UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ṢI CU

FRECVENŢĂ REDUSĂ

Specializarea : Asistenţă Socială

Lector univ. dr. CRISTINA FALUDI

Drd. Anca Mureșan

SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI

PRACTICĂ DE SPECIALITATE

ANUL I
C.F.C.I.D

Cluj-Napoca
2020
Universitatea „Babeș-Bolyai”
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Departamentul de Asistență Socială
Învățământ la distanță

SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI

PRACTICĂ DE SPECIALITATE

ANUL I

Lector univ. dr. Cristina Faludi

Drd. Anca Mureșan

- 2020 -

2
INFORMAȚII GENERALE

Date de identificare a cursului

Titular curs: Lector univ. dr. Cristina Faludi
Tutore: Drd. Anca Mureșan
Birou titular curs: sala 313, sediul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, B-dul 21
Decembrie 1989, nr. 128;
Consultații: luni, 16-18;
Telefon/fax: 0264-424674.
E-mail titular curs: cristina.faludi@gmail.com;
E-mail tutore de practică: muresan_ancutza@yahoo.com.

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Nu sunt impuse condiţionări pentru participarea la acest curs.

Descrierea cursului
Cursul își propune să faciliteze înţelegerea rolului asistentului social şi a posibilităţilor sale de
intervenţie în cadrul legislativ şi administrativ actual. Pe durata practicii, studentul urmează: să
se familiarizeze cu modul de funcţionare a reţelei de organizaţii şi instituţii care oferă asistenţă
socială; să utilizeze metoda observaţiei; să conștientizeze nevoile şi valorile diferitelor
categorii de beneficiari ai asistenţei sociale; să coreleze principiile codului deontologic al
profesiei de asistent social cu situaţiile de intervenţie practică; să interiorizeze valorile,
principiile şi normele specifice codului deontologic al profesiei de asistent social; să observe
realităţile socio-umane cu care vine în contact pe durata practicii de semestru și a practicii
comasate de vară (persoane, grupuri, comunităţi etc.); să conştientizeze caracterul umanist şi
responsabilitatea pe care le presupun profesia de asistent social; să înceapă procesul de
autocunoaştere şi autodezvoltare profesională; să coreleze cunoştinţele teoretice şi
metodologice cu situaţiile de învăţare practică; să întocmească raportul de practică conform
structurii prestabilite.

Organizarea temelor în cadrul cursului

Pe parcursul semestrului, se va face referire la conținuturi, cum ar fi familiarizarea studentului
cu instrumentele de lucru din cadrul practicii: grila pentru analiza agenţiei, fişa de lucru pentru
utilizarea observaţiei, fişa de lucru cu valorile şi nevoile în asistenţa socială, respectiv raportul
de practică ca element al evaluării; diferențierea servicii publice versus servicii private de
asistenţă socială, prezentarea contextului legislativ şi organizatoric al reţelei serviciilor de
asistenţă socială; problematizarea rolurilor asistentului social în diverse situații practice;

3
discutarea unor aspecte de natură etică, conform cu prevederile Codului deontologic al
profesiei de asistent social. Printre subiectele abordate în cursul practicii se mai numără
sursele de finanțare a serviciilor de asistenţă socială; parteneriatul public-privat; asistența
socială a unor categorii diverse de beneficiari (copilul și familia; persoanele vârstnice;
persoanele private de libertate; persoanele cu dizabilități etc.). Vor fi expuse și aspectele
generale privind metodele de intervenţie ale asistentului social cu diferite sisteme-client ale
asistenţei sociale: persoane, familii, grupuri, organizaţii, comunităţi. Aceste tematici vor fi
urmărite și discutate în cadrul practicii de teren, în contextul vizitării unor organizații sau
instituții care oferă servicii sociale sau, unde nu este posibil, a prezentării acestora de către
reprezentanți ai agenției, care să aibă formare și să desfășoare activități de asistență socială.

Bibliografie obligatorie:
MĂNOIU, Florica, EPUREANU, Viorica (1996). Asistenţa socială în România, Bucureşti:
Editura ALL, pp. 1-35.
MILEY, K.K., O’MELIA, M., DuBOIS, B. (2006). Practica asistenţei sociale. Iaşi: Editura
Polirom (Anexa conține Codul etic al profesiei de asistent social).
ROTH-SZAMOSKOZI, Maria, 2003. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale.
Cluj-Napoca: Presa Univesitară Clujeană,.
*** LEGEA nr. 292 din 20 decembrie 2011, A Asistenţei Sociale cu modificările și
completările ulterioare.

Bibliografie opțională:

ADAMS, R., DOMINELLI, L. (1998). Social Work.Themes, Issues and Critical Debates. Ed.
Aardvark, UK.
BUZDUCEA, D. (2009). Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practice
locale. Iași: Editura Polirom.
COJOCARU, Ştefan (2006). Proiectul de intervenţie în asistenţa socială. Iaşi: Editura Polirom.
COUSHELD, Veronica (1993) Practica asistenţei sociale. Bucureşti: Editura Alternative.
DAVIES, M. (1985). The Essential Social Worker: A Guide to Positive Practice. Gower
Publishing Ltd.
EGAN, G. (1986). The Skilled Helper. California: Books Cole Publishing Company, Pacific
Grove.
LIEBERMAN, A. (1998). The Social Workout Book. Ed. Pine Forge Press.
PARKER, R. (1987), The Social Work Dictionary, Maryland: NASW.
SAVEDRA, Mike; Hawthorn (1996). Supervizarea (trad. Trif A., Trif. M., Anisescu C.).
Bucureşti: Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA.
STROM-GOTTFRIED, K. (1999). Social Work Practice. London: Pine Forge Press.
TURNER, J.F. (coord.) (1986). Social Work Treatment. New York: Interlocking Theoretical
Approaches, The Free Press.
ZAMFIR, C.; STOICA, L.G.; STĂNCULESCU, M.S. (coord.) (2007). Proiectarea dezvoltării
sociale – Ghid metodologic. Bucureşti: Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii,
Universitatea din Bucureşti: Institutul social român.

4
ZAMFIR, C., STĂNESCU, S. (2007). Enciclopedia dezvoltării sociale. Iaşi: Editura Polirom.
ZASTROW, C. (1986). Social Welfare Institutions. Ed. The Dorsey Press.
*** Encyclopedia of Social Work (1995). NASW.

Materiale şi instrumente necesare cursului

Pentru parcurgerea în bune condiţii a pregătirii necesare promovării cursului este necesar
accesul la următoarele resurse:
Calculator conectat la internet (pentru a accesa resurse electronice suplimentare, dar şi pentru
a participa la secvenţele de formare interactivă) și prevăzut cu videoproiector, pentru ca
studentul să poată vizualiza prezentările în Power Point folosite ca suport în prezentările
titularului de curs și ale invitaților din practică.
O tablă pe care să se poată nota figuri și scheme utile în înțelegerea unor concepte și teorii și a
legăturii lor cu experiențele concrete din activitatea practică de asistență socială.
Coli albe și hârtie colorată, post-it-uri, carioci și markere necesare rezolvării eficiente a unor
sarcini și aplicații practice destinate lucrului individual sau muncii în echipă.

Notarea studenţilor
În vederea promovării la această disciplină, studentul va avea de realizat un portofoliu de
practică și va trebui să participe la examenul scris din sesiunea de examinare.

Portofoliul de practică va cuprinde două lucrări, respectiv Raportul de practică și un eseu.

Potofoliul de practică va fi trimis pe platforma de eLearning a UBB la o dată din sesiune
stabilită de comun acord cu studenții. Astfel, la secțiunea de evaluare de pe platforma Moodle
denumită Portofoliul de practică, vor figura două secțiuni, și anume: Raportul de practică,
respectiv Eseul. Studentul va atașa cele două lucrări la secțiunile corespunzătoare, în formatul
Word, salvându-le pe fiecare cu numele de catalog și prenumele. În cazul în care studentul a
desfășurat vizite de practică pe cont propriu, la secțiunea Raportul de practică va atașa
Adeverința sau adeverințele ce atestă vizita sau vizitele de practică, completate, semnate și
parafate, scanate sau în format de poză.

Raportul de practică este un instrument de lucru realizat de către student în urma finalizării
activității de practică semestrială.
Scopul întocmirii acestui raport este de a oferi studentului cadrul prin care acesta: i) să
valorifice informaţiile teoretice dobândite în cadrul activității didactice și a practicii de teren;
ii) să analizeze critic și argumentat realitățile întâlnite în contextul familiarizării cu instituțiile/
organizațiile de asistență socială și să propună direcții de optimizare a aspectelor
disfuncționale; iii) să organizeze informaţiile dobândite pe teren și să le prezinte într-o
manieră sintetică; iv) să conceapă conținuturile raportului în conformitate cu rigorile redactării
unui text academic, care să reflecte capacitatea de a îmbina cunoștințele teoretice şi
experiențele practice de pe durata practicii de specialitate, de a utiliza concepte şi teorii
ştiinţifice în interpretarea experienţelor. Studentul va evita însă aserţiunile generale şi
concluziile nefondate.

