CONSIDERAȚII GENERALE

PRIVIND COOPERAREA
POLIȚIENEASCĂ
INTERNAȚIONALĂ
 INTRODUCERE
Cooperarea poliţienească presupune asigurarea schimbului de informaţii, cooperarea, conlucrarea şi colaborarea
pentru prevenirea şi reducerea criminalităţii şi asigurarea unui spaţiu de securitate naţională şi, implicit,
internaţională. Cooperarea, conlucrarea şi colaborarea exprimă modalităţile concrete prin care agenţiile de
aplicare a legii acţionează în vederea realizării unor obiective comune. Coordonarea eforturilor informative,
schimbul de informaţii şi alte nevoi de cooperare se realizează prin protocoale, programe, proiecte ori operaţiuni
informative.
Cooperarea semnifică organizarea,
coordonarea, susţinerea şi realizarea în
comun, pe baza unor programe specializate
sau planuri de măsuri, de către structurile
privind schimbul de date şi informaţii, în
raport de competenţe, a unor acţiuni
specifice, care vizează obţinerea, verificarea
şi valorificarea informaţiilor şi produselor
informaţionale cu relevanţă pentru
combaterea infracţionalităţii, de care să
beneficieze toţi participanţii.
Colaborarea se realizează pentru necesităţile de angajare a competenţelor altor autorităţi sau instituţii
publice/organizaţii de drept privat, agenţii de aplicare a legii şi structuri departamentale iniţiind şi
dezvoltând proiecte de colaborare pe baza şi în executarea dispoziţiilor legii.
 Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională
• Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (CCPI) este autoritatea naţională centrală în domeniul
cooperării poliţieneşti internaţionale, fiind specializată în schimbul de informaţii operative. CCPI este
organizat ca direcție în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române.
• CCPI reuneşte următoarele canalele de cooperare poliţienească internaţională: INTERPOL, EUROPOL,
Sistemul Informatic Schengen/SIRENE și Punctul Național Focal. Atribuțiile CCPI sunt stabilite prin
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 13 decembrie 2006 (*republicată*) privind unele măsuri pentru
facilitarea cooperării polițienești internaționale.
Însemnul heraldic al CCPI, stabilit prin Ordinul nr. 490/2008 privind însemnele heraldice ale
structurilor Ministerului Afacerilor Interne, reunește o serie de simboluri relevante pentru viziunea
CCPI: grifonul, care reprezintă capacitatea de a surmonta obstacolele, pumnalul, simbol al justiției și
onoarei, două mâini împreunate, semnificând alianța, cooperarea.
• Misiunea CCPI este aceea de a oferi Poliției Române instrumentele, sprijinul și informațiile necesare pentru
combaterea criminalității transfrontaliere, în scopul asigurării unui climat de siguranță pentru cetățeni în
interiorul și în afara granițelor țării.
• Poliţia Română, prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.), participă
în mod activ la schimbul internaţional de informaţii poliţieneşti.
• Poliţia Română foloseşte toate canalele de comunicare şi instrumentele puse la dispoziţie pe plan
internaţional şi regional, fie că este vorba de Interpol sau Europol, de Sistemul de Informaţii Schengen sau
de Tratatul de la Prüm, de cooperarea prin intermediul ataşaţilor de afaceri interne sau a Centrului de
Aplicare a Legii în Sud-estul Europei (SELEC, organizaţie internaţională cu sediul în Bucureşti), de
echipele comune de anchetă sau de cooperarea transfrontalieră. Prin proiecte proprii sau cu finanţare
europeană, cea mai mare parte a acestor instrumente au fost puse la dispoziţia poliţiştilor din teren, care au
acces direct la cele mai importante baze de date operative existente pe plan internaţional.
Tratatul de la Prüm: intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul
combaterii terorismului și a criminalităţii transfrontaliere

