CDI Exercitii Site 2022

Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de o
variabilă reală. Exerciţii şi probleme
Marius DUREA, Elena–Andreea FLOREA, Adriana–Ioana LEFTER

Pagină lăsată albă
Prefaţă
Scopul acestei culegeri de exerciţii şi probleme este acela de a pune la dispoziţia studenţilor
Facultăţii de Matematică de la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi un mate-
rial pentru seminariile corespunzătoare cursului de Calcul diferenţial şi integral pentru
funcţii de o variabilă reală. Această lucrare ı̂nsoţeşte suportul de curs, referinţa bibli-
ografică [6], şi intenţia autorilor este aceea de a oferi cititorilor o selecţie de chestiuni
relevante pentru fixarea şi aprofundarea materiei de curs, precum şi soluţii complete la
acestea. În organizarea materialului, dar mai ales ı̂n prezentarea soluţiilor, autorii au
făcut uz de experienţa didactică dobândită de-a lungul timpului pentru a oferi o gradare
a dificultăţilor conceptuale şi a argumentelor folosite.
În mod evident, având ı̂n vedere faptul că toată problematica tratată ı̂n această lucrare
este una clasică, eventualele accente de originalitate ţin mai ales de organizarea şi de
prezentarea materialului. Puţine dintre exerciţiile şi problemele cuprinse ı̂n prezenta
culegere sunt noi, marea majoritate fiind culese din sursele bibliografice indicate la final.
Organizarea capitolelor urmează schema folosită ı̂n suportul de curs. De altfel, toate
rezultatele folosite ı̂n cadrul soluţiilor sunt marcate cu font diferit celui textului ı̂nconjurător
şi denumirile respective sunt cele din Lista rezultatelor principale de la finalul referinţei
[6], acolo unde sunt indicate pagina şi numărul sub care se regăseşte fiecare rezultat ı̂n
[6]. Astfel, cititorul poate avea un acces rapid la rezultatele folosite prin consultarea listei
menţionate.
Autorii
i
Cuprins
Prefaţă i
1 Enunţuri 1
1.1 Mulţimea numerelor reale, R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.1 Mulţimi, funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.2 Inegalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.3 Axioma de completitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Şiruri şi serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2.1 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2.2 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2.3 Şiruri şi serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3 Limite de funcţii şi continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.1 Noţiuni de topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.2 Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.3 Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.4 Calcul diferenţial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.4.1 Derivabilitate - definiţie, calcul de derivate . . . . . . . . . . . . . . 28
1.4.2 Aplicaţii ale teoremelor fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.4.3 Regula lui L’Hôpital; derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . 35
1.4.4 Formula lui Taylor. Transfer de derivabilitate . . . . . . . . . . . . 39
1.5 Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
1.5.1 Definiţia integralei Riemann; calcul de integrale Riemann . . . . . . 41
1.5.2 Proprietăţi ale integralei Riemann; rezultatele fundamentale ale cal-
culului integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.5.3 Transfer de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
1.5.4 Integrala Riemann-Stieltjes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2 Soluţii 51
2.1 Mulţimea numerelor reale, R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.1.1 Mulţimi, funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.1.2 Inegalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.1.3 Axioma de completitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
2.2 Şiruri şi serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
2.2.1 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
ii
2.2.2 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
2.2.3 Şiruri şi serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
2.3 Limite de funcţii şi continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
2.3.1 Noţiuni de topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
2.3.2 Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
2.3.3 Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
2.4 Calcul diferenţial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
2.4.1 Derivabilitate - definiţie, calcul de derivate . . . . . . . . . . . . . . 199
2.4.2 Aplicaţii ale teoremelor fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
2.4.3 Regula lui L’Hôpital; derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . 263
2.4.4 Formula lui Taylor. Transfer de derivabilitate . . . . . . . . . . . . 307
2.5 Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322
2.5.1 Definiţia integralei Riemann; calcul de integrale Riemann . . . . . . 322
2.5.2 Proprietăţi ale integralei Riemann; rezultatele fundamentale ale cal-
culului integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339
2.5.3 Transfer de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352
2.5.4 Integrala Riemann-Stieltjes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356
Bibliografie 358
iii
Capitolul 1
Enunţuri
1.1 Mulţimea numerelor reale, R

1.1.1 Mulţimi, funcţii
Exerciţiul 1.1 Fie X ̸= ∅ şi A, B, C ⊂ X. Să se arate că:
(i) A \ B = A ∩ CX B;
(ii) A ∩ (B \ C) = (A ∩ B) \ (A ∩ C) = (A ∩ B) \ C;
(iii) (A ∩ B) \ C = (A \ C) ∩ (B \ C);
(iv) (A ∪ B) \ C = (A \ C) ∪ (B \ C).
Exerciţiul 1.2 Fie X ̸= ∅ şi A, B ⊂ X. Să se arate relaţiile lui De Morgan:

(i) CX (A ∪ B) = CX A ∩ CX B;
(ii) CX (A ∩ B) = CX A ∪ CX B.
Exerciţiul 1.3 Fie f : X → Y o funcţie de la mulţimea X la mulţimea Y. Să se arate

că:
(i) pentru orice A1 , A2 ⊂ X, f (A1 ∪A2 ) = f (A1 )∪f (A2 ) şi f (A1 ∩A2 ) ⊂ f (A1 )∩f (A2 ).
Să se dea un exemplu ı̂n care ultima incluziune să fie strictă.
(ii) pentru orice B1 , B2 ⊂ Y, f −1 (B1 ∪ B2 ) = f −1 (B1 ) ∪ f −1 (B2 ) şi f −1 (B1 ∩ B2 ) =
f (B1 ) ∩ f −1 (B2 ).
−1
(iii) pentru orice ∀A1 , A2 ⊂ X, f (A1 ) \ f (A2 ) ⊂ f (A1 \ A2 ). Să se dea un exemplu ı̂n
care ultima incluziune să fie strictă.
(iv) pentru orice B1 , B2 ⊂ Y, f −1 (B1 ) \ f −1 (B2 ) = f −1 (B1 \ B2 ).
(v) pentru orice B ⊂ Y, f −1 (Y \ B) = X \ f −1 (B).
Exerciţiul 1.4 Fie f : X → Y o funcţie de la mulţimea X la mulţimea Y. Să se arate că

următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este injectivă;
(ii) ∀A, B ⊂ X, f (A ∩ B) = f (A) ∩ f (B);
(iii) ∀A, B ⊂ X, f (A) ⊂ f (B) ⇒ A ⊂ B;
(iv) ∀A ⊂ X, f (X \ A) ⊂ Y \ f (A);
(v) ∀A ⊂ X, f −1 (f (A)) = A;
1
2 Capitolul 1. Enunţuri
(vi) ∃g : Y → X, surjectivă astfel ı̂ncât g ◦ f = 1X (unde 1X este funcţie identitate a

mulţimii X, adică 1X : X → X, 1X (x) = x);
(vii) ∀Z ̸= ∅, ∀h, k : Z → X cu f ◦ h = f ◦ k ⇒ h = k.
Exerciţiul 1.5 Fie f : X → Y o funcţie de la mulţimea X la mulţimea Y. Să se arate că

următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este surjectivă;
(ii) ∀B ⊂ Y, B ̸= ∅ ⇒ f −1 (B) ̸= ∅;
(iii) ∀A, B ⊂ Y, f −1 (A) ⊂ f −1 (B) ⇒ A ⊂ B;
(iv) ∀B ⊂ Y ⇒ f (f −1 (B)) = B;
(v) ∀A ⊂ X, f (X \ A) ⊃ Y \ f (A);
(vi) ∃g : Y → X, injectivă astfel ı̂ncât f ◦ g = 1Y ;
(vii) ∀Z ̸= ∅, ∀h, k : Y → Z, h ◦ f = k ◦ f ⇒ h = k.
Problema 1.1 Fie A o mulţime. Să se arate că A este finită dacă şi numai dacă orice
funcţie f : A → A care este injectivă este şi surjectivă.
Problema 1.2 Fie A o mulţime. Să se arate că A este finită dacă şi numai dacă orice
funcţie f : A → A care este surjectivă este şi injectivă.
1.1. Mulţimea numerelor reale, R 3
1.1.2 Inegalităţi
Exerciţiul 1.6 Să se arate că oricare ar fi x, y, z ∈ R au loc inegalităţile:
(i) |x + y| ≤ |x| + |y| ;
(ii) ||x| − |y|| ≤ |x − y| ;
(iii) |x − y| ≤ |x − z| + |z − y| .
Când au loc egalităţile?
Exerciţiul 1.7 Să se demonstreze următoarele inegalităţi:

(i) ab + ac + bc ≤ a2 + b2 + c2 , ∀a, b, c ∈ R;
a b
(ii) dacă ab ̸= 0 atunci + ∈ (−∞, −2] ∪ [2, +∞);
b a
(iii) dacă a, b, c > 0 astfel ı̂ncât a + b + c = 1 atunci a−1 + b−1 + c−1 ≥ 9;
(iv) mai general,
n
! n !
X X
ai a−1
i ≥ n2 , ∀a1 , a2 , ..., an > 0.
i=1 i=1
Problema 1.3 Fie f : [0, ∞) → [0, ∞),
x+2
f (x) = .
x+1
Să se arate că f este strict descrescătoare pe [0, ∞) şi că pentru orice x, y > 0, x ̸= y are
loc inegalitatea
|f (x) − f (y)| < |x − y| .
Să se deducă
p √ p + 2q √
− 2 > − 2 , ∀p, q ∈ N∗
q p+q
şi să se interpreteze rezultatul.
Exerciţiul 1.8 Să se arate prin inducţie matematică următoarele:

(i) pentru orice a ≥ −1, n ∈ N∗ , (1 + a)n ≥ 1 + na;
(ii) pentru orice a ∈ (0, 1), n ∈ N, 1 + 3n a > (1 + a)n .
Exerciţiul 1.9 Dacă a, b ∈ R să se arate că
a + b + |a − b|
max(a, b) =
2
a + b − |a − b|
min(a, b) = .
2
Problema 1.4 (Inegalitatea lui Cauchy) Să se demonstreze că oricare ar fi a1 , a2 , ..., an ,
b1 , b2 , ..., bn ∈ R !2 ! n !
X n n
X X
2
ai b i ≤ ai b2i .
i=1 i=1 i=1
Când are loc egalitatea?
Problema 1.5 Să se arate prin inducţie matematică următorul rezultat: dacă n ∈ N∗ şi
a1 , a2 , ..., an sunt numere reale pozitive cu a1 a2 ...an = 1, atunci a1 + a2 + ... + an ≥ n.
Exerciţiul 1.10 Să se arate inegalitatea mediilor: dacă a1 , a2 , ..., an sunt numere reale
strict pozitive atunci
n √ a1 + a2 + ... + an
1 ≤ a1 a2 ...an ≤ .
n
1 1
a1
+ a2 + ... + an n
Exerciţiul 1.11 Să se arate că pentru orice n ≥ 2,
r
1 1 1 n n + 1
+ + ... + ≤ n − n .
22 32 n2 2n
Problema 1.6 Să se arate că pentru orice n ∈ N \ {0}
1 1 · 3 · ... · (2n − 1) 1
√ ≤ ≤√ .
2 n 2 · 4 · ... · 2n 2n + 1
Exerciţiul 1.12 Să se arate (folosind calculul diferenţial) că:
(i) ex ≥ x + 1, ∀x ∈ R;
x2
(ii) x − ≤ ln(x + 1) ≤ x, ∀x ≥ 0;
2
(iii) sin x ≤ x, ∀x ≥ 0;
(iv) (1 + x)n > 1 + nx, ∀x ≥ −1, x ̸= 0, ∀n ∈ N \ {0, 1} (inegalitatea lui Bernoulli).
Problema 1.7 Fie α ∈ (0, 1) şi f : (0, ∞) → R, f (x) = xα − αx.
(i) Să se arate că f ′ (x) > 0 pentru x ∈ (0, 1) şi f ′ (x) < 0 pentru x ∈ (1, ∞).
(ii) Să se deducă inegalitatea xα − αx ≤ 1 − α pentru orice α ∈ (0, 1) şi x ∈ (0, ∞).
(iii) Să se arate că pentru orice α, β ∈ (0, 1) cu α + β = 1 şi orice a, b > 0 are loc
aα bβ ≤ αa + βb.
1 1
(iv) Să se arate că pentru t, s > 0 şi p, q > 1 cu p
+ q
= 1 are loc
sp tq
st ≤ + .
p q
1 1
(v) Să se arate inegalitatea lui Hölder: dacă p, q > 1 cu p
+ q
= 1 şi a1 , a2 , ..., an ,
b1 , b2 , ..., bn sunt numere reale strict pozitive, atunci
1 1
a1 b1 + ...an bn ≤ (ap1 + ... + apn ) p (bq1 + ... + bqn ) q .
1.1.3 Axioma de completitudine

Exerciţiul 1.13 Pentru fiecare din următoarele mulţimi precizaţi dacă sunt majorate,
minorate, precizaţi min, max, inf, sup şi demonstraţi afirmaţiile făcute:
√
(i) A = (−2, 5) ∪ − 7,4 ;

n−1 ∗
(ii) B = |n∈N ;
n

n 2n + 1
(iii) C = (−1) |n∈N ;
3n + 2
n nπ o
(iv) D = cos | n ∈ N ∪ C;
2
2
n +3
(v) E = |n∈N ;
2n + 1
(vi) F = [4, 7) ∩ Q;
(vii) G = [4, 7) ∩ (R \ Q).
Exerciţiul 1.14 Determinaţi:

∞ ∞
\ 1 \ 1
(i) 0, ; 0, ;
n=1
n n=1
n
∞ ∞
\ 1 1 \ 1 1
(ii) − , ; − , .
n=1
n n n=1
n n
Exerciţiul 1.15 Fie A, B ⊂ R nevide şi mărginite cu A ⊂ B. Să se ordoneze crescător

numerele inf A, inf B, sup A, sup B.
Problema 1.8 Fie ∅ ̸= A, B ⊂ R. Definim A + B = {x + y | x ∈ A, y ∈ B}. Să se arate

că
(i) dacă A, B sunt majorate atunci A+B este majorată şi sup(A+B) = sup A+sup B.
(ii) dacă A, B sunt minorate atunci A + B este minorată şi inf(A + B) = inf A + inf B.
Problema 1.9 Fie f, g : R → R şi ∅ =

̸ X ⊂ R. Demonstraţi că:
inf{f (x) | x ∈ X} + inf{g(x) | x ∈ X} ≤ inf{f (x) + g(x) | x ∈ X}

≤ sup{f (x) + g(x) | x ∈ X} ≤ sup{f (x) | x ∈ X} + sup{f (x) | x ∈ X}.
Daţi exemple pentru a arăta că inegalităţile de mai sus pot fi stricte.
Exerciţiul 1.16 Fie A, B submulţimi nevide şi mărginite ale lui R. Să se arate că:
(i) sup(A ∪ B) = max{sup A, sup B};
(ii) inf(A ∪ B) = min{inf A, inf B};
(iii) sup(A ∩ B) ≤ min{sup A, sup B};
(iv) inf(A ∩ B) ≥ max{inf A, inf B}.
Problema 1.10 Să se arate că mulţimea
A = {x ∈ Q | x ≥ 0, x2 ≤ 2}
nu admite supremum ı̂n Q.
Problema 1.11 (Teorema lui Knaster) Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → [a, b] o funcţie
crescătoare. Să se arate că există x ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x) = x. Rămâne adevărată
afirmaţia dacă f este descrescătoare?
1.2. Şiruri şi serii de numere reale 7
1.2 Şiruri şi serii de numere reale

1.2.1 Şiruri de numere reale
Exerciţiul 2.1 Se consideră şirul
2n + 5
an = ,n ∈ N
n+1

3 5 19 21
şi V = , . Câţi termeni ai şirului se află ı̂n afara lui V ? Dar pentru V = , ?
2 2 10 10
Interpretaţi rezultatele.
Problema 2.1 Fie A o submulţime nevidă a lui R. Au loc următoarele afirmaţii:

(i) dacă α ∈ R este un majorant pentru A şi există un şir (xn )n∈N ⊂ A astfel ı̂ncât
xn → α atunci sup A = α;
(ii) dacă β ∈ R este un minorant pentru A şi există un şir (yn )n∈N ⊂ A astfel ı̂ncât
yn → β atunci inf A = β.
Exerciţiul 2.2 Determinaţi inf şi sup pentru mulţimile termenilor şirurilor definite prin:
n+2
(i) xn = , n ∈ N;
n+1
1 n nπ
(ii) yn = n(−1) + sin , n ∈ N∗ ;
n 2
1 + (−1)n n
(iii) zn = + , n ∈ N.
2 n+1
Exerciţiul 2.3 Calculaţi:
√ √
(i) lim ( 2n + 3 − 2n + 1);
n→∞
3 − 2 32 − 22 3n − 2n

(ii) lim + + ... + ;
n→∞ 5 52 5n
√ √ 2 √
n
(iii) lim 3 2 3... 2 3;
n→∞
3n 2n

(iv) lim − , a > 0;
n→∞ an + 3n an + 2n
12 + 22 + .. + n2
(v) lim 3
;
n→∞
(n + 1)
1 · 3 + 2 · 4 + ... + n(n + 2) n(n + 2)
(vi) lim − ;
n→∞
√ n+1
√ 3
n+2− n+1
(vii) lim √ √ ;
n→∞ 2n + 2 − 2n + 1
n
n−1
(viii) lim √ ;
n→∞ n2 + n + 1
3n
1 1 1
(ix) lim + 2 + ... + n ;
n→∞ 2 2 2
2n + (−3)n
(x) lim ;
n→∞ 4n
π
(xi) lim n2 sin n .
n→∞ 2
Exerciţiul 2.4 Să se determine următoarele limite:
√
2
lim n an + n + bn + c ,
n→∞
√ √ √
lim( a n + b n + 1 + c n + 2),
n→∞
unde a, b, c ∈ R; discuţie după a, b, c.
Exerciţiul 2.5 Determinaţi α ∈ R astfel ı̂ncât

r r !
n+3 n+4 n+1 n+2
xn = n α
− − , n ∈ N∗
n+4 n+3 n+2 n+3
să fie convergent.

√
Exerciţiul 2.6 Determinaţi k ∈ Z astfel ı̂ncât şirul nk −n + n2 + n + 1 , n ∈ N∗ să

fie convergent şi să aibă limită nenulă.

p
Exerciţiul 2.7 Fie an = n(nz + n2 + nx + y), n ∈ N∗ , x, y, z ∈ R. Dacă lim an = 1
atunci există un unic număr real α cu proprietatea lim nα ln an = − 21 .
Problema 2.2 Fie şirurile :

n n+1
1 1
xn = 1 + , yn = 1 + , n ∈ N∗ .
n n
Demonstraţi că:
(i) şirul (xn )n , este strict crescător, iar (yn )n este strict descrescător;
(ii) şirurile (xn )n , (yn )n sunt convergente şi lim xn = lim yn . Limita comună se notează
cu e;
(iii) are loc inegalitatea
n n+1
1 1
1+ <e< 1+ , ∀n ∈ N∗ ;
n n
(iv) e ∈ (2, 3).
Problema 2.3 Fie

1 1 1
zn = 1 + + + ........ + , n ∈ N.
1! 2! n!
Demonstraţi că (zn )n converge şi lim zn = e.
n→∞
Exerciţiul 2.8 Să se arate că are loc inegalitatea:

1 1
< ln (n + 1) − ln (n) < , n ∈ N∗ .
n+1 n
Deduceţi că şirul
1 1 1
un = 1 + + + ... + , n ∈ N∗
2 3 n
are limita ∞, iar şirul
vn = un − ln n, n ∈ N∗
este convergent.
2n
Exerciţiul 2.9 Studiaţi monotonia şi mărginirea şirului an = , n ∈ N. Determinaţi
n!
n 10 √ √
lim an . Aceeaşi cerinţă pentru xn = n , n ∈ N şi pentru yn = n + 1 − n, n ∈ N..
10
Exerciţiul 2.10 Fie
(2n − 1)!!
an = , n ∈ N∗ .
3n n!
Să se arate că (an ) este convergent şi să se determine limita sa.
Exerciţiul 2.11 Determinaţi următoarele limite:

2 √n
n +n+1
(i) lim ;
n2 − n + 1
2an + bn
(ii) lim n , a, b > 0;
3a + 4bn
1
(iii) lim(n2 + 5n + 6) n2 +6n+7 ;
√
(iv) lim(n − 3 n3 − 3n2 + 2)n .
Exerciţiul 2.12 Determinaţi următoarele limite de şiruri:

n
2 π n
(i) lim n + n2 sin n ; (ii) lim √ ;
n→∞ 3 2 n→∞ n n!
1
2 5 (3n − 1) ln 2 + 13 ln 3 + ... n1 ln n
(iii) lim ... ; (iv) lim 2 ;
n→∞ 5 9 (4n + 1) n→∞
n 2
n2

1 2 n 1
(v) lim + + ... + 2 ; lim + ... + 3 ;
n→∞ n2 + 1 n2 + 2 n +n n→∞ n3 + 1 n +n

1 1 1
(vi) lim + + ... + , k ∈ N \ {0, 1};
n→∞ n+1 n+2 kn
Pn k
ke n π
k=1 R1 n R2 n
(vii) lim ; (viii) lim sin xdx; (ix) lim sin xdx;
n→∞ n2 n→∞ 0 n→∞ 0
1pn
√
(x) lim (n + 1)(n + 2)...2n; (xi) lim sin( n2 + 1π);
n→∞ n n→∞
1 3 (2n − 1) a(a + 1)...(a + n − 1)

(xii) lim ... ; (xiii) lim , a ∈ (0, 1);
n→∞ 2 4 2n n→∞ n!
Z1
(xiv) lim n xn f (x)dx, unde f : [0, 1] → R este o funcţie derivabilă,
n→∞
0
cu derivata continuă pe [0, 1]; " #
k
[na] 1
(xv) lim , a ∈ R; (xvi) lim n 1 + − 1 , k ∈ N∗ .
n→∞ n n→∞ n
Problema 2.4 Dacă f este o funcţie continuă, descrescătoare, nenegativă pe semiaxa

[1, ∞) , atunci şirul
 
Zn
f (1) + f (2) + .... + f (n) − f (x) dx
1 n∈N∗
este convergent. Ca aplicaţie, să se arate că următoarele şiruri sunt convergente:

1 1 1
1 + + + ..... − ln n ;
2 3 n
√

1 1
1 + √ + ... + √ − 2 n ;
2 n

1 1
1+ + ... + − ln (ln n) .
2 ln 2 n ln n
Exerciţiul 2.13 Studiaţi convergenţa şirului (xn ) dat prin

1 a
xn+1 = xn + ; n ∈ N, a, x0 > 0.
2 xn
Exerciţiul 2.14 Să se demonstreze convergenţa şirurilor:

1 1
(i) xn = 1 + 2 + ... + 2 , n ≥ 1;
2 n
cos x cos 2x cos nx
(ii) xn = + + ... + , n ≥ 1, x ∈ R;
2 22 2n
cos α cos 2α cos nα
(iii) xn = 2 + 2
+ ... + , n ≥ 1, α ∈ R;
1 2 n2
a1 a2 an
(iv) xn = q + q + ... + q , n ≥ 1, q ≥ 2, (an )n ⊂ R şir mărginit;
1 2 n
(v) xn = a1 + a2 q + a3 q 2 + ...an q n−1 , n ≥ 1, q ∈ (−1, 1) , (an )n ⊂ R şir mărginit;
1 1
(vi) xn = 1 − + ... + (−1)n+1 , n ≥ 1.
2 n
Problema 2.5 Folosind inegalitatea,

r
1 1 1 n n + 1
2
+ 2 + ... + 2 ≤ n − n , ∀n ≥ 2,
2 3 n 2n
deduceţi că
1 1 1
lim 1 + 2 + 2 + ... + 2 ≤ 1 + ln 2.
2 3 n
Exerciţiul 2.15 Să se demonstreze divergenţa şirurilor:

1 1
(i) xn = 1 + + ... + , n ≥ 1;
2 n
1 1
(ii) xn = 1 + √ + ... + √ , n ≥ 1.
2 n
Exerciţiul 2.16 Determinaţi subşirurile convergente ale şirurilor de mai jos şi limitele
lor:
nπ
(i) xn = cos , n ∈ N;
3
n
1
(ii) xn = − + (−1)n , n ∈ N;
3
n nπ
(iii) xn = sin , n ∈ N;
n+1 2
(−1)n n
nπ 1
(iv) xn = cos + 1+ ; n ≥ 1.
2 n
Exerciţiul 2.17 Studiaţi convergenţa următoarelor şiruri definite recurent şi ı̂n caz de
convergenţă, determinaţi limita lor:
(i) xn+1 = x2n − 2xn + 2, n ∈ N∗ , x1 = a > 0;
1
(ii) xn+1 = , n ≥ 1, x1 = 1;
xn + 1
(iii) xn+1 = e−1+xn , n ≥ 1, x1 ∈ (0, ∞) .
Exerciţiul 2.18 Fie (xn ) ⊂ R un şir de numere reale şi α ∈ (0, 1) cu
|xn+1 − xn | ≤ α |xn − xn−1 | , ∀n ≥ 1.
Să se arate că (xn ) este convergent.
Exerciţiul 2.19 Să se arate că şirul definit prin

1
x1 = 1, xn+1 = , ∀n ≥ 1
3 + xn
este convergent şi să i se determine limita.
Exerciţiul 2.20 Să se arate că şirul definit prin

1
x1 = 1, xn+1 = 1 + , ∀n ≥ 1
1 + xn
Problema 2.6 Fie (an ) un şir strict crescător de numere naturale pozitive astfel ı̂ncât
an+1 se divide prin an pentru orice n. Să se arate că şirul (bn ) dat prin
1 1 1
bn = + + ... +
a1 a2 an
este convergent.
Problema 2.7 Fie a, b ∈ R, a < b şi λ ∈ (0, 1). Să se arate că şirul definit prin
x1 = a, x2 = b, xn+2 = λxn + (1 − λ)xn+1 , ∀n ≥ 1
Problema 2.8 Fie şirul

( m
k
, dacă există m, k ∈ N astfel ı̂ncât n = 2k 3m
xn =
0, ı̂n rest.
Să se arate că oricare ar fi a ≥ 0 există un subşir al lui (xn ) cu limita a. Să se indice un
şir pentru care mulţimea punctelor limită este {1} ∪ [4, 5].
Problema 2.9 Să se arate că (cos n)n∈N şi (sin n)n∈N nu sunt convergente. Mai mult,
să se arate că pentru orice a ∈ [−1, 1] există un subşir al şirului (cos n)n∈N cu limita a.
Aceeaşi problemă pentru (sin n)n∈N .
1.2.2 Serii numerice

Exerciţiul 2.21 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind definiţia şi calculaţi
suma lor:
∞ ∞ ∞
X 1 X 1 n X 1
(i) ; (ii) n+1
a , a ∈ R; (iii) ;
n=1
n (n + 2) n=1
2 n=1
n!
∞ ∞
X 1 X 1
(iv) ln 1 − ; (v) ln 1 − 2 .
n=2
n n=2
n
Exerciţiul 2.22 Studiaţi convergenţa seriei de mai jos şi determinaţi suma ei:
1 1 1 1 1 1 1 1
+ + 2 + 2 + 3 + 3 + ... + n + n + ...
2 3 2 3 2 3 2 3
Exerciţiul 2.23 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind:

A. Un criteriu de comparaţie:
∞ ∞
X 3n + 2 X 2n + 1
(i) 3
; (ii) ;
n=1
4n + 5n + 8 n=1
3n2 + 2
∞ ∞
X 2n + 1 X 2nβ + 1
(iii) α + 5n + 4
, α ∈ R; (iv) 2+2
, β ∈ R;
3n n=1 √
3n
n=1
∞ ∞ √
X √ √ n+3 X n+1− n−1n+3
(v) n+1− n−1 2 ; (vi) α
, α ∈ R;
n=1
n + n + 5 n=1 p
n n + 5
∞ ∞ 3
X 1 X n 2 + 7n + 2
(vii) n+n
, a > −1; (viii) √3
;
n=2
a n=1
n 7+1+1
∞ ∞ 2n
X x X 1 1
(ix) sin3 , 0 < x < π; (x) n
1+ ;
n=1
n n=1
e n
∞ ∞
X 2 + cos n X 1
(xi) n
; (xii) √ ;
n=1
5 n=1
n n
n
∞ ∞
X ln(n + 1) X 1
(xiii) 3
; (xiv) √ √3
√ ;
n=1
n n=1
1 + 2 + 3 + ... + n n
∞ ∞
X 1 X 1 1
(xv) arctg ; (xvi) ln n ln 1 + ln 1 + 2 .
n=1
n n=1
n n
B. Criteriul raportului sau criteriul rădăcinii, apoi criteriul Raabe Duhamel (ı̂n cazul
de dubiu) şi, eventual, un criteriu de comparaţie:
∞ ∞
X an X 1
(i) , a > 0; (ii) n
, a > −1;
n!
n=1 n=1
a +n
∞ 5n ∞
X n4 + 3n + 5 X nn+3
(iii) ; (iv) ;
n=1
n4 + 5n + 9 n=1
(n + 1)n+2
∞ ∞
X an X a (a + 1) ... (a + n) n
(v) α
, a > 0, α ∈ R; (vi) x , a, b, x > 0;
n=1
n n=1
b (b + 1) ... (b + n)
∞ ∞ α
X (2n − 1)!! 1 X (2n − 1)!!
(vii) ; (viii) xn , x > 0, α ∈ R;
n=1
(2n)!! 2n + 1 n=1
(2n)!!
∞ α ∞
X (2n − 1)!! 1 X n! 1
(ix) 2
, α ∈ R; (x) , a > 0;
n=1
(2n)!! n n=1
a (a + 1) ... (a + n − 1) n3
∞ ∞
X a (a + 1) .... (a + n) 1 X
(xi) α
, a > 0, α ∈ R \ {a + 1}; (xii) aln n , a > 0;
n=1
n! n n=1
∞ 2 ∞
X a (a − 1) ... (a − n + 1) X √
(xiii) (2n + 1) , a > 0; (xiv) a n , a > 0;
n=1
(a + 1) (a + 2) .... (a + n) n=1
∞
X n+1 2 ∞
1 1 1
X
(xv) ( )n an , a > 0; (xvi) a1+ 2 + 3 +...+ n , a > 0;
n=1
n n=1
∞ ∞
X (2n)! X 1 + 12 + ... + n1
(xvii) n (n!)2
; (xviii) 2
;
n=1
4 n=1
n
∞ ∞
X 1 X 1
(xix) n n
; (xx) ;
n=1
(2 + (−1) ) n=1
(3 + (−1)n )n
∞ ∞
X √ √ √ X (an)n
(xxi) (2 − e)(2 − e)...(2 − e); (xxii)
3 n
, a > 0.
n=2 n=1
n!
Exerciţiul 2.24 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind criteriul condensării:

∞ ∞ ∞ ∞
X ln n X ln ln n X 1 X 1
(i) 2
; (ii) 3
; (iii) ; (iv) α
, α ∈ R.
n=1
n n=2
n n=2
n ln n ln(2n) n=2
n(ln n)
∞
X
Exerciţiul 2.25 Să se arate că dacă an este o serie convergentă cu termeni strict
n=1
∞ ∞
X √ X
−1
−1
pozitivi, atunci seriile an an+1 şi a−1
n + an+1 sunt convergente.
n=1 n=1
∞
P
Problema 2.10 Fie seria cu termeni pozitivi an . Să se arate că
n=1
∞ ∞
X X an
an ∼ .
n=1 n=1
1 + an
∞
P n
P
Problema 2.11 Fie an o serie cu termeni strict pozitivi şi sn = ak , pentru orice
n=1 k=1
n ∈ N∗ . Să se arate că
∞ ∞ ∞
P X an X an
(i) dacă seria an converge, atunci seriile şi sunt convergente;
n=1 s
n=1 n
s2
n=1 n
∞ ∞ ∞
P X an X an
(ii) dacă seria an diverge, atunci seria diverge, iar seria converge.
n=1 n=1
sn n=1
s2n
Problema 2.12 Fie (an )n∈N∗ ⊂ (0, ∞). Să se arate că:
∞
P
(i) dacă seria an este convergentă, atunci seria
n=1
∞
X an
n=1
1 + a3n
converge;
∞
P
(ii) dacă seria an este divergentă, atunci nu se poate preciza natura seriei
n=1
∞
X an
;
n=1
1 + a3n
(iii) dacă α > 1, atunci seria

∞
X an
,α ∈ R
n=1
1 + n α an
este convergentă.
∞
P
Problema 2.13 Fie (an )n∈N∗ ⊂ (0, ∞). Să se arate că dacă seria an converge, atunci
n=1
∞
X an
seria este convergentă. Este reciproca adevărată?
n=1
1 + nan
∞
P ∞
P
Problema 2.14 Fie an o serie cu termeni pozitivi. Dacă seria an este convergentă
n=1 n=1
şi (an )n∈N∗ este descrescător, atunci lim nan = 0. În plus, ipoteza de monotonie este
n→∞
esenţială, iar reciproca este falsă.
∞
X σ(n)
Problema 2.15 Fie σ : N∗ → N∗ o bijecţie. Să se arate că seria este divergentă.
n=1
n2
Problema 2.16 Fie α un număr real astfel ı̂ncât 0 < α < 1 şi (an )n∈N un şir de numere
∞
(an )α converge, atunci au loc următoarele:
P
reale pozitive. Să se arate că dacă seria
∞ α n=0
∞
aαn ;
P P
(i) an ≤
n=0 n=0
∞
P
(ii) seria an converge.
n=0
Problema 2.17 Fie (an )n∈N∗ un şir descrescător, (an ) ⊂ R+ şi (bn )n∈N∗ , bn = nan2 . Să
∞
P ∞
P
se arate că seriile an şi bn au aceeaşi natură.
n=1 n=1
Exerciţiul 2.26 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind criteriile Dirichlet,

Leibniz sau
∞
Abel: ∞
n ln n 3n + 2
X X
(i) (−1) ; (ii) (−1)n ;
n=1
n n=1
5n
∞ ∞
X n+1 n + 1
X (2n − 1)!!
(iii) (−1) α
, α ∈ R; (iv) (−1)n+1 ;
n=1 √
n +2 n=1
(2n)!!
∞ 3 ∞
X 2 n7 + 1 X cos nx
(v) 3
cos n; (vi) √
3
, x ∈ R;
n=1
n + 2 n=1 n 4
∞ ∞
X sin n X sin n sin n2
(vii) ; (viii) √ ;
n=1
n2 + 3 n=1
n
∞ ∞
X x X
(ix) cos nx sin , x ∈ R; (x) cos n2 ;
n=1
n n=1
∞ n ∞
X n n X 1
(xi) (−1) n+3 cos nx, x > 0; (xii) (−1)n+1 1 + 1 ;
n=1
(n + 1) n=1 n2 n
∞ 1
X 1 + + ... + 1 ∞
X cos n cos 1
2 n n
(xiii) sin nx, x ∈ R; (xiv) .
n=1
n n=1
n
Exerciţiul 2.27 Fie f : (0, ∞) → R

2
f (x) = ln 1 − .
x+2
Să se determine natura seriei ∞
X
f (n).
n=1
Fie şirul (bn )n≥1 dat prin
n2 + 1

bn = n sn + ln ,
2
unde (sn ) este şirul sumelor parţiale pentru seria de mai sus. Determinaţi lim bn .
n→∞
Exerciţiul 2.28 Fie şirul (an )n≥1 definit prin

1
an = lim (1 − x sin nx) x sin x .
x→0
Arătaţi că an = e−n pentru orice n ≥ 1 şi studiaţi natura seriei

∞
X
nan xn
n=1
pentru x ∈ R.
Exerciţiul 2.29 Precizaţi convergenţa absolută, convergenţa, semiconvergenţa seriilor:

∞ ∞
X cos nx X sin n2
(i) 2
, x ∈ R; (ii) n
;
n=1
n n=1
5
∞ ∞
X sin n sin n2 X n+1 n
(iii) √ ; (iv) (−1)n x , x ∈ R;
n=1
n n n=1
2n2 + 1
∞ ∞
X n2 + 1 n X an
(v) x , x ∈ R; (vi) , a ∈ R;
n=1
n! n=1
a2n + 1
∞ ∞
X an X (−1)n
(vii) , a ∈ R \ {±1} ; (viii) √ ;
n=1
1 − an n=2
n + (−1)n
∞
X an
(ix) , unde (an ) este un şir mărginit de numere reale;
n=1
n(n + 1)
∞ ∞
X 1 X (2n − 1)!!
(x) (−1)n+1 a+ 1 , a ∈ R; (xi) (−1)n+1 ;
n=1 n n n=1
(2n)!!
∞
X x(x + 1)...(x + n)
(xii) an unde a, x, y ∈ R, 0 < x < y;
n=1
y(y + 1)...(y + n)
∞
X √
(xiii) ( n2 + 1 − an)xn , a, x ∈ R;
n=1
∞
X (na − 1)xn
(xiv) , x ∈ R, a, b > 0;
n=1
nb + 1
∞ ∞
X (−1)n X (n!)2 n
(xv) n+
√ , a ∈ R; (xvi) x , x ∈ R.
n=1
a n n=1
(2n)!
Exerciţiul 2.30 Fie şirul (an )n∈N∗ astfel ı̂ncât
sin(ln n)
an = .
n
∞
P
Să se arate că seria an este divergentă.
n=1
Exerciţiul 2.31 Fie (xn )n≥1 un şir de numere reale. Să se arate că dacă seria
∞
X
|xn+1 − xn |
n=1
este convergentă, atunci (xn ) este convergent.

Exerciţiul 2.32 Să se dea un exemplu de şir (xn )n≥1 nemărginit de numere reale pentru
∞
|xn+1 − xn |2 este convergentă. Apoi, să se dea un exemplu de şir (xn )n≥1
P
care seria
n=1
∞
|xn+1 − xn |2 este convergentă.
P
mărginit şi divergent de numere reale pentru care seria
n=1
Exerciţiul 2.33 Efectuaţi produsul Cauchy al următoarelor serii şi studiaţi convergenţa
seriei obţinute:
∞ ∞ ∞ ∞
X 1 X
n 1 X
n+1 1
X 1
(i) şi (−1) , a > 0; (ii) (−1) √ şi (−1)n+1 √ ;
n=1
n! n=1 n!(a + n) n=1
n n=1 n
∞ ∞
X 1 X 1
(iii) (−1)n+1 şi (−1)n .
n=1
n n=1 n
Exerciţiul 2.34 Calculaţi, pentru fiecare dintre seriile de mai jos, pătratul, ı̂n sensul
produsului Cauchy şi studiaţi convergenţa seriei obţinute:
∞ ∞
X n+1 X
(i) (−1)n n ; (ii) nan (a ∈ (−1, 1)).
n=1
5 n=1
Exerciţiul 2.35 Fie x ∈ R cu |x| < 1. Să se arate că

∞
!2 ∞ 2
X
n
X
n 1
x = (n + 1)x = .
n=0 n=0
1 − x
∞ ∞
X 1 X 1
Exerciţiul 2.36 Arătaţi că produsul Cauchy al seriilor şi (−1)n √ este
n! ( 2)n
√ n=0 n=0
e(2 − 2).
1.2.3 Şiruri şi serii de funcţii

Exerciţiul 2.37 Să se arate că şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, fn (x) = xn , unde n ∈
N∗ , este convergent punctual pe [0, 1] dar nu este uniform convergent pe [0, 1]. Aceeaşi
problemă pentru fn : [0, 1] → R, fn (x) = xn (1 − xn ), n ∈ N∗ .
Exerciţiul 2.38 Studiaţi uniforma convergenţă a următoarelor şiruri de funcţii pe mul-

ţimile indicate:
1
(i) fn : [0, ∞) → R, fn (x) = nx , n ∈ N∗ ;
ne
x
(ii) fn : [0, ∞) → R, fn (x) = 2 , n ∈ N∗ ;
n + x4
x
(iii) fn : [0, ∞) → R, fn (x) = , n ∈ N∗ ;
n+x
x
(iv) fn : [3, 4] → R, fn (x) = , n ∈ N∗ ;
n+x
1
(v) fn : R → R, fn (x) = arctg xn , n ∈ N∗ ;
n
x
(vi) fn : R → R, fn (x) = 2
, n ∈ N∗ ;
1 + nx
nx
(vii) fn : [0, 1] → R, fn (x) = , n ∈ N∗ .
1 + n 2 x2
Exerciţiul 2.39 Studiaţi uniforma convergenţă a următoarelor serii de funcţii pe mulţi-
mile indicate:
∞
P∞
n n−1 1
P∞
n n−1
X x2
(i) (x − x ), x ∈ [0, 2 ]; (ii) (x − x ), x ∈ [0, 1]; (iii) , x ∈ R;
n=1 n=1 n=1
1 + n 3 x4
∞ n ∞
(−1)n

X 1 cos nx X
(iv) e− 1+ , x ∈ R; (v) , x ∈ R;
n=1
n n+1 n=1
x2 + n
∞ ∞
X sin nx X x2
(vi) √ , x ∈ R; (vii) 2 x2
, x ∈ R.
n=1
x 2 + n4
n=1
1 + n
Exerciţiul 2.40 Determinaţi raza de convergenţă a următoarelor serii de puteri (sau

reductibile la serii de puteri) şi apoi determinaţi mulţimea de convergenţă:
∞ ∞ ∞ n2 +n
X xn X (2n − 1)!! n X 1
(i) n + 3n
; (ii) x ; (iii) 1+ xn ;
n=1
2 n=1
n! n=1
n
∞ ∞
X n+2 n
X n2 + 1
(iv) (x − 2) ; (v) xn .
n=1
n+1 n=1
2n n!
1.3 Limite de funcţii şi continuitate

1.3.1 Noţiuni de topologie
Exerciţiul 3.1 Să se determine aderenţa, interiorul, mulţimea derivată, aderenţa interi-
orului, interiorul aderenţei pentru mulţimile de mai jos:
(i) A ⊂ R, A = [2, 3) ∪ {4} ∪ (5, 7);

1 ∗
(ii) A ⊂ R, A = n∈N ;
n

n+1 nπ ∗
(iii) A ⊂ R, A = sin n∈N ;
n 2
n
(−1)n

n nπ ∗
(iv) A ⊂ R, A = sin + 1+ n∈N ;
n+1 3 n
(v) A ⊂ R, A = (R \ Q) ∩ [−1, 5].
Exerciţiul 3.2 Să se arate că pentru orice submulţime A a lui R au loc relaţiile
R \ int A = R \ A şi R \ A = int(R \ A).
Exerciţiul 3.3 Să se arate că suma (algebrică) dintre o mulţime ı̂nchisă şi o mulţime
compactă este mulţime ı̂nchisă. Este mulţime ı̂nchisă suma a două mulţimi ı̂nchise?
Exerciţiul 3.4 Fie A ⊂ R o mulţime deschisă şi B ⊂ R oarecare. Să se arate că A∩B = ∅
dacă şi numai dacă A ∩ B̄ = ∅.
Exerciţiul 3.5 Să se arate că dacă D ⊂ R este o mulţime deschisă, iar A ⊂ R este o
mulţime arbitrară, atunci mulţimea A + D = {a + d | a ∈ A, d ∈ D} este deschisă.
Exerciţiul 3.6 Să se arate că dacă D ⊂ R este o mulţime deschisă, iar A ⊂ R este o
mulţime arbitrară, atunci D + Ā = D + A. Să se arate că ipoteza asupra submulţimii D
este esenţială.
Exerciţiul 3.7 Fie A, B două submulţimi compacte ale lui R. Să se arate că A + B este
compactă.
Exerciţiul 3.8 Fie A ⊂ R o mulţime mărginită. Să se arate că A′ este compactă.
Problema 3.1 Fie (an )n≥0 ⊂ (0, ∞) un şir de numere pozitive cu limita 0. Să se arate
că mulţimea {man | m, n ∈ N} este densă ı̂n [0, ∞).
1.3. Limite de funcţii şi continuitate 21
1.3.2 Limite de funcţii

Exerciţiul 3.9 Calculaţi următoarele limite:
√ √
(i) lim ( x2 − x − x); lim ( x2 − x + x);
x→∞ x→−∞
x3 − 3x + 2 x3 − 3x + 2 x3 − 3x + 2
(ii) lim ; lim ; lim ; m ∈ N;
x→1 (x − 1)m x→+∞ (x − 1)m x→−∞ (x − 1)m
2x + x3 2x + x3
(iii) lim x ; lim ;
x→+∞ 3 + x2 x→−∞ 3x + x2
5x + x4 5x + x4
(iv) lim x ; lim ;
x→+∞ 4 + x5 x→−∞ 4x + x5
√
3
√
3
√
3
4x3 − 3x + 1 4x3 − 3x + 1 4x3 − 3x + 1
(v) lim1 ; lim ; lim ;
x→ 2 2x − 1 x→∞ 2x − 1 x→−∞ 2x − 1
√
(vi) lim x 3 x3 + ax2 + x − x ;
x→−∞
√
3
x3 + ax2 − x
(vii) lim √ ;
x→+∞ x2 + x − x
√
x4 + x2 + 1 − x2
(viii) lim √ .
x→−∞ x2 + x + x
Exerciţiul 3.10 Să se arate că următoarele funcţii nu au limităı̂npunctele indicate:

(i) f (x) = sin x ı̂n +∞; (ii) f (x) = cos x21−x ı̂n 0; (iii) f (x) = x1 ı̂n 0.
Exerciţiul 3.11 Calculaţi limitele laterale

ale următoarelor funcţii ı̂n punctele precizate:
1 1 1
(i) f (x) = e 1−x2 ı̂n 1; (ii) f (x) = x ı̂n 0; (iii) f (x) = 2 ı̂n 0 şi 2;
x x (x − 2)
1 1
(iv) f (x) = ı̂n 2π; (v) f (x) = 1 ı̂n 0 şi 1.
1 − cos x −3 + 3 x2
Exerciţiul 3.12 Calculaţi limitele:

1 − cos x x3
(i) lim ; (ii) lim ;
x→0 x2 x→0 sin 2x − 2 sin x
x 1 1 1
a + bx x
x
a + bx x
x
a + bx x
(iii) lim , lim ; lim , a, b > 0;
x→0 2 x→+∞ 2 x→−∞ 2
2
1 − cos3 x (2sin x − 1) ln(1 + x2 )
(iv) lim ; (v) lim ;
x→0 sin2 x x→0 arcsin(x4 + x)
√ √x
x3 + 1

x+ x
(vi) lim 2 ; (vii) lim √ ;
x→∞ (x + 1) ln x x→∞ x− x
√
x
1 x2 − x
(viii) lim (2 + sin x) ; (ix) lim √
x ;
x→0 x→1 x−1
√ √
x2 + 3 + 2x 3x − x2 + 8
(x) lim ; (xi) lim √ √ ;
x→−1 3x2 + 5x + 2 x→1 2x + 2 − x+3
√ √
3
x+7+2 x+3−6 2x + 23−x − 6
(xii) lim ; (xiii) lim √ ;
x→1 x2 + x − 2 x→2 2−x − 21−x
√ √
3x2 + 2

3 x+1− x−2
(xiv) lim − ; (xv) lim √ √ ;
x→−1 1 + x3 1 + x5 x→∞ x3 + x2 − 2 − x3 − x2 + 1
ln(1+sin2 x)
5 3 1
(xvi) lim 5
− 3
; (xvii) lim ;
x→1 1−x 1−x x↘0 x

(π − x) sin x 3 2
(xviii) lim ; (xix) lim − ;
x→π 1 + cos x x→1 x3 − 1 x2 − 1
2
esin x
− cos x √ √
(xx) lim ; (xxi) lim ( x2 + x + 1 + 3 x2 + x + 2 − 4x);
x→0 x sin x x→∞
√ √ √ 1
(xxii) lim x sin( x + 1 − x); (xxiii) lim sin x sin ;
x→∞ x→∞ x
√

sin x − cos x k 1 1
(xxiv) lim ; (xxv) lim 2x x √ −√ ;
x→∞ x x→∞ x−1 x+1

2 1 1
(xxvi) limπ (2x − π) tg x; (xxvii) lim x + ;
x→ 2 x→0 sin x ex − 1
(xxviii) lim (1 + sin x) ln x; (xxix) lim (2 + cos x) ln x;
x→∞ x→∞
16
sin(x + π4 )

(π−4x)2
(xxx) limπ .
x→ 4 sin 2x
Exerciţiul 3.13 Fie f, g : (0, ∞) → R două funcţii astfel ı̂ncât lim g(x) = 0 şi există
x→0+
α > 0 şi m, M > 0 astfel ı̂ncât
f (x)
≤M m≤
xα
pentru orice x > 0 dintr-o vecinătate a originii. Să se arate că dacă α lim g(x) ln x = γ
x→0+
atunci
lim f (x)g(x) = eγ
x→0+
(considerăm e+∞ = ∞ şi e−∞ = 0). Ca aplicaţie, să se calculeze

x
√ √

1
lim 2 sin x + x sin .
x→0+ x
Exerciţiul 3.14 Fie f, g : R\{0} → R două funcţii astfel ı̂ncât lim f (x) = 1 şi lim g(x) =
x→0 x→0
+∞. Să se arate că dacă lim g(x)(f (x) − 1) = γ atunci
x→0
lim f (x)g(x) = eγ .
x→0
Ca aplicaţie, să se calculeze
e x12
1 1
lim 1 + xe− x2 sin .
x→0 x4
Exerciţiul 3.15 Fie f : [0, ∞) → R astfel ı̂ncât pentru orice a ≥ 0, lim f (a + n) = 0.

n→∞
Este adevărat că există lim f (x)?
x→∞
Exerciţiul 3.16 Fie f : [0, ∞) → R astfel ı̂ncât pentru orice a ≥ 0, lim f (an) = 0. Este
n→∞
adevărat că există lim f (x)?
x→∞
1.3.3 Continuitate
Exerciţiul 3.17 Studiaţi continuitatea (laterală a) funcţiilor
(i) f : [0, ∞) → R, 
x2 − x
2 , x ∈ [0, 1)



 x2 − 1

f (x) = 1, x = 1



 1
 e x−1 , x ∈ (1, ∞)
(ii) f : R → R,
 arctg 1 , x ̸= 1

f (x) = x−1 , a∈R

a, x = 1

(iii) f : R → R,
 √

 x2 + 1 − 1 , x ∈ (−∞, 0)

 x

f (x) = ax + b, x ∈ [0, 2] , a ∈ Z, b ∈ R

 x
 2 −4

 , x ∈ (2, ∞)
x−2
(iv) f : R → R,
 √
 2( 1 − x − a) , x ∈ (−∞, 0)
f (x) = x , a, b ∈ R
 x
be − 2, x ∈ [0, ∞)
(v) f : R → R,  2 1

 x e x , x ∈ (−∞, 0)


f (x) = 0, x = 0
 ln(2 − cos x) , x ∈ (0, ∞)



x2
(vi) f : R → R,

xa (2x − 1)(sin 2x − 2 sin x), x ̸= 0
f (x) = , a, b ∈ R.
b, x = 0
Exerciţiul 3.18 Studiaţi continuitatea funcţiilor:

(i) f : R → R,
enx + x
f (x) = lim nx ;
n→∞ e +1
(ii) f : R → R,
enx + x
f (x) = lim ;
n→∞ xenx + x2 + 1
(iii) f : [0, ∞) → R,
1
f (x) = lim .
n→∞ xn + 1
Exerciţiul 3.19 Studiaţi continuitatea funcţiilor f, g : R → R, date prin:
f (x) = inf{t2 | t ∈ [x, x + 1)},

g(x) = sup{t2 | t ∈ [x, x + 1)}.
Exerciţiul 3.20 Fie g, h : R → R funcţii continue. Definim f : R → R dată prin

(
g(x), x ∈ Q
f (x) =
h(x), x ∈ R \ Q.
Studiaţi continuitatea lui f. Să se studieze dacă f are proprietatea lui Darboux ı̂n cazul
particular g(x) = x2 , h(x) = x3 .
Exerciţiul 3.21 Să se arate că ecuaţia x2x = 1 are o rădăcină unică ı̂n intervalul (0, 1).
Exerciţiul 3.22 Să se arate că pentru orice polinom P nenul ecuaţia |P (x)| = ex are cel
puţin o soluţie.
Problema 3.2 Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → [a, b], continuă. Să se arate că f admite
punct fix. Fie şirul (an ) definit prin an+1 = f (an ), n ∈ N, a0 ∈ [a, b]. Să se arate că dacă
f este monotonă pe [a, b] atunci (an ) este convergent şi limita sa este un punct fix a lui f.
Problema 3.3 Fie f : [a, b] → R continuă. Să se arate că dacă f (x) ̸= 0 pentru orice
x ∈ [a, b] atunci există ε > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ [a, b], |f (x)| ≥ ε,
Problema 3.4 Fie f, g : R → R continue. Să se arate că dacă f, g, coincid pe Q atunci
coincid pe R.
Problema 3.5 (i) Să se arate că nu există f : [0, 1] → (0, 1) continuă şi surjectivă.
(ii) Daţi exemplu de o funcţie f : (0, 1) → [0, 1] continuă şi surjectivă. Arătaţi că o
asemenea funcţie nu poate fi injectivă.
Exerciţiul 3.23 Fie f : R → R continuă astfel ı̂ncât f (x + 1) = f (x) pentru orice x ∈ R.

Să se arate că f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe R. Să se arate că există x ∈ R
astfel ı̂ncât f (x + π) = f (x). Daţi exemplu de o funcţie f : R → R continuă şi mărginită
care nu ı̂şi atinge marginile pe R.
Exerciţiul 3.24 Fie f : [0, 2] → R continuă cu f (0) = f (2). Să se arate că există c ∈ [0, 1]
astfel ı̂ncât f (c) = f (c + 1).
Exerciţiul 3.25 Fie f : [0, 1] → R continuă cu f (0) = f (1). Să se arate că pentru orice
n ∈ N∗ există c ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât f (c) = f (c + n1 ).
Exerciţiul 3.26 Fie f : [0, ∞) → R continuă. Presupunem că a, b ∈ R, a < b şi există
(xn ), (yn ) → ∞ astfel ı̂ncât f (xn ) → a, f (yn ) → b. Să se arate că pentru orice c ∈ (a, b)
există (zn ) → ∞ astfel ı̂ncât f (zn ) → c.
Exerciţiul 3.27 Fie f : R → R o funcţie continuă şi injectivă. Fie (xn ) un şir divergent
de numere reale. Să se arate că şirul (f (xn )) fie nu are limită, fie limita sa nu se află ı̂n
imaginea funcţiei f.
Problema 3.6 Fie K ⊂ R o mulţime compactă şi f : K → K cu proprietatea că
|f (x) − f (y)| < |x − y| , ∀x, y ∈ K, x ̸= y.
Să se arate că f are punct fix unic.
Exerciţiul 3.28 Fie f : R → R,

ax + b, x < 0
f (x) =
cx + d, x ≥ 0.
(i) Determinaţi condiţii asupra parametrilor a, b, c, d astfel ı̂ncât f să fie strict crescătoare.
(ii) Dacă a > 0, c > 0, b ≤ d arătaţi că f este surjectivă dacă şi numai dacă f este
continuă, ceea ce revine la b = d.

1 − x, x < 0
f (x) =
a − 2x, x ≥ 0.
Determinaţi a astfel ı̂ncât f să fie, pe rând, continuă, monotonă, surjectivă.
Exerciţiul 3.30 Să se arate că f : R → R dată prin

∞
X x2
f (x) =
n=1
1 + n3 x4
este bine definită şi continuă. Aceeaşi cerinţă pentru f : R → R,

∞
X sin nx
f (x) = √
n=1
x2 + n4
şi pentru f : (1, ∞) → R,

∞
X 1
f (x) = x
.
n=1
n
Exerciţiul 3.31 Studiaţi continuitatea uniformă a funcţiilor de mai jos pe mulţimile

indicate:
1
(i) f (x) = pe [3, 4], (2, 4], [4, ∞);
x−2
(ii) ex , ln x, sin x, cos x, tg x, sin x2 pe domeniile maxime de definiţie.
Problema 3.7 Fie a ∈ R.

(i) Să se arate că dacă f : [a, +∞) → R este continuă şi admite asimptotă orizontală
la +∞ atunci f este uniform continuă pe [a, +∞).
(ii) Să se arate că dacă f : (a, +∞) → R este continuă şi admite asimptotă verticală
la dreapta ı̂n a, atunci f nu este uniform continuă pe (a, +∞).
Problema 3.8 Fie f : R → R continuă şi periodică. Să se arate că f este uniform
continuă.
Problema 3.9 Fie (an ) un şir de numere strict pozitive, an → 0. Fie f : R → R continuă
astfel ı̂ncât f (x + an ) = f (x) pentru orice x ∈ R şi orice n ∈ N. Să se arate că f este o
funcţie constantă.
Problema 3.10 Fie K ⊂ R o mulţime nevidă. Să se arate că dacă orice funcţie continuă
de la K la R este mărginită, atunci K este compactă.
Problema 3.11 Fie f : R → R continuă. Să se arate că f admite puncte fixe dacă şi
numai dacă f ◦ f admite puncte fixe.
Problema 3.12 Studiaţi continuitatea funcţiei f : R → R dată prin

1 m


 , dacă x = , m ∈ Z∗ , n ∈ Z∗ , (m, n) = 1

 n n
f (x) = 1, dacă x = 0



0, dacă x ∈ R \ Q.

1.4 Calcul diferenţial

1.4.1 Derivabilitate - definiţie, calcul de derivate
Exerciţiul 4.1 Să se determine domeniul de definiţie al funcţiilor de mai jos şi mulţimile
lor de derivabilitate.
(i) f : D ⊂ R → R, √
f (x) = |x| + x + 1;
(ii) f : D ⊂ R → R,
√
q
f (x) = x + 3 − 4 x − 1;
(iii) f : D ⊂ R → R,
2x
f (x) = arcsin .
x2 +1
Exerciţiul 4.2 Studiaţi derivabilitatea funcţiilor de mai jos (a, b, c ∈ R).
( 3
x + ax, x < 0
(i) f : R → R, f (x) =
b ln(x + 1), x ≥ 0;

 arctg(x + 1), x < −1
(ii) f : R → R, f (x) =
 x + 1 , x ≥ −1;
x+2


 2x + aex , x ≤ 0

(iii) f : R → R, f (x) = b + arcsin x, x ∈ (0, 1]

 cx2 + x, x > 1;

2

 ln(2 − x ), x ∈ [0, 1]
(iv) f : [0, ∞)→ R, f (x) = 2
 ax + b , x > 1;
x2
( 2
x − 2x + 1, x ≤ 1
(v) f : R → R, f (x) =
ex−1 − x, x > 1;
(vi) f : R → R, f (x) = x |x2 − 1| − 2 |x − 1| .
Exerciţiul 4.3 Determinaţi a, b ∈ R astfel ı̂ncât f : R → R, f (x) = x |x − a| + |x − b| să

fie derivabilă pe R.
Exerciţiul 4.4 Să se dea exemplu de funcţie care să aibă derivată ı̂n orice punct din R
dar care să nu fie continuă pe R.
Exerciţiul 4.5 Calculaţi derivatele următoarelor

√ funcţii pe mulţimile lor de derivabilitate
(care se vor determina): (i) f (x) = 2 x(ln x − 2);
(ii) f (x) = arctg ex ;
1.4. Calcul diferenţial 29
√ √
(iii) f (x) = arctg(2x − 3) + arctg(2x + 3);
(iv) f (x) = 12 tg2 x + ln tg x;
√
(v) f (x) = (x − 1) 2x − x2 + arcsin(x − 1);
√ x
(vi) f (x) = (2x + 1) 4 − x2 + 3 arcsin .
2
f (x) = x3 + 3x2 − 1
şi dreapta de ecuaţie

(d) : 2x − 6y + 1 = 0.
Determinaţi ecuaţia tangentei la graficul lui f care este perpendiculară pe (d).
Exerciţiul 4.7 Fie f : R → R astfel ı̂ncât |f (x) − 2x| ≤ x arctg x pentru orice x ∈ R. Să
se arate că f este derivabilă ı̂n 0 şi să se calculeze f ′ (0).
Exerciţiul 4.8 Fie f, g : R → R astfel ı̂ncât g(x) = (x2 − x + 1)f (x) + 2x3 pentru orice
x ∈ R. Să se arate că g este derivabilă ı̂n x = 1 dacă şi numai dacă f este derivabilă ı̂n
x = 1.
Exerciţiul 4.9 Fie f : (−1, 1) → R derivabilă ı̂n 0 şi g : (−1, 1) → R, g(x) = f (|sin x|).
Să se arate că g este derivabilă ı̂n x = 0 dacă şi numai dacă f ′ (0) = 0.
Problema 4.1 Fie f : R → R derivabilă. Considerăm funcţia g : R → R,
g(x) = max{0, f (x)}.
Este g derivabilă, ı̂n general? Să se arate că g 2 este derivabilă şi
(g 2 )′ (x) = 2g(x)f ′ (x).

1.4.2 Aplicaţii ale teoremelor fundamentale

Exerciţiul 4.10 Determinaţi a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât funcţia f : [−1, 1] → R,
( 2
ax + bx + c, x ∈ [−1, 0)
f (x) =
xex−1 , x ∈ [0, 1]
să ı̂ndeplinească condiţiile teoremei lui Rolle. Să se aplice teorema.
Exerciţiul 4.11 Arătaţi că următoarele funcţii satisfac teorema lui Lagrange. Apoi, să
se aplice teorema. ( x
2
+ 1, x ∈ [−1, 0]
(i) f : [−1, 3] → R, f (x) = √
x + 1, x ∈ (0, 3]
2
(
x − x2 , x ∈ [−1, 0]
(ii) f : [−1, 1] → R, f (x) =
ln(x + 1), x ∈ (0, 1].
Exerciţiul 4.12 Determinaţi a, b ∈ R astfel ı̂ncât următoarele funcţii să satisfacă condiţiile
din teorema lui Lagrange şi apoi( să se aplice teorema:
ax + 1, x ∈ [−2, 1)
(i) f : [−2, 2] → R, f (x) =
x2 + 3x + b, x ∈ [1, 2]
( 2
x + ax + b, x ∈ [−1, 0]
(ii) f : [−1, e − 1] → R, f (x) =
ln(x + 1), x ∈ (0, e − 1].
π
Exerciţiul 4.13 Să se arate că pentru 0 ≤ a < b < 2
are loc
b−a b−a
2
< tg b − tg a < .
cos a cos2 b
Exerciţiul 4.14 Să se arate că pentru orice x ≥ 2 are loc
π π
(x + 1) cos − x cos > 1.
x+1 x
Exerciţiul 4.15 Să se compare derivatele funcţiilor
√ √
f (x) = 2 arctg x + arctg(2x + 3) + arctg(2x − 3)
şi
3x(1 − x2 )
g(x) = arctg .
x4 − 4x2 + 1
Ce concluzie se poate desprinde?
Exerciţiul 4.16 Fie f : [0, 1] → R,

(
x sin πx , x ∈ (0, 1]
f (x) =
0, x = 0.
∗
Să
se arate că pentru orice n ∈ N se poate aplica Teorema lui Rolle funcţiei f pe
1 1
, . Deduceţi că pe orice interval de forma (nπ, (n + 1)π) ecuaţia tg x = x are
n+1 n
soluţii .
Problema 4.2 Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă. Presupunem

că f ′ (x) > 0 (respectiv, f ′ (x) < 0) pentru orice x ∈ I cu excepţia unui număr finit de
puncte. Să se arate că:
(i) dacă x ∈ I astfel ı̂ncât f ′ (x) ≤ 0 (respectiv, f ′ (x) ≥ 0), atunci f ′ (x) = 0;
(ii) funcţia f este strict crescătoare (respectiv, strict descrescătoare) pe I.
Exerciţiul 4.17 Să se determine punctele de extrem pentru funcţiile de mai jos.
(i) f : R → R, f (x) = (x + 2)2 (x − 1)3 ;
(ii) f : R → R, f (x) = sin3 x + cos3 x;
√3
√3
(iii) f : R → R, f (x) = x2 − x2 − 1;
x2 − 5x + 6
(iv) f : R → R, f (x) = ;
x2 + 1
|ln x|
(v) f : (0, ∞)→ R, f (x) = √ ;
x
1
√ x2 e x
(vi) f : R \ {− 2, 0} → R, f (x) = √ ;
x+ 2
x−1
(vii) f : R → R, f (x) = x arcsin p .
2(x2 + 1)
Exerciţiul 4.18 Studiaţi monotonia funcţiei f : (−∞, 0] ∪ [1, ∞) → R,

√
f (x) = x2 − x − x.
Determinaţi punctele de extrem şi imaginea funcţiei. Aceeaşi problemă pentru f : R → R,
f (x) = |x − 1| e−|x| .
Exerciţiul 4.19 Stabiliţi monotonia şi punctele de extrem pentru funcţiile:

(i) f : R → R, f (x) = ln(x2 + 1) − ax, a ∈ R∗ ;
(ii) f : R → R, f (x) = ax3 + (a − 2)x2 − 2x + 3;
(x − 1)(x − 2)
(iii) f : R \ {a} → R, f (x) = , a ∈ R∗ ;
x−a
−3x √
(iv) f : [1, ∞)→ R, f (x) =e 4 x3 + 1;
3π

 |sin x| , x ∈ 0, 2

(v) f : [0, 2π]→ R, f (x) =

4 3π
 2 (x − 2π), x ∈
 , 2π ;
π 2
 sin 1 , x ̸= 0

(vi) f : R → R, f (x) = x
2, x = 0.

Exerciţiul 4.20 Fie f : R∗ → R,
x2 + ax + b
f (x) = .
x
Determinaţi a, b astfel ı̂ncât f să admită un maxim local, x1 , astfel ı̂ncât f (x1 ) = −7 şi
un minim local, x2 , astfel ı̂ncât f (x2 ) = 1.
Exerciţiul 4.21 Studiaţi monotonia funcţiei f : (0, ∞)→ R,

1
f (x) = (x + 1) x .
Exerciţiul 4.22 Fie f : R → R, f (x) = x3 + x + 1.

(i) Arătaţi că f este bijectivă.
(ii) Calculaţi (f −1 )′ (−1).
Exerciţiul 4.23 Fie a1 , ..., an numere reale strict pozitive. Să se arate că
ax1 + ax2 + ... + axn ≥ n, ∀x ∈ R.
dacă şi numai dacă a1 a2 ...an = 1.
Exerciţiul 4.24 Fie a > 0. Să se arate că ax ≥ x + 1 pentru orice x ∈ R dacă şi numai
dacă a = e.
Exerciţiul 4.25 Fie a > 0. Să se arate că ax + 1 ≥ 2x + 3x pentru orice x ∈ R dacă şi
numai dacă a = 6.
Exerciţiul 4.26 Dacă a > 0 atunci ax ≥ xa pentru orice x > 0 dacă şi numai dacă a = e.
Exerciţiul 4.27 Fie f : [a, b] → R continuă, derivabilă ı̂n a şi b. Să se arate că:
(i) dacă f ′ (a) > 0 şi f ′ (b) < 0 atunci f are un punct de maxim ı̂n intervalul (a, b);
(ii) dacă f ′ (a) < 0 şi f ′ (b) > 0 atunci f are un punct de minim ı̂n intervalul (a, b).
 x2 sin 1 , x ̸= 0

f (x) = x
0, x = 0.

Studiaţi derivabilitatea lui f. Este f ′ mărginită? Dar continuă?
Exerciţiul 4.29 Fie f : [0, ∞) → R, f (x) = sin x − x cos x. Studiaţi monotonia, injec-
tivitatea şi surjectivitatea lui f.
Exerciţiul 4.30 Să se arate că:

x
(i) arctg x = arcsin √ , pentru orice x ∈ R;
2
x +1
√ π
(ii) 2 arcsin x − arcsin(2x − 1) = , pentru orice x ∈ [0, 1];
2
r
1−x 1 π
(iii) arctg + arcsin x = , pentru orice x ∈ (−1, 1);
1+x 2 4
2
1−x π
(iv) arcsin 2
+ 2 arctg |x| = , pentru orice x ∈ R.
1+x 2
Exerciţiul 4.31 Stabiliţi numărul rădăcinilor ecuaţiilor:
(i) x ln x + 2x arctg x + mx + 2 = 0; (ii) x − 1 = mex ; (iii) ln x = mx.
Exerciţiul 4.32 Să se arate că

x 1
(i) −1 ≤ − < 1 pentru orice x ∈ [0, ∞);
x+2 x+1
π π
(ii) 1 ≤ sin x + − x cos x ≤ pentru orice x ∈ [0, π2 ];
2 2
3
x
(iii) arctg x ≥ x − pentru orice x ∈ [0, ∞);
3
x
(iv) ln(x + 1) ≤ √ pentru orice x ∈ [0, ∞);
x+1
(v) x ≥ e ln x pentru orice x ∈ (0, ∞).
Exerciţiul 4.33 Fie b > a > 1. Să se arate că

√ b−a a+b
ab < < .
ln b − ln a 2
Exerciţiul 4.34 Să se arate că pentru orice p, q ∈ R∗ , p > q şi orice x ∈ R+ \ {1},
xp x q 1 1
− > − .
p q p q
Deduceţi
ap − b p aq − b q
< ,
p q
pentru orice b > a ≥ 1, p > q.
Exerciţiul 4.35 Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât f : R → R, f (x) = x3 + ax să fie

bijectivă.

(
(2 − sin x1 ) |x| , x ̸= 0
f (x) =
0, x = 0.
Există o vecinătate a lui 0 pe care f să fie monotonă? Arătaţi că x = 0 este punct de
extrem pentru f.
Problema 4.3 Fie f : R → R, f (0) = 1, f derivabilă. Să se arate că dacă f ′ (x) ≥ f (x)
pentru orice x ≥ 0 atunci f (x) ≥ ex pentru orice x ≥ 0. Este reciproca adevărată?
Problema 4.4 Fie f : R → R o funcţie derivabilă. Presupunem că f ′ (x) > f (x) pentru
orice x ∈ R şi că există x0 ∈ R astfel ı̂ncât f (x0 ) = 0.
(i) Să se arate că funcţia g : R → R, g(x) = e−x f (x) este strict crescătoare.
(ii) Deduceţi faptul că f (x) > 0 pentru orice x > x0 .
(iii) Fie a > 0. Arătaţi h : R → R,
x x2
h(x) = ae − 2 −
2
satisface ipotezele impuse funcţiei f. Deduceţi faptul că ecuaţia
x2
aex = 2 +
2
admite o unică rădăcină reală.
Problema 4.5 Fie o funcţie derivabilă f : R → R care are un singur punct critic, notat
cu x. Să se arate că dacă x este punct de minim local, atunci x este punct de minim
global.
1.4.3 Regula lui L’Hôpital; derivate de ordin superior

x − sin x x + sin x
(i) lim ; (ii) lim ;
x→0 x3 x→0 x
x − ln(x + 1) x − sin x
(iii) lim ; (iv) lim ;
x→0 x2 x→0 x(e − e−x − 2)
x
x2 − sin2 x x3 (x − ln(x + 1))

(v) lim x2 ; (vi) lim 3 ;
x→0 e + e−x2 − 2 x→0 x + 6(sin x − x)
√ x2
x2 (x − ln(x + 1))(x2 + x6 + x4 ) cos x − e− 2
(vii) lim ; (viii) lim ;
x→0 ex + e−x − 2 cos x − 2x2 x→0 x4
ln(1 + 2x) − ln(1 + 3x) 2 sin 3x − cos 4x + 1
(ix) lim 2
; (x) lim ;
x→0 x + 2x x→0 6x
x − arcsin x 1 − cos x cos 3x
(xi) lim ; (xii) lim ;
x→0 x − arctg x x→0 1 − cos x
2
arcsin x − π2 ex − 1
(xiii) lim √ ; (xiv) lim ;
x→1 1 − x2 x→0 1 − cos3 x
2
sin x + cos x − ex e3x −1 − e2
(xv) lim ; (xvi) lim ;
x→0 x2 x→1 2x2 − 5x + 3
x2 (ex − 1) x2 − ln2 (x + 1)
(xvii) lim ; (xviii) lim ;
x→0 2 sin x − sin 2x x→0 x3

1 1 2 1
(xix) lim − ; (xx) lim x ln 1 + −x ;
x→0 x sin x x2 x→∞ x
1
ln x ln x 1
(xxi) lim ; (xxii) lim (π − 2 arctg x) ln x ;
x→∞ x x→∞
x1
ln(x + 1) 1
(xxiii) lim ; (xxiv) lim (1 + x2 ex ) 1−cos x ;
x→0 x x→0
xe − e x

1+x
(xxv) lim x − x2 ln ; (xxvi) lim ;
x→∞ x x→e (x − e)2
1 1+x
(xxvii) lim 2 ln .
x→0 x 1−x
Exerciţiul 4.38 Studiaţi derivabilitatea funcţiei f : (0, ∞) → R,
 ln x , x ̸= 1

f (x) = x−1

1, x = 1.
Exerciţiul 4.39 Studiaţi derivabilitatea funcţiei f : R → R,
√
f (x) = ex − x − 1.
Exerciţiul 4.40 Studiaţi derivabilitatea până la ordinul al doilea pentru f : R → R,

( 1
ex , x < 0
f (x) =
0, x ≥ 0.
Exerciţiul 4.41 Să se arate că funcţia f : R → R
( −1
e x2 , x ̸= 0
f (x) =
0, x = 0
este de clasă C ∞ .
Exerciţiul 4.42 Determinaţi funcţia polinomială P astfel ı̂ncât funcţia f : R → R

( 1
e x2 −1 , x ∈ (−1, 1)
f (x) =
P (x), x ∈ R\(−1, 1)
să fie de clasă C ∞ pe R.
Exerciţiul 4.43 Se consideră funcţia f : (−1, 1) → R,

sin(2 arccos x)
f (x) = √ .
1 − x2
Arătaţi că
(x2 − 1)f ′′ (x) + 3xf ′ (x) − 3f (x) = 0,
pentru orice x ∈ (−1, 1).
Exerciţiul 4.44 Fie a, b, c ∈ R şi f : R → R,

( 2
ax + bx + c, x < 0
f (x) =
2 sin 3x + 3 cos 2x, x ≥ 0.
Determinaţi a, b, c astfel ı̂ncât f să fie de două ori derivabilă.
Exerciţiul 4.45 Fie a, b ∈ (0, ∞) şi f : R → R,
 x−1 , x≤0

f (x) = 3x − 1
x + ln(ax + b), x > 0.

Determinaţi a, b astfel ı̂ncât f să fie de derivabilă pe R. Este funcţia astfel obţinută de
două ori derivabilă pe R?
Exerciţiul 4.46 Studiaţi existenţa primelor două derivate ale funcţiei f : (−1, 1) → R,
( 2
ln (1 − x), x ∈ (−1, 0)
f (x) =
tg2 x, x ∈ [0, 1).
Exerciţiul 4.47 Fie f : [0, ∞) → R dată prin

 x
 , pentru x > 0
f (x) = ln(x + 1)
1, pentru x = 0.

(i) Arătaţi că f este derivabilă pe [0, ∞) şi scrieţi funcţia f ′ .

(ii) Determinaţi imaginea funcţiei f.
(iii) Să se arate că există ε > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ [0, ε], |f ′ (x)| ≤ 3
4
şi
deduceţi faptul că pentru orice x, y ∈ [0, ε],
3
|f (x) − f (y)| ≤ |x − y| .
4
(iv) Este f de două ori derivabilă ı̂n 0?
Exerciţiul 4.48 Fie f, g : [0, ∞) → R date prin:

 x
 , x ̸= 0
f (x) = ex − 1
1, x = 0,

g(x) = (x − 2)ex + (x + 2).

(i) Studiaţi derivabilitatea lui f pe [0, ∞).
(ii) Să se arate că g(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [0, ∞).
(iii) Să se arate că pentru orice x > 0
ex
f ′′ (x) = g(x).
(ex − 1)3
(iv) Deduceţi că pentru orice x ∈ [0, ∞)

1
|f ′ (x)| ≤ .
2
Exerciţiul 4.49 Calculaţi derivatele de ordin n ∈ N \ {0} pentru funcţiile de mai jos pe
mulţimile lor de derivabilitate:
1 2x + 1 x
(i) f (x) = ; (ii) f (x) = ; (iii) f (x) = 2 ;
x−2 x−1 x −1
(iv) f (x) = ln(2x + 1); (v) f (x) = ln(4 − x2 ); (vi) f (x) = ln(2x2 + 3x − 2);
x2 + x + 2
(vii) f (x) = ; (viii) f (x) = sin(x − 1); (ix) f (x) = cos(2x + 1).
x 3 + x2 − x − 1
x−1
Exerciţiul 4.50 Să se arate că ln x > 2 pentru orice x > 1. Să se deducă inegali-
x+1
a−b
tatea ln a − ln b > 2 pentru orice a > b > 0. Arătaţi că 1 > π(e0,27 − 1).
a+b
Problema 4.6 Un punct de minim local numeşte minim izolat dacă există o vecinătate a
sa ı̂n care nu se mai găsesc alte minime locale. Un punct se numeşte minim strict dacă pe
o vecinătate a sa valoarea funcţiei ı̂n orice punct diferit este strict mai mare. Fie funcţia
f : R → R,
 x4 (2 + cos 1 ), x ̸= 0

f (x) = x
0, x = 0.

Să se arate că f este de clasă C 1 , 0 este minim strict, dar nu este izolat.
Exerciţiul 4.51 Să se reprezinte grafic pe domeniul maxim de definiţie următoarele

funcţii:
2x2 + 1 x3
(i) f (x) = ; (ii) f (x) = ; (iii) f (x) = cos 2x + sin x;
x2 + 2x x2 − 1
p
(iv) f (x) = x2 − 1 e|x| ; (v) f (x) = |x2 − 1| + x; (vi) f (x) = ||x| + ln |x|| .
1.4.4 Formula lui Taylor. Transfer de derivabilitate

Exerciţiul 4.52 Să se scrie formula lui MacLaurin pentru funcţiile
ex , sin x, cos x, ln(x + 1).
Exerciţiul 4.53 Să se scrie formula lui Taylor cu restul lui Lagrange de ordin 3 pentru
funcţiile:
(i) f (x) = arcsin x ı̂n punctul x = 0;
(ii) f (x) = arctg x ı̂n punctul x = 0.
Exerciţiul 4.54 (i) Estimaţi eroarea din calculul aproximativ

1 1 1 1 1
e≈1+ + + + + .
1! 2! 3! 4! 5!
(ii) Câti termeni trebuie sumaţi ı̂n formula lui MacLaurin pentru a obţine e cu eroare
mai mică de 10−4 ?
Exerciţiul 4.55 Determinaţi numărul p > 0 astfel ı̂ncât polinomul Taylor de ordin 4 să
aproximeze cu 4 zecimale exacte funcţia cos pe intervalul [−p, p].
Exerciţiul 4.56 Calculaţi cu ajutorul formulei MacLaurin limitele:

ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 2 1
(i) lim ; (ii) lim [x − x ln(1 + )];
x→0 x3 x→∞ x
x2
ex sin x − x(x + 1) cos x − e− 2 e−2x + e2x − 2
(iii) lim ; (iv) lim ; (v) lim .
x→0 x2 x→0 x4 x→0 x2
Exerciţiul 4.57 Să se stabilească dacă x = 0 este punct de extrem pentru f : R → R,
f (x) = ex + e−x + 2 cos x.
Exerciţiul 4.58 Să se determine punctele de extrem pentru funcţiile:

(i) f : R → R, f (x) = 2x6 − x3 + 3;
(ii) f : R → R, f (x) = 2 cos x + x2 ;
1
(iii) f : R → R, f (x) = 2 cos x − cos 2x.
2
Problema 4.7 Fie f : (0, ∞) → R,
f (x) = xe − ex .
Precizaţi dacă x = 1 şi x = e sunt puncte de extrem ale lui f. Arătaţi apoi că f (4) are
semn constant pe (0, ∞) şi deduceţi punctele de extrem ale lui f.
Exerciţiul 4.59 Stabiliţi natura seriei

∞
X 1 1
√
3
− sin √
3
.
n=1 n2 n2
Exerciţiul 4.60 Fie şirul de funcţii fn : R → R definit prin

1
fn (x) = arctg xn , n ∈ N∗ .
n
Să se arate că acest şir este uniform convergent dar lim fn′ (1) ̸= (lim fn )′ (1). Justificaţi
acest fapt.
Exerciţiul 4.61 Să se arate că pentru şirul fn : [0, 1]→ R definit prin
1
fn (x) = ln(1 + n4 x2 ), n ∈ N∗
2n
are loc egalitatea lim fn′ = (lim fn )′ , iar şirul derivatelor nu este uniform convergent.
Exerciţiul 4.62 Să se arate că pentru şirul fn : [0, 1]→ R definit prin
1
fn (x) = sin(nx), n ∈ N∗
n
este uniform convergent, dar (fn′ ) nu este convergent punctual pe [0, 1].
Exerciţiul 4.63 Să se arate că funcţia f : R → R,

∞
X sin nx
f (x) = √
n=1
n2 n
este bine definită şi de clasă C 1 pe R.

1.5. Calcul integral 41
1.5 Calcul integral

1.5.1 Definiţia integralei Riemann; calcul de integrale Riemann
Exerciţiul 5.1 Să se calculeze sumele Darboux asociate următoarelor funcţii şi diviziuni:

π π π π 2π 3π 5π
(i) f : [0, π] −→ R , f (x) = sin x, ∆ = 0; ; ; ; ; ; ; ; π ;
6 4 3 2 3 4 6
x
(ii) f : [0, 10] −→ R , f (x) = e , ∆ = (0; 1; 2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9; 10) .
Exerciţiul 5.2 Folosind calculul integral, să se determine limitele şirurilor exprimate
prin termenul general:
1 1 1
(i) an = + + ... + , n ∈ N∗ ;
n+1 n+2 n+n
n
X k2
(ii) an = 3 + k3
, n ∈ N∗ .
k=1
n
Exerciţiul 5.3 Calculaţi următoarele integrale raţionale:

Z 1 Z 3
x+2 dx
(i) 2
dx; (ii) 2
;
0 x + 2x + 10 1 x + 4x
Z 2 2 Z 4
x − 3x + 2 1
(iii) dx; (iv) dx;
1 x(x + 1)2 3 2
3 x − 2x − x + 2
Z 2 Z 4 3
1 x + x2 + 1
(v) 2 2
dx; (vi) 2
dx;
0 (x + 2) (x + 2) 3 x − 3x + 2
Z 3 Z 1
x4 1
(vii) 3 2
dx; (viii) 3
dx;
2 x + x + 2x + 2 0 x +1
Z 1
dx
(ix) 2 2
.
0 (x + 1)
Exerciţiul 5.4 Folosind metoda integrării prin părti, calculaţi următoarele integrale, de-
terminând mai ı̂ntâi primitivele funcţiilor de integrat:
Z 1 Z e
2 x
(i) x e dx; (ii) x2 ln xdx;
0 1
√
Z π Z 2
x 4 2
(iii) 2
dx; (iv) arcsin xdx;
0 cos x 0
√
Z 1 Z e
x ln x
(v) arctg 2x + 1dx; (vi) dx;
0 1 (x2 + 1)2
π
Z 1 2 Z
x 2 x cos x
(vii) ex dx; (viii) dx;
0 (x + 2)2 π
3
sin2 x
π 1
x−1
Z Z
x 3
(ix) e cos xdx; (x) ln(x + 1)dx.
0 0 x+1
Exerciţiul 5.5 Folosind metoda schimbării de variabilă, calculaţi următoarele integrale:

Z e2 Z π Z π
dx 2 cos x 2 sin 2x
(i) ; (ii) 2
dx; (iii) √ dx;
e x ln x 0 2 − cos x 0 1 + sin4 x
Z π2 √ Z 4√ Z 3
cos x x−1 2 dx
(iv) √ dx; (v) dx; (vi) p dx;
1 x 2 x 1 x(2 − x)
Z 3 Z π p Z π
√ √ 4 4 + tg2 x 2
(vii) x arctg x; (viii) 2x
; (ix) sin2 x cos3 xdx;
1 0 cos 0
Z 3√
x+1
(x) dx.
1 x+1
Exerciţiul 5.6 Calculaţi integralele următoare:
Z 7 √ Z 1
1+ 3x+1 dx
(i) √ dx; (ii) √ ;
x+1 2
0 0 (x + 1) x + 2x + 2
Z √3 Z π Z π
dx 2 cos x 2 dx
(iii) √ ; (iv) dx; (v) ;
1 x x4 + 1 0 1 + cos x 0 cos x + 2 sin x + 3
Z π Z π Z π
3 sin2 x 3 dx 2 dx
(vi) 4
dx; (vii) 2 4x
; (viii) 3 ;
0 cos x π
6
sin x cos π
3
sin x + sin x
π π
cos3 x 2π √
Z Z Z
2 sin 2x 2
(ix) √ dx; (x) dx; (xi) 1 − cos xdx;
π
6
sin x π
6
sin4 x 0
π/2 π/2 1
ex dx
Z Z Z
sin x 2
(xii) dx; (xiii) sin xdx; (xiv) ;
0 sin x + cos x 0 −1 (ex + 1)(x2 + 1)
π/2
cos3 x
Z
(xv) dx.
0 sin3 x + cos3 x
Exerciţiul
Z π 5.7 Să se calculeze:Z e Z 2π
1
(i) sin x − √ dx; (ii) |ln x| dx; (iii) |sin x − cos x| dx.
0 2 e−1 0

Z 1 Z π Z π/2
ln(1 + x) x sin x 1 + sin x x
(i) 2
dx; (ii) 2
dx; (iii) e dx;
0 1+x 0 1 + cos x 0 1 + cos x
Z π/2 Z 2
sin 2x x4
(iv) dx; (v) dx.
0 5 sin2 x + 3 cos2 x x
−2 e + 1

Z 4p 3
√ Z 2 Z 1
1+ 4x dx dx
(i) √ dx; (ii) √
3
; (iii) √ .
1 x 1 x 1+x
5
0 x+ x2 − x + 1
1.5.2 Proprietăţi ale integralei Riemann; rezultatele fundamen-

tale ale calculului integral
Z 1
ln(x + 1) π
4
dx ≤ .
0 1+x 8
Z 1
2 dx 1
≤ √ ≤√ .
3 0 2+x−x 2 2
√
2 1
Să se deducă inegalitatea sin ≥ .
4 3
Z 1
1 2 π
≤ e−x dx ≤ .
e 0 4
Exerciţiul 5.13 Să se arate că:
Z1 Z1
√ 2 2
(i) 2 e ≤ ex dx + e1−x dx ≤ 1 + e;
0 0
Z3
3 π 3
(ii) 2 ln ≤ sin dx ≤ π ln .
2 x 2
2
Exerciţiul 5.14 Fie a, b ∈ R cu a < b şi f : [a, b] → [0, ∞).