5
Raportul de practică va fi alcătuit după următoarea structură:
a) Introducere, în care studentul va preciza aspecte generale privind practica de semestru:
perioada de practică, modalitatea de desfășurare a practicii, o enumerare a instituțiilor/
organizațiilor vizitate, aşteptările studentului privind stagiul de practică și obiectivele practicii.
Studentul va preciza obiectivele practicii plecând de la cele menţionate în suportul de curs al
disciplinei, formulându-le într-un mod personalizat, în funcție de expectanţele lui iniţiale. De
asemenea, studentul va menționa și obiectivele personale pe care le-a urmărit în perioada
practicii efective.
b) Prezentarea a trei instituții vizitate, la alegere, între care să figureze atât instituții publice,
cât și organizații non-guvernamentale. Se vor putea prezenta doar instituțiile pe care studentul
le-a cunoscut în cadrul programului vizitelor de practică ale facultății sau pe care acesta le-a
vizitat pe cont propriu. Prezentarea instituțiilor/ organizațiilor se va realiza respectând punctele
din Grila pentru analiza instituției, în primul rând pe baza notițelor pe care studentul le-a
cules pe teren, completate, unde este cazul, cu informații de pe site-urile oficiale ale
instituțiilor și organizațiilor.
Astfel, prezentarea fiecărei instituții va include următoarele aspecte: a) scopul şi misiunea
agenției; b) personalul angajat, cu accent pe rolul asistentului social și locul său în
organigrama agenției; c) categoriile de beneficiari ai agenției; d) serviciile/ beneficiile/
facilitățile oferite de instituție/ organizație, enumerate și încadrate în tipul de serviciu/
beneficiu/ facilitate specific; pentru serviciile sociale va fi indicat codul serviciului social din
Nomenclatorul serviciilor sociale prevăzut în HG 867/2015, iar pentru beneficiile sociale și
facilități, va fi utilizată clasificarea oferită de Legea 292/2011; e) nevoile care sunt acoperite
prin serviciile prestate (eventual dacă rămân nevoi nesatisfăcute şi motivarea acestui aspect);
f) rolurile și atribuțiile asistentului social; g) valorile pe care le promovează și respectă
agenția; h) sursele de finanţare (este importantă precizarea lor pentru a putea aprecia dacă
resursele de care dispune instituţia/ organizația pot acoperi nevoile beneficiarilor); i) legislaţia
în baza căreia se desfăşoară activitatea fiecărei instituţii/ organizații (acest aspect este
important, deoarece unul dintre obiectivele asistenţei sociale este influenţarea politicilor
sociale, iar asistenţa socială se desfăşoară într-un cadru legislativ dat pentru un context
naţional; prin urmare, studentul va putea evidenţia eventualele limite legislative şi îşi poate
exersa pe parcursul anilor de studiu care vor urma abilitatea de a face propuneri de
îmbunătăţire şi o analiză pertinentă a unui anumit domeniu al asistenţei sociale). Ca
recomandare, studentul poate parcurge legislația utilizată de instituțiile/ organizațiile vizitate
pentru a se familiariza și mai mult cu tipurile de beneficiari, serviciile/ beneficiile oferite și
condițiile de acordare ale acestora. Cunoașterea temeinică a legislației va permite viitorului
practician să ofere beneficiarilor integral serviciile/ beneficiile la care acesta au dreptul, iar pe
de altă parte, aceasta reprezintă unul dintre criteriile definitorii ale competenței sale
profesionale.
Atenție: Pentru prezentarea fiecărei instituții/ organizații se va completa o pagină față-verso,
scrisă în stilul Times New Roman, font de 12, scriere ajustată și spațiere de un rând. La finalul
prezentării fiecărei instituții se va aloca un pasaj (din 3-4 fraze) cu impresiile personale cu care
studentul a rămas în urma vizitei. Pentru fiecare instituție se va începe o pagină nouă a
raportului!
c) Concluzii. Studentul îşi va formula propriile opinii asupra desfăşurării practicii. Astfel,
studentul va aprecia măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite initial și va realiza o
analiză sintetică critică a instituțiilor vizitate, specificând: punctele forte, modelele de bune
6
practici întâlnite, eficiența acordării serviciilor/ beneficiilor/ facilităților de asistență socială și
impactul acestora asupra beneficiarilor, aspecte care necesită îmbunătățire, oportunități de
dezvoltare/ extindere a activității respectivei instituții (se poate utiliza modelul analizei
SWOT). Apoi, studentul va specifica modalităţile de colaborare cu îndrumătorul și cu tutorele
de practică, precum şi cu persoanele de contact din cadrul instuţiilor vizitate. De asemenea,
studentul va menționa orice alte aspecte pe care le consideră relevate pentru oferirea unui
feed-back constructiv asupra practicii.
În încheierea Raportului de practică, studentul va completa și adăuga la Raportul de practică
cele două documente cuprinse în finalul Suportului de curs al aceastei discipline și denumite
Pagină de jurnal și Evaluarea practicii de către student.
d) Bibliografie: Toate sursele de informare pe care studentul le-a utilizat pentru documentarea
Raportului de practică (de ex., site-uri oficiale ale unor instituții/ organizații; rapoarte de
activitate ale unor agenții; ghiduri metodologice; publicații științifice, documente legislative)
vor fi trecute la această secțiune, respectând rigorile stilului APA de citare
(https://owl.purdue.edu/owl/research_and_citation/apa6_style/apa_style_introduction.html).

Condițiile de editare ale Raportului de practică:

Prima pagină va fi pagina de identificare, care va cuprinde: numele universității, a facultaţii
şi a departamentului; linia de studiu; anul de studiu; titlul documentului; numele (de catalog) şi
prenumele studentului; numele îndrumătorului de practică; luna și anul întocmirii
documentului. Va urma conținutul efectiv al Raportului de practică. Atenție: Raportul de
practică este constituit dintr-un singur document, în care vor apărea: pagina de identificare,
introducerea, prezentarea celor trei instituții/ organizații și partea de concluzii finale. Se va
utiliza stilul Times New Roman, font de 12, scriere ajustată, spațiere la un rând și jumătate.

Eseul va avea 3-4 pagini, scrise în stilul Times New Roman, font de 12, scriere ajustată,
spațiere de un rând și jumătate. Eseul va conține o analiză critică a oportunităților de
dezvoltare personală și profesională în cadrul asistenței sociale. Eseul are un format liber și se
va referi la următoarele aspecte (ele nefiind exhaustive, ci orientative):

1. Ce instituție de asistență socială din cele prezentate/vizitate v-a captat în cea mai mare
măsură atenția și de ce?
2. Ce probleme specifice/ beneficiari abordează instituția/ organizația respectivă? Ce programe
derulează și cum apreciați eficiența acestora?
3. Presupunând că veți lucra în acea instituție, propuneți un program/ serviciu nou sau sugerați
direcții de îmbunătățire/ eficientizare/ dezvoltare a programului derulat. Ce ar aduce acesta în
plus față de serviciile deja existente?
4. Cum vedeți viitorul vostru în domeniul asistenței sociale/ domeniul asistenței sociale ales?
5. Cum vă autoevaluați activitatea de învățare de pe parcursul semestrului la această
disciplină?
6. Ce impact credeți că a avut propria traiectorie profesională/ experiența de voluntariat
anterioară facultății asupra felului în care ați perceput experiențele din timpul practicii?
7. Ce legătură ați putut identifica între cunoștințele, conceptele, deprinderile și valorile însușite
în facultate la alte discipline (Introducere în asistența socială, Teorie și metodă în asistența
socială, Psihologie generală, Sociologie, Drept și legislație în asistența socială) și experiențele
de pe parcursul practicii? Dați câteva exemple concrete.

7
Notarea: Raportul de practică va fi notat cu maxim 3 puncte, eseul va fi notat cu maxim
2 puncte, examinul scris va fi notat cu maxim 4 puncte, la care se va adăuga 1 punct din
oficiu, toate acestea totalizând 10 puncte, reprezentând nota maximă. Examinarea scrisă
va evalua cunoștințele din raportul și eseul de practică și experiențele acumulate pe
durata practicii profesionale de pe parcursul semestrului. De asemenea, la examenul
scris vor fi evaluate cunoștințele privind sistemul de asistență socială din România și
temele cuprinse în prezentul suport de curs. Pentru aceasta este nevoie de consultarea,
parcurgerea și asimilarea cunoștințelor din suportul de curs.

Atenție! Participarea la minim trei vizite/ prezentări la/ ale unor instituții/ organizații de
asistență social, realizarea Portofoliului de practică cu cele două lucrări descrise anterior
și participarea la examenul scris din sesiunea de examinare sunt obligatorii pentru
promovarea la această disciplină!

Elemente de deontologie academică

Realizarea raportului de practică reprezintă o lucrare practică individuală, așadar studentul își
va pregăti printr-un efort personal această temă. Studentul va trebui să prelucreze și să treacă
prin filtrul propriu materialul bibliografic studiat și experiențele personale din practica de teren
în vederea documentării raportului de practică, evitând copierea fără trimiterile bibliografice
corespunzătoare sau preluarea informațiilor colectate de către alți colegi. Nerespectarea
acestui principiu ridică problema plagiatului, care se sancționează în conformitate cu
reglementările în vigoare. În cuprinsul raportului de practică scris, acolo unde studentul va
face referire la beneficiarii diverselor organizații din domeniul asistenței sociale, va proceda în
conformitate cu reglementările Codului etic al profesiei de asistent social legate de protejarea
intimității clienților, evitând dezvăluirea oricărei informații care ar putea conduce la
identificarea acestora. Așadar, studentul va respecta confidențialitatea asupra datelor despre
beneficiari, ori de câte ori situațiile din practică îl vor confrunta cu gestionarea acestui
principiu de bază al bunelor practici în asistența socială.

Solicitarea de ajutor prin e-mail

Pentru o comunicare eficientă, este nevoie să figureze numele complet al studentului și a
disciplinei pentru care acesta adresează întrebări sau solicită clarificări la subiectul fiecărui e-
mail trimis conducătorului de curs sau tutorelui. Studentul poate adresa întrebări de clarificare
titularului de curs sau tutorelui de practică utilizând în primul rând opțiunea de mesagerie
oferită prin platforma de eLearning și doar în cazul unor disfuncționalități de pe platforma
Moodle, adresa de e-mail a titularului de curs sau a tutorelui.

8
Studenţi cu nevoi speciale
Titularul de curs și tutorele îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice şi de
timp, de a adapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor, precum şi a
modalităţilor de evaluare (de pildă, examen oral pentru studenţii cu probleme de vedere) în
funcţie de tipul dizabilităţii studentului. Pentru facilitarea unei evaluări adecvate, este de
preferat ca stabilirea acestor modalități specifice dizabilității studentului să fie discutate și
clarificate între titularul/ tutorele de curs și studenții în cauză încă de la începutul semestrului.

Strategii de studiu recomandate

Cursul este structurat pe două axe: cea teoretică, care urmărește să transfere studentului
conceptele și noțiunile de bază cu care se operează în exercitarea profesiei de asistent social,
astfel încât acesta să poată analiza și trece prin filtrul propriu diferitele experiențe de învățare
din practica de teren. A doua axă este cea practică, constând în deplasări efective pe teren, în
cadrul unor organizații publice sau private care oferă servicii sau desfășoară activități de
asistență socială, sub îndrumarea coordonatorului de curs. Deoarece vizitele la diversele
instituții de profil produc un impact deosebit asupra formării pentru profesia de asistent social
și totodată oferă studentului posibilitatea de a culege informații valoroase pentru întocmirea
raportului de practică, recomandăm participarea studentului la deplasările de teren din cadrul
practicii. Acestea se vor desfășura pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar calendarul lor va fi
transmis din timp studentului.

9
CUPRINS

I. CONŢINUTUL PRACTICII ............................................................................................. 11

1. Prezentare generală ............................................................................................................ 11
2. Obiective ale practicii ........................................................................................................ 12
3. Capacităţi care se aşteaptă a fi formate pe parcursul instruirii practice ............................ 13
4. Recomandări şi sarcini ale studentului .............................................................................. 14
5. Consideraţii finale asupra practicii .................................................................................... 15
II. REPERE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII PRACTICE ................................................ 16
1. Statutul asistentului social în România........................................................................... 16
2. Rolurile asistentului social................................................................................................. 17
3. Atribuțiile asistentului social ............................................................................................. 18
4. Nivele de intervenţie socială ............................................................................................. 23
5. Domenii ale asistenței sociale ........................................................................................ 27
6. Beneficii sociale, servicii de asistență socială și facilitați .............................................. 28
III. ORGANIZAREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ................. 34
1. La nivel central ............................................................................................................... 34
2. La nivel local .................................................................................................................. 35
IV. FINANȚAREA SISTEMULUI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ .......................................... 39
ANEXE...................................................................................................................................... 40
GRILĂ PENTRU ANALIZA AGENŢIEI (INSTITUŢIE PUBLICĂ SAU ORGANIZAŢIE
NONGUVERNAMENTALĂ) .............................................................................................. 40
FIŞĂ DE LUCRU PENTRU UTILIZAREA OBSERVAŢIEI ............................................. 44
FIŞĂ PENTRU LUCRUL CU VALORILE ŞI NEVOILE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ .... 45
PAGINĂ DE JURNAL ......................................................................................................... 46
EVALUAREA PRACTICII DE CĂTRE STUDENT........................................................... 47

10
 I. CONŢINUTUL PRACTICII

1. Prezentare generală

Practica profesională aferentă anului I de studiu este concepută astfel încât să permită
cursanţilor familiarizarea cu domeniul asistenţei sociale şi cu ceea ce incumbă acest domeniu
sub aspectul formării profesionale. Prin urmare, studenţii vor vizita câteva dintre instituţiile
care alcătuiesc reţeaua de asistenţă socială de la nivel local.
În cadrul fiecăreia dintre instituţiile vizitate studenţii vor avea ocazia să discute cu
persoane angajate în domeniul asistenţei sociale (care pot sau nu să fie de profesie asistenţi
sociali şi formaţi sau nu pentru această profesie).
Corelând informaţiile obţinute la nivelul instituţiilor prin prezentarea directă de către
ceea ce numim „persoană de contact” (angajat al instituţiei respective) cu propriile observaţii
şi cu cunoştinţele teoretice dobândite la diferite discipline, studenţii vor fi capabili ca, la
sfârşitul practicii, să exemplifice:
 domenii ale asistenţei sociale;
 potenţiali beneficiari;
 nevoi care reclamă intervenţia socială;
 rolurile asistentului social;
 poziția asistentului social în cadrul instituției/relațiile de colaborare cu alți
specialiști din cadrul instituției
 tipuri de servicii prestate de către asistenţii sociali;
 legislația specifică din domeniul asistenței sociale;
 situaţia reţelei de asistenţă socială de la nivelul municipiului Cluj-Napoca sau, după
caz, a altor oraşe/ comune (în cazul în care studentul realizează practica în altă
localitate).

