”) , românofob (-fob „care
urăște”), microsistem (micro- „mic”), macrosistem (macro- „mare”).
În funcție de poziția față de radical, afixoidele se împart în prefixoide și sufixoide.
! Afixoidele nu trebuie confundate cu afixele! Afixoidele se aseamănă cu afixele de natură
lexicală, de aici și denumirea lor, adică nu pot fi utilizate independent în limbă. Deosebirea între ele
constă în faptul că afixoidele se pot combina între ele formând unități lexicale noi și au o oarecare
autonomie semantică, adică sensul lor nu depinde de sensul cuvântului la care sunt adăugate.
O altă deosebire esențială între afixele lexicale și afixoide constă în modul în care formează
cuvinte noi: afixele lexicale prin derivare de la un radical, iar afixoidele prin compunere tematică de la o
temă:
- formarea cuvintelor cu afixe prin derivare: american (america + sufixul –an);
- formarea cuvintelor cu pseudoafixe prin compunere: filoamerican (prefixoidul filo-
+ american).
d). Compuse abreviate (compunere prin abreviere)
Compunerea prin abreviere este un mijloc de îmbogățire a lexicului prin care se prescurtează,
în vorbire sau în scris, un grup de cuvinte prin literele inițiale sau prin grupuri de litere, în vederea
ușurării vorbirii sau a lecturii. Conform specialiștilor în lingvistică, cele mai vechi compuse prin
abreviere sunt ASTRA (Asociațiunea Transilvană pentru literatură Română și Cultura Poporului Român)
și CEC (Casa de Economii și Consemnațiuni).
91
Compunerea prin abreviere se poate realiza în următoarele feluri:
 prin alăturarea literelor inițiale ale cuvintelor (sigle): SNCFR (Serviciul Național al
Căilor Ferate Române), ONU (Organizația Națiunilor Unite), ASTRA (Asociațiunea Transilvană pentru
literatură Română și Cultura Poporului Român), CEC (Casa de Economii și Consemnațiuni), BCR (Banca
Comercială Română), BCU (Biblioteca Centrală Universitară), ASE (Academia de Studii Economice),
PNL (Partidul Național Liberal), PSD (Partidul Social Demovrat), PNȚCD (Partidul Național Țărănesc
Creștin Democrat);
 prin alăturarea unor fragmente de cuvinte (acronime): plafar (plante farmaceutice),
aprozar (apro[vizionare] + zar[zavat / adăpost]), dero (Detergent românesc), PETROM (petrol +
România), ASIROM (asigurare românească);
 prin alăturarea unor fragmente de cuvinte la inițiale: aragaz (A(stra) R(omână) + a
(de) + gaz), UNITER (Uniunea Teatrală din România), CONEL (Compania Națională de Electricitate),
TAROM (Transporturile Aeriene Române);
 prin alăturarea unor fragmente de cuvinte la cuvinte întregi: Romarta (Artă
românească), Rompetrol (Petrolul Românesc), ROMLUX (Întreprinderea de becuri – de la România +
Lux- „lumină”, în limba latină), ALRO (aluminiu + România), PUBLIROM (Publicații românești);
 prin alăturarea unor inițiale la cuvinte întregi: FC Steaua (Fotbal Club Steaua) FCM
Bacău (Fotbal Club Municipal Bacău);
 trunchierea / abrevierea prin care se folosește doar o parte din cuvânt: disco (de la
„discotecă”), retro („retrograd”), bac („bacalaureat”) etc.
Alte acronime sunt internaţionalizate: Benelux (Belgia + Nederland (Olanda) +
Luxemburg), Radar (Radio Detection And Ranging), Laser (Light Amplification by Stimulated
Emission of Radiation – „amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiatie”), Nailon/Nylon (NY-
New York si Lon – London), Tuponia (în prezent Canada) (The United Provinces of North
America), DIY (Do It Yourself) etc.
O categorie specială de abrevieri, unele dintre acestea fiind acronime, o reprezintă cele utilizate
pe Internet, din nevoia de a comunica mai rapid, în special pe reţelele de socializare, pe messenger sau în
SMS-uri, unele pătrunzând şi în limbajul colocvial, dincolo de spaţiul virtual: LOL ( Laugh out loud –
„Râd tare”), ASAP – (As soon as possible- „Cat mai repede posibil”), ILY – (I love you – „Te
iubesc!”), BDAY – Birthday – „Zi de naştere”), OMG – “Oh, my God”/„Oh, Doamne!”) etc.
Abrevierile pot fi parțiale sau totale:
(parțiale)
Agerpres (Agenția Aviasan (avia[ție] Romcereal (cereale
Națională de Presă) + san[itară]) românești)
Aragaz (A(stra) R(omână) Centrocoop (Uniunea Rompescăria (pescăria
+ a (de) + gaz) Națională a Cooperației de românească)
Aprozar (apro[vizionare] Consum) Rompres (presa
+ zar[zavat / adăpost]) Centrofram (Uniunea românească)
Asirom (asigurare Națională a Cooperației Tarom (Transporturile
românească) farmaceutice) Aeriene Române)
Romarta (artă românească)
(totale)
ADAS (Advanced driver- BCR (Banca Comercială IAR (Industria Aeronautică
assistance systems) Română) Română)
ASE (Academia de Studii CEC (Casa de Economii și OMS (Organizația
Economice) Consemnațiuni) Mondială a Sănătății)
ASTRA (Asociațiunea CFR (Căile Ferate ONT (Optical Network
Transilvană pentru Române) Terminal)
literatură Română și ESPLA (Editura de Stat ONU (Organizația
Cultura Poporului Român) pentru Literatură și Artă) Națiunilor Unite)
92
OZN (Obiect Zburător PTTR (Poștă Telefon UEFA (Uniunea
Neidentificat) Telegraf Radio) Asociațiilor Europene de
PC (Personal Computer) SEO (Search Engine Fotbal)
Optimization)
e). Compuse separate (compunerea prin alăturarea de cuvinte cu sensuri interdependente):
(substantive)
Alexandru cel Bun corabia deșertului America de Nord
Anul Nou izvorul Tămăduirii Popescu Gheorghe
complex social Ziua Crucii punct și virgulă
piatră prețioasă acvilă de stâncă
Calea Victoriei om de stat
(pronume)
nici unul nici una ceea ce
(numerale)
o sută zece a doua oară toți trei
două mii de trei ori
prima dată câte trei
(prepoziții)
de la de lângă pe la
de pe pe sub
(conjuncții)
ca să și nici și de
ci și și dacă și să
(interjecții)
ei aș ei na
Prin urmare, cuvintele compuse sunt unități lexicale rezultate din îmbinarea și sudarea
definitivă a două sau mai multe cuvinte simple, care și-au pierdut individualitatea formală și
semantică. Cuvintele nou formate denumesc alte noțiuni decât cele pe care le denumesc elementele din
care sunt formate luate izolat: ochiul-boului cu sensul de „plantă din familia compozeelor”, nu reprezintă
suma sensurilor celor două cuvinte ochi cu sensul „organ al vederii” și bou cu sensul de „mascul din
familia bovinelor”.
De regulă, cuvintele compuse au o structură ușor de analizat și care permite identificarea
elementelor componente de către toți vorbitorii. Există și compuse care ridică probleme vorbitorului
comun în identificare elementele primare de compunere. Spre exemplu:
mujdei (must+de+ai); unelte (une + alte)
deci (de + aci) destul (de + sătul)
dacă (de + ca)
3.2.2. După apartenența morfologică
Cuvintele compuse pot fi clasificate în funcție de părțile de vorbire ale elementelor
alcătuitoare, precum și după rezultatul îmbinării. Astfel, putem avea:
cuvânt compus din exemple

compus
substantiv substantiv + substantiv floarea-soarelui, condurul-doamnei, oțel-beton, val-vârtej, iarba-

fiarelor, fierar-betonist, rochița-rândunicii
93
substantiv substantiv + adjectiv gură-spartă, coate-goale, vorbă-lungă, burtă-verde; bunăstare,

bunăvoință, dreptunghi, liber-profesionist, scurt-circuit, rău-
făcător
substantiv verb + substantiv târâie-brâu, zgârie-brânză, papă-lapte, pierde-vară, linge-blide,

încurcă-lume, portaltoi, zgârie-nori, Sfarmă-Piatră; gură-cască
substantiv adverb + substantiv bine-ascultător, binecuvântare, binefacere
adjectiv adjectiv+adjectiv tehnico-științific, social-politic, franco-german, olandezo-danez,

gri-deschis, galben-verzui, roz-pal, afro-american, economico-
organizatoric
adjectiv adverb + verb binecunoscut, preacunoscut, binecrescut, răuvoitor; binecuvânta,

bineface, binemerita, binevoi
adverb prepoziție + substantiv după-amiază, devreme, împrejur
substantiv altele du-te-vino, ducă-se-pe-pustii, uite-popa-nu-e-popa, ucigă-l-toaca
pronume diverse p. vb. ceea ce, niciunul, oricine, fiecare
numeral numeral + numeral unsprezece, douăzeci, treizeci și cinci; câte trei, de două ori;
tustrei, dintâi
prepoziții prepoziție + propoziție de la, de pe la, de pe lângă, de după, dedesubt
conjuncții conjuncție + conjuncție ca să, deoarece, fiindcă, deși, întrucât

(alte p. vb.)
interjecții interjecție + interjecție hodoronc-tronc, hopa-țopa, cioc-cioc, hei-rup
3.2.3. După structura sintactică (după modul de formare)

După structura sintactică, compusele se realizează prin parataxă (alăturare prin
juxtapunere), prin hipotaxă (cuvinte compuse prin joncțiune), prin subordonare, coordonare,
echivalență (relație de tip apozițional), interdependență și asintactice (cu vocale de legătură):
a). Compuse prin parataxă și falsă parataxă (prin juxtapunere – legarea elementelor fără ajutorul
vreunui cuvânt de legătură):
ceasornic (ceas + oră / ornic) Ana-Maria pasărea-liră
cocostârc (cocor + stârc) bloc-turn patruzeci
clarobscur (clar + obscur) câine-lup roman-fluviu
uligaie (uliu + gaie) locotenent-colonel
b). Compuse prin hipotaxă și falsă hipotaxă (prin juxtapunere – legarea elementelor prin cuvinte
de legătură / ajutătoare):
floare-de-colț Curtea de Argeș viță-de-vie
Baia de Aramă ochi-de-pisică
Compuse prin hipotaxă și falsă parataxă (prin juxtapunere – legarea elementelor prin cuvinte de
legătură / ajutătoare):
douăzeci-și-cinci
94
c). Compuse prin subordonare atributivă:

(atribute adjectivale)
bună-credință barbă-albastră Alexandru cel Bun
bunăvoință rămas-bun Bucureștii Noi
burtăverde (burtă + verde – gură-spartă Duminica Mare
burghez, negustor) iarbă-mare Noua Zeelandă
Câmpulung lung-metraj
apă-tare vorbă-lungă
(atribute substantivale genitivale)
Avădanei (a + vădan = văduvie) miezul-nopții rochița-rândunicii
jurisconsult pasărea-paradisului Dealul Spirii
Calea-Robilor regina-nopții Insula Șerpilor
(atribut substantival prepozițional)
capdebou untdelemn brânză-n sticlă
d). Compuse prin subordonare completivă:
(complemente directe)
portaltoi (port + altoi) gură-cască Strâmbă-Lemne
portbagaj (port + bagaj) încurcă-lume zgârie-nori
portarmă (port + armă) papă-lapte
portdrapel (port + drapel) sărut-mâna
(complement indirect)
sinucide omucide Vaideei
(complemente circumstanțiale)
calcă-n străchini fluieră-n biserică vino-ncoace
ducă-se-pe-pustii împușcă-n lună
e). Compuse prin coordonare:
punct și virgulă douăzeci și cinci
f). Compuse prin relația de echivalență (apozitivă):
Hagiatanasiu Sântămărie Hagi-Tudose
Hahiculea Sântilie Baba-Ioana
Papadima Sântion Sfântul Nicolae
Sânpaul Cuibăr-Vodă
g). Compuse prin relația de interdependență (prepozițională, între subiect și predicat):
bată-l crucea ucigă-l toaca n-aude-n-a-vede
cruce-ajută înșiră-te-mărgărite uite-popa-nu-e-popa
soare-apune ducă-se-pe-pustii
soare-răsare lasă-mă-să-te-las
3.2.4 După conținutul semantic
Cuvintele compuse pot fi împărțite și din punct de vedere seamantic. Conform acestui criteriu,
principalele categorii semantice sunt:
nume de persoane tata-mare, mama-mare, socru-mic; redacto-șef, general-maior, copil-

minune, zgârie-brânză; Delavrancea, Ștefan cel Mare, Radu de la
Afumati, Anamaria, Făt-Frumos
95
nume de plante ciuboțica-cucului, floarea-soarelui, iarba-fiarelor, gura-leului, coada-

calului, nu-mă-uita
nume de animale botgros, bou-de-baltă, câine-lup, gainușa-popii, pasăre-muscă
nume de lucruri apă-tare, bormasină, pistol-mitralieră, poale-n-brâu, drum-de-fier,

mașină-unealtă, zgârie-nori
nume de jocuri și sporturi baba-oarba, popa-prostul, v-ați-ascunselea, hopa-mitică, alba-neagra,

triplusalt
nume de unitati de măsură ani-lumină, cal-putere, electron-volt, zi-muncă
nume de noțiuni temporale și astă-seară, după-amiaza, miazănoapte, nord-est, soare-apune

de puncte cardinale
nume de sentimente, binevoitor, bunăvoință, bună-cuviință, rea-voință, vino-ncoace

atitudini, stări
nume de acțiuni binefacere, omucidere, sinucidere
toponime Câmpulung, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Gura-Acniței, Balta-Albă,

Lacul-cu-Arini
nume de evenimente și Anul Nou, 1 Decembrie, 8 Martie, Buna-Vestire, Înălțarea Domnului

sărbători
însușiri fizice alb-gălbui, brun-cafeniu, galben-auri, roșu-închis; pursânge, surdomut
însușiri morale binecrescut, clarvăzător, cuminte, cumsecade
însușir legate de locuri est-european, nord-american, vest-german, francez-român
însușiri legate de acțiuni așa-zis, binemeritat, mult-stimat, nou-născut, sus-numit
însușiri legate de activități filozofic-literar, literar-muzical, instructiv-educativ, satiric-muzical
circumstanțe dinafară, oareunde, orișiunde; adeseori, câteeodată, deocamdată, dis-

de-dimineață, totdeauna; altfel, bunăoară, nicidecum, parcă, pesemne;
de asemenea; de asta, pentru asta
porecle papă-lapte, zgârie-brânză, coate-goale, târâie-brâu, mână-largă, gură-

spartă
3.3. CONVERSIUNEA – SCHIMBAREA CLASEI MORFOLOGICE

Conversiunea (schimbarea clasei morfologice / schimbarea valorii gramaticale) este un
procedeu gramatical de îmbogățire funcțională a lexicului, în sensul că elementele unei părți de
vorbire dobândesc trăsăturile altor clase morfologice, fără să-și piardă valorile inițiale (se face trecerea
unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta sau dintr-o clasă lexico-morfologică la alta). Trecerea de la o
96
parte de vorbire la alta se realizează fără adăugarea afixelor derivative. Prin urmare, trebuie făcută
diferența între derivarea cu sufixe, în urma căreia apare o nouă încadrare morfologică a cuvântului
derivat și schimbarea valorii gramaticale prin procedee exclusiv gramaticale: adăugarea unui articol
sau desinență.
Exemple de derivare cu sufixe:
 învăța (verb) + suf. -ător > învățător (substantiv)
 argint (substantiv) + suf. -iu > argintiu (adjectiv)
 român (substantiv) + suf. -ește > prietenește (adverb)
Exemple de schimbare a valorii gramaticale prin conversiune:
 suferind (verb la gerunziu) > (oameni) suferinzi (adjectiv)
 urât (adjectiv) > urâtul (substantiv)
 ochi (substantiv) > (plin) ochi (adverb)
Conversiunea se realizează cu concursul unor procedee gramaticale:
- determinarea (de regulă prin articulare);
- acordul;
- distribuția în contexte nespecifice.
3.3.1. Mijloacele de realizare a schimbării valorii gramaticale
Conversiunea se poate realiza prin două tipuri de mijloace: morfologice și sintactice.
a). Mijloace morfologice
Mijloacele morfologice constau în adăugarea unor mărci flexionare, dacă noua parte de
vorbire este flexibilă sau pierderea mărcilor flexionare, dacă noua parte de vorbire este neflexibilă. În
această situație se află articolul sau desinențele, care prin adăugare sau dispariție, determină trecerea la
o nouă clasă morfologică.
Exemple de conversiune prin adăugarea articolului sau desinenței:
 frumos (adjectiv) > frumosul (substantiv, prin articulare cu art. hot. „-l”);
 frumos (adjectiv) > un frumos (substantiv, prin articulare art neh. „un”);
 of! (interjecție) > oful (substantiv, prin articulare cu art. hot. „-l”);
 of! (interjecție) > ofuri (substantiv, prin adăugarea desinenței).
Exemple de conversiune urmată de pierderea capacității de a adăuga desinențe (de la
adjectiv la adverb):
film frumos, filme frumoase (adjective prezintă desinențe) > scriu frumos, scrii frumos,
scrieți frumos (adverbe, nu prezintă desinențe).
b). Mijloace sintactice
Mijloacele sintactice constau în așezarea cuvântului în contexte noi în care stabilește relații și
îndeplinește funcții sintactice diferite de clasa din care provine.
„Voi ține minte acest bine pe care l-ai făcut.” (adverbul bine a fost introdus în context adjectival
ca regent pentru un atribut adjectival, astfel are loc conversiunea de la adverb la substantiv)
De regulă trecerea de la o parte de vorbire la alta este marcată atât sintactic cât și morfologic.
2.3.3.2 Tipuri de schimbare a valorii gramaticale
Cele mai întâlnite tipuri de conversiune sunt:
 substantivizarea
 adjectivizarea
 adverbializarea
Alături de acestea mai există și alte tipuri de conversiune.
97
a). Substantivizarea
Substantivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți
de vorbire trec la clasa substantivului.
 Substantivizarea adjectivului
Are loc prin marcarea morfologică prin articol sau desinență, dar și prin marcarea sintactică
(plasarea într-un context potrivit substantivului).
 articol, desinență: – frumos > frumosul, frumoasa, frumoasele: „Frumosul este important pentru
un artist”; „Leneșul mai mult aleargă”; „Am vorbit cu răul acela”.
 context adjectival – „Și din adânc necunoscut, / Un mândru tânăr crește.” (M. Eminescu).
 Substantivizarea adverbului
Se face morfologic și sintactic sau doar sintactic fie prin articulare, fie prin apariția în contextele
sintactice ale acestuia:
 „Binele învinge întotdeauna.”;
 „Mi-ai băcut un bine”;
 „Binele pe care-l aștepți”;
 „El mă vorbește de rău”;
 „Nu era nici azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna”;
 „Cât rău a făcut”;
 „Vorbește cu aproapele tău”.
 Substantivizarea verbului
Verbul cunoaște conversiunea propriu-zisă în cazul participiului și al gerunziului, care, prin
acord, devin adjective participiale, respectiv gerunziale:
 participiul are o natură adjectivală, fapt care-l face să prezinte o disponibilitate spre
substantivare întocmai ca adjectivul - rănit (participiu) > rănitul: „Rănitul a fost internat în
spital.”;
 gerunziul – substantivizarea este destul de puțin întâlnită, iar atunci când are loc se face prin
articulare și pleacă de la folosirea gerunziului ca adjectiv: suferind (gerunziu) > (om) suferind
(adjectiv) > suferindul: „Suferindul s-a prezentat la camera de gardă”;
 supinul – substantivizarea se face fie prin articulare (mersul cu mașina, statul în picioare), fie
prin analiza sintactică și identificarea posibilității de a primi un atribut adjectival sau substatival
(pierderea valorii lor inițiale): „Statul în picioare pe termen lung poate afecta sănătatea”; „Sunt
sătul de atâta stat în picioare.” (primește atributul adjectival atâta); „De reținut ideile principale
din lecție”; „Am fost la cules de mure.” (primește atributul substantival de mure); „Am fost la
cules mure.” (mure este complement direct, deci la cules rămâne verb la supin);
 infinitivul lung – substantivizarea se realizează prin pierderea valorii lui inițială: „A se spăla
după golire!”;
 Substantivizarea pronumelui
Se realizează rar prin articulare și prin alte determinări și are în vedere câteva forme
pronominale: eu > eul; sine > sinele, sinea; nimeni > un nimeni; nimic > nimicul, nimicuri; (aceste)
nimicuri; ce > un ce:
 „Nimicurile acestea m-au obosit”.
 Substantivizarea numeralului
Numeralele devin substantive prin articulare: doiul, treiul, zecile, sutele, milioanele, îndoitul,
întreitul, înmiitul:
 „Doiul a fost nemeritat.” (doi cu sensul de nota 2 la școală).
 „Am luat un zece”;
 „Zecele de la română...”;
 „El face opturi cu bicicleta”.
98
Numeralul cardinal este considerat de gramaticieni ca având valoare substantivală, atunci când
este singur, și valoare adjectivală, când determină un substantiv. În realitate, așa cum la pronume avem
opoziția pronume-adjectiv pronominal, tot așa se întâmplă și la numeral: un copil-o copilă.
! ! ! În contexte ca de „fiecare sută”, „această sută de oameni” nu avem conversiune, „sută”
fiind substantiv, participând ca atare la structura numeralului compus.
 Substantivizarea prepoziției
Prepozițiile pot funcționa rar ca substantive:
 „Dedesubtul magazinului” (prepoziție);
 „Nu cunosc dedesubtul problemei” (substantiv).
 Substantivizarea conjuncției
Conjuncțiile pot funcționa rar ca substantive:
 „Sunt de acord cu tine, totuși există un dar”;
 Substantivizarea interjecției
Interjecția devine substantiv prin articole sau desinențe: ah! > ahul, ahuri; of! > oful, ofuri:
 „Și-a spus oful plângând.”;
 „Acesta era oful tutror”;
 „S-a auzit un poc de au sărit toți speriați”.
! ! ! Există și un tip special de substantivare, în metalimbaj (prin punerea în ghilimele), prin care
orice cuvânt poate fi trecut la clasa substantivului.
 „Și este o conjuncție.”;
 „Vai este o interjecție”.
! ! ! Infinitivul lung al unor verbe (sosire, pregătire, avansare) nu reprezintă substantivizare,
ci derivare cu sufixul „-re” la teme verbale.
b). Adjectivizarea
Adjectivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți de
vorbire trec la clasa adjectivului.
 Adjectivizarea substantivului
Este rară și se folosește de regulă în limbajul poetic, unde are valențe stilistice (epitet):
 „Ș-are oi mai multe, / Mândre și cornute, / Și cai învățați, / Și câni mai bărbați.” (Miorița);
Există și câteva substantive precum marfă, beton, monstru care se folosesc în argou ca adjective
cu valoare de superlativ:
 „Am fost la un chef monstru.”;
 Adjectivizarea adverbului
Există puține adverbe (bine, așa, asemenea) care pot deveni adjective, motiv pentru care acest tip
de adjectivizare este rară:
 „Tatăl meu este un bărbat bine.”;
 „Asemenea întâmplare trebuie povestită și altora.”;
 Adjectivizarea verbului
- la gerunziu: chiar dacă este un procedeu recent important în limba română, tendința actuală este
de a-l evita. Se mai folosește uneori în limbaj poetic. Procedeul este clar atunci când prin acord apar
mărcile flexionare (plural și feminin): „Și-a pus mâna tremurândă peste mâna mea.”;
- la participiu, procedeul este frecvent întâlnit, deoarece participiul se comporta precum un
adjectiv: „Geamul spart fost înlocuit.”; „Mingea spartă este a mea.”.
99
 Adjectivizarea pronumelui
Este destul de frecvent întâlnită, mai ales că aproape toate clasele de pronume, cu excepția
celor personale și reflexive, oferă exemple de adjectivizare (stau pe lângă un substantiv cu care se
acordă):
 „Mama mea este frumoasă.”;  „Orice elev trebuie să învețe.”;
 „Acest caiet este al meu.”;  „Fiecare om învață din greșeli.”.
 acești copii  fiecare individ

 acești oameni  tot poporul
 ceilalți parteneri  altă problemă
 care școală  copilul meu
 ce om  directorul însuși
 câți bani
În mod special, pronumele posesive devin adjective și atunci când sunt după prepozițiile și
locuțiunile prepoziționale ale genitivului, acordându-se cu substantivul din locuțiune sau cu articolul
hotărât din prepoziție, preluând de la acestea mărcile de gen, număr și caz (acuzativ):
 „În fața mea”  „În spatele meu”  „Contra mea”
c). Adverbializarea
Adjectivizarea reprezintă un procedeu de schimbare a valorii gramaticale prin care unele părți de
vorbire trec la clasa adverbului. Se caracterizează prin invariabilitatea formei (lipsa flexiunii) și
apariția părții de vorbire într-un context adjectival.
 Adverbializarea adjectivului
Cea mai întâlnită adverbializare și apare prin determinarea unui verb: (copil) frumos >
(citește) frumos; (om) curajos > (acționează) curajos; (persoană) interesantă > (vorbește) interesant:
 „El desenează frumos.”;
 „Cartea frumoasă se citește frumos”;
 „Numeri prost și aduni rău”.
! ! ! Adverbul, prin determinarea unui substantiv, îndeplinește funcția de atribut, fără a
deveni adjectiv (excepții: bărbat bine, codrii merei):
 prietenul dintotdeauna
 plimbatul pe oriunde
 casa de acolo
 Adverbializarea substantivului
La rândul lor, substantivele pot deveni adverbe în contextele în care participă la exprimarea
afectivă a superlativului absolut (frumoasă foc, sănătos tun, beat turtă) sau când, cele care exprimă
unități de timp se folosesc singure, în funcția de circumstanțial de timp și articulate cu articolul hotărât:
 „Vara merg la mare”;
 „Dimineața și seara fac sport”.
Astfel, adverbializarea substativului este o conversiune mai rar întâlnită, folosită în două situații:
 substantive care trec în clasa adverbelor modale, cu valoare cantitativă: (înghețat) tun,
(supărat) foc, (curat) lacrimă, (îndrăgostit) lulea, (gol) pușcă, (bătut) măr („Omul bătut măr s-a
prezentat a spital.”);
 substantive cu valoare temporală: denumiri ale zilelor (luni, marți …), anotimpuri (iarnă, vară
…), momentele zilei (seara, dimineața …) – „Eu învăț seara cel mai bine”;
 Adverbializarea numeralului
Acest de conversiune este întâlnită mai ales în cazul numeralelor multiplicative și a celor
ordinale: (învață) înzecit, (obține) înmiit, de două ori, a doua oară:
100
 „A câștigat de două ori la loto”.
 Adverbializarea pronumelui
Cele mai folosite pronume în acest tip de conversiune sunt ce și cât, utilizate exclamativ:
 „Ce frumos vorbește profesorul de română!”.
 Adverbializarea prepoziției
De regulă este întâlnită în construcții de genul: „a vota pentru (pro, contra)”; „a vorbi după”:
 „Am votat pentru la referendum pentru aderarea la UE.”.
 Adverbializarea unor forme verbale:
Adverbializarea unor forme verbale se face în funcție de context:
 „Cântă răgușit.”;
 „I-a răspuns răstit și obraznic.”.
d). Alte tipuri de conversiune / neconversiune
 Articolele nehotărâte și adjectivale pot apărea în anumite contexte cu alte valori (aici nu este
vorba însă de conversiune, ci de omonimie gramaticală):
 „Un copil citește, doi scriu” (adjectiv numeral);  „niște aplauze”;
 „Un copil citește, altul scrie”;  „niște orez” (adjectiv pronominal nehotărât).
 „niște apă”;
 Anumite adverbe și locuțiuni adverbiale prin articulare pot deveni prepoziții, respectiv
locuțiuni prepoziționale cu genitivul: „Mergea înaintea carului” – „Merge înainte”;
Uneori forma articulată se întâlnește în ambele contexte: „Noi suntem contra dușmanilor” –
„Noi suntem contra...”.
 Trecerea unor adverbe în semiadverbe pot fi considerate conversiuni, chiar dacă, prin aceasta își
pierd funcția suntactică:
 „Locuiește aproape”.  „El tot vorbea”.
 „Este aproape bolnavă”.  „A mâncat pâinea și cartofii”.
 „Știu totul”.  „A mâncat și ciorba”.
 Numeralele, asemănătoare prin conținutul lor abstract cu pronumele, pot fi și ele determinative:
 trei cărți  două fotografii
 al doilea copil  pedeapsă întreită
 Numeralele adverbiale și adverbial-ordinale sunt specifice grupului verbal. Dar și când
determină substantive, și când determină verbe, ele rămân, grație conținutului lor semantic
(+exactitate), numerale:
 „Mâncarea de două ori nu se strică”;  „Am venit de două ori”;
 „Venirea a doua oară”;  „Am rămas a doua oară”.
 Folosirea prepoziției „de” și „până” sau a adverbelor „cum” și „unde”, în contexte
conjuncționale, nu reprezintă conversiunea, ci fenomenul de omonimie:
 „De piatră”;  „Până anul viitor”
 „De aur”  „Stau până ma conving”;
 „Am mers de am văzut”;  „Lucrează cum poate”
 „Mă întreabă de mai stau”;  „Cum îl durea capul, a plecat acasă”.
 „Până mâine”;
După cum se observă, conversiunea este un fenomen complex și nu în toate aspectele ei este
vorba de îmbogățirea vocabularului.
101
3.4. TRUNCHIEREA
Trunchierea sau scurtarea reprezintă procedeul de formare a cuvintelor care constă în
eliminarea părții finale (apocopă) sau inițiale (afereză) a unui cuvânt. Procedeul vizează cu precădere
substantivele comune (de regulă compuse) și substantivele proprii, dar poate fi întâlnit și în cazul
numeralelor:
 substantive comune: circă < circumscripție, buni < bunică, cardio < cardiologie, grădi < grădiniță,
cinema < cinematograf, expo < expoziție; bac < bacalaureat, balon < balonzaider, mate <
matematică, prof/profă < profesor/profesoară, dirig < diriginte;
 substantive proprii: Teo < Teodor, Doru < Teodor, Veta < Elisaveta, Nicu < Niculaie, Magda <
Magdalena, Ema < Emanuela, Mia < Maria; unele primesc și sufixul „-i”: Costi < Constantin, Gabi
< Gabriel, Nuți < Elenuța, Anuța;
 numerale: ’80, ’90 (generația ’80, generația ’90);
Unele din formațiile apărute prin acest procedeu sunt întâlnite în limbajele speciale (elevi,
studenți, militari) și sunt folosite în mod colocvial.
Trunchierea poate fi întâlnită și în cazul cuvintelor compuse cu prefixoide (compunerea
tematică):
radio < radioreceptor, radiodifuziune, taxi < taximetru, aero < aeronautic, auto < automobile, foto
< fotografic.
3.5. REDUPLICAREA
Reduplicarea este un procedeu secundar de obținere a cuvintelor care constă în repetarea
aceleiași silabe. Procedeul apare de regulă în următoarele situații:
 formarea unor onomatopee: cu-cu, ha-ha, hi-hi, ronț-ronț
 formarea unor prenume: Lili, Gigi, Fifi, Coco, Dodo, Mimi
 creații ale limbajului infantil: bobo, caca, pipi
3.6. CONTAMINAȚIA
Contaminația (încrucișare) este un procedeu secundar de obținere a cuvintelor prin împletirea
formelor a două cuvinte. Pentru a fi un procedeu de formare a cuvintelor este necesar ca noile cuvinte să
fi unități lexicale noi și nu variante. De regulă, cuvintele formate prin contaminație sunt compuse
tautologice. Există exemple în care elementele componente cu același sens sunt ușor de identificat de
vorbitori, dar există și cazuri în care tautologia este identificată doar de specialiști:
 cocostârc < cocor + stârc
 rotocol < roată + ocol
 vroiam < vream + voiam
 cazarmament < cazarmă + armament
 datină < dĕdina („moștenire” în slava veche) + dat
 răstimp < rastonpŭ („după timp” în slava veche) + timp
 grangur < gangur (din lat. galgulus) + graur
 colet < colis (din fr.) + pachet
 imbold < impuls (lat. impulsus) + bold (bodlı „ghimpe” în slava veche)
Dacă în exemplele anterioare cuvintele s-au format prin contaminații neintenționate, există și
cuvinte create intenționat prin contaminație. Acestea din urmă sunt realizate pentru amuzament sau
pentru ironizare și pot fi întâlnite în scrierile lui Ion Creangă. Spre exemplu:
 nepurcele < nepote + purcele
 furloase < furase + luase.
102
3.7. PROCEDEE MIXTE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI

Prin procedee mixte de obținere a cuvintelor se înțelege folosirea în același timp a cel puțin
două modalități de formare a cuvintelor. Din combinarea procedeelor principale sau secundare,
enumerate la mijloace de îmbogățire a vocabularului, putem avea următoarele situații de obținere a
cuvintelor:
3.7.1. Derivarea parasintetică (sufixare și prefixare)
conlocuitor con- + locui + -tor
consătean con- + sat + -ean
compătimitor com- + pătimi + -tor
demâncare de- +mânca + -re
denisipator de- + nisip + -ator
deochetură de- + ochi + -ătură
denucleariza de(s)- + nuclear + -iza
descăpățâna des- + căpățân + -a
destrăma de- + străm + -ă
dezaprobativ dez- + aprobat + -iv
îmbelșuga îm- + belșug + -a
îmblăni îm- + blăn + -i
îmblânzi îm- + blânz + -i
îmbogăți îm- + bogăț + -i
îmboldi îm- + bold + -i
îmbrobodi îm- + brobod + -i
îmbuna îm- + bun + -a
împăciui îm- + păci + -ui
împăduri îm- + pădur + -i
împăna îm- + păn + -a
împărtăși îm- + părtăș + -i
103
împerechea îm- + pereche + -a
împietri îm- + pietr + -i
împleti îm- + plet + -i
împodobi îm- + podob + -i
împrăștia îm- + prăști + -a
împrieteni îm- + prieten + -i
îndigui în- + dig + -ui
înduioșa în- + duioș + -a
îndulci în- + dulc + -i
îndrăgosti în- + drăgost + -i
înverzi în- + verz + -i
neascultător ne- + asculta +ător
neidentificabil ne- + identifica + -bil
nemărginire ne- + mărgini + -re
neputincios ne- + putință + -ios
nerăbdător ne- rabda + -ător
preacuvios prea- + cuv(eni) + -os
prealuminat prea- + lumina+ -at
preadolescentin pre- + adolescent + -in
precumpănitor pre- + cumpăni + -tor
prefăcătorie pre- + făcător + -ie
răscroială răs- + croi + -eală
readucător re- + aduce + -ător
recâștigător re- + câștiga + -ător
străbătător stră- + bate + -ător
104
străfulgerare stră- + fulgera + -re
strămoșesc stră- + moș + -esc
străveziu stră- + vedea + -iu
3.7.2. Derivare și compunere
antonpannesc Anton + Pann + -esc
camilpetrescian Camil + Petrescu + -ian
încolona prep. în + coloană + -a
încorseta prep. în + corset + -a
întâmpina prep. în + tâmpină + -a
julvernian Jules + Verne + -ian
multimilenaritate multi+ milenar + -itate
mărinimie mare + inimă + -ie
motomecanizator moto + mecaniza + -tor
navomodelism navă + model + -ism
răsalatăieri răs + alaltă + -ieri
3.7.3. Derivare regresivă și sufixare
aerodinamism aerodinamic > aerodinam + -ism
crezământ crede > crezi > crez + ământ
furnizare furnizor > furniz + -are
gelozi gelozie > geloz +i
hârjoană hârjoni > hârjon + -ă
pâră pârî > pâr + -ă
portuleț purta > port + -uleț
prelimina preliminar > prelimin + -a
105
ruginiu rugină > rugin + -iu
selecta selector > select + -a
tăgadă tăgădui > tăgad + -ă
3.7.4. Trunchiere și afixare

 circă < circumscripție – umscripție + ă
3.7.5 Reduplicare și afixare
 tutui < tu + tu + -ui
3.7.6. Compunere și abreviere
 inițialele unor cuvinte: BNR (Banca Națională a României), SRI (Serviciul Român de
Informații), RATB (Regia Autonomă de Transport București)
 inițiale și trunchieri: TAROM (Transporturile Aeriene Române)
 inițiale și cuvinte: aragaz (Astra Română + gaz)
 trunchieri și cuvinte întregi: Apemin (ape + minerale), Competrol (Companie + petrol),
Romgaz (România + gaz), gostat (gospodărire de stat)
 compunere de trunchieri: aprozar (aprovizionare + zarzavaturi), plafar (plante
+ farmaceutice), aprolacta (aprovizioanre + produse lactate), comaliment (comerț
+ alimentar), navrom (navigația + română), Elba (electro + Banat), Oltcit (Oltenia + Citroën)
3.8. ÎMPRUMUTUL LEXICAL
Împrumutul lexical, un mijloc de îmbogățire a vocabularului, reprezintă adoptarea și adaptarea
în limba română a unor unități lexicale dintr-o limbă străină. Pentru ca între două limbi să existe
raportul donare – receptare, trebuie ca între limbile respective să existe un contact direct sau un
contact indirect.
Contactul direct este mijlocit de vecinătatea geografică și conviețuirea popoarelor care vorbesc
acele limbi, iar cel indirect de legături culturale, politice, economice, de regulă scrise. În cazul
contactului direct vorbim de donarea și receptarea cuvintelor noi pe cale orală și are un caracter
popular, iar în cazul contactului indirect de o donare și receptare pe cale cultă sau savantă.
Din punct de vedere al vechimii, cuvintele împrumutate se pot împarți în funcție de perioadele în
care au fost împrumutate în limba română.
Împrumuturi vechi (până la sfârșitul secolului al XVII-lea):
 Slave  Turcă
 Maghiară  Germană
 Greacă
Împrumuturi noi sau moderne (începând cu jumătatea secolului al XIX-lea):
 latina savantă  germană
 franceză  engleză
 italiană
Cuvintele împrumutate sunt tratate pe larg la etimologia cuvintelor, mai exact la Cuvinte
împrumutate.
3.9. CALCUL LINGVISTIC

A se vedea capitolul neologismele, subcapitolul Procedee neologice interne - formațiile neologice
interne și calculrile neologice (p. 19).
106
4. ORGANIZAREA SEMANTICĂ ȘI FORMALĂ A VOCABULARULUI (RELAȚIILE

SEMANTICE)
Relațiile semantice și formale în vocabular sunt generate de trăsăturile specifice ale limbajului
natural, de acele trăsături care-l diferențiază în mod esențial de limbajele artificiale (logic,
matematic...). Într-un limbaj artificial, un simbol def., spre exemplu, are un singur sens, în orice context
ar apărea: nu există un sens diferit și înrudit cu primul, exprimat prin acelai simbol (polisemie), nici un
simbol cu sensuri diferite (omonimie) etc. Astfel că, principalele trăsături semantice ale unităților
lexicale sunt:
- monosemia
- polisemia;
- omonimia;
- sinonimia;
- antonimia;
- paronimia.
4.1. MONOSEMIA
Cuvintele monosemantice sunt acele cuvinte care au un singur sens și sunt, de regulă, termeni
tehnici și științifici.
 termeni tehnici și științifici: antibiotic, femur, infarct, azot, ecograf, ecografie,
electrocardiogramă;
 alți termeni: camping, excava, lămâie, motel, pix;
 majoritatea regionalismelor (barabulă, curechi, dadă, sabău) și arhaismelor (ienicer, vornic,
caimacan).
Raportat la numărul total al cuvintelor care formează vocabularul, cuvintele monosemantice sunt
puține:
actinie curechi motel
amină dadă natriu
amoebă dializă neon
anod diametru neuron
antibiotic echer neutron
aselenizare ecograf a obtura
atom ecografie octogon
axiomă electrocardiogramă ortoped
azot electron ortoscop
bacil excava periscop
barabulă excipient pix
biolog femur poloniu
bisectoare filament raboteză
bisturiu foton radio
caimacan galvanizare sabău
calciu ienicer sferă
camping infarct sinus
carbon infarct sodiu
carburator ion spectrometru
catetă ipotenuză teoremă
catod isoscel teoremă
celenterat lămâie tetraedru
centrifug litiu uraniu
compendiu mamifer vacuum
cord mangan vornic
cosinus metru
cotangentă moleculă
107
Însușirea cuvintelor de a fi monosemantice nu este foarte stabilă, deoarece există posibilitate ca
un cuvânt să primească oricând și alte sensuri decât cel inițial. Spre exemplu cuvântul lămâie, conform
DEX, are un singur sens și anume: „fruct al lămâiului, de formă sferic alungită, învelit într-o coajă
galbenă aromată, cu miezul zemos și acru…”. Dar informal, așa după cum știm din vorbirea cotidiană,
acest cuvânt este utilizat în mod ironic sau glumeț și pentru a numi semnul șoferului începător, lipit de
parbrizul mașinii. Dacă acest nou sens reușește să se impună și să fie folosit de cât mai mulți vorbitori,
poate, în viitor și DEX-ul îl va înregistra ca pe un sens al cuvântului lămâie, iar lămâie va deveni
un cuvânt polisemantic.
De regulă, atât timp cât termenii tehnici și științifici sunt folosiți de o categorie restrânsă de
vorbitori rămân monosemantici. Odată ce un număr mai mare de vorbitor încep să-i folosească frecvent
și în contexte tot mai variate și acestea pot începe să primească mai multe sensuri. Un astfel de cuvânt
polisemantic este termenul medical colaps. Inițial aparținea domeniului medical, iar sensul lui era
„scădere bruscă a activității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței”.
Intrat în vorbirea de zi cu zi a primit și sensul de „prăbușire totală economică sau a unei construcții” și a
devenit un cuvânt polisemantic.
4.2. POLISEMIA
Polisemia este proprietatea unui cuvânt (a unor cuvinte) de a avea mai multe sensuri, între care
există un raport de înrudire directă sau figurată (prin sinecdocă, metonimie și metaforă). Unii lexicologi
reduc polisemia la omonimie, considerând că ori de câte ori avem o diferență totală sau parțială de sens
avem de-a face cu cuvinte diferite, aceasta poate și din cauză că deosebirea dintre cele două tipuri de
cuvinte este de cele mai multe ori greu de făcut. Polisemia este o proprietate importantă a unităților
lexicale în funcție de care se stabilește apartenența lor la vocabularul reprezentativ.
Din punct de vedere lexicografic, polisemia este reprezentată în dicționar printr-o singură
intrare (un singur cuvânt), în timp ce omonimia este reprezentată prin cuvinte diferite. Dintre cele 2581
de cuvinte din vocabularul reprezentativ, 1039 sunt polisemantice, având minimum 5 sensuri:
Menționați și explicați, după modelul dat, minimum 5 sensuri diferite ale următoarelor cuvinte
polisemantice și dați exemple de cel puțin 5 expresii lexico-frazeologice / locuțiuni care să conțină
cuvântul dat:
- Ac, ace [lat. „acus”]:
a. ac de cusut: ustensilă subțire de oțel, lustruită, ascuțită la unul din capete și prevăzută cu un
orificiu prin care se trece un fir, care servește la cusut;
b. ac de gheață: cristal de gheață lung și subțire, asemănător ca formă cu un ac;
c. ac de măsură: piesă în formă de ac care servește ca indicator la unele aparate sau instrumente
de măsură;
d. ac de arici: organ în formă de ac sau de ghimpe, care acoperă pielea unor animale, folosit
pentru apărare sau atac;
e. ac de brad: frunză îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor;
Alte sensuri: ac cu gămălie (bold), ac de siguranță, ac de păr (agrafă), ac de cravată, ac de
împletit, ac țigănesc, ac de patefon, ac magnetic, ac de macaz, ac de seringă, acul busolei, ac de mașină,
acul albinei, acul scorpionului, acul ceasornicului, acul-doamnei, ac-de-mare etc.
Expresii / locuțiuni:
 (a scăpa) ca prin urechile acului = a scăpa ca prin minune, cu mare greutate dintr-o încurcătură,
dintr-o primejdie);
 (a călca / a umbla) ca pe ace = a călca / a umbla încet, cu grijă, fără zgomot;
 (stă) ca pe ace = e foarte nerăbdător / nu se simte la locul lui;
 (a avea) ac de cojocul cuiva = a-i veni cuiva de hac / a avea mijloace de a înfrâna sau a pedepsi pe
cineva;
 nici cât un vârf de ac = foarte mic (ca dimensiune, cantitate) / foarte puțin / aproape deloc;
 a căuta acul în carul cu fân = a face o muncă zadarnică;
108
Alte cuvinte polisemantice:

- aparat, aparate [lat. „aparatus”] - moș, moși [derivat regresiv din „moașă” – sl.
- apă, ape [lat. „aqua”] „mosa”]
- (a) arde [lat. „ardeo, arsi, arusm, *ardere”] - (a) numi [derivat regresiv din „nume” – lat.
„nomen”]
- (a) bate [lat. „batt(u)ere”]
- ochi [lat. „oc(u)lus”]
- cap, capete / capuri [lat. „caput”] / [fr.cap]
- pământ, pământuri [lat. „pavimentum”]
- carte, cărți [lat. „charta”]
- prost, proastă, proști, proaste [sl. „prostu”]
- (a) cădea [lat. „cado, cadere”]
- roșu, roșie, roșii [lat. „roseus”]
- drept, dreaptă [lat. „directus”] / [fr. droit]
- (a) sta [lat. „stare”]
- (a) face [lat. „facere”] - (a) ști [lat. „scire”]
- floare, flori [lat. „florem”] - tare, tari [lat. „talem”]
- gol, goale / glouri [sl. „golu”] / [engl. goal] - țintă, ținte [sl. „centa”]
- inimă, inimi [lat. „anima”] - (a) urca [lat. „*oricare”]
- (a) învăța [lat. „invitiare” din „vitium”] - valoare, valori [lat. „valor, valoris”] / [fr. valeur]
- (a) juca [lat. pop. „jocare”] - (a) zbura [lat. „*exvolare”]
- lung, lungă [lat. „longus”]
Întrucât „înrudirea dintre sensuri”, ca și diferențierea dintre cuvintele polisemantice și
omonime nu se poate fae întotdeauna tranșant, este necesar să se facă bine distincția între sensul
denotativ (mai stabil) și cel conotativ (figurat în raport cu primul). Însă această distincție nu poate să se
realizeze, fiindcă aceste cuvinte polisemantice au mai multe sensuri denotative. Cu toate acestea se
pot desprinde anumite principii după care se face diferențierea dintre cuvintele polisemantice și
omonime:
- cele două sensuri să difere printr-o trăsătură (marcă) semnatică de tipul ± animat, ±animal ± uman;
- între cele două sensuri să nu existe un raport de figurare: asemănare calitativă (metonimie), corespondență
cantitativă (sinecdocă), comparație sublimată pe baza vreuneia dintre aceste asemănări (metaforă).
De exemplu, între aparat (sistem mecanic), aparat digestiv (sistem de organe) și aparat
administrativ (sistem de servicii deservit de personal), sensul este diferit pe baza mărcilor semantice ±
animat, respectiv ± social, dar există o asemănare calitativă (carater sistemic unifuncțional): cuvântul
este polisemantic.
Un alt exemplu ar fi că între baie (cadă) și baie (încăpere pentru îmbăiat) corespondența este
concretă: de regulă camera de baie presupune o cadă. Cuvântul este polisemantic. Însă dacă este pus în
relație cu baie (cu sensul de mină – deosebirea este dată de ± igienic), ultimul este un cuvânt diferit,
omonim cu primul, întrucât nu există vreo asemănare care să le grupeze.
În mod analog, între afin (arbust) și afin (rudă prin alianță) deosebirea este stabilită de mărcile
semantice ± animal, ± animat, ± uman și întrucât nu pot fi asociate pe baza vreunei asemănări, ele sunt
omonime.
Se pot da multe exemple cu raportul dintre polisemie și omonimie:
Cap (polisemie): Cap (omonimie cu primul):
a. extremitatea corpului la animale și om; a. parte de uscat care înaintează în mare;
b. căptenie; b. promontoriu;
c. extremitatea unor obiecte;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Debit (polisemie): Debit (omonimie cu primul):

a. tutungerie; a. datorie;
b. vânzare continuă de mărfuri; b. coloană într-un registru de contabilitate care
c. cantitate de fluid care trece într-o unitate de marchează datoriile;
timp;
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
109
Ghem (polisemie): Ghem (omonimie cu primul):
a. obiect sferic obținut prin depănarea unor fire; a. fiecare punct la tenis;
b. compartiment al stomacului rumegătoarelor;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Încinge (polisemie): Încinge (omonimie cu primul):

a. a arde cu flacără mare; a. a se înfășura cu o încingătoare;
b. a se încălzi;
c. a se înfierbânta;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Leu (polisemie): Leu (omonimie cu primul):

a. mamifer; a. unitate monetară;
b. numele unei constelații;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Mediu (polisemie): Mediu (omonimie cu primul):

a. care se află la mijloc; a. natura înconjurătoare;
b. care reprezintă e medie;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pilă (polisemie): Pilă (omonimie cu primul):

a. dispozitiv electrolitic care transformă energia; a. unealtă de oțel folosită la pilit;
b. instalație care asigură fisiunea nucleară;
c. picior de pod din zid, beton, metal;
d. sprijin, ajutor dat de o persoană influnetă;
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Rudă (polisemie): Rudă (omonimie cu primul):

a. persoană înrudită prin alianță sau de sânge, neam, a. par, drug;
familie;
b. soi, sămânță de ani animale sau de plante;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Soi (polisemie): Soi (omonimie cu primul):

a. fel, tip, calitate; a. murdărie, slin;
b. grup de plante sau de animale care aparțin aceleași
specii;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Toc (polisemie): Toc (omonimie cu primul):

a. cutie pentru arme; a. călcâiul pantofului;
b. ochelari;
c. unealtă de sris;
d. cadru de lemn pentru ferestre sau uși;
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Zălog (polisemie): Zălog (omonimie cu primul):

a. amanet, garanție; a. arbust înalt cu frunze lanceolate.
b. obiect lăsat în garanție;
Atunci când un cuvânt este frecvent folosit în numeroase contexte și are multe sensuri, spunem
despre el că are parte de o inflație semantică (pletoră semantică). Fenomenul de inflație semantică este
întâlnit la multe cuvinte din vocabularul fundamental. Spre exemplu, cuvinte precum gură, cap, mână,
face, fi, lua au fiecare din ele peste zece sensuri principale, cărora li se adaugă alte sensuri secundare.
În tabelul următor sunt enumerate câteva contexte în care apare cuvântul polisemantic cap și sensurile
pe care le primește în aceste contexte.
Înțeles Context
parte a corpului uman sau animal Are un cap disproporționat de mare.
căpătâiul patului M-am lovit de capul patului.
110
individ Au primit câte 100 de lei de cap.
inteligent Aceasta este o treabă care trebuie făcută cu cap.
viață Constantin Brâncoveanu a plătit cu capul pentru îndrăzneala de

a se opune turcilor.
căpetenie Avram Iancu a fost capul revoluționarilor din Transilvania.
margine de țară Eu locuiesc în celălalt cap de țară.
nu-i nimic grav, nicio nenorocire Nu-i un cap de țară dacă economia nu crește cât ne-am așteptat.
primul nume dintr-o listă de persoane afișate în El a fost cap de afiș la concertul de Crăciun.
ordinea valorii lor
a rezolva; a învinge În cele din urmă i-am dat de cap exercițiului dificil.
absolut nimic Nu-i voi lăsa moștenire niciun cap de ață.
loc de onoare la masă Am stat în capul mesei și m-am simțit important.
dispozitiv de citire discuri Capul magnetic a atins discul și a defectat hard-discul

computerului.
Cauzele polisemiei
Cuvintele nu denumesc un singur aspect din realitate, ci categorii diferite de aspecte,
rezultate din asociații convenționale. Spre exemplu, cuvântul prag are două sensuri, care trimit la două
categorii de obiecte: „partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți” și „ridicătură de teren
în formă de prag, treaptă de stâncă greu de trecut”. Pentru vorbitorii limbii române există o asemănare
între cele două categorii de obiecte care permite folosire aceluiași cuvânt pentru ambele realități. Pe baza
acestei asemănări, convențional, de la sensul de bază al cuvântului prag „partea de jos a tocului ușii”, s-a
format al doilea sens derivat „ridicătură de teren”.
O altă cauză a polisemiei poate fi și influența unor cuvinte străine. Sensurile derivate ale unor
cuvinte pot fi împrumutate și folosite precum în limba străină din care au fost copiate. Spre exemplu,
cuvântul pânză cu înțelesul „țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă” a primit după modelul
împrumutat din limba franceză (fr. „toile”) sensul de „bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe
care se pictează; tablou”.
4.3. OMONIMIA
Omonimia (gr. homos = la fel, onyma = nume) caracterizează cuvintele cu forma de bază
identică, asemănătoare sau parțial asemănătoare (din punct de vedere sonor și grafic) și cu înțeles
(sens) total diferit.
 lac („apă stătătoare”) ‒ lac („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele obiecte”)
 broască („animal amfibiu”) ‒ broască („încuietoarea ușii”)
 război („mașină folosită pentru obținerea țesăturilor) ‒ război („conflict armat”)
 bancă („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă („instituție financiară”)
O particularitate importantă a omonimelor este că sensul cuvintelor nu poate fi dedus decât în

contexte diferite. Exemplul următor ilustrează perfect legătura dintre înțelegerea cuvintelor omonime și
contextul în care apar: „Dacă este vie” / „Să-i spui să vie” / „La noi la vie”.
111
Ele au luat naștere prin:
- convergență fonetică:
lat. pilum > rom. păr (capilar); lat. seminare > rom. a semăna (ceva);
lat. pirus > rom. păr (pom); lat. similare > rom. a semăna (cu cineva).
- divergență semantică:
broască = animal batracian; cap = extremitate a unui obiect;
broască = încuietoare la ușă; cap = promontoriu, întindere de pământ
avansată în mare.
Omonimele au mai apărut, cel mai adesea, accidental:
uric = acid organic; par = bucată de lemn;
uric = act de proprietate în vechime. par = care se împarte la doi.
În exemplele anterioare, omonimia a fost surprinsă între unități lexicale distincte. Dar există și
omonimie între formele flexionare ale unor cuvinte distincte sau chiar între formele flexionare ale
aceluiași cuvânt. De aceea, în funcție de aceste caracteristici, omonimele pot fi clasificate după trei
criterii importante:
- după nivelul limbii la care se realizează (lexicale, gramaticale și lexico-gramaticale);
- după aspectul fonetic (totale și parțiale)
- după raportul dintre pronunțare și sriere (omofone și omografe).
4.3.1. Omonimele lexicale
Omonime lexicale sunt cuvintele care aparțin aceleiași clase gramaticale, au sensuri diferite și
au origini diferite:
 milă („sentiment”) ‒ milă („unitate de măsură”)
 leu („animal”) ‒ leu („unitate monetară românească”)
Omonimele lexicale pot fi totale (când și forma de bază și formele paradigmatice sunt identice)
și parțiale (când formele paradigmatice nu sunt identice).
Omonimele lexicale totale sunt cuvintele care au toate formele flexionare identice (singular și
plural), dar care au etimologie (origine) diferită.
- alcătui (a face, a constitui) - alcătui (a cădea la învoială);
- amenda (a aduce un amendament, a îmbunătăți) – amenda (a aplica o amendă);
- analist (autor de anale) – analist (specialist în analize de diferite tipuri);
- antifon (verset din psalmi) – antifon (corp din plastic antisonorizant care se pune în ureche);
- baie/băi („scăldat”) ‒ baie/băi („mină”);
- ban (unitate monetară) – ban (dregător medieval);
- bancă/bănci („scaun lung pentru mai multe persoane”) ‒ bancă/bănci („instituție financiară”);
- casă/case („clădire pentru locuit”) ‒ casă/case („dulap în care sunt ținuți banii”);
- lac/lacuri („apă stătătoare”) ‒ lac/lacuri („soluție din rășini folosită pentru a proteja unele
obiecte”);
Omonimele lexicale parțiale (numite și omonime false) sunt cuvintele care nu au toate formele
flexionare identice și au etimologii diferite.
- sare / defectiv de plural („folosită în alimentație”) ‒ sare/săruri („substanță chimică”);
- masă/mese („obiect de mobilă”) ‒ masă/mase („mulțime de oameni”);
- turna/torn/torni/toarnă („a vărsa un lichid”) ‒ turna/turnez/turnezi/turnează („a înregistra un
film cinematografic”);
- acorda/acord/acorzi/acordă („a da ceva cu grijă”) ‒ acorda/acordez/acordezi/acordează („a
regla frecvența unui aparat”);
- cot/coate („parte a articulației”) ‒ cot/coturi („cotitură, întorsătură”) ‒ cot/coți („unitate de
măsură”);
112
4.3.2. Omonimele gramaticale