(i) Să se arate că dacă f este continuă şi nu ia valoarea 0 atunci există ε > 0 astfel
ı̂ncât pentru orice x ∈ [a, b], f (x) ≥ ε.
Rb
(ii) Să se arate că dacă şi a f (x)dx = 0 atunci f (x) = 0 pentru orice punct x de
continuitate pentru f.
(iii) Precizaţi un exemplu de funcţie discontinuă f : [a, b] → [0, ∞) pentru care
Rb
a
f (x)dx = 0.
Exerciţiul 5.15 Să se arate că dacă f, g : [a, b] → R sunt continue atunci
s s
Z b Z b Z b
f (x)g(x)dx ≤ 2
f (x)dx g 2 (x)dx.
a a a
Exerciţiul 5.16 Fie f : [a, b] → R continuă. Să se arate că

Z b 2 Z b 2 Z b
f (x) sin xdx + f (x) cos xdx ≤ (b − a) f 2 (x)dx.
a a a
Exerciţiul 5.17 Studiaţi variaţia pe intervalul [−2, 2] a funcţiei

Z 1
f (a) = |x − a| dx.
−1
Exerciţiul 5.18 Fie f : [a, b] −→ R, continuă, astfel ı̂ncât f (a + b − x) = f (x), pentru

orice x ∈ [a, b]. Să se demonstreze egalităţile:
a+b
Z b Z b Z
a+b 2
xf (x)dx = f (x)dx = (a + b) f (x)dx.
a 2 a a
Exerciţiul 5.19 Fie f : [0, 1] −→ R, continuă. Să se arate că

π π π
Z
2
Z
2
Z π Z
2
f (sin x)dx = f (cos x)dx şi x · f (sin x)dx = π f (sin x)dx.
0 0 0 0
Exerciţiul 5.20 Determinaţi

Z 1
lim n xn f (x)dx,
n→∞ 0
unde f : [0, 1] → R este o funcţie derivabilă, cu derivata continuă pe [0, 1]
Exerciţiul 5.21 Fie funcţia f : R −→ R, continuă şi periodică de perioadă principală T.

Să se demonstreze, pentru orice a ∈ R, n ∈ N, egalitatea :
Z a+nT Z T
f (x)dx = n · f (x)dx.
a 0
Exerciţiul 5.22 Fie a > 0 şi f : [−a, a] → R o funcţie integrabilă. Să se arate că
Z a Z a
f (x)dx = [f (x) + f (−x)]dx.
−a 0
Să se studieze situaţiile: f funcţie pară şi f funcţie impară.
Exerciţiul 5.23 Fie f : [a, b] → [c, d] o funcţie bijectivă, derivabilă şi crescătoare. Să se
arate că Z b Z d
f (x)dx + f −1 (x)dx = bd − ac.
a c
În particular, să se deducă egalitatea

π π
Z2 Z4
π2
arctg(sin x)dx + arcsin(tg x)dx = .
8
0 0
Exerciţiul 5.24 Să se arate că dacă f şi g sunt două funcţii continue pe [a, b] astfel ı̂ncât
Z b Z b
f (x)dx = g(x)dx,
a a
atunci există c ∈ (a, b) astfel

Z 1ı̂ncât f (c) = g(c). Să se deducă faptul că dacă f : [0, 1] → R
π 1
este o funcţie continuă cu f (x) = , atunci există c ∈ (0, 1) cu f (c) = 2 .
0 4 c +1
Exerciţiul 5.25 Fie f : R → R, f (x) = x + 4 arctg x.
(i) Să se arate că f este inversabilă;
Z 1+π
(ii) Să se afle f −1 (t)dt.
0
Exerciţiul 5.26 Fie f : R → R dată prin

f (x) = x3 + x + ln(x2 + 1).
(i) Să se arate că f ′ (x) > 0 pentru orice x ∈ R şi deduceţi că f este injectivă.
(ii) Determinaţi lim f (x) şi lim f (x) şi deduceţi că f este surjectivă.
x→∞ x→−∞
(iii) Calculaţi
Z 2+ln 2
f −1 (t)dt.
0
Exerciţiul 5.27 Să se determine punctele de extrem ale funcţiei f : R → R,

Z x
2
f (x) = e−t (t2 − t − 2)dt.
0
Exerciţiul 5.28 Fie şirul (an ) definit prin

Z 1
an = ln(1 + xn )dx, n ∈ N∗ .
0
Să se arate că (an ) este convergent şi să determine lim an .
Z x Z x
−t
Exerciţiul 5.29 Să se determine lim 2
(t − t)e dt şi lim t2 − t e−t dt.
x→∞ 0 x→∞ 0
Z 1
Exerciţiul 5.30 Să se determine arcsin xdx.
0
Exerciţiul 5.31 Fie f : [0, 1] → R dată prin

 π
 , pentru x = 0
f (x) = 2
 arctg 1 , pentru x ∈ (0, 1].
x
Z 1
Să se arate că f este integrabilă şi să se calculeze f (x)dx.
0
Exerciţiul 5.32 Fie f : [a, b] → R, o funcţie continuă. Să se arate că există c ∈ (a, b) cu
proprietarea
Z b Z c Z b
tf (t)dt = a f (t)dt + b f (t)dt.
a a c
Exerciţiul 5.33 Să se calculeze:

Z 3x
1 − cos t
(i) lim dt;
x↘0 x t
Z 3x
sin t
(ii) lim dt;
x↘0 x t2
Z 1 n
x
(iii) lim dx.
n→∞ 0 1 + x
Exerciţiul 5.34 Fie şirul (an ) definit prin

Z e
an = lnn xdx, n ∈ N∗ .
1
Să se arate că (an ) este convergent şi să determine lim an , lim nan .
Exerciţiul 5.35 Fie f : [0, ∞) → [1, ∞),

 Z x
 1 2
et dt, x > 0
f (x) = x 0

1, x = 0.
Să se arate că f este derivabilă pe [0, ∞) şi calculaţi f ′ (x). Să se arate că f este bijectivă.
Exerciţiul 5.36 Fie f : [a, b] → R continuă şi strict descrescătoare. Să se arate că pentru
orice x ∈ [a, b]
Z x
x−a b
Z
f (u)du ≥ f (u)du.
a b−a a
Exerciţiul 5.37 Să se stabilească o formulă de recurenţă pentru

Z 1 √
In = x2n 1 − x2 dx, n ∈ N,
0
Exerciţiul 5.38 Fie f : [0, 1] → [0, 1] continuă. Să se arate că ecuaţia
Z x
2x − f (t)dt = 1
0
are o singură soluţie ı̂n [0, 1].

√
Exerciţiul 5.39 Să se arate că f : [0, 2 3] −→ R definită prin
f (x) = x − [x]
√
Z 2 3
este integrabilă şi să se calculeze f (x)dx.
0
Exerciţiul 5.40 Să se arate că f : [−1, 1] −→ R, definită prin
x + [x]
f (x) =
|x| + [x] + 2
Z 1
este integrabilă şi să se calculeze f (x)dx.
−1
Exerciţiul 5.41 Fie f : [0, 2] −→ R, definită prin
f (x) = [x].
(i) Să se arate că f este integrabilă;

Z 2
(ii) Să se arate că 2f (x) ̸= f (t)dt, pentru orice x ∈ [0, 2]. Este contrazisă teorema
0
de medie?
Exerciţiul 5.42 Fie f, g : [a, b] −→ R două funcţii continue. Să se arate că există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
Zc Zb
f (c) g(x)dx = g(c) f (x)dx.
a c
1.5.3 Transfer de integrabilitate

Exerciţiul 5.43 Fie fn : [0, 1] → R,
fn (x) = xn − x2n − xn−1 + x2n−2 , n ∈ N, n ≥ 2.

∞
P
Studiaţi convergenţa uniformă a seriei de funcţii fn (x). Este adevărat că
n=2
∞
! ∞ Z
Z 1 X X 1
fn (x) dx = fn (x)dx?
0 n=2 n=2 0
Interpretaţi rezultatul.
Exerciţiul 5.44 Fie fn : R → R,
fn (x) = e−n sin nx, n ∈ N.

∞
X
Să se arate că fn (x) converge uniform pe R la o funcţie f . Deduceţi că f este inte-
n=1
Z 2π Z 2π
grabilă Riemann pe [0, 2π]. Calculaţi f (x)dx şi xf (x)dx.
0 0
Exerciţiul 5.45 Fie fn : R → R,

n + cos x
fn (x) = , n ∈ N, n ≥ 1.
n + sin2 x
Să se arate că (fn )n≥1 converge uniform pe R şi să se calculeze
Z 7
lim fn (x)dx.
n 2
Exerciţiul 5.46 (i) Stabiliţi natura (convergenţa sau divergenţa) seriei

∞
X
ne−nx ,
n=1
unde x ∈ R.
(ii) Dovediţi că funcţia f : [1, 2] → R dată prin
∞
X
f (x) = ne−nx
n=1
este bine definită şi integrabilă.

(iii) Stabiliţi egalitatea Z 2
e
f (x)dx = .
1 e2 −1
Exerciţiul 5.47 (i) Stabiliţi natura (convergenţa sau divergenţa) seriei

∞
X n sin nx
,
n=1
en
unde x ∈ R.
(ii) Dovediţi că funcţia f : [0, π] → R dată prin
∞
X n sin nx
f (x) =
n=1
en
este bine definită şi integrabilă.

(iii) Stabiliţi egalitatea Z π
2e
f (x)dx = .
0 e2 −1
Exerciţiul 5.48 Fie şirul de funcţii (fn ) : [1, ∞) → R dat prin

 1
 , pentru x ∈ [1, n]

x
fn (x) =
 1 , pentru x ∈ (n, ∞).

x2
(i) Să se arate că (fn ) converge uniform pe [1, ∞) la funcţia f : [1, ∞) → R,
1
f (x) = .
x
(ii) Pentru n ∈ N \ {0}, să se calculeze
Z a
lim fn (x)dx.
a→∞ 1
(iii) Pentru a > 1, să se calculeze

Z a
lim fn (x)dx.
n→∞ 1
1.5.4 Integrala Riemann-Stieltjes

Exerciţiul 5.49 Justificaţi existenţa următoarelor integrale şi calculaţi valorile acestora:
Z 4 Z πr
2
4 sin x
(i) x d (ln x) ; (ii) d (sin x) ;
2 0 cos3 x
Z 2 Z 1
2
(iii) |x − 1| d(x + x); (iv) 3xd (|x|) ;
0 −1
Z 1 √
(v) (x2 − x4 )d 1 − x2 .
−1
Z b
Exerciţiul 5.50 Justificaţi existenţa şi calculaţi f (x)dg(x) ı̂n următoarele situaţii:
a
(i) a = 0, b = 2, (
0, x ∈ [0, 2)
f (x) = x3 , g(x) =
5, x = 2;
(ii) a = 0, b = 3, (
2
x3 , x ∈ [0, 2]
f (x) = x , g(x) =
x4 , x ∈ (2, 3].
Exerciţiul 5.51 Fie f : [a, b] → R continuă şi monotonă. Să se arate că f ∈ RS f ([a, b])
Z b
şi să se calculeze f (x)df (x).
a
Exerciţiul 5.52 Fie f, g : [0, 1] → R date prin

√
1+ x
f (x) = √
x2 + 1
şi 

 0, x = 0

g(x) = 4, x ∈ (0, 1)


 5, x = 1.
Z 1
Să se arate că f ∈ RS g ([0, 1]) şi să se calculeze f (x)dg(x).
0
Capitolul 2
Soluţii
2.1 Mulţimea numerelor reale, R

2.1.1 Mulţimi, funcţii
Exerciţiul 1.1 Fie X ̸= ∅ şi A, B, C ⊂ X. Arătăm egalităţile de la acest exerciţiu prin
două metode. Astfel, pornind de la următoarea echivalenţă
(A = B ⇐⇒ A ⊂ B şi B ⊂ A) , ∀A, B ⊂ X,
ı̂n prima metodă arătăm egalităţile prin dublă incluziune. Cea de a doua metodă are la
bază funcţia iP : X → {0, 1} , numită funcţia caracteristică (indicatoare) a unei mulţimi
P ⊂ X, definită prin
0, dacă x ∈
/ P,
iP (x) =
1, dacă x ∈ P.
Se arată imediat că are loc următoarea echivalenţă:
(iA = iB ⇐⇒ A = B) , ∀A, B ⊂ X.
De asemenea, se arată imediat că funcţia indicatoare are următoarele proprietăţi:
• iA∩B = iA iB ;
• A ⊂ B ⇐⇒ iA ≤ iB
• iA∪B = iA + iB − iA iB ;
• iA\B = iA − iA iB ;
• (iA )α = iA , ∀α > 0;
• iCX A = 1 − iA ;
• i∅ = 0, iX = 1.
51
52 Capitolul 2. Soluţii
(i) Metoda 1:
Mai ı̂ntâi demonstrăm că A \ B ⊂ A ∩ CX B. Fie x ∈ A \ B. Atunci x ∈ A şi x ∈/ B,
adică x ∈ A şi x ∈ X \ B = CX B, de unde rezultă că x ∈ A ∩ CX B, deci, cum x este
arbitrar ı̂n A \ B, obţinem A \ B ⊂ A ∩ CX B. Pentru incluziunea A ∩ CX B ⊂ A \ B,
considerăm x arbitrar din A ∩ CX B. Atunci x ∈ A şi x ∈ CX B = X \ B, adică x ∈ A
şi x ∈/ B, de unde avem că x ∈ A \ B, deci are loc şi incluziunea inversă. Prin urmare
A \ B = A ∩ CX B.
Metoda 2:
Pentru a arăta că A \ B = A ∩ CX B este suficient să arătăm că iA\B = iA∩CX B .
Conform proprietăţilor enumerate mai sus avem
iA\B = iA − iA iB = iA (1 − iB ) = iA iCX B = iA∩CX B .
(ii) Metoda 1:
Mai ı̂ntâi arătăm A ∩ (B \ C) ⊂ (A ∩ B) \ (A ∩ C) . Fie x ∈ A ∩ (B \ C) . Atunci x ∈ A
şi x ∈ B \ C, adică x ∈ A şi (x ∈ B şi x ∈/ C). Utilizând asociativitatea operatorului logic
”şi” obţinem că (x ∈ A şi x ∈ B) şi x ∈
/ C, de unde, rezultă că x ∈ A∩B şi x ∈
/ A∩C, deci
x ∈ (A ∩ B) \ (A ∩ C) . Pentru incluziunea inversă considerăm x ∈ (A ∩ B) \ (A ∩ C) .
Atunci (x ∈ A şi x ∈ B) şi x ∈ / A ∩ C, adică (x ∈ A şi x ∈ B) şi (x ∈ / A sau x ∈/ C).
Acum, utilizând distributivitatea lui ”şi” faţă de ”sau” avem că [(x ∈ A şi x ∈ B) şi
x∈ / A] sau [(x ∈ A şi x ∈ B) şi x ∈ / C]. Cum valoarea de adevăr a primei propoziţii este
0 obţinem că [(x ∈ A şi x ∈ B) şi x ∈ / C], adică x ∈ (A ∩ B) \ C. De asemenea, avem
x ∈ A şi (x ∈ B şi x ∈ / C), deci x ∈ A ∩ (B \ C) .
Metoda 2: Au loc:
i(A∩B)\(A∩C) = iA∩B − iA∩B iA∩C = iA∩B − iA iB iA iC

= iA∩B − iA iB iC = iA∩B − iA∩B iC = i(A∩B)\C ,
deci (A ∩ B) \ C = (A ∩ B) \ (A ∩ C) .
La fel,
i(A∩B)\C = iA∩B − iA∩B iC = iA iB − iA iB iC = iA (iB − iB iC ) = iA iB\C = iA∩(B\C) ,
deci (A ∩ B) \ C = A ∩ (B \ C).
Pentru (iii) şi (iv) se procedează analog.
Exerciţiul 1.2 Ambele puncte pot fi demonstrate folosind una dintre metodele prezen-
tate la Exerciţiul 1. De asemenea, ı̂n ambele situaţii poate fi utilizată o a treia metodă,
şi anume demonstraţia prin echivalenţă. Exemplificăm pe subpunctul (i) :
x ∈ CX (A ∪ B) ⇐⇒ x ∈ X şi x ∈ / A ∪ B ⇐⇒ x ∈ X şi (x ∈
/ A şi x ∈
/ B)
⇐⇒ (x ∈ X şi x ∈
/ A) şi (x ∈ X şi x ∈
/ B)
⇐⇒ x ∈ CX A şi x ∈ CX B ⇐⇒ x ∈ CX A ∩ CX B.
Exerciţiul 1.3 Fie f : X → Y o funcţie de la mulţimea X la mulţimea Y, A1 , A2 ⊂ X

şi B, B1 , B2 ⊂ Y.
(i) Mai ı̂ntâi demonstrăm că f (A1 ∪ A2 ) = f (A1 ) ∪ f (A2 ) prin dublă incluziune. Fie
y ∈ f (A1 ∪ A2 ) . Atunci există x ∈ A1 ∪A2 astfel ı̂ncât f (x) = y, deci (există x ∈ A1 astfel
ı̂ncât f (x) = y) sau (există x ∈ A2 astfel ı̂ncât f (x) = y), de unde rezultă că y ∈ f (A1 )
sau y ∈ f (A2 ) , adică y ∈ f (A1 ) ∪ f (A2 ) . Aşadar f (A1 ∪ A2 ) ⊂ f (A1 ) ∪ f (A2 ) . Mai
departe demonstrăm incluziunea inversă. Fie y ∈ f (A1 ) ∪ f (A2 ) . Atunci y ∈ f (A1 )
sau y ∈ f (A2 ) , de unde rezultă că (există x1 ∈ A1 astfel ı̂ncât f (x1 ) = y) sau (există
x2 ∈ A2 astfel ı̂ncât f (x2 ) = y), deci există x ∈ A1 ∪ A2 astfel ı̂ncât f (x) = y, adică
y ∈ f (A1 ∪ A2 ) .
Incluziunea f (A1 ∩ A2 ) ⊂ f (A1 ) ∩ f (A2 ) rezultă ı̂n mod analog cu f (A1 ∪ A2 ) ⊂
f (A1 ) ∪ f (A2 ) . Pentru a arăta că, ı̂n general, incluziunea precedentă este strictă con-
siderăm A1 = {1, 2} , A2 = {2, 3} şi f : {1, 2, 3} → R astfel ı̂ncât f (1) = f (3) = 0 şi
f (2) = 1 (deci, evident f nu este injectivă). Avem f (A1 ) ∩ f (A2 ) = {0, 1} ∩ {0, 1} =
{0, 1} , f (A1 ∩ A2 ) = {1} ̸= f (A1 ) ∩ f (A2 ) . De asemenea, se verifică imediat că pentru
f : R → R, f (x) = |x| , A1 = {0, 1} , A2 = {0, −1} incluziunea inversă nu are loc.
(ii) Demonstrăm că f −1 (B1 ∪ B2 ) = f −1 (B1 ) ∪ f −1 (B2 ) astfel:
x ∈ f −1 (B1 ∪ B2 ) ⇐⇒ (f (x) ∈ B1 ∪ B2 ) ⇐⇒ (f (x) ∈ B1 sau f (x) ∈ B2 ) ⇐⇒

x ∈ f −1 (B1 ) sau x ∈ f −1 (B2 ) ⇐⇒ x ∈ f −1 (B1 ) ∪ f −1 (B2 ) .

În mod analog se demonstrează şi egalitatea f −1 (B1 ∩ B2 ) = f −1 (B1 ) ∩ f −1 (B2 ).

(iii) Arătăm f (A1 ) \ f (A2 ) ⊂ f (A1 \ A2 ) astfel:
y ∈ f (A1 ) \ f (A2 ) =⇒ y ∈ f (A1 ) şi y ∈/ f (A2 ) =⇒

(∃x1 ∈ A1 astfel ı̂ncât f (x1 ) = y) şi (∀x ∈ A2 avem f (x) ̸= y) =⇒
∃x ∈ A1 \ A2 astfel ı̂ncât f (x) = y =⇒ y ∈ f (A1 \ A2 ) .
Pentru a arăta că incluziunea de mai sus este strictă considerăm A1 = {1, 2, 3} , A2 =
{3, 4} şi f : {1, 2, 3, 4} → R astfel ı̂ncât f (1) = f (4) = 0, f (2) = 1, f (3) = 2. Avem
f (A1 \ A2 ) = f ({1, 2}) = {0, 1} şi f (A1 ) \ f (A2 ) = {0, 1, 2} \ {0, 2} = {1} , deci f (A1 ) \
f (A2 ) ⊊ f (A1 \ A2 ) . De asemenea, se observă imediat că pentru f : R → R, f (x) = |x| ,
A1 = {0, 1, 2} , A2 = {0, −1} incluziunea inversă nu are loc.
(iv) Arătăm că f −1 (B1 ) \ f −1 (B2 ) = f −1 (B1 \ B2 ) astfel:
x ∈ f −1 (B1 ) \ f −1 (B2 ) ⇐⇒ x ∈ f −1 (B1 ) şi x ∈

/ f −1 (B2 ) ⇐⇒
f (x) ∈ B1 şi f (x) ∈/ B2 ⇐⇒ f (x) ∈ B1 \ B2 ⇐⇒ x ∈ f −1 (B1 \ B2 ) .
(v) Egalitatea f −1 (Y \ B) = X \ f −1 (B) se arată ı̂n mod analog cu cea de la punctul

(iv). Totodată, această egalitate rezultă aplicând (iv) pentru B1 = Y şi B2 = B.
Exerciţiul 1.4 Vom arăta prin dublă implicaţie că toate afirmaţiile de la (ii) la (vii)
sunt echivalente cu (i).
(i)=⇒(ii) Fie A, B ⊂ X. Conform Exerciţiului 1.3 (i), incluziunea f (A ∩ B) ⊂ f (A) ∩
f (B) are loc mereu. Astfel, mai departe demonstrăm doar incluziunea inversă. Fie
y ∈ f (A) ∩ f (B) . Atunci y ∈ f (A) şi y ∈ f (B) , deci există x1 ∈ A astfel ı̂ncât
f (x1 ) = y şi există x2 ∈ A astfel ı̂ncât f (x2 ) = y, adică există x1 ∈ A, x2 ∈ B astfel
ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) = y. Din injectivitatea lui f rezultă că x1 = x2 ∈ A ∩ B, deci

y ∈ f (A ∩ B) .
(ii)=⇒(i) Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) . Pentru a arăta că f este injectivă
demonstrăm că x1 = x2 . Presupunem prin reducere la absurd că x1 ̸= x2 şi considerăm
A = {x1 } şi B = {x2 } . Atunci f (A) ∩ f (B) = {f (x1 )} şi f (A ∩ B) = f (∅) = ∅, ceea ce
contrazice ipoteza, deci x1 = x2 .
(i)=⇒(iii) Fie A, B ⊂ X astfel ı̂ncât f (A) ⊂ f (B) . Arătăm că A ⊂ B. Fie x ∈ A.
Atunci f (x) ∈ f (A) ⊂ f (B) , de unde rezultă că există z ∈ B astfel ı̂ncât f (x) = f (z) .
Utilizând ipoteza de injectivitate obţinem că x = z ∈ B, deci A ⊂ B.
(iii)=⇒(i) Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) . Considerăm A = {x1 } şi B =
{x2 } . Atunci f (A) = f (B) , deci, utilizând ipoteza, avem că A ⊂ B, adică {x1 } ⊂ {x2 } .
Aşadar x1 = x2 şi, prin urmare, f este injectivă.
(i)=⇒(iv) Fie A ⊂ X şi y ∈ f (X \ A) . Atunci există x ∈ X \ A astfel ı̂ncât f (x) = y.
E suficient să arătăm că y ∈
/ f (A) . Presupunem prin reducere la absurd că y ∈ f (A) , deci
există z ∈ A astfel ı̂ncât f (z) = y. Utilizând ipoteza de injectivitate, cum f (x) = f (z) ,
obţinem că x = z ∈ A, ceea ce contrazice faptul că x ∈ X \ A, deci y ∈ / f (A) .
(iv)=⇒(i) Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) . Presupunem prin reducere la
absurd că x1 ̸= x2 şi considerăm A = {x1 } . Cum x1 ̸= x2 avem x2 ∈ X \A, iar din ipoteză
avem că f (X \ A) ⊂ Y \ f (A) , deci f (x1 ) = f (x2 ) ∈ / f (A) , ceea ce e absurd. Aşadar
x1 = x2 , prin urmare f este injectivă.
(i)=⇒(v) Fie A ⊂ X. Demonstrăm că f −1 (f (A)) = A prin dublă incluziune. Fie x ∈
A. Atunci f (x) ∈ f (A) , deci x ∈ f −1 (f (A)) . Aşadar A ⊂ f −1 (f (A)) , incluziune care
este valabilă fără ipoteza de injectivitate. Pentru a arăta incluziunea inversă considerăm
x ∈ f −1 (f (A)) . Rezultă că f (x) ∈ f (A) , deci există z ∈ A astfel ı̂ncât f (x) = f (z) .
Aplicând ipoteza de injectivitate obţine că x = z ∈ A.
(v)=⇒(i) Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) şi A = {x1 } . Atunci f (x2 ) =
f (x1 ) ∈ f (A) , deci x2 ∈ f −1 (f (A)) = A, de unde rezultă că x1 = x2 , aşadar f este
injectivă.
(i)=⇒(vi) Fie funcţia g : Y → X definită prin

x, dacă f (x) = y
g (y) =
x0 , dacă y ∈
/ f (X) ,
unde x0 ∈ X este fixat şi x este unic determinat datorită faptului că f este injectivă,
deci funcţia g este bine definită. Mai mult, din modul de construcţie constatăm că g este
surjectivă. Într-adevăr, pentru a arăta acest lucru considerăm x ∈ X arbitrar. Notăm
f (x) = y ∈ Y şi, din definiţia lui g rezultă că g (y) = x. Aşadar, g este surjectivă. În plus,
(g ◦ f ) (x) = g (f (x)) = x, pentru orice x ∈ X.
(vi)=⇒(i) Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) . Din ipoteză, există funcţia
g : Y → X surjectivă astfel ı̂ncât g ◦ f = 1X , deci (g ◦ f ) (x1 ) = g (f (x1 )) = x1 şi
(g ◦ f ) (x2 ) = g (f (x2 )) = x2 . Cum f (x1 ) = f (x2 ) rezultă că g (f (x1 )) = g (f (x2 )) , deci
x1 = x2 .
(i)=⇒(vii) Fie Z ̸= ∅ şi funcţiile h, k : Z → X astfel ı̂ncât (f ◦ h) (z) = (f ◦ k) (z)
pentru orice z ∈ Z. Fie z ∈ Z fixat arbitrar. Atunci (f ◦ h) (z) = (f ◦ k) (z) , iar din
injectivitate rezultă că h (z) = k (z) . Cum z este arbitrar ı̂n Z rezultă că h = k.
(vii)=⇒(i) Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) . Fie funcţiile h, k : Z → X

definite prin h (z) = x1 şi k (z) = x2 pentru orice z ∈ Z. Observăm că (f ◦ h) (z) =
(f ◦ k) (z) pentru orice z ∈ Z, deci din ipoteză avem că h = k, adică x1 = x2 , aşadar f
este injectivă.
Exerciţiul 1.5 Din nou, verificăm prin dublă implicaţie că toate afirmaţiile de la (ii) la
(vii) sunt echivalente cu (i).
(i)=⇒(ii) Fie ∅ = ̸ B ⊂ Y. Atunci există y ∈ B ⊂ Y. Cum f este surjectivă există
x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y ∈ B, de unde x ∈ f −1 (B) , deci f −1 (B) ̸= ∅.
(ii)=⇒(i) Fie y ∈ Y şi B = {y} . Atunci f −1 (y) = f −1 ({y}) ̸= ∅, deci există x ∈
f −1 ({y}) , adică există x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y. Rezultă că f este surjectivă.
(i)=⇒(iii) Fie A, B ⊂ Y astfel ı̂ncât f −1 (A) ⊂ f −1 (B) . Considerăm y ∈ A. Atunci
din ipoteza de surjectivitate rezultă că există x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y ∈ A, de unde
obţinem că x ∈ f −1 (A) ⊂ f −1 (B) . Aşadar y = f (x) ∈ B, deci A ⊂ B.
(iii)=⇒(i) Presupunem prin reducere la absurd că f nu este surjectivă. Atunci există
y0 ∈ Y astfel ı̂ncât y0 ∈ / f (X) . Fie A = Y şi B = Y \ {y0 } . Atunci f −1 (A) = f −1 (B) ,
deci din ipoteză avem A ⊂ B, adică obţinem contradicţia Y ⊂ Y \ {y0 } , aşadar f este
surjectivă.
(i)=⇒(iv) Fie B ⊂ Y. Arătăm f (f −1 (B)) = B prin dublă incluziune. Fie y ∈
f (f −1 (B)) . Atunci există x ∈ f −1 (B) astfel ı̂ncât f (x) = y, deci există x ∈ X astfel
ı̂ncât B ∋ f (x) = y, deci y ∈ B. Rezultă că incluziunea f (f −1 (B)) ⊂ B are loc fără nici
o altă ipoteză suplimentară. Fie y ∈ B ⊂ Y. Din surjectivitatea lui f , avem că există
x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y ∈ B, deci x ∈ f −1 (B) , de unde y = f (x) ∈ f (f −1 (B)) .
(iv)=⇒(i) Fie y ∈ Y şi B = Y. Atunci Y = f (f −1 (Y )) , deci există x ∈ f −1 (Y ) ⊂ X
astfel ı̂ncât f (x) = y, de unde rezultă că f este surjectivă.
(i)=⇒(v) Fie A ⊂ X. Considerăm y ∈ Y \ f (A) şi demonstrăm că y ∈ f (X \ A) .
Atunci, din surjectivitatea lui f , există x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y şi cum y ∈ / f (A) ,
f (x) ̸= y pentru orice x ∈ A. Rezultă că există x ∈ X \ A astfel ı̂ncât f (x) = y, deci
y ∈ f (X \ A) .
(v)=⇒(i) Fie y ∈ Y şi A ⊂ X. Dacă y ∈ f (A) atunci există x ∈ A astfel ı̂ncât
f (x) = y. Dacă y ∈ / f (A) atunci y ∈ Y \ f (A) ⊂ f (X \ A) , deci există x ∈ X \ A astfel
ı̂ncât f (x) = y. Aşadar pentru orice y ∈ Y există x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y, adică f
este surjectivă.
(i)=⇒(vi) Cum f este surjectivă, pentru orice y ∈ Y, există xy ∈ X astfel ı̂ncât
f (xy ) = y. Definim funcţia g : Y → X prin g (y) = xy (ı̂n cazul ı̂n care există mai multe
valori xy ∈ X pentru care f (xy ) = y atunci alegem aleator una dintre aceste valori).
Prin urmare, g este bine definită. Arătăm că g este injectivă. Fie y1 , y2 ∈ Y astfel
ı̂ncât g (y1 ) = g (y2 ) . Atunci xy1 = xy2 , deci f (xy1 ) = f (xy2 ) , adică y1 = y2 . Mai mult,
(f ◦ g) (y) = f (g (y)) = f (xy ) = y pentru orice y ∈ Y, adică f ◦ g = 1Y .
(vi)=⇒(i) Fie y ∈ Y. Din ipoteză avem că există o funcţie injectivă g : Y → X astfel
ı̂ncât (f ◦ g) (y) = y pentru orice y ∈ Y. Atunci există x = g (y) ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y,
deci f este surjectivă.
(i)=⇒(vii) Fie mulţimea Z ̸= ∅ şi funcţiile h, k : Y → Z astfel ı̂ncât (h ◦ f ) (x) =
(k ◦ f ) (x) pentru orice x ∈ X. Fie y ∈ Y. Atunci există x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y şi
deci h (y) = h (f (x)) = k (f (x)) = k (y) , de unde deducem că h = k.

(vii)=⇒(i) Presupunem prin reducere la absurd că f nu este surjectivă. Atunci există
y0 ∈ Y astfel ı̂ncât y0 ∈/ Im f. Fie Z = {0, 1} şi funcţiile h, k : Y → Z date prin
k (y) = 0 pentru orice y ∈ Y şi

0, dacă y ∈ Im f
h (y) =
1, dacă y ∈
/ Im f.
Atunci h (f (x)) = 0 = k (f (x)) pentru orice x ∈ X. Utilizând ipoteza ajungem la h = k,
ceea ce conform presupunerii făcute este imposibil. Aşadar, f este surjectivă.
Problema 1.1 Fie A = {a1 , a2 , ..., an } (unde n ∈ N∗ ) şi funcţia f : A → A. Presupunem
că f este injectivă. Cum f (A) ⊂ A şi A este finită, avem f (A) = {b1 , ..., bm }, unde
m ∈ N∗ . În plus, cum f : A → A este injectivă avem că f : A → f (A) este bijectivă şi
deci mulţimile A şi f (A) au acelaşi număr de elemente, adică n = m. Cum {b1 , ..., bm } ⊂
{a1 , ..., an } şi m = n, avem că {b1 , ..., bm } = {a1 , ..., an } , adică A = f (A) , deci f este
surjectivă.
Invers, presupunem că orice funcţie f : A → A care este injectivă este şi surjectivă şi
demonstrăm că A este finită. Presupunem prin reducere la absurd că A nu este finită.
Atunci pentru orice n ∈ N∗ , există xn ∈ A astfel ı̂ncât xi ̸= xj pentru orice i, j ∈ N∗ ,
i ̸= j. Construim funcţia f : A → A, f (xn ) = xn+1 pentru orice n ∈ N∗ şi f (x) = x
pentru orice x ∈ A astfel ı̂ncât x ̸= xn pentru orice n ∈ N∗ . Evident f este injectivă, dar
f nu este surjectivă (a se vedea tabelul de mai jos).
x x1 x2 x3 ... xn ...
f ↓ ↘ ↘ ↘ ↘ ↘
x x1 x2 x3 ... xn xn+1 ...
Aceasta reprezintă o contradicţie, deci presupunerea făcută este falsă. În concluzie, A
este o mulţime finită.
Problema 1.2 Fie A = {a1 , a2 , ..., an } şi funcţia f : A → A. Presupunem că f este
surjectivă. Atunci, din Exerciţiul 1.5, (i) este echivalent cu (vi). Aşadar, obţinem că
există o funcţie injectivă g : A → A astfel ı̂ncât f ◦ g = 1A . Cum A este finită şi g
injectivă, conform Problemei 1.1, rezultă că g este surjectivă, deci şi bijectivă. Atunci
g ◦f = g ◦f ◦1A = g ◦f ◦(g ◦ g −1 ) = g ◦(f ◦ g)◦g −1 = g ◦1A ◦g −1 = g ◦g −1 = 1A . Conform
echivalenţei (i) ⇐⇒ (vi) din Exerciţiul 1.4, obţinem că f este injectivă. O demonstraţie
directă, ca la problema anterioră este, de asemenea, posibilă.
Invers, presupunem presupunem că orice funcţie f : A → A care este surjectivă este
şi injectivă şi demonstrăm că A este finită. Presupunem prin reducere la absurd că A nu
este finită. Atunci pentru orice n ∈ N, există xn ∈ A astfel ı̂ncât xi ̸= xj pentru orice
i, j ∈ N∗ , i ̸= j. Construim funcţia f : A → A, f (x0 ) = x0 , f (xn+1 ) = xn pentru orice
n ∈ N şi f (x) = x pentru orice x ∈ A astfel ı̂ncât x ̸= xn pentru orice n ∈ N. Evident f
este surjectivă, dar f nu este injectivă (a se vedea tabelul de mai jos).
x x0 x1 x2 ... xn xn+1 ...
f ↓ ↓ ↙ ↙ ↙ ↙ ↙
x x0 x1 x2 ... xn ...
Am ajuns, din nou, la o contradicţie, deci presupunerea făcută este falsă. În concluzie, A
este o mulţime finită.
2.1.2 Inegalităţi
Exerciţiul 1.6 Primele două inegalităţi sunt demonstrate ı̂n Propoziţia privind pro-
prietăţile modulului din [6].
Pentru (i) propunem alte două metode de rezolvare.
(i) Metoda 1:
Fie x, y ∈ R. Pornind de la inegalitatea x2 + y 2 + 2 |x| |y| ≥ x2 + y 2 + 2xy, obţinem
că (|x| + |y|)2 ≥ (x + y)2 = |x + y|2 , de unde rezultă, ı̂n virtutea pozitivităţii celor două
expresii, că |x| + |y| ≥ |x + y| .
Metoda 2:
Fie x, y ∈ R. Atunci − |x| ≤ x ≤ |x| şi − |y| ≤ y ≤ |y| , de unde rezultă că
− (|x| + |y|) ≤ x + y ≤ |x| + |y| , ceea ce implică că |x + y| ≤ |x| + |y| .
Se observă imediat că egalitatea are loc dacă şi numai dacă x şi y au acelaşi semn.
(ii) Observăm că egalitatea are loc dacă şi numai dacă x şi y au acelaşi semn.
(iii) Fie x, y, z ∈ R. Aplicăm inegalitatea de la (i) pentru x − z şi z − y. Atunci
|x − y| ≤ |x − z| + |z − y| . Egalitatea are loc dacă (x − z ≤ 0 şi z − y ≤ 0) sau (x − z ≥ 0
şi z − y ≥ 0), adică dacă x ≤ z ≤ y sau y ≤ z ≤ x.
Exerciţiul 1.7 (i) Fie a, b, c ∈ R. Avem:
ab + bc + ac ≤ a2 + b2 + c2 ⇐⇒ 0 ≤ 2a2 + 2b2 + 2c2 − 2ab − 2bc − 2ac ⇐⇒

0 ≤ (a − b)2 + (b − c)2 + (a − c)2 ,
ultima inegalitate fiind, evident, adevărată. Aşadar,
ab + bc + ac ≤ a2 + b2 + c2 , ∀a, b, c ∈ R.
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă a = b = c.

(ii) Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât ab ̸= 0. Cum ab ̸= 0 avem ab > 0 sau ab < 0. Presupunem
2 +b2
că ab > 0. Cum (a − b)2 ≥ 0, avem ab + ab = a ab ≥ 2, deci ab + ab ∈ [2, ∞). Dacă
ab < 0 atunci pornind de la inegalitatea (a + b)2 ≥ 0, rezultă imediat că ab + ab ≤ −2, deci
a
b
+ ab ∈ (−∞, −2]. Aşadar, ab + ab ∈ (−∞, −2] ∪ [2, ∞).
Mai direct, utilizând aceeaşi idee, ţinând cont că ab ̸= 0 avem |ab| > 0. Atunci avem:
a b a b a2 + b 2
+ ∈ [2, ∞) ∪ (−∞, −2] ⇐⇒ + ≥ 2 ⇐⇒ ≥2
b a b a |ab|
⇐⇒ a2 + b2 − 2 |ab| ≥ 0 ⇐⇒ (|a| − |b|)2 ≥ 0.
Ultima inegalitatea fiind adevărată, are loc concluzia. Egalitatea

a b
+ =2
b a
are loc dacă şi numai dacă a = b, iar egalitatea
a b
+ = −2
b a
are loc dacă şi numai dacă a = −b.

(iii) Fie a, b, c > 0 astfel ı̂ncât a + b + c = 1. Avem:
a−1 + b−1 + c−1 ≥ 9 ⇐⇒ (a + b + c) a−1 + b−1 + c−1 ≥ 9 ⇐⇒

a b a c c b a b a c c b
3 + + + + + + ≥ 9 ⇐⇒ + + + + + ≥ 6,
b a c a b c b a c a b c
ultima inegalitate fiind adevărată ı̂ntrucât conform demonstraţiei de la (ii), pentru a, b, c a-
vând acelaşi semn, avem
a b a c c b
+ ≥ 2, + ≥ 2, + ≥ 2.
b a c a b c
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă a = b = c = 31 .
(iv) Fie a1 , a2 , ..., an > 0. Atunci ai aj > 0 pentru orice i ̸= j, i, j ∈ 1, n. Aplicând
succesiv (ii) avem:
n
! n !
X X
−1 a1 a2 a1 an an−1 an
ai ai =n+ + + ... + + + ... + +
i=1 i=1
a2 a1 an a1 an an−1
≥ n + 2 [(n − 1) + (n − 2) + ... + 1] = n2 .
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă a1 = a2 = ... = an .
Problema 1.3 Având ı̂n vedere expresia simplă a funcţiei, studiem monotonia sa folosind
definiţia.
Fie 0 ≤ x1 < x2 . Atunci un calcul simplu arată că
x2 − x1
f (x1 ) − f (x2 ) = > 0,
(x1 + 1) (x2 + 1)
de unde obţinem că f este strict descrescătoare pe [0, ∞).
Apoi arătăm că
|f (x) − f (y)| < |x − y| , ∀x, y > 0, x ̸= y. (2.1)
Fie x, y > 0, x ̸= y. Atunci, conform celor de mai sus
|y − x|
|f (x) − f (y)| = .
(x + 1) (y + 1)
Întrucât (x + 1) (y + 1) > 1 obţinem |f (x) − f (y)| < |x − y| , deci are loc inegalitatea
dorită. √
Mai departe, aplicând (2.1) pentru y = 2 şi x = pq , cu p, q ∈ N∗ obţinem
√
p + 2q 2+2 p √
−√ < − 2 .
p+q 2+1 q
√ √
Cum √2+2 = 2, are loc şi cea de-a doua inegalitate dorită. Cu ajutorul inegalităţii de
2+1 √
mai sus putem aproxima 2 din ce ı̂n ce mai bine prin numere raţionale.
Exerciţiul 1.8 (i) Fie a ≥ −1 fixat. Considerăm propoziţia

P (n) : (1 + a)n ≥ 1 + na, unde n ∈ N∗ .
Propoziţia P (1) : 1 + a ≥ 1 + a este evident adevărată.
Presupunem că P (k) este adevărată pentru k ∈ N∗ fixat. Arătăm că P (k + 1) este
adevărată, adică demonstrăm că
(1 + a)k+1 ≥ 1 + (k + 1) a.
Ţinând cont de ipoteza inductivă şi de faptul că a ≥ −1 obţinem
(1 + a)k+1 = (1 + a)k (1 + a) ≥ (1 + ka) (1 + a)
= 1 + (k + 1)a + ka2 ≥ 1 + (k + 1)a,
adică ceea ce trebuia demonstrat.
Cum P (1) este adevărată şi P (k) implică P (k + 1) pentru orice k ∈ N∗ , rezultă că
propoziţia P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .
(ii) Fie a ∈ (0, 1) şi considerăm propoziţia
P (n) : 1 + 3n a > (1 + a)n , unde n ∈ N.
Evident P (0) : 1 + a > 1 este adevărată.
Presupunem că P (k) adevărată pentru k ∈ N fixat. Arătăm că P (k + 1) adevărată,
adică demonstrăm că
1 + 3k+1 a > (1 + a)k+1 .
Ţinând cont de ipoteza inductivă şi de faptul că a ∈ (0, 1) obţinem
(1 + a)k+1 = (1 + a)k (1 + a) < 1 + 3k a (1 + a)

= 1 + a + 3 k a + 3 k a2 ≤ 1 + 3 k a + 3 k a + 3 k a
= 1 + 3k+1 a,
Cum P (0) este adevărată şi P (k) implică P (k + 1) pentru orice k ∈ N, rezultă că
propoziţia P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N.
Exerciţiul 1.9 Fie a, b ∈ R.

Dacă a ≥ b atunci
a + b − |a − b| a + b + |a − b|
max (a, b) = a, min (a, b) = b, = b, = a.
2 2
Dacă a < b atunci
a + b − |a − b| a + b + |a − b|
max (a, b) = b, min (a, b) = a, = a, = b.
2 2
Aşadar, ı̂n ambele cazuri
a + b + |a − b| a + b − |a − b|
max (a, b) = şi min (a, b) = .
2 2
Problema 1.4 Fie a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn , x ∈ R.

Dacă a1 = a2 = ... = an = 0 atunci relaţia se reduce la 0 ≤ 0, adică ı̂n acest caz avem
de fapt egalitate. Acelaşi lucru se ı̂ntâmplă dacă b1 = b2 = ... = bn = 0.
Dacă măcar unul dintre numerele ai , bi (i ∈ {1, 2, ..., n}) este nenul considerăm A =
n n n
a2i , B = 2 ai bi , C = b2i . Atunci A > 0, C > 0 şi avem:
P P P
i=1 i=1 i=1
n
X n
X
2
a2i x2 b2i (ai x + bi )2 ≥ 0, ∀x ∈ R.

Ax + Bx + C = + 2ai bi x + =
i=1 i=1
Cum acest trinom de gradul al doilea este pozitiv pentru orice x ∈ R trebuie să avem
n
!2 n
! n !
X X X
0≥∆=4 ai b i − 4 a2i b2i ,
i=1 i=1 i=1
ceea ce este echivalent cu

n
!2 n
! n
!
X X X
ai b i ≤ a2i b2i .
i=1 i=1 i=1
Egalitatea ı̂n acest caz are loc dacă ∆ = 0, deci dacă ecuaţia
n
X
2
Ax + Bx + C = (ai x + bi )2 = 0
i=1
are o rădăcină dublă, adică dacă există x ∈ R∗ astfel ı̂ncât bi = −xai pentru orice i ∈ 1, n
(deci ı̂ntre numerele a1 , a2 , ..., an şi b1 , b2 , ..., bn există o proporţionalitate directă).
Problema 1.5 Fie propoziţia: P (n) : dacă a1 , a2 , ..., an ≥ 0 cu a1 · a2 · ... · an = 1 atunci

a1 + a2 + ... + an ≥ n, unde n ∈ N∗ .
Evident, P (1) este adevărată.
Presupunem că P (k) adevărată pentru k ∈ N∗ fixat, adică pentru a1 , a2 , ..., ak ∈ R+
astfel ı̂ncât a1 a2 ...ak = 1 avem a1 + a2 + ... + ak ≥ k. Demonstrăm că P (k + 1) este
adevărată, adică dacă a1 , a2 , ..., ak , ak+1 ∈ R+ astfel ı̂ncât a1 · a2 · ... · ak · ak+1 = 1, atunci
a1 +a2 +...+ak +ak+1 ≥ k+1. Fie a1 , a2 , ..., ak , ak+1 ∈ R+ astfel ı̂ncât a1 ·a2 ·...·ak ·ak+1 = 1.
Atunci măcar unul dintre numerele a1 , a2 , ..., ak , ak+1 este mai mic sau egal decât 1 şi măcar
unul dintre ele este mai mare sau egal decât 1 (contrar, am avea a1 · a2 · ... · ak · ak+1 > 1,
respectiv a1 · a2 · ... · ak · ak+1 < 1). Presupunem, fără a restrânge generalitatea, că ak ≤ 1 şi
ak+1 ≥ 1. Cum a1 · a2 · ... · ak−1 · (ak · ak+1 ) = 1, din ipoteza inductivă obţinem că a1 + a2 +
...+ak−1 +ak ak+1 ≥ k, adică a1 +a2 +...+ak−1 +ak +ak+1 ≥ k +1+ak +ak+1 −ak ·ak+1 −1.
Pentru a arăta inegalitatea dorită este suficient să arătăm că ak + ak+1 − ak · ak+1 − 1 ≥ 0.
Avem:
ak + ak+1 − ak · ak+1 − 1 = (ak − 1) (1 − ak+1 ) ≥ 0,
ceea ce e adevărat, deci a1 + a2 + ... + ak + ak+1 ≥ k + 1.
propoziţia P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă a1 = a2 = ... = an = 1.
Exerciţiul 1.10 Fie a1 , a2 , ..., an > 0.

Aplicăm Problema 1.5 pentru numerele pozitive
a1 a2 an
√ ,√ , ..., √ ,
n
a1 · a2 · ... · an n a1 · a2 · ... · an n
a1 · a2 · ... · an
al căror produs este 1. Atunci

a1 a2 an
√ + √ + ... + √ ≥ n,
n
a1 · a2 · ... · an n
a1 · a2 · ... · an n
a1 · a2 · ... · an
de unde
√ a1 + a2 + ... + an
n
a1 · a2 · ... · an ≤ .
n
Apoi, aplicăm Problema 1.5 pentru numerele pozitive
√ √ √
n
a1 · a2 · ... · an n a1 · a2 · ... · an n
a1 · a2 · ... · an
, , ..., .
a1 a2 an
Atunci √ √ √
n
a1 · a2 · ... · an n
a1 · a2 · ... · an n
a1 · a2 · ... · an
+ + .... + ≥ n,
a1 a2 an
de unde
√ n
n
a1 · a2 · ... · an ≥ 1 1 1 .
a1
+ a2
+ ... + an
Egalităţile au loc dacă şi numai dacă a1 = a2 = ... = an .
Exerciţiul 1.11 Fie n ∈ N∗ \ {1} şi Sn = 212 + 312 + ... + n12 . Utilizând inegalitatea mediilor
avem:
1 + 1 − 212 + 1 − 312 + ... + 1 − n12

n − Sn
=
n s n

n 1 1 1
≥ 1− 2 1 − 2 ... 1 − 2
2 3 n
r
2 2 n2 − 1
n 2 − 13 − 1
= 2
...
r 2 32 n2
r
n 1 · 32 · 4 (n − 1) (n + 1) n n + 1
= 2 2
... 2
= ,
2 3 n 2n
de unde r
n n+1
Sn ≤ n − n .
2n
Problema 1.6 Fie n ∈ N∗ . Se verifică imediat că pentru orice k ∈ N∗ au loc inegalităţile:
(2k − 1) · (2k + 1) ≤ (2k)2 (2.2)

şi
(2k) · (2k + 2) ≤ (2k + 1)2 . (2.3)
Aplicând inegalitatea (2.2) pentru k ∈ 1, n obţinem
1 · 3 ≤ 22 ,
3 · 5 ≤ 42 ,
...
(2n − 1) · (2n + 1) ≤ (2n)2
Prin ı̂nmulţirea acestor inegalităţi obţinem
1 · 32 · 52 · ... · (2n − 1)2 (2n + 1) ≤ 22 · 42 · ... · (2n)2 ,
de unde
1 · 32 · 52 · ... · (2n − 1)2 1
≤ ,
22 · 42 · ... · (2n)2 2n + 1
deci
1 · 3 · ... · (2n − 1) 1
≤√ .
2 · 4 · ... · 2n 2n + 1
De asemenea, aplicând inegalitatea (2.3) pentru k ∈ 1, n − 1 deducem că
2 · 4 ≤ 32 ,
4 · 6 ≤ 52 ,
...
(2n − 2) (2n) ≤ (2n − 1)2 ,
iar prin ı̂nmulţirea lor, urmând paşi similari celor de mai sus, obţinem
1 1 · 3 · ... · (2n − 1)
√ ≤ .
2 n 2 · 4 · ... · (2n)
Exerciţiul 1.12 (i) Fie f : R → R, f (x) = ex − x − 1. Observăm că f este derivabilă

pe domeniul de definiţie prin operaţii cu funcţii elementare. Avem f ′ (x) = ex − 1, iar
x = 0 este unicul punct critic, ı̂ntrucât singura soluţie a ecuaţiei f ′ (x) = 0 este x = 0.
Mai mult, ţinând cont de monotonia funcţiei ex , este uşor de observat că f ′ (x) ≥ 0 pentru
orice x ≥ 0 şi f ′ (x) ≤ 0 pentru orice x ≤ 0. Aşadar, f este descrescătoare pe (−∞, 0]
şi crescătoare pe [0, ∞) deci punctul critic este punct de minim (a se vedea tabelul de
variaţie de mai jos).
x −∞ 0 +∞
′
f (x) − 0 +
f (x) ↘ 0 ↗
Rezultă că f (x) ≥ f (0) = 0 pentru orice x ∈ R, şi, astfel, inegalitatea dorită este
demonstrată.
2
(ii) Fie f, g : [0, ∞) → R, f (x) = ln (x + 1) − x, g (x) = x − x2 − ln (x + 1) . Observăm
că f şi g sunt derivabile pe domeniul de definiţie (prin operaţii şi compuneri cu funcţii
−x x2
elementare). Avem f ′ (x) = x+1 ≤ 0 pentru orice x ∈ [0, ∞), g ′ (x) = − x+1 ≤ 0 pentru
orice x ∈ [0, ∞), iar x = 0 este unicul punct critic atât al lui f, cât şi al lui g. Obţinem
tabelele de variaţie de mai jos:
x 0 +∞ x 0 +∞
′ ′
f (x) 0 − g (x) 0 −
f (x) 0 ↘ g(x) 0 ↘
care arată că x este punct de maxim global al lui f şi al lui g. Deci f (x) ≤ f (0) = 0 şi
g (x) ≤ g (0) = 0 şi, astfel, inegalităţile dorite sunt demonstrate. De asemenea, inegali-
tatea ln (x + 1) ≤ x pentru orice x ≥ 0 rezultă imediat din punctul (i) prin logaritmare,
ţinând cont că funcţia x 7→ ln x este crescătoare.
(iii) Fie f : [0, ∞) → R, f (x) = sin x − x. Se observă că f este derivabilă pe [0, ∞)
(prin operaţii cu funcţii elementare) şi f ′ (x) = cos x − 1 ≤ 0 pentru orice x ∈ [0, ∞).
Aşadar f este descrescătoare, deci f (x) ≤ f (0) = 0 pentru orice x ∈ [0, ∞).
(iv) Fie f : [−1, ∞) → R, f (x) = (1 + x)n −1−nx, unde n ∈ N\{0, 1} . Observăm că f
este derivabilă pe domeniul de definiţie (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare),
f ′ (x) = n (1 + x)n−1 − n, iar x = 0 este unicul punct critic al lui f. Mai mult, se verifică
imediat că f ′ (x) > 0 pentru orice x ∈ (0, ∞) şi f ′ (x) < 0 pentru orice x ∈ [−1, 0),
de unde rezultă că f este strict descrescătoare pe [−1, 0) şi strict crescătoare pe (0, ∞).
Deducem că f (x) > f (0) = 0 pentru orice x ∈ [−1, ∞) \ {0} .
Problema 1.7 Fie α ∈ (0, 1) , f : (0, ∞) → R, f (x) = xα − αx.

(i) Funcţia f este derivabilă pe domeniul de definiţie (prin operaţii cu funcţii ele-
mentare) şi, ı̂n plus,
′ 1
f (x) = α −1 ,
x1−α
iar x = 1 ste unicul punct critic al lui f. Mai mult, dacă x ∈ (0, 1) , cum x1−α < 1 avem
f ′ (x) > 0, iar dacă x ∈ (1, ∞) , cum x1−α > 1 avem f ′ (x) < 0.
(ii) Ţinând cont de cele demonstrate la punctul (i), avem următorul tabel de variaţie:
x 0 1 +∞
′
f (x) + 0 −
f (x) ↗ 1−α ↘
Rezultă că x = 1 este punct de maxim global, deci xα − αx ≤ 1 − α pentru orice
α ∈ (0, 1) şi x ∈ (0, ∞)
(iii) Fie α, β ∈ (0, 1) cu α + β = 1 şi a, b > 0.
A demonstra că aα bβ ≤ αa + βb este echivalent cu a1−β bβ ≤ (1 − β)a + βb, adică
a−β bβ ≤ 1 − β + β ab . Notând t = ab > 0, inegalitatea de arătat devine tβ − tβ ≤ 1 − β,
ceea ce, conform (ii), este adevărat.
(iv) Fie t, s > 0 şi p, q > 1 cu p1 + 1q = 1. Aplicând punctul (iii) pentru α = p1 , β = 1q ,
a = sp , b = tq se obţine inegalitatea dorită.
(v) Fie p, q > 1 cu p1 + 1q = 1 şi a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn > 0. Aplicăm punctul (iv)
pentru s = n ak 1 , t = n bk 1 cu k ∈ 1, n. Astfel, pentru orice k ∈ 1, n avem:
p q
apk bqk
P P
k=1 k=1
ak b k 1 apk 1 bqk
n
p1 n
1q ≤ p Pn
p
+ P
q n q
.
P
apk
P q
bk a k b k
k=1 k=1
k=1 k=1
Sumând cele n inegalităţi de mai sus obţinem:

n
P
ak b k
k=1 1 1
n
p1 n
1q ≤ p + q = 1,
apk bqk
P P
k=1 k=1
de unde rezultă că ! p1 ! 1q

n
X n
X n
X
ak b k ≤ apk bqk ,
k=1 k=1 k=1
adică concluzia.
2.1.3 Axioma de completitudine

√
Exerciţiul 1.13 (i) Mulţimea A este majorată de 5 şi este minorată de − 7, deci este
mărginită. √ √
Cum − 7 ∈ A, rezultă că min A = inf A = − 7.
Mai departe arătăm că sup A = 5. Cum 5 este majorant pentru A, conform Teoremei
de caracterizare a marginii superioare este suficient să arătăm că pentru orice ε > 0,
există xε ∈ A astfel ı̂ncât 5 − ε < xε . Fie ε > 0. Dacă ε ≥ 1 atunci există xε = 4, 5 ∈ A
astfel ı̂ncât 5 − ε < xε . Presupunem că ε < 1. Atunci există xε = 5+5−ε2
= 5 − 2ε ∈ A astfel
ı̂ncât 5 − ε < xε . Aşadar sup A = 5.
În continuare arătăm că nu există max A. Presupunem prin reducere la absurd că
există max A = a ∈ A. Fie b = a+5 2
. Se observă imediat că b ∈ A şi a < b, ceea ce
reprezintă o contradicţie, deci nu există max A.
(ii) Fie bn = n−1
n
∈ B, n ∈ N∗ . Se verifică imediat că 0 ≤ bn < 1, deci B este mărginită.
Cum 0 = b1 ∈ B şi 0 ≤ bn , pentru orice n ∈ N∗ , obţinem că inf B = min B = 0.
Mai departe, arătăm că sup B = 1. Fie ε > 0. Dacă ε > 1 atunci există bε = 0 ∈ B
astfel ı̂ncât 1 − ε < bε . Presupunem că ε ≤ 1. Fie nε = ε + 1 > ε şi bnε = nεn−1
1 1
ε
∈ B.
Avem:
1
1 − ε < bnε ⇐⇒ ε > ,
nε
ceea ce e adevărat ı̂ntrucât nε > 1ε , deci sup B = 1.
În continuare arătăm că nu există max B. Presupunem prin reducere la absurd că există
max B = b ∈ B, deci există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât b = n−1 n
= 1 − n1 . Fie c = 1 − 2n1
∈ B, cu
∗
n ∈ N . Evident b < c, ceea ce e ı̂n contradicţie cu faptul cu max B = b, deci nu există
max B.
(iii) Se verifică imediat că − 32 < cn < 23 , pentru orice cn ∈ C cu n ∈ N, deci C este
mărginită.
Mai departe arătăm că inf C = − 23 . Cum − 32 este minorant pentru C, conform Teore-
mei de caracterizare a marginii inferioare este suficient să arătăm că pentru orice ε > 0,
există cε ∈ C astfel ı̂ncât cε < − 23 + ε. Fie ε > 0. Vrem să determinăm n ∈ N ast-
fel ı̂ncât − 2(2n+1)+1 + 23 < ε, ceea ce este echivalent cu n > 18ε 1
− 56 . Astfel, luând
1 3(2n+1)+2
nε = 18ε − 65 + 1 > 18ε 1
− 56 şi cnε = − 2(2n ε +1)+1
obţinem că nε ∈ N, cnε + 23 < ε,

3(2nε +1)+2
deci inf C = − 23 .
În continuare arătăm că nu există min C. Presupunem prin reducere la absurd că există
min C = c ∈ C, deci există un număr (evident, impar) n ∈ N astfel ı̂ncât c = − 2n+1 3n+2
. Fie
2(2n+1)+1
b = − 3(2n+1)+2 ∈ C. Se verifică imediat că b < c, ceea ce contrazice faptul că min C = c.
Deci nu există min C.
În continuare demonstrăm că sup C = 23 . Fie ε > 0. Analog cu discuţia pentru infimum,
− 13 + 1 şi cnε = 2(2n ε )+1
1
. Se arată imediat că nε ∈ N, 32 − cnε < ε, deci

luăm nε = 18ε 3(2nε )+2
sup C = 32 .
Dacă presupunem că există un număr (par) n ∈ N∗ astfel ı̂ncât max C = 2n+1 3n+2
∈C
2·2n+1
atunci există b = 3·2n+2 ∈ C astfel ı̂ncât max C < b, ceea ce e absurd. Deci nu există
max C.
(iv) Cum cos nπ 2

∈ [−1, 1] pentru orice n ∈ N şi ţinând cont şi de (iii) obţinem că
D este mărginită. Mai mult, −1, 1 ∈ D şi −1 ≤ d ≤ 1 pentru orice d ∈ D, deci
min D = inf D = −1 şi max D = sup D = 1.
n2 +3
(v) Fie en = 2n+1 cu n ∈ N. Se verifică imediat că en ≥ 43 pentru orice n ∈ N, deci E
este minorată. În plus, cum 43 = e1 ∈ E rezultă că min E = inf E = 43 .
Mai departe arătăm că E nu e majorată. Fie ε > 0. Determinăm n ∈ N astfel ı̂ncât
n2 +3
2n+1
> ε ceea ce e echivalent cu n2 −2εn−ε+3 > 0. Avem ∆ = 4 (ε2 + ε − 3) . Dacă ∆ < 0
atunci n2 − 2εn − ε + 3 > 0 pentru orice n ∈ N. Dacă ∆ = 0 atunci există √nε = [ε] + 1 > ε
2
astfel ı̂ncât nε − 2εnε − ε + 3 > 0. Dacă ∆ > 0 atunci există nε = ε + ε2 + ε − 3 + 1
astfel ı̂ncât n2ε − 2εnε − ε + 3 > 0. Aşadar E nu e majorată, deci E nu admite nici maxim
şi nici supremum.
(vi) Se observă imediat că 4 este minorant pentru F şi cum 4 ∈ F rezultă că min F =
inf F = 4.
Mai departe arătăm că sup F = 7. Cum 7 este majorant pentru F este suficient să
arătăm că pentru orice ε > 0, există fε ∈ F astfel ı̂ncât 7 − fε < ε. Fie ε > 0. Dacă ε ≥ 1
atunci există fε = 6, 5 ∈ F astfel ı̂ncât 7 − fε < ε. Presupunem că 0 < ε < 1. Atunci, din
Teorema de densitate a lui Q ı̂n R, există q ∈ Q astfel ı̂ncât 0 < q < ε < 1. Considerăm
fε = 7 − q. Evident fε ∈ F şi 7 − fε < ε, deci sup F = 7.
În continuare arătăm că nu există max F. Presupunem prin reducere la absurd că există
max F = f ∈ F. Atunci f ∈ Q şi f < 7, de unde există r ∈ Q astfel ı̂ncât f < r < 7, deci
există r ∈ F astfel ı̂ncât f < r, ceea ce contrazice faptul că max F = f.
(vii) Evident mulţimea G este majorată de 7 şi minorată de 4.
Demonstrăm că nu există nici min G, nici max G, iar inf G = 4 şi sup G = 7.
Mai ı̂ntâi, arătăm că nu există max G. Presupunem prin reducere la absurd că există
max G = g ∈ G. Atunci g ∈ R \ Q şi g < 7. Prin urmare, din Teorema de densitate a lui
R \ Q ı̂n R, există r ∈ R \ Q astfel ı̂ncât g < r < 7, deci r ∈ G şi max G < r, ceea ce
reprezintă o contradicţie. Aşadar nu există max G.
Apoi, arătăm că nu există min G. Presupunem prin reducere la absurd că există
min G = g ∈ G. Atunci g ∈ R \ Q şi 4 ≤ g, deci 4 < g. Contradicţia se obţine ca
mai sus, deci nu există min G. √
Arătăm că inf G = 4. Fie ε > 0. Dacă ε ≥ 1 atunci există gε = 17 ∈ G astfel ı̂ncât
gε − 4 < ε. Presupunem că 0 < ε < 1. Atunci există r ∈ R \ Q astfel ı̂ncât 0 < r < ε < 1.
Considerând gε = 4 + r ∈ G avem gε − 4 < ε, deci inf G = 4.
În mod analog se arată că sup G = 7.
∞
0, n1 = {0} . Evident 0 ∈ 0, n1 pentru orice n ∈ N∗ ,
T
Exerciţiul 1.14 (i) Arătăm că
n=1
∞ ∞ ∞
0, n1 . Mai departe arătăm că 0, n1 ⊂ {0} . Fie a ∈ 0, n1 . Atunci
T T T
deci 0 ∈
n=1 n=1 n=1
0 ≤ a ≤ n1 , de unde na ≤ 1 pentru orice n ∈ N∗ . Dacă presupunem că a > 0 atunci, din
Proprietatea lui Arhimede, există n ∈ N astfel ı̂ncât na > 1. Evident n ̸= 0, deci există
n ∈ N∗ astfel ı̂ncât na > 1, ceea ce e ı̂n contradicţie cu inegalitatea precedentă, deci a = 0.
Aşadar are loc incluziunea dorită.
∞
(0, n1 ] = ∅. Presupunem prin reducere la absurd că există
T
În continuare arătăm că
n=1
∞ ∞ ∞
1
(0, n1 ] ⊂ 0, n1 = {0} obţinem contradicţia
T T T
a ∈ (0, n
]. Atunci, a > 0 şi cum
n=1 n=1 n=1
∞
1
T
a = 0, deci (0, n
] = ∅.
n=1
∞ ∞
− n1 , n1 = {0} şi − n1 , n1 = {0}. Pentru prima afirmaţie, cum
T T
(ii) Verificăm că
n=1 n=1
∞
0 ∈ − n1 , n pentru orice n ∈ N∗ este suficient să arătăm că
1
− n1 , n1
T
⊂ {0} . Fie
n=1
∞
− n1 , n1 . Atunci − n1 ≤ a ≤ n1 , de unde na ≤ 1 şi na ≥ −1, pentru orice n ∈ N∗ .
T
a∈
n=1
Dacă presupunem că a > 0 atunci, utilizând din nou Proprietatea lui Arhimede pentru a
şi 1, ajungem la o contradicţie. Deci a ≤ 0. Dacă presupunem că a < 0 atunci, utilizând
Proprietatea lui Arhimede pentru −a şi 1, obţinem că există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât −an > 1
ceea ce contrazice faptul că na ≥ −1 pentru orice n ∈ N∗ . Aşadar a = 0.
Pentru cea de a doua afirmaţie observăm că
∞ \ ∞
\ 1 1 1 1
{0} = − , ⊃ − , ⊃ {0},
n=1
n n n=1
n n
deci
∞
\ 1 1
− , = {0}.
n=1
n n
Exerciţiul 1.15 Fie ∅ =

̸ A ⊂ B ⊂ R mulţimi mărginite. Au loc următoarele inegalităţi:
inf B ≤ inf A ≤ sup A ≤ sup B.
Întrucât A şi B sunt submulţimi nevide şi mărginite ale lui R, din Axioma Cantor-
Dedekind şi Teorema de existenţă a marginii inferioare există inf A = α ∈ R, inf B =
β ∈ R, sup A = a ∈ R şi sup B = b ∈ R. Arătăm că β ≤ α. Prin definiţie, inf B este
minorant pentru B şi, cum A ⊂ B, inf B este minorant şi pentru A. Dar inf A este cel
mai mare minorant al lui A, deci inf B ≤ inf A. Analog se arată că sup A ≤ sup B, ı̂n
timp ce inegalitatea inf A ≤ sup A este evidentă.
Problema 1.8 Fie ∅ = ̸ A, B ⊂ R.

(i) Presupunem că A şi B sunt majorate. Atunci există a, b ∈ R astfel ı̂ncât x ≤ a
pentru orice x ∈ A şi y ≤ b pentru orice y ∈ B. Fie z ∈ A + B. Atunci există x ∈ A
şi y ∈ B astfel ı̂ncât z = x + y. Evident rezultă că z ≤ a + b. Cum z este arbitrar ı̂n
A + B obţinem că mulţimea A + B este majorată. Mai departe, fie α = sup A ∈ R,
β = sup B ∈ R. Arătăm că sup (A + B) = α + β utilizând Teorema de caracterizare a
marginii superioare. Fie z ∈ A + B. Similar cu ceea ce am demonstrat mai sus, cum
sup A = α, sup B = β rezultă că z ≤ α + β. Fie ε > 0. Atunci există xε ∈ A, yε ∈ B
astfel ı̂ncât xε + 2ε > α şi yε + 2ε > β, de unde rezultă că există zε = xε + yε ∈ A + B astfel
ı̂ncât zε + ε > α + β. Deci α + β verifică cele două condiţii din Teorema de caracterizare
a marginii superioare, deci sup (A + B) = α + β.
(ii) Se arată analog.
Problema 1.9 Fie f, g : R → R, ∅ = ̸ X ⊂ R şi x ∈ X.

Metoda 1:
Fie A = {f (x) + g (x) | x ∈ X}. Evident, A ⊂ f (X) + g (X) . Atunci, conform Pro-
blemei 1.8 şi Exerciţiului 1.15 avem:
inf (f (X) + g (X)) = inf f (X) + inf g (X) ≤ inf A ≤ sup A

≤ sup (f (X) + g (X)) = sup f (X) + sup g (X) .
Metoda 2:
Fie u ∈ X. Evident inf {f (x) | x ∈ X} ≤ f (u) şi inf {g (x) | x ∈ X} ≤ g (u) , deci
inf {f (x) | x ∈ X} + inf {g (x) | x ∈ X} ≤ f (u) + g (u) pentru orice u ∈ X, de unde
rezultă că
inf {f (x) | x ∈ X} + inf {g (x) | x ∈ X} ≤ inf {f (x) + g (x) | x ∈ X}

≤ sup {f (x) + g (x) | x ∈ X} .
Ultima inegalitate rezultă ı̂n mod analog.

Pentru
1 a dovedi 1că inegalităţile pot fi stricte, considerăm următorul exemplu: fie
X = 2 , 1 , f (x) = x , g (x) = x. Atunci
1 3
inf f (X) + inf g (X) = 1 + = ,
2 2
inf (f (x) + g (x)) = 2,

x∈X
sup f (X) + sup g (X) = 2 + 1 = 3

şi
5
sup (f (x) + g (x)) = .
x∈X 2
Exerciţiul 1.16 Fie ∅ = ̸ A, B ⊂ R mulţimi mărginite. Atunci, din Axioma Cantor-

Dedekind şi Teorema de existenţă a marginii inferioare există inf A = α ∈ R, inf B = β ∈
R, sup A = a ∈ R şi sup B = b ∈ R.
(i) Presupunem fără a restrânge generalitatea că max {a, b} = a. Fie x ∈ A ∪ B. Dacă
x ∈ A atunci x ≤ a. Dacă x ∈ B atunci x ≤ b ≤ a, deci x ≤ max {a, b} , pentru orice
x ∈ A ∪ B. Fie ε > 0. Atunci există xε ∈ A astfel ı̂ncât xε > a − ε. Cum A ⊂ A ∪ B rezultă
că există xε ∈ A ∪ B astfel ı̂ncât xε > a − ε. Rezultă deci că sup (A ∪ B) = max {a, b} .
(ii) Analog cu punctul (i).
(iii) Utilizând Exerciţiul 1.15, cum A ∩ B ⊂ A, B avem că sup (A ∩ B) ≤ sup A şi
sup (A ∩ B) ≤ sup B, de unde sup (A ∩ B) ≤ min {sup A, sup B} .
(iv) Analog cu punctul (iii).
Problema 1.10 Presupunem prin reducere la absurd că mulţimea

√ A admite supremum
2
in Q, adică există sup A = a ∈ Q. Dacă a = 2 atunci a = ± 2 ∈ / Q.
∗ 2
Presupunem că a < 2. Determinăm n ∈ N astfel ı̂ncât a + n1 < 2, ceea ce e
2
1 1
echivalent cu (2 − a2 ) n2 − 2an − 1 > 0. Avem: ∆ = 8, n1 = − √2+a < 0, n2 = √2−a > 0.
2
Considerăm n0 = [n2 ] + 1 > n2 . Atunci a + n10 < 2, a + n10 ∈ Q, deci a + n10 ∈ A.
Totuşi a + n10 > a = sup A, ceea ce este o contradicţie.
Presupunem că a2 > 2. Evident, a > 0 ı̂ntrucât A conţine elemente strict pozitive (de
exemplu, 1 ∈ A). Fie c = a2 + a1 ∈ Q. Cum a > 0 şi c > 0, avem:
2
a2

2 1 a 1
c ≥ 2 ⇐⇒ + 2 + 1 ≥ 2 ⇐⇒ − ≥ 0,
4 a 2 a
de unde x2 ≤ 2 ≤ c2 pentru orice x ∈ A. Atunci, pentru orice x ∈ A avem x ≤ c, deci c

este majorant pentru A. În plus, cum a2 > 2 şi
a 1 1 a
c < a ⇐⇒ + < a ⇐⇒ < ⇐⇒ 2 < a2 ,
2 a a 2
avem c < a, ceea ce contrazice faptul că a este cel mai mic majorant pentru mulţimea A.
În concluzie, mulţimea A nu admite supremum in Q.
Problema 1.11 Fie a, b ∈ R, a < b, f : [a, b] → [a, b] o funcţie crescătoare. Atunci

f (x) ∈ [a, b] pentru orice x ∈ [a, b] . Fie mulţimea E = {x ∈ [a, b] | x ≤ f (x)}. Evident,
a ∈ E, deci E ̸= ∅. Cum E ⊂ [a, b] avem că E este o mulţime mărginită. Aplicând
Axioma Cantor-Dedekind obţinem că există sup E = x ∈ R. Demonstrăm că x este
punctul căutat. Cum E ⊂ [a, b] , conform Exerciţiului 1.15 rezultă că a ≤ x ≤ b. Cum
x ≥ x pentru orice x ∈ E şi f este crescătoare avem că f (x) ≥ f (x) ≥ x pentru orice
x ∈ E. Aşadar f (x) este un majorant pentru E, deci x = sup E ≤ f (x). Utilizând
din nou monotonia funcţiei f deducem că f (x) ≤ f (f (x)) , de unde f (x) ∈ E, deci
f (x) ≤ x = sup E. Aşadar f (x) = x ∈ [a, b] .
Afirmaţia nu rămâne adevărată dacă f este descrescătoare. Pentru a observa acest
fapt considerăm următorul exemplu: f : [0, 1] → [0, 1] ,
1

1 − x, dacă x ∈ [0, )
2
f (x) = 1 x
1
2
− 2
, dacă x ∈ 2
, 1 .
f este descrescătoare. Fie u, v ∈ [0, 1] , u < v.

Arătăm, cu ajutorul definiţiei, că
Dacă u, v ∈ [0, 21 ) sau u, v ∈ 12 , 1 , atunci f (u) > f (v) ı̂n virtutea monotoniei funcţiei
de gradul I.
Dacă u ∈ [0, 21 ) şi v ∈ 12 , 1 , atunci

1 v 1 v
f (u) > f (v) ⇐⇒ 1 − u > − ⇐⇒ + > u,
2 2 2 2
1 1
ceea ce este adevărat (u < 2
< 2
+ v2 ).
Pe de altă parte, demonstrăm că ecuaţia f (x) = x nu are soluţii ı̂n [0, 1]. Într-adevăr,
dacă presupunem prin reducere la absurd că există x ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât f (x) = x atunci
distingem două situaţii:
1
– dacă x ∈ [0,
1 2 ) atunci obţinem 1 − x = x, adică x = 21 ∈
/ [0, 21 );
– dacă x ∈ 2 , 1 atunci 12 − x2 = x, adică x = 13 ∈/ 21 , 1 .
2.2 Şiruri şi serii de numere reale

2.2.1 Şiruri de numere reale
Exerciţiul 2.1 Fie an = 2n+5 3 5
/ V1 ⇐⇒ 2n+5 ≥ 52 sau

n+1
şi V1 = ,
2 2
. Avem: an ∈ n+1
2n+5
n+1
≤ 32 ⇐⇒ n ≤ 5 sau n ≤ −7 ⇐⇒ n ≤ 5, aşadar a0 , a1 , a2 , a3 , a4 , a5 ∈ / V1 .
19 21

Fie V2 = 10 , 10 . Similar, an ∈/ V2 ⇐⇒ n ≤ 29, aşadar a0 , a1 , ..., a29 ∈ / V2 . În plus,
3 5 19 21

,
2 2
∈ V (2), ,
10 10
∈ V (2) şi a n → 2, deci pentru i ∈ {1, 2} există nVi ∈ N astfel ı̂ncât
pentru orice n ≥ nVi , xn ∈ Vi .
Problema 2.1 (i) Cum α este majorant pentru A, pentru a demonstra că α coincide cu
sup A este suficient să arătăm că satisface a doua condiţie din Teorema de caracterizare
a marginii superioare. Fie ε > 0. Cum xn → α, din Propoziţia de caracterizare cu ε a
limitei unui şir numeric există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε ,
α − ε < xn < α + ε.
Având ı̂n vedere că (xn )n∈N ⊂ A, prima inegalitate de mai sus este exact condiţia căutată.
(ii) Se raţionează similar.
n+2
Exerciţiul 2.2 (i) Ţinând cont de Problema 2.1, cum n+1 > 1 pentru orice n ∈ N şi
n+2 n+2 n+2
n+1
→ 1 avem inf n+1 = 1. Apoi, cum n+1 ≤ 2 pentru orice n ∈ N şi
n∈N

n+2
2 = x0 ∈ |n∈N
n+1
n+2
avem sup n+1 = 2.
n∈N
n
(ii) Cum n1 n(−1) + sin nπ
2
≤ 2 pentru orice n ∈ N şi

1 (−1)n nπ
2 = y1 ∈ n + sin | n ∈ N∗
n 2
1 (−1)n 1 (−1)n
+ sin nπ + sin nπ pentru orice n ∈ N∗ şi

atunci sup n
n 2
= 2. Apoi, −1 ≤ n
n 2
n∈N∗
1 1 (−1)n
+ sin nπ

y4n+3 = (4n+3)2
− 1 → −1, deci inf∗ n
n 2
= −1.
n∈N
2n
(iii) Observăm că 1 + 2n+1
→ 2 şi
1 + (−1)n n 1+1
+ < + 1 = 2, ∀n ∈ N,
2 n+1 2
n o
1+(−1)n n
deci sup 2
n
+ n+1 = 2. Apoi 21 = z1 ∈ 1+(−1)
2
+ n
n+1
| n ∈ N . Dar z0 = 1, iar
n∈N
1+(−1)n
pentru n ≥ 1, 12 ≤ n+1
n
şi 0 ≤ 2
, deci 1
2
≤ zn pentru orice n ∈ N. Prin urmare,
n

inf 1+(−1)
2
n
+ n+1 = 12 .
n∈N
Exerciţiul 2.3 (i) Avem de eliminat o nedeterminare de tip ∞ − ∞. Amplificând cu

expresia conjugată obţinem
√ √ 2n + 3 − (2n + 1)
lim 2n + 3 − 2n + 1 = lim √ √
n→∞ n→∞ 2n + 3 + 2n + 1
2
= lim √ √ = 0.
n→∞ 2n + 3 + 2n + 1
(ii) Cum numărul de termeni ai sumei este variabil (depinde de n), nu putem trece
la limită termen cu termen. Prin urmare, aducem expresia dată la o formă mai simplă.
Grupând corespunzător termenii şi apoi aplicând formula pentru suma unei progresii
geometrice avem
3 − 2 32 − 22 3n − 2n
+ + ... +
5 52 n
5 n
n
3 3 2 2
= 1− − 1− ,
2 5 3 5
deci
n n
3 − 2 32 − 22 3n − 2n

3 3 2 2
lim + + ... + = lim 1− − 1−
n→∞ 5 52 5n n→∞ 2 5 3 5
3 2 5
= − = .
2 3 6
(iii) Numărul de factori ai produsului este variabil (depinde de n) şi, din nou, nu putem
trece la limită termen cu termen. Aducem expresia dată la o formă mai simplă. Avem
√ 2√
2 √
2n lim ( 1 + 1 +...+ 21n ) lim (1− 1 )
lim 3 3... 3 = 3n→∞ 2 22 = 3n→∞ 2n = 3.
n→∞
∞
(iv) Avem nedeterminări de tip ∞ formate cu exponenţiale. În vederea eliminării lor,
se scoate ı̂n factor exponenţiala cu baza mai mare, pentru a se obţine, prin raport, o
exponenţială cu bază subunitară, a cărei limită este 0. Din acest motiv, avem o discuţie
după valorile lui a > 0.
Dacă a ∈ (0, 2) , atunci
!
3n 2n 3n 2n

lim − = lim n − n
3n a3n + 1 2n a2n + 1

n→∞ an + 3 n an + 2 n n→∞
!
1 1
= lim n − n = 0.
n→∞ 1 + a3 1 + a2
Dacă a = 2, atunci avem

!
3n 2n 3n

1 1 1
lim − = lim 2 n
− =1− = .
n→∞ 2n + 3n 2n + 2n n→∞ 3n 3
+1 2 2 2
Dacă a ∈ (2, 3) atunci

2 n
!
3n 2n 3n an

a
lim − = lim a n
− n = 1 − 0 = 1.
+ a2

n→∞ an + 3 n an + 2 n n→∞ 3n 3
+1 an 1
Dacă a = 3 atunci
n !
3n 2n 3n 23

1 1 1
lim − = lim − n 2
n = − 0 = .
n→∞ 3n + 3n 3n + 2n n→∞ 2 3 1+ 3 2 2
În sfârşit, dacă a > 3, avem

3 n 2 n
!
3n 2n

a a
lim − = lim n − n = 0.
n→∞ an + 3 n an + 2 n n→∞ 1 + a3 1 + a2
(v) Cum
n (n + 1) (2n + 1)
12 + 22 + ... + n2 = , ∀n ∈ N∗ ,
6
avem
12 + 22 + ... + n2 n (2n + 1) 1
lim 3
= lim 2 = .
n→∞ (n + 1) n→∞ 6 (n + 1) 3
(vi) Deoarece
1 · 3 + 2 · 4 + ... + n(n + 2) 1 + 22 + ... + n2 + 2(1 + 2 + ... + n)
=
n+1 n+1
n(n+1)(2n+1)
+ 2 n(n+1) 2n2 + 7n
= 6 2
= , ∀n ∈ N∗ ,
n+1 6
avem
1 · 3 + 2 · 4 + ... + n(n + 2) n(n + 2) 3n
lim − = lim = ∞.
n→∞ n+1 3 n→∞ 6
(vii) Pentru a elimina cee două nedeterminări de tip ∞ − ∞, amplificăm cu expresiile

conjugate şi avem:
√ √ √ √
n+2− n+1 2n + 2 + 2n + 1
ℓ = lim √ √ = lim √ √ .
n→∞ 2n + 2 − 2n + 1 n→∞ n+2+ n+1
Problema s-a redus la o nedeterminare de tip ∞∞
pe care o eliminăm scoţând ı̂n factor
puterea cea mai mare a lui n. Avem
√ q q q q
n 2 + n2 + 2 + n1 2 + n2 + 2 + n1 √
ℓ = lim √ q q = lim q q = 2.
n→∞ n→∞
n 1 + n2 + 1 + n1 1 + n2 + 1 + n1
(viii) Întrucât avem cazul de nedeterminare 1∞ , formăm limita fundamentală

1
lim (1 + x) x = e.
x→0
Atunci, notând √ √
n2 + n + 1 n − 1 + n2 + n + 1
θ (n) = ,
−3n
avem
n √ !n
n−1 n − 1 − n2 + n + 1
lim √ = lim 1+ √
n→∞ 2
n +n+1 n→∞ n2 + n + 1
!n
(n − 1)2 − (n2 + n + 1)
= lim 1 + √ √
n→∞ n − 1 + n2 + n + 1 n2 + n + 1
n
θ(n) ! θ(n)
1
= lim 1+
n→∞ θ (n)
lim √ −3 √
n→∞
lim n 1+ n 2 (
1 + 1 1− 1 +
n
1+ 1
1+ n
n2
) 3
= e− 2 .
n
= en→∞ θ(n) = e
De asemenea, putem calcula limita pornind şi de la observaţia:
n 2 n
n−1 n − 2n + 1 2
√ = .
n2 + n + 1 n2 + n + 1
Astfel avem
n n
n2 − 2n + 1 2

n−1
lim √ = lim
n→∞ n2 + n + 1 n→∞ n2 + n + 1
2
  −3n
n2−3n
+n+1 2(n2 +n+1)
−3n
= lim  1 + 2 
n→∞ n +n+1
−3n2
lim 3
= en→∞ 2(n2 +n+1) = e− 2 .
(ix) Utilizând din nou formula pentru suma unei progresii geometrice şi formând limita
1
fundamentală lim (1 + x) x = e, avem
x→0
n
3n −2n !−( 32 )
1 1 1 −1 lim −( 3 )
n
lim + 2 + ... + n = lim 1+ n = en→∞ 2 = 0.

n→∞ 2 2 2 n→∞ 2
(x) Are loc n n

2n + (−3)n 2 3
lim = lim + − = 0.
n→∞ 4n n→∞ 4 4
(xi) Metoda 1:
sin x n2
Formând limitele fundamentale lim = 1 şi lim n = 0, avem
x→0 x n→∞ 2
π sin 2πn πn2

lim n2 sin = lim = 0.
n→∞ 2n n→∞ 2πn 2n
Metoda 2: Pornim de la inegalitatea din Exerciţiul 1.12 (iii). Avem, pentru orice n ∈ N∗ ,
π πn2
0 < n2 sin ≤ .
2n 2n
πn2
Apoi, cum lim n = 0, din Teorema cleştelui obţinem că
n→∞ 2
π
lim n2 sin = 0.
n→∞ 2n
Exerciţiul 2.4 Fie a, b, c ∈ R. Avem

r !
√ b c
ℓ1 = lim n an + n2 + bn + c = lim n2 a+ 1+ + 2 = [∞ · (a + 1)].
n→∞ n→∞ n n
Atunci, dacă a < −1, ℓ1 = −∞, iar dacă a > −1, ℓ1 = +∞.
Presupunem acum că a = −1. Avem
√ bn + c
ℓ1 = lim n −n + n2 + bn + c = lim n √
n→∞

n→∞ n2 + bn + c + n
b + nc  ∞ dacă b > 0
= lim n q = −∞ dacă b < 0
n→∞
1 + nb + nc2 + 1  2c , dacă b = 0.
Mai departe determinăm cea de a doua limită. Avem:

√ √ √
ℓ2 = lim a n+b n+1+c n+2
n→∞
r r !
√ 1 2
= lim n a + b 1 + + c 1 + = [∞ · (a + b + c)].
n→∞ n n

∞ sgn (a + b + c) , dacă a + b + c ̸= 0
=
0, dacă a + b + c = 0.
Atunci, dacă a + b + c ̸= 0, atunci ℓ2 = ∞ · sgn (a + b + c) .