11
 Observaţie:
Studenţii care provin din alte localităţi şi au ocazia să viziteze minimum 3 instituţii cu profil
de asistenţă socială îşi vor putea desfăşura practica în oraşul de rezidenţă, având însă obligaţia
de a se consulta cu supervizorul de practică din partea facultății şi de a respecta indicaţiile din
suportul de curs referitoare la această situație.

2. Obiective ale practicii

2.1. Obiective generale:

 Cunoaşterea şi familiarizarea studentului cu reţeaua instituțiilor/ organizațiilor de asistenţă

socială de pe raza municipiului Cluj-Napoca și/ sau a zonei de proveniență;
 Dezvoltarea de competențe personale și profesionale specifice domeniului asistenței
sociale;
 Utilizarea cunoştinţelor teoretice dobândite anterior, la disciplinele Introducere în
Asistența socială, Teorie și metodă în Asistența socială, Drept și legislație în Asistența
socială etc.

2.2. Obiective specifice:

 Cunoașterea domeniilor asistenței sociale și a instituțiilor responsabile privind furnizarea

serviciilor și beneficiilor sociale specifice acestor domenii;
 Cunoașterea sistemului național de asistență socială;
 Familiarizarea cu diferitele categorii de beneficiari ai asistenței sociale;
 Conştientizarea şi cunoaşterea nevoilor care generează necesitatea intervenţiei sociale;
 Cunoaşterea diferitelor roluri ale asistentului social;
 Dezvoltarea capacităţii de observare, analiză şi sinteză;
 Formarea abilităţii de a îmbina cunoştinţele teoretice cu deprinderile practice;

12
 Familiarizarea cu legislația specifică în domeniul asistenței sociale.

3. Capacităţi care se aşteaptă a fi formate pe parcursul instruirii practice

3.1. Capacităţi cognitive:

 Capacitatea de a observa dirijat, planificat, ştiinţific;
 Capacitatea de a analiza şi clasifica informaţiile obţinute;
 Capacitatea de a structura şi valorifica cunoştinţele dobândite în practică şi integrarea
lor în cadrele conceptuale şi teoretice specifice asistenţei sociale;
 Capacitatea de a analiza şi evalua propria experienţă profesională.

3.2. Capacităţi interpersonale:

 Observarea comportamentelor, atitudinilor, motivaţiei diferitelor categorii de
beneficiari;
 Recunoaşterea deosebirilor personale, sociale şi culturale în modul de abordare a
problemelor și nevoilor diverselor categorii de beneficiari;
 Identificarea nevoilor şi valorilor specifice fiecărei categorii de beneficiari cu care
studenţii vin în contact (în cazul practicii de vară);
 Reflectarea sentimentelor clienţilor şi a impactului lor asupra propriilor trăiri (în cazul
practicii de vară).

3.3. Capacităţi administrative:

 Să ia notiţe precise, succinte, relevante;
 Să întocmească documentaţia necesară valorificării experienţei practice, respectând
cerințele întocmirii Raportului de practică și a Eseului;
 Să se integreze în grupurile de lucru şi să respecte programul și regulile privind buna
desfășurare a activităților acestora.

13
 4. Recomandări şi sarcini ale studentului

 Când aveţi o întrebare pentru îndrumătorul/ tutorele de practică sau persoane de contact
din instituţia vizitată, adresați-o!
 Cereţi un exemplu dacă nu vă este clar un anumit aspect prezentat!
 Fiţi critici/ analitici! Nu acceptaţi neapărat toate lucrurile pe care le auziţi! Folosiţi-vă şi
capacitatea de observare!
 Nu vă imaginaţi că toate informaţiile primite vor fi relevante în egală măsură pentru
formarea dvs. practică!
 Nu vă mulţumiţi cu informaţiile primite la nivelul fiecărei instituţii vizitate! Citiţi
bibliografie suplimentară şi fiţi autodidacţi! Asistenţa socială este un domeniu care cere
creativitate şi perfecţionare continuă! Pot fi consultate și site-urile instituțiilor respective și
orice alte surse bibliografice care vă pot sprijini pentru înțelegerea informațiilor primite și
pentru întocmirea Raportului și eseului de practică.
 Nu vă aşteptaţi să vă fie prezentate instuţiile la modul în care urmează să vă valorificaţi
dvs. informaţiile! Folosiţi-vă capacitatea de analiză şi sinteză pentru a îmbina cunoştinţele
teoretice cu cele practice!

Exemplu: Din prezentarea instituţiei puteţi deduce singuri care sunt valorile care
funcţionează în acea instituţie sau căror nevoi sociale răspunde o anumită agenţie prin
serviciile prestate etc.

Temă de reflecție : În urma practicii de teren și a prezentărilor instituţiilor/ organizațiilor în

cadrul programului oferit de facultate sau a vizitelor pe cont propriu, grupați agențiile cu care
v-ați familiarizat în funcție de domeniile asistenţei sociale. În acest sens, puteţi utiliza
următoarele repere în abordare:
 Prezentarea generală şi definirea domeniului;
 Care sunt agenţiile cuprinse în acest domeniu (vizitate sau cunoscute);
 Prezentarea misiunii acestor agenţii (cu referire doar la instuţiile prezentate);

14
  Identificarea cadrului legislativ care circumscrie domeniul respectiv;
 Identificarea tipurilor de beneficiari şi o scurtă descriere a lor;
 Identificarea nevoilor beneficiarilor;
 Tipuri de servicii/ beneficii/ facilități pentru acești beneficiari;
 Rolurile şi atribuţiile asistentului social în acest domeniu al asistenței sociale, cu
scurte exemplificări.

5. Consideraţii finale asupra practicii

Practica desfăşurată în cadrul semestrului are scopul de a orienta şi informa studenţii

asupra alternativelor instituţionale în care îşi vor putea desfăşura activitatea practică din anii
următori de studiu. De asemenea, va permite studenţilor să conştientizeze şi să se familiarizeze
cu reţeaua guvernamentală şi neguvernamentală de asistenţă socială.
La finalul practicii, studenţii vor avea capacitatea de a dezvolta sub forma exemplificărilor
domeniile asistenţei sociale, rolurile asistentului social, beneficiari, servicii, nevoi şi vor putea
solicita în cunoştinţă de cauză desfăşurarea practicii în anii următori. Altfel spus, studenţii vor
observa şi conştientiza activităţile care sunt incluse în sfera asistenţei sociale, ce se aşteaptă şi
ce presupune perioada de formare şi, nu în ultimul rând, exercitarea profesiei în mod
competent.
Asistenţa socială este o profesie care cere multă dăruire, iar studenţii trebuie să fie pregătiţi
să-şi asume întreaga responsabilitate pe care această profesie o presupune.

15
 II. REPERE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII PRACTICE

1. Statutul asistentului social în România

Statutul asistentului social în România este reglementat prin Legea nr. 466/2004, titlul de
asistent social putând fi deținut de către:
a) persoana care a obținut diploma de licență în cadrul unei instituții de învățământ superior cu
specializare în domeniu, forma de lungă durată, 4 ani, acreditată conform legii;
b) persoana care deține diploma de absolvire a unei instituții de învățământ superior cu
specializare în domeniu, forma de scurtă durată, 3 ani, acreditată conform legii;
c) persoana care deține diploma de asistent social echivalată conform legii;
d) persoana care deține diploma de asistent social eliberată sau recunoscută în unul dintre
statele membre ale Uniunii Europene, în unul dintre statele aparținând Spațiului Economic
European ori în Confederația Elvețiană.
Profesia de asistent social poate fi exercitată de persoana care îndeplinește cumulativ
următoarele condiții:
a) este cetățean român sau cetățean al altui stat UE, SSE, CE sau cu care România are
încheiate acorduri în acest sens;
b) are studii de specialitate în asistență socială;
c) este înregistrată în Registrul național al asistenților sociali din România (deține aviz de
exercitare a profesiei);
d) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea nr.
466/2004.
De aici reiese că, pentru exercitarea profesiei, pe lângă diploma de asistent social, persoana
trebuie să fie înscrisă și în Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNASR).
Profesia de asistent social poate fi exercitată și independent, în condiții de liberă practică sau
asistenții sociali pot opta să înființeze cabinete individuale, cabinete asociate sau societăți
civile profesionale. În acest caz, pe lângă avizul de exercitare a profesiei, este nevoie și de
avizul de liberă practică eliberat de CNASR.

16
 2. Rolurile asistentului social

Asistenţa socială, ca relaţie de ajutor în cadrul unor dificultăţi de integrare socială,

presupune anumite calităţi speciale ale asistenţilor sociali şi anumite roluri pe care aceştia le
îndeplinesc în relaţiile lor cu beneficiarii aflaţi în dificultate.
Asistentul social este cel care îi ajută pe oameni să-şi vadă problema dintr-o nouă
perspectivă, să-şi mobilizeze propriile resurse şi să-şi mărească posibilităţile şi capacitatea de
autocunoştere.
Rolurile asistentului social se referă la comportamentele pe care acesta le dezvoltă în
relaţie cu beneficiarul, acţiuni şi fapte ale acestuia în munca de asistenţă socială.
În literatura de specialitate există diverse clasificări ale rolurilor pe care le adoptă
asistentul social în activitatea sa practică. De exemplu, autorii Miley, O’Melia și DuBois
(2006), descriu trei funcții ale asistenței sociale: de consultanță, de management al resurselor
și de educație, fiecărei funcții fiindu-i subsumat un set de roluri, în funcție de nivelul de
intervenție al asistentului social (micronivel, mezosistem, macronivel, respectiv sistemul
asistenței sociale).
Astfel, funcției de consultanță îi corespund rolurile de mobilizator, facilitator,
planificator și coleg/observator; funcției de management al resurselor i se subsumează rolurile
de broker/ avocat, mediator, activitst și catalizator; funcției de educație îi corespund rolurile de
profesor/ educator, instructor, informator și cercetător/ om de știință.1
Și Buzducea (2009) realizează o tipologie a rolurilor asistentului social, menționându-
le pe cele de: consilier, manager de caz, mediator, formator/ educator, agent al controlului și al
schimbărilor sociale, planificator al politicilor sociale, avocat, consultant.2

1
Pentru o descriere mai detaliată a fiecărui rol, studiați sursa: Miley, K.K., O’Melia, M., DuBOIS, B. (2006).
Practica asistenţei sociale. Iaşi: Ed. Polirom, pp. 36-44..
2
Pentru o scurtă prezentare a acestor roluri, studiați sursa: Buzducea, D. (2009). Sisteme modern de asistență
social. Tendințe globale și practice locale. Iași: Ed. Polirom, pp. 67-71.