Omonimele gramaticale (morfologice) sunt forme flexionare identice ale aceluiași cuvânt, care
au sensuri diferite.
 (a unei) cărți (genitiv-dativ, singular) ‒ (niște) cărți (nominativ-acuzativ, plural)
 (a) aduna (infinitiv) ‒ aduna (imperfect persoana a III-a, singular)
 (eu) adunam (persoana I, singular) ‒ (noi) adunam (persoana I, plural)
 (el) cântă (persoana a III-a, singular) ‒ (ei) cântă (persoana a III-a, plural)
 (un) copil (articol) ‒ (acestui) copil (adjectiv pronominal)
 (eu) merg (persoana I, singular) ‒ (ei) merg (persoana a III-a, plural)
 (el să) vină (masculin, singular) ‒ (ele să) vină (feminin, plural)
Pronumele cunoaște următoarele omonimii:
- pronumele interogativ „care” are forme omonime la nominativ și acuzativ (care băiat / fată /
scaun / băieți / fete / scaune);
- pronumele „cine” a specializat formele de masculin (al cui, cui) pentru toate aceste valori;
- pronumele „ce” este invariabil: ce (băiat, fată, scaun, băieți, fete, scaune).
- la fel se comportă și compusele nehotărâte ale acestora: oricare, fiecare, orice, ceva etc.
Numeralul cunoaște următoarele omonimii:
- omonimia de gen este generalizată de la „trei” în sus: trei, câteștrei, trei câte trei (m, f, n);
- numeralul ordinal are omonimie numai pentru masculin și neutru: al doilea (băiat, scaun);
Comparând expresiile „Unul vine, doi pleacă” (numeral) și „Unul vine, altul pleacă” (pronume
nehotărât), se constată omonimia lexico-gramaticală numeral-pronume nehotărât, care poate fi
anulată dacă se respectă regula ca numeralul să se scrie întotdeauna fără articol: „Unul vine, doi pleacă”.
Verbul cunoaște următoarele omonimii:
- la nivelul numărului (el lucrează – ei lucrează; el pleacă – ei pleacă, el – desenează – ei desenează);
- între persoane (eu merg – ei merg, eu dau – ei dau, eu citesc – ei citesc, eu am venit – noi am venit);
- între timpuri (el cântă (prezent) – el cântă (perfect simplu);
- între moduri (el lucrează (indicativ) – lucrează! (imperativ), el citește (indicativ) – citește! (imperativ);
- între moduri și timpuri, simultan (el poate sta (infinitiv prezent) – el sta (indicativ imperfect) etc.
4.3.3. Omonimele lexico-gramaticale
Omonimele lexico-gramaticale (omoformele) sunt cuvintele care aparțin unor clase
gramaticale diferite, cu sensuri diferite, origini diferite. Acestea nu se referă la categorii morfologice
(gen, număr, caz), ci la clasele morfologice diferite (părți de vorbire diferite: substantiv, verb, adjectiv):
- crac! (onomatopee) – crac, craci (substantiv – piciorul omului de la coapasă până la călcâi);
- cer (substantiv) – (eu) cer (verb);
- cult, culte (subst. omagiu adus divinității, sentiment de admirație) – cult, -ă, -i, -e (adjectiv: cu un
nivel înalt de cultură);
- dar (conjuncție) – dar –uri (substantiv: cadou, înzestrare naturală);
- de (prepoziție) – de (interjecție);
- (a) duce (verb: a purta, a ransporta) – duce, duci (substantiv: titlu de noblețe);
- fast (subst. splendoare, măreție, pompă) – fast, -ă (adj. favorabil);
- fâș! (interjecție) – fâș –uri (subst. impermeabil);
- fluirer (substantiv) – (eu) fluier (verb);
- general, -i (substantiv: ofițer superior) – general, -ă, -i, -e (adj. care e comun tuturor);
- hap! (interj.) – hap, -uri (subst. medicament sub formă de pastilă);
- hăț (interj.) – hăț, -uri (subst. parte a hamului cu care se conduc caii);
- la (prep.) – la (subst. notă muzicală) – la (verb. a se spăla);
- mai (sadv.) – mai, -uri (subst. ciocan mare);
- mare, -i (adj. peste dimensiunile obișnuite) – mare, mări (subst. întindere vastă de apă);
113
- mic (adjectiv) – mic (substantiv – „mâncare românească”)
- nea! (interj.) – nea (subst. zăpadă);
- noi (pronume) ‒ noi (adjectiv);
- sare (verb) – sare (substantiv);
- smirnă (adv.: poziție de drepți) – smirnă (subst.: rășină din scoarța unui arbore exotic);
- tău – uri (subst.: baltă, apă stătătoare) - tău (pronume posesiv);
- toc! (interj.) – toc, - uri (subst.: unealtă de scris);
- toc (verb) ‒ toc (substantiv);
- (a) toci (verb. a se coroda, a deveni neascuțit) – toci (subst.: joc de cărți);
- ura! (interj.) – (a) ura (verb: a adresa urări) etc.
4.3.4. Omofonele și omografele
Cuvintele se deosebesc între ele și în funcție de modul în care se realizează în scris și oral. Forma
fonetică prin care se definesc omonimele se manifestă la nivelul comunicării sub două aspecte în
pronunțare (fonic) și în scriere (grafic). Din acest punct de vedere, cuvintele se împart
în omografe și omofone.
Cele care se pronunță la fel se numesc omofone (forma sonoră identică a cuvintelor), iar cele
care se scriu numai la fel se numesc omografe (forma grafică identică a cuvintelor).
cuvinte omofone fonetic identice – grafic diferite
cuvinte omografe fonetic diferite – grafic identice
Un cuvânt nu are cum să fie și omograf și omofon în același timp, dacă ținem cont de faptul că
omografia are ca și caracteristică pronunția diferită, iar omofonia scrierea diferită.
De regulă omografele diferă numai prin poziția accentului:
acele – acele; marca – marca; ura – ura;
afin – afin; masa – masa; varia – varia;
altoi – altoi; mobilă – mobilă; vătui – vătui;
barem – barem; opera – opera; veselă – veselă;
cârni – cârni; pompa – pompa; viza – viza;
deși – deși; pupa – pupa; zări – zări;
dura – dura; remiza – remiza; zori – zori.
imobil – imobil; rezerva – rezerva;
înapoia – înapoia; țarină – țarină;
4.4. SINONIMIA
Sinonimia este proprietatea unor cuvinte de a avea forme diferite (sau parțial diferite) și sensuri
identice sau asemănătoare. Identitatea sau asemănarea semantică se datorește faptului că ele se referă de
regulă la același obiect sau la obiecte asemănătoare. Altfel spus, două sau mai multe cuvinte sunt
considerate sinonime dacă între sensurile lor există o relație de echivalență.
Relația de sinonimie se stabilește la nivelul unui sens, iar uneori la nivelul mai multor sensuri:
 parfum = aromă
 speranță = nădejde
 amor = iubire, dragoste
 adevărat = real, autentic, veritabil
 a vorbi = a spune, a grăi, a rosti
 deștept = inteligent, isteț, ager
Atunci când un cuvânt are mai multe sinonime, spunem despre ele că formează serii sinonimice:
 mândru = îngâmfat, fudul, arogant, încrezut
 fermecat = încântat, vrăjit, captivat
 acord = concordanță, coincidență, congruență
 josnicie = ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, infamie
 imobil = clădire, locuință, cămin, domiciliu, casă
114
Diferența dintre forme se poate realiza prin:
- arhaisme: flintă, sâneață = pușcă divan = parlament
- termeni populari: soldă, leafă = salariu
- argotici: lovele, biștari, denghi = bani
- elemente de jargon: hallo, ceau = salut
Foarte bine reprezentate sunt sinonimele regionale:

- nea, omăt = zăpadă - porumb, hulub, golumb = porumbel
- cucuruz = porumb - păcurar, mocan, ungurean = cioban
- prunc, cocon = băiat - oleacă, nițel, o țâră = puțin
- pântece, foale = burtă - (a) boli, (a) piroti, (a) tânji, (a) gogi = a zăcea
- (a) pișca, (a) pișcura, (a) pițiga = a ciupi
Reprezentative sunt și sinonimele ce aparțin stilurilor funcționale:
- anchiloză – înțepenire; - fontanelă – moalele capului;
- compresă – cataplasmă; - fractură – rupere;
- (a) damblagi – (a) paraliza; - furnicătură – parestezie;
- dispnee – sufocare; - (a) luxa – (a) scrânti;
- entorsă – scrânteală; - rabie – turbare;
- echimoză – vânătaie; - salubritate – curățenie;
- (a) extirpa – (a) scoate; - tumefacție - umflătură.
Teoretic, sinonimia se referă la capacitatea cuvintelor de a denumi în mod identic două
aspecte din realitate. Practic, însă, în cele mai multe situații nu se poate vorbi de o sinonimie perfectă,
totală între cuvinte. Chiar dacă sensul (sensurile) coincide, cuvintele respective nu pot fi folosite în
absolut orice context. Prin urmare, din perspectiva conținutului, cuvintele nu sunt identice. Spre
exemplu timp = vreme, dar cele două sinonime nu pot fi folosite în aceleași contexte. În contextul timp
frumos, putem spune și vreme frumoasă, dar nu și în timpurile verbului, rezultatul ar fi vremurile
verbului. Astfel că, după asemănarea semantică (gradul de echivalență semantică) sinonimele sunt de
două tipuri:
- sinonime totale;
- sinonime parțiale.
Sinonime totale (perfecte sau absolute), deși puține la număr, au sensul identic și se stabilesc între:
 ambii termeni din limba populară sau familiară:
dovleac („cap”) = bostan muiere = femeie
pântece = burtă secerar („august”) = gustar
plisc („gură”) = cioc
 un termen din limba literară și un termen popular:
dalac = antrax cătană = soldat
căprar = caporal scuipat = salivă
 un termen din limba literară și un termen regional:
cușmă = căciulă mai = ficat
țircălam = compas ai (subst.) = usturoi
șogor = cumnat leveșe = supă
 un termen din limba literară și un termen învechit:
polcovnic = colonel pojarnic = pompier
zapis = document
 un termen din limba literară și un termen poetic:
cristal = cleștar trandafir = roză
pământ = glie pahar = potir
115
În stilurile științific-tehnic și oficial-administrativ regăsim termeni care prezintă o sinonimie
perfectă sau aproape totală:
lexic = vocabular cupru = aramă
sodiu = natriu vest = apus
sulf = pucioasă decret = decizie
cord = inimă hotărâre = dispoziție
oră = ceas
Sinonimele totale (toate sensurile cuvintelor coincid):
aramă – cupru; iavaș – încet; sadism – cruzime;
asensor – lift; ilustru – celebru; scripcă – vioară;
bandit – tâlhar; îndărăt – înapoi; șal – fular;
bolnav – suferind; jupă – fustă; șervet – prosop;
calic – sărac; kaliu – potasiu; tabac – tutun;
cartof – barabulă; lacheu – servitor; tanti – mătușă;
damblagi – paraliza; labă – brâncă; țânc – copilaș;
dement – nebun; macagiu – acar; țarcă – coțofană;
echimoză – vânătaie; majorat – maturitate; ucigaș – criminal;
epic – narativ; nociv – dăunător; uliu – erete;
festin – ospăț; nord – miazănoapte; vademecum – ghid;
filomelă – privighetoare; oaste – armată; varză – curechi;
galic – franțuzesc; omorî – ucide; zăpadă – nea;
german – neamț; pachet – colet; zeitate – divinitate
hoț – fur; padișah – sultan;
hulub – porumbel; rapace – hrăpăreț;
Sinonimele parțiale (relative), cele mai multe ca număr, sunt apropiate ca sens și se întâlnesc de
regulă în cuvinte vechi și polisemantice:
 bun = prețios, valoros, blând, gustos
 a trimite = a expedia
 priceput = destoinic
 cuvânt = vorbă, discurs, cuvântare
 a uni = a lega, a conecta, a împreuna, a solidariza
Cuvintele anterioare sunt sinonime foarte apropiați sau identici dacă sunt privite izolat. Atunci când
sunt introduse în contexte diferite, apar o serie sensuri și nuanțe semantice diferite. Prin urmare,
sinonimele se diferențiază prin:
 nuanțe semantice: susur, șoaptă, freamăt, murmur, zvon
 nuanțe de întrebuințare: a făuri, a realiza, a înfăptui, a crea, a plăsmui
 răspândirea teritorială: noroi, glod, tină
 gradul de expresivitate: față, chip, obraz, figura, mutră, moacă
- sinonimele parțiale (nu coincid decât anumite sensuri):
- arbore, copac, pom; - nevoie, sărăcie, dificultate, înercare;
- bordei, colibă, cabană, cort, șatră; - ocnă, salină, închisoare;
- casă, imobil, clădire, locuință, cămin, - parveni, izbuti, sosi;
domiciliu; - rampă, platformă, balustradă;
- ceas, pendulă, orologiu; - sălbatic, pădureț;
- depărta, izgoni, înstrăina, abate; - barbar, fricos, natural;
- energie, dinamism, vigoare, bărbăție; - trage, târî;
- jigni, insulta, răni; - zdrențuit, găurit, rupt, uzat
- joc, dans, meci;
116
Clasificarea sinonimelor
Din perspectiva dervării cu sufixe și prefixe și a tipurilor de unități lexicale între care pot
exista relații de sinonimie, sinonimele se împart în: afixale, lexicale, lexico-frazeologice, frazeologice și
gramaticale.
4.4.1. Sinonimele afixale
Sinonimele afixale sunt cele care se realizează prin atașarea unor afixe (prefixe, sufixe) diferite:
- prefixe:
- incapabil = nepriceput; - neregulat = aritmic - nedrept = injust
- indecent = necuviincios; - nestructurat = amorf - nepăsător = indiferent
- indisciplină = neascultare - decolorat = incolor - nesecat = inepuizabil
- disproporționat = asimetric - ilogic = incoerent - nesupunere = indisciplină
- necredință = ateism - nedizolvabil = insolubil - compromite = discredita
- necunoscut = anonim - necinste = incorectitudine - nepotrivire = disproporție
- necinstit = amoral - neciteț = indescifrabil
- nefiresc = anormal - necuviincios = indecent
- sufixe:
- adânc = profunzime; - grav-periculos; - plâns-jelire;
- aprig-impetuos; - hoție-excrocherie; - rețetă-prescripție;
- bleu-azuriu; - intendent-administrator; - rol-menire;
- blând-temperat; - intim-apropiat; - scump-costisitor;
- clam-liniștit; - încet-potolit; - senil-ramolit;
- deștept-spiritual; - lene-trândăveală; - șofer-conducător;
- dijmă-zeciuială; - mediu-societate; - trio-terțet;
- energie-dinamism; - moarte-decedare; - trist-supărat;
- episod-întâmplare; - nou-original; - ud-transpirat;
- fantă-crăpătură; - osândă-condamnare; - vină-greșeală;
- fast-măreție; - panou-afișier; - zonă-porțiune
- grație-drăgălășenie; - plată-achitare;
Tot afixale se numesc și acelea care presupun existența unor lexeme diferite:
- prefixe:
- arhicunoscut = răscunoscut; - conjunctiv-subjonctiv; - inacceptabil = neaceptabil;
- arhidiacon = protodiacon; - defavorabil = nefavorabil; - inactivitate = neactivitate;
- bivalent = divalent; - disfazie = afazie; - inoportun = neoportun;
- incoruptibil = necoruptibil; - disimetric = asimetric; - nepopular = impopular
- sufixe:
- asociație = asociere; - tufiș = tufăriș; - linioară-liniuță;
- balcanist = balcanolog; - evocativ = evocator; - memorare-memorizare;
- buimăceală = buimăcire; - filogenie = filogeneză; - miorlăială-miorlăitură;
- cablaj = cablare; - intersecție = intersectare; - opinteală-opintitură
- căsuță = căscioară; - justificativ = justificator;
- chibzuială = chibzuință; - lătrat = lătrătură;
4.4.2. Sinonimele lexicale
Dacă sinonimia se realizează prin cuvinte cu radical (lexem) diferit, avem sinonime lexicală.
Toate exemplele de mai sus sunt de acest fel.
ață = sfoară prieten = amic
efemer = trecător vechi = antic, arhaic
frizură = coafură fruct = rod, poamă
Tot lexicale se numesc și acelea care presupun folosirea unor afixe identice:
117
- prefixe:
- demoralizare = demobilizare, deprimare; - neumblat = necirculat, necălcat, nestrăbătut;
- discordanță = discrepanță, distonanță; - nechibzuit = necugetat, necumpănit, nesăbuit,
- inechitabil = injust, incorect; necumpătat, nesocotit;
- inconsecvent = indecis, indefinit; - subapreciere = subestimare, subevaluare.
- încarna = întrupa, încastra;
- sufixe:
- asupritor = exploatator, împilator, - moralicește = spiritualicește;
persecutor; - observabil = perceptibil, sesizabil;
- avantajat = favorizat, privilegiat, protejat; - pârâitoare = scârțâitoare, vânturătoare,
- bădărănie = grosolănie; zbârnâitoare;
- contaminare = infestare, infectare; - sminteală = țicneală, zărgheală, scrânteală,
- decedare = răposare, sucombare, crăpare; țăcăneală;
- fometos = nesățios, pofticios; - tândâleală = migăleală, mocoșeală,
- jegos = slinos, soios, janghinos, puchinos; moșmondeală;
- mituială = sprețuială;
4.4.3. Sinonimele lexico-frazeologice
Sinonimele lexico-frazeologie presupun asemănarea (identitatea) semantică între un lexem și o
unitate frazeologică, locuțiune sau expresie:
- (a-și) aminti = a-și aduce aminte; - gravitație = atracție universală;
- apometru = contor de apă; - a împinge = a da brânci;
- arahidă = alună de pământ; - a lăuda = a ridica în slăvi;
- atenție = băgare de seamă; - majusculă = literă mare;
- batjocură = bătaie de joc; - matur = în toată puterea cuvântului;
- borviz = apă minerală; - a muri = a-și da sufletul;
- calcar = piatră de var; - nebun = într-o ureche;
- calm = cu sânge rece; - a observa = a băga de seamă;
- computer = calculator electornic; - opinie = punct de vedere;
- capitală = cetate de scaun; - parolist = de cuvânt;
- darnic = cu dare de mână; - realist = cu capul pe umeri;
- debușeu = piață de desfacere; - a regiza = a pune în scenă;
- a dușmăni = a purta sâmbetele; - regret = părere de rău;
- entuziasm = tragere de inimă; - slab = numai piele și os;
- epitaf = inscripție funerară; - a vesti = a da de veste;
- escalator = scară rulantă; - vitriol = acid sulfuric;
- epitaf = inscripție funerară;
4.4.4. Sinonimele frazeologice
Sinonimele frazeologice se definesc prin asemănarea semantică dintre două sau mai multe
unități frazeologice:
- a băga ac în miere = a băga zâzanie; - a avea în vedere = a ține cont;
- a băga a în miere = a băga zâzanie; - nu-i bai = nu face nimic;
- până pe-acolo = peste măsură; - a bate câmpii = a o lua razna;
- a da de belea = a o face de oaie; - cât ai bate din palme = cât ai zice pește;
- cu luare-aminte = cu băgare de seamă; - a da bir cu fugiții = a o lua la sănătoasa;
- a i se apropia funia de par = a avea cuțitul la os; - a pune cu botul pe labe = a reduce la tăcere;
- a-și arăta arama = a-și da în pântec; - ca pe un cal breaz = ca pe iapa albă;
- a arde gazul de pomană = a tăia frunze la câini; - a face din cal măgar = a face din tânțar
- de amorul artei = pe gratis; armăsar;
118
- a căsca gura = a tăia frunze la câini; - a paște vântul = a pierde vremea;
- a cere socoteală = a lua la rost; - la paștele cailor = când m-oi face popă;
- claie peste grămadă = de-a valma; - pete-n soare = nod în papură;
- a da viață = a aduce pe lume; - tot unul și unul = tot o apă ș-un pământ;
- fără doar și poate = fără îndoială; - cu picioarele pe pământ = cu capul pe umeri;
- la dracu-n praznic = unde și-a înțărcat dracul - Doamne-ferește = păzit-a sfântul;
copiii; - a purta pică = a purta sâmbetele;
- a face față = a ține piept; - a fi pe picior de plecare = a da să plece;
- a da de furcă = a face zile fripte; - a da piept cu cineva = a se lua la luptă;
- a-i veni de hac = a-i face zile fripte; - în pieziș și-n curmeziș = de-a lungul și de-a
- pe stomacul gol = pe nemâncate; latul;
- pe moarte = c-un picior în groapă; - a-i plezni buza = a-i crăpa măseaua;
- a intra în voie = a face pe plac; - pomană fără lumânare = mare chilipir;
- a scoate la iveală = a da pe față; - ca din pușcă = ca glonțul;
- pe încercate = de probă; - prezență de spirit = cu sânge rece;
- a întinde coarda = a se întree cu gluma; - a o lua razna = a bate câmpii;
- lovit cu leuca = bătut în cap; - se crapă de ziuă = se revarsă zorii;
- a-și lua viața = a-și pune capăt zilelor; - cu sare și cu piper = cu ou și cu oțet;
- se luminează de ziuă = se revarsă zorii; - a scăpa din ochi = a pierde din vedere;
- a întrece măsura = a sări calul; - pe sprânceană = tot unul și unul;
- a schimba macazul = a schimba foaia; - a-l lovi strechea = a o lua la fugă;
- ca melcul = ca ochiul mortului; - niciun strop = câtuși de puțin;
- a-și ieși din minți = a o lua razna; - sus și tare = în gura mare;
- te miri ce = nimica toată; - din gură de șarpe = cât îl ține gura;
- unde și-a dus surdul roata și mutul iapa = la - ca pe tatăl nostru = pe de rost;
dracu-n praznic; - a bate toba = a duce vorba;
- a strâmba din nas = a face nazuri; - treacă-meargă = calea-valea;
- a avea nădejde = a trage speranță; - a pune unghia-n gât = a strânge cu ușa;
- pe nimerite = la întâmplare; - ca vai de lume = de plâns;
- fără deosebire = fără excepție; - vrute și nevrute = verzi și uscate;
- a bate palma = a face târgul; - ca peștele pe uscat = în ghiarele morții;
- a se umfla în pene = a se da mare; - a face zâmbre = a-i lăsa gura apă;
- câte parale face = ce îi poate pielea;
4.4.5. Sinonimele gramaticale
Sinonimele gramaticale (cele morfologice) presupun existența unor forme diferite cu aceeași
valoare:
- chibrite-chibrituri; - cel mai mic – minim;
- coale-coli; - cel mai de jos – infim;
- hotele-hoteluri; - cel mai de sus – suprem;
- nivele-niveluri; - cel mai din afară – extrem;
- roate-roți; - cel mai dinăuntru – intim;
- (dau) cailor – (dau) la cai; - acesta – ăsta;
- (aduc) mamei – (aduc) pentru mama; - acela – ălă;
- mai puțin înalt-mai scund; - acela (care) – cel (care);
- foarte plin – arhiplin – extrem de plin; - cestălalt – ăstălalt;
- foarte dotat – supradotat; - o treime – de trei ori mai puțin;
- foarte beat – beat mort – beat criță – beat - întreit – de trei ori mai mult;
turtă; - voi merge – am să merg;
- cel mai bun – optim; - o să merg – oi merge;
- cel mai mare – maxim; - mai puțin repede – mai încet
Sinonimele gramaticale sintactice nu se studiază la vocabular.
119
4.5. ANTONIMIA
Antonimia caracterizează cuvintele care aparțin aceleiași sfere semantice, aflate în opoziție
binară de sens (cuvinte cu formă diferită și înțeles opus). Astfel, opoziția semantică:
- tânăr ≠ bătrân are ca sferă semantică vârsta;
- cald ≠ rece se referă la temperatură;
- lung ≠ scurt se referă la lungime;
- copt ≠ verde se referă la fruct;
Nu se pot stabili opoziții binare antonimice între cuvinte aparținând unor sfere semantice
diferite: *mare-verde; *larg-integru etc.
Când un cuvânt există în sfere semantice diferite, el poate forma dublete antonimice în
fiecare dintre ele:
(obiect) înalt ≠ scund; (nivel) înalt ≠ scăzut;
(sunet) înalt ≠ grav; (presiune) înaltă ≠ joasă;
Dublete antonimice se întâlnesc frecvent la substantive, verbe și la determinanții obișnuiți ai
acestora (adjectivul și adverbul) și mai puțin la pronume, numerale, unde nu sunt totuși excluse:
nimic ≠ tot primul ≠ ultimul
oricine ≠ nimeni prima oară ≠ ultima oară
Opoziția sensurilor poate fi totală sau parțială (antonime totale și antonime parțiale).
Atunci când sensurile se exclud reciproc și sunt contradictorii din punct de vedere logic, vorbim
de opoziție totală (antonimele totale exprimă structuri semantice alternative):
- adevărat ≠ fals - mare ≠ mic - simplu ≠ complex
- bun ≠ rău - moral ≠ imoral - singular ≠ plural
- corect ≠ incorect - par ≠ impar
- logic ≠ ilogic - real ≠ ireal
Atunci când între sensurile opuse ale cuvintelor se poate stabili o diferențiere prin gen sau specie
vorbim de opoziție parțială:
- bărbat ≠ femeie - domestic ≠ sălbatic
- cocoș ≠ găină - erbivor ≠ carnivor
Astfel că, relația antonimică presupune o polarizare a sensului, o evidențiere a unei distanțe
semantice subiective sau obiective convenționale, chiar în cazul în care elementele aparțin unor structuri
complementare când polarizarea se face la extreme:
- prost-deștept are în structură complementară mai multe valori (mediocru...);
- iarnă-vară are în structură complementară mai multe valori (primăvară, toamnă);
Acestea sunt numite antonime imperfecte (parțiale) și se comportă ca atare în serile sinonimice:
- blândețe ≠ asprime, cruzime, ferocitate, răutate;
- calitate ≠ defect, cusur, deficiență, imperfecțiune, lacună, meteahnă, neajuns, slăbiciune;
- deștept ≠ nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac;
- frumos ≠ hâd, pocit, slut, urât;
- însurat ≠ becher, burlac, celibatar, holtei, neînsurat;
- înțelept ≠ nebun, neghiob, nerod, prost;
Clasificarea antonimelor
După nivelurile limbii antonimele se clasifică în:
- lexicale (când au un radical – lexem diferit);
- afixale (când au radical asemănător și diferă prin afixe);
- lexico-gramaticale (când opoziția se stabilește între un lexem și o grupare frazeologică /
locuțiune);
- frazeologice (între grupări frazeologice);
- gramaticale (între cuvinte sau grupări ce reprezintă sensuri gramaticale opuse).
120
4.5.1. Antonimele lexicale

Predispoziția pentru relația de antonimie o au cuvintele care exprimă calități și însușiri, aprecieri
diverse, relații cantitative și cantitative, precum și alte aspecte estetice, morale sau filosofice. Relația de
antonimie are în vedere aspecte opozabile din realitate, dar care aparțin aceluiași domeniu din realitate.
Astfel că, atunci când relația de opoziție se stabilește între două cuvinte, antonimele sunt lexicale.
Prin urmare, antonimele lexicale se pot grupa după părțile de vorbire pe care le reprezintă:
- susbtantive:
- adevăr ≠ eroare; - inteligență ≠ prostie; - pace ≠ război;
- admirație ≠ dispreț; - înălțare ≠ cădere; - preietenie ≠ dușmănie;
- altruism ≠ egoism; - început ≠ sfârșit; - realitate ≠ utopie;
- bucurie ≠ întristare; - întrebare ≠ răspuns; - reușită ≠ eșec;
- căldură ≠ frig; - liniște ≠ zbucium; - sănătate ≠ boală;
- dimineață ≠ seară; - lumină ≠ întuneric; - stimă ≠ dispreț;
- dragoste ≠ ură; - modestie ≠ mândrie; - trecut ≠ viitor;
- eroism ≠ lașitate; - nădejde ≠ disperare; - viață ≠ moarte;
- folos ≠ daună; - necesitate ≠ hazard; - virtute ≠ viciu;
- hărnicie ≠ lene; - optimism ≠ pesimism; - zi ≠ noapte
- iluzie ≠ decepție; - ordine ≠ haos;
- adjective:
- activ ≠ pasiv; - harnic ≠ leneș; - precis ≠ confuz;
- bogat ≠ sărac; - ieftin ≠ scump; - prezent ≠ absent;
- clar ≠ obscur; - înalt ≠ scund; - puternic ≠ slab;
- concret ≠ abstract; - just ≠ fals; - sănătos ≠ bolnav;
- cult ≠ ignorant; - larg ≠ îngust; - tânăr ≠ bătrân;
- dibaci ≠ inabil; - lung ≠ scurt; - ușor ≠ greu;
- dulce ≠ acru; - mare ≠ mic; - vesel ≠ trist;
- eminent ≠ mediocru; - modest ≠ infatuat; - viu ≠ mort;
- fecund ≠ steril; - nou ≠ vechi;
- gras ≠ slab; - obiectiv ≠ subiectiv;
- verbe:
- (a) accepta ≠ (a) refuza; - (a) ierta ≠ (a) pedepsi - (a) obosi ≠ (a) odihni
- (a) afirma ≠ (a) nega - (a) intra ≠ (a) ieși - (a) pierde ≠ (a) găsi
- (a) analiza ≠ (a) sintetiza - (a) iubi ≠ (a) urî - (a) pleca ≠ (a) veni
- (a) clădi ≠ (a) dărâma - (a) încălzi ≠ (a) răci - (a) râde ≠ (a) plânge
- (a) coborî ≠ (a) urca - (a) începe ≠ (a) înceta - (a) strica ≠ (a) repara
- (a) crește ≠ (a) scădea - (a) înfrunzi ≠ (a) desfrunzi - (a) sui ≠ (a) coborî
- (a) cumpăra ≠ (a) vinde - (a) mărita ≠ (a) mărita - (a) uni ≠ (a) separa
- (a) da ≠ (a) lua - (a) muri ≠ (a) învia - (a) usca ≠ (a) uda
- (a) dilacta ≠ (a) contracta - (a) naște ≠ (a) deceda
- adverbe:
- adesea ≠ arare; - dinainte ≠ dinapoi; - oriunde ≠ niciunde;
- aici ≠ acolo; - dinăuntru ≠ dinafară; - pretutindeni ≠ nicăieri;
- aproape ≠ departe; - ieri ≠ mâine; - primăvara ≠ toamna;
- bine ≠ rău; - înainte ≠ înapoi; - repede ≠ încet;
- curând ≠ târziu; - înăuntru ≠ afară; - sus ≠ jos;
- deseori ≠ rareori; - încolo ≠ încoace; - totdeauna ≠ niciodată;
- devreme ≠ târziu; - întotdeauna ≠ niciodată; - vara ≠ iarna;
- dimineața ≠ seara; - mereu ≠ nicicând; - ziua ≠ noaptea;
121
- pronume:
- cineva ≠ nimeni; - toți ≠ niciunul;
- tot ≠ nimic;
- prepoziții:
- deasupra ≠ dedesupt; - înaintea ≠ înapoia
- în ≠ din - spre ≠ dinspre
- conjuncții:
- și ≠ nici;
Antonimele lexicale pot avea rădăcină diferită sau aceeași rădăcină. Atunci când rădăcina
diferă, opoziția se realizează prin prefixe. Cele mai numeroase și cele mai cunoscute sunt cele cu
rădăcină diferită, multe din acestea fac parte din fondul lexical vechi al limbii. În plus, după unii
lingviști, antonimele autentice sunt numai acelea care au radicali diferiți:
- antonime cu radicali diferiți (heterolexe): cald ≠ frig; lumină ≠ întuneric; sus ≠ jos; aprinde ≠
stinge; bucurie ≠ tristețe;
- antonime cu același radical (homolexe): antebelic ≠ postbelic; poetic ≠ apoetic; exclude ≠
include; prefață ≠ postfață;
Antonimele cu același radical își manifestă opoziția prin:
- prefixe antonimice: ante-; post-; con-; in-; des-; în-; ex-; in-; dis-; con-; post-; pre-; pro-; anti-
; sub-; supra-;
- prefixe negative (privative): ne-; in-; i-; dez-/des-;
4.5.2. Antonimele afixale
Antonimele afixale sunt cuvintele în care opoziția se manifestă prin intermediul afixelor
(prefixelor și sufixelor):
 prefixale (opoziția se stabilește între prefixelor): hipotermie ≠ hipertermie
 sufixale (opoziția se stabilește între sufixelor): cățeluș ≠ cățelandru
- antonime cu prefixele a- an,-al -am:

- aerob ≠ anaerob; - poetic ≠ apoetic; - teism ≠ ateism;
- leucemie ≠ aleucemie; - politic ≠ apolitic; - temporal ≠ atemporal;
- moral ≠ amoral; - silabic ≠ asilabic; - vital ≠ avital;
- normal ≠ anormal; - ritmic ≠ aritmic;
- normalitate ≠ anormalitate; - simetrie ≠ asimetrie;
- antonime cu prefixele de- des-,dez-:
- acoperi ≠ descoperi; - (a) crește ≠ (a) descrește; - (a) lega ≠ (a) dezlega;
- acord ≠ dezacord; - echilibrat ≠ dezechilibrat; - ordine ≠ dezordine;
- amăgire ≠ dezamăgire; - (a) face ≠ (a) desface; - (a) spera ≠ (a) despera;
- (a) aproba ≠ (a) dezaproba; - iluzie ≠ deziluzie; - (a) umfla ≠ (a) dezumfla;
- avantaj ≠ dezavantaj; - îngropare ≠ dezgropare;
- antonime cu prefixele di- dis-,diz-:
- armonie ≠ dizarmonie; - continuu ≠ discontinuu; - (a) plăcea ≠ displăcea;
- concordanță ≠ discordanță; - convergent ≠ divergent; - (a) prețui ≠ (a) disprețui;
- constructiv ≠ distructiv; - facil ≠ dificil;
- antonime cu prefixele i- in-,im-:
- acepetabil ≠ inacceptabil; - adaptabil ≠ inadaptabil; - apt ≠ inapt;
- accesibil ≠ inaccesibil; - alienabil ≠ inalienabil; - capabil ≠ incapabil;
- activ ≠ inactiv; - amic ≠ inamic; - comod ≠ incomod;
122
- comparabil ≠ incomparabil; - efcicare ≠ ineficace; - moral ≠ imoral;
- compentent ≠ incompetent; - egal ≠ inegal; - perfect ≠ imperfect;
- complet ≠ incomplet; - (a) evolua ≠ (a) involua; - ponderabil ≠ imponderabil;
- contestabil ≠ incontestabil; - existent ≠ inexistent; - politețe ≠ impolitețe;
- convenabil ≠ inconvenabil; - finit ≠ infinit; - posibil ≠ imposibil;
- cult ≠ incult; - just ≠ injust; - precizie ≠ imprecizie;
- decis ≠ indecis; - justiție ≠ injustiție; - pur ≠ impur;
- disciplină ≠ indisciplină; - limitat ≠ ilimitat; - uman ≠ inuman;
- divizbil ≠ indivizibil; - material ≠ imatrial; - util ≠ inutil;
- antonime cu prefixul ne-:
- acceptabil ≠ neacceptabil; - comprabil ≠ necomparabil; - liniște ≠ neliniște;
- accesibil ≠ neaccesibil; - competent ≠ necompetent; - prielnic ≠ neprielnic;
- adaptabil ≠ neadaptabil; - contestabil ≠ necontestabil; - sărat ≠ nesărat;
- adevăr ≠ neadevăr; - convenabil ≠ neconvenabil; - sătul ≠ nesătul;
- atent ≠ neatent; - credință ≠ necredință; - șansă ≠ neșansă;
- cinste ≠ necinste; - decis ≠ nedecis; - știință ≠ neștiință;
- antonime cu prefixul re- non- mal- anti-:
- flux ≠ reflux; - existență ≠ nonexistență; - simpatic ≠ antipatic;
- onest ≠ malonest; - sens ≠ nonsens; - simpatie ≠ antipatie;
- uneori, ambele elemente ale dubletelor antonimice sunt prefixate:
- antebelic ≠ postbelic; - (a) îmbrăca ≠ (a) dezbrăca; - (a) înveli ≠ (a) dezveli
- antepus ≠ postpus; - (a) împleti ≠ (a) despleti; - omogen ≠ eterogen;
- confirma ≠ infirma; - (a) încăleca ≠ (a) descăleca; - prefață ≠ postfață;
- constructiv ≠ distructiv; - (a) încălța ≠ (a) descălța; - profascist ≠ antifascist;
- deschis ≠ închis; - (a) încărca ≠ (a) descărca; - progres ≠ regres;
- hipertensiv ≠ hipotensiv; - (a) încuia ≠ (a) descuia; - simpatic ≠ antipatic;
- importa ≠ exporta; - (a) încuraja ≠ (a) descuraja; - (a) supraaprecia ≠ (a) subapricia;
- inspira ≠ exprira; - (a) înființa ≠ (a) desființa; - (a) supraestima ≠ (a) subestima;
- intern ≠ extern; - (a) înfrunzi ≠ (a) desfrunzi; - (a) supraevalua ≠ (a) subevalua;
- intrisec ≠ extrinsec; - îngheț ≠ dezgheț; - suprastructură ≠ infrastructură;
- introvertit ≠ extrovertit; - (a) înjuga ≠ (a) dejuga; - unilateral ≠ multilalteral;
- izomorf ≠ heteromorf; - (a) înnoda ≠ (a) deznoda;
- izogamie ≠ heterogamie; - învăț ≠ dezvăț;
Există și dublete antonimice realizate prin sufixare, datorate raportului semantic dintre
sufixele augmentative și cele diminutivale:
- băbuță ≠ băboi - cărticică ≠ cărțoi; - flăcăiaș ≠ flăcăiandru;
- băiețel ≠ băiețandru; - căsuță ≠ căsoi; - iepuraș ≠ iepuroi;
- băiețel ≠ băietan; - cățeluș ≠ cățelandru; - lădiță ≠ lădoi;
- băiețel ≠ băiețoi; - copilaș ≠ copilandru; - linguriță ≠ linguroi;
- bubiță ≠ buboi; - fetiță ≠ fătoi; - măturică ≠ măturoi;
4.5.3. Antonimele lexico-frazeologice
Antonimele lexico-frazeologice sunt cele care presupun polarizarea semantică între un lexem și
o unitate frazeologică:
- aranjament ≠ claie peste grămadă; - a divulga ≠ a trece sub tăcere;
- a ascunde ≠ a da de veste; - a dojeni ≠ a ridica în slăvi;
- a calma ≠ a soate din sărite; - a despera ≠ a trage speranță;
- a cîștiga ≠ a pierde partida; - a huzuri ≠ a trage la negru cu albastru;
- a chema ≠ a pune pe fugă; - a ierta ≠ a purta pică;
123
- ignorant ≠ burduf de carte; - neatent ≠ numai ochi și urechi;
- isteț ≠ tare de cap; - a omorî ≠ a da viață;
- încet ≠ sus și tare; - public ≠ între patru ochi;
- încet ≠ ca vântul și a gândul; - a rezista ≠ a da bir cu fugiții;
- a întărâta ≠ a lăsa în pace; - a slăvi ≠ a lua la rost;
- a se întuneca ≠ a se crăpa de ziuă; - solitar ≠ umăr la umăr;
- a lăuda ≠ a-și bate joc; - a tăcea ≠ a sări cu gura;
- a munci ≠ a tăia frunze la câini; - totul ≠ niciun pic;
- normal ≠ bătut în cap;
4.5.4. Antonimele frazeologice
Antonimele frazeologice sunt cuvintele ale căror relații de opoziție se realizează între două
unități frazeologice:
- (a) avea în vedere ≠ a pierde din vedere; - a da la iveală ≠ a ține sub obroc;
- (a) avea nădejde ≠ a-și pierde speranța; - a da piept ≠ a o lua la sănătoasa;
- (a) arunca în stradă ≠ a aduna de pe drumuri; - de nimic ≠ de primă mână;
- a-și bate joc ≠ a ridica în slăvi; - niciun pic ≠ câtă frunză, câtă iarbă;
- a bate palma ≠ a strica târgul; - a se pierde cu firea ≠ a fi cu sânge rece;
- de bună-voie ≠ cu de-a sila; - a pune întrebări ≠ a da răspunsuri;
- ca vai de lume ≠ de toată isprava; - a pierde partida ≠ a avea câștig de cauză;
- ca melcul ≠ ca săgeata; - a ridica în slăvi ≠ a face albie de porci;
- când o face plopul pere ≠ cât ai clipi din ochi; - a scoate în evidență ≠ a trece sub tăcere;
- cu capul pe umeri ≠ cu capul în nori; - a știi ca pe apă ≠ a n-avea habar;
- de unul singur ≠ umăr la umăr; - a trage pe sfoară ≠ a fi tras pe sfoară;
- a duce vorba ≠ a ține secret; - trai pe vătrai ≠ trai pe sponci;
- într-o doagă ≠ cu mintea întreagă; - a trece sub tăcerea ≠ a da în vileag;
- în dușmănie ≠ cu brațele deschise; - ține piept ≠ a da bir cu fugiții;
- a da viață ≠ a pune capăt zilelor; - a-și vedea de treabă ≠ a sări cu gura;
4.5.5. Antonimele gramaticale
Antonimele gramaticale (în mică măsură de domeniul lexicului) surpind opozițiile de sens în
funcție de care se organizează categoriile gramaticale.
- la nivelul substantivului, opozițiile singular-plural și articulat hotărât-articulat nehotărât sunt
antonimice, dar nu presupun manifestări lexicale.
- acest lucru se întâmplă la adjectiv, în cadrul gradelor de comparație (comparativul de
inferioritate – comparativul se superioritate, superlativul relativ și absolut de superioritate și
inferioritate):
- mai puțin înalt ≠ mai înalt; - cel mai potrivit ≠ cel mai puțin potrivit;
- mai puțin harnic ≠ mai harnic; - foarte dotat ≠ foarte puțin dotat;
- cel mai inteligent ≠ cel mai puțin inteligent; - extrem de sensibil ≠ prea puțin sensibil;
- de domeniul lexicului sunt însă opozițiile realizate în cadrul comparației sintetice:
- insensibil ≠ hipersensibil; - încet ≠ fortism;
- nedotat ≠ supradotat; - minim ≠ maxim;
- jerpelit ≠ superelegant; - inferior ≠ superior;
- uzual ≠ rarism; - antum ≠ postum etc.
În ceea ce privește pronumele, opoziții antonimice se realizează între:
- formele de apropiere și de depărtare ale demonstrativului:
- acesta ≠ acela; - cestălalt ≠ celălalt;
- ăsta ≠ ăla; - ăstălalt ≠ ălălalt;
124
- pronumele negative și nehotărâtele cu sens totalitar:
- nimic ≠ tot; - niciunul ≠ toți;
- nimeni ≠ toți; - oricare/fiecare/oricine ≠ nimeni;
- formele cu politețea nemarcată, familiare sau peiorative și cele de reverență:
- ei (ăla) ≠ măria sa; - tălică ≠ majestatea voastră etc.
- gradele de politețe ale pronumelor personale;
La numeral pot fi menționate opozițiile primul-ultimul (de la ordinal) și cele din cadrul
categoriei aproximării:
- sub 20 ≠ peste 20; - mai puțin de 30 ≠ mai mult de 30;
- până în 25 ≠ peste 25;
La verb, opoziția antonimică este generalizată între:
- între forma negativă și cea afirmativă a acestuia:
- a citi ≠ a nu citi; - lucrat ≠ nelucrat; - văzând ≠ nevăzând;
- între forma de activ și cea de pasiv a verbelor tranzitive:
- a învinge ≠ a fi învins; - a vedea ≠ a fi văzut; - a iubi ≠ a fi iubit;
- între formele timpurilor trecute și cele ale viitorului sau ale prezentului și perfectului:
- am văzut ≠ voi vedea; - am mâncat ≠ oi mânca; - să cânt ≠ să fi cântat;
- am citit ≠ o să citesc; - am repetat ≠ voi fi repetat; - aș lucra ≠ aș fi lucrat;
4.6. PARONIMIA
Paronimele sunt cuvinte insuficient diferențiate formal (omonime imperfecte), între care,
datorită asemănării formale, apare fenomenul de confuzie semantică (atracție paronimică). Acestea
sunt cuvinte aproape identice sau foarte asemănătoare ca formă, însă diferite ca înțeles:
 original / originar  familial / familiar
 pronume / prenume  conjectură / conjunctură
Și, totuși, cuvintele asemănătoare între care nu apare confuzia semantică nu sunt paronime:
- acar / avar; - iată / iapă; - sumă / sută;
- balegă / galenă; - juca / jura; - trusă / trudă;
- cană / rană; - lamă / labă; - țar / tar;
- din /pin; - mamă / ramă; - ușor / umor;
- edec / educ; - nostru / vostru; - vază / vată;
- fată / fală; - orar / ogar; - zare / zale etc.
- gară / gură; - par / bar;
- hoț / haț; - ramă / rață;
Dubletele paronimice diferă printr-un sunet și, uneori două, dacă au un corp fonetic mai mare.
Dar există și unii lexicologi care consideră că avem de-a face cu paronime și atunci diferența este de mai
multe sunete (foneme). Atunci însă atracția paronimică este aproape exclusă. Ele sunt de două tipuri:
- lexicale (când avem diferența în lexem);
- afixale (când diferența apare în afixe, în prefixe și sufixe).
4.6.1. Paronimele lexicale
Paronimele lexicale pot avea diferența formală la inițială, în interiorul cuvintelor sau la finală,
diferența poate fi un adaos sau o metateză (schimbarea ordinii sunetelor):
- la inițială:
- alice / elice; - bizon / vizon; - hidră / vidră;
- aluzie / iluzie; - fiestă / siestă; - indemn / îndemn;
- anterior / interior; - garou / carou; - jantă / geantă;
- antropic / entropic; - giruetă / piruetă; - lampant / rampant;
- baliză / valiză; - gofra / cofra; - lector / rector;
125
- limb / nimb; - piroză / viroză; - vrac / frac;
- ilizibil / rizibil; - priză / friză; - voltă / boltă etc.;
- mojar / pojar; - râcâi / sâcâi;
- oroare / eroare; - savoare / favoare;
- în interior:
- abil / agil; - impasabil / impasibil; - peculiar / pecuniar;
- accidente / accidențe; - inapt / inept; - premoniție / premuniție;
- cromic / acronic; - infesta / infecta; - prinos / prisos;
- agapă / agată; - insidios / invidios; - protază / proteză;
- albinism / alpinism; - iriza / irita; - reambalare / reambulare;
- barou / birou; - înfiora / înviora; - recent / regent;
- blazon / bluzon; - îngloba / îngloda; - recuza / refuza;
- brec / bric; - lagună / lacună; - reflexie / reflecție;
- cabla / cabra; - langoare / lingoare; - regentă / regență;
- canulă / canură; - libret / livret; - regletă / rigletă;
- calotă / carotă; - machetă / mochetă; - relictă / relicvă;
- capitol / capitul; - mantelă / mantilă; - revendica / revindeca;
- casetă / cașetă; - marcotă / mascotă; - revolut / rezolut;
- depana / depăna; - melasă / melisă; - saulă / saună;
- destins / distins; - mesă / meșă; - scală / scară;
- dilatant / diletant; - mimoză / mimeză; - siflantă / suflantă;
- doză / duză; - modela / modera; - solidar / solitar;
- elida / eluda; - modela / modula; - splint / sprint;
- eprubetă / epruvetă; - moletă / muleta; - sudură / sutură;
- esoteric / exoteric; - morsă / mursă; - suveran / suzeran;
- eufonie / euforie; - nefrită / nevrită; - talaz / taluz;
- evalua / evolua; - nefroză / nevroză; - tapiserie / tapițerie;
- falie / folie; - nodal / nodul; - tartă / turtă;
- fisă / fișă; - noologic / neologic; - tasa / taxa;
- (a) freza / (a) friza; - novelă / nuvelă; - test / text;
- freză / friză; - nunțiu / nupțiu; - transă / tranșă;
- funeralii / funerarii; - opis / opus; - vagant / vacant;
- gera / gira; - ordonator / ordinator; - valută / volută;
- granat / granit; - pandant / pendant; - venust / vetust;
- habană / havană; - pasabil / pasibil; - zăpor / zăvor etc.
- la finală:
- acil / acin; - mangal / mangan; - rastel / raster;
- adagio / adagiu; - mandril / mandrin; - rid / rit;
- amidon / amidol; - nard / nart; - stol / stor;
- atlas / atlaz; - obol / obor; - trog / troc;
- baal / bazar; - panel / paner; - virtuos / virtuoz;
- cordom / cordon; - ponton / pontou; - vrac / vraf;
- fresco / frescă; - popas / popaz; - xilem / xilen
- magneton / magnetou; - pripon / pripor;
- prin metateză:
- aerometrie / areometrie; - jintiță / jitniță; - puls / plus;
- antinomie / antonimie; - libert / libret; - releva / revela;
- apertură / apretură; - manej / menaj; - scruta / scurta;
- cardan / cadran; - moină / noimă; - șasiu / sașiu;
- cauzal / cazual; - monogramă / nomogramă; - transparent / transperant
- corvetă / covertă; - porfir / profir;
126
- prin adaos:
- acțiune / aucțiune; - contact / contract; - plana / aplana;
- aductor / abductor; - contor / contoar; - pliat / pliant;
- ajutaj / ajustaj; - credita / acredita; - proba / aproba;
- alterație / altercație; - cupon / crupon; - radiație / radicație;
- apropia / apropria; - detraca / detracta; - refacție / refracție;
- artrită / arterită; - elipsă / eclipsă; - rondo / rondou;
- asculta / ausculta; - elită / elitră; - simula / stimula;
- ateism / asteism; - enolog / etnolog; - spic / aspic;
- avers / advers; - estival / festival; - splin / splint;
- balansor / balansoar; - imun / imund; - stringent / astringent;
- bazon / blazon; - pasaj / pansaj; - trapă / atrapă;
- cauză / clauză; - pelerin / pelegrin; - umbelă / umbrelă;
- cezură / cenzură; - piromanie / piromanție; - vedetă / vendetă etc.
4.6.2. Paronimele afixale
Paronimele afixale presupun existența aceluiași lexem și a unor prefixe sau sufixe diferite, de
regulă diferite prin unul sau două foneme:
- cu prefixe:
- abjura-adjura; - emigra-imigra; - proeminent-preeminent;
- absorbție-adsorbție; - eminent-iminent; - profera-prefera;
- abține-obține; - enerva-inerva; - pronostic-prognostic;
- aferent-eferent; - erupe-irupe; - pronume-prenume;
- afluent-efluent; - insera-însera; - propoziție-prepoziție;
- aflux-reflux; - investi-învesti; - proscrie-prescrie;
- alocuțiune-elocuțiune; - omite-emite; - preveni-proveni etc.
- emergent-imergent; - procesiune-precesiune;
- cu sufixe:
- acrofobie-acrofonie; - marțial-marțian; - penal-penar;
- actual-actuar; - medial-median; - petrolier-petrolifer;
- floral-florar; - miner-minier; - pilier-pilifer;
- izocron-izocrom; - mobiliar-mobilier; - plonjon-plonjor;
- justițial-justițiar; - omofor-omofon; - poștal-poștar;
- literal-literar; - oral-orar; - temporal-temporar;
-locatar-locator; - oval-ovar; - urinal-urinar etc.
Relația dintre sensurile paronimelor este destul de permisivă și merge de la diferență până la
echivalență totală sau parțială. Astfel, după natura relației semantice, putem distinge:
 paronime între care exista o diferență de sens:
- atlas / atlaz - corvetă / covertă
- bizon / vizon - metal / metan
 paronime între care există o relație semantică de tipul sinonimiei totale sau parțiale:
- epila / depila
- reflua / refula
 paronime între care există o relație semantică de tipul antonimiei:
- emigra / imigra
- emigrant / imigrant
Paronimele pot fi împărțite și după numărul fonemelor din care sunt alcătuite. Astfel putem
avea paronime cu număr identic de foneme și paronime cu număr diferit de foneme.
127
 paronime cu număr identic de foneme

 evalua / evolua; învederat / inveterat (unul sau mai multe foneme diferite)
 cauzal / cazual (foneme combinate)
 emigra / imigra (prefixe diferite)
 familiar / familial (sufixe diferite)
 oral / orar (rădăcină și sufixe diferite)
 paronime cu număr diferit de foneme
 apostrof / apostrofă
 eluda / elucida
 Paronime absolute și relative
Există și specialiști care consideră că diferența fonematică în cuplul paronimic nu trebuie neapărat
să fie mică (unul sau două foneme). Conform acestora, cuvinte care au corpuri fonetice diferite cu mai
mult de două foneme pot fi încadrate în categoria paronimelor. În funcție de aceste diferențe, aceștia
împart paronimele în:
 absolute (unul sau două foneme diferite): evalua / evolua (un fonem diferit); învederat /
inveterat (două foneme diferite)
 relative (trei sau mai multe unități fonetice diferite): accentuabil / accentual (trei foneme
diferite); cauzalism / cauzalitate (patru foneme diferite); montan / muntenesc (cinci foneme
diferite); amploare / amplitudine (șase foneme diferite)
Atracție paronimică
Consecința principală a formelor cvasiidentice a paronimelor este confundarea lor. Atunci când
vorbitorii nu cunosc suficient de bine sensul și originea acestora, paronimele se atrag și se
substituie. Fenomenul acesta este cunoscut sub numele de atracție paronimică sau confuzie
paronimică.
 complement / compliment: El i-a făcut un complement compliment.
 iluzie / aluzie: Mihai și-a făcut aluzii iluzii deșarte.
 dependențe / dependințe: Imobilul prezintă mai multe dependențe dependințe.
5. ERORI SEMANTICE
5.1. PLEONASMUL
5.2. TAUTOLOGIA
5.3. CONFUZIA PARONIMICĂ
6. DINAMICA VOCABULARULUI
Prin dinamica vocabularului se înțelege totalitatea schimbărilor care au loc în cadrul
ansamblului vocabularului unei limbi, aflat într-o permanentă schimbare. Dinamica vocabularului este
rezultatul unor factori care țin de progresul comunității lingvistice care folosește acel vocabular. Printre
acești factori se află și:
- evoluțiile științifice și tehnice;
- diversificarea relațiilor culturale și societale;
- transformări politice și sociale;
- relații cu alte popoare;
- schimbări care țin de mentalitate și de modul în care este percepută realitatea înconjurătoare.
Schimbările în vocabular pot fi descrise pe trei coordonate: apariția unor cuvinte, dispariția unor
cuvinte și cuvinte care-și modifică sensul.
128
6.1. Apariția unor cuvinte noi