Să presupunem că a + b + c = 0, adică a = −b − c. Avem:
h √ √ √ √ i
ℓ2 = lim b n+1− n +c n+2− n
n→∞

b 2c
= lim √ √ +√ √ = 0.
n→∞ n+1+ n n+2+ n
Exerciţiul 2.5 Putem scrie

√ √
α −2n − 7 n2 + 4n + 3 − n2 + 4n + 4
lim xn = lim n 2 √
n→∞ n→∞ n + 7n + 12 n2 + 5n + 6
−2n − 7 −1
= lim nα 2 √ √ √
n→∞ n + 7n + 12 n + 5n + 6 n + 4n + 3 + n2 + 4n + 4
2 2
−2 − n7 −1
= lim nα−3
1 + n7 + n122 1 +
q q q
n→∞ 5 6 4 3 4 4
n
+ n2
1+ n
+ n2
+ 1+ n
+ n2

 ∞, dacă α > 3
= 1, dacă α = 3
0, dacă α < 3.

Aşadar, (xn ) este convergent dacă şi numai dacă α ≤ 3.
Exerciţiul 2.6 Avem

√ n+1
lim nk −n + n2 + n + 1 = lim nk √
n→∞ n→∞ n2 +n+1+n 
n+1  ∞, dacă k > 0
= lim nk q = 1
2
, dacă k = 0
n→∞
n 1 + n1 + n12 +1 
0, dacă k < 0.
Rezultă că (xn ) este convergent şi lim xn ̸= 0 pentru k = 0.

n→∞
Exerciţiul 2.7 Conform Exerciţiului 2.4

lim an = 1 ⇐⇒ x = 0, y = 2 şi z = −1,
n→∞
de unde rezultă că √

an = n n2 + 2 − n , n ∈ N∗ .
ln(1+x)
Formând limita fundamentală lim x
= 1 avem:
x→0

α α ln (1 + an − 1)
lim n ln an = lim n (an − 1) = lim nα (an − 1)
n→∞ n→∞ an − 1 n→∞
√ n4 + 2n2 − n4 − 2n2 − 1
= lim nα n n2 + 2 − n2 + 1 = lim nα √

n→∞ n→∞ n n2 + 2 + (n2 + 1)
−1 1 nα
= lim nα q = lim − 2
n→∞
n2 1 + n22 + 1 + n12 2 n→∞ n

 −∞, dacă α > 2
= − 12 , dacă α = 2
0, dacă α < 2.

Aşadar, dacă lim an = 1 atunci există şi este unic α = 2 astfel ı̂ncât lim nα ln an = − 21 .
n→∞ n→∞
Problema 2.2 (i) Metoda 1: Cum şirurile sunt cu termeni strict pozitivi, putem studia
monotonia lor comparând raportul a doi termeni consecutivi cu 1. Utilizând inegalitatea
lui Bernoulli (a se vedea Exerciţiul 1.12 (iv)) obţinem:
n+2 n+1 n+1
n+1
n2 + 2n

xn+1 n+1 n(n + 2) n+1 n+1
= n+1 n = =
xn n
(n + 1)2 n n2 + 2n + 1 n
n+1
−1 n+1 1 n+1
= 1+ 2 > 1− = 1, ∀n ∈ N∗ .
(n + 1) n n+1 n
Menţionăm că pentru aplicarea inegalităţii lui Bernoulli am folosit şi faptul, uşor de
−1 ∗
verificat, că (n+1)2 > −1 pentru orice n ∈ N . Similar, pentru şirul (yn ) avem
n+1 n+1
n2 + 2n + 1

yn n+1 1 n+1
= 2
= 1+ 2
yn+1 n + 2n n+2 n + 2n n+2
3 2

n+1 n+1 n + 4n + 4n + 1
> 1+ 2 = > 1, ∀n ∈ N∗ .
n + 2n n + 2 n3 + 4n2 + 4n
Aceste calcule arată că (xn ) este strict crescător şi (yn ) este strict descrescător.
Metoda 2: Din inegalitatea mediilor (a se vedea Exerciţiul 1.10) pentru numerele
distincte două câte două ai = 1 + n1 , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n} (unde n ∈ N∗ ) şi
an+1 = 1, respectiv pentru bi = 1 + n−1 1
pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n} (unde n ∈ N∗ \ {1})
şi bn+1 = 1 obţinem:
s n
n 1 + n1 + 1

1 1
n+1
1+ < =1+ , ∀n ∈ N∗
n n+1 n+1
şi
s n s n
n+1 1 n+1 1
< n+1
1+ ⇐⇒ < n+1
1+ , ∀n ∈ N∗ \ {1} ,
n 1+ 1 1 + 1 n−1 n n−1
n−1
adică
xn < xn+1 , ∀n ∈ N∗ şi yn < yn−1 , ∀n ∈ N∗ \ {1} ,
de unde rezultă că (xn ) este strict crescător şi (yn ) este strict descrescător.
Metoda 3: Fie x
1
f : [1, ∞] → R, f (x) = 1 + .
x
Atunci, cum f este derivabilă pe domeniul de definiţie (prin operaţii şi compuneri cu
funcţii elementare), avem
′ − x12

x ′ 1
′ ln(1+ x1 ) x ln(1+ x1 ) x ln(1+ x1 )
f (x) = e = e = ln 1 + +x e
x 1 + x1

1 1 1
= ln 1 + − ex ln(1+ x ) .
x x+1
Fie h : [1, ∞) → R, h (x) = ln 1 + x1 − x+1 1

, funcţie care este, la rândul ei, derivabilă
prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare. Derivând obţinem
− x12 1 1
h′ (x) = 1 + 2 = − < 0, ∀x ≥ 1,
1+ x (x + 1) x (x + 1)2
deci h este strict descrescătoare. Prin urmare, h (x) > lim h (x) = 0, pentru orice
x→∞
x ≥ 1, aşadar f ′ (x) > 0 pentru orice x ≥ 1. În concluzie, f este strict crescătoare, deci
f (n) < f (n + 1) , pentru orice n ∈ N∗ , adică xn < xn+1 , pentru orice n ∈ N∗ .
Analog se demonstrează că (yn ) este strict descrescător, considerând funcţia
x+1
1
g : [1, ∞) → R, g (x) = 1 + .
x
(ii) Observăm că yn = 1 + n1 xn > xn , pentru orice n ≥ 1. Utilizând această inegali-

tate şi monotonia demonstrată la punctul (i) deducem că
x1 < x2 < ... < xn < yn < yn−1 < ... < y2 < y1 , ∀n ≥ 1,
deci (xn ) şi (yn ) sunt mărginite de valorile reale x1 şi y1 . Aşadar, utilizând Teorema lui
Weierstrass de convergenţă pentru şiruri, avem că (xn ) şi (yn ) sunt convergente. Folosind
din nou relaţia yn = 1 + n1 xn (n ≥ 1) obţinem că lim yn = lim xn .
n→∞ n→∞
(iii) Din monotonia şirurilor, cum (xn ) şi (yn ) sunt convergente deducem că
n n+1
1 1
1+ < lim xn = lim yn < 1 + , ∀n ∈ N∗ ,
n n→∞ n→∞ n
adică are loc inegalitatea dorită.
(iv) Aplicând inegalitatea de la punctul (iii) pentru n = 1 şi n = 5, avem
46656
x1 = 2 < e < y 5 = ,
15625
de unde rezultă că
2 < e < 3.
Problema 2.3 Este clar că (zn ) este strict crescător, deci, ı̂n particular, mărginit inferior
de z1 = 2. n
Fie n ∈ N∗ şi xn = 1 + n1 . Din formula binomului lui Newton avem că
i−1
Q
n n (n − j)
X 1 X j=0
xn = Cni =1+
i=0
ni i=1
i!ni
i−1
j
Q
n 1− n n
X j=1 X 1
=1+1+ <1+1+ = zn , ∀n ∈ N∗ .
i=2
i! i=2
i!
Deci
xn < zn , ∀n ≥ 2. (2.4)
Mai departe, ţinând cont de cele de mai sus şi fixând k ∈ N \ {0, 1} avem
i−1 i−1
j j
Q Q
n 1− n k 1− n
X j=1 X j=1
xn = 1 + 1 + >1+1+ , ∀n > k
i=2
i! i=2
i!
şi trecând la limită deducem că

1 1
e≥1+1+ + ... + , ∀k ≥ 2.
2! k!
Cum k ≥ 2 a fost ales arbitrar, iar z1 = 2, rezultă că
e ≥ zn , ∀n ∈ N∗ . (2.5)
Aşadar, (zn ) este mărginit şi superior, deci este mărginit. Din Teorema lui Weierstrass
de convergenţă pentru şiruri obţinem convergenţa lui (zn ). Amintindu-ne că (xn ) este
convergent şi lim xn = e, apoi trecând la limită ı̂n relaţiile (2.4) şi (2.5), deducem că
lim zn = e.
Exerciţiul 2.8 Arătăm că

1 1
< ln (n + 1) − ln n < , ∀n ∈ N∗ . (2.6)
n+1 n
Fie n ∈ N∗ .
Metoda 1: Din Problema 2.2 (iii), prin logaritmare, obţinem

1 1
n ln 1 + < 1 < (n + 1) ln 1 + , ∀n ∈ N∗ .
n n
de unde rezultă că are loc inegalitatea dorită.
Metoda 2: Fie f : [n, n + 1] → R, f (x) = ln x. Din Teorema lui Lagrange obţinem
că există cn ∈ (n, n + 1) astfel ı̂ncât

1 1 1
ln (n + 1) − ln n = ∈ , ,
cn n+1 n
de unde se obţine inegalitatea dorită.
Mai departe, considerăm un = 1 + 21 + ... + n1 şi vn = un − ln n, n ∈ N∗ . Din (2.6) avem
1
< ln 2 < 1,
2
1 1
< ln 3 − ln 2 < ,
3 2
...
1 1
< ln (n + 1) − ln n < .
n+1 n
Aşadar, prin sumare,

1 1 1
+ ... + < ln (n + 1) < un , ∀n ∈ N∗ .
2 3 n+1
şi cum lim ln (n + 1) = ∞ deducem că lim un = ∞.
n→∞ n→∞
Pentru a studia monotonia lui (vn ) evaluăm diferenţa vn+1 − vn . Utilizând din nou
relaţia (2.6) avem
1
vn+1 − vn = − ln (n + 1) + ln n < 0, ∀n ∈ N∗ .
n+1
deci (vn ) este strict descrescător. Prin urmare, vn ≤ v1 = 1 pentru orice n ∈ N∗ .
În continuare arătăm că (vn ) este mărginit inferior. Avem (folosind şi faptul, demon-
strat mai sus, că ln (n + 1) < un , pentru orice n ≥ 1)

1
vn = [un − ln (n + 1)] + ln (n + 1) − ln n > ln 1 + > 0, ∀n ∈ N∗ .
n
În consecinţă, (vn ) este şi mărginit inferior, şi superior şi totodată este monoton, deci (vn )
este convergent (pe baza Teoremei lui Weierstrass de convergenţă pentru şiruri ).
Limita şirului (vn ) se notează c şi se numeşte constanta lui Euler.
Exerciţiul 2.9 Studiem monotonia şirurilor date, care sunt toate cu termeni strict po-
zitivi. Avem:
an+1 2
= ≤ 1, ∀n ∈ N∗ ,
an n+1
10 n
xn+1 1 + n1 1 + n1 e
= ≤ < < 1, ∀n ≥ 10,
xn 10 10 10
√ √ √ √
yn+1 n+2− n+1 n+1+ n
= √ √ =√ √ < 1, ∀n ∈ N,
yn n+1− n n+2+ n+1
deci (an )n∈N∗ este descrescător şi (xn )n≥10 , (yn )n∈N sunt strict descrescătoare.
Pe baza monotoniei, deducem că toate cele trei şiruri sunt mărginite superior, iar pe
baza pozitivităţii sunt mărginite inferior. Deci, cele trei şiruri sunt convergente.
În plus, cum lim an+1 = 0 < 1, lim xxn+1 = 101
< 1, aplicând Criteriul raportului
n→∞ an n→∞ n
pentru şiruri avem lim an = lim xn = 0. Mai departe,

n→∞ n→∞
1
lim yn = lim √ √ = 0.
n→∞ n→∞ n+1+ n
Exerciţiul 2.10 Termenii şirului (an ) sunt strict pozitivi, deci şirul este mărginit inferior.
Evaluând raportul
an+1 2n + 1
= < 1, ∀n ∈ N∗ ,
an 3 (n + 1)
obţinem că (an ) e strict descrescător şi an ≤ a1 = 13 pentru orice n ∈ N∗ . Deci (an ) este
convergent. În plus, cum
2n + 1 2
lim = < 1,
n→∞ 3 (n + 1) 3
aplicând Criteriul raportului pentru şiruri avem lim an = 0.
n→∞
Pentru a determina limita lui (an ) putem folosi şi următoarea evaluare, bazată pe
inegalitatea 2k−1
3k
< 32 pentru orice k ∈ N∗ :
1 · 3 · 5 · ... · (2n − 1) 1 · 3 · 5 · ... · (2n − 1)

0 < an = n
=
3 · 1 · 2 · 3 · ... · n 3 · (3 · 2) · (3 · 3) · ... · (3 · n)
n
1 3 5 2n − 1 2
= ... < , ∀n ∈ N∗ .
369 3n 3
2 n

Cum 3
→ 0, din Criteriul majorării deducem că lim an = 0.
n→∞
Exerciţiul 2.11 (i) Avem:

√
2n n
√
 
n2 −n+1 2
n −n+1
n
n2 + n + 1

2n 2n
lim = lim  1+ 
n→∞ n2 − n + 1 n→∞ 2
n −n+1
√
2n n
lim
= en→∞ n2 −n+1 = e0 = 1.
(ii) Fie a, b > 0. Dacă a = b atunci
2an + bn 3an 3
lim = lim = .
n→∞ 3an + 4bn n→∞ 7an 7
Dacă a > b atunci
n n
2an + bn an 2 + ab n 2 + ab 2
lim = lim b n = lim n = .
n→∞ 3 + 4 b

n→∞ 3an + 4bn n→∞ an 3 + 4 n 3
a a
Dacă a < b atunci

a n

2an + bn 2 b
+1 1
lim = lim a n
= .
n→∞ 3an + 4bn n→∞ 3 +4 4
b
(iii) Avem o nedeterminare de tip ∞0 pe care o eliminăm folosind scrierea

1
1 1
= e n2 +6n+7 (
2

n2 +6n+7 ln(n2 +5n+6) n2 +6n+7 ln n2 +5n+6)
n + 5n + 6 =e .
Deci
1 (
ln n2 +5n+6 ) lim
(
ln n2 +5n+6 ) n2 +5n+6
2
= e0·1 = 1.

n2 +6n+7 n2 +5n+6 n2 +6n+7
lim n + 5n + 6 = lim e n2 +6n+7 = en→∞
n→∞ n→∞
(iv) Formal, avem o expresie care, prin trecere la limită ar conduce la (∞ − ∞)∞ .
Pentru a o reduce la una dintre nedeterminările
√ standard
√ amplificăm
√ √ cu expresia
√ conjugată
3 3 2 3 3 2
a parantezei (conjugata unei expresii de tip a − b este a + ab + b ). Avem:
3
 n
√
3
n 2
3n − 2
ℓ = lim n − n3 − 3n2 + 2 = lim  q √

n→∞ n→∞ 2 3 3 2 2 3 3 2
n + (n − 3n + 2) + n n − 3n + 2
 n
n2 3 − n22

= [1∞ ].
 
= lim  q 
n→∞
q
2
 
n2 1 + 3 1 − n3 + n23 + 3 1 − n3 + n23

Deci
√
3
n
ℓ = lim 3 2
1 + (n − 1) − n − 3n + 2
n→∞
n((n−1)− √
3 3
n −3n2 +2)
√ 1
√
3
3 n3 −3n2 +2
= lim 1 + (n − 1) − n3 − 3n2 + 2 (n−1)−
n→∞
√
lim n((n−1)− 3 n3 −3n2 +2)
=e n→∞ .
Cum
√
3

lim n (n − 1) − n3 − 3n2 +2
n→∞
n (3n − 3)
= lim √ q
n→∞
(n − 1) + (n − 1) n − 3n + 2 + 3 (n3 − 3n2 + 2)2
2 3 3 2
3
= = 1,
3
deducem că ℓ = e.
2 n xn+1
, n ∈ N∗ . Cum lim 2

Exerciţiul 2.12 (i) Fie xn = n 3
= < 1, rezultă din
n→∞ xn 3
Criteriul raportului pentru şiruri că lim xn = 0. În plus, din Exerciţiul 2.3 (xi) avem că
n→∞
lim n2 sin 2πn = 0, deci
n→∞
n
2 2 π
lim n + n sin n = 0.
n→∞ 3 2
nn
(ii) Fie xn = n!
,n ∈ N∗ . Cum
n
(n + 1)n+1 n! 1 (n + 1)n

xn+1 1
lim = lim = lim (n + 1) = lim 1 + = e,
n→∞ xn n→∞ (n + 1)! nn n→∞ n + 1 nn n→∞ n
√
rezultă din Criteriul privind limita rădăcinii de ordin n că lim n xn = e.
n→∞
(iii) Fie xn = 2·5·...·(3n−1)

5·9·...·(4n+1)
, n ∈ N∗ . Cum lim xxn+1
n
3n+2
= lim 4n+5 = 3
4
< 1, rezultă din
n→∞ n→∞
Criteriul raportului pentru şiruri că lim xn = 0.
n→∞
(iv) Fie xn = 12 ln 2 + 31 ln 3 + ... + 1
n
ln n şi yn = n, n ∈ N \ {0, 1}. Cum
xn+1 − xn ln (n + 1)
lim = lim = 0,
n→∞ yn+1 − yn n→∞ n+1
rezultă din Criteriul lui Stolz-Cesàro că lim xynn = 0.
n→∞
n n 2
i i
, n ∈ N∗ . Cum
P P
(v) Fie xn = n2 +i
şi yn = n3 +i
i=1 i=1
i i i
≤ 2 ≤ 2
n2 +n n +i n +1
pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n} avem
n n
X i X i
2
≤ x n ≤ 2
, ∀n ∈ N∗ ,
i=1
n +n i=1
n +1
adică
n (n + 1) n (n + 1)
2
≤ xn ≤ , ∀n ∈ N∗ . (2.7)
2 (n + n) 2 (n2 + 1)
Observăm că
n (n + 1) n (n + 1) 1
lim = lim = ,
n→∞ 2 (n2 + n) n→∞ 2 (n2 + 1) 2
deci ţinând cont de inegalitatea (2.7) de mai sus şi aplicând Criteriul cleştelui, deducem
că lim xn = 21 . În mod analog, pornind de la inegalităţile
n→∞
i2 i2 i2
≤ ≤
n3 + n n3 + i n3 + 1
pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n} obţinem că lim yn = 13 .
n→∞
kn
(vi) Fie k ∈ N∗ \ {1} şi xn = 1
n ∈ N∗ . Observăm că xn = unk − un , pentru orice
P
n+i
,
i=1
n ∈ N∗ , unde (un ) este definit ı̂n Exerciţiul 2.8. Folosind şi şirul (vn ) din acelaşi exerciţiu,
avem
nk
xn = unk − ln (nk) − (un − ln n) + ln = vnk − vn + ln k, ∀n ∈ N∗ .
n
n→∞ n→∞
Conform Exerciţiului 2.8 vn → c, unde c este constanta lui Euler. Deci xn → c − c +
ln k = ln k.
(vii) Fie f : [0, 1] → R, f (x) = xex , ∆ = {0, n1 , n2 , ..., n−1
n
, 1} o diviziune a intervalului
1 2 n
[0, 1] şi Ξ = { n , n , ..., n } un sistem de puncte intermediare asociat. Avem: f este continuă
n→∞
pe [0, 1], deci integrabilă Riemann pe [0, 1] , ∥∆∥ = max |xi − xi−1 | = n1 → 0 şi
i∈1,n
n
P k
n n ke n
X X k k 1 k=1
S (f, ∆, Ξ) = f (ξk ) (xk − xk−1 ) = · en · = .
k=1 k=1
n n n2
Aşadar
n
P k
ke n Z 1 Z 1
k=1 x
lim = xe dx = xex |10 − ex dx = e − ex |10 = 1.
n→∞ n2 0 0
R1 n
(viii) Evident 0 sin xdx ≥ 0 pentru orice n ≥ 1. Mai mult, conform Exerciţiului 1.12,
sin x ≤ x, pentru orice x ∈ [0, 1] , deci şi sinn x ≤ xn pentru orice x ∈ [0, 1] , de unde
Z 1 Z 1
n 1 n→∞
sin xdx ≤ xn dx = → 0.
0 0 n+1
R1
Aşadar, aplicând din nou Criteriul cleştelui avem lim 0 sinn xdx = 0.
n→∞
Rπ n ∗
(ix) Fie An = 0 sin xdx, n ∈ N . Utilizând integrarea prin părţi şi formula funda-
2
mentală a trigonometriei avem:

Z π π
Z π
2 2
n−1 ′ n−1
An = sin x(− cos x) dx = − sin x cos x|0 + (n − 1)
2
sinn−2 x cos2 xdx
0 0
Z π Z π !
2 2
= (n − 1) sinn−2 xdx − sinn xdx , ∀n ≥ 3,
0 0
deci An = (n − 1) (An−2 − An ) , adică

n−1
An = An−2 , ∀n ≥ 3. (2.8)
n
Împărţim discuţia ı̂n două cazuri, după cum urmează.
Presupunem că n = 2p, p ∈ N∗ . Atunci, aplicând succesiv relaţia (2.8) avem:
2p − 1 2p − 3 3 (2p − 1)!! π
A2p = ... A2 = .
2p 2p − 2 4 (2p)!! 2
Conform Problemei 1.6
1 (2p − 1)!! 1
√ ≤ ≤√ , ∀p ∈ N∗ .
2 p (2p)!! 2p + 1
π (2p−1)!! p→∞
Ţinând cont din nou de Criteriul cleştelui obţinem că 2 (2p)!!
→ 0, de unde rezultă că
p→∞
A2p → 0.
Presupunem acum că n = 2p + 1, p ∈ N∗ . Este uşor de observat că A1 = 1. Avem:
2p 2p − 2 2 (2p)!!
A2p+1 = ... A1 = .
2p + 1 2p − 1 3 (2p + 1)!!
Aplicând din nou inegalitatea dată ı̂n Problema 1.6 avem că
√ √
p→∞ 2p + 1 2 p p→∞
0 ←− ≤ A2p+1 ≤ → 0,
2p + 1 2p + 1
p→∞
deci conform Criteriului cleştelui, A2p+1 → 0.
Arătăm că din lim A2p = 0 şi lim A2p+1 = 0 rezultă că lim An = 0. Folosim Propo-
p→∞ p→∞ n→∞
ziţia de caracterizare cu ε a limitei unui şir numeric. Fie ε > 0. Există p1ε , p2ε ∈ N∗ astfel
ı̂ncât pentru orice p ≥ p1ε ,
|A2p − 0| < ε,
şi pentru orice p ≥ p2ε ,
|A2p+1 − 0| < ε.
Pentru n ≥ max{2p1ε , 2p2ε + 1},
|An − 0| < ε.
Deci An → 0.
(n+1)(n+2)...(2n)
(x) Fie xn = nn
,n ∈ N∗ . Cum
−n !
xn+1 2 (2n + 1) 1 4
lim = lim 1+ = ,
n→∞ xn n→∞ n+1 n e
rezultă din Criteriul privind limita rădăcinii de ordin n că

√ 1pn 4
lim n
xn = lim (n + 1) (n + 2) ... (2n) = .
n→∞ n→∞ n e
(xi) Deoarece
√ √
lim sin n2 + 1π = lim sin n2 + 1π − πn
n→∞ n→∞
π2
= lim sin √ = 0,
n→∞ n2 + 1π + πn
avem √
lim sin n2 + 1π = 0.
n→∞
(xii) Conform Problemei 1.6 şi Criteriului cleştelui
1 3 2n − 1
lim ... = 0.
n→∞ 24 2n
(xiii) Fie a ∈ (0, 1) şi xn = a(a+1)...(a+n−1)

n!
, n ∈ N∗ . Similar cu Exerciţiul 1.12 (ii) se
arată că ln x ≤ x − 1, pentru orice x > 0. Avem:
a+1 a+n−1
ln xn = ln a + ln + ... + ln
2 n
a−1 a−1
≤a−1+ + ... +
2 n
1 1
= (a − 1) 1 + + ... + , ∀n ∈ N∗ .
2 n
1 n→∞
Conform Exerciţiului 2.8, 1 + 12 + ... + n
→ ∞, şi cum a ∈ (0, 1) , avem că

1 1
(a − 1) 1 + + ... + → −∞.
2 n
Atunci, utilizând inegalitatea de mai sus, conform Propoziţiei referitoare la treceri la

limită, rezultă că ln xn → −∞, de unde xn → 0.
(xiv) Cum f ′ este continuă pe compactul [0, 1] , din Teorema lui Weierstrass rezultă
că există M > 0 astfel ı̂ncât |f ′ (x)| ≤ M pentru orice x ∈ [0, 1] . Avem
Z 1 Z 1
n n n+1 1 n+1 ′
n x f (x) dx = x f (x) |0 − x f (x) dx
0 n+1 0
Z 1
n n+1 ′
= f (1) − x f (x) dx
n+1 0
şi
Z 1 Z 1 Z 1
n+1 ′ n+1 ′
x f (x) dx ≤ x |f (x)| dx ≤ M xn+1 dx
0 0 0
M n→∞
= → 0.
n+2
R1 n→∞ R1 n→∞
Aşadar, 0 xn+1 f ′ (x) dx → 0, deci n 0 xn f (x) dx → f (1) .
(xv) Fie a ∈ R. Din Teorema de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi avem că
na − 1 [na] na
< ≤ = a, ∀n ∈ N∗ .
n n n
na−1 [na]
Cum n
→ a, aplicând din nou Criteriul cleştelui deducem că lim = a.
n→∞ n
∗
(xvi) Fie k ∈ N .
Metoda 1: Folosind formula binomului lui Newton, avem:
k
1 1 1 1
1+ − 1 = Ck1 + Ck2 2 + ... + Ckk k .
n n n n
Atunci, cum numărul de termeni ai sumei este independent de n (sunt exact k termeni),
k !
1 1 1 n→∞
n 1+ − 1 = Ck1 + Ck2 + ... + Ckk k−1 → Ck1 = k.
n n n
r
−1
Metoda 2: Utilizând limita fundamentală lim (1+x)
x
= r, r ∈ R deducem că
x→0
1 k
( n)
1+ −1
k
lim n 1 + n1 − 1 = lim

1 = k.
n→∞ n→∞ n
Problema 2.4 Fie f o functie contină, descrescătoare şi nenegativă pe semiaxa [1, ∞) şi
Z n
xn = f (1) + f (2) + ... + f (n) − f (x) dx
1
∗
pentru orice n ∈ N . Evaluăm diferenţa xn+1 − xn . Avem:
Z n+1 Z n
xn+1 − xn = f (n + 1) − f (x) dx + f (x) dx
1 1
Z n+1
= f (n + 1) − f (x) dx, ∀n ∈ N∗ .
n
Cum f este descrescătoare, f (x) ≥ f (n + 1) , pentru orice x ∈ [n, n + 1] , de unde rezultă

că Z n+1
f (x) dx ≥ f (n + 1) ,
n
deci xn+1 − xn ≤ 0, pentru orice n ∈ N∗ , adică (xn )n∈N∗ este descrescător. În plus, din
monotonie obţinem că xn ≤ x1 = f (1) , pentru orice n ∈ N∗ . Pentru a obţine convergenţa
lui (xn ) este suficient să demonstrăm că acesta este mărginit inferior. Avem:
n−1
X Z k+1
xn = f (k) − f (x) dx + f (n) .
k=1 k
Utilizând din nou monotonia funcţiei f avem că f (x) ≤ f (k) , pentru orice x ∈ [k, k + 1]
R k+1
cu k ∈ 1, n − 1, deci 0 ≤ f (k) − k f (x) dx. Rezultă că xn ≥ f (n) ≥ 0, pentru orice
n ∈ N∗ . În concluzie, (xn ) este convergent.
Cazuri particulare:
• fie f : [1, ∞) → R, f (x) = x1 ; evident f e continuă şi f (x) ≥ 0 pentru orice x ≥ 1;

cum f este şi derivabilă şi f ′ (x) = − x12 < 0 obţinem că f este descrescătoare, deci
se verifică ipotezele problemei noastre. Aşadar şirul (xn ) dat prin
Z n
1 1 1 1 1
xn = 1 + + ... + − dx = 1 + + ... + − ln n, n ∈ N∗ ,
2 n 1 x 2 n
este convergent;
• fie f : [1, ∞) → R, f (x) = √1x ; similar cu funcţia de mai sus se verifică ipotezele
problemei şi pentru această funcţie; deci şirul (xn ) dat prin
Z n 1
1 1 1 1 1 x− 2 +1 n
xn = 1 + √ + ... + √ − √ dx = 1 + √ + ... + √ − 1 |
2 n 1 x 2 n −2 + 1 1
1 1 √
= 1 + √ + ... + √ − 2 n + 2, n ∈ N∗ ,
2 n

1 1 √
este convergent, de unde rezultă că şi şirul 1 + 2 + ... + n − 2 n
√ √ este con-
n∈N∗
vergent;
• fie f : [2, ∞) → R, f (x) = x ln1 x ; similar cu funcţia din primul caz particular, se
verifică ipotezele problemei şi pentru această funcţie; ı̂n plus
Z n
1
dx = ln (ln x) |n2 = ln (ln n) − ln (ln 2) ;
2 x ln x
aşadar şirul (xn ) dat prin
Z n
1 1 1
xn = + ... + − dx
2 ln 2 n ln n 2 x ln x
1 1
= + ... + − ln (ln n) + ln (ln 2) , n ∈ N \ {0, 1},
2 ln 2 n ln n
este convergent, de unde rezultă că şi şirul

1 1
1+ + ... + − ln (ln n)
2 ln 2 n ln n n∈N\{0,1}
este convergent.

Exerciţiul 2.13 Fie şirul (xn ) dat prin recurenţa xn+1 = 12 xn + xan , pentru orice
n ∈ N şi a, x0 > 0. Inductiv se√obţine că xn > 0 pentru orice n ∈ N. Aplicând inegalitatea
mediilor deducem că xn+1 ≥ a pentru orice n ∈ N. Aşadar,
1 a − x2n
xn+1 − xn = ≤ 0, ∀n ∈ N∗ ,
2 xn
de unde rezultă că (xn )n≥1 este descrescător, deci xn ≤ x1 pentru orice n ∈ N∗ . Prin
√
urmare, (xn ) este convergent, deci există lim xn = l ∈ R. În plus, cum xn+1 ≥ a
√ n→∞
pentru orice n ∈ N avem l ≥ a > 0. Atunci, trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă
obţinem
l + al
l= ,
2
√
de unde, cum l > 0, rezultă că l = a.
Exerciţiul 2.14 Pentru fiecare subpunct al acestui exerciţiu, pentru a demonstra convergenţa
şirurilor (xn ) vom demonstra că (xn ) sunt şiruri Cauchy (a se vedea Teorema lui Cauchy
de caracterizare a convergenţei şirurilor ).
(i) Avem:
1 1 1
|xn+p − xn | = 2 + 2 + ... +
(n + 1) (n + 2) (n + p)2
1 1 1
≤ + + ... +
n (n + 1) (n + 1) (n + 2) (n + p − 1) (n + p)
1 1 1 1 1 1
= − + − + ... + −
n n+1 n+1 n+2 n+p−1 n+p
1 1 1
= − < , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N.
n n+p n
1
Cum am obţinut o majorare independentă de p şi, ı̂n plus, n
→ 0, rezultă că
1
∀ε > 0, ∃nε ∈ N∗ ,∀n ≥ nε , < ε,
n
deci
∀ε > 0, ∃nε ∈ N∗ ,∀n ≥ nε , ∀p ∈ N, |xn+p − xn | < ε,
adică (xn ) este şir Cauchy.
(ii) Cum |cos x| ≤ 1 pentru orice x ∈ R şi |a + b| ≤ |a| + |b| pentru orice a, b ∈ R,
avem:
|cos (n + 1) x| |cos (n + 2) x| |cos (n + p) x|
|xn+p − xn | ≤ n+1
+ n+2
+ ... + n+p
2 2 2
1 1 1 1 1
≤ n+1 + n+2 + ... + n+p = n 1 − p
2 2 2 2 2
1
< n , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N.
2
Cum 21n → 0, analog cu punctul (i) rezultă imediat că (xn ) este şir Cauchy.
(iii) Avem:
1 1 1 ∗
|xn+p − xn | ≤ 2 + 2 + ... + 2 , ∀n ∈ N , ∀p ∈ N.
(n + 1) (n + 2) (n + p)
Ţinând cont de punctul (i) şi de inegalitatea de mai sus rezultă imediat că (xn ) este şir
Cauchy.
(iv) Fie (an ) şir mărginit de numere reale şi q ≥ 2, q ∈ R. Atunci există M > 0 astfel
ı̂ncât |an | ≤ M pentru orice n ∈ N∗ . Avem:
an+1 an+1 an+p
|xn+p − xn | = q + q + ... +
(n + 1) (n + 2) (n + p)q
|an+1 | |an+1 | |an+p |
≤ q + q + ... +
(n + 1) (n + 2) (n + p)q

1 1 1
≤M + + ... +
(n + 1)q (n + 2)q (n + p)q

1 1 1
≤M 2 + 2 + ... + 2 , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N.
(n + 1) (n + 2) (n + p)
Ţinând cont de punctul (i) şi de inegalităţile de mai sus rezultă imediat că (xn ) este şir
Cauchy.
(v) Fie (an ) şir mărginit de numere reale şi q ∈ (−1, 1) . Atunci există M > 0 astfel
ı̂ncât |an | ≤ M pentru orice n ∈ N∗ . Avem:
|xn+p − xn | = an+1 q n + an+2 q n+1 + ... + an+p q n+p−1 ≤ M |q|n + |q|n+1 + ... + |q|n+p−1

1 − |q|p M |q|n
= M |q|n ≤ , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N.
1 − |q| 1 − |q|
M |q|n
Cum q ∈ (−1, 1) rezultă că 1−|q|
→ 0, deci
∗ M |q|n
∀ε > 0, ∃nε ∈ N ,∀n ≥ nε , < ε,
1 − |q|
adică (xn ) este şir Cauchy.

(vi) Avem:
(−1)n+2 (−1)n+3 (−1)n+p+1

|xn+p − xn | = + + ... +
n+1 n+2 n+p
1 1 (−1)p−1
= (−1)n+2 − + ... + , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N.
n+1 n+2 n+p
1 1
Presupunem că p este par. Atunci, cum avem p termeni şi n+k
− n+k+1
> 0 pentru orice
k ∈ 1, p − 1, avem
1 1 1 1
|xn+p − xn | = − + ... + −
n+1 n+2 n+p−1 n+p
1 1 1 1
= − + ... + −
n+1 n+2 n+p−1 n+p

1 1 1 1 1 1
= − − − ... − − −
n+1 n+2 n+3 n+p−2 n+p−1 n+p
1
< , ∀n ∈ N∗ .
n+1
Presupunem că p este impar. Analog cu cele de mai sus avem
1 1 1 1 1 1
|xn+p − xn | = − + ... + = − + ... +
n+1 n+2 n+p n+1 n+2 n+p

1 1 1 1 1
= − − − ... − −
n+1 n+2 n+3 n+p−1 n+p
1
< , ∀n ∈ N∗ .
n+1
Din ambele situaţii considerate obţinem majorarea
1
|xn+p − xn | < , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N
n+1
1
şi cum n+1
→ 0, rezultă imediat că (xn ) este şir Cauchy.
Problema 2.5 Bazându-ne pe punctul (iv) din exerciţiul anterior, pentru q = 2 şi an = 1
pentru orice n ∈ N∗ , deducem convergenţa şirului

1 1
1 + 2 + ... + 2 .
2 n n∈N∗
Pentru a demonstra inegalitatea dorită este suficient să arătăm că

r !
n n + 1
lim n 1 − ≤ ln 2.
n→∞ 2n
Avem: r ! n1
1 1
n n+1 1− 2
+ 2n
lim n 1 − = lim 1 .
n→∞ 2n n→∞
n
1
Cum n
→ 0, limita acestui şir se poate determina pe baza limitei de funcţii
x
1 − 12 + x2
lim
x→0 x
(cf. Teoremei de caracterizare a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct, (i) ⇐⇒ (iii)). Avem,
conform Regulii lui L’Hôpital,
x x ′
1 − 21 + x2 l′ H
′
1 x
x ln( 12 + x2 )
lim = lim − + = − lim e
x→0 x x→0 2 2 x→0

x ln( 21 + x2 ) 1 x x
= − lim e ln + +
x→0 2 2 x+1
1
= − ln = ln 2,
2
deci r !
n n+1
lim n 1 − = ln 2
n→∞ 2n
şi are loc concluzia problemei.
Exerciţiul 2.15 La fiecare subpunct al acestui exerciţiu, pentru a demonstra divergenţa

şirurilor (xn ) , vom demonstra că (xn ) nu sunt şiruri Cauchy (a se vedea Teorema lui
Cauchy de caracterizare a convergenţei şirurilor ). Pentru aceasta considerăm p ∈ N şi
evaluăm diferenţa |xn+p − xn | .
(i) Avem:
1 1 1 1
|xn+p − xn | = + ... + > + ... +
n+1 n+p n+p n+p
p
= , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N.
n+p
Luând ı̂n inegalitatea de mai sus p = n, n ∈ N∗ , pentru ε = 12 , obţinem
1
|x2n − xn | > = ε, ∀n ∈ N∗ ,
2
deci (xn ) nu e şir Cauchy, aşadar este divergent. În plus, cum (xn ) este strict crescător,
rezultă că lim xn = ∞ (a se vedea şi Exerciţiul 2.8).
n→∞
(ii) Metoda 1: Avem:
1 1 p
|xn+p − xn | = √ + ... + √ >√ , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N.
n+1 n + p n + p
Luând ı̂n inegalitatea de mai sus p = n, n ∈ N∗ , pentru ε = 21 , obţinem

√
n
|x2n − xn | > √ ≥ ε, ∀n ∈ N∗ ,
2
deci (xn ) nu e şir Cauchy, aşadar este divergent. În plus, cum (xn ) este strict crescător,
rezultă că lim xn = ∞.
n→∞
Metoda 2: Cum 1 + √12 + ... + √1n > 1 + 12 + ... + n1 pentru orice n ∈ N∗ şi conform
Exerciţiului 2.8 sau direct din punctul (i) al acestui exerciţiu, lim 1 + 21 + ... + n1 = ∞,

n→∞
1
rezultă că lim 1 + √2 + ... + √n = ∞, deci şirul (xn ) dat prin xn = 1+ √12 +...+ √1n , n ∈
1
n→∞
N∗ este divergent.
Exerciţiul 2.16 (i) Fie xn = cos nπ

3
, n ∈ N. Subşirurile convergente ale lui (xn ) şi limitele
lor sunt:
k→∞
x6k = cos 2kπ = 1 → 1,
π π 1 k→∞ 1
x6k+1 = cos 2kπ + = cos = → ,
3 3 2 2
2π π π 1 k→∞ 1
x6k+2 = cos = cos π − = − cos = − → − ,
3 3 3 2 2
k→∞
x6k+3 = cos π = −1 → −1,
4π π π 1 k→∞ 1
x6k+4 = cos = cos π + = − cos = − → − ,
3 3 3 2 2
5π π π 1 k→∞ 1
x6k+5 = cos = cos 2π − = cos = → .
3 3 3 2 2
n
(ii) Fie xn = − 13 + (−1)n , n ∈ N. Subşirurile convergente ale lui (xn ) şi limitele lor

sunt:
1 k→∞
x2k = 2k
+ 1 → 1,
3
1 k→∞
x2k+1 = − 2k+1 − 1 → −1.
3
n
(iii) Fie xn = n+1
sin nπ
2
, n ∈ N. Subşirurile convergente ale lui (xn ) şi limitele lor sunt:
4k k→∞
x4k = sin 2kπ = 0 → 0,
4k + 1
4k + 1 π 4k + 1 π 4k + 1 k→∞
x4k+1 = sin 2kπ + = sin = → 1,
4k + 2 2 4k + 2 2 4k + 2
4k + 2 k→∞
x4k+2 = sin π = 0 → 0,
4k + 3
4k + 3 3π 4k + 3 k→∞
x4k+3 = sin =− → −1.
4k + 4 2 4k + 4
(−1)n n
(iv) Fie xn = cos nπ2
+ 1 + n1 , n ∈ N∗ . Subşirurile convergente ale lui (xn ) şi
limitele lor sunt:
4k 4k
1 1 k→∞
x4k = cos 2kπ + 1 + =1+ 1+ → 1 + e,
4k 4k
" 4k+1 #−1 " 4k+1 #−1
π 1 1 k→∞ −1
x4k+1 = cos + 1+ = 1+ → e ,
2 4k + 1 4k + 1
4k+2 4k+2
1 1 k→∞
x4k+2 = cos π + 1 + = −1 + 1 + → −1 + e,
4k + 2 4k + 2
" 4k+3 #−1 " 4k+3 #−1
3π 1 1 k→∞ −1
x4k+3 = cos + 1+ = 1+ → e .
2 4k + 3 4k + 3
Exerciţiul 2.17 (i) Fie şirul (xn ) definit prin recurenţa xn+1 = x2n − 2xn + 2, pentru orice
n ∈ N∗ şi x1 = a > 0. Observăm că xn+1 = (xn − 1)2 + 1 ≥ 1 pentru orice n ∈ N∗ , deci
xn ≥ min {a, 1} pentru orice n ∈ N∗ . Notăm yn = xn − 1, pentru orice n ∈ N∗ . Atunci
yn ≥ 0 pentru orice n ∈ N \ {0, 1} şi yn+1 = yn2 , deci yn+1 − yn = yn (yn − 1) , pentru orice
n ∈ N∗ .
Dacă y2 > 1 atunci se demonstrează inductiv că yn > 1 pentru orice n ∈ N \ {0, 1} ,
deci yn+1 − yn ≥ 0 pentru orice n ∈ N \ {0, 1} . Rezultă că există lim yn = l ∈ R. Cum
n→∞
yn+1 = yn2 pentru orice n ∈ N∗ , obţinem că l = ∞ sau l (l − 1) = 0, deci l ∈ {∞, 0, 1} .
Acum, ı̂ntrucât (yn )n≥2 este crescător şi yn > 1 pentru orice n ∈ N \ {0, 1}, obţinem
l = ∞, deci xn → ∞.
Dacă y2 < 1 atunci, inductiv se obţine yn < 1 pentru orice n ∈ N \ {0, 1} , deci
yn+1 − yn ≤ 0 pentru orice n ∈ N \ {0, 1} , adică (yn )n≥2 este descrescător. În plus, cum
yn ∈ [0, 1] obţinem că există lim yn = l ∈ R. Cum yn+1 = yn2 pentru orice n ∈ N∗ ,
n→∞
obţinem că l ∈ {0, 1} , dar ı̂ntrucât (yn )n≥2 este descrescător şi yn ∈ [0, 1] pentru orice
n ∈ N \ {0, 1}, obţinem lim yn = 0, deci lim xn = 1.
n→∞ n→∞
Dacă y2 = 1 atunci inductiv se obţine yn = 1, pentru orice n ∈ N \ {0, 1}, deci xn = 0,
pentru orice n ∈ N \ {0, 1}. Deci, ı̂n acest caz, xn → 0.
(ii) Fie şirul (xn ) definit prin recurenţa xn+1 = xn1+1 , n ≥ 1 şi x1 = 1. Inductiv, se
obţine imediat că xn > 0, pentru orice n ≥ 1. Aşadar, xn+1 = xn1+1 < 1 pentru orice
1
n ≥ 1, deci xn ≤ 1 pentru orice n ≥ 1, de unde rezultă că xn+1 ≤ 2
pentru orice n ≥ 1.
Atunci
1 1 |xn − xn−1 |
|xn+1 − xn | = − =
xn + 1 xn−1 + 1 (xn + 1) (xn−1 + 1)
4
< |xn − xn−1 | , ∀n ≥ 3.
9
Deci, aplicând repetat această inegalitate, avem
n−2
4
|xn+1 − xn | < |x3 − x2 | , ∀n ≥ 3.
9
Obţinem că
|xn+p − xn | ≤ |xn+p − xn+p−1 | + |xn+p−1 − xn+p−2 | + ... + |xn+1 − xn |
n+p−3 n−2 !
4 4
≤ + ... + |x3 − x2 |
9 9
n−2 p
4 9 4
= 1− |x3 − x2 |
9 5 9
n−2
4 9
< |x3 − x2 | , ∀n ≥ 3, ∀p ∈ N.
9 5
Cum n−2
4 9
lim |x3 − x2 | = 0,
9 5
n−2 9
pentru orice ε > 0, există nε ∈ N, pentru orice n ≥ nε , 94 5
|x3 − x2 | < ε. Prin
urmare, pentru orice ε > 0, există nε ≥ 3, astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi orice
p ∈ N, |xn+p − xn | < ε, adică (xn ) este şir Cauchy, deci este şi convergent Aşadar, există
lim xn = l ∈ R. Mai mult, trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă avem l2 + l − 1 = 0,
n→∞ n √ √ o √
deci l ∈ −1+2 5 , −1−2 5 . Cum xn > 0, pentru orice n ∈ N∗ , rezultă că l = −1+2 5 .
(iii) Fie şirul (xn ) definit prin recurenţa xn+1 = e−1+xn , n ≥ 1 şi x1 ∈ (0, ∞) . Din
Exerciţiul 1.12 (i) avem că xn+1 ≥ xn pentru orice n ∈ N∗ . În plus, evident xn > 0 pentru
orice n ≥ 1.
Dacă x1 = 1 atunci x2 = 1. Inductiv se obţine xn = 1 pentru orice n ≥ 1, deci evident
xn → 1.
Dacă x1 > 1 atunci x2 > 1. Inductiv se obţine xn > 1 pentru orice n ≥ 1, deci
există lim xn = l ∈ R. Dacă l < ∞ atunci trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă
n→∞
avem l = e−1+l . Conform tabelului de variaţie de la soluţia Exerciţiului 1.12 (i), singura
rădăcină a acestei ecuaţii este l = 1. Cum (xn ) este crescător şi xn > 1, această valoare
nu poate fi limita şirului. Aşadar l = ∞.
Dacă x1 < 1 atunci inductiv se obţine xn < 1 pentru orice n ≥ 1. Aşadar, (xn ) este
crescător şi (xn ) ⊂ (0, 1) . Atunci există lim xn = l ∈ R, deci, ca mai sus, l = e−1+l , de
n→∞
unde l = 1.
Exerciţiul 2.18 Fie (xn ) ⊂ R şi α ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât

|xn+1 − xn | ≤ α |xn − xn−1 | , ∀n ≥ 1.
Atunci, aplicând succesiv inegalitatea de mai sus avem
|xn+1 − xn | ≤ α2 |xn−1 − xn−2 | ≤ ... ≤ αn−1 |x2 − x1 | , ∀n ≥ 1. (2.9)
Pentru a demonstra convergenţa lui (xn ) vom arăta că (xn ) este şir Cauchy (a se vedea
Teorema lui Cauchy de caracterizare a convergenţei şirurilor ). Din inegalitatea (2.9)
deducem:
|xn+p − xn | ≤ |xn+p − xn+p−1 | + |xn+p−1 − xn+p−2 | + ... + |xn+1 − xn |
n+p−2 n+p−3 n−1
n−1 1 − αp
≤ α +α + ... + α |x2 − x1 | = α |x2 − x1 |
1−α
αn−1 |x2 − x1 |
< , ∀n ≥ 1, ∀p ∈ N.
1−α
Cum α ∈ (0, 1), avem
αn−1 |x2 − x1 |
→ 0,
1−α
αn−1 |x2 − x1 |
∀ε > 0, ∃nε ∈ N∗ ,∀n ≥ nε , < ε,
1−α
deci
i.e., (xn ) este şir Cauchy.
1
Exerciţiul 2.19 Fie şirul (xn ) definit prin x1 = 1, xn+1 = 3+x n
pentru orice n ≥ 1. Se
arată inductiv imediat că xn > 0 pentru orice n ≥ 1. Pentru a demonstra convergenţa
şirului (xn ) aplicăm exerciţiul precedent. Astfel, mai ı̂ntâi evaluăm diferenţa ı̂n modul
xn+1 − xn . Cum xn > 0 pentru orice n ≥ 1 avem:
|xn − xn−1 | 1
|xn+1 − xn | = < |xn − xn−1 | , ∀n ≥ 2.
(3 + xn ) (3 + xn−1 ) 9
Atunci, conform Exerciţiului 2.18 avem că (xn ) este convergent, deci există lim xn = l ∈
n→∞
R. Trecând
n la limită√ ı̂norelaţia de recurenţă deducem că l2 + 3l − 1 = 0, de unde rezultă
√ √
că l ∈ −3+2 13 , −3−2 13 . Întrucât xn > 0, pentru orice n ≥ 1, rezultă că xn → −3+2 13 .
1
Exerciţiul 2.20 Fie şirul (xn ) definit prin x1 = 1, xn+1 = 1 + 1+x n
. Se arată inductiv
imediat că xn ≥ 1 pentru orice n ≥ 1. Pentru a demonstra convergenţa şirului (xn )
aplicăm din nou Exerciţiul 2.18. Cum xn ≥ 1 pentru orice n ≥ 1, avem:
|xn − xn−1 | 1
|xn+1 − xn | = ≤ |xn − xn−1 | , ∀n ≥ 2.
(1 + xn ) (1 + xn−1 ) 4
Atunci, conform Exerciţiului 2.18 avem că (xn ) este convergent, deci există lim xn = l ∈
n→∞
Trecând√la limită ı̂n relaţia de recurenţă deducem că l2 − 2 = 0, de
R. √ √ unde rezultă că
l∈ 2, − 2 . Întrucât xn > 0, pentru orice n ≥ 1, rezultă că xn → 2.
Problema 2.6 Fie (an ) ⊂ N∗ un şir strict crescător astfel ı̂ncât an |an+1 pentru orice
n
n ∈ N∗ şi şirul (bn ) dat prin bn = 1 1
P
ai
. Cum bn+1 − bn = an+1 > 0, rezultă că (bn ) este
i=1
strict crescător şi bn ≥ b1 = a1 > 0 pentru orice n ≥ 1. În plus, cum an |an+1 pentru orice
n ∈ N∗ rezultă că an+1 ≥ 2an pentru orice n ∈ N∗ . Aplicând succesiv această inegalitate
obţinem că
an+1 ≥ 2an ≥ 22 an−1 ≥ ... ≥ 2n a1 , ∀n ≥ 1.
Aşadar,
1 1 1 2 1 2
bn ≤ 1 + + ... + n−1 = 1− n < , ∀n ≥ 1.
a1 2 2 a1 2 a1
Ţinând cont de toate cele de mai sus, aplicând Teorema lui Weierstrass de convergenţă
pentru şiruri, rezultă că (bn ) este convergent.
Problema 2.7 Fie a, b ∈ R, a < b, λ ∈ (0, 1) şi şirul (xn ) dat prin: x1 = a, x2 = b,
xn+2 = λxn + (1 − λ) xn+1 pentru orice n ≥ 1. Cum,
|xn+2 − xn+1 | = λ |xn+1 − xn | , ∀n ≥ 1,
şi λ ∈ (0, 1) , conform Exerciţiului 2.18 deducem că (xn ) este convergent, deci există
lim xn = l ∈ R. În acest caz, dacă trecem la limită ı̂n relaţia de recurenţă nu obţinem
n→∞
valoarea lui l. O modalitate de a afla limita lui (xn ) porneşte de la scrierea desfăşurată a
relaţiei de recurenţă. Avem:
xn+2 = λxn + xn+1 − λxn+1 ,

xn+1 = λxn−1 + xn − λxn ,
...
x4 = λx2 + x3 − λx3 ,
x3 = λx1 + x2 − λx2 .
Adunând toate relaţiile de mai sus obţinem că
xn+2 = λ (x1 + x2 + ... + xn ) − λ (x2 + x3 + ... + xn + xn+1 ) + x2

= λx1 − λxn+1 + x2 , ∀n ≥ 1.
b+aλ
Trecând la limită ı̂n această ultimă relaţie de recurenţă obţinem că l = λ+1
.
Problema 2.8 Dacă a = 0 atunci există x5n+1 = 0 → 0 pentru orice n ∈ N ı̂ntrucât nu

există m, k ∈ N astfel ı̂ncât 5n+1 = 2k 3m . Presupunem că a > 0 şi a ∈ Q. Atunci există
m, k ∈ N astfel ı̂ncât a = m k
. Astfel avem că (x2kp 3mp )p = mp
kp
= a → a. Mai departe,
presupunem că a > 0 şi a ∈ R \ Q ⊂ R. Ţinând cont de Teorema de densitate a lui Q

ı̂n R, avem că există (rl )l ⊂ Q astfel ı̂ncât rl → a. Cum (rl )l ⊂ Q şi rl → a > 0 rezultă
că există (ml )l , (kl )l ⊂ N∗ astfel ı̂ncât rl = mkll . Atunci x2kl 3ml = mkll = rl → a. Aşadar,
pentru orice a ≥ 0 există un subşir al lui (xn ) astfel ı̂ncât xn → a.
Fie şirul (yn ) dat prin
m
k
, dacă există m, k ∈ N astfel ı̂ncât 4k ≤ m ≤ 5k şi n = 2k 3m
yn =
1, ı̂n rest.
Evident, y5n = 1 → 1. Fie a ∈ [4, 5] . Atunci există m, k ∈ N astfel ı̂ncât 4 ≤ a = mk

≤ 5,
deci 4k ≤ m ≤ 5k. Aşadar, şirul (y2kp 3mp )p∈N∗ este dat prin y2kp 3mp = mp
kp
= m
k
= a → a∈
[4, 5] .
Problema 2.9 Presupunem prin reducere la absurd că există lim cos n = a ∈ R. Atunci
n→∞
cos (n + 2)−cos n → 0, adică −2 sin (n + 1) sin 1 → 0, deci sin n → 0. Analog, sin (n + 2)−
sin n → 0, adică 2 cos (n + 1) sin 1 → 1, deci cos n → 0. Obţinem astfel următoarea
contradicţie: sin2 n + cos2 n = 1, cos n → 0, sin n → 0, deci nu există lim cos n. Analog
n→∞
se demonstrează că nu există lim sin n.
n→∞
Fie a ∈ [−1, 1] şi b = arccos a ∈ [0, π] . Aplicăm Teorema lui Kronecker pentru α = 2π.
Atunci {m + 2πn | m, n ∈ Z} = R, deci există (mk )k , (nk )k ⊂ Z astfel ı̂ncât mk + 2πnk →
b. Prin urmare, pentru orice ε > 0 există kε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice k ≥ kε ,
|mk + 2πnk − b| < ε. Acum, cum
x+y x−y
|cos x − cos y| = −2 sin sin ≤ |x − y| ,
2 2
obţinem că pentru orice ε > 0, există kε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice k ≥ kε ,
|cos (mk + 2πnk ) − cos b| < ε,
adică
|cos mk − a| < ε.
Analog, pentru existenţa unui subşir convergent la a ∈ [−1, 1] al şirului (sin n)n∈N .
2.2.2 Serii numerice

Exerciţiul 2.21 Pentru fiecare subpunct al acestui exerciţiu calculăm şirul sumelor par-
ţiale (Sn )n asociat seriei date şi studiem convergenţa acestuia.
(i) Fie n ∈ N∗ . Avem că
n n
X 1 1X 1 1 1 1 1 1
Sn = = − = 1+ − − ,
k=1
k (k + 2) 2 k=1 k k+2 2 2 n+1 n+2
∞
X ∞
X
3 1 1
deci (Sn )n∈N∗ converge la 4
. Rezultă că seria n(n+2)
converge şi n(n+2)
= 34 .
n=1 n=1
∞ ∞
a n
X X
1 n

(ii) Evident seria 2n+1
a are aceeaşi natură cu seria geometrică 2
, iar ı̂n
n=1 n=1
∞ ∞ ∞
a n a n
X X X
1 1

caz de convergenţă avem 2n+1
an = 2 2
. În plus, dacă 2
= ∞, atunci
n=1 n=1 n=1
∞
X ∞
X
1 1
2n+1
an = ∞. Aşadar, pentru a studia natura seriei 2n+1
an este suficient să studiem
n=1 n=1
∞ ∞
a n a n
X X
natura seriei 2
. Astfel, dacă a ≤ −2, atunci seria 2
diverge, dacă a ≥ 2,
n=1 n=1
∞ ∞ ∞
a n a n a n
X X X
atunci seria 2
diverge şi 2
= ∞, iar dacă a ∈ (−2, 2) , atunci seria 2
n=1 n=1 n=1
∞ ∞
a n
X X
1 a 1

converge şi 2
= 1− a2
−1 = 2−a
. Prin urmare, seria 2n+1
an diverge pentru
n=1 n=1
a
a ∈ (−∞, −2] ∪ [2, ∞), converge pentru a ∈ (−2, 2) şi suma seriei este 2(2−a)
, şi ı̂n plus,
∞
X
1
pentru a ≥ 2 avem 2n+1
an = ∞.
n=1
(iii) Fie n ∈ N∗ . Din Problema 2.3 avem că şirul (Sn )n∈N∗ converge şi

1 1
lim Sn = lim 1 + + ... + = e − 1,
n→∞ n→∞ 2! n!
∞
X ∞
X
1 1
deci seria n!
converge şi n!
= e − 1.
n=1 n=1
(iv) Fie n ∈ N \ {0, 1} . Cum

1
ln 1 − = ln (k − 1) − ln k, ∀k ∈ N \ {0, 1} ,
k
avem că
Sn = (ln 1 − ln 2) + (ln 2 − ln 3) + ... + (ln (n − 1) − ln n) = − ln n,

∞
X
1

deci (Sn )n≥2 diverge şi lim Sn = −∞. Aşadar, seria ln 1 − n
diverge şi
n→∞
n=2
∞
X 1
ln 1 − = −∞.
n=2
n
(v) Fie n ∈ N \ {0, 1} . Cum pentru orice k ∈ N \ {0, 1} are loc

1 k−1k+1
ln 1 − 2 = ln = (ln (k − 1) − ln k) + (ln (k + 1) − ln k) ,
k k k
avem că
Sn = ((ln 1 − ln 2) + (ln 2 − ln 3) + ... + (ln (n − 1) − ln n))

+ ((ln 3 − ln 2) + (ln 4 − ln 3) + ... + (ln (n + 1) − ln n))
n+1
= − ln n − ln 2 + ln (n + 1) = ln − ln 2,
n
∞
X
1

deci (Sn )n≥2 converge la − ln 2. Rezultă că seria ln 1 − n2
converge şi
n=2
∞
X 1
ln 1 − 2 = − ln 2.
n=2
n
∞
1
+ 31n pentru orice n ∈ N∗ şi (Sn )n∈N∗ şirul
P
Exerciţiul 2.22 Fie seria an , unde an = 2n
n=1
sumelor parţiale asociat. Atunci, aplicând formula pentru suma primilor n termeni ai unei
progresii geometrice avem
1 1 − 21n 1 1 − 31n

1 3
lim Sn = lim 1 + 1 =1+ = ,
n→∞ n→∞ 2 1− 2 3 1− 3 2 2
∞ ∞
an = 23 .
P P
deci seria an converge şi
n=1 n=1
Exerciţiul 2.23 A. În cadrul acestui subpunct al exerciţiului vom studia convergenţa
seriilor aplicând unul dintre criteriile de comparaţie (seriile fiind cu termeni pozitivi).
Vom observa ı̂nsă că uneori se poate obţine concluzia ı̂ntr-o manieră mai rapidă utilizând
Corolarul privind divergenţa seriilor. Menţionăm că verificarea acestei condiţii poate fi
câteodată anevoioasă sau poate să nu ne conducă la o concluzie (dacă termenul general
are limita 0).
(i) Fie şirul an = 4n33n+2
+5n+8
, cu n ∈ N∗ . Observăm că an → 0, deci Condiţia necesară
de convergenţă pentru serii numerice este satisfăcută, motiv pentru care nu putem spune
P∞
nimic despre natura seriei an utilizând Corolarul privind divergenţa seriilor. Având ı̂n
n=1
vedere forma specifică a şirului (an ), şi anume o fracţie raţională ı̂n care diferenţa gradelor
polinoamelor de la numitor şi numărător este 2, ţinând seama şi de limitele fundamentale
(Anexa 6.5), este convenabil să considerăm şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
n2
Evident
an 3n + 2 n2 3n3 + 2n2 3
= 3 · = 3 → ∈ (0, ∞) ,
bn 4n + 5n + 8 1 4n + 5n + 8 4
∞
P ∞
P
deci conform Criteriului de comparaţie cu limită seriile an şi bn au aceeaşi natură.
n=1 n=1
∞
P
Cum seria bn este convergentă, fiind seria armonică generalizată cu α = 2 > 1, rezultă
n=1
P∞
că şi seria an este convergentă.
n=1
2n+1 ∗
(ii) Fie şirul an = 3n2 +2 , cu n ∈ N . Analog cu punctul precedent, observăm că an → 0,
deci Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice este satisfăcută, motiv pentru
∞
P
care nu putem spune nimic despre natura seriei an utilizând acest rezultat. Considerăm
n=1
şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
n
Evident
an 2n2 + n 2
= 2 → ∈ (0, ∞) ,
bn 3n + 2 3
∞
P ∞
P ∞
P
deci din Criteriul de comparaţie cu limită avem că an ∼ bn . Cum seria bn este
n=1 n=1 n=1
∞
P
divergentă, fiind seria armonică, rezultă că şi seria an este divergentă.
n=1
∗
(iii) Fie α ∈ R şi şirul an = 3nα2n+1
+5n+4
, cu n ∈ N . Observăm că dacă α = 1, atunci
an → 8 ̸= 0, iar dacă α < 1, atunci an → 25 ̸= 0. Aşadar, dacă α ≤ 1, atunci folosind
2
∞
P
Corolarul privind divergenţa seriilor, rezultă că seria an diverge. Presupunem că α > 1
n=1
şi considerăm şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
nα−1
∞
an 2
P
Atunci, cum bn
→ 3
∈ (0, ∞) , din Criteriul de comparaţie cu limită obţinem că an ∼
n=1
∞
P ∞
P
bn . Observăm că seria bn este seria armonică (generalizată) cu parametrul α − 1.
n=1 n=1
∞
P ∞
P
Aşadar, ţinând cont şi de faptul că seriile an şi bn au aceeaşi natură, obţinem că
n=1 n=1
∞
P
seria an este divergentă pentru α ∈ (1, 2] şi convergentă pentru α > 2.
n=1
∞
P
În concluzie, seria an este divergentă pentru α ∈ (−∞, 2] şi convergentă pentru
n=1
α ∈ (2, ∞) .
β +1
(iv) Fie β ∈ R şi şirul an = 2n3n2 +2
, cu n ∈ N∗ . Se observă imediat că dacă β = 2,
atunci an → 32 ̸= 0 şi dacă β > 2, atunci an → ∞ ̸= 0. Aşadar, dacă β ≥ 2, atunci din
∞
P
Corolarul privind divergenţa seriilor rezultă că seria an diverge. Presupunem că β < 2
n=1
şi considerăm şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
n2−β
Atunci  2
, dacă β ∈ (0, 2)
an  3
lim = 1, dacă β = 0
n→∞ bn
∞, dacă β ∈ (−∞, 0).

Aşadar, ţinând cont de limita de mai sus şi de natura seriei armonice, aplicând Criteriul
∞
P
de comparaţie cu limită au loc următoarele afirmaţii: dacă β ∈ [1, 2), atunci seria an
n=1
∞
P
diverge, dacă β ∈ [0, 1), atunci seria an converge, iar dacă β < 0, atunci nu putem
n=1
spune nimic din cele de mai sus. Presupunem că β < 0. Atunci nβ ≤ 1 pentru orice n ∈ N∗ ,
∞
deci an ≤ 3n23+2 < n12 , pentru orice n ∈ N∗ . Cum seria 1
P
n2
este convergentă, fiind seria
n=1
armonică generalizată cu parametrul α = 2, conform Criteriului de comparaţie I rezultă
∞
P ∞
P
că seria an converge. În concluzie, seria an este divergentă pentru β ∈ [1, ∞) şi
n=1 n=1
convergentă pentru β ∈√(−∞, 1).√
n + 1 − n − 1 n2n+3 , cu n ∈ N∗ . Prin amplificare cu expresia

(v) Fie şirul an = +n+5
conjugată se obţine că
2 (n + 3)
an = √ √ , ∀n ∈ N∗ .
n + 1 + n − 1 (n2 + n + 5)
Evident an → 0, deci Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice este sat-
P∞
isfăcută, motiv pentru care nu putem spune nimic despre natura seriei an utilizând
n=1
acest rezultat. Fie şirul
1
bn = √ , n ∈ N∗ .
n n
Atunci, cum
√
2n2 n 1 + n3

an
lim
n→∞ bn
= lim √ q
n→∞ 2
q = 1 ∈ (0, ∞) ,
n n 1 + n1 + 1 − n1 1 + 1
n
+ 5
n2
∞
P ∞
P ∞
P
din Criteriul de comparaţie cu limită, an ∼ bn . Mai departe, deoarece seria bn
n=1 n=1 n=1
este convergentă, fiind seria armonică generalizată cu parametrul α = 1 + 12 > 1, rezultă

P∞
că şi seria an converge.
n=1 √ √
n + 1 − n − 1 n+3 1
, cu n ∈ N∗ , unde α ∈ R. Atunci prin amplifi-

(vi) Fie an = n+5 nα
care cu expresia conjugată ajungem la
2 n+3
an = q q , ∀n ∈ N∗ ,
1+ 1
+ 1− 1
n α+ 12 n+5
n n
deci 
 ∞, dacă α + 21 < 0
lim an = 1, dacă α + 12 = 0
n→∞
0, dacă α + 21 > 0,

∞
P
aşadar, din Corolarul privind divergenţa seriilor, rezultă că seria an diverge dacă α ≤
n=1
− 12 . Presupunem că α > − 12 şi considerăm şirul
1
bn = α+ 12
, n ∈ N∗ .
n
Atunci  
an 2 n + 3
lim = lim  q  = 1 ∈ (0, ∞) ,

q
n→∞ bn
+ 1 − n1 n + 5
n→∞ 1
1+ n
∞
P ∞
P ∞
P
deci conform Criteriului de comparaţie cu limită, an ∼ bn . Cum seria bn con-
n=1 n=1 n=1
∞
1 1
P
verge dacă α + 2
> 1 şi diverge dacă α + 2
≤ 1, avem, de asemenea, că seria an
n=1
∞
1
şi diverge dacă α ∈ (− 12 , 12 ]. În concluzie, seria
P
converge dacă α > 2
an converge dacă
n=1
α > 12 şi diverge dacă α ≤ 12 .
(vii) Fie a > −1 şi şirul xn = an1+n , cu n ∈ N∗ . Cum an → 0, nu putem spune nimic din
Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice, aceasta fiind satisfăcută. Mai
departe, considerăm şirurile
1 1
yn = şi zn = n , cu n ∈ N∗ .
n a
∞ ∞
1
P P
Atunci, cum seria armonică yn diverge, seria geometrică zn de raţie q = a
converge
n=1 n=1
pentru a > 1,
xn
lim = 1 ∈ (0, ∞) , dacă a ∈ (−1, 1]
n→∞ yn
şi
xn
lim = 1 ∈ (0, ∞) , dacă a > 1,
n→∞ zn
∞
P
din Criteriul de comparaţie cu limită rezultă că seria xn diverge dacă a ∈ (−1, 1] şi
n=1
converge dacă a > 1.
√ 3
(viii) Fie an = √ n 2 +7n+2
3 7
n +1+1
, cu n ∈ N∗ . Evident an → 0, deci nu putem spune nimic
din Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice, aceasta fiind satisfăcută. Fie
şirul
1
bn = √
3
, n ∈ N∗ .
n4
∞
bn este seria armonică generalizată cu α = 34 > 1, deci converge, iar
P
Cum
n=1
4

1
an n n 1 +7+
3 2 n1
lim = lim 7 n 4 1 = 7 ∈ (0, ∞) ,
n→∞ bn n→∞
n 3 1 + n17 3 + 1
7
n3
∞
P
aplicând din nou Criteriul de comparaţie cu limită deducem că şi seria an converge.
n=1
(ix) Fie x ∈ (0, π) şi an = sin3 nx , cu n ∈ N∗ . Evident an → 0, deci nu putem spune
nimic din Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice. Fie şirul
x 3
bn = , n ∈ N∗ .
n
sin x
Atunci, formând limita fundamentală lim x
= 1 obţinem că
x→0
3
sin nx

an
lim = lim x = 1 ∈ (0, ∞) ,
n→∞ bn n→∞
n
∞
P ∞
P
deci din Criteriul de comparaţie cu limită deducem că an ∼ bn . Mai departe, cum
n=1 n=1
∞ ∞
1
P P
bn ∼ n3
(a se vedea Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un
n=1 n=1
∞
1
P
scalar ) şi seria armonică generalizată n3
cu α = 3 > 1 este convergentă, deducem că
n=1
∞
P ∞
P
bn este convergentă şi apoi că şi seria an converge.
n=1 n=1
O altă metodă de a arăta convergenţa acestei serii are la bază inegalitatea de la
Exerciţiul 1.12, subpunctul (iii). Astfel obţinem că
x x 3
an = sin3 ≤ , ∀n ∈ N∗ .
n n
∞
P
Utilizând şirul (bn ) definit mai sus şi aplicând Criteriul de comparaţie I, cum seria bn
n=1
∞
1
P
are aceeaşi natură cu seria armonică generalizată n3
, deci converge, se obţine concluzia:
n=1
∞
P
seria an converge.
n=1
1
1 2n
1
cu n ∈ N∗ . Utilizând limita fundamentală lim (1 + x) x = e

(x) Fie an = en
1+ n
,
x→0
1 2n

se obţine că 1 + n → e2 , deci an → 0, ceea ce ne garantează că este satisfăcută
Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice. Fie şirul
1
bn = n
, n ∈ N∗ .
e
∞
an 1
→ e2 ∈ (0, ∞) şi cum
P
Evident bn
bn este seria geometrică de raţie e
∈ (0, 1) , deci
n=1
∞
P
converge, avem conform Criteriului de comparaţie cu limită că şi seria an converge.
n=1
(xi) Fie an = 2+cos n
5n
, cu n ∈ N∗ . Cum cos x ∈ [−1, 1] , pentru orice x ∈ R au loc
inegalităţile
1 3
n
≤ an ≤ n , ∀n ∈ N∗ , (2.10)
5 5
aşadar, deoarece 51n → 0 şi 53n → 0, conform Teoremei cleştelui, an → 0, deci este
satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice. În plus, observăm
∞
3
P
că seria 5n
este convergentă (a se vedea Propoziţia referitoare la produsul unei serii
n=1
∞
1 n
P
numerice cu un scalar ), ı̂ntrucât aceasta are aceeaşi natură cu seria geometrică 5
n=1
1
de raţie q = ∈ (0, 1) . Astfel, din relaţia (2.10), conform Criteriului de comparaţie I,
5
∞
P
avem că seria an converge.
n=1
1 ∗
n n , cu n ∈ N . Utilizând Criteriul privind limita rădăcinii de ordin
(xii) Fie an = n √
√
n, se arată imediat că n n → 1, deci an → 0, ceea ce ne garantează că este satisfăcută
Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice. Fie şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
n
∞
an 1
P
Atunci, cum bn
= √
nn → 1 ∈ (0, ∞) şi seria armonică bn diverge, conform Criteriului
n=1
∞
P
de comparaţie cu limită obţinem că seria an diverge.
n=1
ln(n+1)
(xiii) Fie an = n3
, cu n ∈ N∗ . Formând limita fundamentală lim ln x
= 0 avem:
x→∞ x

ln(n + 1) ln (n + 1) n + 1
lim = lim = 0,
n→∞ n3 n→∞ n+1 n3
deci Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice este ı̂ndeplinită. Fie şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
n2
Atunci, cum
an ln (n + 1) ln (n + 1) n + 1
lim = lim = lim =0
n→∞ bn n→∞ n n→∞ n+1 n
∞
P
şi seria bn este seria armonică generalizată cu α = 2 > 1, deci converge, din Criteriul
n=1
∞
P
de comparaţie cu limită avem că şi seria an converge.
n=1
√ , cu n ∈ N∗ . Am arătat la punctul (xii) (a se vedea şi
1
(xiv) Fie an = 1+√2+ √3
3+...+ n n
√
Anexa 6.5) că n n → 1 ̸= 0, deci din Corolarul privind divergenţa seriilor obţinem că
P∞ √
seria n
n diverge, ceea ce este echivalent cu faptul că şirul sumelor parţiale (Sn )n∈N∗
n=1
asociat acestei serii diverge. În plus, cum
√
Sn+1 − Sn = n+1
n + 1 > 0, ∀n ∈ N∗ ,
şirul (Sn )n∈N∗ cu termeni strict pozitivi este crescător, aşadar ţinând cont că este şi di-
vergent şi aplicând Teorema privind convergenţa şirurilor monotone avem că Sn → ∞,
deci an → 0. În consecinţă, Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice este
ı̂ndeplinită. Considerăm şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
n
an
Pentru a determina lim bn aplicăm Criteriul lui Stolz-Cesàro (observând ı̂n prealabil că
√ √ √ √
şirul (1 + 2 + 3 3 + ... + n n)n∈N∗ este strict crescător şi cu limita +∞, deoarece k k > 1
pentru orice k ≥ 2):
an n
lim = lim √ √
3
√
bn 1 + 2 + 3 + ... + n n
(n + 1) − n
= lim √ √
3
√ √ √ √ √
n→∞ 1+ 2+ 3 + ... + n n + n+1
n + 1 − 1 + 2 + 3 3 + ... + n n
1
= lim √
n+1
= 1 ∈ (0, ∞) .
n→∞ n+1
∞
P
Prin urmare, aplicând Criteriul de comparaţie cu limită obţinem că seria an are aceeaşi
n=1
∞
P ∞
P
natură cu seria armonică bn , deci seria an diverge.
n=1 n=1
(xv) Fie an = arctg(1/n) cu n ∈ N∗ . Evident an → 0, deci este satisfăcută Condiţia
necesară de convergenţă pentru serii numerice. Fie şirul
1
bn = , n ∈ N∗ .
n
Utilizând limita fundamentală lim arctg
x
x
= 1 deducem că abnn → 1 ∈ (0, ∞), iar cum seria
x→0
∞
P ∞
P
armonică bn diverge, din Criteriul de comparaţie cu limită obţinem că seria an
n=1 n=1
diverge.
(xvi) Fie an = ln n ln 1 + n1 ln 1 + 1
, cu n ∈ N∗ . Din Exerciţiul 1.12 (ii) avem că

n2
1 1 1
an ≤ (n − 1) < , ∀n ∈ N∗ .
n n2 n2
Ţinând cont de inegalitatea precedentă, cum evident an ≥ 0 pentru orice n ∈ N∗ şi

1
n2
→ 0, conform Teoremei cleştelui, an → 0, deci este satisfăcută Condiţia necesară de
convergenţă pentru serii numerice. În plus, tot din inegalitatea de mai sus, cum seria
∞
1
P
armonică generalizată n2
cu α = 2 > 1 converge, conform Criteriul de comparaţie I
n=1
∞
P
rezultă că seria an converge.
n=1
an
B. (i) Fie a > 0 şi xn = n!
, cu n ∈ N∗ . Atunci, cum
an+1
xn+1 (n+1)! a
lim = lim an = lim = 0 < 1,
n→∞ xn n→∞ n→∞ n + 1
n!
∞
P
conform Criteriului raportului cu limită seria an converge.
n=1
(ii) Fie a > −1 şi xn = cu n ∈ N∗ . Atunci
1
an +n
,
an + n

xn+1 1, dacă a ∈ (−1, 1]
lim = lim n+1 = 1
n→∞ xn n→∞ a +n+1 a
, dacă a ∈ (1, ∞) ,
∞
P
deci conform Criteriului raportului cu limită seria xn converge dacă a ∈ (1, ∞) , iar
n=1
dacă a ∈ (−1, 1] acest criteriu nu este aplicabil. Presupunem că a ∈ (−1, 1]. Atunci
n+1
− an + 1 an (a − 1) + 1

xn a
lim n −1 = lim n = lim n = 1,
n→∞ xn+1 n→∞ an + n n→∞ 1 + an
deci Criteriul lui Raabe-Duhamel nu poate fi aplicat. Considerăm şirul yn = n1 , cu n ∈ N∗ .
Atunci
xn
lim = 1 ∈ (0, ∞) ,
n→∞ yn
∞
P
deci conform Criteriului de comparaţie cu limită seria xn are aceeaşi natură cu seria
n=1
∞
P
armonică yn , aşadar diverge. În concluzie, seria considerată diverge dacă a ∈ (−1, 1]
n=1
şi converge dacă a ∈ (1, ∞) .
4 5n
(iii) Fie an = nn4 +3n+5
+5n+9
, cu n ∈ N∗ . Observăm că nu sunt aplicabile Criteriul
rădăcinii cu limită, respectiv Criteriul raportului cu limită, deoarece
4 5
√ n + 3n + 5
lim n an = lim = 1,
n→∞ n→∞ n4 + 5n + 9
1
iar formând limita fundamentală lim (1 + x) x = e avem
x→0
 !5n !5 
4 4 4
an+1 (n + 1) + 3n + 8 n + 5n + 9 (n + 1) + 3n + 8
lim = lim  4

n→∞ an n→∞ 4
(n + 1) + 5n + 14 n + 3n + 5 (n + 1)4 + 5n + 14
1
5nAn
lim 5nAn
= lim (1 + An ) An = en→∞ = e0 = 1,
n→∞
2n(n+1)4 −2n5 +4(n+1)4 −6n4 +2

unde An := (n4 +3n+5)[(n+1)4 +5n+14]
. Totuşi, natura acestei serii rezultă imediat verificând
1
Corolarul privind divergenţa seriilor. Astfel, formând din nou limita fundamentală lim (1 + x) x =
x→0
e avem că
2 −20n
 4 +5n+9
 −10n
4
n−2n−4 n +5n+9
−2n − 4
lim an = lim  1+ 4

n→∞ n→∞ n + 5n + 9
−10n2 −20n
lim
= en→∞ n4 +5n+9
= e0 = 1 ̸= 0,
deci nu este satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice, ceea ce
implică faptul că seria studiată diverge.
1
nn+3 ∗
(iv) Fie an = (n+1) n+2 , cu n ∈ N . Atunci formând limita fundamentală lim (1 + x)
x =
x→0
e avem
! n+3 n+2 !
(n + 1)n+4 (n + 1)n+2

an+1 n+1 n+1 n+1
lim = lim = lim
n→∞ an n→∞ (n + 2)n+3 nn+3 n→∞ n+2 n n+2
 
n n+3 −(n+2) !−1
n + 1 1 n
−1
= lim  1+ 1+ 
n→∞ n+2 n n+2
n+3
lim lim −1
= 1 · en→∞ n
· en→∞ = e · e−1 = 1,
deci nu putem aplica Criteriul raportului cu limită. Însă, formând din nou limita funda-
1
mentală lim (1 + x) x = e, se observă imediat că nu este satisfăcută Condiţia necesară de
x→0
convergenţă pentru serii numerice:
−(n+1) !− n+2
 
n+2 ! n+1
n −1
lim an = lim n = lim  1+ n
n→∞ n→∞ n+1 n→∞ n+1
lim − n+2
= en→∞ n+1
·∞=∞=
̸ 0.
Prin urmare, din Corolarul privind divergenţa seriilor, seria studiată diverge
n
(v) Fie a > 0, α ∈ R şi xn = naα , cu n ∈ N∗ . Cum
α
xn+1 n
lim = lim a = a,
n→∞ xn n→∞ n+1
aplicând Criteriul raportului cu limită distingem următoarele două situaţii: dacă a < 1,
∞
P ∞
P
atunci seria xn converge, iar dacă a > 1, atunci seria xn diverge. În continuare,
n=1 n=1
∞
1
P
presupunem că a = 1. Atunci obţinem seria armonică generalizată nα
care converge
n=1
dacă α > 1 şi diverge dacă α ≤ 1. În concluzie,
∞

P a ∈ (0, 1) şi α ∈ R
- seria xn converge dacă
n=1
∞
a = 1 şi α ∈ (1, ∞) ;
P a ∈ (1, ∞) şi α ∈ R
- seria xn diverge dacă
n=1 a = 1 şi α ≤ 1.
(vi) Fie a > 0, b > 0, x > 0 şi yn = a·(a+1)·(a+2)·...·(a+n)
b·(b+1)·(b+2)·...·(b+n)
xn , cu n ∈ N∗ . Aplicând Criteriul
raportului cu limită, cum
yn+1 a+n+1
lim = lim x = x,
n→∞ yn n→∞ b + n + 1
∞
P ∞
P
deducem că dacă x > 1, atunci seria yn diverge, iar dacă x < 1, atunci seria yn
n=1 n=1
converge. Mai departe, studiem convergenţa seriei ı̂n cazul de dubiu x = 1. În această
situaţie termenul general al seriei date devine yn = a·(a+1)·(a+2)·...·(a+n)
b·(b+1)·(b+2)·...·(b+n)
, cu n ∈ N∗ . Din
Criteriul lui Raabe-Duhamel, cum

yn b+n+1 b−a
lim n − 1 = lim n − 1 = lim n = b − a,
n→∞ yn+1 n→∞ a+n+1 n→∞ a+n+1
∞
P ∞
P
avem că dacă b − a < 1, atunci seria yn diverge, iar dacă b − a > 1, atunci seria yn
n=1 n=1
converge. Presupunem că x = 1 şi b − a = 1. Atunci termenul general al seriei date devine
a · (a + 1) · (a + 2) · ... · (a + n) a
yn = = , n ∈ N∗ .
(a + 1) · (a + 2) · (a + 2) · ... · (a + n + 1) a+n+1
Cum a
a+n+1
lim 1 = a ∈ (0, ∞)
n→∞
n
∞
P
avem, conform Criteriului de comparaţie cu limită, că seria yn are aceeaşi natură cu
n=1
∞ ∞
1
P P
seria armonică ,
deci ı̂n acest caz seria
n
yn diverge. Aşadar,
n=1 n=1
∞

P x > 1, a > 0 şi b > 0
- seria yn diverge dacă
n=1
∞
x = 1, a > 0 şi 0 < b ≤ a + 1;
P 0 < x < 1, a > 0 şi b > 0
- seria yn converge dacă
n=1 x = 1, a > 0 şi b > a + 1.
(2n−1)!! 1
(vii) Fie xn = (2n)!! 2n+1 , cu n ∈ N∗ . Cum evident
xn+1 2n + 1 2n + 1
lim = lim = 1,
n→∞ xn n→∞ 2n + 2 2n + 3
nu putem aplica Criteriul raportului cu limită. Astfel aplicăm Criteriul lui Raabe-Duhamel
şi constatăm că
2
xn 4n + 10n + 6 n (6n + 5) 6
lim n − 1 = lim n 2
− 1 = lim 2
= > 1,
n→∞ xn+1 n→∞ 4n + 4n + 1 n→∞ 4n + 4n + 1 4
∞
P
deci seria xn converge.
n=1 α
(2n−1)!!
(viii) Fie x > 0, α ∈ R şi yn = (2n)!!
xn , cu n ∈ N∗ . Aplicăm Criteriul raportului
cu limită şi constatăm că:
α
yn+1 2n + 1
lim = lim x = x.
n→∞ yn n→∞ 2n + 2
∞
P ∞
P
Deci dacă x > 1, atunci seria yn diverge, iar dacă x < 1, atunci seria
yn converge.
n=1 α n=1
Presupunem că x = 1, deci termenul general al seriei considerate devine yn = (2n−1)!!