17
 3. Atribuțiile asistentului social

Atribuțiile specifice profesiei de asistent social sunt prevăzute de legislația care

reglementează cadrul legal de desfășurare a asistenței sociale. Ne referim în primul rând la
Legea nr. 292/2011 a Asistenței sociale, la actele normative specifice diferitelor categorii de
beneficiari (copii, persoane cu dizabilități, persoane vârstnice, persoane/familii ci venituri
insuficiente etc), dar și la standardele minime de calitate obligatorii pentru funcționarea
serviciilor sociale. Cadrul legislativ3 mai sus invocat stabilește asistentului social următoarele
atribuții specifice:
3.1. Evaluarea sistemului client. Prima și ca mai importantă/definitorie atribuție a
unui asistent social este cea de evaluare a situației beneficiarului (persoană/ familie/ grup/
comunitate). Evaluarea presupune cercetarea unei probleme identificate utilizând metode și
tehnici reglementate profesional. De aici rezultă faptul că evaluarea socială urmează pași bine
stabiliți, folosește instrumente specifice de evaluare4 și utilizează metode și tehnici științifice
de evaluare. În situația în care sistemul client este reprezentat de persoană, evaluarea se
realizează cel mai adesea prin completarea anchetei sociale: instrument specific utilizat de
către asistentul social în baza căruia este evaluată situația personală, familială, educațională,
profesională, economică, de sănătate etc a beneficiarului. Ulterior evaluării inițiale, au loc
evaluări periodice pentru o permanentă actualizare a situației beneficiarului. În cazul
grupurilor și al comunităților, evaluarea se concretizează prin realizarea unei expertize a
nevoilor/problemelor de la nivel de grup/comunitate, expertiză care poate sta la baza Strategiei
locale de dezvoltare, a Planurilor anuale de acțiune locală, a propunerii de înființare a unui nou
serviciu social care să corespundă nevoilor identificate ale populației sau a implementării
diferitelor programme. Accentuăm faptul că acesta este cea mai importantă atribuție a
asistentului social deoarece orice intervenție socială pornește de la studierea și evaluarea unei
probleme identificate, scopul final fiind cel de remediere a respectivei probleme/nevoi. Acest
lucru presupune cunoștințe teoretice și abilități practice de intervievare/observație/studiu al
documentelor, specifice acestei profesii care se dobândesc atât în cadrul formării specifice

3
Este foarte important pentru student să înțeleagă că aceste atribuții ale asistentului social sunt reglementate
legal, el are competența legală de a le îndeplini, iar nu o altă categorie profesională.
4
Unele dintre acestea sunt aprobate la nivel național (ex: fișa de evaluare geriatrică socio medicală, aprobată prin
HG nr. 886/2000), iar în cazul altor instrumente de evaluare, se oferă libertate furnizorilor de a întocmi și aproba
propriul model al fișelor de evaluare.

18
oferite de Facultate viitorilor asistenți sociali, cât și de-a lungul formării practice prin
intereacțiunea cu beneficiarii. Altfel spus, viitorul asistent social este format pentru a fi un bun
evaluator. O bună evaluare a situației, identificând nevoile persoanei și serviciile/beneficiile
care pot veni în intâmpinarea acestora, crește substanțial reușita intervenției asupra acelui caz.

3.2. Planificarea de servicii, beneficii și facilități pentru beneficiar. A doua atribuție a

asistentului social în ordinea importanței este aceea de a planifica serviciile, beneficiile și
facilitățile la care are dreptul beneficiarul. Această sarcină se realizează prin întocmirea unui
plan de intervenție. Legea asistenței sociale face deosebire între planul de intervenție elaborat
de asistentul social și planul individualizat de asistență și îngrijire elaborat de echipa

Exemplu: în cazul admiterii unui copil într-un centru de zi pentru copii aparținând unui
ONG, evaluarea se poate realiza prin întocmirea unei fișe de evaluare care să stabilească
situația familială, locativă, școlară, economică a minorului, să identifice nevoi/carențe
educaționale, medicale, de relaționare, de integrare în colectivul școlar, nevoi pentru care
ulterior să se intervină planificat în cadrul centrului de zi.
Exemplu: Atunci când o familie solicită la primăria de domiciliu ajutor social, asistentul
social din cadrul primăriei evaluează situația familiei prin completarea unei anchete
sociale. În cadrul acestei evaluări se stabilește dacă familia îndeplinește condițiile de
eligibilitate pentru prestația solicitată (dacă depășește sau nu plafonul economic stabilit de
lege, dacă are sau nu în proprietate bunuri care să ducă la excludere de la acordarea
prestației, daca există în familie persoane apte de muncă pentru a efectua ore de muncă în
folosul comunității pentru ajutorul social pe care îl va primi)

multidisciplinară. În practică însă, diversele instrumente de lucru care planifică intervenția

pentru beneficiar, poartă denumirea generică de plan de intervenție. Această acțiune presupune
din partea asistentului social ca pe baza nevoilor identificate în faza de evaluare să planifice
intervenția, astfel încât fiecare nevoie a beneficiarului să fie soluționată în mod competent.
Astfel, sunt stabilite obiective generale și specifice, iar pentru fiecare obiectiv specific se
planifică acțiuni, responsabili de acțiuni, resurse necesare și încadrare în timp a acestor acțiuni.
În funcție de specificul serviciului social, pot fi întocmite planuri de intervenție pe termen
scurt sau lung (maxim 1 an). Această atribuție presupune din partea asistentului social:
- bune calități de evaluator astfel încât să poată identifica nevoile reale ale sistemului
client
19
 - cunoașterea temeinică a legislației în domeniul asistenței sociale astfel încât să știe la
ce servicii/beneficii/facilități are beneficiarul său dreptul
- o bună cunoaștere a serviciilor sociale existente pe plan local pentru a-l putea îndruma
pe beneficiar către acestea și a-i media accesul la ele dacă este cazul
- bune calități de organizator pentru a planifica realist activitățile planului de intervenție în timp
- abilități manageriale pentru a planifica și activitățile echipei interdisciplinare
- spirit practică pentru a putea încadra realist în timp fiecare activitate și obiectiv
- flexibilitate și empatie pentru a readapta planul de acțiune de fiecare dată când acesta
nu funcționeaza, intervin modificări sau beneficiarul nu este dispus să accepte planul de
acțiune așa cum a fost întocmit.

3.3. Implementarea planului de acțiune care a fost conceput pentru beneficiar. Sunt cazuri
în care planul implică preponderent sau aproape exclusiv acțiuni ale asistentului social și
există cazuri în care responsabilitățile asistentului social și ale celorlalți specialiști sunt
distribuite aproximativ egal în planul de intervenție.
Exemplu plan de intervenție unde rolul principal îi revine asistentului social: în cazul
deschiderii adopției pentru un copil aflat în sistemul de protecție a copilului, asistentul social
este profesionistul cu cele mai multe atribuții înscrise în plan: analiza situației familiei
biologice și evaluarea posibilității reintegrării minorului în familie, identificarea rudelor până
la gradul IV și analiza capacității acestora de a-și asuma responsabilitatea creșterii și
îngrijirii copilului, identificarea interesului superior al copilului pe termen lung ținând cont
de particularitățile specifice ale acestuia, programarea copilului pentru evaluări școlare,
psihologice, întocmirea dosarului de adopție
Exemplu plan de intervenție unde responsabilitățile asistentului social și ale celorlalți
specialiști sunt distribuite aproximativ egal: în cazul unui minor pentru care s-a luat
măsura de protecție a plasamnetului la un asistent maternal profesionist, planul de intervenție
va preverea activități care revin atât în sarcina asistentului social, cât și a psihologului, a
cadrelor didatice, a asistentului maternal profesionist, a medicului de familie etc.
Exemplu plan de intervenție unde responsabilitățile asistentului social pe partea de
intervenție sunt secundare: în cazul unei persoane internate într-un centru rezidențial
pentru vârstnici, activitățile din plan, cu frecvență zilnică, sunt îndeplinite preponderent de
infirmiere, asistente medicale, kinetoterapeut. La fel, în cazul îngrijirilor la domiciliu,
activitățile zilnice prevăzute în plan sunt îndeplinite de îngrijitorul la domiciliu și asistentul
medical.
20
3.4. Managementul de caz. Strâns legat de atribuția asistentului social mai sus expusă,
este cea de manager de caz. Managerul de caz este profesionistul, membru al echipei
pluridisciplinare, care asigură coordonarea activităților de asistență socială desfășurate în
interesul superior al beneficiarului, având ca scop principal elaborarea și implementarea
planului de acțiune5. De foarte multe ori, intervenția în asistența socială reclamă efortul comun
al mai multor specialiști datorită nevoilor complexe ale beneficiarilor. Din acest considerent, a
fost reglementată munca în echipă interdisciplinară, unde fiecare specialist evaluează
problema pe domeniul său de activitate și îndeplinește activitățile din planul de acțiune care îi
revin, conform competențelor sale.
În general din cadrul echipei de specialiști, manager de caz este asistentul social,
atribuțiile sale presupunând următoarele: convocarea și coordonarea ședințele echipei,
întocmirea evaluării complexe și a planului de intervenție pentru beneficiar, întocmirea
rapoartelor de monitorizare, reprezentarea beneficiarului în relație cu alte persoane fizice și
juridice. Altfel spus, managementul de caz reprezintă coordonarea muncii în echipă, realizată
pentru un beneficiar.

Exemplu: în cazul evaluării unei persoane adulte în vederea încadrării în grad de

handicap, participă o echipă pluridisciplinară, persoana în cauză fiind evaluată de:
medic, asistent social, psiholog etc. Ulterior emiterii Certificatului de încadrare în grad
de handicap, este stabilit și un Planul de intervenție dacă persoana respectivă este
internată într-un centru rezidențial. În acest Plan de intervenție, fiecare nevoie a
persoanei cu handicap va fi deservită de un alt specialist din centru: asistent social,
psiholog, medic, asistent medical, infirmiere, membrii ai familiei etc. Intervenția
acestor specialiști este însă coordonată de managerul de caz, asistent social.
Exemplu: în cadrul unui centru de consiliere și sprijin pentru victime ale violenței
domestice, intervenția va fi realizată de mai mulți profesioniști: avocat – consiliere
juridică, instrumentare dosare și inițiere acțiuni în instanță pentru ordin de protecție,
divorț, stabilire domiciliu minori; asistent social – consiliere socială, identificare
locuință; psiholog – evaluare și consiliere psihologică, mediere relații intra-familiale.
În mod identic cu exemplul de mai sus, toate activitățile vor fi coordonate de către un
manager de caz.