Apariția unor noi cuvinte în vorbire este urmarea necesității de a denumi obiecte sau fenomene
noi, inexistente anterior și realizează cu ajutorul neologismelor:
 energie, febră, virus, internet, computer
6.2. Dispariția unor cuvinte
O serie de cuvinte care denumesc obiecte, acțiuni sau fenomene sunt scoase din uz deoarece
obiectul de referință al cuvintelor dispare. Aceste cuvinte devin arhaisme:
 ienicer, plăieș, spahiu, hatman, zeciuială, jalbă, jude
6.3. Cuvinte care-și modifică sensul
O serie de cuvinte din vocabular își modifică sensul, astfel că pe lângă sensul vechi dobândesc
unul sau mai multe sensuri noi:
 înțelept → trufaș
Există și cuvinte vechi care sunt înlocuite de altele noi, dar care își păstrează sensul:
 cinovnic → funcționar
6.4. Evoluția semantică a cuvintelor
Evoluția semantică are în vedera schimbările care au loc la nivelul sensului unor cuvinte.
Aceste schimbări sunt variate și realizează prin mijloace precum: expansiunea, restrângerea, degradarea,
învechirea, polarizarea.
a). Expansiunea sensului
Prin expansiunea sensului se înțelege procesul prin care are loc lărgirea sferei unui sens particular
la un sens general.
 lat. passer („vrabie”) – rom. pasăre („clasă de vertebrate”)
b). Restrângerea sensului
Restrângerea sensului este procesul invers expansiunii și care constă în reducerea sferei sensului
general la un sens particular.
 dihanie („toate ființele vii”) – dihanie („animal sălbatic”)
c). Degradarea sensului
Degradarea sensului reprezintă înlocuirea sensului vechi cu unul nou, dar inferior calitativ
primului sens.
 mitocan („locuitorul mitocului «mănăstire»”) – mitocan („om fără maniere”)
d). Înnobilarea sensului
Prin înnobilarea sensului este înțeleasă înlocuirea unui sens vechi cu altul nou, dar superior
calitativ primului sens.
 războinic („hoț, ucigaș”) – războinic („luptător, viteaz”)
e). Abstractizarea sau concretizarea sensului
Abstractizarea sau concretizarea sensului are în vedere evoluția sensului de la concret la abstract și
respectiv de la abstract la concret.
 lat. pensume („greutate cântărită”) – rom. păs (supărare, necaz)
 intrare („acțiune de a intra”) – intrare („loc de acces”)
f). Învechirea unui sens
Învechirea unuia dintre sensurile unui cuvânt este urmată de ieșirea acestuia din uz și intrarea lui
în vocabularul pasiv.
 limbă („popor”), a avea cuvânt („a avea dreptate”)
129
g). Transferul între sensul propriu și sensul figurat
 apus („asfințirea unui astru”) – apus („declin”)
h). Polarizarea sensului
Prin polarizarea sensului se înțelege apariția a două sensuri opuse în același cuvânt.
 în urma („în spate”) – în urma („mai târziu”)
i). Înlocuirea sensului învechit cu unul nou
 mișel („sărac, sărman; fricos, laș”) – mișel (josnic, ticălos)
Atunci când autorul vrea să dea o nuanţă afectivă comunicării, el se abate adesea de la exprimarea
comună, utilizând anumite forme fonetice, lexicale sau gramaticale mai puţin obişnuite. Expresivitatea
poate fi spontană, în limbajul colocvial, sau deliberată, în limbajul artistic. Între aceste două paliere ale
limbii există transferuri, de regulă dinspre cel familiar spre cel beletristic. O asemenea abatere poate
consta în utilizarea de neologisme, arhaisme, regionalisme, sinonime, omonime, antonime, paronime,
sensul propriu şi sensul figurat ale cuvintelor, termeni argotici şi de jargon. De exemplu, în lirica lui
Nichita Stănescu sunt fructificate valorile expresive ale unor termeni din argou, limbajul popular și cel
familiar: „Zicea că i-am vrăjit nasol, / că fac mișto la parastase”.
La analiza lexicului, elevii vor fi ghidaţi de un algoritm de analiză bazat, preponderent, pe
metoda statistică, ce va urmări diverse repere pentru cercetarea stilistică la nivel lexico-semantic:
- frecvenţa cuvintelor / construcţiilor dintr-o anumită categorie lexicală (neologisme,
arhaisme, regionalisme etc.) – identificarea constantelor şi variabilelor;
- câmpurile lexico-semantice – relaţionarea lexicului folosit cu semnificaţia textuală
globală;
- etimologia cuvintelor – relevanţa în planul efectelor stilistice la nivel textual;
- apartenenţa cuvintelor la fondul principal lexical sau la masa vocabularului;
- derivatele (diminutive, augmentative, peiorative etc.) – interpretarea valenţelor stilistice;
- schimbarea valorii gramaticale – relevarea efectului în plan semantico-stilistic.
La nivel semantic, predomină metodele analizei structurale şi globale, urmărindu-se astfel:
- polisemia cuvintelor utilizate – interpretarea sensurilor contextuale;
- sinonimia – analiza acumulărilor de sinonime, seriilor sinonimice etc.;
- antonimia – descrierea rolului relaţiilor semantice de opoziţie în obţinerea antitezei;
- omonimia şi paronimia – evidenţierea rolului acestora în crearea efectelor comice;
- figurile de stil – identificarea figurilor semantice şi decodarea lor.
130
Colegiul Național „Zinca Golescu” – Pitești
Catedra de Limba și literatura română
Prof. dr. Ion-Valeriu HIU
Clasa a X-a
Anul școlar 2020-2021
TESTUL 1
(LEXICOLOGIE)
A. Alegeți varianta/variantele corectă(e):1
1. Ce trăsătură caracterizează cuvintele din fondul principal?
a. lungimea cuvântului;
b. forţa de sugestie;
c. frecvenţa mare;
d. smonimia;
2. Cine a scris un studiu fundamental despre fondul principal?
a. B. P. Hasdeu;
b. Al. Graur;
c. Iorgu Iordan;
d. I. Gheţie;
3. Cuvintele 1. mamă, 2. casă, 3. cap, 4. femeie sunt din:
a. latină,
b. 1, 2, 3 latină 4. franceză,
c. 1, 2 latină, 3. italiană, 4. slavă;
d. 1, 2 latină, 3 franceză, 4. italiană;
4. Cuvintele 1. adzi, 2. câne, 3. mişel, 4. Bălgrad sunt arhaisme:
a. 1, 2, 3 fonetice, 4. lexical,
b. lexicale,
c. 1,2 fonetice, 3. semantic, 4. lexical,
d. 1,3 gramaticale, 2,4 lexicale;
5. Cuvintele 1. frundză, 2. harbuz, 3. vădană, 4. întunearec sunt:
a. arhaisme,
b. 1,2 arhaisme; 3,4 regionalisme;
c. 1,4 arhaisme, 2,3 regionalisme;
d. 1,2,3 arhaisme, 4 regionalism;
6. Cuvintele 1. fetili, 2. ei cântase, 3. grije. 4. cuvente sunt:
a. 1,2 arhaisme, 3,4 regionalisme;
b. 1,2,3 regionalisme, 4. arhaism;
c. 1,3 regionalisme, 2. arhaism, 4. cuvânt argotic;
d. arhaisme;
7. Seriile 1. olac-curier, 2. polcovmc-colonel, 3. ostrov-insulă, 4. cinovnic-funcţionar sunt:
a. arhaism-neologisim,
b. cuvânt din vechiul fond-cuvânt din fondul principal,
c. cuvânt din masa vocabularului - neologism din italiană;
d. sinonime parţiale;
8. Cuvântul maşteră înseamnă:
a. mamă bună,
b. mamă vitregă,
c. mamă urâtă şi rea;
d. mamă care şi-a abandonat copiii;
9. Expresia, de haram înseamnă:
a. de pomană,
b. foarte scump,
c. deosebit,
d. cu indiferenţă;
1
Aplicațiile sunt preluate din Mihaela GĂITĂNARU și Ștefan GĂITĂNARU, Limba română – Fonetică, Vocabular, Gramatică
– 600 de teste grilă, Editura Tempora, 2002, p. 13-26
131
10. Expresia a da de şugubină înseamnă:
a. a plăti taxa celibatului,
b. a suporta o răzbunare,
c. a suporta o nedreptate;
d. a se face de ruşine.
11. Cuvintele corner, faleză, clovn, şurub, tenis sunt din:
a. engleză, franceză, engleză, germană, engleză;
b. engleză, italiană, engleză, germană, italiană;
c. engleză, engleză, germană, franceză, franceză,
d. engleză, germană, franceză, engleză, engleză;
12. Cuvintele matrafox, afront, lovele, şarmantă, partitură sunt:
a. argou, argou, jargon, neologism, neologism
b. argou, jargon, argou, jargon, neologism;
c. neologism, jargon, argou, neologism, neologism;
d. argou, argou, argou, jargon, jargon.
13. Perechile afin (arbust)-afin (rudă), vid-arhiplin, ochi (organ)-ochi (de apă) sunt:
a. polisemantice, antonime, omonime;
b. polisemantice, antonime, polisemantice;
c. omonime, antonime, polisemantice;
d. omonime, antonime, omonime;
14. Cuvintele arbore, copac, pom sunt:
a. sinonime lexico-frazeologice;
b. cuvinte diferite;
c. sinonime totale;
d. sinonime;
15. Perechile a-şi aminti - a-şi aduce aminte; a fugi - a spăla putina; atenţie - băgare de seamă sunt:
a. sinonime lexico-frazeologice;
b. locuţiuni;
c. expresii frazeologice;
d. expresii idiolectale;
16. Perechile 1. garou-carou, 2. fată-fală, 3, giruetă-piruetă, 4. cană-rană sunt:
a. cuvinte diferite;
b. paronime;
c. 1,2 paronime, 3,4 cuvinte diferite;
d. 1,3 paronime; 2,4 cuvinte diferite;
17. Alegeţi antonimul lexical neologic pentru cuvântul a învia:
a. a muri;
b. a da ortul popii;
c. a deceda,
d. a da în primire;
18. În care pereche avem antonime afixale?
a. inspira-expira;
b. băiat-băieţandru;
c. babă-băboi;
d. fag-făget;
19. Care cuvinte sunt paronime afixale?
a. indemn-îndemn;
b. abţine-obţine;
c. alice-elice;
d. supune - suprapune;
20. În propoziţiile 1. Ţi-am făcut un bine; 2. Eşti un nimic; 3. Cât rău a făcut cuvintele subliniate sunt:
a. 1 adverb, 2 pronume, 3 adjectiv;
b. 1,2 substantive, 3 adverb;
c. 1 substantiv, 2 pronume, 3 adverb;
d. substantive;
132
Clasa a X-a
TESTUL 2
(LEXICOLOGIE)
21. Cuvintele matriţă, cicatriza, eclatant sunt:
a. neologism, neologism, barbarism;
b. neologisme;
c. din germană, germană, engleză;
d. neologisme franţuzeşti;
22. Expresia a duce o viaţă de câine este:
a. neologică;
b. din vechiul fond;
c. grupare liberă de cuvinte,
d. expresie idiomatică;
23. Cuvintele broască (animal) - broască (încuietoare) şi cap (parte a corpului) - cap (promontoriu) sunt:
a. omonime;
b. polisemantice;
c. omonime, polisemantice,
d. omografe;
24. Cuvintele bob-boabe / bob-boburi, car-cari /car-care şi rom/rom-romi sunt:
a. polisemantice;
b. omonime totale,
c. omonime parţiale,
d. omografe;
25. Expresiile alună de pâmânt = arahidă, piatră de var = calcar, literă mare — majusculă sunt:
a. sinonime totale;
b. locuţiuni substantivale;
c. sinonime lexico-frazeologice,
d. sinonime parţiale;
26. Cuvintele 1. întinerit, 2. dezangajat, 3. auz, 4. miros sunt:
a. derivate;
b. 1,2 derivate, 3,4 nederivate:
c. 1,2 compuse, 3.4. simple
d. 1,3,4 simple, 2 derivat;
27. Cuvintele 1. cadran-cardan, 2. monogramă-nomogramă, 3. elipsă-eclipsă sunt :
a. 1,2 paronime, 3 cuvinte diferite;
b. 1,2 cuvinte diferite, 3 paronime;
c. 1,3 paronime, 2 cuvinte diferite,
d. paronime;
28. Cuvintele 1. cocostârc, 2. Din 3. bucălat, 4. însumi sunt:
a. 1,3 simple, 2,4 compuse;
b. compuse;
c. 2,4 simple, 1,3 compuse,
d. simple;
29. Cuvintele 1. răul, 2. "şi", 3. un nimeni sunt:
a. substantive;
b. substantiv, conjuncţie, pronume;
c. 1,3 substantive, 2. conjuncţie,
d. adjectiv, conjuncţie, pronume;
30. Care dintre expresiile următoare sunt neadecvate?
2
133
a. locuţiune numerală,
b. pronume de întărire simplu;
c. antonime frazeologice,
d. sinonime frazeologice;
31. Cuvintele 1. set, 2. şut, 3. duză, 4. ventil, 5. libelulă, 6. microbuz sunt:
a. 1,3,5 din franceză; 2,4 din germană, 6 din engleză;
b. 1,2 din engleză; 3,4 din germană; 5,6 din franceză.;
c. 1,5 din franceză; 3,4 din. germană; 2,6 din engleză;
d. 1,2,3,4 din engleză, 5,6 franceză;
32. Expresia a lupta contra morilor de vânt este:
a. din vechiul fond;
b. neologică;
c. grupare liberă de cuvinte;
33. Cuvintele 1. fiolă, 2. absolvent, 3. maseur sunt:
a. cuvinte din vechiul fond;
b. neologice;
c. neologice şi argotice,
d. 1,2 neologisme, 3. cuvânt argotic;
34. Seriile drept (direct) - drept (sistem juridic); baie (cadă) - baie (staţiune balneară) şi ţintă (cui mic) - ţintă
(scop) sunt:
a. omonime,
b. polisemantice;
c. omonime totale;
d. omografe;
35. Cuvintele nume (sg) - nume (pl); un (adj.) - un (art.), (un) pom -(unui) pom sunt:
a. omonime totale;
b. omonime lexicale;
c. omonime parţiale;
d. omonime gramaticale;
36. Cuvintele ceas, pendulă, orologiu sunt:
b. sinonime parţiale;
c. sinonime totale;
d. cuvinte diferite;
37. Seriile asupritor - exploatator - persecutor sunt:
a. sinonime lexicale,
b. sinonime afixale,
c. smonime totale,
d. sinonime afixale parţiale;
38. Seriile discrepanţă - distonantă - discordanţă sunt:
b. sinonime totale,
c. smonime afixale;
d. sinonime afixale parţiale;
39. Seriile indisciplină - neascultare, disproporţionat - asimetric, eronat - inexact sunt:
b. sinonime afixale,
c. sinonime totale;
d. sinonime afixale totale;
40. Care dintre expresiile de mai jos realizează sinonimia frazeologică cu expresia la pastele cailor:
a. niciodată,
b. la dracu'n praznic,
c. la sfăntu'aşteaptă ;
d. până-n pânzele albe.
134
Clasa a X-a
TESTUL 3
(LEXICOLOGIE)
41. Cuvintele 1. agru, 2. scriptură, 3. un copaci, 4. crângure sunt:
a. arhaisme lexicale;
b. arhaisme gramaticale;
c. 1,2 arhaisme lexicale; 3,4 arhaisme gramaticale;
d. 1,2,3 arhaisme lexicale, 4 arhaism gramatical;
42. Cuvintele 1. frace, 2. carce. 3. uşe, 4. harbuz sunt:
a. 1,2 cuvinte greşit scrise; 3. reg. fonetic, 4. reg. lexical;
b. 1,2,3 regionalisme fonetice, 4. reg. lexical;
c. 1,2 reg. fonetice; 3. cuvânt greşit scris, 4. regionalism lexical;
d. 1,2 regionalism fonetic, 3,4 regionalism lexical;
43. Arhaismele evghenicos, catagrafie şi vistavoi sunt echivalate de:
a. credincios, cartografie, vestitor;
b. evlavios, scriere atentă, ordonanţă;
c. nobil, recensământ, ordonanţă;
d. nobil, cartografie, ordonanţă;
44. Neologismele anchiloză, luxaţie, echimoză înseamnă:
a. ruptură, înţepenire, umflătură;
b. înţepenire, scrântire, vânătaie;
c. răsucire, întindere, zgârietură;
d. înţepenire, ruptură, umflătură;
45. Cuvintele 1. mişmaş, 2. şaibă, 3. diblă sunt:
a. argotice,
b. 1,3 argotice; 2. neologism;
c. neologice şi argotice;
d. 1,2 neologism, 3. argotic;
46. Cuvintele 1. maşer, 2. efasa, 3. plezanterie, 4. parol sunt:
a. 1,2.3 elemente de jargon, 4. barbarism.;
b. 1,4 elemente de jargon, 2. neologism german, 3. neologism, francez;
c. elemente de jargon;
d. 1,4, elemente de jargon, 2,3 barbarisme;
47. Cuvintele 1. paharnic şi 2. bulion sunt:
a. cuvinte din vechiul fond,
b. 1. arhaism, 2. neologism italian;
c. 1. arhaism şi cuvânt argotic, 2. neologism şi cuvânt argotic;
d. arhaisme şi cuvinte argotice;
48. Din ce limbă sunt neologismele transplant, şină, criblură, revistă?
a. engleză, germană., franceză, italiană,
b. franceză italiană, franceză, italiană,
c. engleză, engleză, franceză, franceză;
d. engleză, engleză, italiană, italiană;
49. Cuvintele mărinimie şi alăpta sunt:
b. preluate din franceză;
c. împrumutate din franceză, germană;
d. preluate din italiană;
3
135
50. Regionalismele foaie, pițiga, piroti au următoarele sensuri:
a. burduf, a chioti, a aprinde;
b. burtă, a ciupi, a dormita;
c. umflătură, a ţipa, a pironi,
d. fustă, ţipa, zăcea;
51. Sensul cuvântului frugal este:
a. sobru;
b. şters, tocit, nelucrat;
c. puţin şi simplu;
d. fragil;
52. Sensurile arhaismelor 1. stelământ, 2. obraz, 3. înrâurire sunt:
a. 1. covor de stele, 2. chip, 3. flux;
b. 1. astronomie, 2. persoană, 3. influenţă;
c. 1. constelaţie, 2. faţă, 3. confluenţă;
d. salbă, chip, influenţă,
53. Cuvintele tezaur, scadenţă, spital sunt neologisme din:
a. italiană, germană, engleză,
b. latină, italiană, germană;
c. italiană, italiană, germană;
d. latină, germană, germană;
54. Expresia lună de miere este din:
a. germană,
b. latină,
c. italiană
d. franceză.
55. Cuvintele pantof, poantă, poliţie sunt din:
a. germană, franceză, rusă;
b. franceză, franceză, germană;
c. germană, engleză, germană;
d. franceză, rusă, rusă;
56. Cuvintele singurătate, porumbişte, reprimire sunt:
b. formaţii neologice interne;
c. cuvinte derivate vechi;
d. împrumutări;
57. Cuvintele aprod, paharnic, ţeapă sunt:
a. cuvinte din fondul latin;
b. cuvinte argotice;
c. arhaisme lexicale;
d. neologisme;
58. Cuvintele 1. micropsihie, 2. edulcora, 3. hallo sunt:
a. neologisme din latină, franceză, engleză;
b. elemente de jargon;
c. 1,2 neologisme, 3. jargon;
d. 1 neologism, 2 argou, 3 jargon;
59. Perechile 1. bande-benzi; 2. hani-hanuri, 3. învăţătoare (sg.) -învăţătoare (pl) sunt:
a. omonime lexicale;
b. 1,2 omonime lexicale parţiale, 3. omonime gramaticale;
c. 1. omonime parţiale, 2. cuvinte diferite, 3. omonime gramaticale;
d. omonime parţiale;
60. Cuvintele 1. fragrant, 2. androgin, 3. fortuit înseamnă:
a. parfumat, hermafrodit, întâmplător;
b. evident, cu caractere masculine, obligat;
c. neechivoc, totalitatea staminelor, destinat;
d. iritant, combinat, întâmplător;
136
Clasa a X-a
TESTUL 4
(LEXICOLOGIE)
61. Arhaismele sunt cuvinte:
a. dispărute din limbă,
b. conservate de texte vechi, de dialecte, de texte istorice şi beletristice;
c. dispărute din vocabularul activ;
d. inutilizabile;
62. Cuvintele 1. bardză, 2. pântre, 3 şpil sunt:
a. arh., reg., elem. de argou;
b. 1,2 arhaisme, 3 neologism;
c. arhaisme;
d. arh., arh., elem. de argou;
63. Cuvintele 1. cădea, 2. ceaslov, 3. activist sunt din:
a. franceză, rusă, rusă;
b. lat., slava veche, rusă;
c. lat., bulgară, rusă;
d. latină, rusă, franceză;
64. Care părţi de vorbire sunt mai numeroase în fondul principal?
a. subst. şi pron;
b. subst. şi verbele;
c. subst. şi adj.;
d. conjuncţiile şi prepoziţiile;
65. Cuvintele 1. întunearec, 2. mişel, 3. păcurar sunt:
a. arhaisme,
b. 1. arh., 2,3 cuvinte actuale,
c. 1,2 arhaism, 3 neologism,
d. 1 regionalism, 2,3 arhaisme;
66. Expresiile 1. ei zice, 2. eu râz, 3. ţâind sunt:
a. 1 greşită, 2, 3 populare;
b. regionale,
c. licenţe poetice;
d. 1,2 arhaism, 3 regionalism;
67. Expresia a umbla lipca înseamnă:
a. a dori mult,
b. a vagabonda,
c. a călători;
d. a zburda;
68. Cuvintele 1. magistru, 2. mizer, 3. festiv sunt din:
a. latina savantă,
b. 1 lat, 2,3 franceză;
c. 1 lat., 2, franceză, 3 italiană;
d. italiană;
69. Expresia în ceea ce priveşte este:
b. expresie idiomatică;
c. preluată din germană;
d. preluată din franceză;
4
137
70. Cuvintele 1. ghem, 2. gol, 3. golf sunt din:
a. engleză;
b. latină şi slavă;
c. 1. latină, engleză; 2. slavă, engleză, 3. franceză, engleză;
d. italiană;
71. Care dintre cuvintele următoare este corect accentuat:
a. caracter;
b. sever;
c. mătur;
d. radar;
72. Care expresie este greşită:
a. problemă uşoară de rezolvat;
b. munţi greu de urcat;
c. listă uşor de făcut;
d. copii nou-născuţi;
73. Care dintre formele 1. miner, 2. minier este corectă:
a. 1;
b. 2;
c. niciuna;
d. 1,2;
74. Ce sens au paronimele cuvintelor învederat şi clauză:
a. evident, înţelegere,
b. bătrân, motiv;
c. evident, presupunere;
d. clar, dispoziţie dintr-o convenție.
75. Sunt corecte toate formele din seria:
a. corigent, binoclu, rugby;
b. corijent, benoclu, rugbi;
c. corigent, binoclu, rugbi;
d. corigent, binoclu, rugby;
76. Cuvintele recuzită, dictat, unicat sunt din:
a. franceză,
b. germană;
c. engleză;
d. italiană;
77. Ce caracterizează un cuvânt din vocabularul fundamental:
a. polisemia;
b. frecvenţa şi caracterul de noutate;
c. sensul abstract;
d. lungimea;
78. Cuvintele a bleza, micropsihie, musiu sunt:
a. argou;
b. jargon;
c. argou şi jargon;
d. neologisme franţuzeşti;
79. Cuvintele politețe, poştă, steag sunt din:
a. germană;
b. franceză;
c. rusă;
d. engleză;
80. Expresiile ca melcul şi ca vântul şi ca gândul sunt:
a. sinonime;
b. antonime;
c. expresii diferite;
d. grupări libere diferite;
138
Clasa a X-a
TESTUL 5
(LEXICOLOGIE)
81. Perechile 1. edec-educ, 2. uşor-umor, 3. gofra-cofra, 4. limb-nimb sunt:
a. cuv. diferite;
b. 1,4 cuvinte diferite, 2,3 paronime;
c. 1.2 cuv. diferite, 3,4 paronime,
d. paronime;
82. Perechile 1 aerob-anaerob, 2. ateism-asteism sunt:
a. antonime,
b. l. antonime, 2. paronime;
c. paronime;
83. Care din următoarele cuvinte 1. ban, 2. pol, 3. scai, 4. pom prezintă perechi omonimice?
a. 1,2,4;
b. 1,2,3;
c. 1,2;
d. 1,2,3,4;
84. Perechile 1 .bancă-bancă, 2. ierbar-ierbar, 3. remiza-remiza sunt:
a. 1,2,3 omonime lexicale;
b. 1,2 omonime lexicale, 3 omografe;
c. 1,2 omonime, 3 cuvânt repetat;
d. omografe;
85. Perechile 1. defavorabil-nefavorabil, 2. bordei-colibă, 3 bivalent-divalent sunt sinonime:
a. totale,
b. 1,3 afixale, 2 parţiale;
c. 1,2 sinonime lexicale, 3 cuvinte diferite;
d. 1 lexical, 2,3 parţiale;
86. Prefixele din perechile dotat-supradotat, sensibil-hipersensibil, cunoscut-arhicunoscut au valoare:
a. lexicală,
b. gramaticală,
c. marchează antonimii parţiale;
d. realizează derivarea parasintetică;
87. Care dintre expresiile de mai jos formează sinonimie lexico-frazeologică cu expresia cu picioarele pe pământ:
a. realist,
b. cu capul pe umeri,
c. cu capul în nori,
d. fără minte
88. Care dintre cuvintele 1. altar, 2. caroserie, 3 chiriaş, 4. parchet sunt şi argotice?
a. toate,
b. 1,2;
c. 2,3;
d. 1,2,3;
89. Care este sensul expresiei a vărsa mălaiul ?
a. a mitui,
b. a face o încurcătură,
c. a se zăpăci;
d. a fi dezordonat;
5
139
90. Expresia a spăla, putina este:
a. locuţiune verbală,
b. grupare liberă de cuvinte,
c. şi una şi alta;
91. Fondul principal de cuvinte conţine şi:
a. neologisme,
b. regionalisme,
c. nici uita nici alta;
d. arhaisme;
92. Cuvintele carte, limbă, săruta sunt:
a. cuvinte actuale,
b. arhaisme,
d. regionalisme;
93. Cuvintele 1. armă, 2. Bălgrad, 3. Dulgopol sunt:
a. arhaisme,
b. 1,2 arhaisme, 3. cuvânt actual;
c. 1,3 arhaisme lexicale, 2. arhaism fonetic;
d. 1,2 regionalisme, 3 arhaism;
94. Cuvintele 1. agud, 2. harbuz, 3. a hori sunt:
a. 1,3 arhaisme, 2 regionalism;
b. 1,3 regionalisme, 2 arhaism;
c. 1 arhaism 2,3 regionalisme;
d. regionalisme
95. Cuvintele 1. rigă, 2. ostrov, 3. olac, 4. cinovnic sunt:
a. regionalisme,
b. arhaisme,
c. l ,2.3 regionalisme, 4. arhaism;
d. 1.2 regionalisme, 3,4 arhaisme;
96. Expresiile 1. prezenţă de spirit, 2. a pierde din vedere, 3. a trage mâna sunt:
a. preluate din franceză,
b. grupări libere de cuvinte,
c. 1,2 preluate clin franceză, 3 grupare liberă;
d. preluate din italiană;
97. Formațiile; 1. a face act de prezenţă, 2.câine-lup, 3.nou-născut sunt:
a. formaţii interne,
b. după model franţuzesc,
c. 1. grupare liberă de cuvinte, 2,3 formate după structuri româneşti;
d. grupări libere;
98. Care dintre seriile următoare conţine cele mai multe elemente de argou:
a. gargară, curcan, verdeaţă;
b. ciripi, cântec, acompaniament;
c. tron, ecologist, eşec:
d. casă, bord, caroserie;
99. Cuvântul carte este:
a. arhaism,
b. cuvânt polisemantic,
d. monosemantic;
100. Care dintre cuvintele 1. moş, 2. enervare, 3. bunăvoinţă sunt derivate:
a. 2;
b. 1,2;
c. 2,3;
d. toate;
140
Clasa a X-a
TESTUL 6
(LEXICOLOGIE)
101. Perechile 1. pelerin-pelegrin; 2. moral-imoral; 3. vedetă-vendetă sunt:
a. 1,3 paronime, 2. antonime;
b. paronime;
c. 1. paronime, 2. antonime, 3. cuvinte diferite,
102. Care dintre perechile următoare sunt sinonime frazeologice: 1. a se sinucide - a-şi lua viaţa; 2. a-şi lua viaţa -
a-şi pune capăt zilelor?
a. 1,2;
b. 2;
c. 1;
d. niciuna;
103. Care sunt sinonimele neologice pentru cuvintele galic, damblagi, dăunător:
a. celt, paraliza, toxic;
b. celt, paraliza, otrăvitor;
c. franţuzesc, traumatiza, otrăvitor;
d. franţuzesc, paraliza, nociv;
104. În expresiile 1. O să vedem noi; 2. a luat- o la sănătoasa; 3. O, ce mare eşti! care dintre cuvintele subliniate
sunt fără funcţie sintactică?
a. 2,3,
b. 1,2;
c. toate;
d. niciunul;
105. Expresiile: 1. barem-barem, 2. masa-masa, 3. baton-baton sunt:
a. 1,2 omonime, 3. cuvinte identice;
b. 1 omonime, 2, 3 cuvinte identice,
c. omonime;
d. cuvinte identice;
106. Cuvântul drept poate fi:
a. substantiv;
b. substantiv şi adjectiv,
c. substantiv, adjectiv, adverb;
d. adjectiv, adverb;
107. Perechile 1, cânt-cânt, 2. învăţ-învăţ; 3. simţ-simţ sunt:
a. cuvinte identice;
b. verbe-substantive nederivate;
d. omonime totale;
108. Care dintre perechile următoare nu reprezintă cuvinte polisemantice?
a. aparat (digestiv) - aparat (de radio);
b. toc (de uşă) - toc (de pantof);
c. drept (juridic) - drept (care nu e strâmb);
d. cap (parte a corpului)-cap (promontoriu);
109. Expresia argotică a-i ploua gura înseamnă:
a. a bârfi;
b. a înjura;
c. a ocări;
d. a pofti;
6
141
110. Cuvintele vivace, cocs, blam sunt:
a. italiană, germană, franceză;
b. italiană, germană, italiană;
c. latină, germană, germană;
d. italiană, franceză, franceză.
111. Arhaismele sunt cuvinte vechi care:
a. au dispărut definitiv din limbă,
b. se mai folosesc în anumite dialecte;
c. sunt folosite în diferite ştiinţe şi în artă;
d. nu se mai folosesc de mult;
112. Cuvintele prost şi rost sunt:
a. arhaisme;
b. cuvinte actuale;
d. regionalisme;
113. Cuvintele dulşe, frace, gioc sunt:
a. arhaisme,
b. regionalisme,
d. arhaism, arhaism, regionalism;
114. Cuvintele gir, valută, studia sunt neologisme din:
a. franceză,
b. latină,
c. germană;
d. italiană;
115. Cuvintele fumoar, microbuz, poantă sunt neologisme din:
a. franceză,
b. italiană,
c. germană,
d. rusă;
116. Cuvintele apă tare, dreptunghi, locotenent sunt:
a. formaţii interne;
b. după model franţuzesc;
c. cuvinte internaţionale;
d. după model italienesc;
117. Expresiile fiu natural, încălzire centrală, materie cenuşie sunt:
a. grupări libere de cuvinte;
b. expresii după model franţuzesc;
c. locuţiuni de formaţie internă;
d. expresii după model german;
118. Care dintre perechile următoare reprezintă omonime totale?
a. leu (animal) - leu (ban);
b. veselă - veselă;
c. dar (conj.) - dar (cadou);
d. par (bucată de lemn) - par (adjectiv);
119. Care dintre perechile următoare sunt sinonime totale:
a. ascensor -lift;
b. salariu - soldă;
c. casă - colibă;
d. copac -pom;
120. Formele (el) lucrează - lucrează, (eu) dau - (ei) dau sunt:
a. omonime;
b. sinonime;
c. diferite;
d. sinonime gramaticale;
142
Clasa a X-a
TESTUL 7
(LEXICOLOGIE)
121. Care dintre seriile următoare conţine numai cuvinte din vocabularul fundamental?
a. casă, fereastră, lele, iepure;
b. vară, soră, mamă, hulub;
c. copil, om, maşină, seară;
d. raclă, scaun, harbuz, doctor;
122. Care din seriile următoare conţine numai cuvinte din masa vocabularului:
a. devia, lele, cămaşă, zăpuşeală;
b. matriţă, fasung, curechi, poloboc;
c. stolnic, uşă, druşcă, faur;
d. brâncă, ceaslov, vădană, profesor.
123. Care din seriile următoare conţine numai arhaisme:
a. păcură, buche, pravilă, berbece;
b. câne, copil, giude, mişel;
c. Bălgrad, faur, carte, masă;
d. arină, cuvente, a merge, izvod.
124. Care din seriile următoare conţine numai regionalisme:
a. laptili, foaie, domn, gioc;
b. golumb, hăla, ciozvârtă, traje;
c. agud, piparcă, a zace, pişcura;
d. ginerică, casili, cimitir, farbă.
125. Care dintre seriile următoare conţine numai neologisme:
a. biblie, colocviu, clovn, om;
b. baschet, smoching, desant, ambigen;
c. computer, antet, activist, floare;
d. golf, meci, huligan, inimă;
126. Care dintre seriile următoare nu conţine numai cuvinte argotice:
a. trotilat, cafti, curcan, gargară;
b. mangli, devlă, şucar, a îmbulina;
c. gagiu, bambilici, şustă, a hali;
c. mahăr, belfer, servită, afront;
d. cadână, caraliu, marafeţi, lovele;
127. Care dinte seriile următoare conţine numai elemente de jargon:
a. bon-ton, cecitate, edulcora, mașer;
b. micropsihie, afront, cabină, ok;
c. bye-bye, mersi, parol, eşarfă;
d. eflora, şarmant, butic, cortină;
128. Care dintre seriile armatoare conţin numai perechi paronimice:
a. mangan-mangal, abţine-obţine, nostru-vostru;
b. locatar-locator, izocron-izocrom, zale-zare;
c. calotă-carotă, pronostic-prognostic, mamă-mană;
d. marcotă-mascotă, manej-menaj, gera-gira;
129. Care dintre seriile următoare conţine numai cuvinte derivate:
a. auz, alun, învăţ, a reda;
b. încredere, prun, corp. regal;
c. a repeta, miros, timp, temporal;
d. lupoaică, a evaza, radical, luft.
7
143
130. Care dintre seriile următoare conţine numai cuvinte compuse:
a. cocostârc, uligaie, aeronavă, dintre;
b. aprozar, ceasornic, primăvară, simţământ;
c. douăzeci, sinucigaş, actualmente, binevoi;
d. ham-ham, prin, cuminte, reglaj;
131. Care dintre cuvintele 1. nemernic, 2, distins, 3. distant este format prin derivare:
a. 3;
b. 1;
c. nici unul;
d. 2;
132. Care cuvânt nu este corect:
a. preşedinţie;
b. frustra;
c. dividend;
d. juristconsult;
133. Care dintre expresiile următoare nu se referă la un arhaism sintactic:
a. dativ posesiv;
b. dativ etic;
c. dativ adnominal;
d. dativ locativ;
134. Care dintre seriile următoare conţine numai neologisme italieneşti:
a. chitară, trio, fascism;
b. tenor, capodoperă, gater;
c. microbuz, basorelief, acont;
d. valută, fiasco, fasung;
135. Perechile 1. a amenda - a amenda, 2. carieră - carieră, 3. muşchi-muşchi sunt:
a. omonime;
b. polisemantice;
c. 1,2 omonime, 3. cuvinte identice;
d. 1 omonime, 2,3 polisemantice;
136. Expresiile mai puţin înalt - măi scund, foarte plin - arhiplin, o treime - de trei ori mai puţin sunt:
a. sinonime gramaticale;
b. smonime lexico-frazeologice;
c. sinonime lexicale;
d. sinonime frazeologice;
137. Expresiile 1. cât ai bate din palme - cât. ai clipi din ochi; 2. a da bir cu fugiţii —a o lua la sănătoasa, 3.
repede ca melcul sunt:
a. 1,2 sinonime frazeologice, 3. antonime;
b. expresii idiomatice;
c. locuţiuni adverbiale;
d. sinonime lexico-frazeologice;
138. Cuvintele 1. pronume-prenume, 2. locatar-locator, 3. propoziţie-prepoziţie sunt:
a. paronime;
b. 1,3 cuvinte diferite, 2. paronime,
c. cuvinte diferite;
d. 1 paronime, 2,3 cuvinte diferite;
139. Cuvintele lungan, cărţoi, băietan, 2. cojocel, drăguţ, grădiniţă, 3. cizmar, făptaş, scandalagiu, conţin sufixe:
a. augmentative, diminutivale, de agent;
b. substantivale şi adverbiale;
c. adjectivale şi adverbiale;
d. adjectivale;
140. Cuvintele subliniate din expresiile 1. A luat un zece, 2. fiecare sută 3. El face opturi sunt:
a. numerale;
b. substantive;
c. conversiuni în numerale,
d. 1 numerale, 2,3 substantive;
144
Clasa a X-a
TESTUL 8
(LEXICOLOGIE)
141. Care dintre expresiile următoare sunt corecte:
a. forţă motrică;
b. a rămas pe geantă;
c. minor delincvent;
d. echivalenţă valorică;
142. Care dintre expresiile următoare sunt corecte:
a. oprobiu public;
b. repercusiuni grave;
c. final cu happy-end;
d. mai intim;
143. Marcaţi seria care conţine toate cuvintele corecte:
a. premiză, intenţie, intrepid;
b. somnieră, evanescenţă, lipom;
c. ferăstrău, convicţiune, sesiune;
d. seziune, galantom, pricomigdală;
144. Alegeţi expresia corectă:
a. atari oameni;
b. coarne boureşti;
c. valoare echivalentă;
d. a ameliora în bine;
145. Care dintre seriile următoare are o expresie nepleonastică:
a. etnogeneza poporului, gastrită la stomac;
b. conlucrare şi colaborare, unanimă a tuturor;
c. cartografierea hărţilor, alcoolemie avansată;
d. a asigura securitatea, emulaţie în întrecere;
146. Care serie conţine numai cuvinte corecte:
a. funeralii, marşarier, fratricid;
b. binoclu, corijent, paleativ;
c. antecameră, muşchetar, juvaer;
d. percepi, excroc, areopag;
147. Corect este:
a. decreptitudine;
b. excroc,
c. contoar;
d. escortă;
148. Care dintre seriile următoare conţine un cuvânt greşit:
a. enerva-inerva;
b. învesti-investi;
c. premiză-premisă;
d. eminent- iminent;
149. Care serie conţine numai cuvinte corecte:
a. voliţional, incarna, ateroscleroză;
b. bacnotă, voluţional, bluginşi;
c. neurită, contoar, excadron;
d. arterioscleroză, acţibild, exchibiţie;
8
145
150. Care serie conţine toate cuvintele corecte:
a. bleumaren, habitacul, genoflexiune;
b. sacrosant, aeropag, acţibild;
c. exhibiţie, asambla, itinerant;
d. antecameră, marşalier, profunziune;
151. Verbele a datori (se datoreşte) şi 2. a datora (se datorează) au sensul de:
a. a fi dator;
b. a fi cauza a ceva;
c. 1. a fi cauza a ceva, 1. a fi dator;
d. 1 a, fi dator, 2 a fi cauza a ceva;
152. Sensul cuvântului intrepid este:
a. întreprinzător;
b. abil, cu iniţiativă;
c. intermediar;
d. curajos, care nu tremură;
153. Dintre formele 1. escadrilă, escadron, escalada, escortă; 2. excadrilă, excadron, excalada, excortă sunt
corecte:
a. 1;
b. 2;
c. 1,2;
d. nici una;
154. Precizaţi neologismele pentru blagoslovi, deplânge, consfinţi:
a. binecuvânta, compătimi, consimţi;
b. felicita, deplora, consacra;
c. felicita, deplora, consacra;
d. binecuvânta, deplora, consacra;
155. Care sunt sensurile vechi ale cuvintelor mitocan şi mişel:
a. locuitor al unui mitoc (mănăstire mică), sărac;
b. prost crescut, fără caracter;
c. bădăran, imoral;
d. sărac cu duhul;
156. Care sunt sensurile cuvintelor specios, fortuit, vindicativ:
a. special, forţat, învingător;
b. amăgitor, obligat, răzbunător;
c. amăgitor, forţat, învingător;
d. amăgitor, întâmplător, răzbunător;
157. Sensurile cuvintelor esoteric, exoteric sunt:
a. secret, public;
b. exotic, curios;
c. secret, fără interes;
d. discret, exotic;
158. Cuvintele bestiar - bestial sunt:
a. sinonime;
b. paronime;
c. polisemantice;
159. Cuvintele învederat-înveterat sunt:
a. sinonime;
b. paronime;
c. reprezintă un singur cuvânt;
160. Paronimele cuvintelor a gera, flagrant au sensul de:
a. a garanta, puternic mirositor;
b. a conduce, surprins;
c. a garanta, evident;
d. a conduce, evident;
146
Clasa a X-a
TESTUL 9
(LEXICOLOGIE)
161. Perechile lizibil - ilizibil, moral - amoral sunt:
a. sinonime;
b. paronime;
c. antonime;
162. Dintre formele tapiserie, tapiţerie corecte sunt:
a. prima;
b. a doua;
c. nici una;
d. ambele;
163. Care dintre seriile următoare nu conţine pleonasme:
a. protagonist principal, ameliorat în bine;
b. glicemie în sânge, prevenirea profilaxiei;
c. privire retro, folclor autentic;
d. a bifurca în două, ortografiere corectă;
164. Care dintre seriile următoare nu conţine pleonasme:
a. a convieţui împreună, ortografiază corect;
b. a cronometra timpul, emulaţie în întrecere;
c. a urca progresiv, a reveni la sursă;
d. a aduce aportul, restanţă din urmă;
165. Care cuvinte constituie baza de plecare în următoarele derivări: 1. blestem, cuget, plac, alint; 2. blestema,
cugeta, plăcea, alinta:
a. 1;
b. 2;
c.1 sau 2;
d. niciuna.
166. Care dintre seriile următoare sunt corect accentuate: 1. adulter, facsimil, simbol; 2. adulter, facsimil, simbol:
a. 1;
b. 2;
c. ambele;
d. la 1 primul, la 2 celelalte;
167. Care sunt echivalentele frazeologice pentru: epitaf, escalator, vitriol:
a. inscripţie, urcător, turnesol;
b. inscripţie funerară, scară rulantă, acid sulfuric;
c. epilog, progresiv, acid sulfuric;
d. testament, escavator, apă tare;
168. Ce sunt următoarele cuvinte: prof, foto, cinema, metro:
a. elemente de argou,
b. cuvinte trunchiate;
d. elemente de jargon;
169. Cuvintele cauzal - cazual, transparent- transperant, corvetă-covertă sunt:
a. paronime;
c. cuvinte înrudite;
d. sinonime;
9
147
170. Cuvintele morbiditate, solicitudine înseamnă:
a. îmbolnăvire, grijă exagerată;
b. mortalitate, cerinţă;
c. îmbolnăvire, cerinţă;
d. mortalitate, îndrăzneala de a cere;
171. Cuvintele eprubetă - epruvetă, libret - livret, bizon - vizon sunt:
b. pronunţări diferite ale aceloraşi cuvinte;
c. paronime;
d. a doua e variantă populară;
172. Care cuvinte sunt corecte:
a. ștres, şpicher, sapilograf;
b. stres, spicher, şapirograf,
c. ambele serii;
d. nici una.
173. Care dintre seriile următoare conţine cuvinte greşite:
a. insera -însera; învesti - investi;
b. incarna - încarna, incrusta - încrusta;
c. enerva -inerva, rever - revers;
d. gera-gira;
174. Cuvintele importuna, inoportuna sunt:
a. paronime;
c. primul cuvânt greşit;
d. ambele corecte;
175. Sensul barbarismelor afolat, kiler, soccer este:
a. înnebunit, ucigaş, fotbal;
b. înnebunit, tiran, scor;
c. degajat, criminal, fotbal;
d. înnebunit, sadic, scor;
176. Care dintre următoarele proprietăţi ale cuvintelor caracterizează fondul principal:
a. putere mare de derivare;
b. conciziune semantică;
c. corp fonetic redus;
d. lungimea cuvintelor;
177. Care sunt neologismele pentru următoarele formaţii lexicale: cuvântelnic, gâtlegău, departe-vorbitor:
a. vocabular, şnur, telex;
b. dicţionar, cravată, telefon;
c. lexical, ştreang, telex;
d. orator, papion, telemobil;
178. Care sunt cuvintele vechi pentru neologismele viciu, spera, garant:
a. deprindere, intenţiona, chezaş;
b. nărav, nădăjdui, chezaş;
c. defect, dori, tutore;
d. obişnuinţă, a dori, tutore;
179. Care dintre expresiile următoare nu este neologică:
a. a cădea de acord;
b. a pierde din vedere;
c. a-şi da aere;
d. a duce dorul;
180. Care dintre expresiile următoare este argotică:
a. a face afiş;
b. a cădea ca muştele;
c. a salva aparenţele;
d. a da bir cu fugiţii;
148
Clasa a X-a
TESTUL 10
(LEXICOLOGIE)
181. Care dintre expresiile de mai jos conţine numai expresii pleonastice:
a. diurnă zilnică, democraţie populară, atac de cord;
b. mujdei de usturoi, aterizare pe pământ, autobiografia mea;
c. nume patronimic, caligrafie frumoasă, prieteni apropiaţi;
d. muncă laborioasă, panaceu unicersal, durere anodină;
182. În care dintre seriile pleonastice expresiile se pot reduce toate la primul element:
a. folclor popular, a convieţui împreună, marea majoritate;
b. procent la sută, mica minoritate, a asigura securitatea;
c. animator de suflete, aselenizare pe lună, lipom de grăsime;
d. a avansa înainte;
183. Care dintre seriile următoare conţine numai cuvinte de origine franceză:
a. faleză, joben, fasung;
b. aterizaj, vacarm, cicatriza;
c. poantă, bormaşină, coşmar;
d. bord, cont, bormaşină;
184. Care dintre seriile următoare conţine numai cuvinte de origine engleză:
a. finiş, liră, clovn;
b. picup, golf, ace;
c. dribla, antet, corner;
d. ofsaid, polo, şurub;
185. Cu care dintre expresiile de mai josrealizează sinonimia lexico-frazeologică cu vocabula „opinie”:
a. părere personală,
b. punct de vedere,
c. băgare de seamă,
d. sistem de referinţă;
186. Care dinte perechile următoare nu sunt sinonime frazeologice:
a. a bate câmpii - a o lua razna;
b. a da piept -a o lua la sănătoasa;
c. a scoate ia iveală - a da pe faţă;
d. la pastele cailor - la sfântu’ aşteaptă;
187. Cuvintele următoare: libert- libret, moină - noimă, scruta, - scurta sunt:
a. paronime;
d. variante libere;
188. În care dintre expresiile următoare cuvintele subliniate şi-au schimbat clasa morfologică:
a. dedesubtul podului;
b. dedesubtul afacerii;
c. dedesubtul meu;
d. dedesubtul norilor;
189. Care dintre cuvintele următoare nu conţine un sufix de agent:
a. învăţătoare;
b. cititoare;
c. vânzătoare;
d. ascuţitoare;
10
149
190. Care dintre perechile următoare sunt sinonime parţiale:
a. casă -imobil;
b. bolnav - suferind:
c. rapace - hrăpăreţ;
d. aramă - cupru;
191. Indicaţi seria ce conţine numai derivate:
a. cireş, alun;
b. deprindere, verde;
c. brăduleţ, pod;
d. căsuţă, rob;
192. Indicaţi seria ce conţine numai cuvinte compuse:
a. vorbă-lungă, sinucidere, moralmente;
b. bucălat, celălalt, cuminte;
c. dumneata, deplin, reincarnare;
d. câine-lup, binecuvânta, readucere;
193. În expresia Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, cuvintele subliniate sunt:
a. adverbe;
b. substantive;
c. adverbe convertite în substantive;
d. altă soluţie;
194. Substantivele 1. viţă-de-vie, 2. Ziua Crucii, 3. punct şi virgulă sunt compuse prin:
a. subordonare;
b. coordonare;
c. 1,2 prin subordonare, 3. prin coordonare;
d. 1 subordonare, 2,3 juxtapunere;
195. Între cuvintele superior-suprem, exterior-extrem, posterior-postum există o relaţie de:
a. derivare;
b. reprezentare a unor sensuri lexicale diferite;
c. sunt elemente diferite;
d. grade de comparaţie ale aceluiaşi adjectiv;
196. În expresia în sinea sa îşi cultiva eul cuvintele sublniate sunt:
a. pronume;
b. substantive;
c. pronume convertite în substantive;
d. pronume articulate;
197. Sensurile cuvintelor rupestra, frugal, portofoliu sunt:
a. stâncos, simplu, minister;
b. fragil, sobru, portofel;
c. stâncos, neprelucrat, demnitate în stat;
d. stâncos, sobru, portofel;
198. Care dintre seriile următoare conţine numai cuvinte cu perechi omonimice:
a. baie, cap, analist;
b. latură, ban, pol;
c. râs, nor, car;
d. par, afin, parte;
199. Care dintre seriile următoare conţine numai cuvinte care au sinonime totale:
a. scaun, ascensor, omăt;
b. desigur, fiindcă, aramă;
c. casă, sălbatic, pom;
d. arbore, fotoliu, zăpadă;
200. Cuvintele 1. picup. 2. spici, 3. aspirină, 4. tonomat sunt din:
a. engleză;
b. germană;
c. 1,2 din engleză, 3,4 din germană;
d. 1,4 din germană, 2,3 din engleză.
150
Anexa 1:
LISTA DE SUFIXE
Substantive (nume de agent)
Sufixul Exemple
-ar acar, argintar, aurar, berar, blănar, brutar, bucătar, cărămidar, ceasornicar, cizmar,
clopotar, cojocar, coșar, dogar, fierar, gazetar, gestionar, grădinar, lăptar, lăutar,
lingurar, meșteșugar, morar, pădurar, plăcintar, plugar, portar, potcovar, rotar, strungar,
tăbăcar, tâmplar
-aș arcaș, bogătaș, borfaș, călăraș, căruțaș, cercetaș, ceteraș, chiriaș, cosaș, făptaș, hăitaș,
industriaș, luntraș, nuntaș, ostaș, plutaș, poștaș, sulițaș, trâmbițaș, țintaș, vâslaș
-eț cântăreț
-(a)giu camionagiu, cusurgiu, mahalagiu, pastramagiu, reclamagiu, scandalagiu, sifonagiu,