(2n)!!
,
∗
cu n ∈ N şi ı̂mpărţim discuţia ı̂n trei cazuri după cum urmează.
I. Presupunem că α < 0. Atunci din Problema 1.6 rezultă că pentru orice n ∈ N∗ ,
α
yn ≥ (2n + 1)− 2 ,
α
deci, cum lim (2n + 1)− 2 = ∞, conform Propoziţiei referitoare la treceri la limită rezultă
n→∞
că lim yn = ∞ ̸= 0. Prin urmare, din Corolarul privind divergenţa seriilor, ı̂n acest caz
n→∞
P∞
seria yn diverge.
n=1
II. Dacă α = 0, atunci yn = 1, pentru orice n ∈ N∗ , deci yn ↛ 0. Aşadar, şi ı̂n acest
caz seria studiată diverge, conform Corolarului privind divergenţa seriilor.
III. Presupunem că α > 0. Atunci, conform Problemei 1.6 avem
1 1
α ≤ yn ≤ √ α , ∀n ∈ N∗ , (2.11)
2α n 2 2n + 1
deci conform Teoremei cleştelui, yn → 0, prin urmare este satisfăcută Condiţia nece-
sară de convergenţă pentru serii numerice. În plus, ţinând cont de relaţia (2.11), cum
∞ ∞
1 1
P P
α ∼ α (a se vedea Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un
α 2
n=1 2 n n=1 n
2
∞
1
P
scalar ) şi seria armonică generalizată α diverge pentru α ≤ 2, conform Criteriului
n=1 n 2
∞
P
de comparaţie I, seria yn diverge pentru α ∈ (0, 2]. Mai departe, cum
n=1
1 1
√ α ≤ √ α , ∀n ∈ N∗
2n + 1 ( n)
∞
1
P
şi seria √ α converge pentru α > 2, utilizând relaţia (2.11) şi aplicând din nou
n=1 (
n)
∞
P
Criteriul de comparaţie I, obţinem că şi seria yn converge pentru α > 2.
n=1
O altă metodă de a studia convergenţa seriei date ı̂n cazul x = 1 are la bază Criteriul
lui Raabe-Duhamel. Astfel, cum
(2n + 2)α (2n + 2)α − (2n + 1)α

yn
lim n − 1 = lim n − 1 = lim n α
n→∞ yn+1 n→∞ (2n + 1)α n→∞ nα 2 + n1
(2n + 2)α−1 + (2n + 2)α−2 (2n + 1) + ... + (2n + 1)α−1
= lim α
n→∞ nα−1 2 + n1
α−1 α−2 α−1
nα−1 2 + n2 + 2 + n2 2 + n1 + ... + 2 + n1

= lim α
n→∞ nα−1 2 + n1
α2α−1 α
= α
= ,
2 2
∞
P
obţinem că seria yn converge pentru α > 2 şi diverge pentru α < 2. Cazul α = 2 se
n=1
studiază ca mai sus, utilizând Problema 1.6.
Aşadar,
∞

P x > 1 şi α ∈ R
- seria yn diverge dacă
n=1 x = 1 şi α ∈ (−∞, 2];
∞

P x ∈ (0, 1) şi α ∈ R
- seria yn converge dacă
n=1 x = 1 şi α > 2.
α
(ix) Fie α ∈ R şi xn = (2n−1)!!
(2n)!!
1
n2
, cu n ∈ N∗ . Atunci, cum
α
n2

xn+1 2n + 1
lim = lim = 1,
n→∞ xn n→∞ 2n + 2 n2 + 2n + 1
∞
P
nu putem decide natura seriei xn din Criteriul raportului cu limită. Astfel aplicăm
n=1
Criteriul lui Raabe-Duhamel :
(2n + 2)α (n2 + 2n + 1) − (2n + 1)α n2

xn
lim n − 1 = lim n
n→∞ xn+1 n→∞ n2 (2n + 1)α
n ((2n + 2)α − (2n + 1)α ) + 2n (2n + 2)α + (2n + 2)α
2
= lim n
n→∞ n2 (2n + 1)α
(2n + 2)α−1 + (2n + 2)α−2 (2n + 1) + ... + (2n + 1)α−1
= lim n
n→∞ (2n + 1)α
α α
2n + 2 1 2n + 2
+ lim 2 +
n→∞ 2n + 1 n 2n + 1
α−1 α−2 !
n 2n + 2 2n + 2
= lim + + ... + 1 + 2
n→∞ 2n + 1 2n + 1 2n + 1
1
= α + 2,
2
∞
P
adică seria xn converge pentru α > −2 şi diverge pentru α < −2. Presupunem că
n=1
2
(2n)!! 1
α = −2. Atunci xn = (2n−1)!! n
, cu n ∈ N∗ şi conform Problemei 1.6 avem că
2n + 1 1
xn ≥ ≥ , ∀n ∈ N∗ .
n2 n
∞
1
P
Aşadar, aplicând Criteriul de comparaţie I şi ţinând cont de natura seriei armonice n
,
n=1
∞
P
deducem că seria xn diverge pentru α = −2. Aşadar, seria studiată converge pentru
n=1
α > −2 şi diverge pentru α ≤ −2.
(x) Fie a > 0 şi xn = n! 1
a·(a+1)·(a+2)·...·(a+n−1) n3
, cu n ∈ N∗ . Din nou, deoarece
xn+1 n + 1 n3
lim = lim =1
n→∞ xn n→∞ a + n (n + 1)3
nu putem aplica Criteriul raportului cu limită. Astfel, aplicăm Criteriul lui Raabe-
Duhamel:
(a + n) (n + 1)3 − (n + 1) n3

xn
lim n − 1 = lim n
n→∞ xn+1 n→∞ (n + 1) n3
(a + n) (n + 1)2 − n3
= lim
n→∞ n2
2
(a + 2) n + (2a + 1) n + a
= lim = a + 2 > 1,
n→∞ n2
∞
P
adică seria xn converge.
n=1
(xi) Fie a > 0, α ∈ R \ {a + 1} şi xn = a·(a+1)·...·(a+n)

n!
1
nα
, cu n ∈ N∗ . Se observă imediat
P∞
că nu putem preciza natura seriei xn utilizând Criteriul raportului cu limită, fiindcă
n=1
α
xn+1 a+n+1 n
lim = lim = 1.
n→∞ xn n→∞ n+1 n+1
Astfel, aplicăm Criteriul lui Raabe-Duhamel:

(n + 1) (n + 1)α − nα (a + n + 1)

xn
lim n − 1 = lim n
n→∞ xn+1 n→∞ nα (a + n + 1)
(n + 1) ((n + 1)α − nα ) − anα
= lim n
n→∞ nα (a + n + 1)
n + 1 (n + 1)α − nα

na
= lim −
n→∞ n+a+1 nα−1 n+a+1
!
α−1 α−2 α−1
n + 1 (n + 1) + n (n + 1) + ... + n na
= lim α−1
−
n→∞ n+a+1 n n+a+1
α−1 α−2 ! !
n+1 n+1 n+1 na
= lim + + ... + 1 −
n→∞ n+a+1 n n n+a+1
= α − a,
∞
P ∞
P
adică, dacă α − a > 1, atunci seria xn converge, iar dacă α − a < 1, atunci seria xn
n=1 n=1
diverge.
(xii) Fie a > 0 şi xn = aln n , cu n ∈ N∗ . Dacă a > 1, atunci xn → ∞ ≠ 0, deci din
∞
P
Corolarul privind divergenţa seriilor, seria xn diverge. Dacă a = 1, atunci xn = 1,
n=1
∞
∗
P
pentru orice n ∈ N , deci xn ↛ 0, de unde rezultă din nou că seria xn diverge.
n=1
Presupunem că a ∈ (0, 1) . Atunci, deoarece
xn+1 1
lim ln(1+ n )
lim = lim aln(n+1)−ln n = an→∞ = a0 = 1,
n→∞ xn n→∞
nu putem aplica Criteriul raportului cu limită. Totuşi, formând limitele fundamentale

x
lim a x−1 = ln a, unde a > 0 şi lim ln(1+x)
x
= 1, din Criteriul lui Raabe-Duhamel, cum
x→0 x→0

xn n

lim n − 1 = lim n aln n+1 − 1
n→∞ xn+1 n→∞
1
!
ln(1− n+1 ) 1

a −1 ln 1 − n+1 n
= lim − 1
1 = − ln a,
n→∞ ln 1 − n+1 − n+1 n+1
constatăm că seria considerată converge pentru a < e−1 şi diverge pentru a > e−1 . Pre-
supunem că a = e−1 . Atunci, termenul general devine xn = eln1 n = n1 , cu n ∈ N∗ , deci
∞
1
P
seria considerată diverge, fiind tocmai seria armonică n
. În concluzie, seria studiată
n=1
converge pentru a ∈ (0, 1e ) şi diverge pentru a ∈ [ 1e , ∞).
h i2
a·(a−1)·...·(a−n+1)
(xiii) Fie a > 0 şi xn = (2n + 1) (a+1)·(a+2)·...·(a+n) , cu n ∈ N∗ . Se observă imediat
că nu putem aplica Criteriul raportului cu limită, deoarece
2
xn+1 2n + 3 a−n
lim = lim = 1.
n→∞ xn n→∞ 2n + 1 a+n+1
Însă, cum
!
2 2
xn (2n + 1) (a + n + 1) − (2n + 3) (a − n)
lim n − 1 = lim n
n→∞ xn+1 n→∞ (2n + 3) (a − n)2
n (8a + 2) n2 + (12a + 4)n − 2a2 + 2a + 1
= lim = 4a + 1 > 1,
n→∞ 2n + 3 n2 − 2an + a2
P∞
din Criteriul lui Raabe-Duhamel rezultă că seria xn converge.
√ n=1
(xiv) Fie a > 0 şi xn = a n cu n ∈ N∗ . Analog cu punctul (xii) se arată că dacă a ≥ 1,
∞
P
atunci seria xn diverge. Presupunem că a ∈ (0, 1) . Atunci, mai ı̂ntâi, cum
n=1
xn+1 √ √ lim √ 1 √
lim = lim a n+1− n = an→∞ n+1+ n = a0 = 1,
n→∞ xn n→∞
nu putem aplica Criteriul raportului cu limită. Aplicăm Criteriul lui Raabe-Duhamel.

x
Formând limita fundamentală lim a x−1 = ln a, unde a > 0, deoarece
x→0

xn
−√ 1 √

lim n − 1 = lim n a n+1+ n − 1
n→∞ xn+1 n→∞
1 √
− √n+1+
a n −1 −n
= lim 1 √
√ √
n→∞ − √n+1+ n
n+1+ n
= −∞ · sgn (ln a) = ∞,
∞
P ∞
P
rezultă că seria xn converge. Aşadar, seria xn converge pentru a ∈ (0, 1) şi diverge
n=1 n=1
pentru a ∈ [1, ∞).
2
(xv) Fie a > 0 şi xn = ( n+1
n
)n an , cu n ∈ N∗ . Avem
n
√ n+1
lim xn = lim a
n
= ae,
n→∞ n→∞ n
∞
xn converge pentru a ∈ 0, 1e
P
deci, conform Criteriului rădăcinii cu limită, seria
n=1
1 1

şi diverge pentru a ∈ e
, ∞ . Acum,
n dacă a = e
, atunci termenul general al seriei
1 n
(1+ n )
considerate devine xn = e
, pentru orice n ∈ N∗ . Astfel, utilizând punctul (iii)
al Problemei 2.2 avem că
n !n n
1 + n1

1 1
xn = > 1 > , ∀n ∈ N∗ ,
e 1+ n
e
∞
P
deci xn ↛ 0, prin urmare din Corolarul privind divergenţa seriilor rezultă că seria xn
n=1
∞
xn converge pentru a ∈ 0, 1e şi diverge pentru a ∈ [ 1e , ∞).
P
diverge. În concluzie, seria
n=1
1 1 1
(xvi) Fie a > 0 şi xn = a1+ 2 + 3 +...+ n , cu n ∈ N∗ . Ţinând cont de faptul că

1 1 1
lim 1 + + + ... + =∞
n→∞ 2 3 n
(a se vedea Exerciţiul 2.8), analog cu punctul (xii) se arată că dacă a ≥ 1, atunci seria
P∞
xn diverge. Presupunem că a ∈ (0, 1) . Atunci, cum
n=1
xn+1 1
= a n+1 , ∀n ∈ N∗ ,
xn
∞
xn+1 P
rezultă că lim = 1, deci nu putem preciza natura seriei xn aplicând Criteriul
n→∞ xn n=1
raportului cu limită. Astfel, ı̂n acest caz de dubiu aplicăm Criteriul lui Raabe-Duhamel
şi constatăm că
1
a− n+1 − 1 −1

xn
lim n − 1 = lim n 1 = − ln a,
n→∞ xn+1 n→∞ − n+1 n+1
∞ ∞
adică dacă a < e−1 , atunci seria xn converge, iar dacă a ∈ (e−1 , 1), atunci seria
P P
xn
n=1 n=1
diverge. Considerăm a = e−1 . Atunci
1 1
xn = 1+ 12 +...+ n
1
−ln n+ln n
= 1+ 12 +...+ n
1
−ln n
, ∀n ∈ N∗ ,
e ne
deci conform Exerciţiului 2.8,
xn 1 1
lim = lim = ∈ (0, ∞) ,
n→∞ 1 1+ 12 +...+ n
1
n
n→∞ e −ln n ec
∞
1
P
unde c este constanta lui Euler. Astfel, cum seria armonică n
diverge, conform Cri-
n=1
∞
P
teriului de comparaţie cu limită avem că şi seria xn diverge. Prin urmare, dacă a ∈
n=1
∞ ∞
(0, e−1 ) , atunci seria xn converge, iar dacă a ∈ [e−1 , ∞), atunci seria
P P
xn diverge.
n=1 n=1
(2n)!
(xvii) Fie xn = 4n (n!)2
, cu n ∈ N∗ . Avem
xn+1 (2n + 1) (2n + 2) 2n + 1

= 2 = , ∀n ∈ N∗ ,
xn 4 (n + 1) 2 (n + 1)
deci lim xxn+1

n
= 1, adică suntem ı̂n cazul de dubiu pentru Criteriul raportului cu limită.
n→∞
Atunci aplicăm Criteriul lui Raabe-Duhamel şi constatăm că

xn n 1
lim n − 1 = lim = < 1,
n→∞ xn+1 n→∞ 2n + 1 2
∞
P
adică seria xn diverge.
n=1
1+ 12 +...+ n
1
(xviii) Fie xn = n2
, cu n ∈ N∗ . Considerăm şirurile
1 + 21 + ... + 1
− ln n ln n
an = n
, bn = , cu n ∈ N∗ .
n2 n2
Atunci, pentru orice n ∈ N∗ ,
x n = an + b n .
an
Cum → c, unde c este constanta lui Euler (a se vedea Exerciţiul 2.8), conform Criteriu-
1
n2
∞
P
lui de comparaţie cu limită, seria an are aceeaşi natură cu seria armonică generalizată
n=1
∞
1
P
n2
, deci converge.
n=1
∞
P
Studiem acum natura seriei bn folosind Criteriul lui Cauchy, de condensare. Pentru
n=1
a verifica ipoteza de monotonie a şirului (bn ), considerăm funcţia auxiliară f : (0, ∞) → R,
ln x
f (x) = .
x2
Astfel, este suficient să demonstrăm monotonia acestei funcţii pe un interval de forma
(a, ∞), cu a > 0. Evident f este derivabilă pe ı̂ntreg domeniul de definiţie (prin operaţii
cu funcţii elementare) şi cum
1 − 2 ln x √
f ′ (x) =
3
≤ 0, ∀x ≥ e,
x
√
deducem că f este descrescătoare pe [ e, ∞), deci (bn )n≥2 este descrescător. Astfel,
aplicând Criteriul lui Cauchy, de condensare, obţinem că
∞ ∞ ∞ ∞
X X X n ln 2 X n
bn ∼ 2n b2n = 2n ∼
n=1 n=1 n=1
(2n )2 n=1
2n
(a se vedea Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar ). Dar,

∞
n
P
aplicând Criteriul raportului cu limită pentru seria 2n
, cum
n=1
n+1
2n+1 n+1 1
lim = lim = < 1,
n→∞ nn n→∞ 2n 2
2
∞ ∞
n
P P
rezultă că seria 2n
converge, deci bn converge. Aşadar, aplicând Propoziţia referi-
n=1 n=1
∞
P
toare la suma a două serii numerice obţinem că seria xn converge.
n=1
∞
1
cu n ∈ N∗ . Studiem natura seriei
P
(xix) Fie şirul an = (2+(−1)n )n
, an utilizând două
n=1
metode.
Metoda 1: Pentru orice n ∈ N∗ avem că a2n = 32n 1
şi a2n+1 = 1, deci an ↛ 0. Aşadar,
cum Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice nu este satisfăcută, seria
P∞
an diverge. Menţionăm că nu putem aplica Criteriul raportului cu limită, Criteriul
n=1 √
rădăcinii cu limită sau Criteriul lui Raabe-Duhamel deoarece şirurile an+1 an
, n an şi

an
n an+1 −1 nu au limită, având fiecare câte două subşiruri cu limite diferite (a se
vedea punctul (xx)).
∞
P
Metoda 2: Fie şirul sumelor parţiale (Sn )n asociat seriei an . În cele ce urmează
n=1
studiem convergenţa şirului (Sn )n∈N∗ . Utilizând formula pentru suma primilor n termeni
ai unei progresii geometrice avem că
1
1 1 1 1 1 − 32n
S2n = 1 + + 1 + + ... + 1 + = n + , ∀n ∈ N∗ ,
32 34 32n 9 1 − 19
∞
P
deci S2n → ∞, adică seria an diverge.
n=1
∞
1
P
(xx) Fie an = (3+(−1)n )n
, an utilizând două
n=1
metode.
Metoda 1: Pentru orice n ∈ N∗ avem că a2n = 42n 1 1
şi a2n+1 = 22n+1 , deci an → 0, de
unde rezultă că este satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice.
Fie xn = an+1
an
, cu n ∈ N∗ . Atunci x2n = 22n−1 şi x2n+1 = 22n+3 1
, pentru orice n ∈ N∗ , deci
√
an

nu există lim xn . Analog se arată că nu există lim an şi lim n an+1 − 1 . Aşadar,
n
n→∞ n→∞ n→∞
din nou nu putem aplica Criteriul raportului cu limită, Criteriul rădăcinii cu limită sau
Criteriul lui Raabe-Duhamel. Cum 3 + (−1)n ≥ 2, pentru orice n ∈ N∗ , avem că
1
an ≤ , ∀n ∈ N∗ .
2n
∞
1
P
Aşadar, ţinând cont de inegalitatea precedentă şi de faptul că seria geometrică 2n
de
n=1
∞
1
P
raţie 2
converge, conform Criteriului de comparaţie I, şi seria an converge.
n=1
∞
P
Metoda 2: Fie şirul sumelor parţiale (Sn )n asociat seriei an . În cele ce urmează
n=1
studiem convergenţa şirului (Sn )n∈N∗ . Utilizând formula pentru suma primilor n termeni
ai unei progresii geometrice avem că
1 1 1 1 1 1
S2n = + 3 + ... + 2n−1 + 2 + 4 + ... + 2n
2 2 2 1 4 4 4
1 1 n 1 n
1 − 22 2 1 − 42
= 2 1 + 4 , ∀n ∈ N∗ ,
1 − 22 1 − 412
şi
1 1 1 1 1 1 1
S2n+1 = + 3 + ... + 2n−1 + 2n+1 + 2 + 4 + ... + 2n
2 2 2 2 4 4 4
1

1 n+1
1 − 22 1
1 − 412
n

2 42
= 1 + 1 , ∀n ∈ N∗ ,
1 − 22 1 − 42
∞
2 1
şi S2n+1 → 32 + 15
1
, aşadar, Sn → 11
P
deci S2n → 3
+ 15 15
, adică seria an converge.
√ √ √ n=1
(xxi) Fie an = (2 − e) · (2 − 3 e) · ... · (2 − n e), cu n ≥ 2. Mai ı̂ntâi,
an+1 1

lim = lim 2 − e n+1 = 1,
n→∞ an n→∞
√
deci conform Criteriului privind limita rădăcinii de ordin n, şi lim n an = 1, iar apoi,
n→∞
ex −1
formând limita fundamentală lim = 1, avem
x→0 x
1 1
!
an −1 + e n+1 e n+1 − 1 n 1
lim n − 1 = lim n 1 = lim 1 1 = 1.
n→∞ an+1 n→∞ 2 − e n+1 n→∞
n+1
n + 1 2 − e n+1
Aşadar, nu putem aplica Criteriul raportului cu limită, Criteriul rădăcinii cu limită sau
Criteriul lui Raabe-Duhamel. Fie n ∈ N∗ \ {1} . Aplicând inegalitatea de la punctul (iii),
Problema 2.2 avem că
1
an+1 1 1 n−1 n
= 2 − e n+1 > 2 − 1 − = = 1 .
an n n n−1
Fie şirul bn = cu n ≥ 2. Din inegalitatea precedentă avem că an+1

1
n−1
, an
> bn+1
bn
, pentru orice
P∞
n ∈ N \ {0, 1}, deci cum seria armonică bn diverge, conform Criteriului de comparaţie
n=2
∞
P
II, obţinem că şi seria an diverge. Cum natura seriei nu se schimbă dacă la şirul (an )
n=2
∞
P
se adaugă un număr finit de termeni, rezultă că seria an diverge.
n=1
n 1
(xxii) Fie a > 0 şi xn = (an)
n!
, cu n ∈ N∗ . Utilizând limita fundamentală lim (1 + x) x =
x→0
e şi aplicând Criteriul raportului cu limită constatăm că:
n
xn+1 n+1
lim = lim a = ae,
n→∞ xn n→∞ n
∞
xn diverge dacă ae > 1 şi converge dacă ae < 1. Presupunem că a = 1e .
P
adică seria
n=1
Atunci,
nn
xn = , n ∈ N∗
en n!
şi utilizând inegalitatea dată la Problema 2.2 punctul (iii), avem că pentru orice n ∈ N∗ ,
n n 1
xn+1 1 + n1 1 + n1 n n+1
= > n+1 = = 1 .
xn e 1+ 1 n+1 n
n
∞
Similar cu punctul (xxi), considerând şirul bn = n1 , cu n ∈ N∗ , se obţine că seria
P
xn
n=1
∞
P
diverge. Aşadar, seria xn diverge dacă ae ≥ 1 şi converge dacă ae < 1.
n=1
Exerciţiul 2.24 (i) A se vedea rezolvarea Exerciţiului 2.23 punctul B (xviii).

(ii) Fie şirul an = lnnln3 n , cu n ≥ 2. Din Exerciţiul 1.12 (ii) deducem că pentru orice
n ≥ 3 are loc inegalitatea
ln (1 + ln n − 1) ln n − 1
an = 3
≤ ,
n n3
de unde rezultă că pentru orice n ≥ 3,
ln n
an ≤ := bn (2.12)
n3
Fie funcţia f : (0, ∞) → R,
ln x
f (x) =
.
x3
Atunci evident f este derivabilă (prin operaţii cu funcţii elementare),
1 − 3 ln x
f ′ (x) = , ∀x ∈ (0, ∞)
x4
√
şi x = 3
e > 0 este unicul punct critic al lui f. Obţinem tabelul de variaţie de mai jos
√
x 0 3
e +∞
′
f (x) ++ 0 −−
1
f (x) ↗ 3e
↘
care arată că f este descrescătoare pe [2, ∞). Rezultă că şirul (bn )n≥3 este descrescător.
Prin urmare, din Criteriul lui Cauchy, de condensare, rezultă că
∞ ∞ ∞
X X n ln 2 X n
bn ∼ 2n ∼
n=3 n=3
(2n )3 n=3
4n
(a se vedea Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar ). Apoi, din
∞ ∞
n
P P
Criteriul raportului cu limită se obţine imediat că seria 4n converge, deci şi seria bn
n=3 n=3
converge. Astfel, ţinând cont de (2.12) şi aplicând Criteriul de comparaţie I obţinem că
∞
P
şi seria an converge. Cum natura seriei nu se schimbă dacă la şirul (an ) se adaugă un
n=3
∞
P
număr finit de termeni, rezultă că seria an converge.
n=2
(iii) Fie şirul an = n ln n1ln(2n) , cu n ≥ 2. Evident, an+1
an
≤ 1, pentru orice n ≥ 2, deci
şirul (an ) este descrescător. Rezultă deci, din Criteriul lui Cauchy, de condensare şi din
Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar că
∞ ∞ ∞
X X
n 1 X 1
an ∼ 2 2 ∼ .
n=2 n=2
n
2 n (n + 1) (ln 2) n=2
n (n + 1)
Apoi, aplicând Criteriul de comparaţie cu limită, se obţine imediat că

∞ ∞
X 1 X 1
∼
n=2
n (n + 1) n=2 n2
∞ ∞
1
P P
şi cum seria armonică generalizată n 2 este convergentă, deducem că şi seria an
n=2 n=2
converge.
(iv) Fie α ∈ R şi şirul an = n(ln1n)α , cu n ≥ 2. Dacă α = 0, atunci an = n1 , pentru orice
∞
P
n ≥ 2, deci seria an diverge, fiind seria armonică. Presupunem că α < 0. Considerăm
n=2
∞
şirul bn = n1 , cu n ≥ 2. Cum seria
P
bn diverge şi
n=2
an 1
lim = lim α = ∞,
n→∞ bn n→∞ (ln n)
∞
P
din Criteriul de comparaţie cu limită avem că şi seria an diverge. Mai departe, pre-
n=2
supunem că α > 0. Analog cu punctul (iii) de mai sus se arată că şirul (an )n≥2 este
descrescător. Mai exact, mai ı̂ntâi considerăm funcţia f : [2, ∞) → R,
1
f (x) = .
x (ln x)α
Evident f este derivabilă (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi
ln x + α
f ′ (x) = − , ∀x ≥ 2.
x2 (ln x)α+1
Apoi, ţinând cont că α > 0 obţinem că f ′ (x) < 0, pentru orice x ≥ 2, de unde rezultă
că f este descrescătoare pe ı̂ntreg domeniul de definiţie (a se vedea tabelul de variaţie de
mai jos), deci şirul (an )n≥2 este descrescător.
x 2 +∞
′
f (x) −
f (x) ↘
Prin urmare, din Criteriul lui Cauchy, de condensare avem că

∞ ∞ ∞
X X 1 n
X 1
an ∼ 2 n α α ∼
n=1 n=1
2 n ln 2 n=1 nα
(a se vedea şi Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar ), deci
∞ ∞
1
P P
seria an , având aceaaşi natură cu seria armonică generalizată nα
, converge dacă
n=1 n=1
∞
P
α > 1 şi diverge dacă α ∈ (0, 1]. În concluzie, seria an converge dacă α > 1 şi diverge
n=1
dacă α ≤ 1.
Exerciţiul 2.25 Fie şirul (an )n≥1 cu termeni strict pozitivi. Aplicând inegalitatea medi-
ilor pentru două numere reale strict pozitive (a se vedea Exerciţiul 1.10) avem:
2 √ an + an+1
1 1 ≤ an an+1 ≤ , ∀n ≥ 1.
an
+ an+1 2
∞
X
Cum, ı̂n ipotezele noastre, seria an este convergentă, conform Propoziţiei referitoare
n=1
∞
X a n +an+1
la suma a două serii numerice, şi seria 2
este convergentă, deci ţinând cont de
n=1
∞
X
2
inegalitatea de mai sus şi aplicând Criteriul de comparaţie I, obţinem că seriile 1
+a 1
an n+1
n=1
∞
X √
şi an an+1 sunt convergente. Mai departe, utilizând Propoziţia referitoare la produsul
n=1
∞
X
1
unei serii numerice cu un scalar, rezultă că şi seria 1
+a 1
este convergentă.
an n+1
n=1
∞
P
Problema 2.10 Fie an o serie cu termeni pozitivi. Este suficient să arătăm că seria
n=1
∞ ∞
an
P P
an converge dacă şi numai dacă seria 1+an
converge.
n=1 n=1
∞
P
Mai ı̂ntâi, presupunem că seria an converge. Evident are loc inegalitatea
n=1
an
≤ an , ∀n ∈ N∗ ,
1 + an
∞
an
P
de unde, aplicând Criteriul de comparaţie I, rezultă că seria 1+an
converge.
n=1
∞
an
P
Acum, presupunem că seria 1+an
este convergentă. Atunci, din Condiţia necesară
n=1
an
de convergenţă pentru serii numerice avem că lim = 0, de unde rezultă că lim an =
n→∞ 1+an n→∞
0. Pentru a arăta această ultimă afirmaţie vom utiliza Propoziţia de caracterizare

1 ε cu ε a
limitei unui şir numeric. Astfel, mai ı̂ntâi considerăm ε > 0 şi ε = min 2 , 1+ε . Apoi,
cum lim 1+aan
n
= 0, pentru orice n ∈ N∗ de la un rang ı̂ncolo, 1+a an
n
< ε, ceea ce este
n→∞
1 ε
echivalent cu (1 − ε) an < ε. Acum, deoarece 0 ≤ 2
− ε < 1 − ε şi ε ≤ 1+ε
, pentru orice
n ∈ N∗ de la un rang ı̂ncolo avem
ε
ε
an < ≤ 1+ε ε = ε,
1−ε 1 − 1+ε
de unde rezultă că an → 0. Prin urmare,

an
lim = 1 ∈ (0, ∞),
n→∞ an
1+an
∞ ∞
an
P P
deci conform Criteriului de comparaţie cu limită, seriile an şi 1+an
au aceeaşi
n=1 n=1
∞
P
natură, aşadar seria an este convergentă.
n=1
∞
P
Problema 2.11 Fie an o serie cu termeni strict pozitivi şi (sn )n≥1 şirul sumelor
n=1
parţiale asociat. Atunci (sn )n≥1 este un şir strict crescător.
∞
P
(i) Presupunem că seria an este convergentă. Rezultă că (sn ) este majorat. Fie
n=1
n ∞
P ak P an
tn = sk
şirul sumelor parţiale asociat seriei sn
. Deoarece s1 ≤ sk , pentru orice
k=1 n=1
∗
k ∈ N , avem
n
X ak sn
tn ≤ = , ∀n ∈ N∗ ,
k=1
s1 s1
deci (tn )n∈N∗ este de asemenea majorat, ceea ce este suficient pentru a deduce convergenţa
∞ ∞
an an
P P
seriei cu termeni pozitivi sn
. Pentru seria s2
se procedează ı̂n mod analog.
n
n=1 n=1
∞
P
(ii) Presupunem că seria an diverge. Atunci şirul cu termeni strict pozitivi (sn ) este
n=1
nemajorat şi, cum este şi strict crescător, conform Teoremei privind convergenţa şirurilor
monotone, obţinem că sn → ∞. Rezultă că pentru orice n ∈ N∗ , există p ∈ N∗ astfel
ı̂ncât
sn+p − sn ≥ sn . (2.13)
Fie n ∈ N∗ . Atunci, utilizând faptul că şirul (sn ) este crescător şi apoi inegalitatea (2.13)
avem că există p ∈ N∗ astfel ı̂ncât
an+1 an+2 an+p an+1 + an+2 + ... + an+p sn+p − sn sn 1

+ + ... + > = =1− ≥ .
sn+1 sn+2 sn+p sn+p sn+p sn+p 2
Apoi, din Teorema lui Cauchy de caracterizare a convergenţei unei serii numerice obţinem
∞ ∞
an an
P P
că seria sn
diverge. În continuare, demonstrăm convergenţa seriei s2
. Ţinând din
n
n=1 n=1
nou cont că şirul (sn ) este strict crescător avem
an+1 an+2 an+p an+1 an+2 an+p

2
+ 2 + ... + 2 = 2 + 2 + ... + 2
sn+1 sn+2 sn+p sn+1 sn+2 sn+p
an+1 an+2 an+p
< + + ... +
sn · sn+1 sn+1 · sn+2 sn+p−1 · sn+p
sn+1 − sn sn+2 − sn+1 sn+p − sn+p−1
= + + ... +
sn · sn+1 sn+1 · sn+2 sn+p−1 · sn+p
1 1 1 1 1 1
= − + − + ... + −
sn sn+1 sn+1 sn+2 sn+p−1 sn+p
1 1 1
= − < , ∀n ∈ N∗ , ∀p ∈ N∗ .
sn sn+p sn
1
Cum sn
→ 0, folosind Propoziţia de caracterizare cu ε a limitei unui şir numeric avem
1
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , < ε,
sn
deci din ultimele două relaţii rezultă că
an+1 an+2 an+p

∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ , 2
+ 2 + ... + 2 < ε.
sn+1 sn+2 sn+p
Aşadar, conform Teoremei lui Cauchy de caracterizare a convergenţei unei serii numerice,
∞
an
P
seria s2
converge.
n
n=1
Problema 2.12 Fie (an )n∈N∗ ⊂ (0, ∞) .

∞
an
P
(i) Fie bn = 1+a3n
, cu n ≥ 1. Presupunem că seria an converge. Atunci, din Condiţia
n=1
necesară de convergenţă pentru serii numerice, avem an → 0, deci
an
an → 1 ∈ (0, ∞) .
1+a3n
∞
P
Rezultă din Criteriul de comparaţie cu limită că seria bn converge.
n=1
∞
an
P
(ii) Fie bn = 1+a3n
, cu n ≥ 1. Presupunem că seria an diverge. Arătăm că ı̂n acest
n=1
∞
P
caz nu se poate preciza natura seriei bn considerând două exemple de şir (an ) pentru
n=1
∞
P ∞
P
care an diverge, iar seria bn converge, respectiv diverge.
n=1 n=1
∞
n
P
Fie an = n, cu n ≥ 1. Atunci an diverge. Avem bn = 1+n3
pentru orice n ≥ 1.
n=1
∞
P
Din Criteriul de comparaţie cu limită rezultă că seria bn are aceeaşi natură cu seria
n=1
∞ ∞
1
P P
armonică generalizată n2
, deci seria bn converge.
n=1 n=1
∞
an diverge. Dar bn = 12 , pentru
P
Mai departe, considerăm an = 1, cu n ≥ 1. Atunci
n=1
orice n ≥ 1, deci bn ↛ 0. Aşadar, nu este satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă
∞
P
pentru serii numerice, deci seria bn este divergentă.
n=1
an
(iii) Fie α > 1 şi şirul bn = 1+nα an
, cu n ≥ 1. Se observă imediat că pentru orice
n ∈ N∗ are loc inegalitatea:
1
bn < .
nα
∞
1
P
Cum seria armonică generalizată nα
este convergentă pentru α ∈ (1, ∞), din Criteriul
n=1
∞
P
de comparaţie I rezultă că şi seria bn este convergentă.
n=1
∞
P
Problema 2.13 Fie an o serie convergentă cu termeni strict pozitivi. Atunci, cum
n=1
pentru orice n ∈ N∗ ,
an
≤ an ,
1 + nan
∞
an
P
conform Criteriul de comparaţie I, rezultă că seria 1+nan
converge. În cele ce urmează
n=1
arătăm că reciproca este falsă. Pentru aceasta considerăm următorul exemplu. Fie şirul
(an ) ⊂ (0, ∞) dat prin
, dacă n = 3k , k ∈ N∗ ,
1
an = k
0, ı̂n rest.
∞
P
Fie (sn ) şirul sumelor parţiale asociat seriei an . Din Exerciţiul 2.8 rezultă că
n=1
1 1
1+ + ... + → ∞
2 n
şi cum
1 1
s3k = 1 + + ... + , ∀k ∈ N∗ ,
2 k
∞
P
rezultă că (sn ) diverge (având un subşir cu limită infinită), deci seria an este divergentă.
n=1
∞
Fie n ∈ N∗ , (tn ) şirul sumelor parţiale asociat seriei an
şi p ∈ N∗ astfel ı̂ncât
P
1+nan
n=1
3p ≤ n < 3p+1 . Atunci
1
dacă n = 3k , k ∈ N∗

an k+3k
,
=
1 + nan 0, ı̂n rest
şi
1 1 1
tn = 1
+ 2
+ ... + .
1+3 2+3 p + 3p
Aplicând formula pentru suma primilor p termeni ai unei progresii geometrice, se observă
imediat că pentru n şi p considerate mai sus au loc inegalităţile
p 1 1

X 1 1 − p 1
tn ≤ k
= 3 1
3
≤ .
k=1
3 1− 3 2
Cum ı̂n inegalitatea de mai sus n este arbitrar, deducem că (tn ) este majorat. Seria
∞
an
P
1+nan
fiind o serie cu termeni pozitivi, rezultă că aceasta este convergentă. Aşadar,
n=1
reciproca proprietăţii din enunţ nu are loc.
∞
P
Problema 2.14 Fie an o serie convergentă cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât (an )n≥1
n=1
este descrescător. Din Teorema lui Cauchy de caracterizare a convergenţei unei serii
numerice rezultă că:
ε
∀ε > 0, ∃nε ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀m ≥ nε , an+1 + an+2 + ... + am < .
2
În particular, pentru m > 2nε , deoarece (an )n∈N∗ este descrescător, avem:
m ε
am ≤ (m − nε ) am ≤ anε +1 + anε +2 + ... + am < .
2 2
Deci
mam < ε, ∀m > 2nε ,
ceea ce antrenează nan → 0.
Dacă se renunţă la ipoteza de monotonie, atunci concluzia nu se mai păstrează. În
acest sens, să luăm exemplul
( 1
n
, dacă există k ∈ N astfel ı̂ncât n = 3k
an = 1
n2
, ı̂n rest.
Evident şirul (an )n∈N∗ nu este descrescător. În plus, şirul (yn ) dat prin yn = nan , cu
n ∈ N∗ nu are limita 0, deoarece există un subşir al lui (yn ) care nu converge la 0. Mai
precis, subşirul (y3k ) converge la 1, fiind chiar şirul constant 1. Fie (sn ), (tn ) şirurile
∞ ∞
1
+ 31n . Se observă
P P
sumelor parţiale asociate seriilor cu termeni pozitivi an şi n2
n=1 n=1
imediat că pentru orice n ∈ N∗ ,
sn ≤ tn .
∞
1 1
P
Aşadar, cum seria n2
+ 3n
este convergentă, putând fi scrisă ca suma dintre seria
n=1
1
armonică generalizată cu α = 2 > 1 şi seria geometrică de raţie q = 3
(a se vedea
Propoziţia referitoare la suma a două serii numerice), rezultă că (tn ) este majorat, deci
∞
P
conform inegalităţii de mai sus rezultă că şi (sn ) este majorat, prin urmare seria an
n=1
este convergentă.
Dăm acum un exemplu pentru a arăta că reciproca este falsă. Fie şirul
1
an = , n ≥ 1.
n ln n
Evident lim nan = 0. Pentru a arăta că şirul (an )n≥1 este descrescător este suficient să
n→∞
arătăm că funcţia f : [1, ∞) → R,
1
f (x) =
x ln x
este descrescătoare pe ı̂ntreg domeniul de definiţie. Cum f este derivabilă pe [1, ∞) (prin
operaţii cu funcţii elementare) şi
−1 − ln x
f ′ (x) = < 0, ∀x ∈ [1, ∞),
x2 ln2 x
rezultă că f este strict descrescătoare pe [1, ∞), deci şirul (an )n≥1 este descrescător. Apoi,
ţinând cont de monotonia lui (an ) , din Criteriul lui Cauchy, de condensare avem că seria
P∞
an are aceeaşi natură cu seria
n=1
∞ ∞
X
n 1 X 1
2 n = ,
n=1
2 ln 2n n=1
n ln 2
∞ ∞
1
P P
deci an are aceeaşi natură cu seria armonică n
(a se vedea Propoziţia referitoare la
n=1 n=1
produsul unei serii numerice cu un scalar), aşadar aceasta diverge.
Problema 2.15 Fie σ : N∗ → N∗ o bijecţie. Pentru orice număr n ∈ N∗ asociem şirul

n
P σ(k)
sn = k2
. Calculăm s2n − sn şi obţinem:
k=1
2n n 2n 2n
X σ(k) X σ(k) X σ(k) 1 X
s2n − sn = − = ≥ σ(k).
k=1
k2 k=1
k2 k=n+1
k 2 (2n)2
k=n+1
2n
σ(k) este suma a n numere distincte din N∗ , iar suma primelor n numere
P
Ştim că
k=n+1
n(n+1)
naturale nenule este 2
, de unde obţinem că
2n
X n(n + 1)
σ(k) ≥ .
k=n+1
2
Astfel, luând ε = 81 , n arbitrar şi p = n, avem
1 n(n + 1)
sn+p − sn ≥ ≥ ε,
4n2 2
deci, din Teorema lui Cauchy de caracterizare a convergenţei unei serii numerice obţinem
∞
P σ(n)
că seria n2
diverge.
n=1
Problema 2.16 Fie α ∈ R astfel ı̂ncât 0 < α < 1 şi (an )n∈N un şir de numere reale
∞
(an )α converge.
P
pozitive. Presupunem că seria
n=0
∞ α ∞
(an )α folosind metoda inducţiei matematice. Fie
P P
(i) Demonstrăm că an ≤
n=0 n=0
propoziţia !α
n
X n
X
P (n) : ak ≤ (ak )α , unde n ∈ N.
k=0 k=0
Propoziţia
P (0) : aα0 ≤ aα0
este, evident, adevărată.
Demonstrăm acum că propoziţia
P (1) : (a0 + a1 )α ≤ aα0 + aα1
este adevărată. Fie funcţia
f : R+ → R, f (t) = (a0 + t)α − aα0 − tα ,
unde a0 ∈ R+ . Evident f este derivabilă pe domeniul de definiţie (prin operaţii şi com-
puneri cu funcţii elementare). Calculăm derivata funcţiei f :
′
f (t) = α(a0 + t)α−1 − αtα−1 = α (a0 + t)α−1 − tα−1 , ∀t ≥ 0.

′
Dar 0 < α < 1 şi a0 ≥ 0, deci f (t) ≤ 0, pentru orice t ∈ R+ . Rezultă că f este o funcţie
descrescătoare, deci f (t) ≤ f (0) = 0, pentru orice t ≥ 0. Astfel, P (1) este adevărată.
Presupunem că pentru k ∈ N∗ fixat, propoziţia
P (k) : (a0 + a1 + ... + ak )α ≤ aα0 + aα1 + ... + aαk
este adevărată şi demonstrăm că următoarea propoziţie este adevărată:
P (k + 1) : [(a0 + a1 + ... + ak ) + ak+1 ]α ≤ aα0 + aα1 + ... + aαk + aαk+1 .
Utilizând consecutiv P (1) şi ipoteza inductivă obţinem:
[(a0 + a1 + ... + ak ) + ak+1 ]α ≤ (a0 + a1 + ... + ak )α + aαk+1

≤ aα0 + aα1 + ... + aαk + aαk+1 ,
adică exact propoziţia P (k + 1) .

Cum P (0) şi P (1) sunt adevărate şi P (k) implică P (k +1) pentru orice k ∈ N∗ , rezultă
că propoziţia P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N.
∞
(an )α converge,
P
Prin urmare, cum din ipoteză avem că seria cu termeni pozitivi
n=0
rezultă că şirul sumelor parţiale asociat acesteia este majorat. Aşadar, ţinând cont
de
∞propoziţia
α demonstrată mai sus deducem că şi şirul sumelor parţiale
∞ asociat
α seriei
P P
an este majorat, ceea ce este echivalent cu faptul că seria an converge.
n=0 n α n=0
n
(ak )α ∈ R şi trecând la limită are loc
P P
Rezultă că, lim ak ∈ R, lim
n→∞ k=0 n→∞ k=0
∞
!α ∞
X X
an ≤ (an )α .
n=0 n=0
∞
P
(ii) Demonstrăm convergenţa seriei an .
n=0
∞
(an )α converge, deci din Condiţia necesară de convergenţă pentru
P
Ştim că seria
n=0
serii numerice rezultă că lim aαn = 0. Totodată, ştim că 0 < α < 1, deci lim an = 0.
n→∞ n→∞
Astfel, din Propoziţia de caracterizare cu ε a limitei unui şir numeric avem:
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |an | = an < ε.
Considerăm ε = 1 > 0 şi obţinem că există n1 ∈ N astfel ı̂ncât 0 ≤ an < 1, pentru orice
n ≥ n1 . Dar 0 < α < 1, deci pentru orice n ≥ n1 ,
an 1 − aα−1

n ≤ 0,
adică
an ≤ (an )α .
∞ ∞
(an )α converge, rezultă, din Criteriul de comparaţie I, că seria
P P
Cum seria an con-
n=0 n=0
verge.
Problema 2.17 Fie (an )n∈N∗ ⊂ R+ un şir descrescător şi şirul bn = nan2 , cu n ∈ N∗ .
Utilizând faptul că (an )n∈N∗ este un şir descrescător, obţinem pentru orice k ∈ N∗ urmă-
toarele estimări:
(k+1)2
X
an = ak2 +1 + ak2 +2 + ... + ak2 +2k+1 ≤ (2k + 1)ak2 ≤ 3kak2 = 3bk
n=k2 +1
şi
(k+1)2
X
an = ak2 +1 + ak2 +2 + ... + ak2 +2k+1 ≥ (2k + 1)a(k+1)2 ≥ (k + 1)a(k+1)2 = bk+1 .
n=k2 +1
Rezultă că pentru n ∈ N\ {0, 1} ,

n+1 22 9 16 (n+1)2 n
X X X X X X
bk ≤ ak + ak + ak + ... + ak ≤ 3 bk ,
k=2 k=2 k=5 k=10 k=n2 +1 k=1
deci
n+1 (n+1)2 n
X X X
bk ≤ ak ≤ 3 bk . (2.14)
k=2 k=2 k=1
∞
P ∞
P
Fie (sn ) şi (tn ) şirurile sumelor parţiale asociate seriilor an , respectiv bn , adică
n=1 n=1
n n
bk pentru orice n ∈ N∗ . Astfel, inegalităţile date ı̂n relaţia (2.14)
P P
sn = ak şi tn =
k=1 k=1
devin:
tn+1 − b1 ≤ s(n+1)2 − a1 ≤ 3tn , ∀n ∈ N \ {0, 1} . (2.15)
∞
P ∞
P
În continuare arătăm că seriile an şi bn au aceeaşi natură, fapt pentru care este
n=1 n=1
suficient să demonstrăm că prima serie converge dacă şi numai dacă a doua serie converge.
P∞
I. Dacă seria an converge, atunci şirul (sn ) este majorat, adică există M > 0
n=1
astfel ı̂ncât sn ≤ M, pentru orice n ∈ N∗ , deci ţinând cont de relaţia (2.15) rezultă că
tn+1 ≤ b1 − a1 + M, pentru orice n ∈ N \ {0, 1} . În consecinţă, (tn ) este majorat, deci
∞
P
seria cu termeni pozitivi bn converge.
n=1
∞
P
II. Presupunem că seria bn converge. Atunci, rezultă ı̂n mod analog cu cazul 1. că
n=1
∞
P
seria an converge.
n=1
∞
P ∞
P
Prin urmare, seriile an şi bn au aceeaşi natură.
n=1 n=1
Exerciţiul 2.26 (i) Fie an = lnnn , cu n ∈ N∗ . Pentru a arăta monotonia lui (an ) conside-
răm funcţia auxiliară f : [1, ∞) → R,
ln x
f (x) = .
x
Evident, f este derivabilă pe [1, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
1 − ln x
f ′ (x) = , ∀x ≥ 1.
x2
Obţinem tabelul de variaţie de mai jos:
x 1 e ∞
′
f (x) ++ 0 −−
1
f (x) ↗ e
↘
care arată că f este descrescătoare pe [e, ∞), deci şirul (an )n≥3 este descrescător. Este
cunoscut că lim an = 0, fiind o limită fundamentală, deci, ţinând cont şi de monoto-
n→∞
nia şirului cu termeni strict pozitivi (an )n≥3 , din Criteriul lui Leibniz obţinem că seria
∞
(−1)n an converge. Bineı̂nţeles, cum natura seriei nu se schimbă dacă la şirul (an ) se
P
n=3
∞
(−1)n an converge.
P
adaugă un număr finit de termeni, şi seria
n=1
(ii) Fie an = 3n+2
5n
, cu n ∈ N∗ . Evident an > 0, pentru orice n ∈ N∗ şi cum
an+1 3n + 5
= < 1, ∀n ∈ N∗ ,
an 5 (3n + 2)
avem că (an ) este un şir strict descrescător de numere reale strict pozitive. În plus,
lim an = 0 (pe baza limitelor fundamentale). Aşadar, aplicând din nou Criteriul lui
∞
(−1)n an converge.
P
Leibniz obţinem că seria
n=1
∗ n+1
(iii) Fie α ∈ R şi an = nn+1
α +2 , cu n ∈ N . Dacă α = 1, atunci an → 1, deci (−1) an ↛
0, aşadar nu este satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice. Prin
∞
(−1)n+1 an diverge.
P
urmare, ı̂n acest caz seria
n=1
Dacă α < 1, atunci an → ∞, deci ı̂n mod analog cu situaţia de mai sus obţinem că
∞
(−1)n+1 an diverge.
P
seria
n=1
Presupunem că α > 1. Pentru a obţine monotonia şirului (an ), considerăm funcţia
f : [1, ∞) → R,
x+1
f (x) = α .
x +2
Atunci
xα + 2 − α (x + 1) xα−1
f ′ (x) =
(xα + 2)2
(1 − α)xα + 2 − αxα−1
= , ∀x ≥ 1.
(xα + 2)2
Evident, f ′ (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci (an ) este monoton de la un loc ı̂ncolo.
∞
(−1)n+1 an
P
Mai mult, an → 0, prin urmare, conform Criteriului lui Leibniz, seria
n=1
converge.
În concluzie, seria studiată este convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.
(iv) Fie an = (2n−1)!!
(2n)!!
, cu n ∈ N∗ . Atunci, pentru orice n ∈ N∗ , an > 0 şi
an+1 2n + 1
= < 1,
an 2n + 2
deci şirul (an ) este strict descrescător. În plus, utilizând Problema 1.6 şi aplicând Teorema
∞
(−1)n+1 an
P
cleştelui, avem că an → 0. Aşadar, din Criteriul lui Leibniz obţinem că seria
n=1
converge.
√
3
n7 +1
(v) Fie x ∈ R \ {2kπ | k ∈ Z} şi şirurile an = cos nx şi bn = 2
n3 +2
, cu n ∈ N∗ . Cum
7
3
< 3, evident bn → 0. Fie funcţia f : [2, ∞) → R,
√3
2 x7 + 1
f (x) = .
x3 + 2
Atunci f este derivabilă pe [2, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi pentru orice
x ≥ 2,
4
√
2 · 73 · x 3 (x3 + 2) − 3 2 x7 + 1 x2
3
f ′ (x) =
(x3 + 2)2
√ √3

x 3 x −4x3 − 9 x2 + 28
= < 0,
3 (x3 + 2)2
deci (bn )n≥2 este descrescător. Apoi, şirul
Sn = cos x + cos 2x + ... + cos nx, n ∈ N∗
al sumelor parţiale asociat şirului (an ) este mărginit pentru orice x ̸= 2kπ (k ∈ Z) (a se
vedea exemplele de la Criteriul lui Dirichlet din curs). În particular, şirul sumelor parţiale
asociat şirului (cos n)n este de asemenea mărginit. Aşadar, aplicând Criteriul lui Dirichlet
∞ √
3 ∞ √
3
2 n7 +1 2 n7 +1
P P
obţinem că seria 3
n +2
cos n converge, deci şi seria n3 +2
cos n converge, natura
n=2 n=1
unei serii neschimbându-se la adăugarea unui număr finit de termeni.
1 ∗
3 4 , cu n ∈ N . Distingem următoarele
(vi) Fie x ∈ R şi şirurile an = cos nx şi bn = √ n
două situaţii.
I. Dacă există k ∈ Z astfel ı̂ncât x = 2kπ, atunci an = 1, pentru orice n ∈ N∗ , deci
∞ ∞
1 4
P P
seria an b n = 3 4 converge, fiind seria armonică generalizată pentru α = 3 > 1.
√
n
n=1 n=1
II. Dacă x ̸= 2kπ, pentru orice k ∈ Z, atunci conform punctului (v) de mai sus, şirul
sumelor parţiale asociat şirului (an ) este mărginit. Apoi, cum bn > 0 pentru orice n ∈ N∗
şi √3
bn+1 n4
= q < 1, ∀n ∈ N∗ ,
bn 3 4
(n + 1)
avem că (bn ) este descrescător. În plus, evident bn → 0. Rezultă din Criteriul lui Dirichlet
∞
P
că seria an bn converge şi ı̂n acest caz.
n=1
∞
P
Aşadar, seria an bn converge pentru orice x ∈ R.
n=1
(vii) Fie x ∈ R şi şirurile an = sin nx şi bn = 1
n2 +3
, cu n ∈ N∗ . Evident bn → 0 şi cum
pentru orice n ≥ 1, bn > 0 şi
bn+1 n2 + 3
= 2 ≤ 1,
bn n + 2n + 4
rezultă că (bn ) este descrescător. Mai departe şirul
Sn = sin x + sin 2x + ... + sin nx, n ∈ N∗
al sumelor parţiale asociat şirului (an ) este mărginit pentru orice x ∈ R (a se vedea
exemplele de la Criteriul lui Dirichlet din curs). În particular, şirul sumelor parţiale
asociat şirului (sin n)n este de asemenea mărginit. Aşadar, aplicând Criteriul lui Dirichlet
∞
1
P
obţinem că seria n2 +3
sin n converge.
n=1
(viii) Fie bn = √1
n
şi an = sin n sin n2 , cu n ∈ N∗ . Evident bn → 0 şi cum pentru orice
n ≥ 1, bn > 0 şi √
bn+1 n
=√ ≤ 1,
bn n+1
rezultă că (bn ) este descrescător. Fie (Sn ) şirul sumelor parţiale asociat şirului (an ) şi
n ∈ N∗ . Atunci, aplicând formula trigonometrică
cos (a − b) − cos (a + b)
sin a sin b = , unde a, b ∈ R,
2
avem
n n
X 1X
Sn = sin k sin k 2 = [cos (k (k − 1)) − cos (k (k + 1))]
k=1
2 k=1
1
= [cos 0 − cos (n (n + 1))] ,
2
de unde ţinând cont de codomeniul funcţiei x 7→ cos x obţinem că
|Sn | ≤ 1,
deci (Sn )n este mărginit. Aşadar, conform Criteriului lui Dirichlet avem că seria
∞
X sin n sin n2
√
n=1
n
converge.
(ix) Fie x ∈ R şi şirurile an = cos nx şi bn = sin nx , cu n ∈ N∗ . Împărţim discuţia
∞
P
referitoare la natura seriei an bn ı̂n două cazuri.
n=1
I. Dacă există k ∈ Z astfel ı̂ncât x = 2kπ, atunci an = 1, pentru orice n ∈ N∗ , deci
∞ ∞
sin 2kπ
P P
an b n = n
. Distingem următoarele trei situaţii:
n=1 n=1
∞
P
1. dacă k = 0, atunci seria an b n = 0 converge;
n=1
n→∞
2. dacă k > 0, atunci cum 2kπ →
0, deci din Propoziţia de caracterizare
n π cu ε a
∗ 2kπ
limitei unui şir numeric, de la un rang n1 ∈ N ı̂ncolo avem că n ∈ 0, 2 , aşadar
sin 2kπ
n
≥ 0. Fie şirul cn = 2kπ
n
, cu n ∈ N∗ . Utilizând limita fundamentală lim sin x
x
= 1,
x→0
sin 2kπ
avem cn
n
→ 1 ∈ (0, ∞) , deci conform Criteriului de comparaţie cu limită
∞ ∞
X 2kπ X
sin ∼ cn ;
n≥n1
n n≥n 1
apoi, din Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar, avem că
∞ ∞ ∞
1
sin 2kπ
P P P
seria cn are aceeaşi natură cu seria armonică n
, deci seria n
diverge;
n≥n1 n≥n1 n≥n1
cum natura unei serii nu se modifică dacă se adaugă un număr finit de termeni, şi seria
∞
sin 2kπ
P
n
diverge;
n=1
3. dacă k < 0, atunci aplicând din nou Propoziţia de caracterizare cu ε a limitei
∗
unui şir numeric, de la un rang n2 ∈ N ı̂ncolo avem că n ∈ − 2 , 0 , deci sin 2kπ
2kπ
π
n
≤ 0;
∞
− sin 2kπ
sin 2kπ
P
mai departe, cum, −cn n → 1 ∈ (0, ∞) , analog cu cazul 2 se obţine că seria n
n=1
diverge;
II. Acum, dacă x ̸= 2kπ, pentru orice k ∈ Z, atunci conform punctului (v) de mai sus,
şirul sumelor parţiale asociat şirului (an ) este mărginit. Cum nx → 0, din Propoziţia de
caracterizare cu ε alimitei
∗ x π
unui şir numeric avem că pentru x ≥ 0 fixat, de la un rang
n3 ∈ N ı̂ncolo, n ∈ 0, 2 , deci (bn )n≥n3 este descrescător (a se vedea monotonia funcţiei
x 7→ sin x ı̂n primul cadran). Aşadar, conform Criteriului lui Dirichlet şi ţinând cont că
natura unei serii nu se modifică dacă se adaugă un număr finit de termeni, avem că seria
P∞
an bn converge.
n=1
Analog, dacă x < 0 fixat, de la un rang n4 ∈ N∗ ı̂ncolo, nx ∈ − π2 , 0 , deci (bn )n≥n4

este crescător, prin urmare (−bn )n≥n4 este descrescător În plus, evident −bn → 0. Con-
∞
P P∞
form Criteriului lui Dirichlet, ca mai sus, seria an (−bn ) converge, deci seria an b n
n=1 n=1
converge.
∞
P
În concluzie, seria an bn converge dacă x ̸= 2kπ, pentru orice k ∈ Z sau dacă x = 0
n=1
şi diverge dacă există k ∈ Z∗ astfel ı̂ncât x = 2kπ.
(x) Fie an = cos n2 , cu n ∈ N∗ . Demonstrăm că şirul (an ) nu converge la 0. Presupunem
prin reducere la absurd că există lim an şi este egală cu 0. Atunci, aplicând formula
n→∞
trigonometrică
sin (a − b) = sin a cos b − sin b cos a, ∀a, b ∈ R,
avem
sin (4n) = sin (n + 1)2 − (n − 1)2

= sin (n + 1)2 cos (n − 1)2 − cos (n + 1)2 sin (n − 1)2 , ∀n ∈ N∗ ,
iar cum (sin n2 ) este mărginit, deducem că lim sin (4n) = 0 (a se vedea Propoziţia refe-
n→∞
ritoare la treceri la limită, subpunctul (v)). Apoi, aplicând formula trigonometrică

a−b a+b
sin a − sin b = 2 sin cos , ∀a, b ∈ R,
2 2
avem
sin (4 (n + 1)) − sin (4 (n − 1)) = 2 sin 4 cos (4n) , ∀n ∈ N∗ ,
iar cum lim sin (4n) = 0, deducem că lim cos (4n) = 0, ceea ce contrazice relaţia
n→∞ n→∞
cos2 (4n) + sin2 (4n) = 1, ∀n ∈ N∗ .

∞
P
Deci (an ) nu converge la 0. Aşadar, din Corolarul privind divergenţa seriilor, seria an
n=1
diverge. n
n 1 ∗
(xi) Fie x > 0 şi şirurile an = cos nx, bn = n+1 , cn = (n+1)3 , cu n ∈ N . Împărţim
∞
(−1)n an bn cn ı̂n două cazuri.
P
discuţia referitoare la natura seriei
n=1
∗ nn
I. Dacă există k ∈ N astfel ı̂ncât x = 2kπ, atunci an bn cn = (n+1)n+3
, pentru orice
1
n ∈ N∗ . Astfel, formând limita fundamentală lim (1 + x) = e avem x
x→0
n
3
n " −(n+1) #− n+1
an b n c n n n −1
lim 1 = lim = lim 1+
n→∞
n3
n→∞ (n + 1)3 n+1 n→∞ n+1
= e−1 ∈ (0, ∞)
∞
P
deci seria an bn cn converge (a se vedea Criteriul de comparaţie cu limită şi natura
n=1
∞
(−1)n an bn cn este absolut convergentă, deci şi
P
unei serii armonice). Prin urmare, seria
n=1
convergentă.
II. Presupunem
că x ̸= 2kπ, pentru orice k ∈ N∗ . Cum cos x ∈ [−1, 1] , pentru orice
−n
x ∈ R şi şirul 1 + n1 este convergent, deci şi mărginit (a se vedea Propoziţia privind
n −n
mărginirea şirurilor convergente), există M > 0 astfel ı̂ncât 1 + n1 ≤ M pentru orice
∗
n ∈ N . Aşadar,
−n
n 1 + n1 M M ∗
0 ≤ |(−1) an bn cn | ≤ 3 ≤ 3 ≤ 3 , ∀n ∈ N . (2.16)
(n + 1) (n + 1) n
∞
M
P
Conform Propoziţiei referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar, seria n3
n=1
∞
1
P
are aceeaşi natură cu seria armonică generalizată n3
, deci utilizând relaţia (2.16), din
n=1
∞
(−1)n an bn cn este absolut convergentă, deci şi
P
Criteriul de comparaţie I avem că seria
n=1
convergentă.
(xii) Fie an = √1
n
şi bn = 1
1 , cu n ∈ N∗ . Evident an → 0 şi cum pentru orice n ∈ N∗ ,
nn
an > 0 şi √
an+1 n
=√ < 1,
an n+1
∞
(−1)n+1 an
P
rezultă că (an ) este descrescător. Rezultă din Criteriul lui Leibniz că seria
n=1
converge. Apoi, rezultă imediat din Criteriul privind limita rădăcinii de ordin n că
lim bn = 1, deci, conform Propoziţiei referitoare la mărginirea şirurilor convergente, avem
n→∞
că (bn ) este mărginit. În plus, pentru orice n ∈ N∗ au loc echivalenţele:
√ √
bn ≤ bn+1 ⇐⇒ n+1 n + 1 ≤ n n ⇐⇒ (n + 1)n ≤ nn+1
n n
n+1 1
⇐⇒ ≤ n ⇐⇒ 0 ≤ n − 1 + .
n n
Întrucât n
1
lim n − 1 + = ∞,
n→∞ n
ultima afirmaţie este adevărată de la un rang ı̂ncolo, deci şirul (bn ) este crescător. Ţinând
∞
(−1)n+1 an bn
P
cont de toate cele de mai sus obţinem din Criteriul lui Abel că seria
n=1
converge.
∗
Mai mult, cum √n1√ n n > 0, pentru orice n ∈ N şi √n1√n n → 0, concluzia se obţine

şi aplicând direct Criteriul lui Leibniz, demonstrând ı̂n prealabil că şirul √n1√ nn este
descrescător. Pentru aceasta considerăm funcţia f : [1, ∞) → R,
!
ln (
− 1+1
x 2 x )
1 1 1
f (x) = 1
+ x1
=e = e−( 2 + x ) ln x .
x 2
şi studiem monotonia sa. Observăm mai ı̂ntâi că f este derivabilă pe [1, ∞) (prin operaţii
şi compuneri cu funcţii elementare) şi că pentru orice x ≥ 1,
′
′ −( 21 + x1 ) ln x 1 1 1 1 1 1
f (x) = e − + ln x = −f (x) − 2 ln x + +
2 x x 2 x x
f (x)
= (−x − 2 + 2 ln x) .
2x2
Fie g : [1, ∞) → R,
g (x) = −x − 2 + 2 ln x.
Evident g este derivabilă pe [1, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
2−x
g ′ (x) = , ∀x ≥ 1.
x
Obţinem tabelul de variaţie:
x 1 2 ∞
g ′ (x) 1 ++ 0 −− −1
g(x) ↗ max ↘
care arată că unicul punct critic x = 2 al lui g este şi punct de maxim global, deci
g (x) ≤ 2 ln 2 − 4 < 0, pentru orice x ≥ 1. Prin urmare, f ′ (x) ≤ 0, pentru orice x ≥ 1,
deci f este descrescătoare pe [1, ∞), de unde rezultă că şirul √n1√
nn este descrescător.
1+ 1 +...+ 1
(xiii) Fie x ∈ R şi şirurile bn = 2 n n şi an = sin nx, cu n ∈ N∗ . Împărţim discuţia
P∞
referitoare la natura seriei an bn ı̂n două cazuri după cum urmează.
n=1
∞
P
I. Dacă există k ∈ Z astfel ı̂ncât x = 2kπ, atunci an bn = 0, deci seria an bn converge.
n=1
II. Dacă x ̸= 2kπ, pentru orice k ∈ Z, atunci conform punctului (vii) de la acest
exerciţiu, şirul sumelor parţiale asociat şirului (an ) este mărginit. Apoi, din Criteriul lui
1
n+1
Stolz-Cesàro avem că lim bn = lim n+1−n = 0. Mai departe, studiem monotonia lui (bn ) .
n→∞ n→∞
∗
Pentru orice n ∈ N avem:
n n n n+1 n+1
n+ 2
+ ... + − (n + 1) −
n
+ n+1 2
− ... − n
bn+1 − bn =
n (n + 1)
1 1 n

− 1 + 2 + ... + n + n+1
=
n (n + 1)
1
− 1 + 2 + ... + n1 + 1 − n+11

=
n (n + 1)
1
− 2 + ... + n1 + n+1
1

= < 0,
n (n + 1)
P∞
deci şirul (bn ) este descrescător. Rezultă din Criteriul lui Dirichlet că seria an b n
n=1
converge.
∞
cos n
P
(xiv) Analog cu punctul (vi) se obţine imediat că seria n
converge. Evident şirul
n=1
cos n1 n este mărginit, iar pentru orice n ≥ 1, n1 ∈ (0, π2 ], deci şirul cos n1 n este crescător

(a se vedea monotonia ı̂n primul cadran şi codomeniul funcţiei x 7→ cos x). Aşadar, din
∞ 1
P cos n cos n
Criteriul lui Abel obţinem că seria n
converge.
n=1
∞
P
Exerciţiul 2.27 Fie (sn ) şirul sumelor parţiale asociat seriei f (n), unde funcţia
n=1
f : (0, ∞) → R este definită prin

2
f (x) = ln 1 − = ln x − ln (x + 2)
x+2
2

şi şirul (bn ) dat prin bn = n sn + ln n 2+1 , cu n ∈ N∗ . Atunci, pentru orice n ∈ N∗ , cum
f (n) = ln n − ln (n + 2) , avem
sn = ln 1 − ln 3 + ln 2 − ln 4 + ... + ln (n − 1) − ln (n + 1) + ln n − ln (n + 2)
= ln 2 − ln (n + 1) − ln (n + 2) ,
∞
P
de unde rezultă că sn → −∞, deci seria f (n) diverge. Apoi, formând limita funda-
n=1
ln(1+x)
mentală lim x
= 1 şi utilizând proprietăţile funcţiei logaritmice avem
x→0
lim bn = lim n ln 2 − ln (n + 1) − ln (n + 2) + ln n2 + 1 − ln 2

n→∞ n→∞
n2 + 1

= lim n ln 2
n→∞ n + 3n + 2
!
ln 1 + n−3n−1

2 +3n+2 −3n2 − n
= lim −3n−1 = −3.
n→∞
n2 +3n+2
n2 + 3n + 2
1
Exerciţiul 2.28 Fie şirul (an )n≥1 definit prin an = lim (1 − x sin nx) x sin x . Utilizând limi-
x→0
1
tele fundamentale lim (1 + x) = e şi x lim sin x = 1, pentru orice n ∈ N∗ avem:
x→0 x→0 x
1
− sin nx
sin x
an = lim (1 + (−x sin nx)) −x sin nx
x→0
sin nx
nx
lim − sin nx lim − n
= e−n .
sin x sin x
= ex→0 = ex→0 x
Aşadar an = e−n , pentru orice n ≥ 1. Fie

x n
yn = nan x = n n
, n ∈ N∗ ,
e
∞
unde x ∈ R. Dacă x = 0, atunci yn = 0, pentru orice n ∈ N∗ , deci seria
P
yn este absolut
n=1
convergentă, prin urmare convergentă. Dacă x ̸= 0, atunci

yn+1 n+11 |x|
lim = lim |x| = .
n→∞ yn n→∞ n e e
∞
P
Prin urmare, din Criteriul raportului cu limită avem că dacă |x| > e, atunci seria |yn |
n=1
∞
P
diverge, iar dacă |x| < e, atunci seria |yn | converge, deci dacă x ∈ (−e, e) , atunci
n=1
∞
P
seria yn este absolut convergentă. În plus, din Criteriul raportului pentru şiruri dacă
n=1
|x| > e, atunci |yn | → ∞, deci conform Corolarului privind divergenţa seriilor, rezultă că
P∞
ı̂n acest caz seria yn diverge. Mai departe, presupunem că |x| = e. Atunci lim |yn | =
n=1 n→∞
∞
P
lim n = ∞, deci yn ↛ 0, de unde rezultă din nou că seria yn diverge. În concluzie,
n→∞ n=1
∞
P
seria yn este absolut convergentă dacă x ∈ (−e, e) şi divergentă ı̂n rest.
n=1
Exerciţiul 2.29 (i) Fie x ∈ R şi an = cosn2nx , cu n ∈ N∗ . Atunci, ţinând cont de codome-
niul funcţiei x 7→ cos x, pentru orice n ∈ N∗ are loc
1
|an | ≤
n2
∞
1
P
şi cum seria armonică generalizată n2
este convergentă, din Criteriul de comparaţie I
n=1
∞
P ∞
P
avem că seria |an | este convergentă, prin urmare seria an este absolut convergentă.
n=1 n=1
2
(ii) Fie cu n ∈ N∗ . Atunci, ţinând cont de codomeniul funcţiei x 7→ sin x,
an = sin5nn ,
∗
pentru orice n ∈ N are loc
1
|an | ≤ n ,
5
∞
1
este seria geometrică de raţie 51 , deci convergentă, din Criteriul de
P
şi cum seria 5n
n=1
∞
P ∞
P
comparaţie I avem că şi seria |an | este convergentă, adică seria an este absolut
n=1 n=1
convergentă.
2
(iii) Fie an = sin nn√sinn n , cu n ∈ N∗ . Similar cu punctele (i) şi (ii), ţinând cont de
codomeniul funcţiei x 7→ sin x, pentru orice n ∈ N∗ are loc
1
|an | ≤ √ ,
n n
∞
1 3
P
şi cum seria √
n n
este seria armonică generalizată cu α = 2
> 1, deci este convergentă,
n=1
∞
P ∞
P
din Criteriul de comparaţie I avem că şi seria |an | este convergentă, adică seria an
n=1 n=1
este absolut convergentă.
(iv) Fie x ∈ R şi an = (−1)n 2nn+1 n ∗
2 +1 x , cu n ∈ N . Dacă x = 0, atunci an = 0, pentru
∞
orice n ∈ N∗ , deci seria
P
an este absolut convergentă. Presupunem că x ̸= 0. Atunci
n=1
an ̸= 0 pentru orice n şi
n + 2 2n2 + 1

|an+1 | an+1
lim = lim = lim |x| = |x| ,
n→∞ |an | n→∞ an n→∞ n + 1 2n2 + 4n + 3
∞
P
prin urmare, din Criteriul raportului cu limită avem că dacă |x| > 1, atunci seria |an |
n=1
∞
P
diverge, iar dacă |x| < 1, atunci seria |an | converge, prin urmare dacă x ∈ (−1, 1) ,
n=1
∞
P
atunci seria an este absolut convergentă. În plus, din Observaţia privind divergenţa
n=1
∞
P
seriilor prin criteriile raportului şi al rădăcinii, dacă |x| > 1, atunci seria an diverge.
n=1
Presupunem că |x| = 1 şi avem următoarele două cazuri:
∗
I. dacă x = −1, atunci an = 2nn+1
2 +1 , pentru orice n ∈ N , iar
an n+1 1
lim = lim n = ∈ (0, ∞) ;
n→∞ 1 n→∞ 2
2n + 1 2
n
∞
P
prin urmare, din Criteriul de comparaţie cu limită avem că seria cu termeni pozitivi an
n=1
∞
1
P
are aceeaşi natură cu seria armonică n
, deci diverge;
n=1
II. dacă x = 1, atunci an = (−1)n 2nn+1
2 +1 , pentru orice n; fie bn = n+1
2n2 +1
, cu n ∈ N∗ ;
∗
atunci bn → 0 şi pentru orice n ∈ N , bn > 0 şi
bn+1 2n3 + 4n2 + n + 2
= 3 < 1,
bn 2n + 6n2 + 7n + 3
deci (bn )n este descrescător; astfel, conform Criteriului lui Leibniz obţinem convergenţa
∞ ∞ ∞
(−1)n bn . Dar cum |(−1)n bn | = n+1
P P P
seriei 2n2 +1
, conform cazului x = −1, seria
n=1 n=1 n=1
∞
P n
(−1) bn nu e absolut convergentă, deci e semiconvergentă.
n=1
∞
P
În concluzie seria xn este absolut convergentă dacă x ∈ (−1, 1), divergentă dacă
n=1
x ∈ (−∞, −1] ∪ (1, ∞) şi semiconvergentă dacă x = 1.
2
(v) Fie x ∈ R şi an = n n!+1 xn , cu n ∈ N∗ . Dacă x = 0, atunci an = 0, pentru orice
∞
n ∈ N∗ , deci seria
P
an este absolut convergentă. Presupunem că x ̸= 0. Atunci an ̸= 0
n=1
pentru orice n şi
n2 + 2n + 2 1

|an+1 | an+1
lim = lim = lim |x| = 0 < 1,
n→∞ |an | n→∞ an n→∞ n2 + 1 n + 1
∞
P
prin urmare, din Criteriul raportului cu limită avem că seria |an | converge, deci seria
n=1
∞
P ∞
P
an este absolut convergentă. Aşadar, seria an este absolut convergentă pentru orice
n=1 n=1
x ∈ R.
n
(vi) Fie a ∈ R şi şirul xn = a2na +1 , cu n ∈ N∗ . Împărţim discuţia referitoare la natura
∞
P
seriei xn ı̂n două cazuri după cum urmează.
n=1
I. Dacă |a| = 1, atunci lim |xn | = lim 21 = 12 ̸= 0, deci xn ↛ 0. Aşadar, nu este
n→∞ n→∞
satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice, de unde rezultă că ı̂n
∞
P
acest caz seria xn diverge.
n=1
II. Dacă |a| =

̸ 1, atunci
a2n+1 + a

|xn+1 | xn+1 |a| , dacă |a| < 1
lim = lim = lim 2n+2 = 1 ,
n→∞ |xn | n→∞ xn n→∞ a +1 |a|
, dacă |a| > 1,
∞
P
deci din Criteriul raportului cu limită avem că seria |xn | converge, de unde rezultă că
n=1
∞
P
seria xn este absolut convergentă.
n=1
∞
P
În concluzie, dacă a = ±1, atunci seria xn diverge, iar ı̂n rest seria este absolut
n=1
convergentă.
an ∗
(vii) Fie a ∈ R \ {±1} şi şirul xn = 1−a n , cu n ∈ N . Pentru a studia natura seriei
P∞
xn distingem următoarele două situaţii:
n=1
I. dacă |a| > 1, atunci xn → −1 ̸= 0, deci nu este satisfăcută Condiţia necesară de
∞
P
convergenţă pentru serii numerice, de unde rezultă că ı̂n acest caz seria xn diverge;
n=1
II. dacă |a| < 1, atunci
xn+1 a − an+1
lim = lim = |a| < 1,
n→∞ xn n→∞ 1 − an+1
∞
P
deci din Criteriul raportului cu limită avem că seria |xn | converge, de unde rezultă că
n=1
∞
P
seria xn este absolut convergentă.
n=1
∞
P
În concluzie, dacă a ∈ (−1, 1), atunci seria xn este absolut convergentă, iar pentru
n=1
∞
P
a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) seria xn diverge.
n=1
(−1)n
(viii) Fie şirul xn = √
n+(−1)n
, cu n ≥ 2 şi şirul sumelor parţiale (Sn )n≥2 asociat seriei
∞
xn . Atunci, pentru orice n ∈ N∗ avem:
P
n=2
1 −1 1 −1 1
S2n = √ +√ +√ +√ +√ + ...
2+1 3−1 4+1 5−1 6+1
−1 1
+√ +√
2n − 1 − 1 2n + 1
1 −1 1 −1 1
<√ +√ +√ +√ +√ + ...
2+1 3−1 3+1 5−1 5+1
−1 1
+√ +√ .
2n − 1 − 1 2n − 1 + 1
Dar, pentru orice k ≥ 2,
√ √
−1 1 − 2k − 1 − 1 + 2k − 1 − 1 2 1
√ +√ = √ √ =− =− .
2k − 1 − 1 2k − 1 + 1 2k − 1 − 1 2k − 1 + 1 2(k − 1) k−1
Deci
1 1 1
S2n = √ − 1 + + ... + .
2+1 2 n−1
Mai departe, conform Exerciţiului 2.8, membrul drept al inegalităţii de mai sus tinde
la −∞, deci din Propoziţia referitoare la treceri la limită, subpunctul (iv), S2n → −∞.
∞
P
Aşadar şirul (Sn ) nu are limită reală, deci seria xn diverge.
n=2
an
(ix) Fie xn = n(n+1) , cu n ∈ N∗ , unde (an ) este un şir mărginit de numere reale.
Atunci, există M > 0 astfel ı̂ncât |an | ≤ M, pentru orice n ∈ N∗ , de unde obţinem că
M M
|xn | ≤ ≤ 2 , ∀n ∈ N∗ .
n (n + 1) n
∞ ∞ ∞
1 1 M
P P P
Cum seria armonică generalizată n2
este convergentă şi n2
∼ n2
(a se vedea
n=1 n=1 n=1
Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar ), ţinând cont de inegali-
P∞
tatea de mai sus, din Criteriul de comparaţie I obţinem că seria |xn | este convergentă,
n=1
∞
P
aşadar seria xn este absolut convergentă.
n=1
(x) Fie a ∈ R şi şirul xn = (−1)n+1 a+1 1 , cu n ∈ N∗ . Împărţim discuţia referitoare la
n n
∞
P
natura seriei xn ı̂n trei cazuri după cum urmează.
n=1
1
I. Dacă a = 0, atunci lim |xn | = lim √
nn = 1 (a se vedea Criteriul privind limita
n→∞ n→∞
rădăcinii de ordin n), deci xn ↛ 0, aşadar din Corolarul privind divergenţa seriilor de-
P∞
ducem că ı̂n acest caz seria xn diverge.
n=1
1 1
II. Dacă a < 0, atunci lim |xn | = lim √ n n na = 1 · ∞ = ∞, de unde, ı̂n mod analog
n→∞ n→∞
∞
P
cu cazul de mai sus, se obţine că seria xn diverge.
n=1
III. Presupunem că a > 0 şi considerăm şirul yn = n1a , cu n ∈ N∗ . Atunci lim |xynn | =
n→∞
∞
1
P
lim √n n = 1 ∈ (0, ∞) , iar seria yn este seria armonică generalizată, deci converge
n→∞ n=1
dacă a > 1 şi diverge dacă a ∈ (0, 1]. Conform Criteriului de comparaţie cu limită, dacă
∞
P ∞
P
a > 1, atunci seria |xn | converge, deci seria xn este absolut convergentă, iar dacă
n=1 n=1
∞
P ∞
P
a ∈ (0, 1], atunci seria |xn | diverge, ı̂nsă nu putem preciza natura seriei xn .
n=1 n=1
∞
P
Astfel, mai departe studiem natura seriei xn pentru a ∈ (0, 1]. Considerăm şirul
n=1
zn = 1
n n,
√ cu n ∈ N∗ . Fie n ∈ N∗ . Au loc echivalenţele:
n
√ √

1
zn+1 ≥ zn ⇐⇒ n
n≥ n+1
n + 1 ⇐⇒ nn+1 ≥ (n + 1)n ⇐⇒ 1+ ≤ n,
n
n
şi cum din Problema 2.2 avem că 1 + n1 < e < 3, ultima inegalitate este adevărată
pentru orice n ≥ 3. Aşadar,
zn+1 ≥ zn , ∀n ≥ 3.
În plus, conform celor de mai sus, zn → 1, deci (zn ) este mărginit (a se vedea Propoziţia
referitoare la mărginirea şirurilor convergente). Apoi, evident limita şirului cu termeni
strict pozitivi (yn ) este 0 şi cum
a
yn+1 n
= < 1, ∀n ∈ N∗ ,
yn n+1
deducem că (yn ) este descrescător. Prin urmare, din Criteriul lui Leibniz avem că seria
∞
(−1)n+1 yn converge şi ţinând cont că şirul (zn ) este monoton şi mărginit, din Criteriul
P
n=1
∞ ∞
(−1)n+1 yn zn converge. În plus, cum seria |(−1)n+1 yn zn | =
P P
lui Abel avem că seria
n=1 n=1
∞ ∞
n+1
P P
|xn | diverge, obţinem că seria (−1) yn zn este semiconvergentă.
n=1 n=1
∞
P ∞
P
În concluzie, dacă a ≤ 0, atunci seria xn diverge, dacă a > 1, atunci seria xn
n=1 n=1
∞
P
este absolut convergentă, iar dacă a ∈ (0, 1], atunci seria xn este semiconvergentă.
n=1
(xi) Fie xn = (2n−1)!!
(2n)!!
, cu n ∈ N∗ . Din Exerciţiul 2.23 (B, viii), deducem convergenţa se-
∞
(−1)n+1 xn . Mai departe, studiem absoluta convergenţă a acestei serii. Observăm
P
riei
n=1
că
(−1)n+2 xn+1 xn+1 2n + 1
lim n+1 = lim = lim = 1,
n→∞ (−1) xn n→∞ xn n→∞ 2n + 2
∞
(−1)n+1 xn din Criteriul raportului cu limită.
P
deci nu putem decide la natura seriei
n=1
În acest caz de dubiu aplicăm Criteriul lui Raabe-Duhamel pentru seria modulelor. Astfel,
avem:
!
n+1
(−1) xn 2n + 2 n 1
lim n n+2 − 1 = lim n − 1 = lim = < 1,
n→∞ (−1) xn+1 n→∞ 2n + 1 n→∞ 2n + 1 2
∞ ∞
(−1)n+1 xn diverge. Prin urmare, seria (−1)n+1 xn este semiconver-
P P
deci seria
n=1 n=1
gentă.
x·(x+1)·...·(x+n) n
(xii) Fie şirul bn = y·(y+1)·...·(y+n)
a , cu n ∈ N∗ , unde a ∈ R şi x, y ∈ R∗+ astfel ı̂ncât
∞
P
x < y. Pentru a studia natura seriei bn vom ı̂mpărţi discuţia ı̂n mai multe cazuri după
n=1
cum urmează. ∞
I. Dacă a = 0, atunci bn = 0, pentru orice n ∈ N∗ , deci seria
P
bn este absolut
n=1
convergentă.
II. Presupunem că a ̸= 0. Acum are sens limita următorului raport:

bn+1 x+n+1
lim = lim |a| = |a| .
n→∞ bn n→∞ y + n + 1
Distingem următoarele subcazuri:

