Reconversia ornamentelor

Raluca Simona Hodoroabă

Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”, Iaşi

Studiul ornamentului este deosebit de ofertant și incitant, cu

deschidere spre mai multe direcții de invesFgație. Așadar, cel mai adesea

este urmărită formula vizuală de compunere a ornamentului, de la

sFlizarea unui mo#v la crearea modulului și a structurilor de repetare. Dar

la fel de incitantă este și studierea ornamentelor din punctul de vedere al

simbolurilor și semnificațiilor sau prin raportare la lumea reală sau la cea

imaginară, mergând până în profunzimile mentalului colecFv ce le-a

generat. Oricum, este unanim acceptat și ușor de constatat faptul că

dintotdeauna au existat o serie de ornamente cu caracter universal:

simbolurile solare, semnele de protecție, simbolurile de ferFlitate și

belșug, arborele vieții etc. Prin urmare ar fi interesant de analizat modul în

care s-au reconfigurat principalele Fpuri de ornamente.

Ornamentele geometrice sunt astăzi ușor de realizat grație

tehnicilor digitale, structurile geometrice se organizează după una, două

sau mai multe axe de simetrie ori după regulile fractalilor, îmbracă o
cromaFcă vie, uneori fosforescentă, fiind uFlizate, de multe ori, în

spectacole grandioase de sunet și lumini. Ornamentele construite pe baze

repeFFve au invadat lumea texFlelor de tot felul, dar și a altor finisaje din

decorațiunile interioare (plăci ceramice, gresie etc). Cea mai semnificaFvă

dezvoltare au înregistrat-o ornamentele inspirate din natură (cosmomorfe,

fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe) geometrizate sau liber desenate, care

se regăsesc, pracFc, pretuFndeni în societatea de consum: pe ambalaje, pe

vesFmentație, în interioare, până la cele mai mici obiecte de biroFcă

(pixuri, agende etc). Ornamentele concrete sau realiste, în sFlizări libere,

au invadat pe de-o parte vesFmentația casual (tricouri, haine sport,

pijamale, confecții pentru copii), făcând parFcularizări plăcute

consumatorilor care au impresia ca le sunt special desFnate și pe de altă

parte sunt abordate cu multă creaFvitate de arFșF în lucrări unicat, în

diverse tehnici (texFle, colaje media, grafică). La fel, ornamentele

simbolice (mitologice, folclorice, religioase, emblemaFce) au luat un mare

avânt, fiind foarte apreciate în cadrul fesFvalurilor temaFce. Elementele de

heraldică și ornamentele istorice își găsesc tot mai frecvent locul pe

emblemele orașelor, iar moFvele folclorice sunt reactualizate în mișcarea

generală de afirmare a idenFtății naționale.

Asistăm, așadar la o democraFzare a ornamentului, care nu mai

este doar apanajul producțiilor de serie, mare sau mică. Această

flexibilitate corespunde cu dorința de liberă exprimare a omului

contemporan, marcat profund de o post-modernitate rebelă, ce nu mai

suportă vechile reguli şi dogme. Accesul la noile tehnologii a marcat

profund și lumea arFsFcă, în care valoarea unui lucrări este dată mai ales

de originalitatea abordării, decât de tema propusă, fiecare creator

dezvoltându-și maniera personală de transpunere, ca însemn arFsFc

idenFtar.
În istoria civilizației umane, ornamentul a fost asociat, din

totdeauna, cu un statut social superior, cu belșugul și succesul pe toate

planurile. Așadar este firească o anume nostalgie după unele manifestări
arFsFce din trecut, care exprimau sugesFv dorința firească de a etala

opulență și fast. În acest sens s-au dezvoltat, pe de o parte, formule de

decorare a produselor industriale cu moFve inspirate din sFlurile

ornamentale istorice, iar pe de altă parte, au luat un nou avânt

meșteșugurile arFsFce, reunite într-o adevărată „industrie a luxului”, acFvă

mai ales în Franța, dar și în Italia, Belgia, Spania etc.