5
Conform Ordinului 288/2006 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în
domeniul drepturilor copilului și a Ordinului nr. 1218/2019 pentru aprobarea standardelor specifice minime
obligatorii de calitate privind aplicarea metodei managementului de caz în protecție persoanelor adulte cu
dizabilități.

21
 La momentul actual, există aprobate două acte normative privind managementul de
caz:
a) Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul drepturilor copilului
b) Ordinul nr. 1218/2019 pentru aprobarea standardelor specifice minime obligatorii
de calitate privind aplicarea metodei managementului de caz în protecție
persoanelor adulte cu dizabilități

3.5. Supervizarea altor profesioniști. Supervizarea în asistența socială reprezintă relația

profesională dintre doi specialiști prin care are loc un transfer de informații, cunoștințe,
abilități între supervizor – sistentul social experimentat – și supervizat – asistentul social cu o
experiență mai mică/inferioară. Supervizarea se desfășoară în scopul învățării continue, a
dezvoltării profesionale, distribuirii echitabile a sarcinilor, a respectării procedurilor de lucru
și legalității acțiunilor intreprinse, în scopul creșterii calității muncii și a profesionalismului.
Existența supervizorului în asistența socială este necesară din mai multe motive:
existența cazurilor complexe, unice, a situațiilor noi, provocatoare, iar pe de altă parte, pentru
asigurarea unei intervenții de calitate. Asistentul social supervizor poate fi din cadrul aceleiași
instituții cu persoana supervizată, caz în care vorbim de supervizare internă sau din cadrul unei
alte instituții și atunci vorbim de un supervizor extern. În practica asistenței sociale din
România, supervizarea este rar utilizată, de multe ori întâlnindu-se un tip informal de
supervizare în care superiorul ierarhic ghidează și acordă sprijin, consiliere subordonaților săi.
Profesia de supervizor în serviciile sociale în România a fost reglementată și introdusă în
Codul COR din anul 2017.

3.6. Evaluarea activității organizației. O altă sarcină importantă a asistentului social, atât
din mediul privat, cât și cel public, este reprezentată de evaluarea activității instituției în care
îșî desfășoară activitatea. Standardele minime de calitate aplicabile serviciilor sociale prevăd
faptul că anual trebuie întocmit un raport de activitate privind modul în care au fost acordate
serviciile sociale în acea instituție, rezultate obținute, resurse materiale și umane implicate,
beneficiari deserviți etc, raport care este public, necesitând a fi publicat pe site-ul instituției.

22
 Un alt exemplu în care este implicată această atribuție se întâlnește atunci când acesta
întocmește Rapoarte lunare de activitate pentru a justifica subvenția primită de la bugetul
local/de stat în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 sau Rapoarte periodice pentru
decontarea fondurilor obținute în cadrul diferitelor proiecte guvernamentale sau europene. În
situațiile mai sus expuse, asistentul social este cel care prezintă activitatea socială desfășurată
într-un anumit interval de timp pentru justificarea fondurilor primite.

4. Nivele de intervenţie socială

Intervenția în asistență socială poate avea loc pe mai multe nivele: individual, familial, de grup
și la nivel de comunitate.

4.1. Nivelul individual. Intervenţia la nivel individual vizează sprijinul dat persoanelor
în scopul depășirii situației de criză/vulnerabilitate în care se află persoana respectivă.
Asistenţa socială la nivel individual ajută clientul să îşi dezvolte competenţe şi capacităţi
necesare rezolvării problemelor personale sau sociale cu care acesta se confruntă. Beneficiarul
este ajutat să îşi vadă problema dintr-o altă perspectivă, să fie capabil să-şi mobilizeze resurse
proprii, și în același timp pune la dispoziția acestuia informații privind servicii, beneficii la
care are dreptul sau acordă propriu-zis servicii sociale beneficiarului.

Asistenţă socială la nivel individual cuprinde1:

 Intervenția în cazul persoanelor care se confruntă cu diferite probleme personale

inclusiv financiare. Ex: acordarea ajutorului pentru încălzire pe timpul sezonului
rece, a ajutorului social etc, înscrierea unei persoane cu venituri insuficiente la o
cantină socială.
 Facilitarea accesului la resurse. Ex: sprijinul acordat unui elev cu cerințe
educaționale speciale (CES) pentru aprobarea unui profesor de sprijin sau curriculă
școlară adaptată, orientarea unui șomer aflat în căutarea unui loc de muncă către
un Centru de formare profesională
 Monitorizarea serviciilor care îi sunt oferite unei persoane: evaluările/verificările
periodice realizate de asistenții sociali
23 asupra modului în care persoana încadrată
în grad de handicap este îngrijită de asistentul personal
  Planificarea serviciilor pentru un beneficiar: planificarea serviciilor medicale,
școlare, activități de petrecere a timpului liber, acțiuni pentru dobândirea
deprinderilor de viață independentă etc în cazul unui minor aflat în plasament la
asistent maternal profesionist (AMP), planificarea activităților săptămânale pe care
un îngrijitor persoane vârstnice le realizează la domiciliul persoanei care beneficiază
de îngrijiri la domiciliu.
 Consiliere socială acordată beneficiarilor (persoane cu dizabilităţi, tineri, părinţi,
vârstnici etc.) Consilierea socială reprezintă oferirea de informații privind drepturi,
facilități, servicii disponibile în comunitate, criterii de eligibilitate, acte necesare,
costuri implicate, iar pe de altă parte. Atenție a nu se face confuzie cu activitatea de
consiliere psihologică (activitate care poate fi realizată doar de psihologul cu drept
de liberă practică sau aflat în perioada de supervizare și care are loc în urma unei
evaluări în care se constată nevoi care reclamă consiliere psihologică. Aceasta se
desfășoară în baza unui plan de consiliere, pe parcursul mai multor ședințe).
Consilierea socială tinde mai degrabă a fi o informare a beneficiarului sau clarificare
a anumitor aspecte.
 Intervenție în caz de urgență. Ex: intervenția în cazul unui copil abuzat în familie, a
unei tinere victimă a traficului de persoane, a unui vârstnic rămas fără locuință în
urma unui incendiu.

4.2. Nivelul familial. Asistenţa socială la nivelul familiei se constituie într-un sprijin
acordat familiilor cu diferite probleme sau aflate într-o situaţie de criză, care sunt incapabile să
îşi rezolve singure problemele. Diferența între intervenția la nivel individual și cea de la nivel
familial e reprezentată de faptul că în cel de-al doilea caz, sistemul client este reprezentat de
familie (un grup de persoane), spre deosebire de primul caz unde sistemul client îl reprezintă o
singură persoană. In cazul familiei, aceasta trebuie privită ca un tot unitar, un sistem, atât când
se realizează evaluarea, cât și în cazul intervenției.

24
 Exemplu: în cazul solicitării alocației pentru susținerea familiei (ASF), se
întocmește o anchetă socială care vizează situația familiei privită ca un întreg.
Veniturile totale se împart de asemenea pe membru de familie pentru a se verifica
eligibilitatea, cuantumul prestației este de asemenea stabilit în funcție de numărul
membrilor din familie, prezența școlară a copiilor determină acordarea/neacordarea
acestui drept, beneficiarul acestei prestații este familia, nu unul dintre membrii
acesteia.
Exemplu: Unul dintre scopurile centrelor de zi pentru copii îl reprezintă prevenirea
separării copilului de familie. Din acest motiv, evaluarea se realizează pentru familie,
nu pentru copil, iar serviciile oferite vizează nevoile întregii familii, nu doar cele ale
copilului.

4.3. Asistenţa socială de grup are drept scop sprijinirea indivizilor pentru
îmbunătăţirea funcţionării lor sociale, pentru ca ei să facă faţă mai bine problemelor personale,
familiale şi comunitare, prin intermediul experienţelor de grup. Ca mobilizator al grupului,
asistentul social încurajează acțiunea în grup sprijinind membrii acestuia să-și identifice
nevoile, să-și clarifice problemele și să-și dezvolte capacitatea de-a le soluționa eficient
(Brieland și colab., 1985, apud Miley și colab., 2006). Ca facilitator, asistentul social
încurajează funcționarea optimă a grupului, stimulează sprijinul în interiorul grupului,
supraveghează interacțiunile dintre membrii grupului, oferă feedback constructiv și comunică
informații despre dinamica grupului. Ca mediator, coordonează distribuirea și dezvoltarea
resurselor. În situația în care intervin controverse sau tensiuni, asistentul social își pune în
valoare deprinderile de negociere a diferendelor și de soluționare a conflictelor. În calitate de
instructor/ formator pentru grupuri formale, asistentul social face prezentări, mediază forumuri
publice și conduce sesiunile grupurilor de lucru. Asistentul social poate fi solicitat de diverse
instituții/ organizații să susțină cursuri specifice de instruire, ca urmare a nevoilor de
dezvoltare a personalului. Asistentul social poate fi solicitat pentru a pune bazele grupurilor de
sprijin reciproc (Miley și colab., 2006, pp. 36-43).

25
 4.4. Asistenţa socială în comunitate are ca obiectiv rezolvarea nevoilor şi
îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale locuitorilor unei comunităţi. Procesul este asemănător
celui de grup, diferența constând în faptul că numărul beneficiarilor în cazul comunității este
mai mare decât în cazul grupului, iar pe de altă parte, comunitatea poate prezenta un grad
ridicat de eterogenitate, ea fiind reprezentată de totalitatea locuitorilor unui areal geografic
bine definit, care prezintă caracteristici asemănătoare și se confruntă cu aceleași nevoi.
Principiul urmărit este același ca și în cazul familiei și al grupului: comunitatea ste privită ca
un tot unitar, iar intervenția vizează nevoile comunității, nu pe cele individuale ale fiecărui
locuitor în parte.

Exemplu: în cazul unei comunități de etnie rromă, localizată la marginea unei

localități urbane, evaluarea va lua în vedere: categorii de vârstă în cazul
locuitorilor și nevoile cu care se confruntă fiecare categorie, aspecte de locuire,
probleme medicale, ocuparea forței de muncă, accesibilitatea transportului,
infracționalitate etc. Intervenția se va raporta tot la comunitate privită ca un
sistem și în funcție de nevoile identificate, poate consta în: întocmire acte de
identitate pentru persoanele fără buletin, înscrierea copiilor la grădiniță, măsuri
care să urmărească combaterea absenteismului, intervenția unei echipe medicale
mobile în comunitate, realizarea unui sistem de canalizare, introducerea ununi
mijloc de transport în comun în acea zonă pentru a face legătura între comunitatea
de rromi și localitatea urbană, pentru facilitarea accesului copiilor la unitățile de
învățământ și a adulților la un loc de muncă.
După cum se observă, acțiunile intreprinse sunt realizate pentru sistemul –
comunitate, nu doar pentru o anumită familie sau o persoană.