∞
P
1. Dacă |a| > 1, atunci din Criteriul raportului cu limită avem că seria |bn | diverge.
n=1
În plus, din Observaţia privind divergenţa seriilor prin criteriile raportului şi al rădăcinii,
∞
P
seria bn diverge.
n=1
∞
P
2. Dacă |a| < 1, atunci tot din Criteriul raportului cu limită avem că seria |bn |
n=1
∞
P
converge, deci seria bn este absolut convergentă.
n=1
3. Presupunem că a = 1. Atunci, seria este cu termeni strict pozitivi şi cum

bn (y − x) n
lim n − 1 = lim = y − x,
n→∞ bn+1 n→∞ x+n+1
∞
P
din Criteriul lui Raabe-Duhamel deducem că seria bn diverge dacă y−x < 1 şi converge
n=1
x
(chiar absolut) dacă y − x > 1. Mai departe presupunem că y − x = 1. Atunci bn = x+n+1
,
pentru orice n ∈ N∗ . Observăm că
bn
1 → x ∈ (0, ∞) ,
n
∞
P
deci din Criteriul de comparaţie cu limită avem că seria bn are aceeaşi natură cu seria
n=1
∞
1
P
armonică n
, adică diverge.
n=1
4. Presupunem că a = −1. Atunci,
x · (x + 1) · ... · (x + n)
|bn | = , ∀n ∈ N∗ ,
y · (y + 1) · ... · (y + n)
∞
P ∞
P
deci conform cazului 3. seria |bn | diverge dacă y − x < 1 şi seria |bn | converge dacă
n=1 n=1
∞
P
y − x > 1, deci seria bn este absolut convergentă dacă y − x > 1. În continuare tratăm
n=1
ultimile două cazuri rămase, şi anume y − x = 1 şi y − x < 1.
x
- Presupunem că y − x = 1. Atunci evident şirul cn = x+n+1 , cu n ∈ N∗ tinde descres-
∞ ∞
(−1)n cn converge.
P P
cător la 0, deci din Criteriul lui Leibniz avem că seria bn =
n=1 n=1
- Presupunem că y − x < 1. Deci bn = (−1)n dn , pentru orice n ∈ N∗ , unde
x · (x + 1) · ... · (x + n)
dn = , n ∈ N∗ .
y · (y + 1) · ... · (y + n)
Mai departe, arătăm că (dn ) este descrescător şi că are limita 0. Considerăm şirul pn =
x−y
− ln 1 + y+n , cu n ∈ N∗ . Deoarece x < y avem că pentru orice n ∈ N∗ , pn > 0 şi, ı̂n
plus,
n n
X x+k X
ln dn = ln =− pk .
k=0
y+k k=0
y−x
Fie şirul cu termeni pozitivi rn = y+n
, cu n ∈ N∗ . Atunci, formând limita fundamentală
ln(1+x)
lim x
= 1, avem lim prnn = 1, deci din Criteriul de comparaţie cu limită obţinem că
x→0 n→∞
P∞ ∞
P
pn ∼ rn . Aplicând eventual din nou Criteriul de comparaţie cu limită, se arată
n=0 n=0
∞ ∞
1
P P
imediat că seria rn are aceeaşi natură cu seria armonică n
, aşadar obţinem că
n=1 n=1
∞
P
seria pn diverge, deci, fiind o serie cu termeni pozitivi, deducem din Teorema privind
n=1
n
P
convergenţa şirurilor monotone că lim pk = ∞, adică − ln dn → ∞. Aşadar, dn → 0.
n→∞ k=0
dn+1
Apoi, ı̂ntrucât dn
< 1, pentru orice n ∈ N∗ avem că (dn ) este descrescător, deci
= x+n+1
y+n+1
∞ ∞
(−1)n dn converge.
P P
aplicând Criteriul lui Leibniz obţinem că seria bn =
n=1 n=1
În concluzie:
∞

P a ∈ (−1, 1) şi 0 < x < y
- seria bn este absolut convergentă dacă
n=1 a = ±1 şi 1 < 1 + x < y;
∞

P a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) şi 0 < x < y
- seria bn este divergentă dacă
n=1 a = 1 şi 0 < x < y ≤ x + 1;
∞
P
- seria bn este semiconvergentă dacă a = −1 şi 0 < x < y ≤ x + 1.
n=1
√
(xiii) Fie a, x ∈ R şi yn = ( n2 + 1 − an)xn , cu n ∈ N∗ . Împărţim discuţia referitoare
∞
P
la natura seriei yn ı̂n mai multe cazuri după cum urmează.
n=1
∞
I. Dacă x = 0, atunci yn = 0, pentru orice n ∈ N∗ , deci seria
P
yn este absolut
n=1
convergentă.
II. Dacă a ̸= −1 şi x ∈ R \ {±1, 0} , atunci

√
yn+1 n2 + 2n + 2 − a (n + 1)
lim = lim √ |x|
n→∞ yn n→∞ n2 + 1 − an
√ !
n2 + 1 + an n2 + 2n + 2 − a2 (n + 1)2

= lim √ |x|
n→∞ (n2 + 1 − a2 n2 ) n2 + 2n + 2 + a (n + 1)
 q 
1 2 2 2 2
1 + n2 + a ((1 − a ) n + (2 − 2a ) n + 2 − a ) 
= lim  |x|

q
n→∞
[(1 − a2 ) n2 + 1] 1 + n2 + n22 + a 1 + n1
a+1 1−a2
a+1 1−a2
|x|, a ̸= ±1
= 2 = |x|.
2
|x|, a = 1
∞
P
Prin urmare, din Criteriul raportului cu limită avem că dacă |x| > 1, atunci seria |yn |
n=1
∞
P
diverge, iar dacă |x| < 1, atunci seria |yn | converge. Deci dacă x ∈ (−1, 1) , atunci
n=1
∞
P
seria yn este absolut convergentă. În plus, din Observaţia privind divergenţa seriilor
n=1
∞
P
prin criteriile raportului şi al rădăcinii seria yn diverge.
n=1
III. Dacă a = −1 şi x ∈ R \ {±1, 0} , atunci
√
yn+1 n2 + 2n + 2 + (n + 1)
lim = lim √ x
n→∞ yn n→∞ n2 + 1 + n
q 
1 + n2 + n22 + 1 + n1
= lim  q |x| = |x| .
n→∞ 1
1 + n2 + 1
∞
P
Similar cu punctul II. de mai sus obţinem că dacă |x| > 1, atunci seria yn diverge, iar
n=1
∞
P
dacă |x| < 1, atunci seria yn este absolut convergentă.
n=1
IV. Presupunem că |x| = 1 şi a ̸= 1. Atunci, cum

 lim (√1−a )n +1 , dacă a ̸= ±1
2 2
√

n2 +1+an
lim |yn | = lim n2 + 1 − an = n→∞
√ = ∞,
n→∞ n→∞
 lim
 n2 + 1 + n , dacă a = −1
n→∞
nu este satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice, deci seria
P∞
yn diverge.
n=1
V. Presupunem că x = 1 şi a = 1. Atunci yn = √ 1

n2 +1+n
, pentru orice n ∈ N∗ . Din
P∞
Criteriul de comparaţie cu limită se obţine imediat că seria yn e divergentă ı̂ntrucât,
n=1
∞
1
P
pe baza Criteriului de comparaţie cu limită, are aceeaşi natură cu seria armonică n
.
n=1
1
VI. Presupunem că x = −1 şi a = 1. Atunci yn = √n2 +1+n (−1)n , pentru orice n ∈ N∗ .
1
Fie zn = √n2 +1+n , cu n ∈ N∗ . Cum zn → 0 şi pentru orice n ∈ N∗ , zn > 0 şi
√
zn+1 n2 + 1 + n
=√ < 1,
zn n2 + 2n + 2 + n + 1
∞
P
avem că (zn ) este descrescător. Rezultă din Criteriul lui Leibniz că seria yn converge,
n=1
∞
P
deci ţinând cont de punctul V. de mai sus avem că ı̂n acest caz seria yn este semicon-
n=1
vergentă.
În concluzie:
∞
P
- seria yn este absolut convergentă dacă x ∈ (−1, 1) şi a ∈ R;
n=1 
P∞  x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) şi a ∈ R
- seria yn este divergentă dacă x = 1 şi a ∈ R
n=1
x = −1 şi a ̸= 1;

P∞
- seria yn este semiconvergentă dacă x = −1 şi a = 1.
n=1
∞
(na −1)xn
P
(xiv) Fie x ∈ R, a, b > 0 şi şirul yn = nb +1
, yn
n=1
considerând mai multe cazuri, după cum urmează.
∞
I. Dacă x = 0, atunci yn = 0, pentru orice n ∈ N∗ , deci seria
P
yn este absolut
n=1
convergentă.
II. Presupunem că x ̸= 0. Atunci
!
yn+1 nb + 1 (n + 1)a − 1
lim = lim |x| = |x| ,
n→∞ yn n→∞ (n + 1)b + 1 na − 1
prin urmare, din Criteriul raportului cu limită şi Observaţia privind divergenţa seriilor
∞
P
prin criteriile raportului şi al rădăcinii avem că dacă |x| < 1, atunci seria |yn | converge,
n=1
∞
P ∞
P
iar dacă |x| > 1, atunci seria yn diverge. Deci, dacă x ∈ (−1, 1) , atunci seria yn
n=1 n=1
În continuare, presupunem că |x| = 1 şi ı̂mpărţim discuţia ı̂n mai multe subcazuri.
1. Presupunem că a ≥ b. Atunci |yn | ↛ 0, deci nu este satisfăcută Condiţia necesară
de convergenţă pentru serii numerice. Aşadar, pe baza Corolarului privind divergenţa
∞
P
seriilor, seria yn diverge atât pentru x = 1, cât şi pentru x = −1.
n=1
2. Presupunem că x = 1. Atunci yn > 0 pentru orice n ≥ 2 şi

yn
lim 1 = 1 ∈ (0, ∞) ,
n→∞
nb−a
∞
1
P
deci din Criteriul de comparaţie cu limită şi ţinând cont de natura seriei armonice nb−a
,
n=1
∞
P
rezultă că seria cu termeni pozitivi yn converge absolut dacă b − a > 1 şi diverge dacă
n=1
b − a ≤ 1.
∞
P
3. Dacă x = −1 şi b − a > 1, atunci din subpunctul 2. rezultă că seria |yn | este
n=1
∞
P
convergentă, deci seria yn converge absolut .
n=1
−1 a −1 a
4. Presupunem acum că x = −1 şi b ≤ a. Atunci nnb +1 → ∞, dacă a > b şi nnb +1 → 1,
dacă a = b, deci yn ↛ 0. Astfel, pe baza Corolarului privind divergenţa seriilor, seria
P∞
yn diverge.
n=1
−1 a
5. Dacă x = −1 şi a < b ≤ a + 1, atunci nnb +1 → 0. Pentru a studia monotonia acestui
din urmă şir, considerăm funcţia g : [0, ∞) → R,
xa − 1
g (x) = b .
x +1
Evident g este derivabilă pe [0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
axa−1 (xb + 1) − b (xa − 1) xb−1 (a − b) xa+b−1 + axa−1 + bxb−1

g ′ (x) = = , ∀x ∈ [0, ∞).
(xb + 1)2 (xb + 1)2
Observăm că, deoarece a < b,

lim g ′ (x) = −∞,
x→∞
deci, ţinând cont de definiţia limitei, g ′ este negativă

a pe un interval de forma (δ, ∞),
−1
unde δ > 0. Prin urmare, de la un loc ı̂ncolo, şirul nnb +1 este descrescător. Astfel, din
∞
P na −1
Criteriul lui Leibniz avem că seria nb +1
(−1)n este convergentă. Mai mult, ţinând cont
n=1
P∞
de subpunctul 2. deducem că seria yn este semiconvergentă.
n=1
În concluzie,
∞

P x ∈ (−1, 1) , a, b > 0
- seria yn este absolut convergentă dacă
n=1  |x| = 1 şi b − a > 1,
P∞  x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) , a, b > 0
- seria yn este divergentă dacă x = 1 şi b − a ≤ 1
n=1
x = −1 şi b ≤ a,

P∞
- seria yn este semiconvergentă dacă x = −1 şi a < b ≤ a + 1.
n=1
n
(xv) Fie xn = a(−1) ∗
n + n , cu n ∈ N , unde a ∈ R. Împărţim discuţia referitoare la natura
√
∞
P
seriei xn ı̂n mai multe cazuri după cum urmează.
n=1
∞
1
P
I. Presupunem că |a| > 1. Atunci seria geometrică |a|n
este convergentă şi cum
n=1
xn an
lim 1 = lim √ = 1 ∈ (0, ∞) ,
n→∞
an
n→∞ an + n
∞
P
din Criteriul de comparaţie cu limită se obţine că seria |xn | este convergentă, deci seria
n=1
∞
P
xn este absolut convergentă.
n=1
II. Presupunem că a = 1. Fie bn = 1+1√n , cu n ∈ N∗ . Evident bn → 0, şi cum pentru
orice n ∈ N∗ , bn > 0 şi √
bn+1 1+ n
= √ < 1,
bn 1+ n+1
avem că şirul (bn ) este descrescător. Prin urmare, conform Criteriului lui Leibniz avem că
∞
P
seria xn este convergentă. În plus, aplicând Criteriul de comparaţie cu limită pentru
n=1
∞
şirurile √1n şi (|xn |) se deduce imediat că ı̂n acest caz seria
P
|xn | este divergentă (a
n=1
∞ ∞
√1 ),
P P
se vedea natura seriei armonice n
deci seria xn este semiconvergentă.
n=1 n=1
∞
P
III. Dacă a = −1, atunci din punctul (viii) de mai sus avem că seria xn diverge.
n=1
IV. Presupunem că |a| < 1. Atunci, aplicând Criteriul de comparaţie cu limită se obţine
∞ ∞
√1 , deci seria
P P
imediat că |xn | are aceeaşi natură cu seria armonică generalizată n
n=1 n=1
∞
1√ ∗
P
|xn | diverge. Mai departe, considerăm şirul cn = an + n
, cu n ∈ N . Evident cn → 0 şi
n=1
(cn ) este un şir cu termeni strict pozitivi. Pentru orice n ∈ N∗ au loc echivalenţele:
cn+1 √ √
≤ 1 ⇐⇒ an + n ≤ an+1 + n + 1
cn
√ √ √ √ 1
⇐⇒ an (1 − a) ≤ n + 1 − n ⇐⇒ an n+1+ n ≤ .
1−a
Întrucât √ √
√ √ n+1+ n
n
lim a n + 1 + n = lim 1 n
=0
n→∞ n→∞
a
1
şi 0 > 1−a
,ultima inegalitate de mai sus este adevărată pentru n suficient de mare, deci
obţinem că (cn ) este descrescător de la un loc ı̂ncolo. Aşadar, din Criteriul lui Leibniz
∞
P ∞
P
rezultă că seria xn este convergentă, deci seria xn este semiconvergentă.
n=1 n=1
∞
P
Deci seria xn este absolut convergentă dacă a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) , divergentă
n=1
dacă a = −1 şi semiconvergentă dacă a ∈ (−1, 1].
(n!)2 n
(xvi) Fie x ∈ R şi an = (2n)! x , cu n ∈ N∗ . Împărţim discuţia referitoare la natura
∞
P
seriei an ı̂n două cazuri.
n=1
∞
I. Dacă x = 0, atunci an = 0, pentru orice n ∈ N∗ , deci seria
P
an este absolut
n=1
convergentă.
II. Presupunem că x ̸= 0. Cum
|an+1 | n+1 |x|
lim = lim |x| = ,
n→∞ |an | n→∞ 2 (2n + 1) 4
∞
P
din Criteriul raportului cu limită avem că seria |an | diverge dacă |x| > 4, iar dacă
n=1
∞
P ∞
P
|x| < 4, atunci seria |an | converge, deci seria an este absolut convergentă pentru
n=1 n=1
x ∈ (−4, 4). În plus, din Observaţia privind divergenţa seriilor prin criteriile raportului
∞
P
şi al rădăcinii rezultă că dacă |x| > 4 seria an diverge. Presupunem că |x| = 4. Cum
n=1
|an+1 | 4n + 4
= > 1, ∀n ∈ N∗
|an | 4n + 2
deducem că (|an |) este un şir strict crescător, deci |an | ↛ 0, de unde rezultă că an ↛ 0.
∞
P
Prin urmare, folosind din nou Corolarul privind divergenţa seriilor, seria an diverge.
n=1
În concluzie, dacă x ∈ (−4, 4) , atunci seria studiată este absolut convergentă, altfel
aceasta este divergentă.
∞
P sin(ln n)
Exerciţiul 2.30 Pentru a arăta că seria n
diverge, vom demonstra că şirul (sn )
n=1
n 2απ+ π
P sin(ln k)
dat prin sn = k
nu este şir Cauchy. Fie α ∈ N, p (α) = e 6 , q (α) =
h i k=1
5π
e2απ+ 6 , unde [x] reprezintă partea ı̂ntreagă a lui x ∈ R. Fie k ∈ N∗ astfel ı̂ncât
p (α) < k ≤ q (α) . Atunci avem
π 5π
2απ + < ln k ≤ 2απ + ,
6 6
de unde rezultă că sin (ln k) ≥ 12 , deoarece cea mai mică valoare pe care o ia funcţia
x 7→ sin x ı̂n intervalul 2απ + π6 , 2απ + 5π este 12 . În plus, evident avem că k1 ≥ q(α)
1

6
.
Astfel, deducem că pentru orice α ∈ N,
q(α) q(α)
X sin (ln k) X 1 q (α) − p (α)
sq(α) − sp(α) = ≥ = .
k 2q (a) 2q (α)
k=p(α)+1 k=p(α)+1
Din Teorema de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi avem:

π π 5π 5π
e2απ+ 6 − 1 < p (α) ≤ e2απ+ 6 şi e2απ+ 6 − 1 < q (α) ≤ e2απ+ 6 ,
deci π π
e2απ+ 6 − 1 p (α) e2απ+ 6
5π < < 2απ+ 5π .
e2απ+ 6 q (α) e 6 − 1
Aşadar, cum
π π
e2απ+ 6 − 1 [ ∞
∞] 2αe2απ+ 6 − 2π
lim 5π = lim 5π = e
3
α→∞ e2απ+ 6 l′ H α→∞ 2αe2απ+ 6
şi similar
π
e2απ+ 6 2π
lim 2απ+ 5π
= e− 3 ,
α→∞ e 6 −1
p(α) 2π
din Teorema cleştelui obţinem că lim = e− 3 , de unde rezultă că
α→∞ q(α)

q (α) − p (α) 1 p (α) 1 2π

lim = 1 − lim = 1 − e− 3 > 0.
α→∞ 2q (α) 2 α→∞ q (α) 2
2π

Notăm l = 21 1 − e− 3 . Aşadar, din Propoziţia de caracterizare cu ε a limitei unui şir
numeric, există α0 ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice α ≥ α0 ,
q (α) − p (α) l
−l < ,
2q (α) 2
de unde avem că q(α)−p(α)

2q(α)
> 2l , pentru orice α ≥ α0 . Rezultă că sq(α) − sp(α) > 2l , pentru
orice α ≥ α0 , deci (sn ) nu este şir Cauchy. Prin urmare, din Teorema lui Cauchy de
caracterizare a convergenţei şirurilor, deducem că (sn ) este divergent, deci seria dată
diverge.
∞
P ∞
P
Exerciţiul 2.31 Cum seria |xn+1 − xn | este convergentă obţinem că (xn+1 − xn )
n=1 n=1
este absolut convergentă, deci şirul (Sn ) este convergent, unde (Sn ) este şirul sumelor
∞
P
parţiale asociat seriei (xn+1 − xn ), adică
n=1
Sn = (x2 − x1 ) + ... + (xn+1 − xn ) = xn+1 − x1 , ∀n ∈ N∗ .
Aşadar, cum x1 este o constantă, rezultă că (xn ) este convergent.
Exerciţiul 2.32 Fie şirul (xn ) dat prin
1 1
xn = 1 + + ... + , n ∈ N∗ .
2 n
Conform Exerciţiului 2.8, xn → ∞, deci şirul crescător (xn ) este nemărginit. Totuşi, seria
∞ ∞ 2 X ∞
X 2
X 1 1
|xn+1 − xn | = =
n=1 n=1
n+1 n=2
n2
este convergentă fiind seria armonică generalizată cu α = 2 > 1.

Pentru al doilea exemplu cerut folosim divergenţa seriilor de forma
∞
X 1
, cu k ∈ N∗ .
n=k
n
Este evident că aceste serii se obţin prin ı̂ndepărtarea unui număr finit de termeni din
seria armonică, deci sunt divergente. Astfel, pentru orice k ∈ N∗ , şirul

1 1 1
+ + ... +
k k+1 n n≥k
este divergent şi are limita +∞.

În continuare, construim un şir (yn ) cu proprietăţile cerute. Alegem y1 = 1, adică
primul termen al seriei armonice. Alegem
1
y2 = 1 + < 2,
2
adică adăugăm la y1 următoarea fracţie din seria armonică. Procedăm similar (e.g.,
y3 = 1 + 21 + 13 ) până când obţinem o valoare ce depăşeşte numărul 2. Divergenţa seriei
armonice asigură faptul că există un astfel de termen, notat yn1 . Este clar că yn1 ∈ (2, 3)
pentru că toate fracţiile p1 cu p ≥ 2 sunt subunitare. Următorul termen se obţine prin
scăderea din yn1 a următoarei fracţii nefolosite ı̂ncă a seriei armonice. Continuăm să
construim prin scădere termeni până obţinem o valoare mai mică decât 1, pe care o
∞
1
, cu k ∈ N∗
P
notăm yn2 şi care aparţine lui (0, 1). Din nou, din divergenţa seriilor n
n=k
o astfel de valoare există. Din acest moment construim termeni prin adunarea la yn2 a
următoarelor fracţii neutilizate din seria armonică, continuând procedeul până obţinem
iarăşi o valoare mai mare decât 2, notată yn3 şi care se află ı̂n (2, 3). Apoi scădem din nou
fracţii până obţinem o valoare mai mică decât 1 şi procedeul descris continuă inductiv.
Şirul astfel construit are toţi termenii ı̂n intervalul (0, 3), deci este mărginit. În plus, este
divergent pentru că o infinitate de termeni sunt mai mici decât 1 şi o infinitate de termeni
sunt mai mari decât 2. Dar, pentru orice n ∈ N∗ ,
1
|xn+1 − xn | = ,
n
deci seria ∞ ∞
X X 1
|xn+1 − xn |2 =
n=1 n=1
n2
este convergentă.
∞ ∞
1
P P
Exerciţiul 2.33 (i) Conform Problemei 2.3, seria cu termeni pozitivi an = n!
este
n=1 n=1
∞
1
= e − 1. Fie bn = (−1)n 1
cu n ∈ N∗ , unde a > 0. Cum
P
absolut convergentă şi n! n!(a+n)
,
n=1
1
, |bn | ≤
n!
∞
P ∞
P
din Criteriul de comparaţie I avem că seria |bn | este convergentă, deci seria bn este
n=1 n=1
absolut convergentă. Aşadar, conform Teoremei lui Cauchy privind produsul a două serii,
avem că seria
∞ ∞
! ∞ !
X X 1 X
cn = bn ,
n=1 n=1
n! n=1
este absolut convergentă, unde

n n
X X 1 1
cn = ak bn+1−k = (−1)n+1−k , ∀n ∈ N∗ .
k=1 k=1
k! (a + n + 1 − k) (n − k + 1)!
∞ ∞ ∞
(−1)n+1 √1 (−1)n+1 √1 .
P P P
(ii) Fie cn seria produs ı̂n sens Cauchy al seriilor n
şi n
n=1 n=1 n=1
Deci pentru orice n ∈ N∗ ,
n
n+1
X 1
cn = (−1) √ √ .
k=1
k n−k+1
Atunci, pentru orice n ∈ N∗ ,

n n
X 1 X 1
|cn | = √ √ ≥ √ √ = 1,
k=1
k n−k+1 k=1
n n
deci nu este satisfăcută Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice, de unde
∞
P
rezultă că seria cn diverge.
n=1
∞ ∞ ∞
(−1)n+1 1
(−1)n n1 . Deci
P P P
(iii) Fie cn seria produs ı̂n sens Cauchy al seriilor n
şi
n=1 n=1 n=1
n n n
(−1)n X 1 2 (−1)n X 1

n+2
X 1 1
cn = (−1) = + = .
k=1
k (n − k + 1) n + 1 k=1 k n − k + 1 n + 1 k=1 k
n
2 1
cu n ∈ N∗ . Evident bn > 0, pentru orice n ∈ N∗ , iar din Exerciţiul 2.8
P
Fie bn = n+1 k
,
k=1
şi rezolvarea sa avem că pentru orice n ≥ 2,
1 1 1
+ ... + + < ln (n + 1) ,
2 n n+1
de unde, trecând n ı̂n n − 1, avem
2
bn ≤ (1 + ln n) .
n+1
2
Prin urmare, cum n+1 (1 + ln n) → 0 (a se vedea limita fundamentală lim lnnn = 0), din
n→∞
Teorema cleştelui avem că bn → 0. Apoi, pentru orice n ∈ N∗ ,
1 1 1
bn+1 n + 1 1 + 2 + ... + n + n+1
=
bn n+2 1 + 12 + ... + n1
(n + 1) + n+12
+ ... + n+1
n
+1
= < 1,
(n + 1) + n+1
2
+ ... + n+1
n
+ 1 + 1
2
+ ... + 1
n
∞
P
deci (bn ) este descrescător. Aşadar, conform Criteriului lui Leibniz seria cn converge.
n=1
În plus, observăm că |cn | = bn , pentru orice n ∈ N∗ . Apoi, conform Exerciţiului 2.8 avem
că

bn 2n 1 1
1 = 1 + + ... + → ∞,
n
n+1 2 n
∞
P
deci din Criteriul de comparaţie cu limită deducem că seria |cn | are aceeaşi natură cu
n=1
∞ ∞
1
P P
seria armonică n
, deci aceasta diverge. Aşadar, seria cn este semiconvergentă.
n=1 n=1
∞ ∞
(−1)n n+1
P P
Exerciţiul 2.34 (i) Fie cn seria produs ı̂n sens Cauchy al seriei 5n
cu ea
n=1 n=1
ı̂nsăşi. Deci pentru orice n ∈ N∗ ,
n n
X k+1 n−k+1 n − k + 2 (−1)n+1 X
(−1)k kn − k 2 + k + n + 2

cn = k
(−1) n−k+1
= n+1
k=1
5 5 5 k=1
n+1
(−1) n (n + 1) n (n + 1) (2n + 1) n (n + 1) 2
= n − + + n + 2n
5n+1 2 6 2
(−1)n+1 n 2
= n + 9n + 14 .
6 · 5n+1
Este uşor de văzut (folosind Criteriul raportului cu limită) că seria iniţială este absolut
∞
P
convergentă, deci, pe baza Teoremei lui Cauchy privind produsul a două serii, seria cn
n=1
n
(ii) Fie a ∈ (−1, 1) şi şirurile xn = nan şi Sn = xk , cu n ∈ N∗ . Atunci, utilizând
P
k=1
formula pentru suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice, pentru orice n ∈ N∗ ,
n n n
!′ ′
a − an+1

X X ′ X
k−1 k k

Sn = a ka =a a =a a =a
k=1 k=1 k=1
1−a
(1 − (n + 1) an ) (1 − a) + a − an+1
=a
(1 − a)2

n+1
1 − 1 n (1 − a) + a − an+1
(a)
=a ,
(1 − a)2
unde derivarea este făcută ı̂n raport cu variabila a. Cum a ∈ (−1, 1) , rezultă că
1−a+a a
lim Sn = a 2 = .
n→∞ (1 − a) (1 − a)2
∞ ∞
a
nan este convergentă şi nan =
P P
Aşadar, seria (1−a)2
. Mai mult, cum
n=1 n=1
xn+1
lim = |a| < 1,
n→∞ xn
∞
nan este absolut convergentă. A-
P
din Criteriul raportului cu limită, rezultă că seria
n=1
şadar, conform Teoremei lui Cauchy privind produsul a două serii, avem că seria produs
∞
nan cu ea ı̂nsăşi este absolut convergentă şi
P
Cauchy al seriei
n=1
∞
! ∞
! 2
X
n
X
n a
na na = .
n=1 n=1
(1 − a)2
Exerciţiul 2.35 Fie x ∈ (−1, 1) . Atunci termenul general al seriei produs (ı̂n sens
∞
xn cu ea ı̂nsăşi este
P
Cauchy) al seriei
n=0
n
X n
X
k n−k n
cn = x ·x =x 1 = (n + 1) xn , ∀n ∈ N.
k=0 k=0
Aşadar, !2
∞
X ∞
X
xn = (n + 1) xn .
n=0 n=0
∞
1
xn este absolut convergentă cu suma
P
Cum x ∈ (−1, 1) , seria geometrică 1−x
. Aplicând
n=0
Teorema lui Cauchy privind produsul a două serii, avem că seria produs este absolut
convergentă şi !2
∞
X
n 1
x = .
n=0
(1 − x)2
∞ ∞
1
(n + 1) xn este absolut convergentă şi (n + 1) xn =
P P
Deci seria (1−x)2
.
n=0 n=0
∞
1
P
Exerciţiul 2.36 Conform Problemei 2.3, seria cu termeni pozitivi n!
este absolut
n=0
∞
1
Evident, seria geometrică cu raţia q = − √12 , i.e., seria
P
convergentă şi n!
= e.
n=0
∞
n
√1
P
(−1) n , este absolut convergentă şi
n=0 ( 2)
∞
X 1 1
(−1)n √ n = .
n=0 2 1 + √12
Aşadar, conform Teoremei lui Cauchy privind produsul a două serii, seria produs ı̂n sens
∞ ∞
(−1)n √12 n şi 1
P P
Cauchy al seriilor converge absolut şi
n=0 ( ) n=0
n!
∞
! ∞
! √
X 1 X n 1 2 √
(−1) √ n = e√ =e 2− 2 .
n=0
n! n=0 2 2+1
2.2.3 Şiruri şi serii de funcţii

Exerciţiul 2.37 Fie şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, fn (x) = xn , cu n ∈ N∗ . Cum

0, dacă x ∈ [0, 1)
lim fn (x) =
n→∞ 1, dacă x = 1,
p
rezultă că fn → f, unde f : [0, 1] → R,
[0,1]

0, dacă x ∈ [0, 1)
f (x) =
1, dacă x = 1.
Arătăm că (fn ) nu converge uniform pe [0, 1] aplicând Teorema de caracterizare a uni-
formei convergenţe penru şiruri de funcţii, după cum urmează. Observăm că fn este
crescătoare pe [0, 1] pentru orice n ∈ N∗ , de unde avem că fn (x) ≤ fn (1) = 1 pen-
tru orice x ∈ [0, 1] . Întrucât pentru două mulţimi majorate şi nevide A, B ⊂ R are loc
sup(A ∪ B) = max{sup A, sup B} (a se vedea Exerciţiul 1.16), avem
( )
sup |fn (x) − f (x)| = max sup fn (x) , 0 = 1, ∀n ∈ N∗ .
x∈[0,1] x∈[0,1)
Menţionăm că ı̂n egalitatea precedentă mulţimile nevide {fn (x) | x ∈ [0, 1)} şi {fn (1)}
sunt majorate de fn (1) . Rezultă imediat că
lim sup |fn (x) − f (x)| = 1 ̸= 0,

n→∞ x∈[0,1]
deci (fn ) nu converge uniform pe [0, 1] .

Totodată, faptul că (fn ) nu converge uniform pe [0, 1] rezultă şi din Teorema de transfer
al continuităţii pentru şiruri de funcţii. Astfel, presupunem prin reducere la absurd că
u
fn → f. Cum (fn ) este un şir de funcţii continue ı̂n 1, rezultă conform teoremei mai sus
[0,1]
menţionate că f este continuă ı̂n 1, ceea ce e fals. Deci (fn ) nu converge uniform pe [0, 1] .
Fie acum şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, fn (x) = xn (1 − xn ), cu n ∈ N∗ . Evident
p
lim fn (x) = 0 pentru orice x ∈ [0, 1] , deci fn → f, unde f : [0, 1] → R, f (x) = 0. Se
n→∞ [0,1]
observă imediat că
sup |fn (x) − f (x)| = sup fn (x) , ∀n ∈ N∗ .

x∈[0,1] x∈[0,1]
Avem: (fn ) este un şir de funcţii derivabile pe [0, 1] (prin operaţii cu funcţii elementare),
fn′ (x) = nxn−1 (1 − 2xn ) pentru orice x ∈ [0, 1] şi orice n ∈ N∗ , iar x1 = √ n
1
2
şi x2 = 0
sunt puncte critice ale lui f. Obţinem următorul tabel de variaţie pentru fn :
1
x 0 √
n
2
1
′
fn (x) 0 ++ 0 −− −n
1
fn (x) 0 ↗ 4
↘ 0
max
care arată că x1 este punct de maxim global al lui f , deci

1 1 1
lim sup |fn (x) − f (x)| = lim fn √ n
= lim = ̸= 0.
n→∞ x∈[0,1] n→∞ 2 n→∞ 4 4
Aşadar, conform Teoremei de caracterizare a uniformei convergenţe pentru şiruri de
funcţii, rezultă că (fn ) nu converge uniform pe [0, 1] .
Exerciţiul 2.38 (i) Fie fn : [0, ∞) → R, fn (x) = 1
nenx
, cu n ∈ N∗ . Cum lim fn (x) = 0,
n→∞
p
rezultă că fn → f, unde f : [0, ∞) → R, f (x) = 0. Observăm că
[0,∞)
sup |fn (x) − f (x)| = sup fn (x) , ∀n ∈ N∗ .

x∈[0,∞) x∈[0,∞)
În plus, (fn ) este un şir de funcţii derivabile pe [0, ∞) (prin operaţii şi compuneri cu
funcţii elementare), fn′ (x) = − enx
1
< 0 pentru orice x ≥ 0 şi orice n ∈ N∗ deci fn este
strict descrescătoare pe [0, ∞) pentru orice n ∈ N∗ , de unde rezultă că fn (x) ≤ fn (0)
pentru orice x ≥ 0. Aşadar,
1
lim sup |fn (x) − f (x)| = lim fn (0) = lim = 0,
n→∞ x∈[0,∞) n→∞ n→∞ n
de unde, conform Teoremei de caracterizare a uniformei convergenţe pentru şiruri de

u
funcţii, rezultă că fn → f.
[0,∞)
Convergenţa uniformă a lui (fn ) rezultă imediat şi aplicând Criteriul majorării pentru
şiruri de funcţii după cum urmează. Astfel, pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ≥ 0,
1 1
|fn (x) − f (x)| = nx ≤
ne n
1 u
şi cum n
→ 0, conform criteriului mai sus menţionat rezultă că fn → f.
[0,∞)
(ii) Fie fn : [0, ∞) → R, fn (x) = x
n2 +x4
, cu n ∈ N∗ . Evident lim fn (x) = 0, deci
n→∞
p
fn → f, unde f : [0, ∞) → R, f (x) = 0. Apoi, deoarece
[0,∞)
sup |fn (x) − f (x)| = sup fn (x) , ∀n ∈ N∗

x∈[0,1] x∈[0,∞)
este suficient să studiem variaţia funcţiilor fn . Se observă că (fn ) este un şir de funcţii
derivabile pe [0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare),
n2 − 3x4
fn′ (x) = , ∀x ≥ 0, ∀n ∈ N∗
(n2 + x4 )2
q
4 n2
şi x = 3
este unicul punct critic al lui fn . Avem următorul tabel de variaţie:
q
4 n2
x 0 3
∞
′
fn (x) ++ √
0 −−
3 n
fn (x) 0 ↗ √
4 4 3n2
↘ 0
max
În plus, conform tabelului de variaţie de mai sus avem că x este punct de maxim global
al lui fn . Rezultă deci că
r !
2
√
4 n 3 n
lim sup |fn (x) − f (x)| = lim fn = lim √ = 0,
n→∞ x∈[0,∞) n→∞ 3 n→∞ 4 4 3n2
deci conform Teoremei de caracterizare a uniformei convergenţe pentru şiruri de funcţii,

u
rezultă că fn → f.
[0,∞)
O altă metodă pentru a arăta concluzia se bazează pe Criteriul majorării pentru şiruri
de funcţii. Astfel, utilizând din nou tabelul de variaţie, rezultă că pentru orice n ∈ N∗ şi
orice x ≥ 0, √
x 3 n
|fn (x) − f (x)| = 2 ≤ √ ,
n + x4 4 4 3n2
√
3 n u
şi cum √
4
4 3n2
→ 0, rezultă conform criteriului mai sus menţionat că fn → f.
[0,∞)
(iii) Fie fn : [0, ∞) → R, fn (x) = x
n+x
, cu n ∈ N∗ . Evident lim fn (x) = 0, deci
n→∞
p
fn → f, unde f : [0, ∞) → R, f (x) = 0. Cum (fn ) este un şir de funcţii derivabile pe
[0,∞)
[0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
n
fn′ (x) = ∗
2 > 0, ∀x ∈ [0, ∞), , ∀n ∈ N ,
(n + x)
rezultă că fn este strict crescătoare pe domeniul de definiţie pentru orice n ∈ N∗ , deci
fn (x) < lim fn (y) pentru orice x ≥ 0. Aşadar,
y→∞
lim sup |fn (x) − f (x)| = lim sup fn (x) = lim lim fn (y) = 1 ̸= 0,
n→∞ x∈[0,∞) n→∞ x∈[0,∞) n→∞ y→∞
de unde, conform Teoremei de caracterizare a uniformei convergenţe pentru şiruri de

funcţii, rezultă că (fn ) nu converge uniform pe [0, ∞).
(iv) Fie fn : [3, 4] → R, fn (x) = n+x x
, cu n ∈ N∗ . Din punctul (iii), fn′ (x) > 0 pentru
orice x ∈ [3, 4] , deci fn este strict crescătoare pe intervalul [3, 4] pentru orice n ∈ N∗ .
Rezultă că
4
sup |fn (x) − f (x)| = sup fn (x) = fn (4) = , ∀n ∈ N∗ ,
x∈[3,4] x∈[3,4] n + 4
deci
lim sup |fn (x) − f (x)| = 0,
n→∞ x∈[3,4]
unde funcţia f este funcţia nulă pe intervalul [3, 4] . În concluzie, din Teorema de carac-
u
terizare a uniformei convergenţe penru şiruri de funcţii, avem că fn → f .
[3,4]
(v) Fie fn : R → R, fn (x) = n1 arctg xn , cu n ∈ N∗ . Cum arctg : R → − π2 , π2 ,

deducem că pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ R,

π π
− < fn (x) < ,
2n 2n
p
deci din Teorema cleştelui rezultă că lim fn (x) = 0. Aşadar, fn → f, unde f : R → R,
n→∞ R
f (x) = 0. Mai mult, tot din inegalităţile precedente deducem că pentru orice n ∈ N∗ şi
orice x ∈ R,
π
|fn (x)| < ,
2n
π u
şi cum 2n
→ 0, din Criteriul majorării pentru şiruri de funcţii rezultă că fn → f.
R
p
(vi) Fie fn : R → R, fn (x) = x
1+nx2
, cu n ∈ N∗ . Evident fn → f, unde f : R → R,
R
f (x) = 0. Întrucât pentru două mulţimi majorate şi nevide A, B ⊂ R are loc sup(A∪B) =
max{sup A, sup B} (a se vedea Exerciţiul 1.16), avem
( )
sup |fn (x) − f (x)| = max sup fn (x) , sup {−fn (x)} , ∀n ∈ N∗
x∈R x∈[0,∞) x∈(−∞,0]
Menţionăm că ı̂n egalitatea precedentă mulţimile nevide
{fn (x) | x ∈ [0, ∞)}
şi
{−fn (x) | x ∈ (−∞, 0]}

sunt majorate de fn √1n , respectiv de −fn − √1n , pentru orice n ∈ N∗ , afirmaţii ce
rezultă din tabelul de variaţie:
x −∞ − √1n √1
n
∞
′
fn (x) −− 0 ++ 0 −−
fn (x) 0 ↘ − 2√1 n ↗ 1
√
2 n
↘ 0
min max
Într-adevăr, (fn ) este un şir de funcţii derivabile pe R (prin operaţii cu funcţii elementare)
şi
1 − nx2
fn′ (x) = , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗ .
(1 + nx2 )2
Studiind tabelul de variaţie pentru fn pe [0, ∞) şi pentru −fn pe (−∞, 0] deducem că

1 1 1
lim sup |fn (x) − f (x)| = lim fn √ = lim −fn − √ = lim √ = 0,
n→∞ x∈R n→∞ n n→∞ n n→∞ 2 n
deci din Teorema de caracterizare a uniformei convergenţe penru şiruri de funcţii, avem
u
că fn → f.
R
O altă variantă de a demonstra convergenţa uniformă a lui (fn ) este utilizarea Cri-
√ 2
teriului majorării pentru şiruri de funcţii, ı̂ntrucât din relaţia (|x| n − 1) ≥ 0 pentru
orice x ∈ R şi orice n ∈ N∗ rezultă inegalitatea
|x| 1
|fn (x) − f (x)| = 2
≤ √ , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗ ,
1 + nx 2 n
1
iar → 0.
n
nx ∗
(vii) Fie fn : [0, 1] → R, fn (x) = 1+n2 x2 , cu n ∈ N . Evident, are loc convergenţa
p
fn → f, unde f : [0, 1] → R, f (x) = 0. Avem: (fn ) este un şir de funcţii derivabile pe
[0,1]
[0, 1] (prin operaţii cu funcţii elementare),
n (1 − n2 x2 )
fn′ (x) = 2 , ∀x ∈ [0, 1] , ∀n ∈ N
∗
2 2
(1 + n x )
1
şi unicul punctul critic x = n
∈ [0, 1] . Studiind tabelul de variaţie de mai jos
1
x 0 n
1
fn′ (x) ++ 0 −−
1 n
fn (x) 0 ↗ 2
↘ 1+n2
max
obţinem că punctul critic este şi punct de maxim global, deci

1 1 1
lim sup |fn (x) − f (x)| = lim sup fn (x) = lim fn = lim = ̸= 0,
n→∞ x∈[0,1] n→∞ x∈[0,1] n→∞ n n→∞ 2 2
(fn ) nu converge uniform pe [0, 1] .
∞
(xn − xn−1 ), cu x ∈
P
Exerciţiul 2.39 (i) Fie (Sn ) şirul sumelor parţiale asociat seriei
1 n=1
0, 2 . Considerăm x ∈ 0, 12 . Atunci

lim Sn (x) = lim (x − 1) + x2 − x + ... + xn−1 − xn−2 + xn − xn−1

n→∞ n→∞
= lim (xn − 1) = −1,
n→∞
∞
p
deci Sn →1 S, unde S : [0, 12 ] → R, S (x) = −1. Rezultă că seria (xn − xn−1 ) converge
P
[0, 2 ] n=1
∞
1

(xn − xn−1 ) = S. Avem:
P
punctual pe 0, 2 şi
n=1
1
lim sup |Sn (x) − S (x)| = lim sup xn = lim n = 0,
n→∞ n→∞ n→∞ 2
x∈[0, 21 ] x∈[0, 12 ]

∞
u
(xn − xn−1 ) este uniform convergentă pe mulţimea 0, 21 .
P
Sn →1 S. Aşadar seria
[0, 2 ] n=1
∞
(xn − xn−1 ), cu x ∈ [0, 1] şi (Sn ) şirul sumelor parţiale asociat. Con-
P
(ii) Fie seria
n=1
siderăm x ∈ [0, 1] . Din punctul (i), pentru orice n ∈ N∗ , Sn (x) = xn − 1, deci lim Sn = S,
n→∞
unde S : [0, 1] → R,
−1, dacă x ∈ [0, 1)
S (x) =
0, dacă x = 1.
Atunci, similar cu tratarea primului şir din Exerciţiul 2.37,

( )
lim sup |Sn (x) − S (x)| = lim max sup |Sn (x) − S (x)| , |Sn (1) − S (1)|
n→∞ x∈[0,1] n→∞ x∈[0,1)
( )
= lim max sup xn , 0 = lim 1 = 1 ̸= 0,
n→∞ x∈[0,1) n→∞

∞
(xn − xn−1 ) nu este
P
(Sn ) nu converge uniform pe [0, 1] , de unde rezultă că nici seria
n=1
uniform convergentă pe mulţimea [0, 1] .
2
(iii) Fie fn : R → R, fn (x) = 1+nx 3 x4 , cu n ∈ N∗ . Avem: (fn ) este un şir de funcţii
derivabile pe R (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
2x (1 − n3 x4 )
fn′ (x) = , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗ .
(1 + n3 x4 )2
Obţinem astfel următorul tabel de variaţie:
1 1
x −∞ −√4 3
n
0 √
4 3
n
∞
fn′ (x) ++ 0 −− 0 ++ 0 −−
1√ 1√
fn (x) 0 ↗ 2n n
↘ 0 ↗ 2n n
↘ 0
max min max
Aşadar, deducem că punctul critic 0 este punct de minim global, iar punctele critice
1 1 ∗
√4 3,− √4 3 sunt puncte de maxim global, de unde rezultă că pentru orice n ∈ N şi orice
n n
x ∈ R,
1 1 1
|fn (x)| = fn (x) ≤ fn √4
= fn − √4
= √ .
n3 n3 2n n
√ 2
De altfel, această majorare se poate obţine direct din inegalitatea (n nx2 − 1) ≥ 0
∞
pentru orice x ∈ R şi orice n ∈ N∗ . Cum seria armonică generalizată 1
P
√
n n
este
n=1
convergentă şi
∞ ∞
X 1 X 1
√ ∼ √
n=1
n n n=1 2n n
(vezi Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar ), din Criteriul lui
∞
x2
P
Weierstrass rezultă că seria de funcţii 1+n3 x4
este uniform convergentă pe R.
n=1
(iv) Fie fn : R → R, fn (x) = (e−(1+ n1 )n ) cos nx
n+1
, cu n ∈ N∗ . Ţinând cont de codomeniul
funcţiei x 7→ cos x, din Problema 2.2 (iii) obţinem că pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ R,
e − (1 + n1 )n e − (1 + n1 )n
|fn (x)| ≤ =
n+1 n+1
1 n+1 1 n
n
1 + n1

1+ n − 1+ n
< = . (2.17)
n+1 n (n + 1)
Fie şirurile n
1 + n1 1
αn = ,βn = 2 , cu n ∈ N∗ .
n (n + 1) n
Utilizând limita fundamentală 1
lim (1 + x) x = e
x→0
rezultă că
αn
= e ∈ (0, ∞) ,
lim
βn n→∞
∞
P ∞
P
deci conform Criteriului de comparaţie cu limită αn ∼ βn şi cum seria armonică
n=1 n=1
∞
P ∞
P
generalizată βn este convergentă, deducem că şi seria αn este convergentă. Astfel,
n=1 n=1
ţinând cont şi de inegalitatea (2.17), aplicând Criteriul lui Weierstrass, rezultă că seria
de funcţii
∞
X 1 cos nx
(e − (1 + )n )
n=1
n n+1
(v) Fie fn , gn : R → R, fn (x) = (−1)n , gn (x) = 1
x2 +n
, cu n ∈ N∗ . Evident, pentru
orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ R,
1 1
|fn (x) gn (x)| = ≤ ,
x2 +n n
∞
1
P
dar cum seria n
este divergentă, nu putem aplica Criteriul lui Weierstrass. Fie şirul
n=1
n
fk (x) , cu n ∈ N∗ . Evident, pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ R,
P
sumelor parţiale Sn =
k=1
|Sn (x)| ≤ 1,
∞
P
deci seria fn are şirul sumelor parţiale uniform mărginit pe R. În plus,
n=1
lim gn (x) = 0 = g (x) ,

n→∞
unde g : R → R şi cum pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ R,
gn+1 (x) x2 + n
= 2 < 1,
gn (x) x +n+1
p
obţinem că (gn ) este şir descrescător (punctual pe R) şi gn → g. Mai mult, pentru orice
R
n ∈ N∗ şi orice x ∈ R,
1 1
|gn (x) − g (x)| = 2 ≤ ,
x +n n
1 u
şi cum lim = 0, din Criteriul majorării pentru şiruri de funcţii, avem că gn → g. Astfel,
n→∞ n R
∞
P (−1)n
conform Criteriului lui Dirichlet pentru serii de funcţii, deducem că seria x2 +n
este
n=1
uniform convergentă pe R.
(vi) Fie fn : R → R, fn (x) = √sin nx
x2 +n4
, cu n ∈ N∗ . Ţinând cont de codomeniul funcţiei
∗
x 7→ sin x, pentru orice n ∈ N şi orice x ∈ R avem
1 1
|fn (x)| ≤ √ ≤ 2.
x2 +n 4 n
∞
1
P
Cum seria armonică generalizată n2
este convergentă, din Criteriul lui Weierstrass,
n=1
∞
√sin nx
P
rezultă că seria de funcţii x2 +n4
n=1
x2
(vii) Fie fn : R → R, fn (x) = 1+n2 x2
, cu n ∈ N∗ . Cum pentru orice n ∈ N∗ şi orice
x ∈ R,
x2 1
|fn (x)| = <
1 + n2 x2 n2
∞
1
P
şi seria armonică generalizată n2
este convergentă, din Criteriul lui Weierstrass, rezultă
n=1
∞
x2
P
că seria de funcţii 1+n2 x2
n=1
Exerciţiul 2.40 (i) Fie an = 1

2n +3n
2 n

an+1 2n + 3n 3n 3
+ 1 1
lim = lim n+1 = lim 2 n
= ∈ R,
n→∞ an n→∞ 2 + 3n+1 n→∞ 3n 2 3
+3 3
∞
an xn este R = 3. Aşadar, conform Teo-
P
rezultă că raza de convergenţă a seriei de puteri
n=1
∞
n
P
remei razei de convergenţă, seria an x este absolut convergentă pe intervalul (−3, 3),
n=1
divergentă pe (−∞, −3)∪(3, ∞) şi uniform convergentă pe orice interval ı̂nchis şi mărginit
∞
an xn pentru |x| = 3. Ob-
P
[α, β] ⊂ (−3, 3) , unde α, β ∈ R. Studiem convergenţa seriei
n=1
n
servăm că lim |an xn | = lim 3n 23 n +1 = 1 ̸= 0, deci din Corolarul privind divergenţa
n→∞ n→∞ [( 3 ) ]
∞
an xn diverge.
P
seriilor seria
n=1
∞
an xn este absolut convergentă pentru x ∈ (−3, 3) şi divergentă
P
În concluzie, seria
n=1
pentru x ∈ (−∞, −3] ∪ [3, ∞).
(ii) Fie an = (2n−1)!!
n!
an+1 (2n + 1)!! n! 2n + 1

lim = lim = lim = 2 ∈ R,
n→∞ an n→∞ (n + 1)! (2n − 1)!! n→∞ n+1
∞
an xn este R = 12 . Aşadar, conform Teoremei
P
rezultă că raza de convergenţă a seriei
n=1
∞
an x este absolut convergentă pe − 21 , 21 , divergentă pe
P n

razei de convergenţă, seria
n=1
1 1

(−∞, − 2 ) ∪ 2
, ∞ şi uniform convergentă pe orice interval ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂
1 1
− 2 , 2 , unde α, β ∈ R.
∞
an xn pentru |x| = 21 . Considerăm şirul bn = (2n−1)!!
P
Studiem convergenţa seriei n!2n
, cu
n=1
n ∈ N∗ . Împărţim discuţia ı̂n două cazuri.
I. Presupunem că x = 21 . Evident lim bn+1 = lim 2n+1 1
= 1, deci nu putem aplica
n→∞ bn n→∞ n+1 2
Criteriul raportului cu limită. Avem:

bn n+1 n 1
lim n − 1 = lim n 2 − 1 = lim = < 1,
n→∞ bn+1 n→∞ 2n + 1 n→∞ 2n + 1 2
∞ ∞
an x n
P P
deci din Criteriul lui Raabe-Duhamel, rezultă că seria bn diverge i.e., seria
n=1 n=1
diverge.
II. Presupunem că x = − 21 . Cum bn+1
bn
= 2n+1
2n+2
< 1 pentru orice n ∈ N∗ , avem că şirul
(bn ) cu termeni strict pozitivi este descrescător. În plus, utilizând Problema 1.6 avem că
1 1 · 3 · ... · (2n − 1) 1
√ ≤ bn = ≤√ ,
2 n (1 · 2) · (2 · 2) · (3 · 2) · ... · (n · 2) 2n + 1
deci din Teorema cleştelui rezultă că lim bn = 0. Aşadar, conform Criteriului lui Leibniz,
n→∞
∞ ∞
n
an xn converge. În plus, cum |an xn | = (2n−1)!!
P P
seria (−1) bn converge, i.e., seria n!2n
,
n=1 n=1
∞
∗
an xn este semiconvergentă.
P
pentru orice n ∈ N , din punctul I. rezultă că seria
n=1
∞
an x este absolut convergentă pentru x ∈ − 12 , 12 , divergentă
P n

n=1
pentru x ∈ (−∞, − 12 ) ∪ [ 12 , ∞) şi semiconvergentă pentru x = − 21 .
n2 +n
(iii) Fie an = 1 + n1 , cu n ∈ N∗ . Avem
n+1
p
n 1
lim |an | = lim 1+ = e,
n→∞ n→∞ n
∞
an xn este R =
P
deci conform Teoremei Cauchy-Hadamard, raza de convergenţă a seriei
n=1
∞
1
an xn este absolut
P
e
.Aşadar, din Teorema razei de convergenţă, deducem că seria
n=1
convergentă pe − 1e , 1e , divergentă pe (−∞, 1 1

− e
) ∪ e
, ∞ şi uniform convergentă pe orice
1 1

interval ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ − e , e , unde α, β ∈ R. Studiem convergenţa seriei
∞
an xn pentru |x| = 1e . Utilizând Problema 2.2 (iii), avem că pentru orice n ∈ N∗ ,
P
n=1
!n
1 n+1

1+
|an xn | = n
> 1,
e
∞
n→∞
deci an xn ↛ 0, aşadar din Corolarul privind divergenţa seriilor seria an xn diverge
P
n=1
ı̂n acest caz. ∞
an xn este absolut convergentă pe − 1e , 1e şi divergentă ı̂n rest.
P
n=1
(iv) Fie x ∈ R, y = x − 2 şi şirul an = n+2
n+1
, cu n ∈ N∗ . Studiem mai ı̂ntâi natura seriei
∞
an y n . Evident
P
n=1
an+1 n+3n+1
lim = lim = 1,
n→∞ an n→∞ n+2n+2
∞
an y n este absolut con-
P
deci R = 1. Rezultă din Teorema razei de convergenţă că seria
n=1
vergentă pe (−1, 1), divergentă pe (−∞, −1)∪(1, ∞) şi uniform convergentă pe orice inter-
val ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ (−1, 1) , unde α, β ∈ R. Mai departe, studiem convergenţa
∞
an y n pentru |y| = 1. În acest caz,
P
seriei
n=1
n+2
lim |an y n | = lim = 1 ̸= 0,
n→∞ n→∞ n + 1
∞ ∞
an y n diverge. Aşadar, seria an y n este absolut convergentă pe (−1, 1)
P P
deci seria
n=1 n=1
∞
an xn este absolut convergentă pentru
P
şi divergentă pe (−∞, −1] ∪ [1, ∞), deci seria
n=1
x ∈ (1, 3), divergentă pentru x ∈ (−∞, 1] ∪ [3, ∞) şi uniform convergentă pe orice interval
ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ (1, 3) , unde α, β ∈ R.
2
(v) Fie an = n2n+1 n!
an+1 n2 + 2n + 2 2n n! n2 + 2n + 2
lim = lim n+1 = lim = 0,
n→∞ an n→∞ 2 n! (n + 1) n2 + 1 n→∞ 2 (n + 1) (n2 + 1)
∞
an x n
P
avem că R = ∞. Aşadar, din Teorema razei de convergenţă rezultă că seria
n=1
este absolut convergentă pe R şi uniform convergentă pe orice interval ı̂nchis şi mărginit
[α, β] ⊂ R, unde α, β ∈ R.
2.3 Limite de funcţii şi continuitate
2.3.1 Noţiuni de topologie
Exerciţiul 3.1 Reamintim faptul că pentru orice mulţime A ⊂ R au loc incluziunile
A ⊂ A, int A ⊂ A şi A′ ⊂ A.
(i) O reprezentare grafică, pe axa reală, a mulţimii A oferă o intuiţie corectă asupra
elementelor căutate.
Arătăm că A = [2, 3] ∪ {4} ∪ [5, 7]. Cum A ⊂ A mai avem de demonstrat că 3, 5, 7 ∈ A
şi că A nu mai conţine şi alte puncte. Utilizăm Propoziţia de caracterizare a punctelor
aderente cu ajutorul şirurilor. Deoarece 3 − n1 n≥1 ⊂ A şi lim 3 − n1 = 3, deducem că

3 ∈ A . Similar, 5 + n1 n≥1 ⊂ A şi lim 5 + n1 = 5 implică 5 ∈ A, iar 7 − n1 n≥1 ⊂ A şi

lim 7 − n1 = 7 implică 7 ∈ A. Fie acum x ∈

/ [2, 3] ∪ {4} ∪ [5, 7]. Este evident că există
ε > 0 suficient de mic astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ∩ A = ∅. De exemplu, dacă x ∈ (3, 4)
putem alege ε = min x−3 2
, 4−x
2
> 0.
Arătăm ı̂n continuare că int A = (2, 3) ∪ (5, 7) . Evident, pentru orice x ∈ (2, 3) ∪ (5, 7)
există ε > 0 suficient de mic astfel ı̂ncât (x−ε, x+ε) ⊂ A, deci aceste puncte sunt interioare
mulţimii A, ı̂ntrucât A este vecinătate a lor. Cum int A ⊂ A, rămâne să demonstrăm că
punctele 2 şi 4 nu aparţin lui int A. Evident, pentru orice ε > 0, (2 − ε, 2 + ε) ̸⊂ A, deci
A nu este vecinătate pentru 2. Analog, A nu este vecinătate pentru 4.
Arătăm că A′ = [2, 3] ∪ [5, 7]. Folosim Propoziţia de caracterizare a punctelor de acu-
mulare cu ajutorul
1
1
Se observă că pentru orice x ∈ [2, 3] ∪ [5, 7], există un şir de
şirurilor.
forma x − n sau x + n astfel ı̂ncât pentru n suficient de mare termenii şirului sunt
conţinuţi ı̂n A. În plus, aceste şiruriau limita x. Pe de altă parte, 4 nu este punct de
acumulare: vecinătatea 4 − 12 , 4 + 12 are ı̂n comun cu A doar punctul 4. Cum A′ ⊂ A,
obţinem concluzia.
Similar se deduce că int A = (2, 3) ∪ (5, 7) şi int A = [2, 3] ∪ [5, 7] .
(ii) Evident int A = ∅, ı̂ntrucât nu există nici un interval deschis inclus ı̂n A. Cum
xn = n1 ∈ A, pentru orice n ∈ N∗ şi xn → 0, avem 0 ∈ A (a se vedea Propoziţia de
caracterizare a punctelor aderente cu ajutorul şirurilor ). Apoi, ţinând cont de faptul că
A ⊂ A şi că A nu conţine niciun şir cu limită nenulă, concluzionăm că A = A ∪ {0} .
Apoi, cum xn = n1 ∈ A\ {0} , pentru orice n ∈ N∗ şi xn → 0, avem 0 ∈ A′ (a se vedea
Propoziţia de caracterizare a punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor ). De fapt, 0
este singurul punct de acumulare pentru mulţimea A, pentru că A nu conţine niciun şir
cu limită nenulă. Deci A′ = {0} . În sfârşit, int A = ∅ şi int A = ∅.
(iii) Fie xn = n+1
n
sin nπ
2
pentru orice n ∈ N∗ . Evident (xn ) ⊂ A. Observăm că x2n =
4n+2 4n+4
0 → 0, x4n+1 = 4n+1 → 1, x4n+3 = − 4n+3 → −1. Cum A ⊂ A, ţinând cont de Propoziţia
de caracterizare a punctelor aderente cu ajutorul şirurilor şi de faptul că A nu conţine
şiruri cu alte limite decât cele precizate, avem că A = A ∪ {±1} . Similar, deducem că
A′ = {±1} . Evident int A = int A = int A = ∅.
n
(−1)n
(iv) Fie xn = n
n+1
sin nπ
3
+ 1+ n
pentru orice n ∈ N∗ . Evident (xn ) ⊂ A. Avem:
1 6n
x6n = (1 + ) → e,
6n
√ (−6n−1) !−1 √
6n + 1 3 −1 3
x6n+1 = + 1+ → + e−1 ,
6n + 2 2 6n + 1 2
√ 6n+2 √
6n + 2 3 1 3
x6n+2 = + 1+ → + e,
6n + 3 2 6n + 2 2
(−6n−3) !−1
−1
x6n+3 = 1+ → e−1 ,
6n + 3
√ ! 6n+4 √
6n + 4 3 1 3
x6n+4 = − + 1+ →− + e,
6n + 5 2 6n + 4 2
√ ! −6n−5 !−1 √
6n + 5 3 −1 3
x6n+5 = − + 1+ →− + e−1 .
6n + 6 2 6n + 5 2
Ca mai sus, găsim

( √ √ √ √ )
3 3 3 3
A=A∪ e, e−1 , + e−1 , + e, − + e, − + e−1
2 2 2 2
şi ( √ √ √ √ )
3 3 3 3
A′ = e, e−1 , + e−1 , + e, − + e, − + e−1 .
2 2 2 2
Evident int A = int A = int A = ∅.

(v) Mulţimea A nu conţine niciun interval, pentru că ţinând cont de densitatea lui
Q ı̂n R orice interval conţine numere raţionale, care nu se află ı̂n A. Deci int A = ∅. Fie
x ∈ [−1, 5] . Folosind densitatea lui R \ Q ı̂n R, orice vecinătate a lui x conţine cel puţin
un element al lui A diferit de x. Deci, [−1, 5] ⊂ A şi [−1, 5] ⊂ A′ . Este clar că pentru
orice y ∈
/ [−1, 5] se poate găsi o vecinătate care nu intersectează [−1, 5], deci nici pe A.
Aşadar, [−1, 5] = A = A′ . Apoi, evident int A = (−1, 5) şi int A = ∅.
Exerciţiul 3.2 Fie A ⊂ R. Arătăm prin dublă incluziune că R \ int A = R \ A. Fie
x ∈ R \ int A şi V ∈ V (x) . Atunci x ∈ / int A, deci A ∈
/ V (x) , de unde rezultă că pentru
orice ε > 0 avem (x − ε, x + ε) ̸⊂ A. Aşadar, pentru orice ε > 0, avem că există yε ∈
(x − ε, x + ε) şi yε ∈
/ A. Cum V ∈ V (x) , există ε0 > 0 astfel ı̂ncât (x − ε0 , x + ε0 ) ⊂ V,
deci există yε0 ∈ V astfel ı̂ncât yε0 ∈
/ A, adică V ∩ (R\A) ̸= ∅. Rezultă că x ∈ R \ A, deci
R \ int A ⊂ R \ A. Pentru incluziunea inversă, fie x ∈ R \ A şi ε > 0. Atunci oricare ar
fi V ∈ V (x) , V ∩ (R\A) ̸= ∅, deci pentru orice V ∈ V (x) , există yv ∈ V ∩ (R\A) . Fie
V = (x − ε, x + ε) . Rezultă că există yε ∈ (x − ε, x + ε) ∩ (R\A) , deci (x − ε, x + ε) ̸⊂ A,
adică x ∈
/ int A. Aşadar, R \ A ⊂ R \ int A.
Mai departe, arătăm că R \ A = int(R \ A). Fie x ∈ R \ A. Atunci există V ∈ V (x)
astfel ı̂ncât V ∩ A = ∅, deci există ε > 0 astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ⊂ V şi V ∩ A = ∅,
de unde rezultă că există ε > 0 astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ∩ A = ∅. Aşadar, pentru
orice y ∈ (x − ε, x + ε) , y ∈/ A, adică y ∈ R \ A. Rezultă că (x − ε, x + ε) ⊂ R \ A,
deci x ∈ int(R \ A), de unde avem că R \ A ⊂ int(R \ A). Arătăm acum incluziunea
inversă. Fie x ∈ int(R \ A). Atunci există ε > 0 astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ⊂ R \ A, deci
există V = (x − ε, x + ε) ∈ V (x) astfel ı̂ncât V ∩ A = ∅. Rezultă că x ∈ R \ A, deci
int(R \ A) ⊂ R \ A.
Exerciţiul 3.3 Fie A ⊂ R ı̂nchisă şi B ⊂ R compactă. Pentru a arăta că A + B

este ı̂nchisă este suficient să arătăm că A + B ⊂ A + B. Fie x ∈ A + B. Atunci există
(xn ) ⊂ A + B astfel ı̂ncât xn → x, deci există (an ) ⊂ A, (bn ) ⊂ B astfel ı̂ncât xn = an + bn
pentru orice n. Deci, an + bn → x. Cum B este compactă şi (bn ) ⊂ B, conform Propoziţiei
de caracterizare a mulţimilor compacte cu ajutorul şirurilor, există (bnk ) ⊂ B astfel ı̂ncât
k→∞
bnk → b ∈ B, prin urmare ank = xnk − bnk → x − b. Cum (ank ) ⊂ A, rezultă că
x − b ∈ A, iar cum A este ı̂nchisă avem că x − b ∈ A, deci x ∈ A + {b} ⊂ A + B. Aşadar
A + B ⊂ A + B, adică A + B este ı̂nchisă.
În general, suma a două mulţimi ı̂nchise nu este o mulţime ı̂nchisă. Prezentăm un
exemplu ı̂n acest sens. Fie mulţimile ı̂nchise A = n1 − n | n ∈ N∗ şi B = {n | n ∈ N∗ } .
Evident n1 n ⊂ A + B deci lim n1 = 0 ∈ A + B. Presupunem prin reducere la absurd că

0 ∈ A + B. Atunci există n, m ∈ N∗ astfel ı̂ncât m = −n + n1 , deci n1 = m + n ∈ N∗ .

Rezultă că n = 1 şi m + n = 1, de unde m = 0, ceea ce e o contradicţie. Aşadar,
0 ∈ A + B \ (A + B) , deci, conform Propoziţiei de caracterizare a mulţimilor deschise şi
a mulţimilor ı̂nchise, A + B nu e mulţime ı̂nchisă.
Exerciţiul 3.4 Fie A ⊂ R o mulţime deschisă şi B ⊂ R o mulţime oarecare. Cum B ⊂ B,

evident dacă A ∩ B = ∅ atunci A ∩ B = ∅. Presupunem acum că A ∩ B = ∅ şi demonstrăm
că A ∩ B = ∅. Presupunem prin reducere la absurd că A ∩ B ̸= ∅, adică există x ∈ A ∩ B.
Atunci x ∈ A şi pentru orice V ∈ V (x) , V ∩ B ̸= ∅. Cum A este deschisă şi x ∈ A,
avem că există ε0 > 0 astfel ı̂ncât (x − ε0 , x + ε0 ) ⊂ A. Fie V = (x − ε0 , x + ε0 ) ∈ V(x).
Avem că există y ∈ (x − ε0 , x + ε0 ) ∩ B, deci există y ∈ A ∩ B, ceea ce contrazice ipoteza.
Aşadar A ∩ B = ∅.
Exerciţiul 3.5 Fie D ⊂ R o mulţime deschisă şi A ⊂ R o mulţime oarecare. Fie x ∈

A + D. Atunci există a ∈ A şi d ∈ D astfel ı̂ncât x = a + d. Cum D deschisă, există ε > 0
astfel ı̂ncât (d − ε, d + ε) ⊂ D, deci (a + d − ε, a + d + ε) ⊂ D + {a} ⊂ D + A. Rezultă că
A + D ∈ V (a + d) , adică A + D ∈ V (x) . Cum x este un element oarecare al lui A + D,
deducem că A + D este mulţime deschisă.
Exerciţiul 3.6 Fie D ⊂ R o mulţime deschisă şi A ⊂ R o mulţime oarecare. Cum A ⊂ A,

pentru a demonstra egalitatea dorită este suficient să demonstrăm că D + A ⊂ D + A.
Fie x ∈ D + A. Atunci există a ∈ A şi d ∈ D astfel ı̂ncât x = a + d. Cum D este
deschisă şi d ∈ D există ε > 0 astfel ı̂ncât (d − ε, d + ε) ⊂ D. Cum a ∈ A, există
aε ∈ A ∩ (a − ε, a + ε) . Pentru a demonstra că x ∈ D + A, este suficient să arătăm că
x − aε ∈ D. Pentru aceasta e suficient să arătăm că a + d − aε ∈ (d − ε, d + ε) . Acest

lucru este echivalent cu d − ε < a + d − aε < d + ε, adică aε ∈ (a − ε, a + ε) , ceea ce e
adevărat. Aşadar, x ∈ A + D.
Arătăm, printr-un exemplu că dacă D nu este deschisă, atunci concluzia nu se păs-
trează. Fie D = [−1, 0), A = (−2, 3) . Atunci A + D = (−3, 3) şi D + A = [−3, 3). Deci
ipoteza de deschidere asupra mulţimii D este esenţială.
Exerciţiul 3.7 Fie A, B ⊂ R mulţimi compacte, deci mărginite şi ı̂nchise. Conform
Exerciţiului 3.3, A + B este mulţime ı̂nchisă. Mai departe demonstrăm că A + B este
mărginită. Fie c ∈ A + B. Atunci există a ∈ A şi b ∈ B astfel ı̂ncât c = a + b. Cum A, B
mărginite, există a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R astfel ı̂ncât a1 ≤ a ≤ a2 şi b1 ≤ b ≤ b2 , de unde rezultă
că a1 + b1 ≤ c ≤ a2 + b2 , deci A + B mărginită.
Exerciţiul 3.8 Fie A ⊂ R o mulţime mărginită, deci există ε > 0 astfel ı̂ncât −ε ≤ x ≤ ε
′
pentru orice x ∈ A. Fie x ∈ A . Atunci pentru orice V ∈ V (x) , (V \ {x}) ∩ A ̸= ∅. Fie
V = (x − ε, x + ε) ∈ V (x). Există deci xε ∈ A \ {x} astfel ı̂ncât x − ε < xε < x + ε. Cum
xε ∈ A, avem −ε ≤ xε ≤ ε, deci −2ε ≤ xε − ε < x < xε + ε ≤ 2ε, deci A′ mărginită.
Mai departe arătăm că R\A′ este deschisă, adică este vecinătate pentru fiecare punct al
său. Fie x ∈ R\A′ . Dacă x∈ A, cum x ∈ / A′ , există
ε > 0 astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ∩ A =
ε ε ε ε
{x} . Fie y ∈ x − 2 , x + 2 . Cum y − 2 , y + 2 ⊂ (x − ε, x + ε) , avem că
ε ε
y − ,y + ∩ A = {x}
2 2
dacă y = x. Altfel, dacă y ̸= x atunci există r = |y − x| < 2ε astfel ı̂ncât (y − r, y + r) ∩
′ ′ ′
A = ∅, deci y ∈ / A , adică y ∈ R\A . Aşadar, x − 2ε , x + 2ε ⊂ R\A . Dacă x ∈ / A, cum
x ∈ / A′ , există ε > 0 astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ∩ A = ∅. Fie y ∈ x − ε
2
, x + 2
ε
. Cum
ε ε ε ε

y − 2 , y + 2 ⊂ (x − ε, x + ε) , avem′ că y − 2 , y + ′2 ∩ A = ∅, de unde rezultă din nou
′ ε ε ′
că y ∈
/ A , deci x − 2 , x + 2 ⊂ R\A . Aşadar, R\A este deschisă, adică A este ı̂nchisă.
Fiind mărginită şi ı̂nchisă, A′ este compactă.
Problema 3.1 Folosim Propoziţia de caracterizare a mulţimilor dense. Fie 0 ≤ a < b.

Arătăm că există m, n ∈ N∗ astfel ı̂ncât
a < man < b.
Dacă a = 0 atunci din faptul că an → 0 rezultă că există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât 0 < an < b.
Alegem m = 1 şi avem inegalitatea dorită.
Presupunem acum că 0 < a < b. Folosind din nou ipoteza an → 0, rezultă că există
n ∈ N∗ astfel ı̂ncât
0 < an < min{b − a, a}.
Fie mulţimea
M = {m ∈ N∗ |man ≤ a}.
Evident, 1 ∈ M, deci M este nevidă. În plus, M este finită deoarece, din Proprietatea lui
Arhimede, există m0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât m0 an > a, prin urmare M ⊂ {1, 2, ..., m0 }. Atunci
mulţimea M admite un maxim pe care ı̂l notăm m1 . Demonstrăm că m = m1 +1 satisface

inegalitatea anunţată. Într-adevăr, cum m > m1 = max M, deducem că m ∈
/ M, deci
man > a.
Pe de altă parte,
man = (m1 + 1)an = m1 an + an < a + b − a = b.
Demonstraţia este ı̂ncheiată.

2.3.2 Limite de funcţii

Exerciţiul 3.9 (i) În ambele limite avem nedeterminare de tipul ∞ − ∞. Pentru a o
elimina, amplificăm cu expresia conjugată şi avem
√ x2 − x − x2 −x
lim ( x2 − x − x) = lim √ = lim q
x→∞ x→∞ x2 − x + x x→∞ 1
|x| 1− x
+1
−x 1
= lim q =− ;
x→∞
x 1 − x1 + 1 2
√ x2 − x − x2 −x
lim ( x2 − x + x) = lim √ = lim q
x→−∞ x→−∞ x2 − x − x x→−∞ 1
|x| 1− x
+1
−x 1
= lim q = .
x→−∞
−x 1− 1
+1 2
x
Subliniem faptul că ı̂n prima limită, ı̂ntrucât x → ∞, lucrăm cu valori pozitive ale lui x,
deci |x| = x. În schimb, ı̂n a doua limită, ı̂ntrucât x → −∞, lucrăm cu valori negative ale
lui x, deci |x| = −x.
(ii) Fie m ∈ N. Avem:
x3 − 3x + 2 (x − 1)2 (x + 2)
lim = lim
x→1 (x − 1)m x→1 (x − 1)m


 3, dacă m = 2
x+2 
0, dacă m = 1 sau m = 0
= lim =
x→1 (x − 1)m−2 
 ∞, dacă m > 2 şi m par
nu există, dacă m > 2 şi m impar.

Mai precis, primele două cazuri se rezolvă prin calcul algebric direct. Pentru m > 2 şi m
par, trecând formal la limită obţinem o expresie de tipul1

3
= +∞.
0+
Aşadar, limita căutată ı̂n acest caz este +∞.
Pentru m > 2 şi m impar constatăm că

x+2 3
lim m−2 = = +∞
x↘1 (x − 1) 0+
1
Prin 0+ convenim să notăm o expresie care tinde la 0 havând
i valori pozitive. Este evident că inversa
1
unei asemenea expresii are limita +∞, deci formal scriem 0+ = +∞. Similar, prin 0− vom conveni să
h i o expresie care tinde la 0 având valori negative. Inversa acesteia tinde la −∞ şi scriem formal
notăm
1
0− = −∞.
şi
x+2 3
lim = = −∞.
x↗1 (x − 1)m−2 0−
Pe baza Teoremei de caracterizare a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct cu limite laterale
x+2
(adaptată cazului nostru), deducem că lim (x−1)m−2 nu există.
x→1
A doua limită este un caz particular al limitelor fundamentale de tip raport de poli-
noame (a se vedea Anexa 6.5). Astfel,

3 1, dacă m = 3
x − 3x + 2 
lim = 0, dacă m > 3
x→+∞ (x − 1)m
∞, dacă m < 3.

Similar, avem:

 1, dacă m = 3

x3 − 3x + 2  0, dacă m > 3
lim =
x→−∞ (x − 1)m 
 −∞, dacă m = 2 sau m = 0
+∞, dacă m = 1.

Deosebirea faţă de limita la +∞ discutată anterior este dată de faptul că, lucrând cu
valori negative ale lui x, paritatea lui m influenţează semnul expresiei de la numitor.
(iii) Pentru primul calcul, procedăm ca ı̂n cazul limitelor de şiruri şi obţinem

x 2 x x3
x
2 +x 3 3 3
+ 3x
lim x = lim 2 = 0.
x→+∞ 3 + x2 x→+∞ 3x 1 + x
3x
Pentru a doua limită, cum x → −∞, ambele exponenţiale au limita 0, deci
x3 2x · x13 + 1

2x + x3
lim = lim 2 x 1 = −∞.
x→−∞ 3x + x2 x→−∞ x 3 · x2 + 1
(iv) Analog cu (iii), avem

5 x 4
+ x4x

5x + x4 4
lim = lim 5 =∞
x→+∞ 4x + x5 x→∞ 1 + x
4 x
şi
5x + x4
lim = 0.
x→−∞ 4x + x5
(v) Avem o nedeterminare de tip 00 . Cum ambele expresii sunt de tip polinomial,
ı̂nseamnă că x = 12 este rădăcină pentru acestea, deci putem scrie
√ √
q
3 3
4x − 3x + 1
3
(2x − 1)2 (x + 1) 3
x+1
lim1 = lim1 = lim1 √ .
x→ 2 2x − 1 x→ 2 (2x − 1) x→ 2
3
2x − 1
q q
x+1 x+1
Dar ultima limită nu există deoarece lim1 3
2x−1
= +∞ şi lim1 3
2x−1
= −∞.
x↘ 2 x↗ 2
Pentru limitele la +∞ şi −∞, tehnica este asemănătoare cu cea de la şiruri. Avem
√ √
q
3 1
3
4x3 − 3x + 1 x3 4− x2
+ x3
3
4
lim = lim 1
= ,
x→+∞ 2x − 1 x 2− x
x→+∞ 2
√ √
q
3
4x3 − 3x + 1 x 3 4 − x32 + 1
x3
3
4
lim = lim = .
x 2 − x1

x→−∞ 2x − 1 x→−∞ 2
(vi) Din nou, tehnica este similară celei de la şiruri. Găsim
√
3 x3 + ax2 + x − x3
lim x( x3 + ax2 + x − x) = lim x q √
x→−∞ x→−∞ 3
(x3 + ax2 + x)2 + x 3 x3 + ax2 + x + x2
ax + 1
= lim q q
x→−∞ 3 2
1 + xa + x12 + 3 1 + xa + x12 + 1

−∞ sgn (a) , dacă a ̸= 0
= 1
3
, dacă a = 0.
(vii) Asemănător,
√ √
3
x3 + ax2 − x (x3 + ax2 − x3 ) x2 + x + x
lim √ = lim q
√

x→+∞ x2 + x − x x→+∞ 3 2 3
(x3 + ax2 ) + x x3 + ax2 + x2 (x2 + x − x2 )
q
a 1 + x1 + 1 2a
= lim q = .
x→+∞ 3 2 3
1 + xa + 3 1 + xa + 1
p
(viii) Folosim tehnica uzuală a amplificării cu expresiile conjugate. Avem

√ √
x4 + x2 + 1 − x2 (x2 + 1) x2 + x − x
lim √ = lim √ .
x→−∞ x2 + x + x x→−∞ x x4 + x2 + 1 + x2
Ţinând cont de faptul că ı̂n vecinătatea lui −∞ valorile lui x sunt negative, putem
scrie
s
√
r r
2 2
1 1 1
x +x= x 1+ = |x| 1 + = −x 1 + .
x x x
Deci
√
q
1 1
2

x4 + x2 + 1 − x 2 x 1 + x2
(−x) 1 + x
+ 1
lim √ = lim q
x→−∞ 2
x +x+x x→−∞
x3 1 + x12 + x14 + 1
q
1
1 + x + 1 1 + x12

−
= lim q = −1.
x→−∞
1 + x12 + x14 + 1
Exerciţiul 3.10 Pentru a arăta că funcţiile de la punctele (i) şi (ii) nu au limită, vom
utiliza observaţia următoare:
Dacă f : A ⊂ R → R, a ∈ A′ şi există două şiruri (x′n ), (x′′n ) ⊂ A \ {a}, x′n → a, x′′n → a
astfel ı̂ncât f (x′n ) → l′ , f (x′′n ) → l′′ şi l′ ̸= l′′ , atunci funcţia f nu are limită ı̂n a. (2.18)
(i) Avem:
sin x = 0 ⇐⇒ x = kπ, k ∈ Z;
şi
π
sin x = 1 ⇐⇒ x = (−1)k + kπ, k ∈ Z.
2
Aceasta ne sugerează să considerăm şirurile xn = nπ, yn = 2nπ + π2 , pentru orice n ∈ N.
Evident xn → ∞, yn → ∞, f (xn ) = 0 → 0 şi f (yn ) = 1 → 1, deci conform observaţiei
(2.18), nu există lim f (x).
x→∞
(ii) Avem:
1 1
cos = 1 ⇐⇒ 2 = 2kπ, k ∈ Z
−x x2 x −x
1
⇐⇒ x2 − x − = 0, k ∈ Z.
2kπ
√ 2
1− 1+ kπ
O soluţie a acestei ecuaţii este x1k = 2
, k ∈ Z. Similar,
1 1 π
cos = 0 ⇐⇒ 2 = ± + 2kπ, k ∈ Z
x2
−x x −x 2
1
⇐⇒ x2 − x − π = 0, k ∈ Z
± 2 + 2kπ
q
4
1− 1+ π +2kπ
care are printre soluţii pe x2k = 2
, k ∈ Z.
√ 2 q 2
4
1− 1+ nπ 1− 1+ π +2nπ
Alegem xn = 2
, yn = 2
2
, pentru orice n ∈ N. Evident,
1
xn → 0, f (xn ) = cos √ 2 √ = cos 2nπ = 1 → 1
2 2
1− 1+ nπ 1− 1+ nπ
4
− 2
şi
π
yn → 0, f (yn ) = cos 2nπ + = 0 → 0,
2
deci conform observaţiei (2.18), nu există lim f (x).
x→0
(iii) Conform Teoremei de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi, are loc:

1 1 1
−1< ≤ , ∀x ∈ R∗ .
x x x
Cum lim x1 − 1 = +∞ şi lim x1 = −∞, utilizând inegalitatea precedentă avem lim x1 =

x↘0 x↗0 x↘0
1 1
∞, lim x = −∞. Deci nu există lim x . Aceeaşi concluzie se poate obţine folosind
x↗0 x→0
observaţia (2.18) aplicată şirurilor xn = n1 , yn = − n1 , n ≥ 1.
Exerciţiul 3.11 (i) Avem

h i
1 1
lim e (1−x)(1+x) =e 2·0−
=0
x↘1
şi h i
1 1
lim e (1−x)(1+x) =e 2·0+
= ∞.
x↗1
(ii) Conform Teoremei de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi, au loc:

1 1 1
−1< ≤ , ∀x ∈ R∗ ,
x x x
de unde rezultă
1
1−x<x ≤ 1, ∀x > 0
x
şi
1
1≤x < 1 − x, ∀x < 0.
x
Aplicând Criteriul cleştelui pentru limite de funcţii, obţinem că

1 1
lim x = lim x = 1.
x↘0 x x↗0 x
(iii) Avem
1 1 1
lim = lim 2 = = −∞,
x↘0 x2 (x − 2) x↗0 x (x − 2) −2 · 0+

1 1
lim = = −∞
x↗2 x2 (x − 2) 4 · 0−
şi
1 1
lim = = ∞.
x↘2 x2 (x − 2) 4 · 0+
(iv) Deoarece 1 − cos x ≥ 0, pentru orice x ∈ R avem

1 1 1
lim = lim = = ∞.
x↘2π 1 − cos x x↗2π 1 − cos x 0+
(v) Similar, exerciţiilor anterioare, avem

1 1 1 1 1
lim 1 = lim 1 = = 0, lim 1 = =∞
x↘0 −3 + 3 x2 x↗0 −3 + 3 x2 −3 + ∞ x↗1 −3 + 3 x2 0+
şi
1 1
lim 1 = = −∞.
x↘1 −3 + 3 x2 0−
Exerciţiul 3.12 În cadrul acestui exerciţiu vom utiliza limite fundamentale (a se vedea
Anexa 6.5). Desigur, ı̂n unele situaţii este aplicabilă Regula lui L’Hôpital, dar preferăm
o abordare directă, care permite o analiză mai detaliată a nedeterminărilor care apar şi a
tehnicilor de lucru.
(i) Întrucât 1 − cos x = 2 sin2 x2 pentru orice x ∈ R, avem
1 − cos x 2 sin2 x2 1
lim 2
= lim 2 = .
x x→0 4 x 2

x→0
2
(ii) Cum sin 2x = 2 sin x cos x pentru orice x ∈ R, are loc

2
x3 x3 1 x 4 x2
lim = lim = lim = −1.
x→0 sin 2x − 2 sin x x→0 2 sin x (cos x − 1) x→0 2 sin x −2 sin2 x
2
(iii) Fie a, b > 0. Nedeterminarea din prima limită este de tip 1∞ şi folosim tehnica
corespunzătoare de la limite de şiruri. Avem:
x −1+bx −1
x1 " 2
#a 2x
x x x x
ax −1+b
a +b a −1+b −1 x −1
lim = lim 1+
x→0 2 x→0 2
lim 1 x x
( a x−1 + b x−1 ) 1 √
= ex→0 2 = e 2 (ln a+ln b) = ab.
La următoarea limită, dacă a ̸= 1 sau b ̸= 1 avem o nedeterminare de tip 00 sau de tip

0
∞ . În toate cazurile procedăm similar scoţând factor comun exponenţiala cu baza cea
mai mare. Avem:
  min{a,b} x  x1 
1 +1
ax + b x x

max{a,b}
lim = lim max {a, b}   = max {a, b} .
  
x→+∞ 2 x→+∞ 2
Pentru limita la −∞, prin substituţia y = −x obţinem
1
lim ax = lim
x→−∞ y→∞ ay
şi procedăm ca mai sus, dar scoţând factor comun exponenţiala cu baza cea mai mică.
Aşadar,
  max{a,b} x  x1 
1 +1
ax + b x x

min{a,b}
lim = lim min {a, b}   = min {a, b} .
  
x→−∞ 2 x→−∞ 2
(iv) Avem o nedeterminare de tip 00 . Folosind formule de calcul prescurtat şi formule
trigonometrice, găsim
1 − cos3 x (1 − cos x) (1 + cos x + cos2 x)

lim = lim .
x→0 sin2 x x→0 sin2 x
Acum observăm că factorul 1 + cos x + cos2 x are limita 3 atunci când x → 0. Ca regulă
generală, atunci când un factor are limită finită şi nenulă, putem opera trecerea sa separată
la limită. Prin urmare,
x
sin2
3 2 2
1 − cos x 4 x4
2
3
lim = 3 lim = .
sin2 x sin x 2
2

x→0 x→0
x
(v) Similar,
2sin x −1 sin2 x ln(1+x )

2 2
2
(2sin x − 1) ln(1 + x2 ) sin2 x x2 x2 x4 x3
lim = lim arcsin(x4 +x)
= lim = 0.
x→0 arcsin(x4 + x) x→0 x4 + x x→0 x3 + 1
x4 +x
(vi) Avem:
x3 + 1 x3 + 1 x
lim = lim = 1 · ∞ = ∞.
x→∞ (x2 + 1) ln x x→∞ x3 + x ln x
(vii) Din nou, avem o nedeterminare de tip 1∞ :

√  2x √
√ √x √ x−
 x
√ x− x
x+ x 2 x 2 x
lim 2x
√
lim √ = lim  1 + √  = ex→∞ x− x = e2 .
x→∞ x− x x→∞ x− x
(viii) Similar,
1 [1∞ ]
1
( 2xx−1 + sinx x )
x x
lim (2 + sin x) x = lim (1 + 2 − 1 + sin x) 2x −1+sin x = eln 2+1 = 2e;
x→0 x→0
(ix) Are loc:

√ √ √ √
x2 − x [ 00 ] x2 − x x + x x − x
lim √ = lim √
x→1 x−1 x→1 x−1
√ √ √ √ √
x x ( x − 1) + x ( x − 1) ( x + 1)
= lim √
x→1 x−1
√ √ √
= lim x x + x x + 1 = 3.
x→1
(x) Avem o nedeterminare de tip 00 . Mai ı̂ntâi, pentru a elimina radicalul din nede-
terminare, amplificăm cu expresia conjugată a numărătorului pe care o putem trece la
limită. Prin urmare
√
x2 + 3 + 2x x2 + 3 − 4x2 3 1 − x2
lim = lim √ = lim .
x→−1 3x2 + 5x + 2 4 x→−1 3x2 + 5x + 2

x→−1 x2 + 3 − 2x (3x2 + 5x + 2)
Din nou avem o nedeterminare de tip 00 , dar de data aceasta avem un raport de două
polinoame care au rădăcina comună −1, deci pot fi descompuse ı̂ncât unul dintre factori
să fie (x + 1). Găsim
√
x2 + 3 + 2x 3 (1 − x) (1 + x) 3 1−x 3
lim 2
= lim = lim =− .
x→−1 3x + 5x + 2 4 x→−1 (x + 1) (3x + 2) 4 x→−1 3x + 2 2
(xi) Analog,
√ √ √
3x − x2 + 8 [ 00 ] (9x2 − x2 − 8) 2x + 2 + x + 3
lim √ √ = lim √
x→1 2x + 2 − x + 3 x→1 3x + x2 + 8 (2x + 2 − x − 3)
√ √
8 (x + 1) 2x + 2 + x + 3 32
= lim √ = .
x→1 3x + x2 + 8 3
(xii) Observăm că numărătorul poate fi scris ca suma a două expresii ce sunt mai uşor
de manipulat. Rezultă că
√ √ √3
√
3
x+7+2 x+3−6 x+7−2 +2 x+3−2
lim = lim
x→1 x2 + x − 2 x→1 (x − 1) (x + 2)
√ x−1
√
x−1
+ 2 √x+3+2
3
(x+7)2 +2 3 x+7+4 7
= lim = .
x→1 (x − 1) (x + 2) 36
(xiii) Avem:
2x + 23−x − 6 (2x − 4) + (23−x − 2)

lim √ = lim − x
x→2 2−x − 21−x x→2 2 2 − 2−1 − (21−x − 2−1 )
x−2
2 −1 22−x −1
4 x−2 − 2 2−x (x − 2)
= lim − x +1 2−x
= 8.
x→2 −1
2 (x − 2) − 12 2 −2x +1−1 + 2 2−x−1
2
(xiv) Efectuând calcule algebrice, obţinem o nedeterminare de tip 00 pentru raport de

polinoame. Astfel,
3x2 + 2

3
lim −
x→−1 1 + x3 1 + x5
3x2 + 2

3
= lim −
x→−1 (1 + x) (1 − x + x2 ) (1 + x) (1 − x + x2 − x3 + x4 )
1 − x − 2x2
= lim
x→−1 (1 + x) (1 − x + x2 ) (1 − x + x2 − x3 + x4 )
1 − x − 2x2
= lim
x→−1 (1 + x) (1 − x + x2 ) (1 − x + x2 − x3 + x4 )
−2x + 1 1
= lim 2 2 3 4
= .
x→−1 (1 − x + x ) (1 − x + x − x + x ) 5
(xv) Similar cu (xi), avem

√ √ √ √
x+1− x−2 x3 + x 2 − 2 + x3 − x2 + 1 3
lim √ √ = lim √ √ 2
x→∞ x3 + x2 − 2 − x3 − x2 + 1 x→∞ x+1+ x−2 2x − 3
q q
3 1 + x1 − x23 + 1 − x1 + x13
= lim q q = 0.
x→∞
x 1 + x1 + 1 − x2 2 − x32
(xvi) La fel ca la (xiv), putem scrie:

5 3
lim −
x→1 1 − x5 1 − x3

5 3
= lim −
x→1 (1 − x) (1 + x + x2 + x3 + x4 ) (1 − x) (1 + x + x2 )
2 + 2x + 2x2 − 3x3 − 3x4

= lim
x→1 (1 − x) (1 + x + x2 ) (1 + x + x2 + x3 + x4 )
3x3 + 6x2 + 4x + 2
= lim = 1.
x→1 (1 + x + x2 ) (1 + x + x2 + x3 + x4 )
(xvii) Avem o nedeterminare de tip ∞0 care se tratează conform Observaţiei privind

eliminarea nedeterminărilor ı̂n limite de funcţii, (iv):
ln(1+sin2 x) ln(1+sin2 x)
sin2 x 2
1 2 1
ln(1+sin x) ln x lim ln ( 1+sin2 x ln 1
) x
lim
sin2 x x2
x ln x1
lim = lim e =ex↘0
=e x↘0
x↘0 x x↘0
1 1
lim x2 ln =t lim ln t
= ex↘0 x
. x= et→∞ t2
= e0 = 1.
(xviii) Întrucât este mai uşor de lucrat cu limită la 0 (cel puţin pentru faptul că multe
limite fundamentale sunt limite la 0), facem substituţia t = π − x. Avem:
(π − x) sin x t sin (π − t) t sin t

lim = lim = lim
x→π 1 + cos x t→0 1 + cos (π − t) t→0 1 − cos t
sin t
= lim sint2 t = 2.
t→0
2 t 22 41
( ) 2
(xix) Analog punctului (xiv), putem scrie

3 2 3 2
lim − = lim −
x→1 x3 − 1 x2 − 1 x→1 (x − 1) (x2 + x + 1) (x − 1) (x + 1)
−2x2 + x + 1
= lim
x→1 (x − 1) (x + 1) (x2 + x + 1)
−2x − 1 1
= lim 2
=−
x→1 (x + 1) (x + x + 1) 2
(xx) Punem ı̂n evidenţă mai multe limite fundamentale. Rezultă:

sin2 x
esin2 x
− cos x e − 1 + 1 − cos x
lim = lim
x→0 x sin x x→0
x sin x
2 x
esin x −1 sin2 x sin2 1
x2 sin2 x x2
+2 2
2 4
x
( )
2 3
= lim = .
x→0 x2 sinx x 2
(xxi) Grupăm convenabil termenii şi avem:

√ √
lim 2 2
x + x + 1 + 3 x + x + 2 − 4x
x→∞
√ √
= lim x2 + x + 1 − x + 3 x2 + x + 2 − x
x→∞

x+1 x+2
= lim √ + 3√
x→∞ x2 + x + 1 + x x2 + x + 2 + x
 
1 + x1 1 + x2
= lim  q +3 q 
x→∞ 1 1 1 2
1 + 1 + x + x2 1 + 1 + x + x2
1 3
= + = 2.
2 2
(xxii) Scriem:
1 √
sin √x+1+ √
√ √ √ x x 1
lim x sin( x + 1 − x) = lim 1 √ q = .
x→∞ x→∞ √ √
x+1+ x x 1 + 1 + x1 2
(xxiii) Întrucât lim sin x1 = 0 şi sin x ∈ [−1, 1] pentru orice x ∈ R, lim sin x sin x1 = 0
x→∞ x→∞
(a se vedea Teorema privind limita produsului dintre o funcţie mărginită şi una cu limita
nulă).
(xxiv) Deoarece lim x1 = 0 şi |sin x − cos x| ≤ 2 pentru orice x ∈ R, aplicând aceeaşi
x→∞
teoremă rezultă că
sin x − cos x
lim = 0.
x→∞ x
(xxv) Avem:
√ √
√ √

k 1 1 k x+1− x−1
lim 2x x √ −√ = lim 2x x √ √
x→∞ x−1 x+1 x→∞ x−1 x+1
1 2
= lim 2xk+ 2 √ √ √
x→∞ x2 − 1 x + 1 + x − 1
1
= lim 4xk−1 q q q
x→∞ 1
1 − x2 1 + x + 1 − x1
1

 2, dacă k = 1
k−1
= 2 lim x = ∞, dacă k > 1
x→∞
0, dacă k < 1.