A fost adoptat prin Rezoluţia legislativă a Parlamentului

European din 7 iunie 2007 privind iniţiativa Regatului
Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Federale Germania,
Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Marelui Ducat al
Luxemburgului, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii
Austria, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii
Italiene, Republicii Finlanda, Republicii Portugheze,
României și Regatului Suediei privind intensificarea
cooperării transfrontaliere, în special în domeniul
combaterii terorismului și a criminalităţii transfrontaliere
(6566/2007 – C6-0079/2007 – 2007/0804(CNS))
CAAS = Conventia de Aplicare a Acordului Schengen
• România, din punct de vedere al cooperării poliţieneşti, este membru de facto al Spaţiului Schengen din 5
noiembrie 2010.
• Biroul SIRENE, din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională al I.G.P.R., a fost inaugurat
în 16 septembrie 2010.
• Sistemul informatic SIRENE este destinat stocării informaţiilor de către autorităţile române şi schimbului de
date între acestea şi sistemul comun european de urmãrire poliţieneascã transfrontalierã, respectiv SIS
(Sistemul Informatic Schengen), un element determinant pentru procesul de aderare a României la spaţiul
Schengen.
• Acesta conţine date minime despre persoanele sau bunurile urmărite în cadrul unei proceduri judiciare, iar
datele şi informaţiile suplimentare ce pot conduce la localizarea acestora sunt obţinute prin intermediul
Birourilor SIRENE constituite la nivelul fiecărui stat membru Schengen.
• Pentru a asigura un flux continuu de date şi informaţii
Biroul Sirene funcţionează 24/7, având acces permanent la
datele operative ale Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră
Române, Oficiului Român de Imigrări etc..I.G.P.R. –
Centrul de Informare și Relații Publice
 CCPI are următoarele atribuţii principale:
a) primirea şi transmiterea cererilor de asistenţă, care privesc:
1. organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii operative desfăşurat între autorităţile competente române şi
structurile similare din străinătate, precum şi cu organisme ori instituţii internaţionale;
2. realizarea cooperării la nivel operaţional în domeniul poliţienesc pe segmentul schimbului de date şi informaţii, cu
respectarea regulilor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal, precum şi a legislaţiei în
domeniu;
3. informarea autorităţilor competente române şi străine cu privire la traficul de droguri, falsificarea de monedă şi alte
titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă şi autovehicule, activitatea infractorilor străini sau
români urmăriţi internaţional, conţinutul unor documente de identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieşirii
ilegale a unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea măsurilor
operative ce se impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu caracter transfrontalier;
4. informarea autorităţilor române şi străine cu atribuţii în prevenirea şi combaterea terorismului cu privire la acte de
terorism sau fapte asimilate acestora, pentru luarea măsurilor operative ce se impun;
5. alte forme de cooperare şi asistenţă poliţienească ce derivă din tratate la care România este parte sau din instrumente
juridice comunitare;
b) dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii şi coordonarea permanentă a activităţii
ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate, în domeniul schimbului
de date şi informaţii operative;
c) coordonarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile competente române şi străine, în scopul
desfăşurării unor acţiuni comune care necesită realizarea de operaţiuni pe teritoriul mai multor state;
d) sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătură români la SELEC;
e) asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din străinătate;
f) primirea şi transmiterea de date şi informaţii şi coordonarea activităţilor referitoare la supravegherea şi
urmărirea transfrontalieră, în limitele prevăzute de lege;
b) asigurarea schimbului de informaţii suplimentare potrivit prevederilor Manualului SIRENE, în legătură cu
semnalările din Sistemul Informatic Schengen, şi luarea măsurilor necesare din competenţă ca urmare a
localizării unei persoane, a unui bun sau obiect;
c) asigurarea schimbului de date şi informaţii în legătură cu semnalările Interpol şi luarea măsurilor din
competenţa sa necesare cu privire la persoanele, bunurile sau obiectele din bazele de date ale Organizaţiei
Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol;
d) asigurarea accesului autorităţilor competente române la bazele de date ale Secretariatului General al
Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol şi intermedierea alimentării acestora de către
autorităţile competente române;
e) primirea şi transmiterea de date cu caracter personal şi de informaţii suplimentare cu privire la profilele
genetice şi datele dactiloscopice.
În desfăşurarea activităţilor specifice, CCPI constituie o bază de date proprie în care implementează,
stochează şi prelucrează cererile de asistenţă, în condiţiile legii.
La baza cooperării poliţieneşti internaţionale în România stă în prezent Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale,
legislaţia naţională, acordurile şi convenţiile sau tratatele internaţionale la care România este parte,
precum şi instrumentele juridice elaborate la nivelul Uniunii Europene.
 PRINCIPIILE COOPERĂRII POLIŢIENEŞTI INTERNAŢIONALE
1. principiul reciprocităţii – conform căruia schimbul de date şi informaţii de interes operativ şi alte activităţi
circumscrise cooperării se realizează în condiţii de reciprocitate;
2. principiul legalităţii – conform căruia schimbul de date şi informaţii operative se realizează la cererea
autorităţilor competente (sau din proprie iniţiativă), potrivit dispoziţiilor prevăzute de legea română;
3. principiul prevalenţei cooperării judiciare – presupune că dispoziţiile legale privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală prevalează asupra dispoziţiilor OUG nr. 103/2006 în cazul activităţilor de
cooperare poliţienească desfăşurate în cursul procesului penal;
4. principiul confidenţialităţii – autorităţile române competente au obligaţia de a asigura pe cât posibil, la
cererea autorităţii solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţă formulate în domeniile reglementate
de lege şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi
asigurată, autoritatea română competentă înştiinţează autoritatea solicitantă, care decide cu privire la
transmiterea cererii de asistenţă;