26
 5. Domenii ale asistenței sociale

În funcţie de nivelul la care apare necesitatea intervenţiei asistenţei sociale şi de tipul

de probleme, există o serie de domenii, dintre care amintim:
- Asistenţa socială acordată individului
- Munca cu familiile
- Protecția copilului
- Asistenţa socială acordată persoanelor vârstnice
- Munca cu diferitele grupuri etnice
- Asistența socială acordată şomerilor
- Asistenţa sociala a persoanelor aflate în risc de excluziune socială
- Asistența socială în şcoli
- Asistenţa socială și sistemul de sănătate

 Observație
 Enumerarea nu este exhaustivă.
 Practica poate să vă ajute să descoperiţi şi alte domenii nemenţionate.

 Aplicaţie practică:
 Pornind de la cunoștințele pe care le-ați acumulat la disciplina Introducere în Asistența
socială și cele cuprinse în acest suport de curs privind rolurile, atribuțiile și nivele de
intervenție în asistența socială, găsiți cel puțin 3 exemple concrete de situații/ cazuri în care
se aplică diverse roluri ale asistentului social.
 În cadrul practicii semestriale de teren și al practicii de vară, observați rolurile
predominante pe care le îndeplinește asistenul social în raport cu beneficiarii, cu colegii și
cu instituția/ organizația în care își desfășoară activitatea.

27
 6. Beneficii sociale, servicii de asistență socială și facilitați

Sistemul naţional de asistenţă socială este reglementat de Legea nr. 292 din
decembrie 2011. Sistemul naţional de asistenţă socială este definit de actul normativ invocat
ca fiind „ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile publice şi locale,
colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea
efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau
excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor” (Art.2, alin. 1).
Asistenţa socială cuprinde beneficii, servicii sociale și facilități acordate în scopul
satisfacerii nevoilor sociale ale persoanelor, grupurilor, comunităţilor aflate în imposibilitatea
de a-şi procura singure resursele necesare unui nivel de viaţă considerat decent într-un cadru
social dat.

Beneficiile de asistenţă socială sunt măsuri de redistribuire financiară/materială

destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege.
(Legea nr. 292/2011, art. 6, lit. c). Beneficiile de asistenţă socială reprezintă o formă de
suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obţinute din muncă, în
vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum şi o formă de sprijin în scopul
promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii anumitor categorii de persoane ale
căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege. (Legea nr. 292/2011, art. 7)

Clasificarea beneficiilor de asistență socială:

a) în funcţie de condiţiile de eligibilitate, beneficiile se clasifică astfel:
- beneficii de asistenţă socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei
singure sau familiei;

Exemplu: alocație pentru susținerea familiei, ajutor social, stimulent educațional – așa
numitul ,,tichet de grădiniță” etc.

28
- beneficii de asistenţă socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;

Exemplu: alocația de stat pentru copii, stimulentul de inserție, alocația de plasament,

indemnizația de handicap etc.

- beneficii de asistenţă socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari,

cu sau fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure ori familiei.

Exemplu: beneficii acordate copiilor/tinerilor din sistemul de protecție a copilului,

familiilor cu copii, persoanelor cu handicap etc.

b) în funcţie de scopul lor, beneficiile se clasifică astfel:

- beneficii pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială (ex.:
ajutor social, alocația pentru susținerea familiei, ajutor de urgență etc.);
- beneficii pentru susţinerea copilului şi familiei (ex.: alocația de stat, alocația de susținerea
familiei, stimulent de inserție etc.);
- beneficii pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale (indemnizația de handicap și
bugetul complementar);
- beneficii pentru situaţii deosebite (ex.: ajutoare de urgență, ajutoare de înmormântare).
c) după modul de acordare, beneficiile se clasifică astfel:
- în bani;
- în natură (alimente, articole de îmbrăcăminte/încălțăminte).

Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a

răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune
socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii. (Legea nr. 292/2011, art. 27).

Principalele criterii de clasificare a serviciilor sociale sunt următoarele (varianta oferită

de Legea nr. 292/2011, art. 30):
a) în funcție de categoria de beneficiari, serviciile sociale sunt destinate:

29
- copilului şi/sau familiei
- persoanelor cu dizabilităţi
- persoanelor vârstnice
- victimelor violenţei în familie
- persoanelor fără adăpost
- persoanelor cu diferite adicţii (consum de alcool, droguri, alte substanţe toxice, internet,
jocuri de noroc etc)
- victimelor traficului de persoane
- persoanelor private de libertate
- persoanelor sancţionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în
supravegherea serviciilor de probaţiune
- persoanelor cu afecţiuni psihice
- persoanelor din comunităţi izolate
- şomerilor de lungă durată
- aparţinătorilor beneficiarilor
b) după regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
- servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată (centre rezidenţiale, locuinţe
protejate, adăposturi de noapte etc)
- servicii fără cazare (centre de zi, unităţi de îngrijire la domiciliu, cantine sociale, servicii
mobile de acordare a hranei, ambulanţa socială etc)
c) după locul de acordare, serviciile sociale se asigură:
- la domiciliul beneficiarului
- în centre de zi
- în centre rezidenţiale
- la domiciliul persoanei care acordă serviciul
- în comunitate
d) după regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi:
- publice
- private

30
 Nomenclatorul serviciilor sociale probat prin HG nr. 867/20156 propune următoarea
clasificare și denumire a serviciilor sociale:
A. Servicii sociale cu cazare
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice și
bolnavi cronici în fază terminală
- Centre rezidențiale de recuperare-reabilitare socială și dezintoxicare
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoane vârstnice
- Centre rezidențiale pentru persoane adulte cu dizabilități
- Centre rezidențiale pentru copii în sistemul de protecție specială
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru mamă și copil
- Centre rezidențiale pentru tineri în dificulatate
- Servicii sociale destinate cazării și îngrijirii unor elevi, studenți și tineri care provin din
familii aflate în situații de dificultate
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru victimele violenței în familie
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele fără adăpost
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoane victime ale traficului de
persoane
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru alte categorii de persoane în situație de
dependență
B. Servicii sociale fără cazare
- Centre de zi pentru persoane vârstnice
- Servicii de îngrijire la domiciliu
- Servicii în comunitate pentru persoane adulte cu dizabilități
- Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități
- Centre de zi pentru copii
- Centre de zi pentru familie cu copii
- Centre de zi pentru victimele violenței în familie și agresori
- Centre de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice de tip linie
telefonică de urgență (help-line) cu program continuu
- Centre de zi pentru persoane toxico-dependente și persoane cu diferite adicții

6
Ultima actualizare a acesteia fiind din 3 iulie 2019.

31
- Centre de zi pentru victimele traficului de persaone
- Centre de zi pentru persoane fără adăpost
- Centre de primire și cazare pentru solicitanții de azil și persoane care au primit o formă de
protecție în România
- Centre de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în situație de nevoie
- Servicii de intervenție în stradă
- Centre de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie

Beneficiilor și serviciilor de asistență socială li se adaugă așa-numitele facilități. Acestea se

acordă beneficiarilor de asistență socială și pot fi:
- Gratuitate pentru folosirea mijloacelor de transport în comun – pentru persoane cu
dizabilițăți
- Gratuitate la intrarea la spectacole, muzee, manifestări sportive și culturale - pentru
persoane cu dizabilități
- Credite a căror dobândă este suportată de la bugetul de stat pentru adaptarea locuinței sau
achiziționarea unui autovehicol adaptat handicapului – pentru persoane cu dizabilițăți
- Scutire de la plata impozitului pe locuință, plata utilizării drumurilor publice (Rovignetă) –
pentru persoane cu dizabilițăți
- Gratuitate pentru locurile de parcare – pentru persoane cu dizabilițăți
- Gratuitatea serviciilor stomatologice pentru persoanele cu venituri mici
- Locuințele sociale, unde chiria are un preț modic
- Subvenționarea chiriei din partea autorității publice locale pentru anumite categorii de
persoane.

Pentru a putea funcționa în legalitate pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale

publici și privați trebuie să fie acreditați, iar serviciile sociale licențiate.
Acreditarea furnizorilor de servicii presupune respectarea unor cerințe de bază care certifică
capacitatea acestora de a înființa, administra și acorda servicii sociale. În urma evaluării
furnizorului, acesta obține Certificatul de acreditare a cărui valabilitate este pe perioadă
nedeterminată.

32
Licențierea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, iar în
cazul în care acestea sunt îndeplinite, se primește licența de funcționare, cu valabilitate de 5
ani.

33
 III. ORGANIZAREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE ASISTENȚĂ
SOCIALĂ

1. La nivel central

Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS) este autoritatea publică centrală care
elaborează politica de asistență socială și promovează drepturile familiei, copilului,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități și ale oricăror altor persoane aflate în nevoie.
De asemenea, stabilește strategia națională și sectorială de dezvoltare în domeniul social,
coordonează și monitorizează implementarea acestora, susține financiar și tehnic programele
sociale și exercită controlul asupra acordării beneficiilor de asistență socială și serviciilor
sociale.

MMPS are în subordine următoarele autorități:

 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanele cu Dizabilităţi, Copii şi

Adopţie (ANDPDCA) - are rolul de a duce la îndeplinire obligaţiile asumate de statul
român în materia protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi prin
convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, de a pune în aplicare şi de
a urmări şi asigura aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Monitorizează de asemenea respectarea drepturilor
tuturor copiilor şi ia măsurile necesare pentru a contribui la crearea unei societăţi demne
pentru copii, implicând în acest proces autorităţile administraţiei publice locale şi centrale,
societatea civilă, părinţii şi copiii.
 Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) -
promovează principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în vederea
eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile şi
programele naţionale și reprezintă autoritate de stat în domeniul violenţei în familie, cu
atribuţii în elaborarea, coordonarea şi aplicarea strategiilor şi politicilor Guvernului în
domeniul violenţei în familie

34
 Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) - a fost înființată în scopul
realizării unei administrări unitare a beneficiilor de asistenţă socială şi al evaluării,
monitorizării şi controlului în domeniul asistenţei sociale. În domeniul serviciilor sociale,
are ca scop evaluarea, monitorizarea şi controlul respectării criteriilor, standardelor şi
indicatorilor în baza cărora se acreditează furnizorii şi serviciile sociale, constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor

2. La nivel local

La nivel local, își desfășoară activitatea furnizorii publici și privați de servicii sociale.

2.1. Furnizorii publici de la nivel local sunt reprezentați prin:

A. Serviciile Publice de Asistență Socială (cunoscute sub denumirea generică de SPAS).

 La nivel de județ, SPAS-ul se organizează în subordinea Consiliului Județean ca și

Direcție Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC)

 La nivel de oraș/municipiu, SPAS-ul se organizează în subordinea Consiliului Local

ca și Direcție de Asistență Socială (DAS)

 La nivel de comună, SPAS-ul se organizează ca și Compartiment funcțional în

aparatul de specialitate al Primarului (CAS)

B. Unități sanitare, unități de învățământ și alte instituții publice

2.2. Furnizorii privați de la nivel local sunt reprezentați prin:

- organizații neguvernamentale (asociații și fundații);

- cultele recunoscute de lege;
- persoanele fizice autorizate în condițiile legii;
- filialele și sucursalele asociațiilor și fundațiilor internaționale recunoscute în conformitate cu
legislația în vigoare;
- operatori economici, în condiții speciale, prevăzute de lege.