țambalagiu
-ist căminist, ceferist, complotist, dinamovist, fochist, fotbalist, gornist, junimist, microbist,
pașoptist, poporanist, penelist, pesedist, rapidist, stelist, șahist, tractorist, țărănist, zeflemist
-tor apărător, băutor, bobinator, călător, cercetător, cioplitor, colindător, crescător, desenator,
domnitor, dregător, fumător, ghicitor, încasator, îndrumător, îngrijitor, înotător,
învățător, jucător, judecător, lucrător, luptător, muncitor, scriitor, vorbitor
-ier bufetier
-er oier
Substantive (denumirea instrumentelor)
-ar alfabetar, brăzdar, cenușar, coșar, florar, grânar, merindar, pieptar, porumbar, ștergar,
umbrar, vânturar
-(ă)tor bătător, dormitor, încălțător, plutitor, schimbător, storcător, ștergător, tocător, trăgător
-(ă)toare afumătoare, ascuțitoare, cingătoare, clocitoare, învelitoare, nituitoare, pocnitoare,

răzătoare, secerătoare, strecurătoare, stropitoare, treierătoare, vânturătoare
151
-(i)toare ascuțitoare
-ău mestecău
-uș arcuș
-ură ștergură
Substantive (nume de păsări, pești, plante)
-ar alunar, cânepar, fluierar, forfecar, lăcustar, lopătar, mărăcinar, scoicar, șerpar,
viespar; chișcar, fugar, fusar, nisipar, țipar; cenușar, frăgar, gogoșar, porumbar
-aș ferăstraș, prundăraș; morunaș; colțunaș, unguraș, toporaș
-an boulean, sorean
-ariță broscariță, degetariță, limbariță, măselariță, nebunariță, pelinariță, șerpariță,

vinariță
-ean dumbrăveancă
-el albinărel, pescărel, vânturel; fântânel, pietroșel; brumărel, clopoțel, gălbenel, ghiocel,
păducel, stânjenel
-ică stufărică; burtică; argințică, lumânărică, răchițică, stejărică
-șor, -șoară, -ioară, - domnișor; albișoară, lăpticioară, roșioară; cimbrișor, crețișoară, grâușor,
ior lăcrămioară, ovăscior, tămâioară, verzișoară
-iță gârliță, scrofiță, brumăriță, frunzăriță, pescăriță; dunăriță, fântâniță; albăstriță, crăiță,
garofiță, gălbiniță, lămâiță, păștiță, peliniță, tămâiță
-oi pițigoi; codoi
-os bălos
152
-toare ciocănitoare, privighetoare
-uș bărbătuș, pescăruș, țigănuș; cerceluș, păiuș
-ușă căldărușă
-ușcă plevușcă, podușcă
-uță burticuță, poduț; brâncuță, feriguță, panglicuță, scânteiuță, spinuță, steluță, urzicuță
Substantive (nume de locuitori)
-an african, american, băcăuan, hațegan, italian
-ean bucureștean, craiovean, clujean, maramureșean
Substantive (cu sens colectiv)
-ăraie apăraie, colbăraie, fumăraie, prăfăraie
-ărie argintărie, bostănărie, ierbărie, pepenărie, rufărie, văsărie, vispărie
-et alunet, arboret, bănet, bătrânet, brădet, cornet, făget, frăsinet, gorunet, muieret, nucet,
plopet, pomet, puiet, stejăret, tineret, vișinet
-ime boierime, calicime, dăscălime, funcționărime, golănime, haiducime, iepurime, iobăgime,

mulțime, muncitorime, nobilime, ostășime, păgânime, pedestrime, secuime, studențime,
școlărime, țărănime, ungurime
-iș aluniș, aniniș, ariniș, bolovăniș, brădiș, cărpiniș, desiș, goruniș, gropiș, mărăciniș, mestecăniș,
păltiniș, păpuriș, pietriș, prundiș, stejăriș, stufăriș, tufăriș, tufiș, zmeuriș
-iște aluniște, ariniște, cânepiște, gropiște, iniște, porumbiște, pruniște, rariște, trifoiște
Substantive (pentru denumirea unor abstracțiuni)
-at decanat, rectorat
153
-(ă)tate bunătate, greutate, întâietate, noutate, puținătate, pustietate, răutate, singurătate,

străinătate, strâmbătate, ușurătate, vecinătate, vietate
-anță cutezanță
-etate întâietate
-eală acreală, amăgeală, amorțeală, buimăceală, croială, făgăduială, găteală, greșeală, hoinăreală,
înghesuială, îndrăzneală, nădușeală, oboseală, păcăleală, răceală, săpuneală, socoteală,
tocmeală, trăncăneală, zăpăceală, zugrăveală
-ie boierie, călătorie, cerbicie, cununie, cuscrie, diaconie, domnie, duioșie, feciorie, fudulie,
hărnicie, măgărie, măreție, mândrie, mișelie, mitocănie, omenie, preoție, prostie, robie,
rodnicie, sărăcie, sclavie, tărie, ticăloșie, trăinicie, veșnicie, vrednicie, viclenie
-ime acrime, adâncime, agerime, câtime, cruzime, desime, grăsime, grosime, iuțime, întregime,
lărgime, limpezime, lungime, mărime, micime, profunzime, rotunjime, subțirime, usturime,
vechime
-ință adeverință, biruință, căință, cerință, chibzuință, credință, cuviință, dorință, făgăduință,
ființă, folosință, îngăduință, locuință, năzuință, nesocotință, obișnuință, pocăință,
prisosință, putință, silință, sârguință, socotință, stăruință, străduință, suferință, trebuință,
umilință, ușurință, voință
-ism afacerism, ardelenism, bănățenism, bonjurism, bucovinism, carierism, huliganism, literalism,

lichelism, moldovenism, muntenism, oltenism, orășenism, parnasianism, pașoptism,
poporanism, semănătorism, străinism, trăirism, țărănism
-itate exactitate, mobilitate, postumitate, sticlozitate
-ărie copilărie
-(ă)tură apucătură, degerătură, învățătură, lovitură
-ură acritură, adunătură, arsură, bubuitură, călcătură, corcitură, cotitură, dărâmătură,

degerătură, despicătură, frecătură, ieșitură, iscălitură, izbitură, încărcătură, încurcătură,
înjurătură, întorsătură, învățătură, lătrătură, legătură, lipitură, murătură, mușcătură,
picătură, pieptănătură, răcitură, răritură, săritură, secătură, semănătură, strânsură,
tăietură, țesătură, tipăritură, udătură, uitătură, uscătură, vechitură, zgârietură
154
-oare măsurătoare
-enie ciudățenie, muțenie, zgârcenie
-iș suiș, povârniș
-îș coborîș
-lâc caraghioslâc, haimanalâc
-șug prieteșug
-uș albuș, gălbenuș
Substantive (augmentative)
-an băietan, bețivan, bogătan, chițcan, cloncan, golan, grăsan, juncan, lungan, puștan,
sărăcan, șoiman
-andru băiețandru, copilandru, flăcăiandru, puiandru
-ău mâncău
-ișcană fetișcană
-oaie bărbătoaie, cuțitoaie, căsoaie, furcoaie, lădoaie, tălpoaie
-oi acoi, băiețoi, bărbătoi, butoi, cuțitoi, copoi, iepuroi, lupoi, băboi, buboi, cănoi, căsoi, cărțoi,
furcoi, gâscoi, lădoi, măturoi, maimuțoi, nevăstoi, pălmoi, păpușoi
Substantive (diminutive)
-aș amoraș, articolaș, balonaș, balconaș, băiețaș, borcănaș, ciobănaș, copilaș, cuțitaș, fecioraș,
fluturaș, guleraș, izvoraș, păunaș, pârâiaș, românaș, struguraș, umeraș
-el argățel, băiețel, berbecel, borcănel, brotăcel, buchețel, bumbăcel, cojocel, copăcel, cumnățel,
cuvințel, dovlecel, degețel, ghiocel, ghiozdănel, ibricel, mijlocel, motănel, nepoțel, orășel,
păhărel, scăunel, soldățel, șoricel
155
-ea rămurea
-eț bouleț, brâuleț, cornuleț, chefuleț, coșuleț, crânguleț, dâmbuleț, gărduleț, geruleț,
ghemuleț, grupuleț, globuleț, jghebuleț, murguleț, omuleț, pufuleț, steguleț, vântuleț
-ic bădic, bunic, frătic, pătic, popic, pupic, tătic
-ică ațică, albinică, bădică, băiețică, băuturică, berică, burtică, bunică, bucățică, brânzică,
cărnică, feciorică, fetică, fântânică, găurică, ginerică, lingurică, legăturică, mămică,
mătușică, mâncărică, moșulică, mutulică, nevestică, păsărică, plimbărică, rămurică,
scrisorică, supică
-ice pădurice
-ioară aripioară, căprioară, căscioară, făclioară, inimioară, moșioară, plăpumioară, soțioară,

vrăbioară
-cioară mustăcioară
-șoară buzișoară, frunzișoară, domnișoară, lefșoară, luntrișoară, mutrișoară, oglinjoară,

perișoară, tărișoară
-ior călcâior, căprior, ciorăpior, dulapior, obrăjor, pantofior, soțior
-cior bărbăcior, cârnăcior, glăscior, născior, oscior
-șor bețișor, căpușor, cuibușor, domnișor, delușor, lemnișor, locșor, lucrușor, mărțișor,
omușor, plugușor, prunișor, târgușor, trupșor, vântișor, viermișor, verișor
-iță albiniță, aluniță, bărbiță, blăniță, bubiță, căpriță, cheiță, ciobăniță, codiță, copiliță,
diavoliță, fetiță, fustiță, grădiniță, guriță, lădiță, linguriță, odăiță, oiță, oliță, peniță,
perniță, poieniță, portiță, rotiță, scăriță, tigăiță, turtiță, vulpiță
-uc frătiuc
-ui brădui
-uie cărăruie, ferăstruie
156
-uleț brăduleț, gărduleț, omuleț, ursuleț
-uș bărbătuș, cățeluș, cerceluș, greieruș, ineluș, lemnuș, măgăruș, pescăruș, purceluș, țigănuș,
urechiușă, vițeluș
-uț acuț, banuț, bliduț, căluț, cerbuț, deluț, drumuț, firuț, gărduț, ieduț, mieluț, mândruț,
murguț, neicuț, noduț, pătuț, puiuț, spicuț, trenuț
-uță albinuță, băncuță, bărcuță, băsmăluță, broscuță, cafeluță, cănuță, căsuță, condicuță,
crenguță, făbricuță, franzeluță, ghetuță, liniuță, măicuță, mămăliguță, măsuță, nevăstuță,
opincuță, panglicuță, panseluță, pălăriuță, plăcuță, perdeluță, punguță, pisicuță, săbiuță,
steluță, sticluță, trăistuță, urzicuță, vărguță, vrăbiuță
-icică cărticică, foicică, scăricică
-uliță frunzuliță, furculiță
Substantive (locative)
-ărie blănărie, gogoșărie
Substantive (moționale)
-ă casieră, cucoană, cumnată, copilă, elevă, fecioară, prietenă
-an ciocârlan, curcan, gâscan
-că italiancă, româncă, sască, țărancă, țigancă
-easă baroneasă, căpităneasă, cârciumăreasă, croitoreasă, lăptăreasă, mireasă, spălătoreasă
-esă contesă, negresă, prințesă
-eză coafeză, tricoteză
-iță băciță, casieriță, dăscăliță, doctoriță, hangiță, măgăriță, pictoriță, sculptoriță
-oi broscoi, mierloi, rățoi, vulpoi
157
-oaică arăboaică, bulgăroaică, cehoaică, cerboaică, drăcoaică, englezoaică, grecoaică, leoaică,