5. principiul specialităţii – conform căruia autorităţile

române competente nu vor folosi datele şi informaţiile
primite de la autorităţile solicitate decât în scopul
îndeplinirii obiectului cererii de asistenţă. (art.3)
 Particularitățile cooperării polițienești în raport cu cooperarea judiciară
internațională
• Modalităţile de cooperare internaţională poliţienească cele mai utilizate sunt următoarele:
- asistența juridică internațională în materie penală reglementată de Legea nr. 302/2004 cu modificările şi
completările ulterioare;
- schimbul internaţional operativ de date şi informaţii cu caracter poliţienesc, reglementat prin Statutul OIPC
– INTERPOL, acordul România – Europol şi acordul SECI.
Asistenţa judiciară internaţională în materie penală cuprinde derularea şi executarea unor acte de
procedură demarcate de către organele de justiţie din diferite state, realizându-se mai ales prin
intermediul comisiilor rogatorii internaţionale şi vizează faza de mijloc sau faza finală a procesului
penal, în care autorii infracţiunilor sunt identificaţi/prinşi şi se află în curs de judecată, sau au fost
deja condamnaţi, iar statele fac apel la Convenţia Europeană în materie sau la convenţiile bilaterale
de cooperare în domeniu.
• Schimbul de date şi informaţii cu caracter poliţienesc are în principiu ca obiect prima fază a procesului
penal, în vederea identificării reţelelor de infractori, precum şi a mijloacelor de probaţiune. Aceste activităţi se
desfăşoară între unităţile de poliţie din diferite state prin intermediul unor organisme internaţionale - OIPC,
INTERPOL, EUROPOL.
• Cooperarea poliţienească internaţională se bazează pe acţiunea reciprocă a fiecărei poliţii, care în
interiorul frontierelor naţionale este obligată să respecte propriile legi. OIPC – INTERPOL nu
acţionează pe teritoriul altor state, deoarece reprimarea criminalităţii este un atribut al organelor
statului respectiv, al poliţiei naţionale.
• Cooperarea poliţienească internaţională nu ar fi posibilă, la nivel mondial, decât în problemele care
întrunesc consensul tuturor ţărilor interesate. Nici o societate nu poate admite asasinatul, furtul,
traficul de persoane, traficul cu maşini furate, cu opere de artă, escrocheriile, traficul de droguri,
falsificarea de bancnote şi traficul cu acestea, contrabanda, traficul cu arme etc.
• Fiecare stat poate coopera cu oricare altul. Astfel, cooperarea poliţienească internaţională
este organizată așa încât o ţară să poată coopera cu oricare alta fără a ţine seama de consideraţii
politice, geografice sau lingvistice.
• Cooperarea poliţienească internaţională respectă egalitatea suverană a statelor. In practică,
egalitatea de tratament se traduce prin faptul că toate ţările afiliate unei entități de cooperare
polițienească beneficiază de servicii identice, indiferent de mărimea contribuţiei lor financiare la
bugetul organizaţiei.
• Cooperarea este deschisă tuturor autorităţilor poliţieneşti naţionale cu misiuni de luptă împotriva
criminalităţii (poliţie, parchet, jandarmerie, vamă, autorități fiscale etc).
• Se recomandă evitarea oricărui formalism care ar impieta asupra operativităţii şi eficacităţii
cooperării poliţieneşti internaţionale.
Indiferent de actul care generează cooperarea între state, aceasta poate fi clasificată astfel:
a) După numărul părților contractante, există cooperare bilaterală între două state și cooperare multilaterală
între mai multe state.
b) În funcție de interesele regionale și de poziția geografică a statelor contractante există:
➢ cooperare continentală (la nivelul Europei, Asiei, Americii etc.);
➢ cooperare regională (exemplu între țările balcanice, cele ale Americii latine);
➢ cooperare universală (în cadrul O.I.P.C. – Interpol).
c) După conținutul actului încheiat există:
➢ cooperare simplă, când actul încheiat între state conține doar unul sau două obiective (traficul de droguri sau
terorism);
➢ cooperare multiplă , când actul încheiat între state cuprinde mai multe obiective.
Cercetătorii Centrului de Studii a Opiniei Publice din Marea Britanie au stabilit o altă tipologie privind
formele cooperării poliţieneşti astfel:
a) cooperare macro – care priveşte şi pune în discuţie probleme constituţionale şi de ordin legislativ;
b) cooperare medie – care se referă la structurile, procedurile şi practica poliţienească (T.I.S.P.O.L. –
Organizaţia Poliţiilor Rutiere Europene);
c) cooperare micro – privitoare la prevenirea şi represiunea unor infracţiuni specifice.
Având în vedere amploarea crimei organizate și
terorismului, efectele perturbatoare pe care acestea le au
asupra societății, asupra securității în lume, în viitor,
statele lumii vor fi nevoite să-și intensifice cooperarea
poliţienească, factor cheie pentru contracarea
infracționalității la nivel mondial.