Orice produs industrial este realizat în urma unui demers de

design, cu scopul de a corespunde funcțional și esteFc. Gustul publicului

este fluctuant și, periodic, apar tendințe esteFce noi, în modă, decorațiuni

interioare și în alte sectoare (industria auto, de exemplu). Din punct de

vedere psihologic, omul nu s-a schimbat prea mult de-a lungul Fmpurilor,

au rămas constante dorința de a etala potențialul financiar și calitățile

fizice personale, iar nostalgia trecutului încă mai oferă o paFnă de noblețe

binevenită.
Așa se explică reluarea unor moFve decoraFve din Renaștere și

Baroc, mai ales din zona texFlelor, care sunt ulterior aplicate pe perdele,
draperii, cuverturi etc., imitând, mai mult sau mai puțin reușit, efectele de

dantelă sau broderie. Dar mai ales în situația vesFmentației există cea mai
mare preocupare de reactualizare a valorilor trecutului, puse în slujba

exacerbării personalității purtătorului. Colecțiile de modă lansează

veșminte conform unor tendințe inspirate din trecut, în care intervin

influențe din natură și tehnologie, mesaje sociale și chiar concepte

filosofice. Produsele de serie sunt camuflate sub realizări de transpunere

tehnologică extrem de performante, care imită unicatul arFsFc. Broderii

realizate mecanic, cu aplicații de perle și paiete, amintesc de prețiozitatea
materialelor de altădată; dantelele sunt proiectate pe computer, pe

suporturi din fire aproape invizibile, sfidând parcă legile fizicii.. Deopotrivă
sunt abordate formule decoraFve din Bizanț, din Evul Mediu, din

Renaștere, Baroc, Rococo, dar toate sunt adaptate omului contemporan,

dinamic și dornic de epatare. Acum veșmintele și stofele decoraFve nu mai

sunt subiect de tezaurizare, ca înainte, ci „trăiesc” doar un sezon sau două,

după care devin „perimate moral”, pentru ca industria să aibă alte teme de

abordat.
Pe linia păstrării arFzanatului tradițional, în sensul unor tendințe

„retro”, din necesități de restaurare, de recreere a atmosferei trecutului în

cinematografie, teatru și operă, au căpătat amploare numeroase

meșteșuguri arFsFce, deservind și industria luxului, adică moda haute-

couture. În acest sens, uneori meșteșugurile arFsFce din „industria

luxului” impun noi abordări. Scolile de artă din Occident pregătesc, pe

lângă designeri de produse de serie și creatori pentru piese unicat în

diferite domenii: broderie, dantelă, țesut arFsFc, confecții de epocă,

realizarea pălăriilor, a poșetelor, a evantaielor, a pantofilor și a altor

accesorii, bogat ornamentate manual. Aceste moFve decoraFve sunt, în

funcție de situație, idenFce cu cele din epoca pe care o sugerează, ori

originale, în conformitate cu comanda solicitată pentru o prezentare de

modă sau un client special. VersaFlitatea moFvelor ornamentale este

dincolo de orice discuție, le conferă o forță eternă de renaștere.

Metamorfozele moFvelor decoraFve au loc odată cu transformările

societății, conduc spre viitor, păstrând legătura cu trecutul.

În prezent ornamentul nu mai este privit și gândit ca un întreg
 simbolic, ci este destructurat, recompus, fragmentele pot fi

redimensionate, cromaFca se schimbă total față de varianta inițială,

rezultatul fiind suprapus peste altă imagine, cu care convieţuiește și se

completează, formal și conceptual. Devine as^el o componentă de bază în

arta contemporană, în consens cu atmosfera ,,mozaicată” a acestui secol,

în care se confruntă globalizarea cu dorința de idenFtate.

Bibliografie:
1. Bre`, David – Regândirea decorului. Plăcere și ideologie în artele vizuale,

Cambridge University Press, Cambridge, 2005;

2. Haşegan, Miruna – Texte despre texturi, Ed. Artes, Iaşi, 2013;

3. Marghidan, Ecaterina – Artele tex#le în secolul XX. De la obiect la ambient,

Ed. Artes, Iaşi, 2018;

4. Trilling, James – Ornament: O Perspec#vă Modernă, Ed. University of

Washington, Londra, 2003;

5. Trilling, James – Limbajul Ornamentului, Ed. Thames & Hudson, Londra,

2001.

ArFcol cu Ftlul „Reconversia ornamentelor” publicat în cartea Artă și tradiție

în Europa, Studii de specialitate – ediția a XI-a, Ed. Spiru Haret a Casei

Corpului DidacFc, ISSN 2067 – 6719, Iași, 2018, p. 136-138;

NOTE:
Drepturile de autor asupra acestei publicații sunt rezervate.

Acest material poate fi uFlizat doar în scop educațional, pentru

documentarea proprie, în regim intern.