(xxvi) Similar cu punctul (xviii), folosind substituţia t = 2x − π, avem:

π t
lim (2x − π) tg x = lim t tg +
x→ π2 t→0 2 2

t t 1
= lim t − ctg = − lim t = − lim t = −2.
t→0 2 t→0 tg
2
t→0 1 tg 2
2 2t
(xxvii) Obţinem:

2 1 1 x x
lim x + x = lim x + x = 0.
x→0 sin x e − 1 x→0 sin x e − 1
(xxviii)Arătăm că nu există lim (1 + sin x) ln x. Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = (1 +

x→∞
sin x) ln x. Considerăm şirurile xn = 2nπ şi yn = 2nπ − π2 pentru orice n ∈ N∗ . Evident
xn → ∞, yn → ∞, f (xn ) = ln (2nπ) → ∞ şi f (yn ) = 0 → 0, deci conform observaţiei
(2.18), nu există lim f (x) ;
x→∞
(xxix) Deoarece (2 + cos x) ln x ≥ ln x, pentru orice x ≥ 1 şi lim ln x = ∞, conform
x→∞
Criteriului majorării ı̂n cazul limitelor infinite,
lim (2 + cos x) ln x = ∞.
x→∞
(xxx) Prin substituţia t = x − π4 ajungem la o nedeterminare de tip 1∞ care se rezolvă

ı̂n mod obişnuit. Astfel,
16 ! t12
sin(x + π4 ) (π−4x)2 sin π2 + t

lim = lim
sin π2 + 2t

x→ π4 sin 2x t→0
1
cos t t2
= lim
t→0 cos 2t
coscos 2t
! cos2t−cos 2t
t cos 2t
∞
[1 ] cos t − cos 2t t−cos 2t
= lim 1+
t→0 cos 2t
−2 sin 3t −t sin 3t t
2 sin 2
lim 2 sin 2 lim cos2 2t 3
3t 2 t2
t2 cos 2t
=e t→0 = et→0 2 3 2 = e2 .
Exerciţiul 3.13 Din ipoteză avem că există α,m, M, δ1 > 0 astfel ı̂ncât m ≤ fx(x)
α ≤ M
pentru orice x ∈ (0, δ1 ) , de unde rezultă că ln m ≤ ln f (x) − α ln x ≤ ln M, pentru

orice x ∈ (0, δ1 ) (conform ipotezei, f (x) > 0 pentru orice x ∈ (0, δ1 )), deci există β =
max{|ln m| , |ln M |} > 0 astfel ı̂ncât
|ln f (x) − α ln x| ≤ β, ∀x ∈ (0, δ1 ) . (2.19)
Fie x ∈ (0, δ1 ) . Atunci din (2.19) avem că
|g (x) ln f (x) − αg (x) ln x| ≤ β |g (x)| .
Cum lim g(x) = 0 deducem că
x↘0
lim (g (x) ln f (x) − αg (x) ln x) = 0

x↘0
(a se vedea Criteriul majorării pentru limite de funcţii ), iar cum α lim g(x) ln x = γ
x↘0
g(x) g(x) ln f (x)
rezultă că lim g (x) ln f (x) = γ. Cum f (x) , rezultă că lim f (x)g(x) = eγ .
=e
x↘0 x↘0
√ √
În particular, considerăm f, g : (0, ∞) → R, f (x) = 2 sin x + x sin x1 , g (x) = x.
t= 1
Evident, lim g(x) = 0 şi pentru orice α > 0, α lim x ln x =x α lim − lnt t = 0 = γ. În

x↘0 x↘0 t→∞
plus, √
f (x) 2 sin x 1
√ − √ = sin ∈ [−1, 1] , ∀x ∈ R∗
x x x
√ √
2 sin x 2 sin x
şi cum lim √
x
= 2 rezultă că există ε, M > 0 astfel ı̂ncât √
x
≤ M pentru orice
x↘0
x ∈ (0, ε), ı̂ntrucât o funcţie cu limită finită ı̂ntr-un punct este mărginită ı̂n vecinătatea
punctului respectiv. Aşadar, −1 − M ≤ f√(x) x
≤ 1 + M, pentru orice x ∈ (0, ε) .
Deci, cum toate ipotezele au loc, conform celor de mai sus (cu α = 12 , γ = 0) deducem
că x
√ √

1
lim 2 sin x + x sin = e0 = 1.
x↘0 x
Exerciţiul 3.14 Cum

1
(f (x)−1)g(x)
f (x)g(x) = (1 + f (x) − 1) f (x)−1 ,
utilizând ipotezele deducem că lim f (x)g(x) = eγ .

x→0
1 1
În particular, considerăm f, g : R∗ → R, f (x) = 1 + xe− x2 sin x14 , g (x) = e x2 . Evident,
lim f (x) = 1, lim g(x) = +∞ şi
x→0 x→0
1
lim g(x)(f (x) − 1) = lim x sin=0=γ
x→0 x→0 x4
(a se vedea Teorema privind limita produsului dintre o funcţie mărginită şi una cu limita
nulă). Conform celor de mai sus deducem că
e x12
1 1
lim 1 + xe− x2 sin 4 = 1.
x→0 x
Exerciţiul 3.15 Arătăm că răspunsul la ı̂ntrebare este negativ. Prezentăm un astfel de
exemplu. Fie f : [0, ∞) → R,
1, dacă x ∈ πN∗

f (x) =
0, ı̂n rest.
Fie a ≥ 0. Demonstrăm că mulţimea
M = {a + n | n ∈ N} ∩ {mπ | m ∈ N∗ }
are cel mult un element. Dacă avem cel puţin două elemente distincte ı̂n M, atunci
există n, m, k, l ∈ N astfel ı̂ncât m, l ̸= 0, a + n = mπ, a + k = lπ, l ̸= m. Rezultă că
k−n
π (l − m) = k − n, deci π = l−m ∈ Q, ceea ce e fals. Deci dacă există un element ı̂n M,
acesta e unic.
Dacă M = ∅ atunci f (a + n) = 0, pentru orice n, deci lim f (a + n) = 0. Dacă M
n→∞
are un element, de la un rang ı̂ncolo f (a + n) = 0, deci, din nou, lim f (a + n) = 0.
n→∞
Presupunem prin reducere la absurd că există lim f (x) . Cum lim f (a + n) = 0, iar
x→∞ n→∞
lim (a + n) = ∞, obţinem că lim f (x) = 0.
n→∞ x→∞
Evident lim f (nπ) = 1 şi cum lim nπ = ∞ şi lim f (x) există, avem că lim f (x) =
n→∞ n→∞ x→∞ x→∞
1, ceea ce contrazice lim f (x) = 0. Aşadar, nu există lim f (x) .
x→∞ x→∞
Un alt exemplu este f : [0, ∞) → R,

0, dacă x = 0
f (x) = 1 1
1−{x} x
dacă x ̸= 0,
,
unde {x} reprezintă partea fracţionară a lui x. Evident, pentru orice a ≥ 0, f (a + n) =
1 1
1−{a} a+n
, pentru orice n ∈ N∗ , deci lim f (a + n) = 0. Apoi,pentru şirul xn = n+ 1 − n1 ,
n→∞
n ≥ 1, cum {xn } = 1 − n1 , pentru orice n ≥ 1, avem f (xn ) = n
1
n+(1− n
→ 1, deci lim f (x)
) x→∞
nu există.
Exerciţiul 3.16 Arătăm că răspunsul la ı̂ntrebare este negativ. Fie f : [0, ∞) → R,

1, dacă x ∈ π + N
f (x) =
0, ı̂n rest.
Fie a ≥ 0. Dacă a = 0 atunci f (an) = 0, deci lim f (an) = 0. Dacă a > 0, definim
n→∞
mulţimea
M = {an | n ∈ N} ∩ {m + π | m ∈ N}
şi arătăm că are cel mult un element. Dacă presupunem că M are cel puţin două elemente
distincte, atunci există n, m, k, l ∈ N astfel ı̂ncât an = m + π, ak = l + π, n ̸= k. Rezultă
că nk = m+π
l+π
, deci π = mk−nl
n−k
∈ Q, ceea ce e fals. Deci dacă există un element ı̂n M, acesta
e unic.
Dacă M = ∅ atunci f (an) = 0, pentru orice n, deci lim f (an) = 0. Dacă M are un
n→∞
element, de la un rang ı̂ncolo f (an) = 0, deci, din nou, lim f (an) = 0.
n→∞
Acum presupunem prin reducere la absurd că există lim f (x) . Cum lim f (an) = 0,
x→∞ n→∞
lim (an) = ∞, obţinem că lim f (x) = 0. Pe de altă parte, lim f (n + π) = 1 şi cum
n→∞ x→∞ n→∞
lim (n + π) = ∞, iar lim f (x) există, obţinem că lim f (x) = 1, ceea ce contrazice
n→∞ x→∞ x→∞
lim f (x) = 0. Aşadar, nu există lim f (x) .
x→∞ x→∞
2.3.3 Continuitate
2
Exerciţiul 3.17 (i) Pentru x ∈ [0, 1), f (x) = 2 xx2−x −1
şi este continuă, fiind o funcţie
raţională. 1
Pentru x ∈ (1, ∞) , f (x) = e x−1 şi este continuă, fiind o compunere de funcţii ele-
mentare.
Studiem continuitatea ı̂n 1. Avem:
x (x − 1)
lim f (x) = lim 2 = 1 = f (1) ,
x↗1 x↗1 (x − 1) (x + 1)
1
1 x−1
=t
lim f (x) = lim e x−1 = lim et = ∞ =
̸ f (1),
x↘1 x↘1 t→∞
deci f este continuă la stânga ı̂n 1, dar nu e continuă la dreapta ı̂n 1. Aşadar f nu e
continuă ı̂n 1.
(ii) Funcţia f este continuă pe R \ {1} , fiind o compunere de funcţii continue. Avem:

1 1 π
lim f (x) = lim arctg = arctg =− ,
x↗1 x↗1 x−1 0 2
−
1 1 π
lim f (x) = lim arctg = arctg = ,
x↘1 x↘1 x−1 0+ 2
f (1) = a.
Deci f este continuă la stânga ı̂n 1 dacă şi numai dacă a = − π2 , f e continuă la dreapta
ı̂n 1 dacă şi numai dacă a = π2 , dar f nu e continuă ı̂n 1, pentru orice a ∈ R.
(iii) Pentru orice a ∈ Z şi b ∈ R, funcţia f continuă pe (−∞, 0) ∪ (0, 2) ∪ (2, ∞), pe
fiecare ramură fiind funcţie elementară sau compunere de astfel de funcţii.
Studiem continuitatea ı̂n 0 :
√
x2 + 1 − 1 x
lim f (x) = lim = lim √ = 0,
x↗0 x↗0 x x↗0 2
x +1+1
lim f (x) = lim (ax + b) = b = f (0) .
x↘0 x↘0
Obţinem că f este continuă la dreapta ı̂n 0 pentru orice valori ale lui a şi b, iar f este
continuă la stânga ı̂n 0 dacă şi numai dacă b = 0. Aşadar, f este continuă ı̂n 0 dacă şi
numai dacă b = 0.
lim f (x) = lim (ax + b) = 2a + b = f (2) ,

x↗2 x↗2
2x − 4 4 (2x−2 − 1)
lim f (x) = lim = lim = 4 ln 2.
x↘2 x↘2 x − 2 x↘2 x−2
Deducem că f este continuă la stânga ı̂n 2 pentru orice a, b şi f este continuă la dreapta
ı̂n 2 dacă şi numai dacă 2a + b = 4 ln 2. Deci, f este continuă ı̂n 2 dacă şi numai dacă
2a + b = 4 ln 2.
Prin urmare, f este continuă pe R dacă şi numai dacă b = 0 şi a = 2 ln 2.

(iv) Pentru orice a, b ∈ R funcţia f este continuă pe (−∞, 0)∪(0, ∞) (prin compunere,
respectiv operaţii cu funcţii elementare).
Studiem acum continuitatea ı̂n 0 :
√ (
1−x−a −∞ · sgn (1 − a) , dacă a ̸= 1
lim f (x) = lim 2 = −x
2 · lim x √1−x+1 = −1, dacă a = 1,
x↗0 x↗0 x x↗0 ( )
lim f (x) = lim (bex − 2) = b − 2 = f (0) .
x↘0 x↘0
Conchidem că f este continuă la dreapta ı̂n 0, pentru orice a, b ∈ R, f este continuă la
stânga ı̂n 0 dacă şi numai dacă a = 1 şi f continuă ı̂n 0 dacă şi numai dacă a = b = 1.
(v) Funcţia f este continuă pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞) (pe fiecare ramură fiind o compunere
de funcţii elementare).
1
lim f (x) = lim x2 e x = 0 = f (0) ,
x↗0 x↗0
ln (2 − cos x) ln (1 + 1 − cos x) 2 sin2 x

2 1
lim f (x) = lim = lim 2 = .
x↘0 x↘0 x2 x↘0 1 − cos x 4 x4 2
Rezultă că f este continuă la stânga ı̂n 0, dar nu e continuă la dreapta ı̂n 0, deci nu e
continuă ı̂n 0.
(vi) Funcţia f este continuă pe R∗ (prin operaţii şi compuneri de funcţii elementare).
f (0) = b,
lim f (x) = lim xa (2x − 1) (sin 2x − 2 sin x)
x→0 x→0
= lim xa (2x − 1) · 2 sin x (cos x − 1)
x→0
2x − 1 sin x sin2 x2 a+4
= lim − x2
x
x→0 x x 4


 − ln 2, dacă a = −4
0, dacă a > −4

=

 −∞, dacă a < −4 şi a par
nu există, dacă a < −4 şi a impar.

Totuşi, dacă a < −4 şi a este impar,atunci lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞. Rezultă
x↗0 x↘0
că f este continuă (la stânga şi la dreapta) ı̂n 0 dacă şi numai dacă (a > −4 şi b = 0) sau
(a = −4 şi b = − ln 2). De asemenea, f nu e continuă ı̂n 0 pentru (orice b ∈ R şi a < −4)
sau dacă (a > −4 şi b ̸= 0) sau dacă (a = −4 şi b ̸= − ln 2).
Exerciţiul 3.18 (i) Avem f (0) = 21 . Dacă x > 0, atunci lim enx = +∞ şi prin urmare
n→∞
x
1+ enx
lim f (x) = lim 1 = 1.
n→∞ n→∞ 1 +
enx
Dacă x < 0, atunci lim enx = +∞ şi prin urmare

n→∞
lim f (x) = x.
n→∞
Aşadar, 
 x, dacă x < 0
1
f (x) = , dacă x = 0
 2
1, dacă x > 0,
deci, evident, f e discontinuă ı̂n 0, dar continuă pe R∗ .
(ii) Avem f (0) = 1. Dacă x > 0, atunci
x
1+ enx 1
lim f (x) = lim x2 1
= .
n→∞ n→∞ x + enx
+ enx
x
Dacă x < 0, atunci

x
lim f (x) = .
n→∞ x2 + 1
Aşadar,
x

 x2 +1
,
dacă x < 0
f (x) = 1, dacă x = 0
 1
x
, dacă x > 0,
deci, evident, f e discontinuă ı̂n 0, dar continuă pe R∗ .
n→∞
(iii) Avem f (1) = 21 . Dacă x ∈ [0, 1) atunci xn → 0, deci f (x) = 1. Dacă x ∈ (1, ∞)
n→∞
atunci xn → ∞, deci f (x) = 0. Aşadar,

 1, dacă x ∈ [0, 1)
1
f (x) = , dacă x = 1
 2
0, dacă x ∈ (1, ∞) ,
deci, evident, f e discontinuă ı̂n 1, dar continuă pe [0, ∞) \ {1} .
Exerciţiul 3.19 Se observă figurativ, pe graficul funcţiei x2 , că

2

 (x + 1) , dacă x < −1
f (x) = 0, dacă x ∈ [−1, 0]
 2
x , dacă x > 0,
x2 , dacă x ≤ − 21

g (x) =
(x + 1)2 , dacă x > − 21 .
Evident f este continuă pe R \ {−1, 0} (ca funcţie elementară pe fiecare ramură) şi cum
lim f (x) = lim f (x) = f (−1) = 0,

x↗−1 x↘−1
lim f (x) = lim f (x) = f (0) = 0,

x↗0 x↘0
R \ − 21

deducem că f continuă pe R. Evident g este continuă pe (tot ca funcţie
elementară pe fiecare ramură) şi cum

1 1
lim1 g (x) = lim1 g (x) = g − = ,
x↗− 2 x↘− 2 2 4
deducem că g continuă pe R.
Exerciţiul 3.20 Fie a ∈ R şi (xn ) ⊂ R astfel ı̂ncât xn → a. Împărţim discuţia ı̂n mai
multe cazuri după cum urmează:
cazul 1: dacă a ∈ Q şi (xn ) are un număr finit de termeni din Q, atunci, de la un
n≥n
loc n0 ı̂ncolo toţi termenii săi sunt iraţionali, deci f (xn ) = 0 h (xn ) → h (a) (am folosit
continuitatea lui h); cum f (a) = g (a) , pentru ca f să fie continuă ı̂n a este necesar să
aibă loc g (a) = h (a) ;
cazul 2: dacă a ∈ R \ Q şi (xn ) are un număr finit de termeni din Q, atunci, de la un
n≥n
loc n0 ı̂ncolo toţi termenii săi sunt iraţionali, deci f (xn ) = 0 h (xn ) → h (a) = f (a);
cazul 3: dacă a ∈ Q şi (xn ) are un număr finit de termeni din R \ Q, atunci, de la un
n≥n
loc n0 ı̂ncolo toţi termenii săi sunt raţionali, deci f (xn ) = 0 g (xn ) → g (a) = f (a) (am
folosit continuitatea lui g);
cazul 4: dacă a ∈ R \ Q şi (xn ) are un număr finit de termeni din R \ Q, atunci, de
n≥n
la un loc n0 ı̂ncolo toţi termenii săi sunt raţionali, deci f (xn ) = 0 g (xn ) → g (a) ; cum
f (a) = h (a) , pentru ca f să fie continuă ı̂n a este necesar să aibă loc g (a) = h (a) ;
cazul 5: dacă (xn ) are un număr infinit de termeni din Q şi un număr infinit de
termeni din R \ Q atunci notăm cu (x1n ) subşirul termenilor din Q şi cu (x2n ) subşirul
termenilor din R \ Q; evident x1n → a, x2n → a; astfel avem: f (x1n ) = g (x1n ) → g (a) ,
f (x2n ) = h (x2n ) → h (a) ; pentru ca f să fie continuă ı̂n a ∈ R este necesar să aibă loc
g (a) = h (a) .
Aşadar, f este continuă ı̂n a dacă şi numai dacă g (a) = h (a) .
Observăm că ı̂n cazul particular considerat, f continuă ı̂n a ∈ R dacă şi numai dacă
a2 = a3 adică, dacă şi numai dacă a = 0 sau a =√1. În plus, se observă că f nu are
proprietatea lui Darboux deoarece, de exemplu, f 3 7 = 7, f (2) = 4, λ = 5 ∈ (4, 7) =
√ √
f (2) , f 3 7 , dar ecuaţia f (x) = 5 nu are soluţie ı̂n 3 7, 2 . Într-adevăr dacă ar
√
exista o soluţie x0 ∈ Q, atunci x20 = 5,√adică x √ 5∈
0 = ± / Q, iar dacă ar exista o soluţie
x1 ∈ R \ Q, atunci x31 = 5, adică x1 = 3 5 ∈ / 3 7, 2 .
Exerciţiul 3.21 Fie f : [0, 1] → R, f (x) = x2x − 1. Observăm că f (0) = −1, f (1) =
1, deci f (0) f (1) < 0. Astfel, cum f este continuă, conform Propoziţiei referitoare la
anularea unei funcţii continue ce ı̂şi schimbă semnul rezultă că există c ∈ (0, 1) astfel
ı̂ncât f (c) = 0.
Mai mult, funcţia f este strict crescătoare pe [0, 1], fapt ce se arată uşor cu definiţia,
după cum urmează: dacă x, y ∈ [0, 1] cu x < y atunci 2x < 2y , deci x2x < y2y , de unde
f (x) < f (y). Cum f este strict monotonă pe [0, 1] (deci injectivă) obţinem că elementul
c ∈ (0, 1) cu proprietatea că c2c − 1 = 0 este unic.
Exerciţiul 3.22 Fie P (x) = a0 + a1 x + ... + an xn cu x ∈ R,ai ∈ R pentru orice i ∈ 0, n,

n ∈ N astfel ı̂ncât an ̸= 0. Considerăm g : R → R, g (x) = |P (x)| − ex . Evident g este
continuă pe R prin operaţii cu funcţii continue. Avem:

|a0 | , dacă n = 0
lim g (x) = > 0,
x→−∞ +∞, dacă n ̸= 0,

x |P (x)|
lim g (x) = lim e − 1 = −∞,
x→∞ x→∞ ex
deci există a, b ∈ R astfel ı̂ncât g(a) > 0 şi g(b) < 0 (acestea rezultând prin scrierea
definiţiei limitelor la −∞ şi +∞). Aplicăm Propoziţia referitoare la anularea unei funcţii
continue ce ı̂şi schimbă semnul şi deducem că există o soluţie a ecuaţiei |P (x)| − ex = 0,
Problema 3.2 Fie g : [a, b] → R, g (x) = f (x) − x. Cum f continuă pe [a, b] , şi g
este continuă. Cum a ≤ f (x) ≤ b pentru orice x ∈ [a, b] , avem g (a) = f (a) − a ≥ 0,
g (b) = f (b)−b ≤ 0. Astfel, dacă g (a) = 0 sau g (b) = 0 atunci a, respectiv b este punct fix
pentru f. Presupunem că g (a) ̸= 0 şi g (b) ̸= 0. Atunci g (a) g (b) < 0 şi, cum g continuă,
există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g (c) = 0, i.e., f (c) = c. Aşadar, f admite punct fix.
Pentru a arăta că (an ) este convergent demonstrăm că (an ) este mărginit şi monoton.
Mărginirea lui (an ) rezultă direct din modul de definire ı̂ntrucât f (x) ∈ [a, b] , pentru
orice x ∈ [a, b] . Presupunem fără a restrânge generalitatea că f este crescătoare şi a1 =
f (a0 ) ≤ a0 . Atunci a2 = f (a1 ) ≤ f (a0 ) = a1 . Prin inducţie matematică se arată că
an+1 = f (an ) ≤ f (an−1 ) = an , pentru orice n ≥ 1, aşadar (an ) este descrescător. Prin
urmare, din Teorema lui Weierstrass de convergenţă pentru şiruri, (an ) este convergent,
deci există a ∈ R astfel ı̂ncât an → a. Cum f este continuă, trecând la limită ı̂n an+1 =
f (an ), deducem că a = f (a) , deci limita lui (an ) este punct fix al lui f.
Demonstraţia decurge analog dacă f este crescătoare şi a1 > a0 sau f este de-
screscătoare.
Problema 3.3 Cum f continuă şi f (x) ̸= 0 pentru orice x ∈ [a, b] , deducem că f nu ı̂şi
schimbă semnul pe [a, b] (pentru că, altfel, s-ar contrazice Propoziţia referitoare la anularea
unei funcţii continue ce ı̂şi schimbă semnul ). Deci f (x) > 0 pentru orice x ∈ [a, b] sau
f (x) < 0 pentru orice x ∈ [a, b] . Presupunem mai ı̂ntâi că f (x) > 0 pentru orice x ∈ [a, b].
Aplicăm Teorema lui Weierstrass pentru a deduce existenţa unui punct u ∈ [a, b] astfel
ı̂ncât
f (u) = inf{f (x) | x ∈ [a, b]}.
Deci, notând ε := f (u) > 0, avem
ε ≤ f (x) = |f (x)| , ∀x ∈ [a, b].
Dacă f (x) < 0 pentru orice x ∈ [a, b] aplicăm raţionamentul precedent pentru funcţia
−f şi deducem că există ε > 0 astfel ı̂ncât
ε ≤ −f (x) = |f (x)| , ∀x ∈ [a, b].
Cu aceasta, demonstraţia este ı̂ncheiată.
Problema 3.4 Fie h : R → R, h (x) = f (x) − g (x) . Evident h continuă pe R şi conform
ipotezei h (x) = 0 pentru orice x ∈ Q. Fie x ∈ R \ Q ⊂ R. Atunci, cum R =Q, există
(xn ) ⊂ Q astfel ı̂ncât xn → x. Cum h (xn ) = f (xn ) − g (xn ) = 0, h (xn ) → h (x) , avem
h (x) = 0, i.e., f (x) = g (x) . Cum x ∈ R \ Q arbitrar avem f (x) = g (x) , pentru orice
x ∈ R \ Q, deci f coincide cu g pe R.
Problema 3.5 (i) Presupunem prin reducere la absurd că există f : [0, 1] → (0, 1) con-
tinuă şi surjectivă. Cum [0, 1] compactă şi f continuă, din Propoziţia privind transportul
mulţimilor compacte prin funcţii continue rezultă că f ([0, 1]) compactă. Dar, din surjec-
tivitatea funcţiei avem f ([0, 1]) = (0, 1), deci (0, 1) compactă, ceea ce e fals. Aşadar nu
există f : [0, 1] → (0, 1) continuă şi surjectivă.
(ii) Fie f : (0, 1) → [0, 1] ,

 4x, dacă x ∈ 0, 41

3−4x
f (x) = 2
, dacă x ∈ 41 , 34
4x − 3, dacă x ∈ 43 , 1 .

Cum f continuă pe (0, 1) \ 14 , 34 (f funcţie elementară pe 0, 14 , 14 , 43 , 34 , 1 ),

1
lim1 f (x) = lim1 f (x) = f = 1,
x↗ 4 x↘ 4 4

3
lim3 f (x) = lim3 f (x) = f = 0,
x↗ 4 x↘ 4 4
1

obţinem că f este continuă pe (0, 1) . În plus, cum f este strict crescătoare pe 0, 4
şi
3
1 3
4
, 1 şi strict descrescătoare pe ,
4 4
, avem

1 1 3 3
f ((0, 1)) = f 0, ∪f , ∪f ,1 = (0, 1) ∪ [0, 1] ∪ (0, 1) = [0, 1] ,
4 4 4 4
deci f surjectivă.
Presupunem prin reducere la absurd că există f : (0, 1) → [0, 1] continuă, injectivă şi
surjectivă. Aşadar, f este bijectivă, deci inversabilă. Prin urmare, f −1 : [0, 1] → (0, 1)
ete bijectivă, deci, ı̂n particular, surjectivă. Cum f continuă, atunci şi f −1 continuă, din
Teorema de continuitate a funcţiei inverse. Deci f −1 : [0, 1] → (0, 1) este continuă şi
surjectivă, ceea ce contrazice punctul (i). Aşadar, nu există f : (0, 1) → [0, 1] continuă,
injectivă şi surjectivă. Să remarcăm că funcţia din exemplul de mai sus nu e injectivă: de
exemplu, f 81 = f 12 = 12 .

Exerciţiul 3.23 Fie g : [0, 1] → R, g (x) = f (x) pentru orice x ∈ [0, 1] . Cum f este
continuă pe R, rezultă că g este continuă pe compactul [0, 1] , deci, conform Teoremei lui
Weierstrass, g este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.
Demonstrăm prin inducţie matematică că f (x) = f (x − n) pentru orice x ∈ R,
n ∈ N. Ştim că f (x) = f (x + 1) , pentru orice x ∈ R. Trecând x ı̂n x − 1 obţinem că
f (x − 1) = f (x) = f (x + 1) pentru orice x ∈ R. Pentru n ∈ N fixat, presupunem prin
inducţie matematică că f (x − 1) = f (x) = f (x − n) pentru orice x ∈ R şi demonstrăm

că f (x − 1) = f (x) = f (x − n − 1) pentru orice x ∈ R. Trecând x ı̂n x − 1 ı̂n f (x) =
f (x − n) obţinem că f (x − 1) = f (x − (n + 1)) pentru orice x ∈ R. Cum f (x − 1) =
f (x) pentru orice x ∈ R, avem f (x − 1) = f (x) = f (x − n − 1) pentru orice x ∈ R.
Aşadar, f (x) = f (x − n) pentru orice x ∈ R, n ∈ N.
Din modul de definire a funcţiei f avem Im g ⊂ Im f. Demonstrăm că Im f ⊂ Im g.
Fie y ∈ Im f. Atunci există x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y. Apoi, conform Teoremei de
existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi, există n = [x] ∈ Z astfel ı̂ncât n ≤ x < n + 1, i.e.,
0 ≤ x − n < 1, deci x − n ∈ [0, 1) ⊂ [0, 1] . Aşadar, g (x − n) = f (x − n) = f (x) = y, de
unde y ∈ Im g. Rezultă că Im f = Im g şi cum g este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe
[0, 1], avem că şi f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe R.
În continuare arătăm că există x ∈ R astfel ı̂ncât f (x + π) = f (x) . Fie h : R → R,
h (x) = f (x + π)−f (x) . Cum f este continuă pe R şi h este continuă pe R. Conform celor
de mai sus obţinem că există a, b ∈ R astfel ı̂ncât f (a) = inf f (x) şi f (b) = sup f (x) .
x∈R x∈R
Atunci h (a) = f (a + π) − f (a) ≥ 0, h (b) = f (b + π) − f (b) ≤ 0. Dacă h (a) = 0 sau
h (b) = 0 atunci are loc concluzia pentru x = a, respectiv x = b. Altfel, h (a) h (b) < 0 şi
cum h e continuă, rezultă că există x ∈ (a, b) astfel ı̂ncât h (x) = 0, adică f (x + π) = f (x)
π π

Funcţia f : R → − 2 , 2 , f (x) = arctg x este un exemplu de o funcţie continuă şi
mărginită care nu ı̂şi atinge marginile pe R.
Exerciţiul 3.24 Fie g : [0, 1] → R, g (x) = f (x) − f (x + 1) . Cum f este continuă

pe [0, 2] , şi g este continuă pe [0, 1]. Apoi, g (0) g (1) = − (f (0) − f (1))2 ≤ 0. Dacă
f (0) = f (1) atunci are loc concluzia pentru c = 0. Altfel, g (0) g (1) < 0 şi cum g
continuă, există c ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât g (c) = 0, adică f (c) = f (c + 1) . Aşadar, există
c ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât f (c) = f (c + 1) , i.e., concluzia.
Exerciţiul 3.25 Fie n ∈ N∗ , g : 0, 1 − n1 → R, g (x) = f x + n1 − f (x) . Evident

x, x + n1 ∈ [0, 1] , pentru orice x ∈ 0, 1 − n1 şi orice n ∈ N∗ , deci g este bine definită.

Presupunem prin reducere la absurd că g (x) ̸=0, pentru orice x ∈ 0, 1 − n1 . Cum f e
continuă, şi g e continuă, deci g (x) > 0 pentru orice x ∈ 0, 1 − n1 sau g (x) < 0 pentru
orice x ∈ 0, 1 − n . Astfel, cum nk ∈ 0, 1 − n1 pentru orice k ∈ 0, n − 1 şi n ∈ N∗ şi
1

n−1
X k 1 n−1
g = g (0) + g + ... + g
k=0
n n n

1 2 1 n n−1
=f − f (0) + f −f + ... + f −f
n n n n n
= f (1) − f (0) = 0,
n−1
k
= 0, ceea ce e fals, deoarece g (x) > 0 pentru orice x ∈ 0, 1 − n1 sau
P
avem g n
k=0
g (x) < 0 pentru orice x ∈ 0,1 − n1 . Aşadar, există c ∈ 0, 1 − n1 ⊂ [0, 1] astfel ı̂ncât

g (c) = 0, i.e., f (c) = f c + n1 .

Exerciţiul 3.26 Fie c ∈ (a, b) . Atunci există ε = min{ c−a 2

, b−c
2
} > 0 astfel ı̂ncât c ∈
(a + ε, b − ε) . Pentru acest ε, cum f (xn ) → a, f (yn ) → b, există n1ε , n2ε ∈ N astfel
ı̂ncât pentru orice n ≥ n1ε , f (xn ) < a + ε şi pentru orice n ≥ n2ε , f (yn ) > b − ε. Fie
nε = max {n1ε , n2ε } . Deci pentru orice n ≥ nε , c ∈ (a + ε, b − ε) ⊂ (f (xn ) , f (yn )) şi cum
f este continuă, are proprietatea lui Darboux, deci există zn ∈ (xn , yn ) sau (yn , xn ) astfel
ı̂ncât f (zn ) = c. Cum xn → ∞, yn → ∞, rezultă că zn → ∞. În plus, f (zn ) → c.
Exerciţiul 3.27 Presupunem prin reducere la absurd că există lim f (xn ) = l ∈ R şi
n
l ∈ Im f. Cum f : R → Im f este bijectivă şi continuă, rezultă că există f −1 : Im f → R
continuă. Atunci xn = f −1 (f (xn )) → f −1 (l) , ceea ce e fals, pentru că (xn ) este divergent.
Problema 3.6 Arătăm mai ı̂ntâi existenţa punctului fix. Fie g : K → R, g (x) =
|f (x) − x| . Cum f este Lipschitz pe K, rezultă că f este continuă pe K, deci g continuă
pe compactul K (prin operaţii cu funcţii continue). Rezultă, din Teorema lui Weierstrass,
că există x ∈ K astfel ı̂ncât g (x) ≤ g (x) pentru orice x ∈ K, i.e.,
|f (x) − x| ≤ |f (x) − x| , ∀x ∈ K. (2.20)
Arătăm că x este punctul căutat. Presupunem prin reducere la absurd că f (x) ̸= x. Cum
f (x) ∈ K (pentru că f : K → K), din ipoteză avem că |f (f (x)) − f (x)| < |f (x) − x| .
Utilizând din nou faptul că f (x) ∈ K , inegalitatea precedentă contrazice (2.20). Deci
f (x) = x.
Demonstrăm acum unicitatea punctului fix. Presupunem prin reducere la absurd
că există x1 , x2 ∈ K puncte fixe distincte pentru f . Conform inegalităţii din ipoteză,
|f (x1 ) − f (x2 )| < |x1 − x2 | , şi cum x1 , x2 sunt puncte fixe obţinem că |x1 − x2 | <
|x1 − x2 | , ceea ce reprezintă o contradicţie.
Prin urmare, există şi este unic x ∈ K astfel ı̂ncât f (x) = x.
Exerciţiul 3.28 (i) Fie x1 < x2 . Dacă x2 < 0 atunci f (x1 ) < f (x2 ) dacă şi numai
dacă a (x1 − x2 ) < 0, ceea ce implică a > 0. Dacă 0 < x1 atunci f (x1 ) < f (x2 ) dacă şi
numai dacă c (x1 − x2 ) < 0, ceea ce implică c > 0. Presupunem că x1 < 0 ≤ x2 . Pentru
x1 → 0, x1 ̸= 0, x2 = 0, inegalitatea f (x1 ) < f (x2 ) implică b ≤ d. Verificăm dacă ı̂n cazul
x1 < 0 ≤ x2 , inegalităţile b ≤ d, a > 0, c > 0 sunt suficiente pentru a avea f (x1 ) < f (x2 ) .
Astfel, pentru b ≤ d, a > 0, c > 0 avem: ax1 + b < d < d + cx2 , i.e., f (x1 ) < f (x2 ) .
(ii) Fie a > 0, c > 0, b ≤ d. Presupunem că f este surjectivă şi demonstrăm că f e
continuă ı̂n 0. Evident lim+ f (x) = f (0) = d şi lim− f (x) = b, deci pentru a demonstra
x→0 x→0
continuitatea ı̂n 0 trebuie să arătăm că b = d. Pentru aceasta, cum din ipoteză b ≤ d, este
suficient să demonstrăm b ≥ d. Presupunem prin reducere la absurd că b < d şi considerăm
y ∈ (b, d) . Din surjectivitate avem că există x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y ∈ (b, d) . Dacă
x < 0 atunci b < ax + b, deci 0 < ax, ceea ce e absurd deoarece a > 0. Dacă x ≥ 0 atunci
cx + d < d, deci cx < 0, ceea ce e absurd deoarece c > 0. Aşadar, b ≥ d şi cum din ipoteză
b ≤ d avem b = d.
Presupunem că f este continuă (deci b = d) şi demonstrăm că f este surjectivă. Fie
y ∈ R. Dacă y ≥ d, atunci există x = y−d c
≥ 0 astfel ı̂ncât f (x) = c · y−d
c
+ d = y. Dacă
y−b y−b
y < d = b, atunci există x = a
< 0 astfel ı̂ncât f (x) = a · a
+ b = y. Aşadar, f este
surjectivă.
Exerciţiul 3.29 Evident f este continuă pe R∗ pentru orice a ∈ R. Cum lim+ f (x) =
x→0
f (0) = a şi lim− f (x) = 1, f continuă ı̂n 0 dacă şi numai dacă a = 1.
x→0
Aflăm a ∈ R astfel ı̂ncât f monotonă pe R. Fie x1 < x2 . Dacă x2 < 0 atunci
f (x1 ) = 1−x1 > f (x2 ) = 1−x2 . Dacă x1 ≥ 0 atunci f (x1 ) = a−2x1 >= a−2x2 = f (x2 ) ,
deci aflăm a astfel ı̂ncât f strict descrescătoare. Presupunem că x1 < 0 ≤ x2 . Avem:
f (x1 ) > f (x2 ) dacă şi numai dacă 1 − x1 > a − 2x2 . Luând x1 → 0, x2 = 0 inegalitatea
f (x1 ) > f (x2 ) implică a ≤ 1. Verificăm dacă ı̂n cazul x1 < 0 ≤ x2 , condiţia a ≤ 1 e
suficientă pentru a avea f (x1 ) > f (x2 ) . Avem: a − 2x2 ≤ 1 − 2x2 ≤ 1 < 1 − x1 , i.e.,
f (x2 ) < f (x1 ) . Aşadar, f monotonă pe R implică a ≤ 1.
Aflăm a ∈ R astfel ı̂ncât f surjectivă. Fie y ∈ R. Dacă y > 1 atunci există x =
1 − y < 0 astfel ı̂ncât f (x) = y. Dacă y = 1 atunci cum f (x) > 1 pentru x < 0, există
x ≥ 0 astfel ı̂ncât a − 2x = 1. Pentru a avea ı̂ntr-adevăr un astfel de x e necesar ca a să fie
mai mare sau egal decât 1. Deci, pentru a ≥ 1, există x = a−1 2
≥ 0 astfel ı̂ncât f (x) = 1.
Altfel, pentru a < 1 nu există x ≥ 0 astfel ı̂ncât f (x) = 1. Presupunem că y < 1 şi a ≥ 1.
Cum y < 1 ≤ a, ı̂ntr-adevăr există x = a−y 2
> 0 astfel ı̂ncât f (x) = y. Deci dacă f e
surjectivă atunci a ≥ 1.
x2
Exerciţiul 3.30 Fie fn : R → R, fn (x) = 1+n3 x4
, n ∈ N∗ . Cum lim fn (x) = 0 pentru
n→∞
p
orice x ∈ R obţinem fn → f1 , unde f1 : R → R, f (x) = 0 pentru orice x ∈ R. Evident fn
R
derivabilă pe R pentru orice n şi
√ √
2x (1 − n nx2 ) (1 + n nx2 )
fn′ (x) = .
(1 + n3 x4 )2
h i h
Astfel, punctele critice sunt 0, ± 13 şi fn′ (x) ≤ 0 pentru orice x ∈ − 13 , 0 ∪ 13 , ∞
n 4 i h i n 4 n4
′
şi fn (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ −∞, − 3 ∪ 0, 3 . Aşadar, cum fn ± 3 = 1 3 ,
1 1 1
n4 n4 n4 2n 2
fn (0) = 0, lim fn (x) = lim fn (x) = 0, avem |fn (x) − f1 (x)| = fn (x) ≤ 1 3 , pentru
x→−∞ x→∞ 2n 2
orice n ∈ N∗ , x ∈ R. Acum, cum seria
P 1
3 converge, conform Criteriului lui Weierstrass,
n≥1 n 2
∞
X ∞
X
fn este uniform convergentă pe R şi pentru orice x ∈ R, seria numerică fn (x) este
n=1 n=1
x2
P
absolut convergentă, deci f : R → R, f (x) = 1+n3 x4
este bine definită. În plus, cum
n≥1
∞
X
pentru orice n, fn este continuă ı̂n orice punct a ∈ R şi fn este uniform convergentă
n=1
pe R, conform Teoremei de transfer al continuităţii pentru serii de funcţii, funcţia f este
continuă pe R.
Fie fn : R → R, fn (x) = √sin nx
x2P
+n4
, n ∈ N∗ . Avem |fn (x)| ≤ √x21+n4 ≤ n12 , pentru
orice n ∈ N∗ , x ∈ R. Cum seria 1
n2
converge, conform Criteriului lui Weierstrass,
n≥1
∞
X ∞
X
fn este uniform convergentă pe R şi pentru orice x ∈ R, seria numerică fn (x) este
n=1 n=1
x2
P
absolut convergentă, deci f : R → R, f (x) = 1+n3 x4
este bine definită. În plus, cum
n≥1
∞
X
pentru orice n, fn este continuă ı̂n orice punct a ∈ R şi fn este uniform convergentă
n=1
pe R, conform Teoremei de transfer al continuităţii pentru serii de funcţii, funcţia f este
continuă pe R.
X∞
1 ∗
Fie fn : (1, ∞) → R, fn (x) = nx , n ∈ N . Cum fn (x) este convergentă, rezultă că
P 1 n=1
f : (1, ∞) → R, f (x) = nx
este bine definită. Presupunem prin reducere la absurd că
n≥1
∞
X
1
fn este uniform convergentă pe (1, ∞). Atunci, cum pentru orice n, lim fn (x) = n
<
x↘1
n=1
∞
X
∞, conform Teoremei de trasfer al limitei pentru serii de funcţii, seria lim fn (x) =
x→1+
n=1
∞
X
1
n
e convergentă, ceea ce e fals. Fie a > 1. Cum |fn (x)| ≤ 1
na
, pentru orice n ∈ N∗
n=1
∞
X
1
P
şi orice x ≥ a şi seria na
converge, conform Criteriului lui Weierstrass, fn este
n≥1 n=1
uniform convergentă pe [a, ∞). Fie x0 ∈ (1, ∞) şi a ∈ R astfel ı̂ncât 1 < a < x0 . Cum
∞
X
pentru orice n, fn este continuă ı̂n x0 şi fn este uniform convergentă pe [a, ∞), conform
n=1
Teoremei de transfer al continuităţii pentru serii de funcţii, funcţia f este continuă ı̂n x0 .
Deci f este continuă pe (1, ∞) .
1
Exerciţiul 3.31 (i) Fie f (x) = x−2 . Fie A = [3, 4] , B = (2, 4], C = [4, ∞).
- Cum f este continuă pe A şi A e compactă, conform Teoremei lui Cantor, de conti-
nuitate uniformă, f este uniform continuă pe A.
- Avem: lim f (x) = ∞, deci f nu poate fi prelungită prin continuitate la B = [2, 4] .
x↘2
Aşadar, cum B este mărginită şi f este continuă pe B, conform Teoremei de uniformă
continuitate a funcţiilor prelungibile prin continuitate, f nu e uniform continuă pe B.
1 1
- Fie x, y ∈ C. Atunci 0 < x−2 , y−2 ≤ 12 , deci
|x − y| 1
|f (x) − f (y)| = ≤ |x − y| ,
(x − 2) (y − 2) 4
aşadar f e Lipschitz pe C, deci e uniform continuă pe C.
(ii) Reamintim că:
o funcţie f : A ⊂ R → R nu e uniform continuă pe A
dacă şi numai dacă există ε > 0 şi (xn ), (yn ) ⊂ A
astfel ı̂ncât xn − yn → 0 şi |f (xn ) − f (yn )| ≥ ε pentru orice n. (2.21)
- Fie f : R → R, f (x) = ex . Evident, f fiind continuă e uniform continuă pe orice

compact din R. Arătăm că f nu e uniform continuă pe R folosind (2.21). Fie xn = ln n,
1
1
yn = ln n + 2n , n ∈ N∗ . Avem: xn − yn = 2n 1
→ 0 şi |f (xn ) − f (yn )| = n e 2n − 1 ≥ 12
pentru orice n ∈ N∗ (a se vedea Exerciţiul 1.12 (i)). Deci f nu e uniform continuă pe R.
- Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = ln x. Considerăm şirurile xn = n1 , yn = n(n+1) 1
, n ∈ N∗ .
Evident xn − yn = n+11
→ 0 şi |f (xn ) − f (yn )| = ln (n + 1) ≥ ln 2 pentru orice n ∈ N∗ ,
deci, conform (2.21), f nu e uniform continuă pe ı̂ntreg domeniul de definiţie.
- Fie f : R → [−1, 1], f (x) = sin x. Considerăm x, y ∈ R. Atunci
x−y x+y x−y

|f (x) − f (y)| = 2 sin cos ≤ 2 sin ≤ |x − y|
2 2 2
(se arată analog cu Exerciţiul 1.12 (iii) că |sin x| ≤ |x| pentru orice x ∈ R), ceea ce implică
că f este Lipschitz pe R, deci f este uniform continuă pe R.
- Fie f : R → [−1, 1], f (x) = cos x. Considerăm x, y ∈ R. Atunci
x+y x−y x−y

|f (x) − f (y)| = 2 sin sin ≤ 2 sin ≤ |x − y| ,
2 2 2
ceea ce implică că f este Lipschitz pe R, deci f este uniform continuă pe R.

- Fie f : R\ (2k + 1) π2 | k ∈ Z → R, f (x) = tg x. Considerăm şirurile xn = π
2
− 1
2n
,
yn = π2 − 41n , n ∈ N∗ . Evident xn − yn = 41n − 21n → 0 şi
sin 41n − 21n

sin xn sin yn sin (xn − yn )
|f (xn ) − f (yn )| = − = =
cos xn cos yn cos xn cos yn sin 21n sin 41n
sin 41n − 21n

1 n n ∗
= 1 1 1 1 (2 − 4 ) , ∀n ∈ N ,
4n
− 2n sin
1
2 n sin
1
4 n
2n 4n
de unde rezultă că |f (xn ) − f (yn )| → ∞, deci există ε > 0 astfel ı̂ncât |f (xn ) − f (yn )| >
ε pentru orice n suficient de mare. Aşadar f nu e uniform continuă pe ı̂ntreg domeniul de
definiţie. √
- Fie f : R → [−1, 1], f (x) = sin x2 . Considerăm şirurile xn = nπ, yn = nπ + π2 ,
p
−π
n ∈ N∗ . Evident xn − yn = √ √2 π → 0 şi |f (xn ) − f (yn )| = 1 ≥ 1 pentru orice
nπ+ nπ+ 2
n ∈ N∗ , deci f nu e uniform continuă pe R.
Pentru a demonstra ı̂n alt mod acest exerciţiu, a se vedea, de exemplu, Problema 3.7.
Problema 3.7 (i) Fie a > 0. Presupunem că există lim f (x) = l ∈ R, adică pentru
x→∞
orice ε > 0, există δε > 0 astfel ı̂ncât dacă x ∈ [a, ∞) cu x > δε , are loc |f (x) − l| < 2ε .
Fie ε > 0 fixat arbitrar. Atunci există δε > 0 astfel ı̂ncât dacă x, y ∈ [a, ∞) cu x, y > δε ,
are loc |f (x) − l| < 2ε şi |f (y) − l| < 2ε . Mai departe, considerăm ε > 0 (fixat) şi ı̂mpărţim
discuţia in trei cazuri.
Cazul 1: Considerăm x, y ∈ [a, ∞) cu x, y > δε . Conform celor de mai sus, avem
|f (x) − f (y)| ≤ |f (x) − l| + |f (y) − l| < ε. (2.22)
Cazul 2: Considerăm x, y ∈ [a, ∞) cu x ≤ δε , astfel ı̂ncât |x − y| < δ, cu 0 < δ < ε.

Avem: y = |y| ≤ |y − x| + |x| < δ + x ≤ δ + δε < ε + δε şi a ≤ x ≤ δε < ε + δε , deci
y, x aparţin intervalului compact [a, ε + δε ] . Cum f e continuă, deducem că f e uniform
continuă pe [a, ε + δε ] , deci pentru ε > 0 fixat anterior, există δ1 > 0 astfel ı̂ncât
∀x, y ∈ [a, ε + δε ] , |x − y| < δ1 =⇒ |f (x) − f (y)| < ε. (2.23)
Alegând δ < δ1 atunci pentru orice x, y ∈ [a, ∞) cu |x − y| < δ are loc una dintre relaţiile
(2.22) sau (2.23).
Cazul 3: Dacă y ≤ δε sau dacă x, y ≤ δε atunci obţinem concluzia ı̂n mod analog cu
cazul 2.
Situaţia a ≤ 0 se discută ı̂n mod analog.
(ii) Presupunem prin reducere la absurd că f este uniform continuă pe (a, ∞) . Atunci
f este uniform continuă pe (a, b] cu b ∈ R, a < b. Astfel, conform Teoremei de uniformă
continuitate a funcţiilor prelungibile prin continuitate, cum f uniform continuă (deci şi
continuă) pe (a, b], deducem că f se poate prelungi prin continuitate la (a, b] = [a, b] ,
adică există lim f (x) = l ∈ R, ceea ce contrazice faptul că f admite asimptotă verticală
x↘a
la dreapta ı̂n a.
Problema 3.8 Fie T > 0 perioada principală a funcţiei f. Evident, din Teorema lui
Cantor de continuitate uniformă, f este uniform continuă pe [0, 2T ] , adică,
∀ε > 0, ∃δ1 > 0 astfel ı̂ncât ∀x, y ∈ [0, 2T ] , |x − y| < δ1 =⇒ |f (x) − f (y)| < ε. (2.24)
Fie x, y ∈ R astfel ı̂ncât |x − y| < T. Presupunem fără a restrânge generalitatea că x ≤ y.

Avem că există m0 ∈ N astfel ı̂ncât x ∈ [m0 T, (m0 + 1) T ] . Atunci, 0 ≤ y − x < T şi
x ∈ [m0 T, (m0 + 1) T ] obţinem că y ∈ [m0 T, (m0 + 2) T ] , de unde rezultă că x − m0 T, y −
m0 T ∈ [0, 2T ] . Fie ε > 0, δ = min {T, δ1 } şi x, y ∈ R astfel ı̂ncât |x − y| < δ. Atunci,
cum |x − y| < δ ≤ T, conform celor de mai sus x − m0 T, y − m0 T ∈ [0, 2T ] . În plus,
|x − y| < δ ≤ δ1 , deci din (2.24) avem că |f (x − m0 T ) − f (y − m0 T )| < ε. Ţinând cont
de periodicitate deducem că |f (x) − f (y)| < ε. Deci f este uniform continuă pe R.
Problema 3.9 Din ipoteză obţinem inductiv că pentru orice x ∈ R şi n ∈ N, propoziţia
P (m) : f (x + man ) = f (x), ∀m ∈ N
este adevărată.
Fie x, y ∈ R, x ̸= y. Vor arăta că f (x) = f (y), ceea ce atrage concluzia. Fără a
restrânge generalitatea, presupunem că x < y. Folosim Problema 3.1, care afirmă că
mulţimea
M = {man | m, n ∈ N}
este densă ı̂n [0, ∞). Atunci, există un şir de elemente (uk ) din M astfel ı̂ncât
k→∞
uk → y − x > 0.
Din propoziţia demonstrată prin inducţie, avem
f (x + uk ) = f (x), ∀k,
k→∞
iar, din continuitatea lui f, are loc f (x + uk ) → f (x + y − x) = f (y). Deci f (x) = f (y).
Problema 3.10 Pentru a demonstra compactitatea lui K mai ı̂ntâi arătăm că K este
mărginită, iar apoi că este ı̂nchisă. Fie f : K → R, f (x) = x. Conform ipotezei, f
mărginită pe K, i.e., f (K) = {x | x ∈ K} = K este mărginită. Mai departe, pentru a
arăta ı̂nchiderea mulţimii K, demonstrăm că K = K, iar cum K ⊂ K, e suficient să
arătăm că K ⊂ K. Pentru aceasta, presupunem că există a ∈ K astfel ı̂ncât a ∈ / K.
1
Atunci există un şir (an ) ⊂ K astfel ı̂ncât an → a. Fie f : K → R, f (x) = |x−a| . Evident,
f e bine definită şi continuă, deci conform ipotezei f este mărginită, i.e., există M > 0
astfel ı̂ncât f (x) ≤ M, pentru orice x ∈ K. Cum (an ) ⊂ K, rezultă că f (an ) ≤ M , dar
lim f (an ) = lim |an1−a| = ∞, ceea ce e absurd deoarece f continuă şi an → a. Aşadar,
n→∞ n→∞
K este şi ı̂nchisă, deci compactă.
Problema 3.11 Presupunem că f admite puncte fixe, i.e., există x ∈ R astfel ı̂ncât
f (x) = x. Rezultă că f (f (x)) = f (x) = x, i.e., (f ◦ f ) (x) = x, deci x punct fix şi pentru
f ◦ f.
Invers, presupunem că f ◦ f admite puncte fixe şi presupunem prin reducere la absurd
că f nu admite niciun punct fix, adică f (x) ̸= x pentru orice x ∈ R. Apoi, cum f
continuă, f (x) − x are acelaşi semn pentru orice x ∈ R. Presupunem fără a restrânge
generalitatea că f (x) − x > 0, pentru orice x ∈ R. Aplicând inegalitatea precedentă
pentru f (x), rezultă că f (f (x)) − f (x) > 0, pentru orice x ∈ R, iar cum f (x) − x > 0
pentru orice x ∈ R, deducem că (f ◦ f ) (x) > f (x) > x pentru orice x ∈ R, ceea ce e ı̂n
contradicţie cu existenţa punctelor fixe pentru f ◦ f. Analog, ajungem la o contradicţie
dacă f (x) − x < 0, pentru orice x ∈ R. În concluzie, f admite măcar un punct fix.
Problema 3.12 Fie x ∈ Q. Din Teorema de densitate a lui R \ Q ı̂n R, există un şir
de numere iraţionale, notat (xn ), cu limita x. Atunci f (xn ) = 0 pentru orice n, deci
f (xn ) → 0 ̸= f (x). Aceasta arată că f nu este continuă ı̂n x. Aşadar, f este discontinuă
ı̂n orice punct din Q.
Fie acum x ∈ R \ Q. Demonstrăm că f este continuă ı̂n x. Fie ε > 0. Considerăm
mulţimea
m ∗ 1 m
Aε = | m ∈ Z, n ∈ Z , ≥ ε, ∈ [x − 1, x + 1] .
n n n
Cum există un număr finit de elemente ı̂ntregi (de fapt, naturale) n cu n1 ≥ ε şi pentru
fiecare asemenea n, m ∈ [n(x − 1), n (x + 1)] ∩ Z ̸=∅, deducem că Aε este nevidă şi finită.
Definim n m m o
δ = min −x ∈ Aε ∪ {1} > 0.
n n
Fie y astfel ı̂ncât

|y − x| < δ.
Dacă y ∈ R \ Q atunci
|f (y) − f (x)| = 0 < ε.
Dacă y ∈ Q, atunci este de forma m n
cu m ∈ Z, n ∈ Z∗ . Arătăm că y ∈ / Aε . Într-adevăr,
dacă y ∈ Aε , atunci din definiţia lui δ ar trebui să avem |y − x| ≥ δ, ceea ce este fals.
Pe de altă parte y ∈ [x − 1, x + 1] din definiţia lui δ. Cum y ∈/ Aε , singura posibilitate
1
este ca n < ε. Deci
1 1
|f (y) − f (x)| = − 0 = < ε.
n n
Astfel, folosind Teorema de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct, (i) ⇐⇒ (ii),
deducem că f este continuă ı̂n x.
Prin urmare, f este continuă pe R \ Q.
2.4 Calcul diferenţial

2.4.1 Derivabilitate - definiţie, calcul de derivate
Exerciţiul 4.1 (i) Funcţia modul este bine definită pe R, funcţia radical, pe [0, ∞); prin
urmare impunem condiţia x + 1 ≥ 0 şi rezultă D = [−1, ∞).
Pentru a putea calcula f ′ explicităm modulul:
( √
−x + x + 1, dacă x ∈ [−1, 0)
f (x) = √
x + x + 1, dacă x ∈ [0, ∞).
Funcţia f este derivabilă pe (−1, 0) (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare)
şi
1
f ′ (x) = −1 + √ , ∀x ∈ (−1, 0).
2 x+1
De asemenea, funcţia f este derivabilă pe (0, ∞) (prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare) şi
1
f ′ (x) = 1 + √ , ∀x ∈ (0, ∞).
2 x+1
Studiem cu ajutorul definiţiei existenţa derivatei ı̂n x = −1:
√
f (x) − f (−1) −x + x + 1 − 1 [ 00 ] 1
lim = lim = lim −1 + √
x↘−1 x − (−1) x↘−1 x+1 x↘−1 x+1

1
= −1 + = +∞ = fd′ (−1) = f ′ (−1) ̸∈ R,
0+
aşadar f nu este derivabilă ı̂n x = −1 (dar admite derivata f ′ (−1) = fd′ (−1) = +∞).
Deoarece funcţia este definită pe ramuri, studiem derivabilitatea lui f ı̂n x = 0 cu
ajutorul derivatelor laterale:
√ √
√

f (x) − f (0) −x + x + 1 − 1 [ 00 ] 1− x+1
lim = lim = lim x+1·
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 x
√ √

1 − (x + 1) −1
= lim x+1· √ = lim x+1· √
x↗0 x(1 + x + 1) x↗0 1+ x+1
1
= − = fs′ (0);
2 √
f (x) − f (0) x + x + 1 − 1 [ 00 ] (x − 1)2 − (x + 1)
lim = lim = lim √
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x x − 1 − x+1
x2 − 3x x−3 3
= lim √ = lim √ = = fd′ (0).
x↘0 x x − 1 − x+1 x↘0 x − 1 − x+1 2
Cum fs′ (0) ̸= fd′ (0), rezultă că f nu este derivabilă ı̂n 0 (şi nu are derivată ı̂n 0).
În concluzie, mulţimea de derivabilitate a lui f este (−1, 0) ∪ (0, ∞) şi

1
−1 + 2√x+1 , dacă x ∈ (−1, 0)
(
′
f (x) = 1
1 + 2√x+1 , dacă x ∈ (0, ∞).
p √ q √ 2 √
(ii) Observăm că f (x) = x − 1 + 4 − 4 x − 1 = x−1−2 = x−1−2
√
2
(ţinem cont de faptul că x = |x|, pentru orice x ∈ R), prin urmare avem de pus doar
condiţia de existenţă a radicalului: x − 1 ≥ 0. Aşadar D = [1, ∞).
Pentru studiul derivabilităţii funcţiei explicităm modulul. Ţinând cont că
√ √
x − 1 − 2 = 0 ⇔ x − 1 = 2 ⇔ x − 1 = 4 ⇔ x = 5,
avem ( √
2 − x − 1, dacă x ∈ [1, 5)
f (x) = √
x − 1 − 2, dacă x ∈ [5, ∞).
Funcţia f este derivabilă pe (1, 5) (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi
1
f ′ (x) = − √ , ∀x ∈ (1, 5).
2 x−1
Funcţia f este derivabilă, de asemenea, pe (5, ∞) (prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare) şi
1
f ′ (x) = √ , ∀x ∈ (5, ∞).
2 x−1
Studiem cu ajutorul definiţiei existenţa derivatei (la dreapta) ı̂n x = 1:
√
f (x) − f (1) 2 − x − 1 − 2 [ 00 ] 1
lim = lim = lim − √
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 x−1

1
= − = −∞ = fd′ (1) = f ′ (1) ̸∈ R,
0+
aşadar f nu este derivabilă ı̂n x = 1 (dar admite derivata f ′ (1) = fd′ (1) = −∞).
Deoarece funcţia este definită pe ramuri, studiem derivabilitatea lui f ı̂n x = 5 cu
ajutorul derivatelor laterale:
√
f (x) − f (5) 2− x−1−0 4 − (x − 1)
lim = lim = lim √
x↗5 x−5 x↗5 x−5 x↗5 (x − 5) 2 + x−1
−1 1
= lim √ = − = fs′ (5);
x↗5 2 + x−1 4
√
f (x) − f (5) x−1−2−0 (x − 1) − 4
lim = lim = lim √
x↘5 x−5 x↘5 x−5 x↘5 (x − 5) x−1+2
1 1
= lim √ = = fd′ (5);
x↘5 x−1+2 4
cum fs′ (5) ̸= fd′ (5), rezultă că f nu este derivabilă ı̂n 5 (şi nu are derivată ı̂n 5).
În concluzie, mulţimea de derivabilitate a lui f este (1, 5) ∪ (5, ∞) şi
1
− 2√x−1 , dacă x ∈ (1, 5)
(
′
f (x) =
√1 , dacă x ∈ (5, ∞).
2 x−1
(iii) Evident, x2 + 1 ≥ 1 > 0, pentru orice x ∈ R, deci fracţia x22x+1 este bine definită
pentru orice x ∈ R. Ne amintim că funcţia arcsinus este definită pe [−1, 1] (a se vedea
Anexa 6.3), deci domeniul de definiţie D al funcţiei f este

2x
x ∈ R, −1 ≤ 2 ≤1 .
x +1
Dar
2x
−1 ≤ · (x2 + 1) > 0 ⇔ −x2 − 1 ≤ 2x ⇔ 0 ≤ x2 + 1 + 2x ⇔ 0 ≤ (x + 1)2 ,
x2+1
adevărat pentru orice x ∈ R (cu egalitate dacă şi numai dacă x = −1), iar
2x
≤ 1 · (x2 + 1) > 0 ⇔ 2x ≤ x2 + 1 ⇔ 0 ≤ x2 + 1 − 2x ⇔ 0 ≤ (x − 1)2 ,
x2 +1
adevărat pentru orice x ∈ R (cu egalitate dacă şi numai dacă x = 1). Prin urmare,
D = R.
Este cunoscut faptul că funcţia arcsinus este derivabilă doar pe (−1, 1), iar
1
(arcsin)′ (x) = √ , ∀x ∈ (−1, 1)
1 − x2
2x
(a se vedea Anexa 6.6). Deoarece funcţia raţională x2 +1
este derivabilă pe R şi
2x
= ±1 ⇔ x = ±1
x2 +1
(a se vedea calculul de mai sus), rezultă că funcţia compusă f este derivabilă pe R \ {±1}
şi
′
x2 + 1 2(x2 + 1) − 2x · 2x

′ 1 2x
f (x) = q · = p ·
1 − x22x+1
2 x2 + 1 (x2 + 1)2 − (2x)2 (x2 + 1)2
2(1 − x2 ) 2(1 − x2 )
= p = p
(x2 + 1) (x2 + 1 − 2x)(x2 + 1 + 2x) (x2 + 1) (x − 1)2 (x + 1)2
− x22+1 , dacă x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
(
2(1 − x)(1 + x)
= 2 =
(x + 1)|x − 1||x + 1| 2
, dacă x ∈ (−1, 1).
x2 +1
Exerciţiul 4.2 Ne amintim că dacă o funcţie este derivabilă ı̂ntr-un punct, atunci este
continuă ı̂n acel punct, conform Propoziţiei privind continuitatea funcţiilor derivabile. În
consecinţă, dacă o funcţie nu este continuă ı̂ntr-un punct, atunci nu este derivabilă ı̂n
acel punct. Este util ca ı̂nainte de studiul derivabilităţii să studiem continuitatea funcţiei,
deoarece:
- ı̂n punctele ı̂n care f nu este continuă nu este nici derivabilă;
- din condiţiile de continuitate putem obţine anumite relaţii care să ne uşureze studiul
derivabilităţii.
(i) Studiul continuităţii:
Pentru x ∈ (−∞, 0), f (x) = x3 + ax şi este continuă, oricare ar fi a ∈ R (funcţie
polinomială).
Pentru x ∈ (0, ∞), f (x) = b ln(x + 1) şi este continuă, oricare ar fi b ∈ R (prin operaţii
şi compuneri cu funcţii elementare).
Deoarece funcţia este dată pe ramuri, ı̂n x = 0 studiem continuitatea la stânga şi la
dreapta. Funcţia f este continuă ı̂n 0 dacă şi numai dacă este continuă la stânga şi la
dreapta ı̂n 0, ceea ce este echivalent cu lim f (x) = lim f (x) = f (0). Avem:
x↗0 x↘0
fs (0) = lim f (x) = lim (x3 + ax) = 0;

x↗0 x↗0
fd (0) = lim f (x) = lim (b ln(x + 1)) = 0;

x↘0 x↘0
f (0) = 0.
Aşadar fs (0) = fd (0) = f (0), pentru orice a, b ∈ R, deci f este continuă ı̂n x = 0 pentru
orice a, b ∈ R.
Prin urmare, f este continuă pe R pentru orice a, b ∈ R.
Studiul derivabilităţii:
Pentru x ∈ (−∞, 0), f este derivabilă (funcţie polinomială) şi f ′ (x) = 3x2 + a, oricare
ar fi a ∈ R .
Pentru x ∈ (0, ∞), f este derivabilă (prin operaţii şi compuneri de funcţii elementare)
şi f ′ (x) = x+1
b
, oricare ar fi b ∈ R.
Deoarece funcţia f este dată pe ramuri, ı̂n x = 0 studiem derivabilitatea la stânga şi
la dreapta. Avem:
f (x) − f (0) x3 + ax − 0 [ 00 ]
lim = lim = lim (x2 + a) = a = fs′ (0);
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0
f (x) − f (0) b ln(x + 1)
lim = lim = b = fd′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x
Atunci: f este derivabilă ı̂n x = 0 ⇔ fs′ (0) = fd′ (0) ∈ R ⇔ a = b; ı̂n acest caz, f ′ (0) are
valoarea comună a derivatelor laterale, adică f ′ (0) = a.
În concluzie, dacă a, b ∈ R, cu a ̸= b, atunci f este derivabilă pe R∗ şi
( 2
′
3x + a, dacă x ∈ (−∞, 0)
f (x) = b
x+1
, dacă x ∈ (0, ∞),
iar dacă a = b, atunci f este derivabilă pe R şi


 3x2 + a, dacă x ∈ (−∞, 0) ( 2
3x + a, dacă x ∈ (−∞, 0]


f ′ (x) = a, dacă x = 0 = a

 a , dacă x ∈ (0, ∞)
 x+1
, dacă x ∈ (0, ∞).
x+1
(ii) Studiul continuităţii:

Pentru x ∈ (−∞, −1), f (x) = arctg(x + 1) şi este continuă (fiind compunere de funcţii
elementare).
Pentru x ∈ (−1, ∞), f (x) = x+1
x+2
şi este continuă (funcţie raţională).
În x = −1 studiem continuitatea cu ajutorul limitelor laterale. Avem:
fs (−1) = lim f (x) = lim arctg(x + 1) = arctg 0 = 0;

x↗−1 x↗−1
x+1
fd (−1) = lim f (x) = lim = 0;
x↘−1 x↘−1 x + 2
f (−1) = 0.
Aşadar fs (−1) = fd (−1) = f (−1), ceea ce implică faptul că f este continuă ı̂n x = −1.
Deci f este continuă pe R.
Pentru x ∈ (−∞, −1), f este derivabilă (fiind compunere de funcţii elementare) şi
(x + 1)′ 1
f ′ (x) = 2
= 2 .
1 + (x + 1) x + 2x + 2
Pentru x ∈ (−1, ∞), f este derivabilă (funcţie raţională) şi
1 · (x + 2) − 1 · (x + 1) 1
f ′ (x) = = .
(x + 2)2 (x + 2)2
În x = −1 studiem derivabilitatea la stânga şi la dreapta. Avem:
f (x) − f (−1) arctg(x + 1) − 0

lim = lim = 1 = fs′ (−1);
x↗−1 x − (−1) x↗−1 x+1
x+1
f (x) − f (−1) −0 1
lim = lim x+2 = lim = 1 = fd′ (−1).
x↘−1 x − (−1) x↘−1 x + 1 x↘−1 x + 2
Deoarece fs′ (−1) = fd′ (−1) = 1 ∈ R, rezultă că f este derivabilă ı̂n x = −1 şi f ′ (−1) = 1.
Prin urmare, f este derivabilă pe R şi
 1
x 2 +2x+2 , dacă x ∈ (−∞, −1)
1
 (


x2 +2x+2
, dacă x ∈ (−∞, −1]
′
f (x) = 1, dacă x = −1 = 1

 1 , dacă x ∈ (−1, ∞)
 (x+2)2
, dacă x ∈ (−1, ∞).
(x+2)2
(iii) Studiul continuităţii:

Dacă x ∈ (−∞, 0), f (x) = 2x + aex şi este continuă pentru orice a ∈ R (prin operaţii
cu funcţii elementare).
Dacă x ∈ (0, 1), f (x) = b + arcsin x şi este continuă pentru orice b ∈ R (prin operaţii
cu funcţii elementare).
Dacă x ∈ (1, ∞), f (x) = cx2 + x şi este continuă pentru orice c ∈ R (funcţie polino-
mială).
Pentru x = 0:
fs (0) = lim (2x + aex ) = a;
x↗0
fd (0) = lim (b + arcsin x) = b;

x↘0
f (0) = a.
Funcţia f este continuă ı̂n x = 0 ⇔ fs (0) = fd (0) = f (0) ⇔ a = b. Dacă a ̸= b, atunci f
nu este continuă ı̂n 0, deci nici derivabilă.
Pentru x = 1:
π
fs (1) = lim (b + arcsin x) = b + arcsin 1 = b + ;
x↗1 2
2
fd (1) = lim (cx + x) = c + 1;
x↘1
π
f (1) = b + arcsin 1 = b + .
2
Funcţia f este continuă ı̂n x = 1 ⇔ fs (1) = fd (1) = f (1) ⇔ b + π2 = c + 1. Dacă
b + π2 ̸= c + 1, atunci f nu este continuă ı̂n 1, deci nici derivabilă.
Pentru x ∈ (−∞, 0), f este derivabilă (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
f ′ (x) = 2 + aex , ∀a ∈ R.
Pentru x ∈ (0, 1), f este derivabilă (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
1
f ′ (x) = √ , ∀b ∈ R.
1 − x2
Pentru x ∈ (1, ∞), f este derivabilă (funcţie polinomială) şi
f ′ (x) = 2cx + 1, ∀c ∈ R.
În x = 0 ne punem problema derivabilităţii doar dacă a = b (am explicat că f nu e
derivabilă ı̂n 0 ı̂n caz contrar) . Avem:
2x + aex − a ex − 1

f (x) − f (0)
lim = lim = lim 2 + a ·
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 x
′
= 2 + a ln e = 2 + a = fs (0);
f (x) − f (0) b + arcsin x − a a=b arcsin x
lim = lim = lim = 1 = fd′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x

a=b
Funcţia f este derivabilă ı̂n x = 0 ⇔ fs′ (0) = fd′ (0) ∈ R ⇔
2+a=1
′
⇔ a = b = −1. În acest caz, f (0) = 1 (valoarea comună a celor două derivate late-
rale ı̂n 0).
Pentru x = 1 observăm că2 :
f (x) − f (1) b + arcsin x − b − π2 arcsin x − arcsin 1
lim = lim = lim
x↗1 x−1 x↗1 x−1 x↗1 x−1
√ √ √
arcsin(x · 0 − 1 − x )2 − arcsin 1 − x2 1 − x2
= lim = lim √ ·
x↗1 x−1 x↗1 1 − x2 x−1
√ √ " √ #
arcsin 1 − x2 1+x 2
= lim √ ·√ = 1· = +∞ = fs′ (1),
x↗1 1−x 2 1−x 0 +
prin urmare, funcţia f nu este derivabilă la stânga ı̂n x = 1 pentru orice b ∈ R deoarece
fs′ (1) ̸∈ R; aşadar f nu este derivabilă ı̂n x = 1, oricare ar fi b, c ∈ R.
Constatăm şi faptul că dacă ne punem problema derivabilităţii la dreapta a funcţiei
ı̂n x = 1, avem:
π
- dacă b + 2
= c + 1 (caz ı̂n care f este continuă ı̂n x = 1), atunci
f (x) − f (1) cx2 + x − b − π2 cx2 + x − c − 1

lim = lim = lim
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 x−1
2
c(x − 1) + (x − 1) [ 0 ]
0
= lim = lim [c(x + 1) + 1]

x↘1 x−1 x↘1
′
= 2c + 1 = fd (1) ∈ R,
deci f este derivabilă la dreapta ı̂n x = 1;

π
- dacă b + 2
̸= c + 1, atunci
π π
f (x) − f (1) cx2 + x − b − c+1−b−
fd′ (1) = lim = lim 2
= 2
x↘1 x−1 x↘1 x−1 0+
( π
+∞, dacă c + 1 − b − 2 > 0
=
−∞, dacă c + 1 − b − π2 < 0,
π
deci f nu este derivabilă la dreapta ı̂n x = 1 (totuşi, dacă c + 1 − b − 2
> 0, atunci
fs′ (1) = fd′ (1) = +∞, deci f are derivată ı̂n x = 1 şi f ′ (1) = +∞).
În concluzie, dacă a, b, c ∈ R şi a ̸= −1 sau b ̸= −1, atunci f este derivabilă pe
R \ {0, 1} şi 

 2 + aex , dacă x ∈ (−∞, 0)

f ′ (x) = √ 1 , dacă x ∈ (0, 1)
 1−x2

2cx + 1, dacă x ∈ (1, ∞),

2
p √
arcsin x − arcsin y = arcsin x 1 − y 2 − y 1 − x2 , dacă xy ≥ 0 sau x2 + y 2 ≤ 1
iar dacă a = b = −1 şi c ∈ R, atunci f este derivabilă pe R \ {1} şi


2 − ex , dacă x ∈ (−∞, 0) 
2 − ex , dacă x ∈ (−∞, 0]



 

 1, dacă x = 0 
f ′ (x) = = √ 1 , dacă x ∈ (0, 1)
√ 1 , dacă x ∈ (0, 1) 1−x2

 1−x 2 

2cx + 1, dacă x ∈ (1, ∞).