lupoaică, nemțoaică, rusoaică, sârboaică, tigroaică, turcoaică, unguroaică, ursoaică
Adjective (însușiri în mod abstract)
-al mormântal, săptămânal, vamal, poporal
-ar fugar, inelar, marfar, mijlocar, șoricar
-at borcănat, buzat, catifelat, cerat, colțat, coroiat, dungat, gogonat, gulerat, gușat, inelat,
înmănușat, manichiurat, mărgelat, moțat, neobrăzat, pistruiat, sprâncenat, urecheat, vărgat
-bil apărabil, atacabil, auzibil, citibil, demascabil, descifrabil, difuzabil, locuibil, măsurabil,
mâncabil, vindecabil
-esc bărbătesc, boieresc, domnesc, drăcesc, duhovnicesc, femeiesc, firesc, golănesc, ingineresc,
judecătoresc, lumesc, meșteșugăresc, muncitoresc, omenesc, pământesc, păstoresc,
prietenesc, strămoșesc, tineresc, voinicesc
-ian arghezian, eminescian
-icios urâcios
-istic calendaristic, fotbalistic, muzeistic
-iu aluniu, arămiu, argintiu, auriu, azuriu, brumăriu, cafeniu, căpșuniu, cărămiziu, cenușiu,
ciocolatiu, cireșiu, fistichiu, fumuriu, liliachiu, măsliniu, pământiu, plumburiu, portocaliu,
purpuriu, rubiniu, ruginiu, sidefiu, trandafiriu, vioriu, vișiniu
-os argintos, ațos, cărnos, dureros, focos, frunzos, îndoios, înecăcios, întunecos, geros, gustos,
ierbos, lăptos, lânos, lăudăros, lemnos, lucios, lunecos, mătăsos, mlădios, sângeros, scârbos,
tăios
-tor folositor, grăitor, hrănitor, plictisitor, uluitor, vindecător, zornăitor
Adjective (însușiri ale obiectelor precepute cu simțurile)
-atic roșiatic, subțiratic
158
-eag dulceag
-ișor acrișor
-icios albicios
-iu albiu
-os deluros, măluros, mătăsos, scorburos
-(ă)tor mirositor, supărător
-ui amărui, gălbui
-uț acruț
Adjective (însușiri ale oamenilor și animalelor)
-aș(ă) buclucaș, codaș, fruntaș, mărginaș, mijlocaș, nărăvaș, nevoiaș, păgubaș, pizmaș, trufaș
-atic lunatic, nebunatic, tomnatic, ușuratic, vânturatic
-el bătrânel, cumințel, curățel, frumușel, drăguțel, mărunțel, mititel, singurel, tinerel, ușurel,
urâțel
-ăreț alergăreț, băgăreț, cântăreț, certăreț, descurcăreț, iubăreț, infigăreț, petrecăreț,

plimbăreț, plângăreț, vorbăreț, zâmbăreț
-nic amarnic, dornic, fățarnic
-uț micuț, plinuț
-os arătos, arțăgos, bălos, bănos, bătăios, botos, bubos, bucuros, câinos, colțos, conștiincios,
copilăros, dințos, drăcos, drăgăstos, fălos, fioros, fricos, furios, inimos, mintos, mucos,
năsos, plângăcios, supărăcios
-tor(-toare) ascultător, bănuitor, băutor, binevoitor, chinuitor, dator, fermecător, iubitor, lămuritor,
159
mâncător, poruncitor, răspunzător, triumfător
Adjective (pentru denumirea originii)
-ean ardelean, craiovean, muntean
-esc armenesc, franțuzesc, englezesc, italienesc, muntenesc, orășenesc, românesc, rusesc, sătesc,
turcesc, țărănesc
-ez albanez, berlinez, olandez, suedez
Adverbe (pentru denumirea unor modalități)
-ește englezește, franțuzește, frățește, iepurește, latinește, românește, tinerește, vitejește
-iș(-âș) cruciș, chiorâș, furiș, morțiș, pieptiș, pieziș, târâș
-mente actualmente, literalmente, realmente
Verbe
-a aconta, amaneta, amenda, ancora, amoreza, arenda, aresta, bandaja, bășica, brăzda, cartela,
cartografia, conspecta, contura, curenta, curta, definitiva, depărta, depozita, elogia, externa,
faianța, falimenta, fremăta, grebla, lectura, macheta, mozaica, omagia, patrula, proiecta,
rașcheta, remiza, șablona, urgenta, xeroxa, visa
-i ciocăni, domestici, folosi, gândi, mineri, nimici, numi, tutui
-iza abstractiza, activiza, adjectiviza, ambiguiza, anatemiza, aseleniza, bagateliza, caracteriza,

caricaturiza, clasiciza, canoniza, etapiza, formaliza, hiperboliza, idiliza, ilegaliza,
maghiariza, maturiza, mușamaliza, nominaliza, orășeniza, periodiza, permanentiza,
plasticiza, provincializa, româniza, semaforiza, seminariza, substantiviza
-(i)ona achiziționa, atenționa, concesiona, concluziona, decepționa, distorsiona, fisiona, flexiona,

gestiona, impulsiona, inscripționa, interacționa, porționa, restricționa, sciziona
-ui biciui, chefui, chiui, drăcui, drămui, hurui, împrejmui, hălădui, păsui, sfătui, șlefui
160
Anexa 2:
LISTA DE PREFIXOIDE
A
acvi–, acva–, aqua– („apă”) api– („albină”)
aden(o)– („glandă”) arhe(o)– („vechi”)
aero– („avion, aviație”) arteri(o)– („arteră”)
agro–, agri– („agricultură”) artro– („articulație”)
algo– („durere”) astro– („stea”)
alo– („altul, diferit”) atmo– („aer”)
alti– („înălțime, altitudine”) audio– („auz”)
ambi– („amândoi”) auri–, aureo– („aur”)
amfi– („în două feluri; de jur împrejur”) aut(o)– („însuși, singur; automobil, mașină”)
ampelo– („viță de vie”) avi– („pasăre”)
andr(o)– („bărbat”) axio– („valoare”)
antrop(o)– („om”)
B
bacteri(o)– („bacterie”) biblio– („carte”)
balneo– („de băi, balnear”) brahi(o)– („scurt”)
bar–, baro– („greutate; presiune; grav”) bronho– („bronhii”)
bi–, bis– („doi, de două ori, dublu”)
C
cac(o)– („urât, rău, greșit”) claustro– („loc închis”)
cali–, calo– („frumos”) clepto– („a fura”)
calori– („căldură”) climato– („climă”)
cardi(o)– („inimă”) cloro– („verde”)
carto– („hartă, grafie, plan”) color(i)– („culoare”)
cefal(o)– („cap”) cosm(o)– („univers”)
centi– („o sută, a suta parte”) cox– („coapsă”)
centri–, centro– („centru”) cranio– („craniu”)
cerebr(o)– („creier”) cripto– („ascuns”)
chemo–, chimio– („chimie, chimic”) crom(o)–, cromato– („culoare”)
chin(o)– („mișcare”) cvadri–, cvadra–, cvadru–, cuadri–, quadri–
cisto– („bășică, vezică”) („patru”)
cito– („celulă”) cvasi–, cvazi–, cuasi–, quasi– („pe jumătate”)
D
dactil(o)– („deget; în legătură cu mașina de scris”) densi– („densitate”)
dec(a)– („zece”) denti– („dinte”)
deci– („a zecea parte”) deonto– („datorie; uzanță”)
defecto– („defect”) dermat(o)–, derm(o)– („piele”)
dei– („zeu, Dumnezeu”) dextro– („dreapta”)
delt– („triunghiular, în forma literei grecești delta”) di– („doi”)
dem(o)– („popor”) diali– („separat”)
demi– („jumătate”) dico–, diho– („în două părți”)
dendro– („arbore”) du(o)– („doi”)
E
echi– („egal”) epistemo– („cunoaștere”)
electro–, electri– („electricitate”) erbi– („iarbă”)
embrio– („embrion”) eroto– („dragoste”)
empirio– („experiență”) etimo– („adevărat”)
endeca– („unsprezece”) etio– („cauză”)
enter(o)– („intestin”) etno– („popor”)
entomo– („insectă”) eu– („frumos, bun, bine”)
F
fago– („a mânca, a absorbi”) farmaco– („medicament”)
faringo– („faringe”) febri– („febră”)
161
fil(o)– („a iubi”) fratri– („frate”)
fito– („plantă”) frazeo– („frază”)
fizio– („natură, înfățișare, caracteristică, funcțiunile freno– („minte, inteligență”)
organismului”) ftizio– („tuberculoză”)
flebo– („vână”) fulmi– („care se aprinde, care explodează”)
flori– („floare”) fumi– („fum”)
fon(o)– („sunet, voce”) fungi– („ciupercă”)
foto–, fos– („lumină; fotografie, fotografic”)
G
gastr(o)–, gastero– („stomac”) glacio– („gheață”)
geo– („pământul, globul terestru”) glic(o)–, gluc(o)–, glicoz–, glucoz– („dulce”)
geronto– („bătrân, bătrânețe”) glos(o)–, glot(o)– („limbă”)
gineco– („femeie”) gnoseo– („cunoaștere”)
gir(o)– („cerc, rotire, rotativ”) grafo– („scriere”)
H
hect(o)– („o sută”) hex(a)– („șase”)
hem(o)–, hemato– („sânge, hematii, hemoglobină”) hip(o)– („cal”)
hepato– („ficat”) homeo– („de același fel, asemănător”)
hept(a)– („șapte”) horti– („grădină”)
heter(o)–, eter(o)– („alt, diferit”)
I
ideo– („idee”) ihti(o)– („pește”)
idio– („propriu, specific”) izo–, iso– („egal, la fel”)
igni– („foc”)
K
kilo– („o mie”)
L
labio– („buze”) lingvi– („limbă”)
lacto–, lacti– („lapte”) lit(o)– („piatră”)
laparo– („abdomen”) log(o)– („cuvânt, vorbire”)
laring(o)– („laringe”) lomb(o)– („șale”)
legumi– („legumă”) longi– („lung”)
lexico– („lexic”)
M
macro– („mare”) mez(o)– („de mijloc, mijlociu”)
mal– („rău”) mi(o)– („mușchi, muscular”)
mani–, manu– („mână”) mico–, miceto– („ciupercă”)
masto– („piept, mamelă”) micro– („mic, microscopic”)
matri– („mamă”) mili– („a mia parte”)
maxi– („foarte mare”) mimo– („mim”)
mecano– („mecanic”) mini– („foarte mic”)
medico– („medicină”) miria– („foarte numeros, zece mii”)
mega–, megalo– („foarte mare; creștere; un milion”) mito– („mit, minciună”)
mel(i)– („miere”) mnemo– („memorie”)
melo– („muzică”) mono– („unul singur, unic”)
meningo– („meninge”) morfo– („formă”)
meno– („lunar”) moto– („cu motor, mecanizat; motocicletă”)
merceo– („marfă”) multi– („mult”)
N
nano– („a miliarda parte”) neuro–, nevro– („nerv, nervos”)
necro– („mort, cadavru”) nitro– („azot, azotic”)
nefro– („rinichi”) novo– („nou”)
neo– („nou”)
O
octo–, octa– („opt”) omni– („tot”)
odonto– („dinte”) onco– („tumoare”)
oftalmo– („ochi, vedere”) onomato–, onomasio– („nume”)
oligo– („puțin”) onto– („ființă”)
162
opto– („vedere”) osteo– („osos”)
ornito– („pasăre”) oto– („ureche”)
orto– („drept, adevărat, corect”) ovi–, ovo– („ou”)
P
pan– („tot, întreg; universal”) pleni– („plin”)
paleo– („vechi”) plexi– („care se îndoaie”)
pari– („egal”) pluri– („mai mulți”)
patri– („părinte”) pluvio– („ploaie”)
ped(o)–, pedio– („copil”) pneumo–, pneumato– („aer, gaze, respirație; plămân,
penta– („cinci”) pulmonar; pneumonie”)
pico– („de un bon de mai mic”) poli– („mai mult”)
piezo– („presiune, comprimare”) port– („poartă, ține”)
piro– („foc, căldură”) presti– („repede, iute”)
pisci– („pește”) proto– („primul, primar”)
plani–, plano– („suprafață netedă”) pseudo– („fals”)
plebi– („mulțime”) puer(i)– („copil”)
R
radio– („raze, unde; radiație, radioactiv, rect(i)– („drept”)
radioactivitate”) rin(o)– („nas”)
rahi– („șira spinării”)
S
sapro– („putrezire”) sidero– („stea”)
schizo– („împărțit”) silvi(o)– („pădure”)
scizi– („împărțire, separare”) simil(i)– („asemănător”)
sclero– („dur, duritate”) socio– („societate”)
seismo– („vibrație”) spasmo– („contracție, spasm”)
semasio– („semnificație, sens”) spectro– („spectru”)
semi– („pe jumătate”) speo–, speleo– („peșteră”)
semio– („semn”) steno– („strâmt; stenografic”)
sero– („ser”) steto– („piept”)
servo– („auxiliar”) stomato– („gură”)
sfero– („glob”)
T
taheo–, tahi– („rapid, accelerat; turație”) tipografic”)
tehno–, tehni– („meserie; tehnic, tehnică”) top(o)– („loc”)
tele– („departe, la distanță; televiziune, televizor”) traumato– („leziune, rană”)
teo– („zeu, divinitate”) tri– („trei”)
termo–, termi– („căldură, temperatură, termic”) trombo– („cheag de sânge”)
tetr(a)– („patru; de patru ori”) turbo– („turbină”)
tip(o)– („caracter; care culege, imprimă; tipar;
U
umidi– („umiditate”) ur(o)–, ureo– („urină”)
uni– („unul singur”) uzu– („uz, folosire”)
V
vaso– („vas sanguin”) vice– („în loc de, locțiitor, adjunct”)
venero– („boală venerică”) video– („vedere, vizual”)
vermi– („vierme”) viti– („viță de vie”)
vero– („adevăr, adevărat”) vivi– („viu, care trăiește”)
X
xeno– („străin”)
Z
zoo– („animal”)
163
Anexa 3
LISTA DE SUFIXOIDE
A
–agog, –gog, –agogie („care conduce”) –arh, –arhie („șef, conducător”)
–agorie, –agoric („redare, prezentare”) –atlon („probă, exercițiu”)
–ambul („care merge, umblă”)
B
–bal („mingie”)
–buz, –bus („vehicul pentru transport în comun”)
C
–card, –cardie, –cordie („inimă”) –crat, –cratic, –crație („putere”)
–cefalie („cap”) –cromie („culoare”)
–cid („a ucide”) –cultor („care cultivă”)
–citoză („celulă”)
D
–dezie, –dezic („a împărți”) –doc („prin care trece”)
–didact („care a învățat”) –duct („care duce”)
E
–edru („latură, față, bază”) –erast („îndrăgostit”)
–enteric, –enterie („intestin”) –ereză („luare, punere”)
–epie („pronunțare”) –exie („stare”)
F
–fag, –fagie („a mânca, a absorbi”) –for („care duce, poartă”)
–fer, –fera („care poartă, conține, produce”) –form („formă, aspect”)
–filie („a iubi”) –frenie („minte, inteligență”)
–fob („care urăște, are oroare, respinge, căruia îi este –ftong („sunet”)
frică”) –fug („care fuge, care alungă, respinge”)
G
–gam, –gamie („căsătorie, unire”) –gramă („scriere, înregistrare”)
–gen („care produce, care ia naștere”) –grif („enigmă”)
–gon („unghi”)
H
–hton („pământ, țară”)
I
–id („în formă de”)
L
–latru, –latrie („care se închină”) –loc, –locvent, –lecvență („care vorbește”)
–lingv („limbă”) –logie („care studiază”)
M
–man („pasionat”) –mestru („lună”)
–man, –men („om, bărbat”) –micină („ciupercă”)
–mer („parte”) –morf („formă”)
N
–naut („cel care conduce sau călătorește cu un
vehicul plutitor”)
–odie („cântec, melodie”)
O
–ol, –olină („ulei”) –op, –opie, –opsie („ochi, vedere”)
–onim, –onimie („nume”) –orama, –rama („spectacol”)
P
–par („care naște”) –plan („care plutește”)
–ped („picior”) –plegie, –plegic („paralizie”)
–pedie, –ped („educație”) –plica („a îndoi”)
–pepsie („digestie”)
164
–pol („dreptul de a vinde”) –polă („oraș”)
R
–ree („scurgere”)
S
–scop, –scopic, –scopie („care privește, care –sof –sofie („înțelepciune”)
examinează”) –stat, –stazie („care stă, static; care oprește”)
–silab („silabă”) –strof („care răstoarnă, care întoarce”)
T
–taf („mormânt”) –tipie („caracter”)
–tecă („dulap, cutie; colecție”) –tron („în legătură cu particulele elementare;
–termie („căldură, temperatură”) instalație”)
U
–urg, –urgie („care lucrează, care face”)
V
–vor („mâncător”)
165
Anexa 4:
LISTA CU OMONIME
A
abate, absolut, absolvi, acoperi, acord, acru, act, activ, acționa, acțiune, adresă, ambala, amenda, apus, aranja, arie,
articol, ascultător, aspira, așeza, atenție, atinge, atmosferă, atribut, avans
→ vezi sensul omonimelor
babă, baie, bairam, balanță, balenă, balon, ban, bancă, bandă, bar, bate, bătaie, berbec, bezea, birou, bloc, bombă,
brâu, breaz, brișcă, broască, buchet, bun, bursă, butuc, buză
cabinet, cablu, cadru, cală, calcan, calcul, cameră, cană, cancan, cancelarie, candelă, canon, cap, capital, capră,
capricorn, car, carte, casa, casă, caz, călugăriță, cărbune, cățel, ceas, cer, cheie, cilindru, cinste, ciocârlie, câmp,
clasă, clisă, clopoțel, coace, coadă, coardă, coastă, cocoș, cod, colonie, companie, complement, compoziție,
conferință, confesiune, consemna, conservator, constituție, consuma, copil, corb, cord, corn, coș, cot, crăiță, crud,
cuișoare, cumpănă, curcubeu, curs, cursă, curte
debit ,decora, delfin, derivație, diafragmă, dietă, diplomat, dispoziție, doză, drept, duce, dura
echipaj, edec, elan, emisar, esență, eter, etichetă, excentric, exod, expediție, exploatare, extrem
factor, factură, facultate, fond, franc, fregată, freză, fugă, fund

gafă, galben, galerie, galon, gaz, gen, general, geniu, ghiveci, gol, golf, grai
halat, han, haram, haramină, hazna, hulă, hurmuz

importa, impuls, internat, intra, incident, iris; închina, încinge, încolți, îndoi, învăț
jale, jena, jep, joc, județ, jug, jur, jurnal, jurui

166
L
la, lac, lamă, leagăn, lege, leneș, leu, liră, lună, lup
magazin, mană, manual, marca, marcă, mare, masă, masiv, măsură, mediu, milă, mină, minor, moșie, motiv
nadă, nălucă, năpârcă, năsturel, năvodar, neam, negativ, nimfă, nivel, nod
obiectiv, ochi, ocupație, om, opal, operă, ordin, ordonanță, organ, oțetar
pană, papanaș, păpușă, păr, parabolă, parazit, parc, parchet, pas, paște, patron, pavilion, pegas, perfect, piatră,
picior, pilă, pilot, plasă, platan, plută, pod, poligon, popă, port, preda, presă, produs, protocol, punct, pupă
rac, rachetă, rădăcină, radical, rampă, raport, rar, rasă, răsărit, război, regim, revoluție, rezervă, rudă
săgetător, sălaș, sânziană, sapă, sarcină, scenă, scorpion, secundă, secundar, semăna, servantă, serviciu, sfinx,
sincopă, sirenă, sol, spătar, spirit, stat; șah, șerpar, șic, șist, șoricar, șpiț
tablă, tablou, tăciune, taler, tanc, târg, tărie, taur, temă, termen, text, timbru, timp, timpan, țipirig, titan, titlu, toacă,
toaletă, tobă, toc, toiag, ton, tort, trac, trapez, tremurici, troian, tulnic, tur, tură, turtă, tușă, tută; țap, țarc, țarină,
țiitoare, țol, țurcă
uita, urnă, uscat, ușor, uzură