35
 Este recomandabil parteneriatul între sectorul public şi guvernamental, atât din punct de
vedere al asigurării unei diversităţi de servicii, dar şi din punct de vedere al complementarităţii
serviciilor acordate pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor beneficiarilor.
Parteneriatele se pot constitui atât între sectorul public şi cel privat (Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului şi un ONG) cât şi între instituţii aparţinând aceluiaşi
sector: public-public (de exemplu, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
şi o primărie).
Accesul la servicii sociale este garantat în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii de
dificultate sau risc. Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt: respectarea
demnităţii umane, universalitatea (fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială),
solidaritatea socială (comunitatea poate participa la sprijinirea persoanelor aflate în
dificultate), parteneriatul, subsidiaritatea (persoana sau familia în dificultate este sprijinită în
satisfacerea nevoilor de către colectivitatea locală sau de către stat, în mod complementar).

2.3. Organizarea DGASPC

Actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) este HG nr. 797/2017. Conform
prevederilor HG nr. 797/2017, DGASPC este constituită din mai multe compartimente, dintre
care le enumerăm pe cele mai relevante:
C. compartimentul strategii, programe, proiecte în domeniul asistenței sociale și relația cu
organizațiile neguvernamentale
D. compartimentul managementul calității serviciilor sociale
E. compartimentul adopții
F. compartimentul violența domestică
G. compartimentul de intervenție în regim de urgență în domeniul asistenței sociale; în
cadrul acestuia se organizează și funcționează telefonul pentru semnalarea cazurilor de
urgență
H. compartimentul de intervenție în situații de abuz, neglijare, trafic, migrație și repatrieri
I. compartimentul de evaluare complexă a copilului cu handicap
J. compartimentul management de caz pentru copil (serviciul familial și rezidențial)
K. compartimentul asistență persoane vârstnice

36
 L. compartimentul evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap

Oferim spre exemplificare atribuții ale câtorva compartimente din cadrul DGASPC:

Compartimentul de intervenție în situații de abuz, neglijare, trafic, migrație și repatrieri

 Preia sesizările privind suspiciunea de abuz/neglijare/exploatare asupra copilului și
realizează cercetarea aspectelor care au fost semnalate, verificând dacă copilul trăiește într-un
mediu adecvat în care îi sunt respectate drepturile și asigurate nevoile specifice.
 Propune luarea unei măsuri de protecție (plasament sau plasament în regim de urgență)
în cazul în care nu este în interesul superior al copilului să fie lăsat în mediul în care trăiește,
dat fiind că acesta îi periclitează viața, sănătatea și dezvoltarea armonioasă.
 În termen de maxim 5 zile de la instituirea plasamentului în regim de urgență propune
schimbarea sau revocarea masurii de protecție.
 Asigură consiliere copilului și familiei în scopul menținerii copilului în familie, în
cazul în care acest lucru este posibil.
 Preia sesizările privind traficul de persoane și acționează în vederea securizării
victimei și oferirii de servicii de suport.

Serviciul de protecţie de tip familial

 Identifică, selectează şi evaluează familiile de plasament în vederea sau plasării unui
copil aflat în dificultate
 Asigură consiliere de specialitate familiei naturale a copilului sau celei de plasament şi
urmăreşte modul cum aceasta îşi exercită drepturile şi obligaţiile ce le îi revin
 Sprijină familiile cu risc prin consiliere
 Acţionează pentru prevenirea instituţionalizării copilului prin alternative de tip familial
 Propune măsuri de protecție specială pentru copil în situația în care nu este în interesul
acestuia să mai stea în familia biologică
 Monitorizează trimestrial sau ori de câte ori situația o cere evoluția copiilor pentru care
s-a stabilit o măsură de protecție
 Încurajează și facilitează menținerea legăturii copilului cu familia biologică/extinsă și
persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament

37
  Propune reintegrarea copilului în familie/deschiderea procedurii de
adopție/dezinstituționalizarea copilului

Serviciul de protecţie de tip rezidenţial

 Controlează respectarea drepturilor copilului în centrele de plasament şi propune
măsuri pentru înlăturarea abuzurilor
 Sprijină verificarea periodică a situaţiei familiale a copiilor aflaţi în centrele de
plasament şi, în funcţie de aceasta, propune reintegrarea în familie sau găsirea altor
alternative de protecţie de tip familial
 Monitorizează trimestrial sau ori de câte ori situația o cere evoluția copiilor pentru care
s-a stabilit o măsură de protecție
 Sprijină accesul în centrele de plasament al familiilor naturale şi al celor potenţial de
plasament
 Încurajează și facilitează menținerea legăturii copilului cu familia biologică/extinsă și
persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament
 Identifică şi evaluează copiii adoptabili, face demersuri în vederea deschiderii
procedurii de adopție

Compartimentul adopții
 Preia cererile persoanelor/familiilor care doresc să devină persoane/familii adoptive
 Realizează evaluarea și formarea acestor persoane/familii
 Eliberează atestatul de persoană/familie adoptivă
 Realizează potrivirea/match-ingul intre familia adoptivă și copilul care are deschisă
procedura de adopție
 Monitorizează acomodarea și evoluția copilului in familia adoptivă pentru o perioadă
de 2 ani

38
 IV. FINANȚAREA SISTEMULUI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Beneficiile de asistenţă socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat sau/şi de
la bugetele locale.
Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat (ex: procentul de 2% sau 3,5% din impozitul pe salar virat ONG-urilor)
b) bugetul local al judeţului
c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor (ex: subvenție acordată ONG-urilor
în baza Legii nr. 34/1998)
d) donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi
din străinătate
e) fonduri externe rambursabile şi nerambursabile (ex: proiecte cu finanțare externă)
f) contribuţia persoanelor beneficiare (ex: taxa plătită de o persoană vârstnică pentru Centrul
rezidențial unde este îngrijită, taxa plătită de o persoană beneficiarade îngrijire la domiciliu)
g) alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare

Bibliografie
Legea nr. 292/2011, a asistenței sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social.
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și
completările ulterioare.
Legea nr 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu
modificările și completările ulterioare.

 Aplicaţie practică (se va anexa la raportul de practică)

1. Realizaţi o inventariere a instituţiilor de asistenţă socială din localitatea dvs. de rezidenţă.

2. Comentaţi diversitatea serviciilor de asistenţă sociale oferite (în localitatea dvs.), din punct
de vedere al categoriilor de beneficiari deserviți de acestea.

39

GRILĂ PENTRU ANALIZA AGENŢIEI (INSTITUŢIE PUBLICĂ SAU
ORGANIZAŢIE NONGUVERNAMENTALĂ)
Conţinut pt RAPORTUL DE
PRACTICA ANUL I SEM. II
A. Informaţii de identificare
- denumire
- adresă
- telefon, fax, e-mail
- persoana care prezintă agenția
(numele și funcția)
- statutul juridic al agenției (de ex.,
instituție publică, asociație, fundație)
- raporturi de coordonare/
subordonare cu alte instituţii)
- scurt istoric
B. Amplasare, condiţii materiale
- unde e amplasată instituţia (cartier,
zonă)
- accesibilitatea pentru populaţia
beneficiară
- starea clădirii/ clădirilor
- spaţii de care dispune pentru
diferite servicii (primire, servirea
mesei, club)
- mobilier, echipamente
C. Misiunea agenţiei (scopuri şi
obiective)
- care este misiunea și viziunea
agenției
- domeniul principal de activitate
- categorii de probleme sociale la
care răspunde
D. Finanţare
- surse de finanţare și ponderea lor
în bugetul total
- strategii de strângere de fonduri
- dificultăți financiare
E. Categorii de beneficiari
- tipuri de beneficiari cărora li se
adresează serviciile/ beneficiile
oferite
- categorii de nevoi pe care agenția
ANEXE
Conţinut pt RAPORTUL DE Se aşteaptă ca studentul să
PRACTICA DE VARĂ realizeze
A. Informaţii de identificare Formarea deprinderii de a
- denumire consemna informaţii precise,
- adresă clare, exacte;
- telefon, fax, e-mail
- persoana care prezintă agenția
(numele și funcția)
- statutul juridic al agenției
- raporturi de coordonare/
subordonare cu alte instituţii)
- scurt istoric
B. Amplasare, condiţii materiale Înțelegerea corelației dintre
- unde e amplasată instituţia resursele financiare pe care le
(cartier, zonă) administrează instituția și
- accesibilitatea pentru populaţia impactul serviciilor/beneficiilor
beneficiară sociale asupra clientului
- starea clădirii/ clădirilor
- spaţii de care dispune pentru
diferite servicii (primire, servirea
mesei, club)
- mobilier, echipamente
C. Misiunea agenţiei (scopuri şi Înțelegerea legăturii dintre
obiective) misiune/ viziune și politici/
- care este misiunea și viziunea strategii/ practici în acordarea
agenției serviciilor sociale
- domeniul principal de activitate
- categorii de probleme sociale la
care răspunde
D. Finanţare Înţelegerea modului în care
- surse de finanţare și ponderea lor sursele de venit pot influența
în bugetul total calitatea și sustenabilitatea
- strategii de strângere de fonduri serviciilor oferite
- dificultăți financiare
E. Categorii de beneficiari Identificarea diferitelor categorii
- tipuri de beneficiari cărora li se de beneficiari ai agenției
adresează serviciile/ beneficiile Suplimentar pentru practica de
oferite vară:
- categorii de nevoi pe care agenția Observarea particularităţilor
40
le acoperă
F. Structura şi funcţionarea
instituţiei
- organigrama agenției
- procesul decizional în acordarea de
servicii și beneficii
- cadrul de perfecţionare, de formare
continuă a personalului angajat
- rolul asistentului social în cadrul
instituției
Componența și modul de
funcționare a echipei
pluridisciplinare din care face parte
asistentul social (ex., medic,
psiholog, educator etc.)
- activitatea de voluntariat din
agenție
G. Servicii/ beneficii acordate
- tipologia serviciilor sociale/
beneficiilor oferite de agenție
le acoperă
- care sunt aşteptările populaţiei
beneficiare
F. Structura şi funcţionarea
instituţiei
- organigrama agenției
- procesul decizional în acordarea
de servicii și beneficii
- cadrul de perfecţionare, de
formare continuă a personalului
angajat
- rolul asistentului social în
cadrul instituției
Componența și modul de
funcționare a echipei
pluridisciplinare din care face parte
asistentul social (ex., medic,
psiholog, educator etc.)
- activitatea de voluntariat din
agenție
G. Servicii/ beneficii acordate
- tipologia serviciilor sociale/
beneficiilor oferite de agenție
- calitatea serviciilor (părerea
personalului, părerea
beneficiarilor)
H. Relaţiile personalului cu
populaţia deservită
- modalităţi de a intra în relaţie cu
populaţia deservită
- facilități oferite beneficiarilor
pentru un acces facil și echitabil la
serviciile oferite
41
populaţiei deservite, care ţin de
diversitatea culturală, socială
Înţelegerea structurii
organizaţionale, a repartizării
sarcinilor, a proceselor
decizionale şi de comunicare,
precum şi a importanţei acestora
în aprecierea eficienţei agenției
Înţelegerea atribuţiilor/ rolurilor
asistentului social în cadrul
agenției
Cunoaşterea clară a serviciilor
acordate, precum şi a gradului
de concordanţă a acestora cu
misiunea și scopurile agenției
Pentru perioada practicii de
vară:
Observarea comportamentelor
personalului faţă de beneficiari
(bunăvoinţă, autoritarism,
căldură, discriminare,
birocratism etc.)
Identificarea elementelor
pozitive de relaţionare cu
beneficiarul:
a. respectarea dreptului la
autodeterminare a
beneficiarului;
b. interesul manifestat faţă de
persoana asistată;
c. respectul faţă de persoane;
d. acceptarea persoanei asistate;
e. înţelegerea empatică;
f. confidenţialitatea;
g. autenticitatea în relaţie cu