 
2cx + 1, dacă x ∈ (1, ∞)

(iv) Studiul continuităţii:

Dacă x ∈ [0, 1), f (x) = ln(2−x2 ) şi este continuă (prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare).
2
Dacă x ∈ (1, ∞), f (x) = axx2+b şi este continuă pentru orice a, b ∈ R (funcţie raţională).
Pentru x = 1:
fs (1) = lim ln(2 − x2 ) = ln 1 = 0;

x↗1
ax2 + b
fd (1) = lim = a + b;
x↘1 x2
f (1) = ln 1 = 0.
Funcţia f este continuă ı̂n x = 1 ⇔ fs (1) = fd (1) = f (1) ⇔ a + b = 0. Dacă a + b ̸= 0,

atunci f nu este continuă ı̂n 1, deci nici derivabilă.
Pentru x ∈ [0, 1), f este derivabilă (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare)
−2x
şi f ′ (x) = 2−x 2 (nu este nevoie să studiem cazul x = 0 separat, deoarece funcţia ln
este derivabilă pe (0, ∞) şi 2 − x2 > 0, pentru orice x ∈ [0, 1); desigur, ı̂nţelegem că
f ′ (0) = fd′ (0)).
Pentru x ∈ (1, ∞), f este derivabilă (ca funcţie raţională) şi
2ax · x2 − 2x(ax2 + b) 2b
f ′ (x) = 4
= − 3 , ∀b ∈ R.
x x
În x = 1 ne punem problema derivabilităţii doar dacă b = −a (am explicat că f nu e

derivabilă ı̂n 1 ı̂n caz contrar). Avem:
f (x) − f (1) ln(2 − x2 ) − 0 [ 00 ] ln(1 + 1 − x2 ) 1 − x2

lim = lim = lim ·
x↗1 x−1 x↗1 x−1 x↗1 1 − x2 x−1
2
ln(1 + 1 − x )
= lim 2
· (−(x + 1)) = 1 · (−2) = −2 = fs′ (1);
x↗1 1−x
ax2 +b
f (x) − f (1) 2 − 0 b=−a a(x2 − 1) [ 00 ] a(x + 1)
lim = lim x = lim 2 = lim = 2a = fd′ (1).
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 x (x − 1) x↘1 x2
Funcţia f este derivabilă ı̂n x = 1 dacă şi numai dacă fs′ (1) = fd′ (1) ∈ R. Aceasta revine
la b = −a şi 2a = −2, adică a = −1 şi b = 1. În acest caz, f ′ (1) = −2 (valoarea comună
a celor două derivate laterale ı̂n 1).
În concluzie, dacă a, b ∈ R, cu a ̸= −1 sau b ̸= 1, atunci f este derivabilă pe [0, ∞)\{1}

şi ( 2x
′
− 2−x 2 , dacă x ∈ [0, 1)
f (x) =
− x2b3 , dacă x ∈ (1, ∞),
iar dacă a = −1 şi b = 1, atunci f este derivabilă pe [0, ∞) şi

− 2x , dacă x ∈ [0, 1)
 2−x2
 ( 2x
− 2−x 2 , dacă x ∈ [0, 1]

′
f (x) = −2, dacă x = 1 =

 − 2 , dacă x ∈ (1, ∞)
 − x23 , dacă x ∈ (1, ∞).
x3
(v) Studiul continuităţii:

Pentru x ∈ (−∞, 1), f (x) = x2 − 2x + 1 şi este continuă (funcţie polinomială).
Pentru x ∈ (1, ∞), f (x) = ex−1 − x şi este continuă (prin operaţii şi compuneri cu
funcţii elementare).
Pentru x = 1:
fs (1) = lim (x2 − 2x + 1) = 0;

x↗1
fd (1) = lim ex−1 − x = e0 − 1 = 0;

x↘1
2
f (1) = 1 − 2 · 1 + 1 = 0.
Deoarece fs (1) = fd (1) = f (1), funcţia f este continuă ı̂n x = 1.

Pentru x ∈ (−∞, 1), f este derivabilă (ca funcţie polinomială) şi f ′ (x) = 2x − 2.
Pentru x ∈ (1, ∞), f este derivabilă (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare)
şi
f ′ (x) = ex−1 − 1.
În x = 1 avem:
f (x) − f (1) x2 − 2x + 1 − 0 [ 00 ] (x − 1)2

lim = lim = lim = lim (x − 1) = 0 = fs′ (1);
x↗1 x−1 x↗1 x−1 x↗1 x − 1 x↗1
x−1 x−1
f (x) − f (1) e − x − 0 [0]
0
e −1+1−x
lim = lim = lim
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 x−1
x−1
e −1
= lim − 1 = ln e − 1 = 0 = fd′ (1).
x↘1 x−1
Întrucât fs′ (1) = fd′ (1) ∈ R, funcţia f este derivabilă ı̂n x = 1 şi f ′ (1) = 0.
În concluzie, f este derivabilă pe R şi

 2x − 2, dacă x ∈ (−∞, 1)
′ 2x − 2, dacă x ∈ (−∞, 1]
f (x) = 0, dacă x = 1 =
 x−1 ex−1 − 1, dacă x ∈ (1, ∞).
e − 1, dacă x ∈ (1, ∞)
(vi) Studiul continuităţii: ne amintim că funcţia modul este continuă pe R şi, cum f
este obţinută prin operaţii şi compuneri cu funcţii continue, este continuă pe R.
Studiul derivabilităţii: mai ı̂ntâi explicităm modulele:

1 − x, dacă x ∈ (−∞, 1)
|x − 1| =
x − 1, dacă x ∈ [1, ∞);

2 −x2 + 1, dacă x ∈ (−1, 1)
|x − 1| =
x2 − 1, dacă x ∈ (−∞, −1] ∪ [1, ∞),
deci

 x(x2 − 1) − 2(1 − x), dacă x ∈ (−∞, −1]
2
f (x) = x|x − 1| − 2|x − 1| = x(1 − x2 ) − 2(1 − x), dacă x ∈ (−1, 1)
x(x2 − 1) − 2(x − 1), dacă x ∈ [1, ∞)

 3
 x + x − 2, dacă x ∈ (−∞, −1]
= −x3 + 3x − 2, dacă x ∈ (−1, 1)
 3
x − 3x + 2, dacă x ∈ [1, ∞).
Pentru x ∈ (−∞, −1), f este derivabilă (ca funcţie polinomială) şi
f ′ (x) = 3x2 + 1.
Pentru x ∈ (−1, 1), f este derivabilă (ca funcţie polinomială) şi
f ′ (x) = −3x2 + 3.
Pentru x ∈ (1, ∞), f este derivabilă (ca funcţie polinomială) şi
f ′ (x) = 3x2 − 3.
În x = −1 avem:
f (x) − f (−1) x3 + x − 2 + 4 [ 00 ] x3 + x + 2
lim = lim = lim
x↗−1 x − (−1) x↗−1 x+1 x↗−1 x+1
2
(x + 1)(x − x + 2)
= lim = lim (x2 − x + 2) = 4 = fs′ (−1);
x↗−1 x+1 x↗−1
3
f (x) − f (−1) −x + 3x − 2 + 4 [ 0 ] 0
−x3 + 3x + 2
lim = lim = lim
x↘−1 x − (−1) x↘−1 x+1 x↘−1 x+1
2
(x + 1)(−x + x + 2)
= lim = lim (−x2 + x + 2) = 0 = fd′ (−1).
x↘−1 x+1 x↘−1
Întrucât fs′ (−1) ̸= fd′ (−1) ∈ R, funcţia f nu este derivabilă ı̂n x = −1.
În x = 1 avem:
f (x) − f (1) −x3 + 3x − 2 − 0 (x − 1) (−x2 − x + 2)
lim = lim = lim
x↗1 x−1 x↗1 x−1 x↗1 x−1
0
[0]
= lim (−x2 − x + 2)) = 0 = fs′ (1);
x↗1
f (x) − f (1) x3 − 3x + 2 (x − 1)(x2 + x − 2) − 0

lim = lim = lim
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 x−1
0
[0]
= lim (x2 + x − 2) = 0 = fd′ (1).
x↘1
Întrucât fs′ (1) = fd′ (1) ∈ R, funcţia f este derivabilă ı̂n x = 1 şi f ′ (1) = 0.
În concluzie, f este derivabilă pe R \ {−1} şi
 2
3x + 1, dacă x ∈ (−∞, −1) 
3x2 + 1, dacă x ∈ (−∞, −1)

 2
−3x + 3, dacă x ∈ (−1, 1)
 
f ′ (x) = = −3x2 + 3, dacă x ∈ (−1, 1]
0, dacă x = 1
3x2 − 3, dacă x ∈ (1, ∞).

 
 2
3x − 3, dacă x ∈ (1, ∞)
Adiţional putem face următorul comentariu ı̂n legătură cu derivabilitatea funcţiilor
ı̂n care apare modulul. Se ştie că funcţia g : R → R, g(x) = |x| nu este derivabilă ı̂n
x = 0. Atunci funcţia g1 : R → R, g1 (x) = |x − 1| nu este derivabilă ı̂n x = 1 şi funcţia
g2 : R → R, g2 (x) = |x2 − 1| nu este derivabilă ı̂n x = ±1. Am putea afirma - ı̂n mod
greşit - că funcţia f nu este derivabilă ı̂n x = ±1. Motivul pentru care f este derivabilă
ı̂n x = 1 este că funcţia h : R → R, h(x) = x|x| este derivabilă ı̂n x = 0 (de verificat), iar
ı̂n vecinătatea lui x = 1 (de exemplu, pe intervalul (−1, ∞)),
f (x) = x|x − 1||x + 1| − 2|x − 1| = x(x + 1)|x − 1| − 2|x − 1| = |x − 1|(x2 + x − 2)

= |x − 1|(x − 1)(x + 2)
şi este produsul funcţiilor (x − 1)|x − 1| şi x + 2, derivabile ı̂n x = 1.
Exerciţiul 4.3 Distingem cazurile:

I. Dacă a = b, atunci

(x + 1)(a − x), dacă x ∈ (−∞, a)
f (x) = (x + 1)|x − a| =
(x + 1)(x − a), dacă x ∈ [a, ∞).
Este clar că f este derivabilă pe (−∞, a) şi (a, ∞), fiind funcţie polinomială pe fiecare
ramură.
Deci f este derivabilă pe R ⇔ f este derivabilă ı̂n x = a ⇔ fs′ (a) = fd′ (a) ∈ R. Avem:
f (x) − f (a) (x + 1)(a − x) − 0 [ 00 ]

lim = lim = lim (−(x + 1)) = −(a + 1) = fs′ (a);
x↗a x−a x↗a x−a x↗a
f (x) − f (a) (x + 1)(x − a) − 0 0

[ ]
= lim (x + 1) = a + 1 = fd′ (a),
0
lim = lim
x↘a x−a x↘a x−a x↘a
prin urmare f este derivabilă ı̂n x = a ⇔ −(a + 1) = a + 1 ⇔ 2(a + 1) = 0 ⇔ a = −1.

Aşadar, un prim caz ı̂n care f este derivabilă pe R este cazul a = b = −1.
II. Dacă a < b, atunci, explicitând modulele,

 x(a − x) + (b − x), dacă x ∈ (−∞, a)
f (x) = x(x − a) + (b − x), dacă x ∈ [a, b)
x(x − a) + (x − b), dacă x ∈ [b, ∞).

Studiem derivabilitatea funcţiei f ı̂n x = b:

f (x) − f (b) x(x − a) + (b − x) − b(b − a)
lim = lim
x↗b x−b x↗b x−b
2 2
0
[0] (x − b ) − ax + ab + (b − x)
= lim
x↗b x−b
(x − b)(x + b) − a(x − b) − (x − b)
= lim = lim(x + b − a − 1)
x↗b x−b x↗b
′
= 2b − a − 1 = fs (b);
f (x) − f (b) x(x − a) + (x − b) − b(b − a)
lim = lim
x↘b x−b x↘b x−b
2 2
0
[0] (x − b ) − ax + ab + (x − b)
= lim
x↘b x−b
(x − b)(x + b) − a(x − b) + (x − b)
= lim = lim(x + b − a + 1)
x↘b x−b x↘b
′
= 2b − a + 1 = fd (b).
Se observă că fd′ (b) − fs′ (b) = 2, oricare ar fi a, b ∈ R, a < b, deci fd′ (b) ̸= fs′ (b), pentru
orice a, b ∈ R, a < b. Prin urmare, ı̂n acest caz f nu este derivabilă ı̂n x = b, deci nu
poate fi derivabilă pe R.
III. Dacă a > b, atunci, explicitând modulele,

 x(a − x) + (b − x), dacă x ∈ (−∞, b)
f (x) = x(a − x) + (x − b), dacă x ∈ [b, a)
x(x − a) + (x − b), dacă x ∈ [a, ∞).

Studiem, din nou, derivabilitatea funcţiei f ı̂n x = b:

f (x) − f (b) x(a − x) + (b − x) − b(a − b)
lim = lim
x↗b x−b x↗b x−b
0
[0] a(x − b) − (x2 − b2 ) + (b − x)
= lim = lim(a − (x + b) − 1)
x↗b x−b x↗b
′
= a − 2b − 1 = fs (b);
f (x) − f (b) x(a − x) + (x − b) − b(a − b)
lim = lim
x↘b x−b x↘b x−b
0
[0] a(x − b) − (x2 − b2 ) + (x − b)
= lim = lim(a − (x + b) + 1)
x↘b x−b x↘b
′
= a − 2b + 1 = fd (b).
Obţinem fd′ (b) − fs′ (b) = 2, oricare ar fi a, b ∈ R, a > b, deci fd′ (b) ̸= fs′ (b), pentru orice
a, b ∈ R, a > b. Prin urmare, nici ı̂n acest caz f nu este derivabilă ı̂n x = b, deci nu poate
fi derivabilă pe R.
În concluzie, f este derivabilă pe R ⇔ a = b = −1 (f (x) = (x + 1)|x + 1|). A se vedea
şi comentariul de la finalul exerciţiului precedent.
Exerciţiul 4.4 Un exemplu simplu ar fi o funcţie care, pentru un punct (să zicem, 0),
să verifice condiţiile:
- funcţia f este derivabilă pe R \ {0};
- funcţia f nu este continuă ı̂n 0 şi admite derivată infinită ı̂n 0.
Construim o funcţie cu două ramuri, fiecare ramură fiind obţinută prin operaţii şi/sau
compuneri cu funcţii elementare şi astfel ı̂ncât fs′ (0) = fd′ (0) = +∞. Fie

0,
√ dacă x < 0
f : R → R, f (x) =
x + 1, dacă x ≥ 0.
În primul rând, f este bine definită, deoarece funcţia radical de ordin doi are ca
domeniu de definiţie [0, ∞). Apoi, f nu este continuă ı̂n 0, deoarece
fs (0) = lim 0 = 0
x↗0
√
fd (0) = lim x + 1 = 1 ̸= fs (0).
x↘0
Funcţia f este derivabilă (deci are derivată (finită)) pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞), fiindcă
pe prima ramură am pus o funcţie constantă, iar pe a doua am făcut operaţii cu funcţii
elementare. În sfârşit, f are derivată ı̂n x = 0, deoarece:

f (x) − f (0) 0−1 −1
lim = lim = = +∞ = fs′ (0);
x↗0 x−0 x↗0 x 0−
√ √ 0
f (x) − f (0) x+1−1 x [0] 1 1
lim = lim = lim = lim √ = = +∞ = fd′ (0),
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x x↘0 x 0+
deci fs′ (0) = fd′ (0) = +∞, adică există f ′ (0) = +∞. Cu aceasta, justificarea este com-
pletă.
Exerciţiul 4.5 (i) Funcţia radical şi funcţia ln sunt derivabile pe (0, ∞), deci, prin ope-
raţii cu funcţii derivabile, mulţimea de derivabilitate a lui f este (0, ∞). Pentru fiecare
x ∈ (0, ∞), calculăm
√ √
1 √ 1

′ ′ ′
f (x) = 2 x (ln x − 2) + x(ln x − 2) = 2 √ · (ln x − 2) + x ·
2 x x
√ √ √
x(ln x − 2) + 2 x x ln x
= = .
x x
(ii) Funcţia arctg şi funcţia exponenţială sunt derivabile pe R, deci compunerea lor,
f , are mulţimea de derivabilitate R. Mai mult, conform regulii de derivare a compunerii
a două funcţii, pentru orice x ∈ R,
1 x ′ ex
f ′ (x) = · (e ) = .
1 + (ex )2 1 + e2x
(iii) Funcţia arctg şi funcţiile polinomiale sunt derivabile pe R, deci funcţia compusă
f are mulţimea de derivabilitate R. Mai mult, conform regulii de derivare a compunerii
a două funcţii, pentru orice x ∈ R,
√ ′ √ ′
′ 2x − 3 2x + 3 2 2
f (x) = √ 2 + √ 2 = 2 √ + √
1 + 2x − 3 1 + 2x + 3 4x − 4x 3 + 4 4x2 + 4x 3 + 4

1 1 1
= √ + √ .
2 x2 − x 3 + 1 x2 + x 3 + 1
n o
(2k+1)π
(iv) Functia tg este bine definită pe R \ 2
, k ∈ Z şi periodică de perioadă π.
π π

Putem studia funcţia pentru x ∈ − 2 , 2 şi apoi să extindem rezultatele prin periodici-
tate. Funcţia ln este bine definită pe (0, ∞), deci pentru ca termenul ln tg x să fie bine
π

definit trebuie ca tg x > 0, ceea ce se ı̂ntâmplă pentru x ∈ 0, 2 .
Funcţiile tg şi ln sunt derivabile pe tot domeniul de definiţie;
prin operaţii şi compuneri
π
cu funcţii elementare, rezultă că f este derivabilăSpe 0, 2 (deπ fapt, prin periodicitate,
kπ, kπ + π2 ). Mai mult, pentru orice x ∈
S
pe kπ, kπ + 2 ,
k∈Z k∈Z
1 1 1 1 1
f ′ (x) = · 2 tg x · (tg x)′ + · (tg x)′ = tg x · + ·
2 tg x cos x tg x cos2 x
2
sin2 x + cos2 x

1 sin x cos x 1 1
= 2
+ = 2
· = .
cos x cos x sin x cos x sin x cos x sin x cos3 x
(v) Funcţia radical este derivabilă pe (0, ∞), iar funcţia arcsinus, pe (−1, 1), deci
trebuie să impunem condiţiile

2x − x2 > 0 x(2 − x) > 0
⇔ ⇔ x ∈ (0, 2).
−1 < x − 1 < 1 0<x<2
Prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, funcţia f are mulţimea de derivabilitate
(0, 2) şi
√ √ ′
f ′ (x) = (x − 1)′ 2x − x2 + (x − 1) 2x − x2 + (arcsin(x − 1))′
√ (2x − x2 )′ (x − 1)′
= 2x − x2 + (x − 1) · √ +p
2 2x − x2 1 − (x − 1)2
√ (x − 1)(2 − 2x) 1
= 2x − x2 + √ +√
2 2x − x2 2x − x2
√ (x − 1) 2
1 √ 2x − x2
= 2x − x2 − √ +√ = 2x − x2 + √
2x − x2 2x − x2 2x − x2
√
= 2 2x − x2 , ∀x ∈ (0, 2).
(vi) Funcţia radical este derivabilă pe (0, ∞), iar funcţia arcsinus, pe (−1, 1), deci
trebuie să impunem condiţiile

4 − x2 > 0 (2 − x)(2 + x) > 0
x ⇔ ⇔ x ∈ (−2, 2).
−1 < 2 < 1 −2 < x < 2
Prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, funcţia f are mulţimea de derivabilitate
(−2, 2) şi
√ √ ′ x ′
f ′ (x) = (2x + 1)′ 4 − x2 + (2x + 1) 4 − x2 + 3 arcsin
′ 2
′
√ 2
(4 − x ) 3· 2x
= 2 4 − x2 + (2x + 1) · √ +p
2 4 − x2 1 − ( x2 )2
√ x(2x + 1) 3 2(4 − x2 ) − x(2x + 1) + 3
= 2 4 − x2 − √ +√ = √
4 − x2 4 − x2 4 − x2
√
−4x2 − x + 11 (−4x2 − x + 11) 4 − x2
= √ = , ∀x ∈ (−2, 2).
4 − x2 4 − x2
Exerciţiul 4.6 Funcţia f : R → R, f (x) = x3 + 3x2 − 1 este derivabilă pe R (ca

funcţie polinomială), prin urmare graficul ei admite tangentă ı̂n fiecare punct al său; mai
mult, pentru orice a ∈ R, ecuaţia tangentei la graficul lui f prin punctul (a, f (a)) este
y − f (a) = f ′ (a)(x − a) sau, echivalent,
y = f ′ (a)x + f (a) − af ′ (a). (2.25)
Se ştie că două drepte de ecuaţii y = m1 x + n1 şi y = m2 x + n2 (m1 , n1 , m2 , n2 ∈ R)

sunt perpendiculare dacă şi numai dacă m1 m2 = −1. Scriind ecuaţia dreptei (d) sub
forma y = 31 x + 16 , condiţia cerută de problemă se rescrie 13 f ′ (a) = −1 sau, echivalent,
f ′ (a) = −3. Mai precis, deoarece f ′ (x) = 3x2 + 6x, pentru orice x ∈ R, avem
3a2 + 6a = −3 ⇔ a2 + 2a + 1 = 0 ⇔ (a + 1)2 = 0 ⇔ a = −1.
Calculând f (−1) = 1 şi f ′ (−1) = −3 şi ı̂nlocuind ı̂n (2.25), putem concluziona că
punctul ı̂n care graficul lui f admite tangentă perpendiculară pe (d) este (−1, 1), iar
ecuaţia acestei tangente este y = −3x − 2.
Exerciţiul 4.7 Pentru ca f să fie derivabilă ı̂n 0, ar trebui să existe şi să fie finită limita
lim f (x)−f
x−0
(0)
. Încercăm, aşadar, să calculăm raportul de sub limită.
x→0
În primul rând, făcând x = 0 ı̂n relaţia
|f (x) − 2x| ≤ x arctg x, ∀x ∈ R (2.26)
din ipoteză, obţinem |f (0)| ≤ 0, adică f (0) = 0. Atunci
f (x) − f (0) f (x)

= , ∀x ∈ R∗ .
x−0 x
Pentru x ∈ R∗ oarecare, ı̂mpărţim ı̂n (2.26) cu |x| > 0 şi găsim:

|f (x) − 2x| x arctg x
≤ . (2.27)
|x| |x|
Dar arctg x > 0, pentru orice x > 0 şi arctg x < 0, pentru orice x < 0, deci x arctg x > 0,
pentru orice x ∈ R∗ şi atunci x arctg x = |x arctg x|, pentru orice x ∈ R∗ . Folosind
proprietăţile modulului, relaţia (2.27) se rescrie:
f (x) − 2x x arctg x
≤ , ∀x ∈ R∗
x x
sau, echivalent,
f (x)
− 2 ≤ |arctg x| , ∀x ∈ R∗ .
x
Cum lim arctg x = 0 şi modulul e funcţie continuă, rezultă că lim | arctg x| = 0, deci,
x→0 x→0
din Criteriul majorării pentru limite de funcţii, există lim f (x) = 2. Prin urmare, există
x→0 x
f (x)−f (0)
lim x−0
= 2, adică f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 2.
x→0
Exerciţiul 4.8 Practic, avem de arătat că

g(x) − g(1) f (x) − f (1)
există lim ∈ R ⇔ există lim ∈ R.
x→1 x−1 x→1 x−1
În primul rând, luăm x = 1 ı̂n relaţia
g(x) = (x2 − x + 1)f (x) + 2x3 , ∀x ∈ R (2.28)
din ipoteză şi obţinem g(1) = f (1) + 2. Mai mult, din aceeaşi relaţie obţinem că, pentru
orice x ∈ R \ {1},
g(x) − g(1) (x2 − x + 1)f (x) + 2x3 − f (1) − 2
=
x−1 x−1
x(x − 1)f (x) + f (x) − f (1) + 2(x3 − 1)
=
x−1
sau, echivalent,
g(x) − g(1) f (x) − f (1)
= xf (x) + + 2(x2 + x + 1). (2.29)
x−1 x−1
f (x)−f (1)
Presupunem mai ı̂ntâi că f este derivabilă ı̂n x = 1. Atunci există lim x−1
=
x→1
f ′ (1) ∈ R; mai mult, f este, ı̂n particular, continuă ı̂n 1, deci există lim f (x) = f (1).
x→1
Ţinând cont că funcţiile polinomiale sunt continue pe R, deci şi ı̂n 1, rezultă că membrul
drept din relaţia (2.29) are limită pentru x tinzând la 1, egală cu
1 · f (1) + f ′ (1) + 2(12 + 1 + 1) = f (1) + f ′ (1) + 6 ∈ R.

Atunci şi membrul stâng din (2.29) are limită ı̂n 1, egală cu aceeaşi valoare. Am demon-
strat astfel că există lim g(x)−g(1)
x−1
= f (1) + f ′ (1) + 6 ∈ R, adică g este derivabilă ı̂n 1 şi
x→1
g ′ (1) = f (1) + f ′ (1) + 6.
Acum demonstrăm afirmaţia reciprocă. Dacă g este derivabilă ı̂n x = 1, atunci există
lim g(x)−g(1)
x−1
= g ′ (1) ∈ R. Rescriem relaţia (2.29) astfel:
x→1
f (x) − f (1) g(x) − g(1)

= − xf (x) − 2(x2 + x + 1), ∀x ∈ R \ {1}. (2.30)
x−1 x−1
Fiind derivabilă ı̂n 1, g este, ı̂n particular, continuă ı̂n 1, deci există lim g(x) = g(1). Dar,
x→1
din (2.28),
g(x) − 2x3
f (x) = , ∀x ∈ R (2.31)
x2 − x + 1
2
(x2 − x + 1 = x − 21 + 34 > 0 pentru orice x ∈ R). Ţinând cont că funcţiile polinomiale
sunt continue pe R, deci şi ı̂n 1, rezultă (prin operaţii cu funcţii continue) că membrul drept
din relaţia (2.31) are limită ı̂n 1, egală cu g(1) − 2; prin urmare, există lim f (x) = g(1) − 2
x→1
(de fapt, f este chiar continuă ı̂n 1).
Putem spune acum că membrul drept din relaţia (2.30) are limită pentru x tinzând la
1, egală cu g ′ (1) − (g(1) − 2) − 6 ∈ R. Atunci şi membrul stâng din (2.30) are lim , egală
x→1
f (x)−f (1)
cu aceeaşi valoare. Am demonstrat astfel că există lim x−1
= g ′ (1) − g(1) − 4 ∈ R,
x→1
adică f este derivabilă ı̂n 1 şi f ′ (1) = g ′ (1) − g(1) − 4.
Cu aceasta, rezolvarea este ı̂ncheiată.
Exerciţiul 4.9 În primul rând, făcând x = 0 ı̂n ipoteza

g(x) = f (| sin x|), ∀x ∈ (−1, 1), (2.32)
obţinem g(0) = f (0).
Ţinând cont că sin x < 0 pentru orice x ∈ (−1, 0) ⊂ (−π, 0), că sin 0 = 0 şi că sin x > 0
pentru orice x ∈ (0, 1) ⊂ (0, π), putem explicita modulul şi atunci

f (− sin x), dacă x ∈ (−1, 0)
g(x) =
f (sin x), dacă x ∈ [0, 1).
Deoarece, din ipoteză, f este derivabilă ı̂n 0, constatăm că există derivatele laterale

′ g(x) − g(0) f (− sin x) − f (0) f (− sin x) − f (0) − sin x
gs (0) = lim = lim = lim ·
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 − sin x − 0 x
f (− sin x) − f (0) − sin x=y f (y) − f (0)
= (−1) · lim = − lim = −fd′ (0) = −f ′ (0) ∈ R;
x↗0 − sin x − 0 y↘0 y−0

′ g(x) − g(0) f (sin x) − f (0) f (sin x) − f (0) sin x
gd (0) = lim = lim = lim ·
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 sin x − 0 x
sin x=y f (y) − f (0)
= lim = fd′ (0) = f ′ (0) ∈ R.
y↘0 y−0
Atunci g este derivabilă ı̂n 0 ⇔ gs′ (0) = gd′ (0) ⇔ −f ′ (0) = f ′ (0) ⇔ f ′ (0) = 0.
Problema 4.1 Avem

0, dacă f (x) < 0
g(x) = max{0, f (x)} = (2.33)
f (x), dacă f (x) ≥ 0.
Fie f : R → R, f (x) = x, care este derivabilă pe R, fiind funcţie polinomială. Atunci

0, dacă x < 0
g(x) = max{0, x} =
x, dacă x ≥ 0.
Studiem derivabilitatea funcţiei g ı̂n 0:

g(x) − g(0) 0−0
lim = lim = lim 0 = 0 = gs′ (0);
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0
g(x) − g(0) x
lim = lim = lim 1 = 1 = gd′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0
Cum gs′ (0) ̸= gd′ (0), rezultă că g nu este derivabilă ı̂n 0. Deci faptul că f este derivabilă
pe R nu implică faptul că g = max{0, f } este derivabilă.
0, dacă f (x) < 0
Ţinând cont de definiţia (2.33) a lui g, avem g 2 (x) =
f 2 (x), dacă f (x) ≥ 0.
Cum f derivabilă pe R, rezultă că f 2 este derivabilă pe R. Discutăm derivabilitatea
ı̂n a ∈ R cu f (a) > 0, f (a) < 0, f (a) = 0; ı̂n primele 2 cazuri, fiind derivabilă, f
este şi continuă pe R, deci ı̂şi păstrează semnul pe o ı̂ntreagă vecinătate V ∈ V(a) (prin
Proprietatea de inerţie a semnului pentru funcţii continue).
2 2 (a)
I. dacă f (a) < 0, g (x)−g
x−a
0−0
= x−a = 0 pentru orice x ∈ V , de unde există
g 2 (x) − g 2 (a)
lim = lim 0 = 0 = 2g(a)f ′ (a)
x→a x−a x→a
(pentru că f (a) < 0 implică g(a) = 0); prin urmare, g 2 este derivabilă ı̂n a şi
′
g 2 (a) = 2g(a)f ′ (a);
g 2 (x)−g 2 (a) f 2 (x)−f 2 (a)
II. dacă f (a) > 0, x−a
= x−a
pentru orice x ∈ V , de unde există
g 2 (x) − g 2 (a) f 2 (x) − f 2 (a) ′

lim = lim = f 2 (a) = 2f (a)f ′ (a) = 2g(a)f ′ (a)
x→a x−a x→a x−a
(pentru că f (a) > 0 implică g(a) = f (a)); prin urmare, g 2 este derivabilă ı̂n a şi
′
g 2 (a) = 2g(a)f ′ (a);
III. dacă f (a) = 0, atunci, din relaţia (2.33), g(a) = 0. În acest caz, studiem derivabi-
litatea lui g 2 folosind caracterizarea cu şiruri a limitei. Fie xn → a. Distingem mai multe
situaţii.
1. Dacă de la un loc n0 ı̂ncolo toţi termenii şirului satisfac inegalitatea f (xn ) ≤ 0,

atunci g(xn ) = 0 pentru orice n ≥ n0 şi, prin urmare,
g 2 (xn ) − g 2 (a)
lim = 0 = 2g(a)f ′ (a).
n→∞ xn − a
2. Dacă de la un loc n0 ı̂ncolo toţi termenii şirului satisfac inegalitatea f (xn ) > 0,
atunci g(xn ) = f (xn ) pentru orice n ≥ n0 şi, prin urmare,
g 2 (xn ) − g 2 (a) f 2 (xn ) − f 2 (a) ′

lim = lim = f 2 (a) = 2f (a)f ′ (a) = 0 = 2g(a)f ′ (a).
n→∞ xn − a n→∞ xn − a
3. Dacă (xn ) are un număr infinit de termeni cu f (xn ) ≤ 0 şi un număr infinit de
termeni cu f (xn ) > 0, atunci notăm cu (x1n ) subşirul termenilor cu prima proprietate şi
cu (x2n ) subşirul termenilor cu a doua proprietate; evident x1n → a, x2n → a. Procedând ca
mai sus,
g 2 (x1n ) − g 2 (a)
lim 1
= 2g(a)f ′ (a)
n→∞ xn − a
şi
g 2 (x2n ) − g 2 (a)
lim = 2g(a)f ′ (a).
n→∞ x2n − a
Astfel avem:
g 2 (xn ) − g 2 (a)
lim = 2g(a)f ′ (a).
n→∞ xn − a
Prin urmare, obţinem că există
g 2 (x) − g 2 (a)
lim = 2g(a)f ′ (a).
x→a x−a
Am arătat astfel că, pentru orice punct a ∈ R, g 2 este derivabilă ı̂n a şi
′
g 2 (a) = 2g(a)f ′ (a),
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

2.4.2 Aplicaţii ale teoremelor fundamentale

Exerciţiul 4.10 Impunem să fie verificate cele trei ipoteze ale Teoremei lui Rolle.
a) Continuitatea pe [−1, 1]:
Dacă x ∈ [−1, 0), f (x) = ax2 + bx + c şi este continuă pentru orice a, b, c ∈ R (funcţie
polinomială).
Dacă x ∈ (0, 1], f (x) = xex−1 şi este continuă, prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare.
Aşadar, f este continuă pe [−1, 1] ⇔ f este continuă ı̂n 0 ⇔ fs (0) = fd (0) = f (0).
Dar
fs (0) = lim (ax2 + bx + c) = c;

x↗0
fd (0) = lim xex−1 = 0;

x↘0
f (0) = 0,
deci f este continuă ı̂n 0 ⇔ c = 0. În acest moment,

( 2
ax + bx, x ∈ [−1, 0)
f (x) =
xex−1 , x ∈ [0, 1].
b) Derivabilitatea pe (−1, 1):

Dacă x ∈ (−1, 0), f este derivabilă pentru orice a, b ∈ R (funcţie polinomială) şi
f ′ (x) = 2ax + b.
Dacă x ∈ (0, 1), f este derivabilă (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi
′
f (x) = ex−1 + xex−1 = (x + 1)ex−1 .
Aşadar, f este derivabilă pe (−1, 1) ⇔ f este derivabilă ı̂n 0 ⇔ fs′ (0) = fd′ (0) ∈ R.
Dar
f (x) − f (0) ax2 + bx

fs′ (0) = lim = lim = lim (ax + b) = b;
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0
x−1
f (x) − f (0) xe 1
fd′ (0) = lim = lim = lim ex−1 = ,
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 e
deci f este derivabilă ı̂n 0 ⇔ b = 1

e
(iar f ′ (0) = 1e ). În acest moment,
(
ax2 + xe , x ∈ [−1, 0)
f (x) =
xex−1 , x ∈ [0, 1].
1 1 1
c) f (−1) = f (1) ⇔ a − e
=1⇔a= e
+ 1. Aşadar, a = e
+ 1, b = 1e , c = 0 şi
( 1
+ 1 x2 + xe , x ∈ [−1, 0)

e
f (x) =
xex−1 , x ∈ [0, 1],
iar

1
+ 1 x + 1e , x ∈ (−1, 0)

 2 e
( 1
+ 1 x + 1e , x ∈ (−1, 0]

2


e
f ′ (x) = 1
e
, x=0 =

 (x + 1)ex−1 , x ∈ (0, 1)
 (x + 1)ex−1 , x ∈ (0, 1)
Conform Teoremei lui Rolle, ı̂n ipotezele de mai sus există măcar un punct
x ∈ (−1, 1) astfel ı̂ncât f ′ (x) = 0. Pentru a determina punctele cu această proprietate,
distingem cazurile:
- dacă x ∈ (−1, 0], atunci f ′ (x) = 2 1e + 1 x + 1e şi, egalând această expresie cu 0,

− 1e 1 1
obţinem x = 2( 1e +1)
= − 2(1+e) ; se verifică imediat că −1 < − 2(1+e) ≤ 0;
- dacă x ∈ (0, 1), atunci f ′ (x) = (x + 1)ex−1 şi, egalând această expresie cu 0 şi
ţinând cont că exponenţiala ia valori strict pozitive, obţinem x + 1 = 0 sau, echivalent,
x = −1 ̸∈ (0, 1).
Deci singurul punct din (−1, 1) care verifică concluzia Teoremei lui Rolle este
1
x=− .
2(1 + e)
Exerciţiul 4.11 (i) Arătăm că f verifică ipotezele Teoremei lui Lagrange.
Pentru x ∈ [−1, 0), f (x) = x2 + 1 şi este continuă (funcţie polinomială).
√
Pentru x ∈ (0, 3], f (x) = x + 1 şi este continuă, prin compuneri de funcţii ele-
mentare.
Pentru x = 0:
x
fs (0) = lim + 1 = 1;
x↗0 2
√
fd (0) = lim x + 1 = 1;
x↘0
f (0) = 1.
Deoarece fs (0) = fd (0) = f (0), f este continuă ı̂n 0. Deci f este continuă pe [−1, 3].
Pentru x ∈ (−1, 0), f este derivabilă (ca funcţie polinomială) şi f ′ (x) = 21 .
Pentru x ∈ (0, 3), f este derivabilă (fiind compunere de funcţii elementare) şi
1
f ′ (x) = √ .
2 x+1
Pentru x = 0:
x
f (x) − f (0) +1−1 1 1
lim = lim 2 = lim = = fs′ (0);
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 2 2
√
f (x) − f (0) x + 1 − 1 [0]
0
(x + 1) − 1 1
lim = lim = lim √ = lim √
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x x+1+1 x↘0 x+1+1
1
= = fd′ (0).
2
Cum fs′ (0) = fd′ (0) = 12 ∈ R, rezultă că f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 12 .
Deci f este derivabilă pe (−1, 3) şi
( 1
2
, x ∈ (−1, 0]
f ′ (x) =
√1 , x ∈ (0, 3).
2 x+1
Aşadar, f satisface ambele ipoteze ale Teoremei lui Lagrange. Aplicând această teo-
remă, obţinem că există măcar un punct c ∈ (−1, 3) astfel ı̂ncât
f (3) − f (−1) = f ′ (c)(3 − (−1))
sau, echivalent, 2 − 12 = 4f ′ (c), adică f ′ (c) = 38 . Este clar că c ̸∈ (−1, 0], deoarece pe acest
interval f ′ (x) = 21 ̸= 83 . Deci c ∈ (0, 3), adică f ′ (c) = 2√1c+1 . Cu alte cuvinte,
1 3 √ 4 16 7
√ = ⇔ c+1= ⇔c+1= ⇔c= .
2 c+1 8 3 9 9
Cum, ı̂ntr-adevăr, 79 ∈ (0, 3), rezultă că singurul punct din (−1, 3) care verifică concluzia
Teoremei lui Lagrange este c = 79 .
(ii) Arătăm că şi această funcţie satisface ipotezele Teoremei lui Lagrange.
2
Pentru x ∈ [−1, 0), f (x) = x − x2 şi este continuă (funcţie polinomială).
Pentru x ∈ (0, 1], f (x) = ln(x + 1) şi este continuă, prin compuneri de funcţii ele-
mentare.
Pentru x = 0:
x2

fs (0) = lim x − = 0;
x↗0 2
fd (0) = lim ln(x + 1) = ln 1 = 0;
x↘0
f (0) = 0.
Deoarece fs (0) = fd (0) = f (0), f este continuă ı̂n 0. Deci f este continuă pe [−1, 1].
Pentru x ∈ (−1, 0), f este derivabilă (ca funcţie polinomială) şi f ′ (x) = 1 − x.
Pentru x ∈ (0, 1), f este derivabilă (fiind compunere de funcţii elementare) şi
1
f ′ (x) = .
x+1
Pentru x = 0:
2
f (x) − f (0) x − x2 − 0 x
lim = lim = lim 1 − = 1 = fs′ (0);
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 2
f (x) − f (0) ln(x + 1) − 0
lim = lim = 1 = fd′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x
Cum fs′ (0) = fd′ (0) = 1 ∈ R, rezultă că f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 1.
Deci f este derivabilă pe (−1, 1) şi

 1 − x, x ∈ (−1, 0) (
1 − x, x ∈ (−1, 0]


f ′ (x) = 1, x = 0 = 1

 1 , x ∈ (0, 1)
 x+1
, x ∈ (0, 1).
x+1
Aşadar f verifică ambele ipoteze ale Teoremei lui Lagrange. Aplicând această teoremă,
obţinem că există măcar un punct c ∈ (−1, 1) astfel ı̂ncât
f (1) − f (−1) = f ′ (c)(1 − (−1))
sau, echivalent, ln 2 + 32 = 2f ′ (c), adică f ′ (c) = 12 ln 2 + 34 . Pentru a-l determina pe c

distingem cazurile:
- dacă c ∈ (−1, 0], atunci f ′ (c) = 1 − c, adică 1 − c = 12 ln 2 + 43 , de unde
1 1 1 1
1 √e
c = − ln 2 = ln e 2 − ln 2 = ln ;
4 2 2 2 2
√ √ √
1 e e 4
constatăm că 2
ln 2
∈ (−1, 0], deoarece, cum e < 3 < 4, avem 2
< 2
= 1, de unde
√
1 e 1
ln < ln 1 = 0,
2 2 2
iar √ √ √
1 e e −2 e 1 e
−1 < ln ⇔ −2 < ln ⇔e < ⇔ 4 < ⇔ 4 < e5 ,
2 2 2 2 e 4
5
ceea ce este adevărat (e > 2 implică e > 32 > 4);
- dacă c ∈ (0, 1), atunci f ′ (c) = c+1
1
, adică
1 1 3 1 2 ln 2 + 3 4 1 − 2 ln 2
= ln 2 + ⇔ = ⇔c+1= ⇔c= ;
c+1 2 4 c+1 4 2 ln 2 + 3 2 ln 2 + 3
dar 2 ln 2 = ln 4 > ln e = 1, iar 2 ln 2 + 3 > 2 ln 1 + 3 = 3 > 0, de unde 21−2 ln 2

ln 2+3
< 0, deci
valoarea obţinută pentru c nu se află ı̂n intervalul (0, 1).
Aşadar, singurul punct din (−1, 1) care verifică concluzia Teoremei lui Lagrange este
√
1 e
c = ln .
2 2
Exerciţiul 4.12 (i) Impunem să fie verificate ipotezele Teoremei lui Lagrange.
Dacă x ∈ [−2, 1), f (x) = ax + 1 şi este continuă pentru orice a ∈ R (funcţie polino-
mială).
Dacă x ∈ (1, 2], f (x) = x2 + 3x + b şi este continuă pentru orice b ∈ R (funcţie
polinomială).
Aşadar, f este continuă pe [−2, 2] ⇔ f este continuă ı̂n 1 ⇔ fs (1) = fd (1) = f (1).
Dar
fs (1) = lim (ax + 1) = a + 1;

x↗1
fd (1) = lim (x2 + 3x + b) = 4 + b;

x↘1
f (1) = 4 + b,
deci f este continuă ı̂n 1 ⇔ a + 1 = 4 + b ⇔ a = 3 + b. În acest moment,

(
(3 + b)x + 1, x ∈ [−2, 1)
f (x) =
x2 + 3x + b, x ∈ [1, 2].

Dacă x ∈ (−2, 1), f este derivabilă pentru orice b ∈ R (funcţie polinomială) şi f ′ (x) =
3 + b.
Dacă x ∈ (1, 2), f este derivabilă pentru orice b ∈ R (fiind funcţie polinomială) şi
′
f (x) = 2x + 3.
Aşadar, f este derivabilă pe (−2, 2) ⇔ f este derivabilă ı̂n 1 ⇔ fs′ (1) = fd′ (1) ∈ R.
Dar
f (x) − f (1) (3 + b)x + 1 − (4 + b) (3 + b)(x − 1)
fs′ (1) = lim = lim = lim
x↗1 x−1 x↗1 x−1 x↗1 x−1
= lim (3 + b) = 3 + b;
x↗1
f (x) − f (1) x2 + 3x + b − (4 + b) x2 + 3x − 4
fd′ (1) = lim = lim = lim
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 x−1
0
[0] (x − 1)(x + 4)
= lim = lim (x + 4) = 5,
x↘1 x−1 x↘1
deci f este derivabilă ı̂n 1 ⇔ 3 + b = 5 ⇔ b = 2 (iar f ′ (1) = 5). Deci b = 2, a = 5,

(
5x + 1, x ∈ [−2, 1)
f (x) =
x2 + 3x + 2, x ∈ [1, 2]
şi (
5, x ∈ (−2, 1]
f ′ (x) =
2x + 3, x ∈ (1, 2).
Conform Teoremei lui Lagrange, ı̂n ipotezele de mai sus există măcar un punct
c ∈ (−2, 2) astfel ı̂ncât f (2) − f (−2) = f ′ (c)(2 − (−2)) sau, echivalent, 12 − (−9) = 4f ′ (c),
adică f ′ (c) = 21
4
.
Determinăm punctul (sau punctele) c. Deoarece pe intervalul (−2, 1] f ′ (x) = 5 ̸= 21 4
,
′ 21 9
este clar că c ∈ (1, 2). Prin urmare, f (c) = 2c + 3, de unde 2c + 3 = 4 , adică c = 8 .
Cum, ı̂ntr-adevăr, 98 ∈ (1, 2), rezultă că singurul punct din (−2, 2) care verifică concluzia
Teoremei lui Lagrange este c = 98 .
(ii) Impunem, din nou, să fie verificate ipotezele Teoremei lui Lagrange.
a) Continuitatea pe [−1, e − 1]:
Dacă x ∈ [−1, 0), f (x) = x2 + ax + b şi este continuă pentru orice a, b ∈ R (funcţie
polinomială).
Dacă x ∈ (0, e − 1], f (x) = ln(x + 1) şi este continuă (fiind compunere de funcţii
elementare).
Aşadar, f este continuă pe [−1, e − 1] ⇔ f este continuă ı̂n 0 ⇔ fs (0) = fd (0) = f (0).
Dar
fs (0) = lim (x2 + ax + b) = b;

x↗0
fd (0) = lim ln(x + 1) = ln 1 = 0;

x↘0
f (0) = b,
deci f este continuă ı̂n 0 ⇔ b = 0 (caz ı̂n care f (0) = 0). În acest moment,
( 2
x + ax, x ∈ [−1, 0]
f (x) =
ln(x + 1), x ∈ (0, e − 1].
b) Derivabilitatea pe (−1, e − 1):

Dacă x ∈ (−1, 0), f este derivabilă pentru orice a ∈ R (funcţie polinomială) şi f ′ (x) =
2x + a.
Dacă x ∈ (0, e−1), f este derivabilă (fiind compunere de funcţii elementare) şi f ′ (x) =
1
x+1
.
Aşadar, f este derivabilă pe (−1, e − 1) ⇔ f este derivabilă ı̂n 0 ⇔ fs′ (0) = fd′ (0) ∈ R.
Dar
f (x) − f (0) x2 + ax − 0 [ 00 ]
fs′ (0) = lim = lim = lim (x + a) = a
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0
f (x) − f (0) ln(x + 1) − 0
fd′ (0) = lim = lim = 1,
x↘0 x−0 x↘0 x
deci f este derivabilă ı̂n 0 ⇔ a = 1 (iar f ′ (0) = 1). Deci a = 1, b = 0,

( 2
x + x, x ∈ [−1, 0]
f (x) =
ln(x + 1), x ∈ (0, e − 1]
şi 
 2x + 1, x ∈ (−1, 0) (
2x + 1, x ∈ (−1, 0]


f ′ (x) = 1, x = 0 = 1

 1 , x ∈ (0, e − 1)
 x+1
, x ∈ (0, e − 1).
x+1
Conform Teoremei lui Lagrange, ı̂n ipotezele de mai sus există măcar un punct
c ∈ (−1, e − 1) astfel ı̂ncât f (e − 1) − f (−1) = f ′ (c)(e − 1 − (−1)) sau, echivalent,
1 − 0 = ef ′ (c), adică f ′ (c) = 1e . Pentru a determina punctul sau punctele c, distingem

cazurile:
- dacă c ∈ (−1, 0], atunci f ′ (c) = 2c + 1 şi 2c + 1 = 1e ⇔ c = 1−e
2e
; se verifică uşor că
1−e 1−e 1−e
2e
∈ (−1, 0] (e > 1, 2e > 0 ⇒ 2e
< 0; −1 < 2e
⇔ −2e < 1 − e ⇔ e > −1, adevărat);
- dacă c ∈ (0, e − 1), atunci f ′ (c) = c+1
1 1
şi c+1 = 1e ⇔ c = e − 1 ̸∈ (0, e − 1).
Deci singurul punct din (−1, e − 1) care verifică concluzia Teoremei lui Lagrange este
c = 1−e
2e
.
Exerciţiul 4.13 Fie a, b ∈ [0, π2 ), a < b şi f : [a, b] → R, f (x) = tg x. Funcţia f este
bine definită, ı̂ntrucât tg este bine definită pe intervalul [0, π2 ). Aplicăm lui f Teorema
lui Lagrange pe [a, b]. Suntem ı̂n ipotezele acestei teoreme, deoarece f , fiind funcţie
elementară, este continuă pe [a, b] şi derivabilă pe (a, b). Mai mult, f ′ (x) = cos12 x , pen-
tru orice x ∈ (a, b). Atunci, conform teoremei sus-menţionate, există măcar un punct
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (b) − f (a) = f ′ (c)(b − a) sau, echivalent,
1
tg b − tg a = (b − a). (2.34)
cos2 c
Pe de altă parte, funcţia cos este strict descrescătoare şi strict pozitivă pe intervalul [0, π2 ),
ı̂n particular, pe [a, b] ⊂ [0, π2 ); prin urmare, cum a < c < b, avem
cos a > cos c > cos b > 0 ⇒ cos2 a > cos2 c > cos2 b > 0
1 1 1 b−a b−a b−a

⇒ < < · (b − a) > 0 ⇒ < <
cos2 a cos2 c cos2 b cos2 a cos2 c cos2 b
sau, ţinând cont de (2.34),
b−a b−a
2
< tg b − tg a < ,
cos a cos2 b
ceea ce trebuia de demonstrat.
Exerciţiul 4.14 Fie x ≥ 2 oarecare fixat. Aplicăm Teorema lui Lagrange funcţiei
f : [x, x + 1] → R, f (t) = t cos πt . Funcţia f este bine definită ([x, x + 1] ⊂ [2, ∞),
deci t ̸= 0 pentru orice t ∈ [x, x + 1]; cos e bine definit pe R); ı̂n plus, prin operaţii şi
compuneri cu funcţii elementare, f este continuă pe [x, x + 1] şi derivabilă pe (x, x + 1),
iar
′ π π π π π π
f (t) = cos − t sin · − 2 = cos + sin , ∀t ∈ [x, x + 1].
t t t t t t
Conform Teoremei lui Lagrange, există un punct cx ∈ (x, x + 1) astfel ı̂ncât
f (x + 1) − f (x) = f ′ (cx )(x + 1 − x)
sau, echivalent,
π π π π π
(x + 1) cos − x cos = cos + sin .
x+1 x cx cx cx
Este clar că pentru a obţine concluzia este suficient să arătăm că
π π π
cos + sin > 1.
cx cx cx
Să observăm că
1 1 π π
cx ∈ (x, x + 1) ⊂ (2, ∞) ⇒ cx > 2 ⇒ 0 < < ⇒0< < .
cx 2 cx 2
Aşadar, dacă demonstrăm că
π
cos y + y sin y > 1, ∀y ∈ 0, , (2.35)
2
luând, ı̂n particular, y = cπx va rezulta inegalitatea dorită.
Pentru a verifica inegalitatea (2.35) considerăm funcţia g : 0, π2 → R,

g(y) = cos y + y sin y − 1.

Funcţia g este derivabilă pe 0, π2 (prin operaţii cu funcţii elementare) şi

π
′
g (y) = − sin y + sin y + y cos y = y cos y > 0, ∀y ∈ 0,
2
′
(g este
un produs de funcţii strict pozitive). Prin πurmare, g este strict crescătoare pe
π

0, 2 , deci g(y) > lim g(z) = 0 pentru orice y ∈ 0, 2 . Aşadar are loc (2.35).
z↘0
Exerciţiul 4.15 Deoarece arctg este bine definită pe R, rezultă că f : R → R, iar
g : D = R \ {x ∈ R | x4 − 4x2 + 1 = 0} → R.
Cum
√ √
x4 − 4x2 + 1 = 0 ⇔ (x2 − 2)2 − 3 = 0 ⇔ (x2 − 2 − 3)(x2 − 2 + 3) = 0
√ √ √ √
q q
2 2
⇔ x = 2 + 3 sau x = 2 − 3 ⇔ x ∈ ± 2 + 3, ± 2 − 3 ,
n p √ p √ o
avem D = R \ ± 2 + 3, ± 2 − 3 .
Ambele funcţii sunt derivabile pe ı̂ntreg domeniul lor de definiţie, prin operaţii şi
compuneri cu funcţii elementare. Calculăm derivatele acestora:
2 2 2 2 2
f ′ (x) = + √ + √ = + √
1 + x2 1 + (2x + 3)2 1 + (2x − 3)2 1 + x2 4x2 + 4x 3 + 4

2 2 1 1 1
+ √ = + √ + √
4x2 − 4x 3 + 4 1 + x2 2 x2 + x 3 + 1 x2 − x 3 + 1
√ √
2 1 x 2 − x 3 + 1 + x2 + x 3 + 1
= + · √ √
1 + x2 2 x2 + x 3 + 1 x2 − x 3 + 1

2 2(x2 + 1) 2 x2 + 1
= + √ = +
1 + x2 2 (x2 + 1)2 − (x 3)2 1 + x2 x4 − x2 + 1

2(x4 − x2 + 1) + (x2 + 1)2 3(x4 + 1)

= = , ∀x ∈ R;
(x2 + 1)(x4 − x2 + 1) x6 + 1
′ 2
3x(1 − x2 ) (x4 − 4x2 + 1)

′ 1
g (x) = 2 · =
x4 − 4x2 + 1 (x4 − 4x2 + 1)2 + 9x2 (1 − x2 )2

3x(1−x2 )
1+ x4 −4x2 +1
(1 − 3x2 ) (x4 − 4x2 + 1) − (x − x3 )(4x3 − 8x)

·3·
(x4 − 4x2 + 1)2
3 (x6 + x4 + x2 + 1) 3(x4 + 1)(x2 + 1) 3(x4 + 1)
= = = , ∀x ∈ D.
x8 + x6 + x2 + 1 (x6 + 1)(x2 + 1) x6 + 1
Observăm că f ′ (x) = g ′ (x), pentru orice x ∈ D sau, echivalent, (f − g)′ (x) = 0, pentru
orice x ∈ D, de unde deducem că f − g este constantă pe orice interval inclus ı̂n D. Este
important de reţinut faptul că f nu este neapărat constantă pe D ı̂ntrucât pe intervalele
care compun D constantele pot fi diferite. De fapt, aceasta este situaţia care are loc şi ı̂n
acest exerciţiu. Pentru a determina pe un interval dat constanta, este suficient sa calculăm
funcţia ı̂ntr-o valoare convenabilă din acel interval a argumentului. Au loc relaţiile
√ √ √ √
q q q q
− 2 + 3 < − 2 − 3 < 2 − 3 < 2 + 3.
√ p √ p √ p √ p √
Cum − 3 ∈ − 2 + 3, − 2 − 3 , pentru orice x ∈ − 2 + 3, − 2 − 3
avem
√ √ √ √
f (x) − g(x) = f (− 3) − g(− 3) = 2 arctg − 3 + arctg − 3
√ √ √ π
+ arctg −3 3 − arctg −3 3 = −3 arctg 3 = −3 · = −π;
3
p √ p √ p √ p √
Cum 0 ∈ − 2 − 3, 2 − 3 , pentru orice x ∈ − 2 − 3, 2 − 3 avem
√ √
f (x) − g(x) = f (0) − g(0) = 2 arctg 0 + arctg 3 + arctg − 3 − arctg 0
√ √
= arctg 3 − arctg 3 = 0;
√ p √ p √ p √ p √
Cum 3 ∈ 2 − 3, 2 + 3 , pentru orice x ∈ 2 − 3, 2 + 3 avem
√ √ √ √ √ √
f (x) − g(x) = f ( 3) − g( 3) = 2 arctg 3 + arctg 3 3 + arctg 3 − arctg 3 3
π
= 3 · = π.
3
p √ p √
Pe intervalele −∞, − 2 + 3 şi 2 + 3, +∞ nu putem detecta imediat o valoare
ı̂n care funcţiile să fie uşor de calculat. Totuşi, funcţia f − g fiind constantă pe aceste in-
tervale, constantele respective coincid cu lim (f − g) (x) şi, respectiv, lim (f − g) (x).
x→−∞ x→+∞
Avem:
π
lim (f − g) (x) = 4 · − − 0 = −2π,
x→−∞ 2
π
lim (f − g) (x) = 4 · − 0 = 2π.
x→+∞ 2
Deci  p √

 −2π, dacă x ∈ −∞, − 2 + 3
√ √

 p p

−π, dacă x ∈ − 2 + 3, − 2 − 3



√ p √

 p
(f − g) (x) = 0, dacă x ∈ − 2 − 3, 2 − 3

 p √ p √
π, dacă x ∈ 2 − 3, 2 + 3



√

 p

 2π, dacă x ∈

2 + 3, +∞ .
Exerciţiul 4.16 Să observăm, mai ı̂ntâi, că

1 1
0< < ≤ 1, ∀n ∈ N∗ ,
n+1 n
1
,1 ⊂ (0, 1] pentru orice n ∈ N∗ , deci, pentru orice n ∈ N∗ , avem

de unde n+1 n

π 1 1
f (x) = x sin , ∀x ∈ , .
x n+1 n
Fie acum un n ∈ N∗ oarecare fixat. Fiind obţinută prin operaţii şi compuneri cu
1
, n1 şi derivabilă pe n+1
1
, n1 , iar

funcţii elementare, f este continuă pe intervalul n+1

′ π π π π π π 1 1
f (x) = sin + x cos · − 2 = sin − cos , ∀x ∈ , .
x x x x x x n+1 n
În plus,

1 1
f = sin(n + 1)π = 0;
n+1 n+1

1 1
f = sin nπ = 0,
n n
1
= f n1 . Aşadar, sunt verificate toate ipotezele Teoremei lui Rolle pentru

deci f n+1
1 1
funcţia f pe intervalul n+1 ,n .
1
, n1 astfel ı̂ncât

Aplicând această teoremă, rezultă că există un punct cn ∈ n+1
f ′ (cn ) = 0 sau, echivalent,
π π π
sin − cos = 0. (2.36)
cn cn cn
Dacă am presupune, prin reducere la absurd, că avem cos cπn = 0, atunci din (2.36) rezultă
că şi sin cπn = 0; dar sin2 cπn + cos2 cπn = 1, ceea ce conduce la contradicţia 0 = 1. Prin
urmare, presupunerea făcută este falsă şi cos cπn ̸= 0, ceea ce ne permite să ı̂mpărţim ı̂n
(2.36) cu cos cπn , rescriind această relaţie, echivalent,
π π
tg = .
cn cn
Cum

1 1 1 1 1 π
cn ∈ , ⇔0< < cn < ⇔ n + 1 > > n ⇔ (n + 1)π > > nπ
n+1 n n+1 n cn cn
π
⇔ ∈ (nπ, (n + 1)π) ,
cn
am demonstrat că ecuaţia tg x = x are soluţia cn ∈ (nπ, (n + 1)π). Deoarece n ∈ N∗ a
fost ales oarecare, raţionamentul este complet.
Problema 4.2 Considerăm cazul ı̂n care f ′ (x) > 0 pentru orice x ∈ I cu excepţia unui
număr finit de puncte, cealaltă situaţie tratându-se analog.
(i) Fie x ∈ I astfel ı̂ncât f ′ (x) ≤ 0. Presupunem, prin reducere la absurd, că f ′ (x) < 0.
Fie a ∈ I astfel ı̂ncât f ′ (a) > 0. Conform Teoremei lui Darboux, funcţia f ′ are proprietatea
lui Darboux ′
şi, prin urmare, ı̂ntre a şi x se găseşte măcar un element y1 astfel ı̂ncât
f ′ (y1 ) = f 2(x) < 0. În continuare, pe baza aceluiaşi argument, ı̂ntre x şi y1 se găseşte
′
măcar un element y2 astfel ı̂ncât f ′ (y2 ) = 3f 4(x) < 0. Inductiv se construieşte un şir de
k
elemente (yk ) ⊂ I distincte astfel ı̂ncât f ′ (yk ) = 2 2−1 ′
k f (x) < 0 pentru orice k, ceea ce
′
contrazice ipoteza conform căreia f nu este strict pozitivă doar ı̂ntr-un număr finit de
puncte. Deci f ′ (x) = 0.
(ii) Conform punctului precedent, f ′ (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ I. Din Consecinţa Teo-
remei lui Lagrange privind monotonia, (ii), funcţia f este crescătoare pe I. Presupunem
prin reducere la absurd că f nu este strict crescătoare pe I. Atunci, există x, y ∈ I astfel
ı̂ncât x < y şi f (x) = f (y). Din monotonia lui f tragem concluzia că f (x) = f (y) = f (z)
pentru orice z ∈ (x, y) , adică f este constantă pe [x, y] . Din Consecinţa Teoremei lui
Lagrange privind monotonia, (i), f ′ (z) = 0 pentru orice z ∈ (x, y), ceea ce contrazice
ipoteza, ı̂ntrucât un interval are un număr infinit de puncte. Deci f este strict crescătoare
pe I.
Exerciţiul 4.17 Studiem monotonia funcţiilor cu ajutorul derivatei; construind tabelul

de variaţie, identificăm punctele de extrem.
(i) Funcţia f : R → R, f (x) = (x+2)2 (x−1)3 este derivabilă pe R (funcţie polinomială)
şi
f ′ (x) = 2(x + 2)(x − 1)3 + 3(x − 1)2 (x + 2)2 = (x + 2)(x − 1)2 (2(x − 1) + 3(x + 2))
= (x + 2)(x − 1)2 (5x + 4), ∀x ∈ R.
Avem f ′ (x) = 0 ⇔ x ∈ −2, 1, − 54 şi (x − 1)2 > 0 pentru orice x ∈ R \ {1}, deci semnul

lui f ′ pe R \ {1} este dat de semnul lui (x + 2)(5x + 4). Obţinem tabelul de variaţie:
x −∞ −2 − 45 1 +∞
′
f (x) ++ 0 −− 0 ++ 0 ++
26244
f (x) −∞ ↗ 0 ↘ − 3125 ↗ 0 ↗ +∞
max min
În concluzie, x = −2 este punct de maxim local (nu global, deoarece f ia pe (1, ∞)
valori mai mari ca f (−2) = 0), iar x = − 45 este punct de minim local (nu global, deoarece
f ia pe (−∞, −2) şi valori mai mici decât f − 5 = − 26244
4

3125
pentru că lim f (x) = −∞).
x→−∞
(ii) Funcţia f : R → R, f (x) = sin3 x + cos3 x este periodică de perioadă 2π. Îi găsim
punctele de extrem din intervalul, de lungime 2π, [0, 2π) şi folosim periodicitatea pentru
a preciza toate punctele de extrem.
Funcţia este derivabilă pe [0, 2π), prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, şi
f ′ (x) = 3 sin2 x cos x − 3 cos2 x sin x = 3 sin x cos x(sin x − cos x), ∀x ∈ [0, 2π).
Avem
f ′ (x) = 0 ⇔ sin x = 0 sau cos x = 0 sau sin x = cos x

π 3π π 5π
⇔ x ∈ {0, π} ∪ , ∪ , .
2 2 4 4
În plus,
sin x > 0 pe (0, π) şi sin x < 0 pe (π, 2π);

π 3π
π 3π

cos x > 0 pe 0, ∪ , 2π şi cos x < 0 pe , ;
2 2 2 2
π 5π
π 5π

sin x < cos x pe 0, ∪ , 2π şi sin x > cos x pe , ,
4 4 4 4
prin urmare tabelul de variaţie al funcţiei f pe [0, 2π] este:

π π 5π 3π
x 0 4 2
π 4 2
2π
′
f (x) 0 − √
0 + 0 − 0 + 0√ − 0 + 0
2
f (x) 1 ↘ 2
↗ 1 ↘ −1 ↗ − 22 ↘ −1 ↗ 1
max min max min max min max
gl loc gl gl loc gl gl
Cea mai mare valoare a funcţiei pe tot intervalul [0, 2π) este valoarea 1, de aceea x = 0
şi x = π2 sunt puncte de maxim global. Cea mai mică valoare a funcţiei pe tot intervalul
[0, 2π) este −1, de aceea x = π şi x = 3π 2
sunt puncte de minim global. Celelalte două
puncte de extrem sunt locale.
Să mai observăm că, dacă privim din nou pe f ca o funcţie definită pe R, comportarea
sa ı̂n vecinătatea punctelor 0 şi 2π este următoarea:
x − π2 0 π
√4
x 3π
2
2π 2π√+ π
4
2 2
f (x) −1 ↗ 1 ↘ 2
f (x) −1 ↗ 1 ↘ 2
max max
Acest lucru rezultă, desigur, din periodicitatea funcţiei: f este strict crescătoare pe o
π

vecinătate la stânga a lui 0 (mai precis, pe − 2 , 0 ) pentru că este strict crescătoare pe
3π

2
, 2π şi, respectiv, f este strict descrescătoare pe o vecinătate la dreapta a lui 2π (mai
π π

precis, pe 2π, 2π + 4 ) pentru că este strict descrescătoare pe 0, 4 .
Pentru a finaliza discuţia punctelor de extrem folosim faptul că f are perioada 2π.
Concluzionăm că:
- punctele 2kπ şi 2kπ + π2 , unde k ∈ Z, sunt puncte de maxim global (valoarea maximă
a funcţiei pe R fiind 1);
- punctele (2k + 1)π şi 2kπ + 3π 2
, unde k ∈ Z, sunt puncte de minim global (valoarea
minimă a funcţiei pe R fiind −1);
- punctele 2kπ + π4 , unde k ∈ Z, sunt puncte de minim local;
- punctele 2kπ + 5π 4
, unde k ∈ Z, sunt puncte de maxim local.
√
(iii) Deoarece funcţia x 7→ 3 x este derivabilă pe R∗ , funcţia f : R → R,
√
3
√ 2 1
x2 − 1 = x 3 − (x2 − 1) 3
3
f (x) = x2 −
este derivabilă pe R \ {0, ±1} (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi
!
2 1 1 2 2 1 x
f ′ (x) = x− 3 − (x2 − 1)− 3 · 2x = √ −p
3 3 3 3x 3
(x2 − 1)2
p √ p √
3
2 3 (x2 − 1)2 − x 3 x 2 3 (x2 − 1)2 − x4
= · √ p = · √ p , ∀x ∈ R \ {0, ±1}.
3 3
x 3 (x2 − 1)2 3 3
x 3 (x2 − 1)2
Folosind formula a3 − b3 = (a − b)(a2 + ab + b2 ), pentru orice a, b ∈ R, putem scrie
2 (x2 − 1)2 − x4
f ′ (x) = ·√ p p √ p √
3 3 x 3 (x2 − 1)2 3 (x2 − 1)4 + 3 x4 3 (x2 − 1)2 + 3 x8
2 1 − 2x2
= p p √ √ · √ ,
3
x
3
p 3
3 3 (x2 − 1)2 3 (x2 − 1)4 + x4 3 (x2 − 1)2 + x8
pentru orice x ∈ R \ {0, ±1}. Primul factor conţine numai expresii strict pozitive, deci
semnul lui f ′ este dat de
√ √
1 − 2x2 (1 − x 2)(1 + x 2)
√ = √ .
3
x 3
x
Obţinem tabelul de variaţie:

x −∞ −1 − √12 0 √1
2
1 ∞
′
f (x) + | + √0 − | + √0 − | −
3 3
f (x) 0 ↗ 1 ↗ 4 ↘ 1 ↗ 4 ↘ 1 ↘ 0
max min max
global local global
(am calculat
√ √ x2 − (x2 − 1)
3 3
lim f (x) = lim x2 − x2 − 1 = lim √
3
√
3
√ p
x→±∞ x→±∞ x→±∞ x4 + x2 3 x2 − 1 + 3 (x2 − 1)2
1
= lim √
3
√
3
√
3
p = 0).
x→±∞ x4 + x2 x2 − 1 + 3 (x2 − 1)2
Observăm că ı̂n unul din punctele de extrem (x = 0) funcţia f nu este derivabilă.
x2 −5x+6
(iv) Cum x2 + 1 ̸= 0 pentru orice x ∈ R, funcţia f : R → R, f (x) = x2 +1
este
derivabilă pe R, iar
(2x − 5)(x2 + 1) − 2x(x2 − 5x + 6) 5(x2 − 2x − 1)

f ′ (x) = = , ∀x ∈ R.
(x2 + 1)2 (x2 + 1)2
√
Avem: f ′ (x) = 0 ⇔ x2 − 2x − 1 = 0 ⇔ x = 1 ± 2. Cum numitorul fracţiei este strict
pozitiv, semnul lui f ′ este dat de semnul lui x2 − 2x − 1. Calculând limitele la +∞ şi −∞
care sunt ambele egale cu 1 (a se vedea Anexa 6.5), obţinem tabelul de variaţie:
√ √
x −∞ 1− 2 1+ 2 ∞
′
f (x) ++ 0√ −− 0√ ++
4+3√2 4−3√2
f (x) 1 ↗ 4−2 2
↘ 4+2 2
↗ 1
max min
global global
(v) Pentru a studia derivabilitatea funcţiei f : (0, ∞) → R, f (x) = | √ ln x|
x
explicităm
modulul. Avem
( ln x ( ln x
√ , dacă ln x ≥ 0 √ , dacă x ≥ 1
x x
f (x) = ln x
=
− √x , dacă ln x < 0 − ln
√ x , dacă x ∈ (0, 1).
x
Funcţia f este derivabilă pe (0, 1) şi pe (1, ∞), prin operaţii cu funcţii elementare.
Cum
1 √
· x − ln x · 2√1 x
′
ln x x 2 − ln x
√ = = √ ,
x x 2x x
rezultă că
2−ln
√ x, dacă x ∈ (1, ∞)
(
′ 2x x
f (x) =
− 2−ln
√ x , dacă x ∈ (0, 1).
2x x
În x = 1 studiem derivabilitatea lui f cu ajutorul derivatelor laterale:

f (x) − f (1) ln x ln(x − 1 + 1) 1
lim = lim √ = lim ·√ = 1 · 1 = 1 = fd′ (1);
x↘1 x−1 x↘1 (x − 1) x x↘1 x−1 x

f (x) − f (1) ln x
lim = lim − √ = −1 = fs′ (1).
x↗1 x−1 x↗1 (x − 1) x
Cum fs′ (1) ̸= fd′ (1), rezultă că f nu este derivabilă ı̂n 1.
Observăm că: f ′ se anulează ⇔ ln x = 2 ⇔ x = e2 ∈ (1, ∞); mai mult, din faptul
că funcţia ln este strict crescătoare pe (0, ∞) rezultă că dacă 0 < x < e2 , atunci√ln x <
ln e2 = 2, iar dacă x > e2 , atunci ln x > ln e2 = 2. Ţinând cont şi de faptul că x > 0
pentru orice x > 0, tabloul de variaţie al funcţiei f este:
x (0 1 e2 +∞
′ 1
f (x) −− −1 | ++ 0 −−
2
f (x) +∞ ↘ 0 ↗ e
↘ 0
min max
global local
Deci x = 1 este punct de minim global, iar x = e2 este punct de maxim local.
√ 1
x2 e√x
√
(vi) Funcţia f : R \ {− 2, 0} → R, f (x) = x+ 2
este derivabilă pe R \ {− 2, 0}, prin
operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, iar
1 1 x1
√ 1
2xe x − x2 · x2
e )(x + 2) − x2 e x 1
ex √ √
′
f (x) = √ = √ · x2 + (2 2 − 1)x − 2 ,
(x + 2)2 (x + 2)2
√
pentru orice x ∈ R\{− √ 2, 0}. Cum√ fracţia este mereu strict pozitivă, rezultă
√ că semnul
√ lui
′ 2 2
f este dat de x + (2 √2 − 1)x − 2. Acesta are discriminantul ∆ = (2 2 − 1) + 4 2 = 9
−(2 2−1)−3
√ √
−(2 2−1)+3
√
şi rădăcinile x1 = 2
= − 2 − 1 şi x 2 = 2
= 2 − 2. Atunci tabelul de
variaţie al funcţiei este:
√ √ √
x −∞ − 2−1 − 2 0 2− 2 +∞
′
f (x) + 0 − | − | − 0 +
f (x) −∞ ↗ f (x1 ) ↘ −∞ |+∞ ↘ 0|+∞ ↘ f (x2 ) ↗ +∞
max min
local local
Am calculat:
√ √ −√ 1
f (x1 ) = f (− 2 − 1) = −(3 + 2 2)e 2+1
√ √ 1√
f (x2 ) = f (2 − 2) = (3 − 2 2)e 2− 2
1 1 y
x2 e x x1 =y y2
e ey 1
lim f (x) = lim √ = lim 1 √ = lim √ = = −∞;
x→−∞ x→−∞ x + 2 y↘0
y
+ 2 y↗0 y(1 + y 2) 0−
− √1
1
" #
x2 e x 2e 2
lim√ f (x) = lim√ √ = = −∞;
x↗− 2 x↗− 2 x + 2 0−
− √1
1
" #
x2 e x 2e 2
lim√ f (x) = lim√ √ = = +∞;
x↘− 2 x↘− 2 x + 2 0+
1
x2 e x 0 · e−∞
lim f (x) = lim √ = √ = 0;
x↗0 x↗0 x + 2 2
1 1 y
x2 e x x1 =y y2
e ey
lim f (x) = lim √ = lim 1 √ = lim √ = +∞;
x↘0 x↘0 x + 2 y→+∞ + 2 y→+∞ y + y 2 2
y
x2 1
lim f (x) = lim √ · e x = +∞ · e0 = +∞.
x→+∞ x→+∞ x + 2
(vii) Deoarece
0 ≤ (x + 1)2 , ∀x ∈ R ⇔ (x − 1)2 ≤ 2(x2 + 1), ∀x ∈ R
p |x − 1|
⇔ |x − 1| ≤ 2(x2 + 1), ∀x ∈ R ⇔ p ≤ 1, ∀x ∈ R
2(x2 + 1)
(cu egalitate ⇔ x = −1), funcţia f (x) = x arcsin √ x−12 este bine definită pe R, dar
2(x +1)
derivabilă pe R \ {−1} (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare). Mai mult,
!′
x−1 1 x−1
f ′ (x) = arcsin p +x· s 2 · p
2(x2 + 1) 2(x2 + 1)
1 − √ x−12
2(x +1)
p
x−1 x 2(x2 + 1)
= arcsin p +p
2(x2 + 1) 2(x2 + 1) − (x − 1)2
p
2(x2 + 1) − (x − 1) · √ 4x2
2 2(x +1)
· 2
2(x + 1)
x−1 x (2(x2 + 1) − 2x(x − 1))
= arcsin p + p
2(x2 + 1) (x + 1)2 · 2(x2 + 1)
x−1 x(1 + x)
= arcsin p + , ∀x ∈ R \ {−1};
2(x + 1) |x + 1|(x2 + 1)
2
cu alte cuvinte,
√ x−1 x

 arcsin 2(x2 +1) −
 x2 +1
, dacă x < −1
f ′ (x) =
 arcsin √2(x2 +1) +
x−1 x
 x2 +1
, dacă x > −1.
Funcţia f ′ este, la rândul ei, derivabilă pe (−∞, −1) ∪ (−1, ∞), prin operaţii şi compuneri
cu funcţii elementare. Ţinând cont că, din calulele făcute pentru aflarea lui f ′ ,
!′
x−1 (1 + x)
arcsin p = , ∀x ∈ R \ {−1},
2(x2 + 1) |x + 1|(x2 + 1)
rezultă că
x2 +1−x·2x
 1
 x2 +1+1−x2
 − x2 +1 − (x2 +1)2
, dacă x < −1  − (x2 +1)2 , dacă x < −1
(f ′ )′ (x) = f ′′ (x) = 2 = x2 +1+1−x2
 x21+1 + x (x+1−x·2x
2 +1)2 , dacă x > −1  (x2 +1)2
, dacă x > −1
2

 − (x2 +1)2 , dacă x < −1
= 2
 (x2 +1)2
, dacă x > −1.
Este clar că f ′′ (x) < 0 pentru orice x < −1 şi că f ′′ (x) > 0 pentru orice x > −1,
prin urmare funcţia f ′ este strict descrescătoare pe (−∞, −1) şi si strict crescătoare pe
(−1, ∞). Mai observăm că:
!
x − 1 x
lim f ′ (x) = lim arcsin p −
x→−∞ x→−∞ 2(x2 + 1) x2 + 1
 
1
x(1 − ) x 
= lim arcsin √ q x − 2
x→−∞
x2 2 + x22 x +1
 
1
x(1 − x ) x  1
= lim arcsin q − 2 = arcsin √ − 0
x→−∞
−x 2 + x22 x +1 − 2
√ !
2 π
= arcsin − = − < 0,
2 4
aşadar pe (−∞, −1) funcţia f ′ scade, având limila la −∞ strict negativă, deci f ′ < 0 pe
(−∞, −1). Apoi
−1 π
f ′ (0) = arcsin √ = − < 0;
2 4
1 1
f ′ (1) = arcsin 0 + = > 0
2 2
şi, cum f ′ este continuă pe (0, 1) ⊂ (−1, ∞), rezultă că există un x0 ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
f ′ (x0 ) = 0; mai mult, datorită faptului că f ′ este strict crescătoare pe (−1, ∞), x0 este
singurul punct ı̂n care f ′ se anulează şi f ′ < 0 pe (−1, x0 ), f ′ > 0 pe (x0 , ∞).
Semnul lui f ′ ne spune că f este strict descrescătoare pe (−∞, −1), strict descrescă-
toare pe (−1, x0 ) şi strict crescătoare pe (x0 , ∞). Deci x0 este punct de minim local pentru
f . Ţinând cont că
!
x−1 x−1
lim f (x) = lim x arcsin p = lim x · lim arcsin p
x→−∞ x→−∞ 2
2(x + 1) x→−∞ x→−∞ 2(x2 + 1)
π
= (−∞) − = +∞,
4
!
x−1 x−1
lim f (x) = lim x arcsin p = lim x · lim arcsin p
x→∞ x→∞ 2(x2 + 1) x→∞ x→∞ 2(x2 + 1)
x(1 − 1 ) 1
= (+∞) · lim arcsin q x = (+∞) · arcsin √ = +∞,
x→∞
x 2 + x22 2
obţinem că x0 este chiar punct de minim global pentru f . Observăm că nu putem preciza
cu exactitate valoarea lui x0 , dar avem o aproximare a sa prin faptul că am găsit că
x0 ∈ (0, 1).
Putem introduce informaţiile aflate ı̂ntr-un tabel de variaţie:
x −∞ −1 0 x0 1 +∞
f ′′ (x) − | + + +
f ′ (x) − ↘ −|− ↗ − 0 ↗ + +
f (x) +∞ ↘ ↘ f (x0 ) ↗ ↗ +∞
min
√
Exerciţiul 4.18 Funcţia f : (−∞, 0] ∪ [1, ∞), f (x) = x2 − x − x este derivabilă pe
(−∞, 0) ∪ (1, ∞), prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, iar
2x − 1
f ′ (x) = √ − 1, ∀x ∈ (−∞, 0) ∪ (1, ∞).
2 x2 − x
Funcţia f nu este derivabilă ı̂n 0 şi ı̂n 1, deoarece
√ √ √
f (x) − f (0) x2 − x − x −x · 1 − x
lim = lim = lim −1
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 x
√
1−x 1
= lim √ −1 = − 1 = −∞ ⇒ f ′ (0) = −∞;
x↗0 − −x 0−
√ √
f (x) − f (1) x2 − x − x − (−1) x
lim = lim lim √ −1
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 x−1

1
= − 1 = +∞ ⇒ f ′ (1) = +∞.
0+
La rândul său, f ′ este derivabilă pe (−∞, 0) ∪ (1, ∞), prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare (adică f este de 2 ori derivabilă pe această mulţime), iar
√
2 · 2 x2 − x − (2x − 1) · 2 · 2√2x−1
x2 −x 4(x2 − x) − (2x − 1)2
f ′′ (x) = = √
4(x2 − x) 4(x2 − x) x2 − x
1
=− √ < 0, ∀x ∈ (−∞, 0) ∪ (1, ∞).
4(x2 − x) x2 − x
Deci f ′ este strict descrescătoare pe (−∞, 0) şi strict descrescătoare pe (1, ∞). Este de
menţionat că aceasta nu ı̂nseamnă că f ′ este strict descrescătoare pe (−∞, 0) ∪ (1, ∞):
de exemplu, f ′ (0) = −∞ < +∞ = f ′ (1). Ţinând cont şi că

 
1

x 2− x

2x − 1
lim f ′ (x) = lim √ − 1 = lim  q − 1
x→−∞ x→−∞ 2 x2 − x x→−∞
2|x| 1 − x 1
 
x 2 − x1

2
= lim  q − 1 = − 1 = −2 < 0;
x→−∞
−2x 1 − x1 −2
 
1

x 2−

2x − 1 2
lim f ′ (x) = lim √ − 1 = lim  q x − 1 = − 1 = 0,
x→∞ x→∞ 2
2 x −x x→∞
2x 1 − 1 2
x
precum şi că f ′ este funcţie continuă, rezultă că f ′ < 0 pe (−∞, 0) şi f ′ > 0 pe (1, ∞). Prin
urmare, f este strict descrescătoare pe (−∞, 0) şi strict crescătoare pe (1, ∞). Rezultă
că x = 0 şi x = 1 sunt puncte de minim local pentru f , ı̂n care f ia valorile f (0) = 0
şi respectiv, f (1) = −1. Întrucât f (0) > f (1), x = 1 este chiar punct de minim global
pentru f .
Pentru a stabili şi imaginea lui f , avem ı̂n vedere faptul că f este continuă şi
√
lim f (x) = lim 2
x − x − x = [+∞ − (−∞)] = +∞;
x→−∞ x→−∞
√ [∞−∞] x2 − x − x2 −x
lim f (x) = lim x2 − x − x = lim √ = lim √
x→−∞ x→∞ x→∞ x2 − x + x x→∞ x2 − x + x
−x 1
= lim q =− ;
x→∞
x 1− 1 +1 2
x
urmează că Im f = [−1, − 12 ) ∪ [0, ∞).

Trecem calculele de mai sus ı̂n tabelul de variaţie:
x −∞ 0] [1 +∞
′′
f (x) − − − | | − − −
f ′ (x) −2 − ↘ − −∞| |+∞ + ↘ + 0
f (x) +∞ ↘ 0] [−1 ↗ − 12
min min
local global
Pentru a studia derivabilitatea funcţiei f : R → R, f (x) = |x − 1|e−|x| explicităm
modulele: 
 (1 − x)ex , dacă x ∈ (−∞, 0)
f (x) = (1 − x)e−x , dacă x ∈ [0, 1)
(x − 1)e−x , dacă x ∈ [1, ∞).

Este clar că f este derivabilă pe (−∞, 0) ∪ (0, 1) ∪ (1, ∞), deoarece pe fiecare interval este
obţinută prin operaţii cu funcţii elementare. Mai mult,
 
 −ex + (1 − x)ex , dacă x ∈ (−∞, 0)  −xex , dacă x ∈ (−∞, 0)
f ′ (x) = −e−x − (1 − x)e−x , dacă x ∈ (0, 1) = (x − 2)e−x , dacă x ∈ (0, 1)
 −x −x
e − (x − 1)e , dacă x ∈ (1, ∞) (2 − x)e−x , dacă x ∈ (1, ∞).