văcar, val, vârstă, vas, vâslă, vatră, vedere, vedetă, venetic, veni, verde, versiune, vie, viță, viză, vizitiu, volan,
volum, vorbitor, vultur
zăcământ, zăloagă, zănoagă, zare, zaț, zăvod, zbor, zburătoare, zefir, zmeoaică, zodiac, zori
167
Anexa 5:
LISTA DE SINONIME
A
 abdomen = burtă, pântece, foale
 accepta = a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
 activitate = muncă, lucru, treabă, îndeletnicire, preocupare, ocupație
 adorabil = minunat, fermecător, încântător, fascinant
 aleatoriu = întâmplător, ocazional, circumstanțial
 ambulanță = sanitară salvare
 anarhie = dezordine, haos, dezorganizare
 apăsător = chinuitor, copleșitor, covârșitor, împovărător
 armonios = concordant, simetric, potrivit, echilibrat, regulat; melodios, sonor, plăcut, dulce, încântător,
muzical, simfonic
 aspru = acerb, nemilos, crunt, crâncen, rău, dur, violent, sever, brutal, tăios, drastic
 atacabil = vulnerabil, firav, slab, nerezistent
 aventură = ispravă, escapadă, întâmplare, caz
B
 balaur = monstru, dragon, zmeu, șarpe
 bancnotă = bani, bilet de bancă, hârtie, monedă
 batjocură = bătaie de joc, zeflemea, derâdere, bășcălie; rușine, ocară, necinste, înjosire
 bârfi = a defăima, apo negrii, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
 bețiv = alcoolic, băutor, bețivan
 bijuterie = giuvaer, odor, podoabă
 bizar = ciudat, neobișnuit, curios, extravagant
 blând = liniștit, bun, calm, blajin, potolit, domol, pașnic, cuminte, așezat
 bogăție = avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag; amploare, abundență, vastitate, întindere,
cuprindere, mărime
 bombat = convex, umflat, proeminent
 box = pugilism
 bucurie = mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
C
 categoric = ferm, hotărât, decizii, tranșant, răspicat; evident, izbitor, clar, indiscutabil, cert, vădit, sigur, net
 cândva = odată, odinioară, demult, altădată, altcândva
 cetățean = locuitor, băștinaș
 circulație = umblet, mișcare, deplasare; răspândire, uz, difuzare
 coamă = creastă, culme, creștet, muchie
 combina = a îmbina, a împreuna, a reuni, a îngemăna, a compune, a comasa; a pune la cale, a plănui, a urzi, a
aranja
 concludent = hotărâtor, grăitor, edificator, decisiv, probant
 consola = a mângâia, a alina, a îmbărbăta, a încuraja
 coopta = a primi, a include
 corp = trup, organism; conținut, cuprins, materie, substanță
 creț = buclă, cârlionț, inel; cută, rid, zbârcitură
 culpabil = vinovat, păcătos, greșelnic
D
 dărui = a da, a oferi, a dona
 defecta = a strica, a degrada, a deranja
 deplorabil = jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit
 deshidratat = uscat
 destrămat = deșirat, desfirat, desfăcut, rupt, distrus, dezmembrat; risipit, împrăștiat, spulberat
 deveni = a ajunge, a se face, a se preface, a se transforma, a se schimba, a se arăta, a ieși
 dezghețat = isteț, abil, deștept
 dezolant = deprimant, întristător
 dezveli = a descoperi
 diferit = deosebit, altul, altceva
168
 dintotdeauna = totdeauna, mereu, neîntrerupt
 disimulat = camuflaj, tăinuit, mascat, deghizat, travestit, ascuns, fals, e pocăit
E
 echilibru = cumpănă, stabilitate, statornicie; liniște, împăcare, tihnă, armonie, pace, seninătate
 edificator = lămuritor, convingător
 eficient = eficace, util, productiv, operativ
 efracție = spargere
 elan = însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls, animație;
exaltare, căldură, pasiune, dăruire
 elixir = doctorie, băutură miraculoasă
 eminent = deosebit, ales, excelent, distins, remarcabil, ilustru
 emoție = afect, sensibilitate; tulbure, zguduire, cutremurare
 enunța = a formula, a comunica, a spune, a rostit, a transmite, a emite
 epigon = urmaș, succesorii, descendent
 ereditar = moștenit, congenital
 exhaustiv = integral, total, complet, de tot
F
 facil = ușor, lesnicios, comod
 faliment = crah, bancrută, mofluzie; ruină, eșec
 familist = căsătorit, însurat, cu familie
 făptaș = făptuitor, autor; vinovat, acuzat, incriminat
 felicitare = omagiere, laudă, urare, gratulare
 feroce = crud, sălbatic, nemilos, atroce, sadic, fioros, crâncen
 fiert = clocotit, fierbinte; fermentat, dospit; supărat, amărâtă, necăjit, trist, otrăvit
 finalitate = scop, țintă, țel
 firav = delicat, debil, slăbuț
 flămând = înfometat, lihnit, nemâncat, hămesit
 flotă = nave, corăbii, vase, vapoare; aeronave, aeroplane, avioane
 folclor = literatura populară, creație
 fortifica = a întări, a face rezistent, a se oțeli, a se căli
G
 galop = fugă, goană, alergătură
 gălăgie = tărăboi, balamuc, larmă, zgomot, zarvă, hărmălaie, vacarm
 găzdui = a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
 geamantan = valiză, cufăr
 generos = darnic, mărinimos, inimos, culant, galant, nobil
 ghicitoare = prezicătoare; cimilitură șaradă
 glisant = alunecos, lunecos
 goarnă = trompetă, trâmbiță
 grabă = zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate; urgență, nerăbdare, precipitare, pripă, pripire
 gratis = gratuit, degeaba, fără plată, pe nimic
 grăsime = untură, unsoare
 gri = cenușiu, sur, fumuriu, plumburiu
H
 hangar = garaj, hală
 harababură = dezordine, învălmășeală, haos, babilonieni, aiureală
 hărnicie = sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
 hârțuiți = a necăji, a cicăli, a întărâta, a sâcâi, a tachina, a zădărî, a asmuți, a sucit a răsuci; a lupta, a se
încăiera, a se înfrunta
 heleșteu = iaz
 hexapod = insectă
 hipnotiza = a captiva, a subjuga, a fascina, a încântă, a se duce, a vrăji
 hlizi = a chicoti, a râde; a se gândi, a se holba, a căsca ochii, a se boldi
 holdă = lan, ogor, țarină, tarla
 hotărâre = decret, sentință, poruncă, dispoziție, ordin, edict, ordonanță, decizie, rezoluție; determinare, tărie,
fermitate, dârzenie
 hoțește = tâlhărește, pe furiș, tiptil, pe nevăzute
 husă = învelitoare
169
I
 ieftin = convenabil, avantajos, (preț) bun; banal, comun, ordinar
 imbold = îndemn, stimulent, impuls, pornire, stimul, stârnire
 imprecis = neclar, vag, neprecis, confuz, nelămurit, nesigur, aproximativ
 inaniție = înfometare, sfârșeală, istovire
 inconștient = leșinat, pierdut, amețit; instinctiv, automat, mecanic; irațional, nesocotit, iresponsabil
 indiciul = semn, indicație, semnal; dovadă, atestat
 inexistență = absență, lipsă, neant
 infinit = nesfârșit, nelimitat, imens, nemăsurat, nețărmurit
 inovație = invenție, înnoire, refacere, modernizare, noutate
 intenționat = voit, deliberat, anume
 intriga = a contraria, a surprinde, a uimi, a stârni, a îngrijora
 ipocrit = prefăcut, fățarnic, perfid, nesincer, șiret, viclean, fals
 istoric = vechi, legendar; cronologic, evolutiv; valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat, real, veritabil
Î
 îmbrăcăminte = haină, strai, veșmânt, garderobă port, costum, vestimentație, ținută; înveliș, învelitoare
 împleti = a tricota; a îmbina, a uni, a asorta, a conjuga
 împrejur = primprejur, aici; apropiere, jur, preajmă, vecinătate
 înapoi = îndărăt, în spate, în urmă
 încăpere = odaie, cameră, sală
 începe = a inaugura, a porni, a declanșa, a iniția, a debuta, a purcede; a apărea, a se ivi, a se arăta, a se
produce
 încins = legat, înfășurat; întins, mărit, intensificat, accentuat
 îndesi = a spori, a îngroșa, a crește, a înmulți
 înflorit = împodobit, ornamentat (cu flori)
 înjosi = a umili, a degrada, a dezonora; a batjocori, a perverti, a rușina
 însera = a se întuneca, a amurgi, a scăpăta
 înveliș = acoperământ, acoperiș, învelitoare
J
 jale = tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
 jaluzea = stor, transparent, roletă
 jefui = a prăda, a deposeda, a devaliza, a jecmăni, a fura, a răpi, a devasta, a spolia, a tâlhări
 jertfă = sacrificiu, ofrandă, sânge, jertfă, victimă
 jgheab = adăpătoare, țurloi, troacă, uluc, scoc; conductă, canal, rigolă, Julio
 joacă = amuzament, hârjoană, distracție, zbenguială
 joben = cilindru, pălărie
 josnic = netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil, ignobil, becisnic
 jude = căpetenie, conducător; judecător, jurat; primar, vătaf
 jumări = omletă, scrob
 jumuli = a smulge, a curăța; a jefui, a spolia, a jecmăni
 just = drept, corect, exact, adevărat, echitabil, întemeiat; justificat, legitim, motivat, îndrituit; obiectiv, cinstit,
onest
K
 katharsis = purificare
 kilocalorie = calorie mare
 kilogram = kil; litru
 kilometraj = distanță, depărtare
 kilometric = interminabil, imens, nesfârșit
 kitsch = pseudoartă
 kiwi = apterix (pasăre)
L
 ladă = cufăr, sipet, postavă
 lance = spadă, șpangă, suliță
 lateral = marginal, lăturalnic, periferic; secundar, minor, neimportant
 leac = doctorie, medicamente, antidot, remediu
 legal = legiuit, legitim, oficial, licit, drept
 lemn = copac, pom, arbore, arbust; butuci, tălpi, plazuri
 lesne = ușor, comod, facil, convenabil, lesnicios
170
 libertate = independență, neatârnare, slobozenie, suveranitate, autonomie
 licenția = a concedia, a renunța
 lipicios = cleios, vâscos; molipsitor, contagios
 livret = document, act
 localiza = a determina, a fixa, a încadra, a limita, a delimita, a restrânge; adapta, a prelucra, a traduce, la
aclimatiza
M
 mapă = geantă, servietă
 măcina = a râșni, a fărâmița, a sfărâma, a pulveriza, a strivi; a ruina, a distruge, a degrada, a nimici, a nărui, a
roade, a scăpa; a chinui, a frământa, a mistui
 mândrețe = frumusețe, splendoare, strălucire; aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliul, trufie, vanitate
 menține = a conserva, a păstra, a exista; a dura, a se menține, a exista, a subzista, a rămâne, a dăinui, a
persista
 meteorit = meteor, stea-căzătoare, bolid
 minți = a mistifica, a denatura, a înșela; a păcăli, a prosti, a trișa, a duce de nas
 moale = fraged, puhav, inconsistent, flasc; catifelat, mătăsos, neted; bleg, indolent, molatic, mototol,
mămăligă, lălâu
 modern = nou, recent, actual, înnoit
 montaj = asamblare, instalare, fixare
 motiv = cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă; pretext, argumente, scuză; prilej, ocazie, circumstanță
 muncitor = activ, harnic, vrednic, silitor, zelos, lucrător
 muta = a mișca, a deplasa, a clinti, a strămuta; a abate, a devia, a schimba, a transfera; a amâna, a modifica
N
 năpastă = nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
 năzărire = nălucă, nălucire, halucinație
 neam = popor, națiune, norod, etnie; seminție, clan, familie, viță, stirpe; rudă, rubedenie; specie, soi, gen,
varietate, fel, categorie, clasă, tip
 necivilizat = primitiv, necioplit, necrescut, brutal
 necugetat = nechibzuit, imprudent, ilogic, irațional, nebunesc
 negustorie = negoț, comerț; afacere, tranzacție
 nemijlocit = direct, personal
 nepăsare = indiferență, delăsare, pasivitate, dezinteres, lenevie, inerție, nesimțire, tembelism, indolență,
pasivitate
 nestăvilit = nestăpânit, impetuos, dezlănțuit, nepotolit
 nevătămat = neatins, teafăr, întreg, intact,
 neștirbit
 nins = cărunt, sur, albit
 noros = înnorat, neguros, întunecat, pâclos, plumburiu
O
 obiect = lucru, materie; disciplină, domeniu, specialitate; scop, țintă, obiectiv, țel; complement
 obligatoriu = necesar, neapărat, imperios, impus
 obseda = a urmări, a preocupa, a copleși, a tiraniza, a persecuta, a frământa, a chinui, a roade
 obstacol = piedică, stavilă, baraj, dificultate, opoziție
 obține = a primi, a dobândi, a căpăta, a câștiga, a procura, a realiza
 ocol = înconjur, ocolire, circumferință; țarc, îngrăditură, gard; bătătură, ogradă, curte
 ocupație = stăpânire, cucerire; meserie, profesiune, îndeletnicire, slujbă, activitate, post
 oftalmolog = oculist
 onora = a cinsti, a respecta, a stima, a aprecia; a achita, a plăti, a restitui, a reda
 opac = mat, netransparent, întunecat; obtuz, mărginit, redus, incult
 orgolios = vanitos, mândru, îngâmfat, încrezut, arogant, trufaș
 ostaș = soldat, militar, cătană
P
 pardoseală = dușumea, podea, podină
 păsa = a se interesa, a se neliniști, a se îngrijora, a se sinchisi
 perplex = uluit, dezorientat, șocat, frapat, stupefiat
 persecuție = asuprire, prigoană, oprimare, apăsare, prigonire
 pierde = a rătăci, a fi lipsit (de ceva), a dispărea, a (se) irosi, a (se) răzleți, a pieri, a se face nevăzut; a se
zăpăci, a se încurca, a se intimida, a se fâstâci
171
 planifica = a programa, a sistematiza, a organiza
 pliseu = cută, pliu
 potir = cupă, caliciu, pocal
 premier = prim-ministru
 pripă = grabă, zor, repezeală, presiune, precipitare, pripeală
 prosper = înfloritor, opulent, îmbelșugat, îndestulat, cu stare
 puzderie = mulțime, droaie, noian, sumedenie, grămadă
R
 rasă = soi, specie, varietate, sort; anteriu
 răsturna = a da peste cap, a prăvăli, a rostogoli; a doborî, a inversa
 realmente = efectiv, de fapt, cu adevărat
 redacta = a compune, a elabora, a formula, a scrie, a concepe
 relaxa = a se odihni, a se destinde, a se recrea; a slăbi, a reduce
 repetiție = reluare, recapitulare, reproducere, repetare
 reprezentant = delegat, însărcinat, împuternicit, mandatar
 retur = întoarcere, revenire, reîntremare
 revoca = a anula, a muta, a desființa
 riguros = aspru, sever, inflexibil, strict; precis, exact, meticulos
 roi = a forfoti , a se grămădi, a se aglomera
 rumega = a mesteca, a mânca, a se frământa, a reflecta
S
 scăzut = micșorat, redus, diminuat, coborât, împuținat; slab, mic, încet, discret
 scrib = grămătic, diac, conțopist
 secular = centenar, străvechi
 separa = a despărți, a desface, a desprinde, a disloca, a răzleți, a dezmembra, a descompune, a fragmenta, a
compartimenta
 sfoară = coardă, cordon, ață (împletită)
 simpatetic = sugestiv, grăitor
 solidariza = a asocia, a se înfrățit, a se alia, a pactiza
 spectacol = reprezentație, teatru, piesă; tablou, priveliște, cadru, vedere
 spicui = a culege, a alege, a lua, a reține (de ici-colo)
 statut = regulament, normă, lege, depoziții
 strâmt = îngust, restrâns, redus; mărginit, prost, obtuz
 sugestiv = provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
Ș
 șablon = clișeu, tipar, model, calapod, calup, formă, șan
 șantaj = presiune, intimidare, constrângere, înșelăciune, tragere pe sfoară
 șatră = cort, baracă, șopron; țigani, grup de romi
 șemineu = cămin, sobă
 șezătoare = clacă, întrunire (amicală); reuniune literară
 șifonier = dulap, garderob
 șir = rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
 șoaptă = șușoteală, murmur, susur, șopot; vorbe, bârfă, calomnii
 șomer = nelucrător, om fără slujbă
 șosea = cale, arteră, magistrală, autostradă
 ștab = șef
 ștergar = prosop, șervet
T
 tavan = plafon. pod
 taxi = taximetru, mașină (de piață)
 târgui = a cumpăra, a achiziționa, a procura; a se tocmi, a trata
 teatral = spectacular, scenic; afectat, căutat, artificial, disimulat
 tematică = problematică, preocupări, concepte, dezbateri
 tibia = fluier, țurloi
 tonalitate = ton, rezonanță, inflexiune, înălțime
 tragic = dezastruos, groaznic, sfâșietor, zguduitor, jalnic
 tranșă = porție, bucată, parte, rată
 trânti = a doborî, a culca, a pune la pământ; a izbi, a pocni; a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
172
 tripla = a întrei, a înmulți
 troian = nămete, omăt, morman, grămadă
Ț
 țandără = așchie, surcea, zburătură; ciob, fărâmătură
 țață = mătușă, lele; mahalagioaică, mitocancă
 țărm = liman, litoral, mal, margine; coastă, plajă
 țeastă = craniu
 țelină = paragină, pârloagă, pășune, câmp; legumă
 țepos = spinos, înțepător
 țesut = țesătură; structură, alcătuire
 țignal = signal, fluierătură
 ținti = a ochi, a viza, a lua la țintă, a chiti; a aținti, a tinde, a urmări, a râvni
 ținut = teritoriu, regiune, loc, întindere
 țiței = petrol, gaz, păcură
 țoale = boarfe
U
 ulei = untdelemn
 ultraj = injurie, ofensă, jignire, afront
 umbri = a adumbri, a întuneca
 umil = smerit, supus, modest, obsecvios; neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
 unghi = colț, ungher; poziție, atitudine; viziune, perspectivă
 unire = coeziune, reuniune, asociere, fuziune, concordanță, alipire
 urban = orășenesc, citadin; politicos, civilizat, manierat
 uriaș = namilă, colos, gigant; enorm, colosal, imens, gigantic
 ursuz = morocănos, posac, acru, neprietenos, posomorât, taciturn, închis
 utila = a înzestra, a dota, a prevedea
 uzină = fabrică, întreprindere
 uzual = obișnuit, curent, frecvent
V
 vechi = trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân; folosit, uzat, deteriorat, tocit
 velur = catifea
 verdeață = vegetație, verdură
 vexa = a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
 vijelie = furtună
 vioiciune = vivacitate, sprinteneală, elan, însuflețire, avânt
 voievod = vodă, domn, domnitor
 vorbăreț = flecar, limbut
 vot = sufragiu, alegeri
 vraiște = dezordine, harababură, neorânduială, haos
 vrăjmaș = ostil, dușmănos, potrivnic; rău, grozav, strașnic
 vulcanic = năvalnic, impetuos, aprins, nestăpânit
 vultur = acvilă, pajură, vultan, aceră
Z
 zăbavă = încetineală, întârziere, lentoare, tărăgăneală; răgaz, odihnă, distracție
 zăgaz = stăvilar, baraj, dig, scoc; piedică, îngrădire, barieră, obstacol
 zălog = amanet, gaj, chezășie
 zbârci = a se ridica, a se încreți
 zbor = planare, plutire, înălțare; viteză, goană, fugă; avânt, elan
 zdreanță = cârpă, treanță, ruptură, vechitură; secătură, jigodie
 zgârci = cartilaj
 zgomot = gălăgie, larmă, vacarm, tumult; vâlvă, senzație, răsunet
 zgură = scorie, cenușă
 zicere = zicală, proverb, maximă, aforism, zicătoare
 zilnic = cotidian, mereu, curent, obișnuit
 zuluf = buclă, cârlionț
173
Anexa 6:
LISTA CU ANTONIME
A
 adevăr ≠ eroare, falsitate, minciună;
 adevărat ≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, mincinos, născocit, simulat, ticluit;
 admira ≠ blestema, disprețui, detestat;
 afirmare ≠ negare, tăgăduire
 agreabil ≠ dezagreabil
 aici ≠ acolo, dincolo, aiurea
 ajuta ≠ împiedica, îngreuna
 alb ≠ negru
 atractiv ≠ respingător
 autentic ≠ fals
B
 belșug ≠ mizerie, sărăcie
 bine ≠ greșit, prost, rău
 binefăcător ≠ malefic, nociv, răufăcător, vătămător
 biruitor ≠ biruit, învins
 blând ≠ aprig, crâncen, rău, sever
 blândețe ≠ asprime, cruzime, ferocitate, răutate
 bogat ≠ arid, calic, mizer, nevoiaș, sărac, sărăntoc, sărman
 bucura ≠ întrista, mâhni, necăji, posomorî, supăra
 bucurie ≠ amar, amărăciune, chin, durere, disperare, îndurare, îngrijorare, întristare, jale, mohorâre, necaz,
supărare, tristețe
 bun ≠ crud, nefast, nelegiuit, prost, rău, răutăcios,slab, stricat
 bunăcuviință ≠ obrăznicie
C
 calificat ≠ necalificat
 calitate ≠ cusur, defect, meteahnă, neajuns
 calm ≠ agitat, alarmat, furios, furtună, intrigat, mânios, neliniștit, tulburare, violent
 căldură ≠ frig, ger, răcoare,
 căsători ≠ despărți, divorța
 câștig ≠ pagubă, pierdere
 central ≠ marginal, local
 centralizare ≠ descentralizare
 certitudine ≠ incertitudine, îndoială, nesiguranță
 cinste ≠ necinste, ocară, rușine
 clar ≠ confuz, neclar, obscur, tulbure
 curaj ≠ frică, lașitate, teamă
D
 da ≠ ba, nu;  dinamic ≠ static
 demn ≠ nedemn  discret ≠ indiscret
 des ≠ rar  diurn ≠ nocturn
 deschis ≠ închis  drept ≠ stâng; strâmb
 deștept ≠ prost  dreptate ≠ nedreptate
 devreme ≠ târziu  dulce ≠ acru
 dezvălui ≠ ascunde  durabil ≠ efemer, trecător
 dimineață ≠ seară
E
 echilibra ≠ dezechilibra  eternitate ≠ temporalitate
 economisire ≠ risipă  evoluție ≠ involuție
 edifica ≠ dărâma  expansiune ≠ contractare
 egalitate ≠ inegalitate  explicit ≠ implicit
 emite ≠ recepționa  extins ≠ restrâns
 energic ≠ melancolic
 etern ≠ pieritor, trecător
174
F
 facil ≠ anevoie  firesc ≠ absurd
 față ≠ dos  fix ≠ mobil
 favoriza ≠ defavoriza, zădărnici  flata ≠ jigni
 fecund ≠ steril, sterp  folos ≠ pagubă
 fericit ≠ nefericit, nenorocit  fortifica ≠ slăbi
 fierbinte ≠ rece  fruntaș ≠ codaș
G
 generos ≠ avar, egoist, egolatru  grandoare ≠ decadență
 geniu ≠ prost  grăbi ≠ încetini, frâna, tempera
 gigantic ≠ mărunt, pitic  gras ≠ costeliv, slab
 glorie ≠ batjocură  gros ≠ subțire
 glumeț ≠ serios, sumbru  guraliv ≠ tăcut
H
 harnic ≠ leneș  hotărât ≠ nehotărât
 hărnicie ≠ trândăvie  hrăni ≠ flămânzi
 hotărât ≠ dezorientat  hrănit ≠ flămând
I
 identic ≠ deosebit, distinct  inițial ≠ final
 iertare ≠ pedeapsă  indolent ≠ umil
 iluzie ≠ decepție, deziluzie  inteligent ≠ neștiutor, prost
 imediat ≠ abisalitate  introducere ≠ final, încheiere
 indigen ≠ străin  iubit ≠ hulit, urât
 indulgent ≠ server  izbânda ≠ eșec, înfrângere, neizbândă
Î
 îmbina ≠ dezbina  încânta ≠ revolta
 împiedica ≠ despiedica  încoace ≠ încolo
 înaintare ≠ retragere  încredere ≠ îndoială, neîncredere, teamă
 înainte ≠ înapoi, îndărăt  îndrăgi ≠ urî
 înălța ≠ coborî, lăsa, pleca, prăbuși  înfrățit ≠ desfrățit
 încărca ≠ descărca  îngăduitor ≠ neîndurat, nemilos
J
 jilav ≠ uscat  just ≠ fals, greșit, injust, nejust
 judecat ≠ nejudecat  justețe ≠ injustețe
 june ≠ bătrân  justificat ≠ nejustificat
 junețe ≠ bătrânețe  justiție ≠ injustiție
L
 laic ≠ religios  limpede ≠ tulbure
 laudă ≠ batjocură, blamare, critică, mustrare, ocară  liniște ≠ zgomot
 lăuda ≠ blama, huli, înjura  logic ≠ absurd, alogic, ilogic
 lega ≠ desface, dezlega  luminat ≠ întunecat
 liber ≠ închis, supus  luminiș ≠ întunecime
 limbut ≠ mut, tăcut  lung ≠ scurt
M
 major ≠ minor  miazănoapte ≠ sud
 manifest ≠ voalat  mișcare ≠ nemișcare, tip repaus
 material ≠ imaterial, spiritual  mobiliar ≠ imobiliar
 mărinimos ≠ egoist  modest ≠ infatuat
 mărturisi ≠ tăgădui  moral ≠ imoral
 mereu ≠ nicicând, niciodată  munci ≠ odihni
N
 naștere ≠ deces, moarte  normal ≠ anormal, iresponsabil, nebun
 natural ≠ artificial, miraculos  noroc ≠ nenoroc, nenorocire
 nădejde ≠ desperare, deznădejde  norocos ≠ nefericit
 necesar ≠ dăunător  numeros ≠ redus
 nelimitat ≠ finit  numit ≠ revocat
 nemurire ≠ vremelnicie
 nobil ≠ ignobil, ordinar, vulgar
175
O
 obiectiv ≠ subiectiv  onest ≠ necinstit
 obișnuit ≠ neobișnuit  optimist ≠ pesimist
 ocupat ≠ gol  opulent ≠ sărac
 ofensivă ≠ defensivă  ordine ≠ anarhie, debandadă, dezordine, haos
 om ≠ neom  oricine ≠ nimeni
 omniprezent ≠ absent  oșteni ≠ odihni
P
 paradis ≠ iad  placea ≠ detesta, displăcea
 posibil ≠ imposibil  plăcut ≠ dezagreabil, displăcut, neplăcut
 părăsi ≠ regăsi, reveni  ploios ≠ secetos, uscat
 pentru ≠ împotriva  pozitiv ≠ negativ
 permanent ≠ efemer, momentan, sezonier,  precedent ≠ posterior, următor
temporar, trecător, vremelnic  predilect ≠ antipatic
 pierde ≠ găsi, recâștiga
R
 rațional ≠ absurd, ilogic, irațional  respect ≠ despreț
 răsărit ≠ amurg, apus, asfințit  revoltat ≠ supus
 răsturnare ≠ instaurare  riguros ≠ superficial
 râs ≠ plâns  robust ≠ flasc, slab
 receptare ≠ difuzare  roditor ≠ neroditor, steril, sterp
 reliefa ≠ estompa  rupere ≠ reluare, restabilire
S
 salva ≠ distruge, îngropa  simultan ≠ decalat, succesiv
 sătul ≠ flămând  singular ≠ plural
 sedentar ≠ nomad  sobru ≠ destrăbălat
 sentiment ≠ resentiment  solid ≠ fragil, lichid
 sigur ≠ eronat, incert  somn ≠ nesomn, trezire
 simetrie ≠ asimetrie  stăpân ≠ rob, sclav, slugă
T
 tandrețe ≠ cruzime  tipic ≠ atipic
 tare ≠ încet, moale, slab, slăbănog  transparent ≠ opac
 tăcere ≠ gălăgie  trecut ≠ viitor
 trăie ≠ slăbiciune  triumf ≠ înfrângere, pierzare, scădere
 teafăr ≠ bolnav  trudă ≠ trândăvie
 tinerețe ≠ bătrânețe  tuturor ≠ nimănui
U
 uman ≠ inuman  unire ≠ despărțire, dezbinare, separare
 umflat ≠ dezumflat  unitar ≠ diferit, separat
 umiditate ≠ uscăciune  univoc ≠ echivoc
 unic ≠ multiplu  urcare ≠ coborâre
 uniformizare ≠ diferențiere  uriaș ≠ pitic
 unilateral ≠ multilateral  util ≠ inutil
V
 valid ≠ infirm, nevalid  vesel ≠ amărât, întristat, mâhnit, melancolic,
 vară ≠ iarnă mohorât, necăjit, supărat, trist
 vânzare ≠ cumpărare  veșnic ≠ efemer, trecător, vremelnic
 veghe ≠ somn, vis  victorie ≠ eșec, înfrângere
 venit ≠ cheltuială  viguros ≠ firav, slab
 verific ≠ fals, fantastic, fantezie  violent ≠ bleg, lent
Z
 zăpușeală ≠ frig  zice ≠ dezice, tăcea
 zâmbet ≠ încruntare  zidire ≠ dărâmare
 zdravăn ≠ slăbănog  zori ≠ amurg, apus, seară
 zgârcit ≠ cheltuitor, risipitor  zvelt ≠ gras, planturos
 zi ≠ noapte
176
Anexa 7:
LISTA CU PARONIME
abație / abazie, abducție / aducție, abductor / aductor, abilitate / agilitate, abjudeca / adjudeca, abnegare /
abnegație, absent / absint, absorbant / adsorbant, abstractizare / abstracție / abstracționism, accelerare /
accelerație, accese / accesuri, acmee / acnee, acordaj / acordare, acribie / acrinie, acromial / acromic, actinie /
actiniu, activant / activator, actual / actuar, acumula / cumula, adagio / adagiu, adorare / adorație, alabastru /
albastru, alineat / aliniat, anticipat / anticipativ, arhivar / arhivist, asfalta / asfaltiza, atacabil / atacant
→ vezi sensul paronimelor
babină / babit, bacterian / bactericid, bancrut / bancrută, batist / batistă, bilabial / bilabiat, bisexualism /
bisexualitate, blestem / blestemăție, bort / bortă, brocar / brocart, bufă / bufeu
calculabil / calculos, captabil / captant, cauzalism / cazualitate, cefalee / cefalită, chiasm / chiasmă, chiștoace /
chiștoci, cognitiv / cognoscibil, coleretic / coleric, conducător / conductor, cotare / cotație
declarabil / declarativ, defectiv / defectuos, deformare / deformație, degresant / degresiv, delegat / delegatar,
delicatesă / delicatețe, dental / dentar, depanator / depanor, dependență / dependință, destructibil / destructiv
edem / eden, educativ / educațional, electrizabil / electrizant, eminent / iminent, enerva / inerva, enumerabil /
enumerativ, epuizabil / epuizant, esofagism / esofagită, evaporabil / evaporator, exsudant / exsudativ
fabulistic / fabulos, factic / faptic, familial / familiar, fantast / fantastic, făptui / înfăptui, fascicul / fasciculă,
figurat / figurativ, filozofală / filozofică, fisă / fișă, fortuit / forțat
geantă / jantă, genetician / genetist, genunchier / genunchieră, geotermal / geotermic, gestică / gesticulație,
ghețare / ghețari, ghimpat / ghimpos, ghivece / ghiveciuri, glacial / glaciar, grafician / grafolog
halate / halaturi, halca / halcă, harpă / harpie, hematie / hematit, hidrant / hidrat, hidratabil / hidratant , hidrofon /
hidrofor, hipertermie / hipertimie, hipocondru / hipohondru , huruială / uruială
177
I
identificare / identificație, iluminare / iluminație, imaginabil / imaginar, împărțeală / împărțire, incasabil /

încasabil, înclinare / înclinație, incriminabil / incriminator, încuietoare / încuietură, indemn / îndemn, îndestulat /
îndestulător, îndreptar / îndreptător, infestare / infestație, înflora / înflori, injustețe / injustiție, instrucție /
instrucțiune, intonare / intonație, învoială / învoire
jantă / joantă, japon / japonez, jeteu / jeton, jigăraie / jigăreală, justificabil / justificativ
lacrimal / lăcrimar, lacună / lagună, lansetă / lasetă, laudativ / lăudabil, legislatură / legislație, lemnare / lemnari ,
levier / levrier, libret / livret, lineal / liniar, literal / literar
maestru / maistru, marin / maritim, marțial / marțian, mărțișoare / mărțișori, melamină / melanină, melodic /
melodios, meteor / meteorit, minut / minută, moșneag / moșnean, motivare / motivație
naturalism / naturalețe, nautic / naval, navigabil / navigant, nefralgie / nevralgie, negativism / negativitate,
nesimțit / nesimțitor, nesocotință / nesocotire, neutralism / neutralitate, notare / notație, novelă / nuvelă
obligație / obligațiune, ocolire / ocoliș, oficial / oficios, olimpian / olimpic, onorabil / onorant, onorar / onorariu,
operabil / operant , oponent / opozabil , oral / orar, orbital / orbitar
pacificator / pacifist, pământiu / pământos, panel / paner, parental / părintesc, pasional / pasionant, pastor /
păstor, pedant / pandant, permisie / permisiune, prenume / pronume, prezumtiv / prezumțios
raclă / regletă, radial / radian, rastel / raster, raționament / rațiune, receptiv / receptor, recreativ / recreațional,
recuzabil / recuzant, reflecție / reflexie, rejecție / rezecție, releva / revela
sagital / sagitar, șanjabil / șanjant, sărac / sărăcăcios, sașiu / șasiu, scule / sculuri, semnal / semnalment, sepia /
sepie, șerpar / șerpaș, silabație / silabism, simpatic / simpatric, sinergie / sinergism, sorbitură / sorbție, șort / șorț
178
T
tabel / tabelă, tacit / taciturn, tangențial / tangibil, țărănie / țărănism, țarc / țarcă, temporal / temporar, termal /
termic, tolerabil / tolerant, transă / tranșă, transmisie / transmisiune, trap / trapă, triplet / tripletă
uleie / uleiuri, umblăreț / umblător, umbrar / umbriș, urbanistică / urbanitate, utopie / utopism
vânos / venos, vărat / văros, vârstă / vrâstă, vers / viers, vindecător / vindicativ, virtuos / virtuoz, vulnerabil /
vulnerar
zahărază / zaharoză
179
180

Lexi Co Logie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lexi Co Logie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

[ELEMENTE DE LEXICOLOGIE – CDȘ PENTRU CLASA A X-A (SUPORT DE CURS)]

COLEGIUL NAȚIONAL „ZINCA GOLESCU”, PITEȘTI

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII

<< ELEMENTE DE LEXICOLOGIE >>

Prof. dr. HIU ION-VALERIU

Redactare: prof. dr. Ion-Valeriu HIU

Tehnoredactare: prof. dr. Ion-Valeriu HIU

Pregătire de tipar: Marius BADEA

Design copertă: Mirona PINTILIE

Corectură: Prof. Constantin VOICULESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

COMENZI – CARTEA PRIN POȘTĂ

Bulevardul Republicii, nr. 148, Clădirea C1, etal 4, Pitești,

Jud. Argeș, cod 110177

Tiparul executat la tipografia Editurii Paralela 45

Copyright C Editura Paralela 45, 2020

2 septembrie 2019 - 12 august 2020

Muzica: Anton Pann

Din sânul maicii mele, născut din griji, necazuri,

Acuma pretutindeni întorc a mea vedere,

Așa! așa! iubite, s-a dus scumpul meu bine;

Din zilele trecute, din veacu, lucru de aur,

Așa, fără-ndoială, amara mea viață

Dar însă suvenirul ființelor iubite

De visurile voastre, speranțe-amăgitoare,

Când toamna se arată al iernii rece soare,

1. OBIECTUL LEXICOLOGIEI CA DISCIPLINĂ LINGVISTICĂ............................................p.11

2. MORFONEMIA – STRUCTURA MATERIALĂ A CUVINTELOR.......................................p.13

3. SEMANTICA – STRUCTURA SEMANTICĂ A CUVINTELOR.............................................p.35

4. ETIMOLOGIA – ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA CUVINTELOR................................................p.42

B. VOCABULARUL CA ANSAMBU DE UNITĂȚI LEXICALE

3. MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI............................................................p.70

C. TESTE DE EVALUARE SUMATIVĂ

1. OBIECTUL LEXICOLOGIEI CA DISCIPLINĂ LINGVISTICĂ

2.1.1. AUTONOMIA CUVÂNTULUI

2.1.2. FORMA ȘI CONȚINUTUL CUVÂNTULUI

2.1.3. ORGANIZAREA CUVÂNTULUI

2.1.4. CUVÂNTUL CA UNITATE LEXICALĂ

2.1.5. LEXEM, ALOXEME ȘI LEXIE

2.1.6. CLASIFICAREA CUVINTELOR

2.2.2.1. Cuvintele monosilabice

b). Cuvintele bifonematice

a). Cuvinte formate din trei foneme

b). Cuvinte formate din patru foneme

c). Cuvinte format din cinci foneme

1. V + C triftong 12. CV + CVC

d). Cuvinte format din șase foneme

e). Cuvinte format din șapte foneme

1. CV + CC diftong C  bravând, crăpând, flămând, presimt,

f). Cuvinte format din opt foneme

1. CVC + CCVCC 5. CCVC + C triftong

g). Cuvinte format din nouă foneme

1. CC diftong C + C diftong C 4. CCCVC + CVCC

2.2.2.3. Cuvintele polisilabice

morfem-rădăcină = rădăcina (radical), tema

morfeme afixale = afixele

morfeme derivative = prefixele, sufixele

morfeme flexionare = desinențele, sufixele gramaticale

2.3.1. RĂDĂCINA CUVÂNTULUI

2.3.2. TEMA LEXICALĂ

2.3.3. FAMILIA LEXICALĂ

2.3.5. AFIXELE (SUFIXELE ȘI PREFIXELE)

Sufixe după sens (clasificarea semantică):