K. Dificultăţi, obstacole,
constrângeri
- care sunt problemele majore din
punctul de vedere al instituţiei
- de ce credeţi că există aceste
probleme (identificaţi şi alţi factori
decât cei care ţin direct de instituţie)
- apreciaţi posibilităţile de
schimbare
L. Impresii, reflecţii, raportare
personală faţă de grupul ţintă,
nevoile lor, valorile organizaţiei,
problematica prezentată
I. Aspecte informale
- relaţii informale dintre membrii
personalului
- relaţii informale personal-
beneficiari
- aspecte motivaţionale ale
personalului din agenție
- atmosfera de lucru din agenție
- gradul de satisfacţie a
personalului, a beneficiarilor
J. Relaţiile instituției cu
comunitatea
- comunitatea în care este plasată
instituţia (valori dominante,
populaţia, caracteristici geografice,
economice)
- surse de conflicte, tensiuni în
comunitate
- resursele pe care le poate oferi
comunitatea
- instituţii/ organizații din
comunitate cu care colaborează
agenția
K. Dificultăţi, obstacole,
constrângeri
- care sunt problemele majore din
punctul de vedere al instituţiei şi al
beneficiarilor
- de ce credeţi că există aceste
probleme (identificaţi şi alţi factori
decât cei care ţin direct de
instituţie)
- apreciaţi posibilităţile de
schimbare
L. Impresii, reflecţii, raportare
personală faţă de grupul ţintă,
nevoile lor, valorile organizaţiei,
problematica prezentată
42
persoana asistată.
Pentru perioada practicii de
vară:
Înţelegerea rolului aspectelor
informale în stimularea sau
îngreunarea activităţilor din
instituţie
Identificarea unor abateri de la
normele de funcționare a
agenției
Pentru perioada practicii de
vară:
Identificarea unor surse de
suport sau de conflict în
comunitatea în cadrul căreia
funcționează agenția și a unor
modalități prin care acestea pot
fi accesate/ mobilizate, respectiv
contracarate
Dezvoltarea capacităţii de a
problematiza, de a identifica
relaţii cauzale, de a găsi soluţii
la problemele identificate
Conştientizarea:
- gândurilor (idei, informaţii
evocate de experiențele de pe
teren sau din timpul prezentării
instituțiilor)
- stărilor afectiv-emoţionale (ex.,
ce m-a bucurat/ întristat/
deranjat/ supărat să aflu, mi-ar
plăcea ori nu mi-ar plăcea să
lucrez cu astfel de probleme
pentru că eu cred că ...) din
 timpul prezentării,
- a ceea ce a fost mai important
pentru mine să aflu, a ceea ce mi
s-a părut lipsit de importanţă,
- a imaginilor/ viziunilor/
perspectivelor evocate de
problematica prezentată
(eventual povestiri, vorbe de
duh),
- a ceea ce mi se pare dilematic,
a felului în care văd eu această
problematică şi servicii
evoluând în viitor),
- a ceea ce am aflat/ citit/
vizionat despre situaţia acestor
persoane,
- a ceea ce ar mai fi important de
ştiut, a întrebărilor pe care le-aş
formula dacă s-ar repeta
prezentarea/ vizita respectivă.

Important:
Informațiile descrise pe prima, respectiv pe cea de-a doua coloană a Grilei de analiză a agenției
(pentru practica de vară) este obligatoriu a fi menționate pentru fiecare din cele 3 instituții
prezentate în Raportul de practică (respectiv pentru instituția în care studentul își desfășoară
practica de vară). Facultativ, deci dacă studentul dorește, poate adăuga și alt tip de informație pe
care o consideră relevantă.
Pentru obţinerea informaţiilor solicitate în Grila de analiză a agenției, studentul va folosi ca
metode/ tehnici: luarea notițelor pe teren sau la facultate (când agenția este prezentată la sediul
facultății), observația directă, studiul documentelor și al site-urilor oficiale ale agențiilor,
discuţiile cu personalul şi, în cazul practicii de vară, discuțiile directe cu persoanele asistate.

43
 FIŞĂ DE LUCRU PENTRU UTILIZAREA OBSERVAŢIEI

Conţinut Se aşteaptă ca studentul

1. Observaţi o „situaţie practică” (vizitarea unei Să-şi dezvolte capacitatea de a
instituţii, un grup care desfăşoară o activitate, înregistra fidel informaţiile
comportamentul unei persoane, etc.), fără a vă fixa un
scop şi fără a elabora un plan.
2. Structuraţi ulterior informaţiile astfel obţinute, după Să-şi dezvolte capacităţile de a
diferite criterii. ordona, clasifică informaţiile
3. Observaţi o situaţie similară, conform unui plan Să-şi formeze deprinderea de a
prestabilit, care să precizeze: observa dirijat, planificat
- obiectul observaţiei (ce observăm)
- scopul observaţiei (de ce observăm)
- tehnica de observaţie utilizată (cum observăm)
- cadrul teoretic
Notă: Pentru observaţia structurată puteţi utiliza fişa
pentru analiza instituţiei şi fişa pentru lucrul cu nevoile
şi valorile în asistenţa socială.
4. Comparaţi rezultatele obţinute prin cele două tipuri de Să analizeze avantajele şi
observaţie. dezavantajele fiecărui tip de
observaţie
5. Repetaţi observarea unei situaţii (instituţie, persoană, Să-şi formeze deprinderea de a
comportament, etc.) la diferite intervale de timp. repeta, confrunta, controla
observaţiile realizate
6. Comparaţi observaţiile proprii cu observaţiile Să-şi dezvolte capacitatea de a
colegilor vis-a-vis de aceleaşi situaţii. analiza şi compara informaţiile,
metodele de lucru, modul de
înregistrare a datelor
7. Completaţi informaţiile obţinute prin observarea Să-şi dezvolte un stil de lucru
directă cu informaţiile care provin din alte surse complex, prin combinarea mai
(observarea indirectă). multor metode şi tehnici
8. Alegeţi situaţii de practică în care puteţi realiza
observaţii participative (active şi pasive).
9. Comparaţi situaţiile astfel obţinute cu cele care provin
din observaţie neparticipativă (numărul observaţiilor,
profunzimea observaţiilor, trăirile avute).
10. Observaţi-vă pe voi înşivă în fiecare situaţie de Să-şi dezvolte capacităţile de
practică. Consemnaţi în jurnalul de practică trăirile autocunoaştere
avute.
11. Confruntaţi impresiile subiective cu datele obiective.
12. Concluzii Să poată valorifica experienţele
trăite într-o manieră personală dar
şi profesională

44
 FIŞĂ PENTRU LUCRUL CU VALORILE ŞI NEVOILE ÎN ASISTENŢA
SOCIALĂ

CONŢINUT
Se aşteaptă ca studentul:
VALORI NEVOI
Enumeraţi: Enumeraţi: Să dovedească:
- trei valori personale bine - trei trebuinţe personale actuale şi - o bună înţelegere a distincţiei
conturate şi trei valori în formare altele trei dintr-o altă perioadă a dintre nevoi şi valori
- valori afirmate de indivizi, vieţii - familiarizarea cu deosebirile şi
grupuri, comunităţi cu care veniţi în - câteva nevoi caracteristice in- specificul diferitelor categorii de
contact în perioada practicii divizilor, grupurilor şi valori şi nevoi (personale,
- valori care împiedică clientul să-şi comunităţilor cu care veniţi în individuale, grupale, societale)
valorifice propriile potenţialităţi contact - să înţeleagă rolul valorilor şi al
- valori proprii societăţii actuale - nevoile unei categorii de populaţie nevoilor în:
care afectează categoria de asistaţi (cu care veniţi în contact) în ‫ ٭‬dinamica dezvoltării personale şi
avută în vedere ordinea priorităţii satisfacerii lor profesionale
- valori afirmate şi/sau profesate de - nevoi proprii societăţii actuale ‫ ٭‬acordarea serviciilor
alţi profesionişti (medic, profesor, care afectează desfăşurarea muncii - să înţeleagă comportamente,
psiholog, etc.) de asistenţă socială atitudini, motivaţii prin prisma
Comparaţi valorile de mai sus şi valorilor şi a nevoilor
identificaţi:
- situaţii în care există o discrepanţă Comparaţi nevoile de mai sus şi
între valorile declarate şi practicile identificaţi:
curente observate la persoanele din - posibile surse de conflicte între
diferite servicii nevoile personale şi:
- situaţii de confuzie a valorilor ‫ ٭‬nevoile clienţilor
- surse de conflicte între valorile ‫ ٭‬nevoile specifice asistentului
personale şi: social ca profesionist
‫ ٭‬valorile asistenţei sociale ‫ ٭‬nevoile instituţiei
‫ ٭‬valorile altor profesiuni ‫ ٭‬nevoile altor profesionişti
‫ ٭‬valorile persoanelor asistate
‫ ٭‬valori ale societăţii
Descrieţi situaţii în care aţi putut constata corelaţii (pozitive sau negative)Să-şi dezvolte capacitatea de
între satisfacerea nevoilor şi valori analiză şi interpretare a
informaţiilor
Concluzii referitoare la importanţa experienţei personale în perioada de -să identifice trăirile avute în timpul
practică pentru: perioadei de practică şi să evalueze
- declanşarea procesului de autocunoaştere impactul lor asupra propriei
- clarificarea propriilor nevoi şi valori deveniri
- clarificarea identităţii profesionale - să analizeze şi evalueze experienţa
personală şi profesională
Formulaţi cel puţin 5 întrebări despre fiecare organizaţie, care să vizeze: valorile, nevoile, resursele organizaţiei,
respectiv problematica prezentată.

45
Data: ...................................
Instituția: ...............................................................................................................................................

PAGINĂ DE JURNAL

1. EXPERIENȚA – Ce s-a întâmplat

........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

2. IDENTIFICARE – Ce a fost important pentru mine din această experiență

........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

3. ANALIZA – De ce a fost important pentru mine

........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

4. GENERALIZARE – ce am învățat (reînvățat) din această experiență, cum voi

aplica pe viitor
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

46
 EVALUAREA PRACTICII DE CĂTRE STUDENT

Studentul ____________________________________________
Locul / locurile de practică _____________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
În ce măsură considerați că stagiul de practică v-a fost util?
1) în mare măsură
2) în mică măsură
3) prea puțin
Care au fost aspectele pozitive ale practicii?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Care au fost aspectele negative ale practicii?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Cum ați colaborat cu îndrumătorul/ îndrumătorii de practică?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Cum ați aprecia calitatea instruirii practice?
1) foarte bună
2) bună
3) satisfăcătoare
4) nesatisfăcătoare
Cum poate fi îmbunătățită activitatea de practică semestrială?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

47