Funcţia f nu are derivată ı̂n 0 şi 1, deoarece
(1 − x)ex − 1
x
f (x) − f (0) e −1
lim = lim = lim − e = ln e − 1 = 0 = fs′ (0);
x
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 x
(1 − x)e−x − 1
−x
f (x) − f (0) e −1 −x
lim = lim = lim − −e = − ln e − 1
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 −x
= −2 = fd′ (0) ̸= fs′ (0);
f (x) − f (1) (1 − x)e−x 1
= lim −e−x = − = fs′ (1);

lim = lim
x↗1 x−1 x↗1 x−1 x↗1 e
−x
f (x) − f (1) (x − 1)e 1
lim = lim = lim e−x = = fd′ (1) ̸= fs′ (1).
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1 e
Pe (−∞, 0) avem f ′ > 0. Pe (0, 1) avem f ′ < 0. Pe (1, ∞) avem f ′ (x) = 0 ⇔ x = 2; ı̂n
plus, f ′ > 0 pe (1, 2) şi f ′ < 0 pe (2, ∞). Ţinând cont că
[∞·0] 1−x
lim f (x) = lim (1 − x)ex = lim = 0,
x→−∞ x→−∞ e−x
x→−∞
[∞·0] x−1
lim f (x) = lim (x − 1)e−x = lim = 0,
x→∞ x→∞ x→∞ ex
obţinem tabelul de variaţie:

x −∞ 0 1 2 +∞
′
f (x) ++ 0| − 2 − − − 1e | 1e ++ 0 −−
1
f (x) 0 ↗ 1 ↘ 0 ↗ e2
↘ 0
max min max
global global local
Cum f este continuă, Im f = [0, 1].
Exerciţiul 4.19 Vom discuta monotonia şi punctele de extrem ale funcţiilor date ı̂n
funcţie de parametrul a din expresia funcţiei.
(i) Pentru orice a ∈ R∗ , funcţia f este derivabilă pe R, prin operaţii şi compuneri cu
funcţii elementare, şi
2x −ax2 + 2x − a
f ′ (x) = − a = , ∀x ∈ R.
x2 + 1 x2 + 1
Deoarece x2 + 1 > 0 pentru orice x ∈ R, semnul lui f ′ este dat de semnul funcţiei de
gradul al doilea g(x) = −ax2 + 2x − a de la numărător. Ecuaţia −ax2 + 2x − a = 0 are
discriminantul ∆ = 4 − 4a2 = 4(1 − a)(1 + a). Distingem cazurile:
• Dacă a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞), atunci ∆ < 0 şi semnul lui g este semnul coeficientului
dominant −a. Prin urmare:
- dacă a ∈ (−∞, −1), atunci g > 0 pe R, deci f ′ > 0 pe R, aşadar f este strict
crescătoare pe R şi nu are puncte de extrem;
- dacă a ∈ (1, ∞), atunci g < 0 pe R, deci f ′ < 0 pe R, aşadar f este strict de-
screscătoare pe R şi nu are puncte de extrem.
2
• Dacă a = −1, avem f ′ (x) = (x+1)x2 +1
. Atunci: f ′ (x) = 0 ⇔ x = −1 şi f ′ > 0 pe
R \ {−1}. Prin urmare, f este strict crescătoare pe (−∞, −1) şi pe (−1, ∞), deci nu are
puncte de extrem.
2
• Dacă a = 1, avem f ′ (x) = − (x−1)
2
x +1
. Atunci: f ′ (x) = 0 ⇔ x = 1 şi f ′ < 0 pe R \ {1}.
Prin urmare, f este strict descrescătoare pe (−∞, 1) şi pe (1, ∞), deci nu are puncte de
extrem.
• Dacă a ∈ (−1, 1) \ {0}, atunci ∆ > 0, deci ecuaţia −ax2 + 2x − a = 0 are două
rădăcini reale distincte,
√ √
−2 ± 4 − 4a2 1 ± 1 − a2
x1,2 = = .
−2a a
În funcţie de semnul coeficientului dominant −a putem avea situaţiile:

- dacă a ∈ (−1, 0), atunci obţinem tabelul de variaţie:
√ √
1+ 1−a2 1− 1−a2
x −∞ x1 = a
x2 = a
+∞
′
f (x) ++ 0 −− 0 ++
f (x) −∞ ↗ f (x1 ) ↘ f (x2 ) ↗ +∞
max min
local local
- dacă a ∈ (0, 1), atunci obţinem tabelul de variaţie:
√ √
1− 1−a2 1+ 1−a2
x −∞ x1 = a
x2 = a
+∞
′
f (x) −− 0 ++ 0 −−
f (x) +∞ ↘ f (x1 ) ↗ f (x2 ) ↘ −∞
min max
local local
(ii) În primul rând, dacă a = 0, atunci f (x) = −2x2 − 2x + 3, pentru orice x ∈ R şi
este funcţie de gradul al doilea, având vârful de coordonate3
−2 1 28 7
xV = − =− , yV = − = .
−4 2 −8 2
Deoarece coeficientul dominant −2 este negativ, ı̂n vârf se atinge maximul (global al)
1

crescătoare pe (−∞, xV ] = −∞, − 2 şi strict descrescă-
funcţiei şi funcţia f este strict
toare pe [xV , ∞) = − 21 , ∞ .
Fie acum a ∈ R∗ . Pentru orice a ̸= 0, funcţia f este derivabilă pe R, ca funcţie
polinomială, şi
f ′ (x) = 3ax2 + 2(a − 2)x − 2, ∀x ∈ R.
3
Ne amintim că funcţia de gradul al doilea f (x) = Ax2 + Bx + C, cu A, B, C ∈ R, A ̸= 0 are vârful
B ∆
de coordonate XV = − 2A , yV = − 4A .
Atunci discriminantul ∆ = 4(a − 2)2 + 24 ≥ 24 > 0, deci ecuaţia f ′ (x) = 0 are două
rădăcini reale distincte,
p p
−2(a − 2) ± 4(a − 2)2 + 24 −(a − 2) ± (a − 2)2 + 6
x1,2 = = .
6a 3a
În funcţie de semnul coeficientului dominant 3a distingem cazurile:

• dacă a < 0, atunci obţinem tabelul de variaţie:
x −∞ x1 x2 +∞
f ′ (x) −− 0 ++ 0 −−
f (x) +∞ ↘ f (x1 ) ↗ f (x2 ) ↘ −∞
min max
local local
√ √
−(a−2)+ (a−2)2 +6 −(a−2)− (a−2)2 +6
unde x1 = 3a
, x2 = 3a
;
• dacă a > 0, atunci obţinem tabelul de variaţie:
x −∞ x1 x2 +∞
′
f (x) ++ 0 −− 0 ++
f (x) −∞ ↗ f (x1 ) ↘ f (x2 ) ↗ +∞
max min
local local
√ √
−(a−2)− (a−2)2 +6 −(a−2)+ (a−2)2 +6
unde x1 = 3a
, x2 = 3a
.
∗ x2 −3x+2
(iii) Pentru orice a ∈ R , funcţia f (x) = x−a
este derivabilă pe R \ {a}, ca funcţie
raţională, şi
(2x − 3)(x − a) − (x2 − 3x + 2) x2 − 2ax + 3a − 2

f ′ (x) = = , ∀x ∈ R \ {a}.
(x − a)2 (x − a)2
Întrucât (x − a)2 > 0 pentru orice x ∈ R \ {a}, semnul lui f ′ este dat de semnul funcţiei
de gradul al doilea g(x) = x2 − 2ax + 3a − 2 de la numărător. Aceasta are discriminantul
∆ = 4a2 − 4(3a − 2) = 4(a − 1)(a − 2). Distingem cazurile:
• Dacă a ∈ (1, 2), atunci ∆ < 0 şi semnul lui g este semnul coeficientului dominant
1 > 0. Prin urmare, g > 0 pe R, deci f ′ > 0 pe R \ {a}, aşadar f este strict crescătoare
pe (−∞, a) şi pe (a, ∞) şi nu are puncte de extrem;
• Dacă a = 1, atunci f (x) = x − 2 şi este funcţie de gradul I, strict crescătoare pe
R \ {1}, deci fără puncte de extrem.
• Dacă a = 2, atunci f (x) = x − 1 şi este funcţie de gradul I, strict crescătoare pe
R \ {2}, deci fără puncte de extrem.
• Dacă a ∈ (−∞, 1) ∪ (2, ∞) \ {0}, atunci ∆ > 0, deci ecuaţia g(x) = 0 (şi ecuaţia
f ′ (x) = 0) are două rădăcini reale distincte,
p
2a − 4(a − 1)(a − 2) p
x1 = = a − (a − 1)(a − 2),
2
p
2a + 4(a − 1)(a − 2) p
x2 = = a + (a − 1)(a − 2).
2
p
Este clar că x1 < a < x2 , deoarece (a − 1)(a − 2) > 0. Cum coeficientul dominant al
funcţiei polinomiale g este strict pozitiv, obţinem tabelul de variaţie:
x −∞ x1 a x2 +∞
′
f (x) ++ 0 −− | −− 0 ++
f (x) −∞ ↗ f (x1 ) ↘ −∞ | + ∞ ↘ f (x2 ) ↗ +∞
max min
local local
(iv) Funcţia f este derivabilă pe (−1, ∞), prin operaţii şi compuneri cu funcţii ele-
mentare, şi
3x
3 3x √ 3x 3x2 3e− 4
f (x) = − e− 4 x3 + 1 + e− 4 √
′
=− √ (x3 + 1 − 2x2 ), ∀x ∈ (−1, ∞).
4 2 x3 + 1 4 x3 + 1
Funcţia f nu este derivabilă ı̂n −1, deoarece
3x √ p !
f (x) − f (−1) e− 4 x3 + 1 − 0 3x (x + 1)(x 2 − x + 1)
lim = lim = lim e− 4 ·
x↘−1 x − (−1) x↘−1 x+1 x↘−1 x+1
√ " √ #
− 3x x2 − x + 1 3 3
= lim e 4 · √ = e4 · = +∞ ⇒ f ′ (−1) = +∞.
x↘−1 x+1 0+
Pentru a afla semnul lui f ′ , observăm că

3x
3e− 4
− √ < 0, ∀x ∈ (−1, ∞),
4 x3 + 1
√
1± 5
iar x3 + 1 − 2x2 = (x − 1)(x2 − x − 1); ecuaţia x2 − x − 1 = 0 are rădăcinile x1,2 = 2
.
Folosind tabelul de semne:
√ √
1− 5 1+ 5
x [−1 2
1 2
+∞
x−1 − − − − 0 + + + +
2
x −x−1 + + 0 − − − 0 + +
x3 − 2x2 + 1 − − 0 + 0 − 0 + +
obţinem următorul tabel de variaţie pentru f :
√ √
x [−1 x1 = 1−2 5 1 x2 = 1+2 5 +∞
′
f (x) +∞ + 0 − 0 + 0 −
3x p
− 41 −3
√ −
3x2 p
f (x) 0 ↗ e x31 + 1 ↘ e 4 2 ↗ e 4 x32 + 1 ↘ 0
max min max
global local local
(am calculat
x3 + 1
lim f 2 (x) = lim 3x =0
x→∞ x→∞ e2
şi, f fiind strict pozitivă pe (x2 , ∞) (din monotonie), a rezultat că şi
p
lim f (x) = lim f 2 (x) = 0.)
x→∞ x→∞
3√
Cum f (1) = e− 4 2 > 0, x = 1 este doar punct de minim local, nu global, pen-
tru funcţia f . Prin calcul algebric direct obţinem că maximul global al funcţiei este
max{f (x1 ), f (x2 )} = f (x1 ).
(v) Deoarece sin x ≥ 0 pentru x ∈ [0, π] şi sin x < 0 pentru x ∈ π, 3π

2
, putem explicita
funcţia f : 

 sin x, dacă x ∈ [0, π]

− sin x, dacă x ∈ π, 3π

f (x) = 2

 4 (x − 2π), dacă x ∈ 3π , 2π .

π2 2
3π
Funcţia nu este derivabilă ı̂n x = ,
ı̂ntrucât nu este continuă ı̂n acest punct:
2

4 4 π 2 3π
lim3π f (x) = lim3π 2 (x − 2π) = 2 · − = − , ı̂n vreme ce f = 1.
x↘ 2 x↘ 2 π π 2 π 2
De asemenea, f nu este derivabilă ı̂n x = π, fiindcă derivatele sale laterale ı̂n π nu sunt
egale; ı̂ntr-adevăr,
f (x) − f (π) sin x sin(π + (x − π)) − sin(x − π)
lim = lim = lim = lim
x↗π x−π x↗π x − π x↗π x−π x↗π x−π
′
= −1 = fs (π);
f (x) − f (π) − sin x sin(x − π)
lim = lim = lim = 1 = fd′ (π).
x↘π x−π x↘π x − π x↘π x−π
În schimb, f este derivabilă pe [0, π) ∪ π, 3π 3π

2
∪ 2
, 2π , deoarece pe fiecare subinterval
este obţinută prin operaţii cu funcţii elementare. Mai mult,


 cos x, dacă x ∈ [0, π)

f ′ (x) = − cos x, dacă x ∈ π, 3π

 2
 4 , dacă x ∈ 3π , 2π .

π2 2
Ştiind şi că cos π2 = 0, cos x > 0 pentru x ∈ 0, π π 3π

2
şi cos x < 0 pentru x ∈ ,
2 2
, obţinem
pentru f tabelul de variaţie:
π 3π
x [0 2
π 2
2π]
′
f (x) ++ 0 − −1|1 + 0 ++ 0
f (x) 0 ↗ 1 ↘ 0 ↗ 1| − π2 ↗ 0
min max min max max
local global local global local
(vi) Punctul x = 0 este punct de maxim global pentru f , deoarece funcţia sinus ia
doar valori din intervalul [−1, 1], deci toate valorile lui f pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞) sunt strict
mai mici decât f (0) = 2. Totuşi, funcţia f nu este continuă ı̂n x = 0 , ı̂ntrucât, deşi 0
este punct de acumulare pentru domeniul de definiţie al lui f , f nu are limită ı̂n 0; prin
urmare, f nu e derivabilă ı̂n 0. În schimb, f este derivabilă pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞), fiind o
compunere de funcţii elementare, iar
1 1
f ′ (x) = − 2
cos , ∀x ∈ (−∞, 0) ∪ (0, ∞).
x x
1
Deoarece x2
> 0 pentru orice x ̸= 0, avem

′ 1 1 (2p + 1)π
f (x) = 0 ⇔ cos = 0 ⇔ ∈ , p∈Z
x x 2

2
⇔x∈ p∈Z .
(2p + 1)π
Dar cos y > 0 pentru orice y ∈ − π2 , π2 ; prin urmare, cos x1 > 0 dacă − π2 < x1 < π2 sau,

echivalent, dacă x ∈ −∞, − π2 ∪ π2 , ∞ . Aşadar, f ′ < 0 pe −∞, − π2 şi pe π2 , ∞ , de

unde f este strict descrescătoare pe −∞, − π2 şi pe π2 , ∞ .

De asemenea, cos y > 0 pentru orice y ∈ 2kπ − π2 , 2kπ + π2 = (4k−1)π 2
, (4k+1)π
2
, unde
(4k−1)π
k ∈ Z∗ ; prin urmare, 1
cos x > 0 dacă
2
< x1 < (4k+1)π
2
, unde k ∈ Z∗ sau, echivalent,
1 2 2 ∗ ′ 2 2
cos x > 0 dacă x ∈ (4k+1)π , (4k−1)π , unde k ∈ Z . Aşadar, f < 0 pe (4k+1)π , (4k−1)π ,

unde k ∈ Z∗ , de unde f este strict descrescătoare pe (4k+1)π
2 2
, (4k−1)π , unde k ∈ Z∗ .

(4k+1)π (4k+3)π
În plus, cos y < 0 pentru orice y ∈ 2kπ + π2 , 2kπ + 3π

2
= 2
, 2
, unde
k ∈ Z; prin urmare,cos x1 < 0 dacă (4k+1)π
2
< x1 < (4k+3)π
2
, unde k ∈ Z sau, echivalent,
cos x1 < 0 dacă x ∈ (4k+3)π
2 2
, (4k+1)π , unde k ∈ Z. Aşadar, f ′ > 0 pe (4k+3)π
2 2
, (4k+1)π ,

2 2
unde k ∈ Z, de unde f este strict crescătoare pe (4k+3)π , (4k+1)π , unde k ∈ Z.
2
Prin urmare, punctele de forma (4k+3)π , cu k ∈ Z sunt puncte de minim global pentru
2
funcţia f , iar valoarea minimă a funcţiei este −1; punctele de forma (4k+1)π , cu k ∈ Z sunt
puncte de maxim local pentru funcţia f , ı̂n care valoarea funcţiei este 1 (sunt maxime
locale deoarece f (0) = 2 > 1).
2 2
Deoarece lim (4k+3)π = 0 şi lim (4k+1)π = 0, putem observa că ı̂n orice interval de
k→±∞ k→±∞
forma (0, ε) sau (−ε, 0), cu ε > 0 funcţia f ı̂şi schimbă de o infinitate de ori monotonia şi
are o infinitate de puncte de minim local şi o infinitate de puncte de maxim local. Funcţia
nu este monotonă pe niciun interval de forma (0, ε) sau (−ε, 0), cu ε > 0.
Exerciţiul 4.20 Funcţia f este derivabilă pe R∗ (funcţie raţională) şi
(2x + a)x − (x2 + ax + b) x2 − b

f ′ (x) = = , ∀x ∈ R∗ .
x2 x2
Distingem cazurile:
- dacă b < 0, atunci f ′ (x) > 0 pentru orice x ∈ R∗ , prin urmare f este strict crescătoare
pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞), deci nu poate avea două puncte de extrem local;
- dacă b = 0, atunci f ′ (x) = 1 > 0 pentru orice x ∈ R∗ , prin urmare f este strict
crescătoare pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞), deci nu √ poate avea două puncte de extrem local;
- dacă b > 0, atunci f (x) = 0 ⇔ x = ± b şi, cum x2 > 0 pe R∗ , semnul lui f ′ este
′
dat de x2 − b. Tabelul de variaţie al funcţiei este:

√ √
x −∞ − b 0 b +∞
′
f (x) ++ √0 − | − √0 ++
+∞
f (x) −∞ ↗ −2 b + a ↘ −∞ | ↘ 2 b + a ↗ +∞
max min
Pentru a ı̂ndeplini condiţiile problemei, trebuie ca
( √
−2 b + a = −7

2a
√ = −6 a√= −3 a = −3
√ ⇔ ⇔ ⇔
2 b+a=1 2 b+a=1 2 b=4 b = 4.
x2 −3x+4
Aşadar, funcţia căutată este f : R∗ → R, f (x) = x
şi are tabelul de variaţie:
x −∞ x1 = −2 0 x2 = 2 +∞
′
f (x) ++ 0 − | − 0 ++
f (x) −∞ ↗ −7 ↘ −∞ |+∞ ↘ 1 ↗ +∞
max min
Exerciţiul 4.21 Avem următoarea scriere:

1 1 ln(x+1)
f (x) = (x + 1) x = eln(x+1) x = e x , ∀x ∈ (0, ∞).
Funcţia f este derivabilă pe (0, ∞), prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, iar
1
ln(x+1)
x+1
· x − ln(x + 1) ln(x+1) x − (x + 1) ln(x + 1)
f ′ (x) = e x · 2
=e x · , ∀x ∈ (0, ∞).
x x2 (x + 1)
Deoarece x2 (x + 1) > 0 pentru orice x ∈ (0, ∞) şi exponenţialele iau doar valori strict
pozitive, semnul lui f ′ este dat de x − (x + 1) ln(x + 1). Fie, aşadar, funcţia auxiliară
g : [0, ∞) → R, g(x) = x − (x + 1) ln(x + 1). Funcţia g este derivabilă pe [0, ∞), prin
operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, iar
1
g ′ (x) = 1 − ln(x + 1) − (x + 1) · = − ln(x + 1), ∀x ∈ [0, ∞).
x+1
Cum funcţia ln este strict crescătoare, rezultă că ln(x + 1) > ln 1 = 0, pentru orice x > 0,
de unde g ′ (x) < 0, pentru orice x ∈ (0, ∞), ceea ce arată că g este strict descrescătoare pe
[0, ∞) (a se vedea Problema 4.2). Prin urmare, pentru orice x > 0 avem g(x) < g(0) = 0.
Revenind la f ′ , rezultă că f ′ (x) < 0, pentru orice x ∈ (0, ∞). Aşadar f este strict
descrescătoare pe (0, ∞).
Exerciţiul 4.22 (i) Funcţia f este injectivă, deoarece este strict monotonă. Într-adevăr,
f este derivabilă pe R (funcţie polinomială) şi f ′ (x) = 3x2 + 1 > 0 pentru orice x ∈ R,
de unde rezultă că f este strict crescătoare pe R. La fel de bine putem spune că f este
strict crescătoare ca sumă de funcţii strict crescătoare.
Altfel, putem demonstra injectivitatea cu ajutorul definiţiei: fie x1 , x2 ∈ R astfel ı̂ncât
f (x1 ) = f (x2 ), ceea ce se rescrie, echivalent,
x31 + x1 + 1 = x32 + x2 + 1 ⇔ x31 − x32 + x1 − x2 = 0
⇔ (x1 − x2 )(x21 + x1 x2 + x22 + 1) ⇔ x1 = x2 ,

deoarece
x2 2 3x22
x21 + x1 x2 + x22 + 1 = x1 + + + 1 ≥ 1 > 0, ∀x1 , x2 ∈ R.
2 4
Arătăm acum că f este surjectivă, adică pentru orice y ∈ R există xy ∈ R astfel ı̂ncât
f (xy ) = y.
Astfel, fie y ∈ R oarecare fixat. Cum lim f (x) = +∞ şi (y + 1, ∞] ∈ V(∞), din
x→∞
definiţia limitei rezultă că există U1 ∈ V(∞) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U1 are loc
f (x) ∈ (y + 1, ∞]. Fie x1 ∈ U1 . Atunci f (x1 ) > y + 1.
Cum lim f (x) = −∞ şi [−∞, y − 1) ∈ V(−∞), din definiţia limitei rezultă că există
x→−∞
U2 ∈ V(−∞) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U2 are loc f (x) ∈ [−∞, y − 1). Fie x2 ∈ U2 .
Atunci f (x2 ) < y − 1. Este clar că f (x2 ) < y − 1 < y < y + 1 < f (x1 ). Dar f este continuă
pe R (ca funcţie polinomială), deci f are proprietatea lui Darboux. Prin urmare, pentru
orice λ ∈ (f (x2 ), f (x1 )) există xλ ı̂ntre x1 şi x2 astfel ı̂ncât f (xλ ) = λ; ı̂n particular,
pentru λ = y ∈ (f (x2 ), f (x1 )) există xy ı̂ntre x1 şi x2 (deci xy ∈ R) astfel ı̂ncât f (xy ) = y.
Cu aceasta demonstraţia surjectivităţii este ı̂ncheiată.
Fiind injectivă şi surjectivă, funcţia f este bijectivă.
(ii) Folosim Teorema de derivabilitate a funcţiei inverse. Suntem ı̂n ipotezele acesteia,
deoarece f este bijectivă, continuă şi derivabilă pe R şi
f ′ (x) = 3x2 + 1 ̸= 0, ∀x ∈ R.
Pentru a calcula (f −1 )′ ı̂n punctul b = −1, trebuie mai ı̂ntâi să determinăm a ∈ R astfel
ı̂ncât b = f (a), ceea ce se rescrie, echivalent,
−1 = a3 + a + 1 ⇔ a3 + a + 2 = 0 ⇔ (a + 1)(a2 − a + 2) = 0 ⇔ a = −1
1 2 7

(ı̂ntrucât a2 − a + 2 = a − 2
+ 4
> 0 pentru orice a ∈ R). Acum
1 1 1
(f −1 )′ (−1) = = = .
f ′ (−1) 3 · (−1)2 + 1 4
Exerciţiul 4.23 Presupunem că ax1 +ax2 +...+axn ≥ n pentru orice x ∈ R. Fie f : R → R,
f (x) = ax1 + ax2 + ... + axn − n.

Conform ipotezei, f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ R. Să observăm că f (0) = a01 + a02 + ... +
a0n − n = n − n = 0, deci x = 0 este punct de minim pentru f . În plus, 0 ∈ int R, iar
funcţia f este derivabilă pe R, prin operaţii cu funcţii elementare (şi
f ′ (x) = ax1 ln a1 + ax2 ln a2 + ... + axn ln an , ∀x ∈ R).
Sunt ı̂ndeplinite toate ipotezele Teoremei lui Fermat, deci f ′ (0) = 0. Cu alte cuvinte,
a01 ln a1 + a02 ln a2 + ... + a0n ln an = 0,
ceea ce se rescrie, echivalent:
ln a1 + ln a2 + ... + ln an = 0 ⇔ ln (a1 a2 · ... · an ) = 0 ⇔ a1 a2 · ... · an = 1.
Invers, presupunem că a1 a2 · ... · an = 1. Atunci, pe baza inegalităţii mediilor,

p
ax1 + ax2 + ... + axn ≥ n n ax1 · ax2 · ... · axn = n, ∀x ∈ R.
Exerciţiul 4.24 Presupunem că ax ≥ x + 1 pentru orice x ∈ R. Fie f : R → R,
f (x) = ax − x − 1.
Din ipoteză, f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ R. Să observăm că f (0) = a0 − 1 = 0, deci x = 0
este punct de minim pentru f . În plus, 0 ∈ int R, iar funcţia f este derivabilă pe R, prin
operaţii cu funcţii elementare (şi f ′ (x) = ax ln a − 1 pentru orice x ∈ R). Sunt ı̂ndeplinite
toate ipotezele Teoremei lui Fermat, deci f ′ (0) = 0. Cu alte cuvinte, a0 ln a − 1 = 0, ceea
ce este echivalent cu ln a = 1, adică a = e.
Reciproc, dacă a = e, inegalitatea ex ≥ x + 1 pentru orice x ∈ R a fost stabilită ı̂n
Exerciţiul 1.12.
Exerciţiul 4.25 Presupunem că ax +1 ≥ 2x +3x pentru orice x ∈ R. Considerăm funcţia

f : R → R,
f (x) = ax + 1 − 2x − 3x .
Din ipoteză, f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ R. Avem f (0) = 0, deci x = 0 este punct de
minim pentru f . În plus, 0 ∈ int R, iar funcţia f este derivabilă pe R, prin operaţii cu
funcţii elementare şi
f ′ (x) = ax ln a − 2x ln 2 − 3x ln 3, ∀x ∈ R.
Sunt ı̂ndeplinite toate ipotezele Teoremei lui Fermat, deci f ′ (0) = 0. Cu alte cuvinte,
ln a − ln 2 − ln 3 = 0,
ceea ce se rescrie, echivalent:

a a
ln = 0 ⇔ = 1 ⇔ a = 6.
6 6
Aşadar, dacă ax + 1 ≥ 2x + 3x pentru orice x ∈ R, atunci a = 6.

Arătăm că pentru a = 6 are loc inegalitatea. Într-adevăr, 6x + 1 − 2x − 3x = (2x −
1)(3x − 1) şi:
- dacă x < 0, atunci 2x < 20 = 1, 3x < 30 = 1, deci 6x + 1 − 2x − 3x > 0,
- dacă x ≥ 0, atunci 2x ≥ 20 = 1, 3x ≥ 30 = 1, deci 6x + 1 − 2x − 3x ≥ 0;
prin urmare, 6x + 1 ≥ 2x + 3x pentru orice x ∈ R.
Exerciţiul 4.26 Presupunem că ax ≥ xa , pentru orice x > 0 şi demonstrăm că a = e.
Ţinând cont că ambii membri ai relaţiei din ipoteză sunt strict pozitivi, aceasta se rescrie,
echivalent,
ln a ln x
ln ax ≥ ln xa , ∀x > 0 ⇔ x ln a ≥ a ln x, ∀x > 0 : ax > 0 ⇔ ≥ , ∀x > 0.
a x
Cu alte cuvinte, x = a este punct de maxim pentru funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = lnxx .
Cum a ∈ int(0, ∞) şi f este derivabilă pe (0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare),
Teorema lui Fermat implică f ′ (a) = 0. Dar
1
· x − ln x 1 − ln x
f ′ (x) = x
2
= , ∀x > 0,
x x2
deci f ′ (a) = 0 ⇔ 1−ln
a2
a
= 0 ⇔ ln a = 1 ⇔ a = e.
Invers, presupunem că a = e şi demonstrăm că
ex ≥ xe , ∀x > 0,
ceea ce este echivalent, prin logaritmare, cu a arăta că
x ≥ ln xe , ∀x > 0,
adică
x ≥ e ln x, ∀x > 0.
Fie funcţia g : (0, ∞) → R, g(x) = x − e ln x. Aceasta este derivabilă pe (0, ∞), prin
operaţii cu funcţii elementare, iar
e x−e
g ′ (x) = 1 − = , ∀x > 0.
x x
Avem g ′ (x) = 0 ⇔ x = e şi, cum x > 0, semnul lui g ′ este dat de semnul lui x − e. Se
obţine tabelul de variaţie:
x 0 e +∞
g ′ (x) −− 0 ++
g(x) +∞ ↘ 0 ↗ +∞
min
Din tabel rezultă că g(x) ≥ g(e) = 0 pentru orice x > 0, ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
Exerciţiul 4.27 Demonstrăm punctul (i), cealaltă cerinţă rezolvându-se analog.

Presupunem deci că f ′ (a) > 0 şi f ′ (b) < 0. Cum f este o funcţie continuă pe compactul
[a, b], conform Teoremei lui Weierstrass ı̂şi atinge marginea superioară pe [a, b]. Cu alte
cuvinte, există x ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
f (x) = sup f (x) = max f (x),

x∈[a,b] x∈[a,b]
adică x este punct de maxim global pentru f pe [a, b].

Arătăm că x nu coincide cu a. Din f ′ (a) > 0 şi Proprietatea de inerţie a semnului
unei funcţii cu limită nenulă ı̂ntr-un punct rezultă că există o vecinătate V1 ∈ V(a) astfel
ı̂ncât
f (x) − f (a)
> 0, ∀x ∈ (a, b] ∩ V1 ,
x−a
adică
f (x) > f (a), ∀x ∈ (a, b] ∩ V1 .
Prin urmare, pentru orice x ∈ (a, b] ∩ V1 ,
f (x) ≥ f (x) > f (a),
deci x ̸= a. Analog se arată că x ̸= b, deci x ∈ (a, b), ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
Exerciţiul 4.28 Pentru x ∈ (−∞, 0) ∪ (0, ∞), f (x) = x2 sin x1 şi este derivabilă (prin
operaţii şi compuneri cu funcţii elementare), iar

′ 1 2 1 1 1 1
f (x) = 2x sin + x cos · − 2 = 2x sin − cos , ∀ x ̸= 0.
x x x x x
Derivabilitatea ı̂n 0 se obţine cu ajutorul definiţiei. Astfel, pentru x ̸= 0,
f (x) − f (0) x2 sin x1 − 0 1 x→0

= = x sin −→ 0,
x−0 x x
deoarece | sin x1 | ≤ 1 pentru orice x ̸= 0 şi lim x = 0, iar produsul dintre o funcţie
x→0
mărginită şi una care are limita 0 tinde la 0. Aşadar, există f ′ (0) = 0 ∈ R. Deci f este
derivabilă pe R, iar
(
′ ′
2x sin x1 − cos x1 , dacă x ̸= 0
f : R → R, f (x) =
0, dacă x = 0.
Funcţia f ′ este mărginită, deoarece cos x1 şi x sin x1 sunt funcţii mărginite. Într-adevăr,
prima este mărginită ı̂n baza mărginirii funcţiei cos, iar pentru cea de-a doua facem
următorul raţionament: avem
1 sin 1 1 =y sin y
lim x sin = lim 1 x x= lim = 1;
x→∞ x x→∞ x y↘0 y
prin urmare, din caracterizarea limitei cu ε − δ pentru ε = 12 rezultă că există δ1 > 0
astfel ı̂ncât pentru orice x > δ1 are loc x sin x1 − 1 < 12 sau, echivalent, x sin x1 ∈ 12 , 32 ;
mai mult,
1 sin x1 x1 =y sin y
lim x sin = lim 1 = lim =1
x→−∞ x x→−∞ x y↗0 y
şi din caracterizarea limitei cu ε − δ pentru ε = 12 rezultă că există δ2 > 0 astfel ı̂ncât
pentru orice x < −δ2 are loc x sin x1 − 1 < 12 sau, echivalent, x sin x1 ∈ 21 , 32 .
Notând max{δ1 , δ2 } = δ, rezultă că pentru orice x ∈ (−∞, −δ) ∪ (δ, ∞) are loc

1 1 3
x sin ∈ , .
x 2 2
Pe de altă parte, dacă x ∈ [−δ, δ] \ {0}, atunci x sin x1 = |x| sin x1 ≤ |x| ≤ δ. Aşadar,
pentru orice x ∈ R∗ , x sin x1 ∈ 12 , 32 ∪ [−δ, δ], ceea ce dovedeşte mărginirea funcţiei.

Întrucât există lim x sin x1 = 0, dar nu există lim cos x1 (se demonstrează cu şiruri),

x→0 x→0
rezultă că nu există nici lim f ′ (x) (dacă am presupune prin reducere la absurd că există
x→0
lim f ′ (x), atunci, prin operaţii cu limite de funcţii, există şi
x→0

1 1
lim cos = 2 lim x sin − lim f ′ (x),
x→0 x x→0 x x→0
ceea ce reprezintă o contradicţie). Prin urmare, deşi 0 este punct de acumulare pentru
domeniul de definiţie al lui f ′ , nu este verificată condiţia de caracterizare a continuităţii cu
ajutorul limitei, ceea ce ne spune că f ′ nu este continuă ı̂n 0 (ı̂n schimb, f ′ este continuă
pe R∗ , prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare).
Exerciţiul 4.29 Funcţia f este derivabilă pe [0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare)
şi
f ′ (x) = cos x − cos x + x sin x = x sin x, ∀x ∈ [0, ∞).
Deoarece x ≥ 0, semnul derivatei este dat de semnul lui sin x. Cum funcţia sin are
perioada principală 2π, pentru a ne forma o imagine asupra monotoniei funcţiei aflăm
semnul derivatei pe un interval de lungime 2π:
x 0 π 2π
f ′ (x) 0 ++ 0 −− 0
f (x) 0 ↗ π ↘ −2π
min max min
Este clar că funcţia f nu este injectivă nici măcar pe [0, 2π]; putem justifica rigu-
ros acest lucru observând că, pe de o parte, f (0) = 0 şi, pe de altă parte, f continuă
(prin operaţii cu funcţii elementare) şi f (π) · f (2π) = −2π 2 < 0, prin urmare (a se
vedea Propoziţia referitoare la anularea unei funcţii continue ce ı̂şi schimbă semnul ) există
c ∈ (π, 2π) (deci c ̸= 0) astfel ı̂ncât f (c) = 0 = f (0).
Ţinând cont de semnul funcţiei sinus:
• f ′ (x) > 0 pentru orice x ∈ (2kπ, (2k + 1)π) şi orice k ∈ N, de unde f este strict
crescătoare pe fiecare interval de forma (2kπ, (2k + 1)π), unde k ∈ N;
• f ′ (x) < 0 pentru orice x ∈ ((2k − 1)π, 2kπ) şi orice k ∈ N∗ , de unde f este strict
descrescătoare pe fiecare interval de forma ((2k − 1)π, 2kπ), unde k ∈ N∗ .
Prin urmare, punctele x = 2kπ, cu k ∈ N sunt puncte de minim local, ı̂n care funcţia
ia valorile f (2kπ) = 0 − 2kπ · 1 = −2kπ, k ∈ N, iar punctele x = (2k + 1)π, cu k ∈ N
sunt puncte de maxim local, ı̂n care funcţia ia valorile f ((2k + 1)π) = 0 − (2k + 1)π · (−1)
= (2k + 1)π, k ∈ N.
Funcţia f este surjectivă, deoarece pentru orice y ∈ R există xy ∈ R astfel ı̂ncât
f (xy ) = y. Într-adevăr, pentru a proba acest lucru este suficient să arătăm că pentru
orice y ∈ R ecuaţia (ı̂n x) sin x − x cos x − y = 0 are soluţie. Considerând funcţia continuă
gy : R → R dată prin
gy (x) = sin x − x cos x − y
constatăm că pentru orice n ∈ N∗ , gy (2nπ) = −2nπ−y, valoare negativă pentru n suficient
de mare şi gy (2nπ + π) = 2nπ + π − y, valoare pozitivă pentru n suficient de mare. Deci
gy se anulează, ceea ce probează afirmaţia făcută, deci f este surjectivă.
Cu aceasta demonstraţia este ı̂ncheiată.
Exerciţiul 4.30 Ne vom folosi de faptul că dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă
pe un interval, atunci este constantă pe acel interval.
(i) Se ştie că arctg este bine definită pe R, iar arcsin, doar pe [−1, 1]; arcsin este, ı̂nsă,
derivabilă numai pe (−1, 1). Ne convingem că
x
−1 < √ < 1, ∀x ∈ R.
x2 + 1
Într-adevăr,
x √
−1 < √ , ∀x ∈ R ⇔ − x2 + 1 < x, ∀x ∈ R.
x2 + 1
Dacă x ≥ 0, inegalitatea este, evident adevărată (opusul radicalului fiind un număr strict
negativ). Dacă x < 0, inegalitatea este echivalentă cu x2 + 1 > x2 , din nou, adevărată.
Apoi
x √
√ < 1, ∀x ∈ R ⇔ x < x2 + 1, ∀x ∈ R.
x2 + 1
Dacă x < 0, inegalitatea este, evident adevărată (radicalul e strict pozitiv). Dacă x ≥ 0,
inegalitatea este echivalentă cu x2 < x2 + 1, din nou, adevărată.
Fie acum funcţia f : R → R, f (x) = arctg x − arcsin √xx2 +1 . Funcţia f este derivabilă
pe R (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare), iar

′
′ 1 1 x
f (x) =
1 + x2
−r 2 · √x2 + 1
1 − √xx2 +1
√
1 1 x2 + 1 − x · 2√2x
x2 +1
= 2
−q · 2
1+x 2
x +1−x 2 x +1
x2 +1
1 √ x2 + 1 − x2 1 1
= 2
− x 2+1· √ = 2
− 2 = 0, ∀x ∈ R.
1+x (x2 + 1) x2 + 1 1+x x +1
Prin urmare, f este constantă pe R. Atunci f (x) = f (0) = 0 pentru orice x ∈ R, adică
x
arctg x = arcsin √ , ∀x ∈ R.
x2 + 1
(ii) Radicalul este bine definit pe [0, ∞), dar derivabil doar pe (0, ∞). Funcţia arcsin
√ derivabilă doar pe (−1, 1). Pentru x ∈ [0, 1] (sau, altfel
este bine definită pe [−1, 1], dar
spus, 0 ≤ x ≤ 1), avem 0 ≤ x ≤ 1 (cu egalitate pentru x = 0, respectiv x = 1) şi
−1 ≤ 2x − 1 ≤ 1 (cu egalitate pentru x = 0, respectiv x = 1).
√
Fie funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = 2 arcsin x − arcsin(2x − 1). Conform observaţiilor
precedente, aceasta este derivabilă, prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, doar
pe (0, 1) şi
1 √ ′ 1
f ′ (x) = 2 q · x −p · (2x − 1)′
√ 2 1 − (2x − 1)2
1 − ( x)
2 1 2 1 2
=√ · √ −√ =√ − √ = 0, ∀x ∈ (0, 1).
1−x 2 x 4x − 4x 2 x−x 2 2 x − x2
Prin urmare, f este constantă pe intervalul (0, 1). Pentru a determina constanta găsim
un număr pentru care să putem determina valoarea funcţiei. Cum 41 ∈ (0, 1), avem

1 1 1 1 π π
f (x) = f = 2 arcsin − arcsin − = 3 arcsin = 3 · = , ∀x ∈ (0, 1).
4 2 2 2 6 2
Să observăm şi că

π π
f (0) = 2 arcsin 0 − arcsin(−1) = 0 − − = ,
2 2
π
f (1) = 2 arcsin 1 − arcsin 1 = arcsin 1 = ,
2
π
aşadar f (x) = 2
pentru orice x ∈ [0, 1] sau, cu alte cuvinte,
√ π
2 arcsin x − arcsin(2x − 1) = , ∀x ∈ [0, 1].
2
(iii) Funcţia arctg este derivabilă pe R, dar radicalul este derivabil doar pe (0, ∞), iar
funcţia arcsin, doar pe (−1, 1). Este evident că dacăq −1 < x < 1, avem 1 − x > 0 şi
1−x 1−x
1 + x > 0, adică 1+x
> 0, prin urmare funcţia x 7→ 1+x
este bine definită şi derivabilă
pe (−1, 1). q
Fie funcţia f : (−1, 1) → R, f (x) = arctg 1−x 1+x
+ 12 arcsin x. Aceasta este bine
definită şi derivabilă pe (−1, 1), prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare, conform
justificărilor de mai sus. Avem
r !′
1 1 − x 1 1
f ′ (x) = 2 · + √
1+x 2 1 − x2
q
1−x
1+ 1+x
1+x 1 −(1 + x) − (1 − x) 1
= · q · 2
+ √
(1 + x) + (1 − x) 2 1−x (1 + x) 2 1 − x2
1+x
√
(1 + x) 1 + x 1
=− √ 2
+ √
2 1 − x(1 + x) 2 1 − x2
1 1
=− √ √ + p = 0, ∀x ∈ (−1, 1).
2 1 − x 1 + x 2 (1 − x)(1 + x)
Prin urmare, f este constantă pe intervalul (−1, 1), Atunci, cum 0 ∈ (−1, 1), avem
1 π
f (x) = f (0) = arctg 1 + arcsin 0 = , ∀x ∈ (−1, 1).
2 4
Altfel spus, r
1−x 1 π
arctg + arcsin x = , ∀x ∈ (−1, 1).
1+x 2 4
(iv) Funcţia arctg este derivabilă pe R, dar modulul este derivabil doar pe R∗ , iar
arcsin este definită pe [−1, 1] şi derivabilă numai pe (−1, 1). Avem
1 − x2
−1 ≤ ≤ 1 · (1 + x2 ) > 0 ⇔ −1 − x2 ≤ 1 − x2 ≤ 1 + x2 .
1 + x2
Prima inegalitate este echivalentă cu −1 ≤ 1 şi este chiar strictă, pentru orice x ∈ R; cea
de-a doua este echivalentă cu 2x2 ≥ 0 şi este adevărată pentru orice x ∈ R, cu egalitate
dacă şi numai dacă x = 0.
2
Fie f : R → R, f (x) = arcsin 1−x 1+x2
+ 2 arctg |x|. Conform observaţiilor anterioare şi
rezultatelor privind operaţiile şi compunerile cu funcţii elementare, funcţia f este bine
definită, dar derivabilă doar pe R∗ . Ne amintim că anularea derivatei unei funcţii implică
faptul că funcţia este constantă doar pe intervale; dar R∗ nu este interval. Din acest
motiv vom arăta că f este constantă pe fiecare din intervalele (−∞, 0) şi (0, ∞). Întrucât
vom obţine aceeaşi valoare constantă pe (−∞, 0) şi (0, ∞), egală cu f (0), vom putea
concluziona că f este constantă pe R.
Distingem, aşadar, cazurile:
2
- Pentru x ∈ (−∞, 0), f (x) = arcsin 1−x
1+x2
+ 2 arctg(−x) şi
′
1 − x2

′ 1 1
f (x) = q · 2
+2· · (−1)
1−x2 2
1+x 1 + (−x)2
1 − 1+x2
1 + x2 −2x(1 + x2 ) − (1 − x2 )2x 2
= p · 2 2
−
2 2
(1 + x ) − (1 − x ) 2 2 (1 + x ) 1 + x2
−4x 2 −4x 2
= √ − 2
= −
2
(1 + x ) 4x 2 1+x (1 + x )(−2x) 1 + x2
2
2 2
= 2
− = 0, ∀x ∈ (−∞, 0)
1+x 1 + x2
√
(am folosit faptul că 4x2 = |2x| = −2x, deoarece x < 0). Aşadar, f este constantă pe
intervalul (−∞, 0). Cum −1 ∈ (−∞, 0), putem spune că
π π
f (x) = f (−1) = arcsin 0 + 2 arctg 1 = 2 · = , ∀x ∈ (−∞, 0).
4 2
1−x2
- Pentru x ∈ (0, ∞), f (x) = arcsin 1+x2 + 2 arctg x şi, derivând primul termen ca mai
sus, obţinem
−4x 2 −4x 2
f ′ (x) = √ + 2
= +
(1 + x2 ) 4x2 1 + x (1 + x )2x 1 + x2
2
2 2
=− + = 0, ∀x ∈ (0, ∞)
(1 + x2 ) 1 + x2
√
(de această dată 4x2 = |2x| = 2x, fiindcă x > 0). Aşadar, f este constantă pe intervalul
(0, ∞). Cum 1 ∈ (0, ∞), putem spune că
π
f (x) = f (1) = arcsin 0 + 2 arctg 1 = , ∀x ∈ (0, ∞).
2
π
În plus, f (0) = arcsin 1 + 2 arctg 0 = 2 . Deci f (x) = π2 pentru orice x ∈ R sau, cu alte
cuvinte,
1 − x2 π
arcsin 2
+ 2 arctg |x| = , ∀x ∈ R.
1+x 2
Exerciţiul 4.31 Folosim Şirul lui Rolle şi facem o discuţie după m.
(i) Datorită prezenţei logaritmului, orice rădăcină a ecuaţiei trebuie să fie strict po-
zitivă şi atunci ecuaţia din enunţ este, prin ı̂mpărţire cu x > 0, echivalentă cu ecuaţia
ln x + 2 arctg x + m + x2 = 0. Împărţind cu x, am izolat m ı̂ntr-un termen independent de
x. Astfel m va dispărea la derivare şi determinarea rădăcinilor derivatei nu mai necesită
o discuţie după m.
Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = ln x + 2 arctg x + m + x2 . Funcţia f este derivabilă pe
(0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
1 2 2 x(x2 + 1) + 2x2 − 2(x2 + 1) x3 + x − 2
f ′ (x) = + 2 − 2 = =
x x +1 x x2 (x2 + 1) x2 (x2 + 1)
(x − 1)(x2 + x + 2)
= , ∀x > 0.
x2 (x2 + 1)
1 2 7
> 0 pentru orice x > 0, singura rădăcină a lui f ′ este

Cum x2 + x + 2 = x + 2
+ 4
x = 1. Avem

2 2
lim f (x) = lim ln x + 2 arctg x + m + = m + lim ln x +
x↘0 x↘0 x x↘0 x

[−∞+∞] x ln x + 2 0+2
= m + lim = m+ = m + ∞ = +∞, ı̂ntrucât
x↘0 x 0+
[0·(−∞)] ln x
lim x ln x = lim 1 = 0;
x↘0 x↘0
x

2 π
lim f (x) = lim ln x + 2 arctg x + m + = +∞ + 2 · + m + 0 = +∞;
x→∞ x→∞ x 2
π π
f (1) = 2 · + m + 2 = m + + 2.
4 2
Întocmim următorul tabel:
x (0 1 +∞ Ecuaţia are ...

′
f (x) 0
f (x) +∞ m + π2 + 2 +∞
π
m < −2 − 2 + − + 2 rădăcini: x1 ∈ (0, 1), x2 ∈ (1, +∞)
m = − π2 − 2 + 0 + x1 = 1 rădăcină
m > − π2 − 2 + + + Ecuaţia nu are rădăcini ı̂n (0, ∞).
(ii) Izolăm, din nou, pe m. Înmulţind cu e−x (e−x > 0 pentru orice x ∈ R, deci nu
introducem rădăcini suplimentare), ecuaţia din enunţ este echivalentă cu ecuaţia xe−x −
e−x = m.
Fie f : R → R, f (x) = xe−x − e−x − m. Funcţia f este derivabilă pe R (prin operaţii
şi compuneri cu funcţii elementare) şi
f ′ (x) = e−x − xe−x + e−x = e−x (2 − x), ∀x ∈ R.
Singura rădăcină a lui f ′ este x = 2. Avem
xe−x − e−x − m = −m + lim (x − 1)e−x

lim f (x) = lim
x→−∞ x→−∞ x→−∞
= −m + (−∞) · (+∞) = −∞;

x−1
lim f (x) = lim xe−x − e−x − m = −m + lim

= −m;
x→∞ x→∞ x→∞ ex
1
f (2) = 2 − m.
e
Întocmim următorul tabel:

x −∞ 2 +∞ Ecuaţia are ...

′
f (x) 0
1
f (x) −∞ e2
−m −m
m<0 − + + o rădăcină x1 ∈ (−∞, 2)
m=0 − + 0 o rădăcină x1 ∈ (−∞, 2)
(mai precis, x1 = 1)∗
m ∈ (0, e12 ) − + − 2 rădăcini: x1 ∈ (−∞, 2), x2 ∈ (2, +∞)
m = e12 − 0 − x1 = 2 rădăcină
m > e12 − − − Ecuaţia nu are rădăcini ı̂n R.
∗
Dacă m = 0, atunci f (x) = e−x (x − 1) şi, cum exponenţiala este strict pozitivă,
avem f (x) = 0 ⇔ x = 1.
(iii) Din cauză că funcţia ln este definită doar pe (0, ∞), orice soluţie a ecuaţiei trebuie
să fie strict pozitivă. Prin ı̂mpărţire cu x > 0 obţinem ecuaţia echivalentă lnxx = m.
Fie atunci f : (0, ∞) → R, f (x) = lnxx − m. Funcţia f este derivabilă pe (0, ∞) (prin
1 − ln x
f ′ (x) = , ∀x ∈ (0, ∞).
x2
Avem
f ′ (x) = 0 ⇔ ln x = 1 ⇔ x = e.
Cum

ln x −∞
lim f (x) = lim −m = − m = (−∞) · (+∞) − m = −∞;
x↘0 x↘0 x 0+

ln x
lim f (x) = lim − m = −m,
x→∞ x→∞ x
1
f (e) = − m,
e
obţinem următorul tabel:
x (0 e +∞ Ecuaţia are ...
f ′ (x) 0
1
f (x) −∞ e
−m −m
m<0 − + + o rădăcină x1 ∈ (0, e)
m=0 − + 0 o rădăcină x1 ∈ (0, e) (mai precis, x1 = 1)∗
1
m ∈ (0, e ) − + − două rădăcini: x1 ∈ (0, e), x2 ∈ (e, +∞)
m = 1e − 0 − x1 = e rădăcină
1
m> e − − − Ecuaţia nu are rădăcini ı̂n (0, ∞).
∗ ln x
Dacă m = 0, atunci f (x) = x
şi avem f (x) = 0 ⇔ ln x = 0 ⇔ x = 1.
x 1
Exerciţiul 4.32 (i) Fie f : [0, ∞) → R, f (x) = x+2
− x+1
. Funcţia f este derivabilă pe
[0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
x+2−x 1 2 1
f ′ (x) = 2
+ 2
= 2
+ > 0, ∀x ∈ [0, ∞).
(x + 2) (x + 1) (x + 2) (x + 1)2
Rezultă că f este strict crescătoare pe intervalul [0, ∞), prin urmare
f (0) ≤ f (x) < lim f (t), ∀x ∈ [0, ∞)
t→∞
sau, echivalent,
x 1
−1 ≤ − < 1, ∀x ∈ [0, ∞)
x+2 x+1
(ultima inegalitate nu poate fi nestrictă, pentru că altminteri se contrazice stricta mono-
tonie a funcţiei f ).
π π

Fie f : 0, 2 → R, f (x) = sin x + 2 − x cos x. Funcţia f este derivabilă pe
π(ii)
0, 2 (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
π π h πi
′
f (x) = cos x − cos x − − x sin x = − − x sin x ≤ 0, ∀x ∈ 0,
2 2 2
(am ţinut cont că sin x ≥ 0 şi π2 − x ≥ 0 pentru orice x ∈ 0, π2 ). Rezultă că f este

descrescătoare pe intervalul 0, π2 , deci

π h πi
f (0) ≥ f (x) ≥ f , ∀x ∈ 0,
2 2
sau, echivalent,
π π h πi
≥ sin x + − x cos x ≥ 1, ∀x ∈ 0, .
2 2 2
x3
(iii) Fie f : [0, ∞) → R, f (x) = arctg x − x + 3
. Funcţia f este derivabilă pe [0, ∞)
(prin operaţii cu funcţii elementare) şi
1 x4
f ′ (x) = − 1 + x 2
= ≥ 0, ∀x ∈ [0, ∞).
1 + x2 1 + x2
Prin urmare, f este crescătoare pe intervalul [0, ∞), de unde f (x) ≥ f (0) pentru orice
x ∈ [0, ∞) sau, echivalent,
x3
arctg x − x + ≥ 0, ∀x ∈ [0, ∞).
3
x
(iv) Fie f : [0, ∞) → R, f (x) = ln(x + 1) − √x+1 . Funcţia f este derivabilă pe [0, ∞)
(prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi
√ 1
x + 1 − x · 2√x+1

′ 1 1 2(x + 1) − x
f (x) = − = 1− √
x+1 x+1 x+1 2 x+1
√ √
2 x+1−x−2 ( x + 1 − 1)2
= √ =− √ ≤ 0, ∀x ∈ [0, ∞).
2(x + 1) x + 1 2(x + 1) x + 1
Prin urmare, f este descrescătoare pe intervalul [0, ∞), de unde f (x) ≤ f (0) pentru orice
x ∈ [0, ∞) sau, echivalent,
x
ln(x + 1) − √ ≤ 0, ∀x ∈ [0, ∞).
x+1
(v) Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = x − e ln x. Funcţia f este derivabilă pe (0, ∞) (prin

e x−e
f ′ (x) = 1 − = , ∀x ∈ (0, ∞).
x x
Avem
f ′ (x) = 0 ⇔ x − e = o ⇔ x = e
şi, ı̂ntrucât x > 0, semnul lui f ′ este dat de semnul lui x − e. Obţinem tabelul de variaţie:
x (0 e +∞
f ′ (x) −− 0 ++
f (x) +∞ ↘ 0 ↗ +∞
min
din care rezultă că f (x) ≥ f (e) = 0, pentru orice x ∈ (0, ∞) sau, echivalent, x−e ln x ≥ 0,
pentru orice x ∈ (0, ∞).
Exerciţiul 4.33 A arăta inegalitatea cerută este echivalent, prin ı̂mpărţire cu a > 1 > 0,
cu r b
b −1 1 + ab
< a b < .
a ln a 2
b
Cum din ipoteză a
> 1, este suficient să arătăm că
√ x−1 1+x
x< < , ∀x > 1
ln x 2
sau, echivalent, că
√ 1
x ln x < x − 1 < (1 + x) ln x, ∀x > 1 (2.37)
2
(funcţia ln fiind strict crescătoare, pentru x > 1 avem ln x > ln 1 = 0, deci nu s-a schimbat
sensul inegalităţilor după ı̂nmulţirea cu ln x).
A verifica prima inegalitate din (2.37) este echivalent cu a arăta că f : [1, ∞) → R,
x−1
f (x) = √ − ln x
x
este strict pozitivă pe (1, ∞). Funcţia f este derivabilă pe [1, ∞), prin operaţii cu funcţii
elementare. Avem
√
′
x − (x − 1) 2√1 x 1 x+1
f (x) = − = √ > 0, ∀x ∈ [1, ∞).
x x 2x x
Deci f este strict crescătoare pe [1, ∞). Aşadar, f (x) > f (1) = 0, pentru orice x > 1,
ceea ce trebuia de arătat.
A demonstra inegalitatea a doua din (2.37) este echivalent cu a demonstra că funcţia
g : [1, ∞) → R,
2(x − 1)
g(x) = ln x −
x+1
este strict pozitivă pe (1, ∞). Observăm că şi g este derivabilă pe [1, ∞), prin operaţii cu
funcţii elementare, iar
1 4 (x − 1)2
g ′ (x) = − = > 0, ∀x ∈ (1, ∞).
x (x + 1)2 x(x + 1)2
Aşadar, g este strict crescătoare pe intervalul [1, ∞) (pe baza Problemei 4.2), ceea ce
implică g(x) > g(1) = 0 pentru orice x ∈ (1, ∞). A doua parte a inegalităţii (2.37) este,
aşadar, demonstrată. Cu aceasta demonstraţia este ı̂ncheiată.
Exerciţiul 4.34 Fie p, q ∈ R∗ , p > q oarecare fixate. Fie f : R+ → R,

xp xq 1 1
f (x) = − − + .
p q p q
Funcţia f este derivabilă pe R+ , prin operaţii cu funcţii elementare, iar
f ′ (x) = xp−1 − xq−1 = xq−1 xp−q − 1 , pentru orice x ∈ R+ .

Atunci
f ′ (x) = 0 ⇔ xq−1 = 0 sau xp−q = 1 ⇔ x = 0 sau x = 1 (p > q ⇒ p − q ̸= 0).
Mai mult,
• xq−1 > 0 pentru orice x > 0;
• cum p > q, dacă 0 < x < 1, atunci xp−q < 1, iar dacă x > 1, atunci xp−q > 1.
Atunci tabelul de variaţie al funcţiei f este:
x [0 1 +∞
′
f (x) 0 −− 0 ++
1 1
f (x) q
− p
>0 ↘ 0 ↗ +∞
Din monotonia funcţiei f deducem că f (x) > f (1) = 0, pentru orice x ∈ R+ \ {1},
p q
ceea ce este echivalent cu xp − xq > p1 − 1q , pentru orice x ∈ R+ \ {1}.
Dacă acum luăm b > a ≥ 1, cum f este strict crescătoare pe intervalul [1, ∞), rezultă
p q p q
că f (b) > f (a), ceea ce este echivalent cu bp − bq − p1 + 1q > ap − aq − p1 + 1q sau, reducând
p p q q
termenii egali şi apoi regrupând termenii rămaşi, a −bp
< a −b
q
.
Exerciţiul 4.35 În primul rând, pentru orice a ∈ R, funcţia

f : R → R, f (x) = x3 + ax
este continuă pe R, ca funcţie polinomială (deci are proprietatea lui Darboux), iar
lim f (x) = lim (x3 + ax) = −∞ şi lim f (x) = lim (x3 + ax) = +∞,
x→−∞ x→−∞ x→∞ x→∞
de unde rezultă că f este surjectivă.

Dacă a = 0, atunci f (x) = x3 şi este injectivă (dacă x, y ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = f (y),
atunci x3 = y 3 ⇔ x3 − y 3 = 0 ⇔ (x − y)(x2 + xy + y 2 ) = 0 ( ⇔ x = y sau x2 + xy + y 2 = 0;
2 x + 12 y = 0
ultima relaţie este echivalentă cu x + 12 y + 34 y 2 = 0 ⇔ ⇔ x = y = 0).
y=0
Deci pentru a = 0 funcţia f este bijectivă.
Pentru a studia injectivitatea lui f când a ̸= 0, să observăm că, de fapt, f este chiar
derivabilă pe R şi f ′ (x) = 3x2 + a pentru orice x ∈ R. Distingem cazurile:
I. Dacă a > 0, atunci f ′ (x) > 0 pentru orice x ∈ R, prin urmare f este strict crescătoare
pe R, deci injectivă. Aşadar pentru orice a > 0 funcţia f este q bijectivă.
II. Dacă a < 0, atunci f ′ (x) = 0 ⇔ 3x2 + a = 0 ⇔ x = ± −a 3
. Ţinând cont de semnul
trinomului de gradul II, deducem că tabelul de variaţie a lui f este:
q q
x −∞ − −a 3
−a
3
+∞
f ′ (x) ++ 0 −− 0 ++
q q
−a −a
f (x) −∞ ↗ − 2a
3 3
↘ 2a
3 3
↗ +∞
Dar f are proprietatea lui Darboux şi
r ! r r ! r
−a 2a −a −a 2a −a
lim f (x) = −∞, f − =− > 0, f = < 0.
x→−∞ 3 3 3 3 3 3
q q q
Rezultă că există x1 ∈ −∞, − −a 3
şi x 2 ∈ − −a
3
, −a
3
(deci, ı̂n mod clar, x1 ̸= x2 )
astfel ı̂ncât f (x1 ) = 0 = f (x2 ). Prin urmare, dacă a < 0 funcţia f nu este injectivă,
aşadar nici bijectivă.
În concluzie, funcţia f este bijectivă dacă şi numai dacă a ≥ 0.
Exerciţiul 4.36 Putem rescrie f : R → R,

− 2 − sin x1 x, dacă x < 0




f (x) = 0, dacă x = 0
 2 − sin 1 x, dacă x > 0.


x
Se observă că f este derivabilă pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞), prin operaţii şi compuneri cu
funcţii elementare. Cum
′
1 1 1 1 1 1 1
2 − sin x = − cos · − 2 · x + 2 − sin = 2 − sin + cos ,
x x x x x x x
rezultă că 
 − 2 − sin x1 + x1 cos x1 , dacă x < 0

f ′ (x) =
 2 − sin x1 + x1 cos x1 , dacă x > 0.
Presupunem prin reducere la absurd că există o vecinătate (−ε, ε) ∈ V(0), cu ε > 0, pe
care f este monotonă (putem considera vecinătatea un interval deschis centrat ı̂n 0, pentru
că, prin definiţie, orice vecinătate a lui 0 conţine un asemenea interval şi ne restrângem
la el). Rezultă că, ı̂n particular, f este monotonă pe (0, ε). Deoarece f este derivabilă
pe (0, ∞), rezultă că f ′ ≥ 0 pe (0, ε) sau f ′ ≤ 0 pe (0, ε), după cum f este crescătoare
sau descrescătoare. Arătăm că f ′ ia pe (0, ε) atât valori strict pozitive, cât şi valori strict
1

negative, ceea ce va contrazice afirmaţia precedentă. Într-adevăr, deoarece şirul 2nπ n≥1
are termeni strict pozitivi şi converge la 0, rezultă că există un rang n1 ∈ N∗ astfel ı̂ncât
1
2n1 π
∈ (0, ε); dar

′ 1
f = 2 − sin(2n1 π) + 2n1 π cos(2n1 π) = 2 − sin 0 + 2n1 π cos 0 = 2 + 2n1 π > 0.
2n1 π

1
Pe de altă parte, deoarece şirul (2n+1)π are termeni strict pozitivi şi converge la 0,
n≥0
rezultă că există un rang n2 ∈ N∗ astfel ı̂ncât 1
(2n2 +1)π
∈ (0, ε); dar

′ 1
f = 2 − sin((2n2 + 1)π) + (2n2 + 1)π cos((2n2 + 1)π)
(2n2 + 1)π
= 2 − sin π + (2n2 + 1)π cos π = 2 − (2n2 + 1)π
= −(π − 2) − 2n2 π < 0.
Cu aceasta am demonstrat că f nu este monotonă pe nicio vecinătate a lui 0 (de fapt am
demonstrat mai mult, că f nu este monotonă pe niciun interval de forma (0, ε), cu ε > 0
şi se poate arăta analog că f nu este monotonă pe niciun interval de forma (−ε, 0), cu
ε > 0).
Totuşi, x = 0 este punct de minim global pentru f . Într-adevăr, cum sin y ≤ 1 < 2
pentru orice y ∈ R, rezultă că 2 − sin y > 0 pentru orice y ∈ R şi, ı̂n particular, că
∗ ∗
2 − sin x1 > 0 pentru
orice x ∈ R . Împreună cu |x| >∗0 pentru orice x ∈ R , deducem că
1
f (x) = 2 − sin x |x| > 0 = f (0) pentru orice x ∈ R (prin urmare, f (x) ≥ f (0) pentru
orice x ∈ R).
Problema 4.3 A demonstra că f (x) ≥ ex pentru orice x ≥ 0 este echivalent (ı̂nmulţind
cu e−x > 0) cu a demonstra că f (x)e−x ≥ 1 pentru orice x ≥ 0. Fie atunci g : [0, ∞) → R,
g(x) = f (x)e−x . Deoarece f este derivabilă, rezultă că g este derivabilă (ca produs de
funcţii derivabile). Mai mult,
g ′ (x) = f ′ (x)e−x − f (x)e−x = (f ′ (x) − f (x))e−x ≥ 0, ∀x ≥ 0,
din ipoteza f ′ (x) ≥ f (x) pentru orice x ∈ [0, ∞) şi din e−x > 0 pentru orice x ∈ R. Prin
urmare, g este crescătoare pe intervalul [0, ∞), de unde g(x) ≥ g(0) pentru orice x ≥ 0.
Dar această din urmă relaţie este echivalentă cu
f (x)e−x ≥ 1, ∀x ≥ 0
(am folosit aici ipoteza f (0) = 1).

Reciproca nu este adevărată. De exemplu, funcţia f : R → R, f (x) = ex (2 − cos x)

verifică relaţiile f (x) ≥ ex pentru orice x ≥ 0 (deoarece cos x ≤ 1 pentru orice x ∈ R, de
unde 2 − cos x ≥ 1 pentru orice x ∈ R şi ı̂nmulţim cu ex > 0), f (0) = 1, f este derivabilă
(prin operaţii cu funcţii elementare), dar
f ′ (x) = ex (2 − cos x) + ex sin x, ∀x ∈ R
şi f ′ (x) − f (x) = ex sin x nu păstrează semn constant pe [0, ∞), din cauza funcţiei cu
semn variabil sinus.
Problema 4.4 (i) Funcţia g este derivabilă pe R, ca produs de funcţii derivabile şi
g ′ (x) = −e−x f (x) + e−x f ′ (x) = e−x (f ′ (x) − f (x)) > 0, ∀x ∈ R
(am folosit ipoteza f ′ (x) > f (x) pentru orice x ∈ R). Atunci g este strict crescătoare pe
R.
(ii) Cum, conform punctului (i), g este strict crescătoare pe R, rezultă, ı̂n particular,
că pentru orice x > x0 avem g(x) > g(x0 ), ceea ce este echivalent cu
e−x f (x) > e−x0 f (x0 ) = 0
(am folosit ipoteza f (x0 ) = 0). Înmulţind cu ex > 0, rezultă că f (x) > 0 pentru orice
x > x0 .
Mai mult, avem şi că pentru orice x < x0 are loc g(x) < g(x0 ), ceea ce este echivalent,
folosind din nou ipoteza f (x0 ) = 0 şi stricta pozitivitate a exponenţialei, cu f (x) < 0,
pentru orice x < x0 .
(iii) Funcţia h este derivabilă pe R, prin operaţii cu funcţii elementare, iar
h′ (x) = aex − x, ∀ x ∈ R.
A demonstra că h′ (x) > h(x), pentru orice x ∈ R, este atunci echivalent cu a arăta că
x2
aex − x > aex − 2 − , ∀x ∈ R ⇔ x2 − 2x + 4 > 0, ∀x ∈ R ⇔ (x − 1)2 + 3 > 0, ∀x ∈ R,
2
ceea ce este, evident, adevărat.
Să mai observăm că
x2 1 x2

x x 2
lim h(x) = lim ae − 2 − = lim e a − x − x = ∞ · a = ∞ (a > 0),
x→∞ x→∞ 2 x→∞ e 2e
prin urmare, din definiţia limitei, rezultă că pentru (0, ∞] ∈ V(∞) există U ∈ V(∞) astfel
ı̂ncât h(x) ∈ (0, ∞] pentru orice x ∈ U ∩ R. Luând un x1 ∈ U ∩ R, vom avea h(x1 ) > 0.
Deoarece
x2

x
lim h(x) = lim ae − 2 − = −∞,
x→−∞ x→−∞ 2
putem deduce analog că există un punct x2 astfel ı̂ncât h(x2 ) < 0. Am obţinut
h(x2 )h(x1 ) < 0.

În plus, h este continuă pe R (prin operaţii cu funcţii elementare). Rezultă că există
măcar un punct x0 ı̂ntre x2 şi x1 astfel ı̂ncât h(x0 ) = 0.
În concluzie, h satisface ipotezele impuse funcţiei f . Aplicând pentru h rezultatele
obţinute ı̂n subpunctul (ii) pentru f , rezultă că
- h(x) > 0 pentru orice x > x0 ;
- h(x) < 0 pentru orice x < x0 .
2
Deci singurul punct real ı̂n care h se anulează este x0 . Întrucât ecuaţia aex = 2 + x2
este echivalentă cu ecuaţia h(x) = 0, am arătat că aceasta are o unică rădăcină reală,
anume x0 .
Problema 4.5 Deoarece x este punct de minim local pentru f , există V ∈ V(x) astfel
ı̂ncât f (x) ≤ f (x) pentru orice x ∈ V . Dar, prin definiţie, orice vecinătate a lui x conţine
un interval deschis centrat ı̂n x; atunci putem spune că există ε > 0 astfel ı̂ncât
f (x) ≤ f (x), ∀x ∈ (x − ε, x + ε).
De fapt,
f (x) < f (x), ∀x ∈ (x − ε, x + ε),
deoarece dacă presupunem prin reducere la absurd că există y ∈ (x − ε, x + ε) astfel
ı̂ncât f (y) = f (x), atunci aplicăm Teorema lui Rolle funcţiei f pe intervalul ı̂nchis J de
capete y, x (f este derivabilă pe R, deci continuă pe R, ı̂n particular pe J, şi derivabilă
pe interiorul lui J); rezultă că există z ∈ int J astfel ı̂ncât f ′ (z) = 0, ceea ce contrazice
ipoteza că x este singurul punct critic al lui f .
Presupunem prin reducere la absurd că x nu este punct de minim global pentru f ,
adică există x0 ∈ R, x0 ̸= x astfel ı̂ncât f (x0 ) < f (x).
Metoda 1. Distingem cazurile:
i) Dacă x0 < x, luăm un punct u ∈ (x0 , x) ∩ (x − ε, x + ε) (cu ajutorul unui desen se
poate vedea că intersecţia celor două intervale este nevidă). Din consideraţiile anterioare
putem spune că x0 < u < x şi că f (x0 ) < f (x) < f (u). Cum f este continuă pe R, are
proprietatea lui Darboux. Fie λ = f (x)+f 2
(u)
; ştim că
f (x) + f (u)
f (x0 ) < f (x) < λ = < f (u).
2
Atunci există x1 ∈ (x0 , u) astfel ı̂ncât f (x1 ) = λ şi există x2 ∈ (u, x) astfel ı̂ncât f (x2 ) = λ;
este clar că x1 < u < x2 . Funcţia f verifică ipotezele Teoremei lui Rolle pe [x1 , x2 ] (f este
derivabilă, deci continuă, pe ı̂ntreg R, aşadar este evident că f este continuă pe [x1 , x2 ]
şi derivabilă pe (x1 , x2 ); ı̂n plus, f (x1 ) = f (x2 ) = λ). Prin urmare, există x3 ∈ (x1 , x2 )
astfel ı̂ncât f ′ (x3 ) = 0, ceea ce contrazice ipoteza că x este singurul punct critic al lui f .
ii) Dacă x < x0 , luăm un punct u ∈ (x, x0 ) ∩ (x − ε, x + ε) şi avem x < u < x0
şi f (x0 ) < f (x) < f (u). Ca mai sus, demonstrăm că există două puncte x1 , x2 , cu
x < x1 < u < x2 < x0 astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) = f (x)+f 2
(u)
. Aplicăm Teorema lui Rolle
lui f pe [x1 , x2 ] şi ajungem la aceeaşi contradicţie.
Aşadar presupunerea că x nu ar fi punct de minim global pentru funcţia f este falsă,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
Metoda 2. Funcţia f este continuă pe R, ı̂n particular pe intervalul ı̂nchis I de

capete x0 şi x. Atunci, conform Teoremei lui Weierstrass, f este mărginită şi ı̂şi atinge
marginile pe I. Prin urmare, există x1 ∈ I astfel ı̂ncât f (x1 ) = sup f (x). Arătăm că x1
x∈I
este punct interior lui I, adică x1 ̸∈ {x0 , x}. Într-adevăr, cum unul din capetele lui I este
x, se observă imediat (eventual cu ajutorul unui desen) că I ∩ (x − ε, x + ε) ̸= ∅. Fie
v ∈ I ∩ (x − ε, x + ε) ⇒ f (x) < f (v) ≤ sup f (x) = f (x1 ) ⇒ x ̸= x1 . De asemenea, este
x∈I
clar că x1 ̸= x0 , deoarece f (x0 ) < f (x) ≤ sup f (x) = f (x1 ).
x∈I
Prin urmare, punctul x1 de maxim al lui f pe I este interior lui I. Suntem ı̂n ipotezele
Teoremei lui Fermat, deci rezultă că f ′ (x1 ) = 0, ceea ce contrazice ipoteza că x este
singurul punct critic al lui f .
Aşadar presupunerea făcută la ı̂nceputul demonstraţiei este falsă şi x este punct de
minim global pentru funcţia f .
2.4.3 Regula lui L’Hôpital; derivate de ordin superior

Exerciţiul 4.37 Înainte de a aplica Regula lui L’Hôpital este foarte important să verificăm
∞
dacă ne aflăm ı̂n unul din cazurile de nedeterminare 00 sau ∞ (altfel am putea obţine o
valoare eronată pentru limită). De obicei, pentru optimizarea calculelor, aplicarea Regulii
lui L’Hôpital se combină cu folosirea limitelor fundamentale.
x − sin x [ 00 ] 1 − cos x [ 00 ] sin x 1
(i) lim 3
= lim 2
= lim = .
x→0 x x→0 3x x→0 6x 6
x + sin x [ 00 ] 1 + cos x
(ii) lim = lim = 2.
x→0 x x→0 1
1
x − ln(x + 1) [ 00 ] 1 − x+1 x+1−1 1 1
(iii) lim 2
= lim = lim = lim = .
x→0 x x→0 2x x→0 2x(x + 1) x→0 2(x + 1) 2
x − sin x [ 00 ] 1 − cos x 0
(iv) lim x −x
= lim x −x x −x
= = 0.
x→0 x(e − e − 2) x→0 e − e − 2 + x(e + e ) −2
(v) Avem
x2 − sin2 x [ 00 ] (x − sin x) (x + sin x)

lim 2 2 = lim
x→0 ex +e −x −2 x→0 ex2 + e−x2 − 2
x − sin x x + sin x x4
= lim · ·
x→0
x
3
x ex2 + e−x2 − 2
(i) 1 sin x x4 1 x4
= lim 1 + 2 2 = lim
6 x→0 x ex + e−x − 2 3 x→0 ex + e−x2 − 2
2
[ 00 ] 1 4x3 2 x2 [ 00 ] 2 2x
= lim 2 2 = lim 2 2 = lim
x
3 x→0 2xe − 2xe −x x
3 x→0 e − e −x 3 x→0 2xe + 2xe−x2
x 2
2 1 2 1 1
= lim x2 2 = · = .
3 x→0 e + e−x 3 2 3
(vi) Avem
x3 (x − ln(x + 1)) [ 00 ] x5 x − ln(x + 1)

lim 3
= lim 3
·
x→0 x + 6(sin x − x) x→0 x + 6(sin x − x) x2
(iii) 1 x5 [ 00 ] 1 5x4 [ 00 ] 1 20x3
= lim 3 = lim 2 = lim
2 x→0 x + 6(sin x − x) 2 x→0 3x + 6(cos x − 1) 2 x→0 6x − 6 sin x
3
5 x (i) 5
= lim = · 6 = 10.
3 x→0 x − sin x 3
(vii) Observăm că

√
√

x2 (x − ln(x + 1)) x2 + x6 + x4 x4 (x − ln(x + 1))
2+1 ,
= · 1 + x
ex + e−x − 2 cos x − 2x2 ex + e−x − 2 cos x − 2x2
√
iar lim 1 + x2 + 1 = 2. Calculăm aşadar
x→0
x4 (x − ln(x + 1)) [ 00 ] x6 x − ln(x + 1)

lim x −x 2
= lim x −x 2
·
x→0 e + e − 2 cos x − 2x x→0 e + e − 2 cos x − 2x x2
(iii) 1 x6 [ 00 ] 1 6x5
= lim x = lim
2 x→0 e + e−x − 2 cos x − 2x2 2 x→0 ex − e−x + 2 sin x − 4x
[ 00 ] 1 30x4 [ 00 ] 1 120x3
= lim x = lim
2 x→0 e + e−x + 2 cos x − 4 2 x→0 ex − e−x − 2 sin x
[ 00 ] 1 360x2 [ 00 ] 1 720x
= lim x −x
= lim x −x
2 x→0 e + e − 2 cos x 2 x→0 e − e + 2 sin x
0
[0] 1 720 720
= lim x −x
= = 90.
2 x→0 e + e + 2 cos x 8
√
x2 (x − ln(x + 1)) x2 + x6 + x4
Prin urmare, lim = 90 · 2 = 180.
x→0 ex + e−x − 2 cos x − 2x2
(viii) Avem
x2 x2 x2 x2
cos x − e− 2 [ 00 ] − sin x + xe− 2 [ 00 ] − cos x + e− 2 − x2 e− 2
lim = lim = lim
x→0 x4 x→0 4x3 x→0 12x2
x 2 x 2 x 2
[ 00 ] sin x − xe− 2 − 2xe− 2 + x3 e− 2
= lim
x→0
24x
1 sin x − x2
2
2 − x2
2 1 1
= lim − 3e +x e = (1 − 3) = − .
24 x→0 x 24 12
2 3
ln(1 + 2x) − ln(1 + 3x) [ 00 ] 1+2x
− 1+3x 2−3 1
(ix) lim 2
= lim = =− .
x→0 x + 2x x→0 2x + 2 2 2
2 sin 3x − cos 4x + 1 [ 0 ]
0
6 cos 3x + 4 sin 4x 6
(x) lim = lim = = 1.
x→0 6x x→0 6 6
(xi) Avem
1 √
1 − √1−x

x − arcsin x [ 00 ] 2 1 − x2 − 1 (1 + x2 )
lim = lim = lim √
x→0 x − arctg x x→0 1 − 1 2 x→0 1 − x2 (1 + x2 − 1)
1+x
√ √−2x
1 − x2 − 1 [ 00 ] 2 1−x2 −1 1
= lim 2
= lim = lim √ =− .
x→0 x x→0 2x x→0 2 1 − x2 2
(xii) Avem
1 − cos x cos 3x [ 00 ] sin x cos 3x + 3 cos x sin 3x
lim = lim
x→0 1 − cos x x→0 sin x
3 sin x − 4 sin3 x

= lim cos 3x + 3 cos x ·
x→0 sin x
= lim cos 3x + 3 cos x 3 − 4 sin2 x = 1 + 3 · 3 = 10.

x→0
arcsin x − π √ 1

2 [ 00 ] 1−x2 1
(xiii) lim √ = lim = lim − = −1.
x→1 1 − x2 x→1 √−2x x→1 x
2 1−x2
2 2
ex − 1 [ 00 ] 2xex 2 x 2
(xiv) lim = lim = lim = .
x→0 1 − cos3 x x→0 3 cos2 x sin x 3 x→0 sin x 3
(xv) Avem
sin x + cos x − ex [ 00 ] cos x − sin x − ex
lim = lim
x→0 x2 x→0 2x
[0]0
− sin x − cos x − ex −1 − 1
= lim = = −1.
x→0 2 2
2 2
e3x −1 − e2 [ 00 ] 6xe3x −1 6e2
(xvi) lim 2 = lim = = −6e2 .
x→1 2x − 5x + 3 x→1 4x − 5 −1
(xvii) Avem
x2 (ex − 1) ex − 1 x3
lim = lim ·
x→0 2 sin x − sin 2x x→0 x 2 sin x(1 − cos x)
1 x2 [ 00 ] 1 2x 1
= lim = lim = · 2 = 1.
2 x→0 1 − cos x 2 x→0 sin x 2
(xviii) Avem
x2 − ln2 (x + 1) [ 00 ] (x − ln(x + 1)) (x + ln(x + 1))
lim 3
= lim
x→0 x x→0 x2 · x
(iii) 1 x + ln(x + 1) 1 ln(x + 1) 1
= lim = lim 1 + = · 2 = 1.
2 x→0 x 2 x→0 x 2

1 1 [∞−∞] x − sin x [ 00 ] x − sin x x (i) 1
(xix) lim − 2 = lim 2 = lim = .
x→0 x sin x x x→0 x sin x x→0 x3 sin x 6
(xx) Avem
x
2 1 1
lim x ln 1 + − x = lim x ln 1 + −1
x→∞ x x→∞ x
x ′
[∞·0] ln 1 + x1 − 1 [ 00 ] x ln x+1
x
− 1
= lim 1 = lim −1 )′
x→∞
x
x→∞ (x
ln x+1
x
+x· x
x+1
· x−(x+1)
x2
ln x+1
x
− 1
x+1
= lim 1 = lim
x→∞ − x2 x→∞ − x12
x x−(x+1) 1
[ 00 ] x+1
· x2
+ (x+1) 2
= lim 2
x→∞
x3
x3

1 1
= lim · − +
x→∞ 2 x(x + 1) (x + 1)2
x3 (−(x + 1) + x) −x2 1
= lim 2
= lim 2
=− .
x→∞ 2x(x + 1) x→∞ 2x + 4x + 2 2
ln1x 1
ln x [00 ] ln x ln x 1 ln x lim ln ln x−ln x
(xxi) lim = lim eln( x ) = lim e ln x ·ln( x ) = ex→∞ ln x ; dar
x→∞ x x→∞ x→∞
1 1 1
ln ln x − ln x [ ∞ · −

∞] ln x x x 1
lim = lim 1 = lim − 1 = 0 − 1 = −1.
x→∞ ln x x→∞
x
x→∞ ln x
ln1x
ln x 1
Prin urmare, lim = e−1 = .
x→∞ x e
(xxii) Avem
1 [00 ] 1 ln(π−2 arctg x)
lim (π − 2 arctg x) ln x = lim eln(π−2 arctg x) ln x = lim e ln x
x→∞ x→∞ x→∞
ln(π−2 arctg x)
lim
=e x→∞ ln x
;
dar
ln(π − 2 arctg x) [ −∞
∞ ]
1
· −2
π−2 arctg x 1+x2
−2x
1+x2
lim = lim 1 = lim
x→∞ ln x x→∞ x→∞ π − 2 arctg x
x
2
−2(1+x )+2x·2x
[ 00 ] (1+x2 )2 1 − x2
= lim −2 = lim = −1.
x→∞ x→∞ 1 + x2
1+x2
1 1
Prin urmare, lim (π − 2 arctg x) ln x = e−1 = .
x→∞ e
(xxiii) Avem
x1 x
! ln(x+1)−x
x2
ln(x+1)−x
ln(x + 1) [1∞ ] ln(x + 1) − x
lim = lim 1+
x→0 x x→0 x
lim
ln(x+1)−x
(iii) 1 1
= ex→0 x2
= e− 2 = √ .
e
(xxiv) Putem scrie:
x2 ex
1 [1∞ ] 1
1−cos x
2 x 2 x
1−cos
lim 1 + x e x
= lim 1+x e x2 ex
x→0 x→0
x2 ex x2
lim lim (xvii)
= ex→0 1−cos x = ex→0 1−cos x = e2 .
(xxv) Avem:

2 1+x 1+x
lim x − x ln = lim x 1 − x ln
x→∞ x x→∞ x
x
1
= lim x 1 − ln 1 +
x→∞ x
x−(1+x)
[∞·0] 1 − x ln 1+x 0
x [0]
− ln 1+x
x
x
− x · 1+x · x2
− ln 1+x
x
+ 1
1+x
= lim = lim = lim
x→∞ x−1 x→∞ −x−2 x→∞ −x−2
x x−(1+x) 1
[ 00 ] − 1+x · x2
− (1+x)2 x3 (1 + x) − x x2 1
= lim = lim · = lim = .
x→∞ 2x−3 x→∞ 2 x(1 + x) 2 x→∞ 2(1 + x) 2 2
(xxvi) Avem
xe − ex [ 00 ] exe−1 − ex [ 00 ] e(e − 1)xe−2 − ex

lim = lim = lim
x→e (x − e)2 x→e 2(x − e) x→e 2
e−1 e e−1
(e − 1)e − e e
= =− .
2 2
(xxvii) Nu putem aplica Regula lui L’Hôpital, deoarece, notând
1+x
f (x) = ln , g(x) = x2 ,
1−x
constatăm că
1−x (1−x)+(1+x)
f ′ (x) 1+x
· (1−x)2 1
= =
g ′ (x) 2x x(1 + x)(1 − x)
′
şi nu există lim fg′ (x)
(x) 1
= 1, dar lim x1 nu există .

avem lim (1+x)(1−x)
x→0 x→0 x→0
Calculăm
2x 2x

1 1+x ln 1 + 1−x 2x ln 1 + 1−x 2
lim 2 ln = lim 2x · 2
= lim 2x ·
x↗0 x 1 − x x↗0 (1 − x)x x↗0 (1 − x)x
1−x 1−x
2
= 1· = −∞;
0−
2x

ln 1 + 1−x

1 1+x 2 2
lim ln = lim 2x · = 1· = +∞.
x↘0 x2 1 − x x↘0 (1 − x)x 0+
1−x
1 1+x
Cum limitele laterale nu sunt egale, rezultă că nu există lim 2
ln .
x→0 x 1−x
f ′ (x) f (x)
Să observăm că, ı̂n general, dacă nu există lim ′ nu ı̂nseamnă că nu există lim .
x→a g (x) x→a g(x)
ln x
Exerciţiul 4.38 Pentru x ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞), f (x) = x−1
şi este derivabilă (prin operaţii
cu funcţii elementare), iar
1
· (x − 1) − ln x x − 1 − x ln x
f ′ (x) = x
= , ∀x ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞).
(x − 1)2 x(x − 1)2
Studiem derivabilitatea funcţiei ı̂n x = 1 cu ajutorul definiţiei:
ln x 1
f (x) − f (1) −1 ln x − x + 1 [ 00 ] −1 1−x
lim = lim x−1 = lim 2
= lim x
= lim
x→1 x−1 x→1 x − 1 x→1 (x − 1) l H x→1 2(x − 1)
′ x→1 2x(x − 1)
−1 1
= lim =− .
x→1 2x 2
Aşadar f este derivabilă pe (0, ∞) şi f ′ : (0, ∞) → R,

( x−1−x ln x
x(x−1)2
, x ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞)
f ′ (x) =
− 21 , x = 1.
Exerciţiul 4.39 În primul rând, funcţia f este bine definită, deoarece sub radical avem
o cantitate nenegativă, conform Exerciţiului 1.12. √
Se ştie că funcţia g : [0, ∞) → R, g(x) = x nu este derivabilă ı̂n 0. Prin ur-
mare, putem spune că f este derivabilă prin compunere de funcţii elementare doar pe
R∗ = (−∞, 0) ∪ (0, +∞), iar
′ ex − 1
f (x) = √ x
, ∀x ∈ R∗ .
2 e −x−1
Studiem derivabilitatea lui f ı̂n 0 cu ajutorul definiţiei. Avem
√ x
f (x) − f (0) e −x−1
lim = lim .
x→0 x−0 x→0 x
Încercând să determinăm această limită cu ajutorul Regulii lui L’Hôpital nu obţinem un
raport al cărui limită este mai uşor de calculat.
Atunci folosim următorul rezultat: dacă F√ : A ⊂ R → [0, ∞), 0 ∈ A′ şi există
lim F 2 (x) = l > 0, atunci există lim F (x) = l. Demonstrăm acest lucru cu ajutorul
x→0 x→0
caracterizării cu ε − δ a limitelor de funcţii. În primul rând, cum F ≥ 0,
√ √ √ √ √ √
|F 2 (x)−l| = |(F (x)+ l)(F (x)− l)| = (F (x)+ l)|F (x)− l| ≥ l |F (x)− l|, ∀x ∈ A.
ε
Fie acum ε > 0 oarecare. Deoarece lim F 2 (x) = l, pentru √
l
> 0 există δ = δ(ε) > 0
x→0
2 ε
astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ A \ {0}, cu |x − a| < δ, are loc |F (x) − l| < √
l
. Atunci
√ 1
|F (x) − l| ≤ √ |F 2 (x) − l| < ε, pentru orice x ∈ A \ {0}, cu |x − a| < δ.
l
√
Aceasta arată că lim F (x) = l.
x→0
Este uşor să calculăm
√ x 2
e −x−1 ex − x − 1 [ 00 ] ex − 1 [ 00 ] ex 1
lim = lim = lim = = lim = .
x→0 x x→0 x2 l′ H x→0 2x l′ H x→0 2 2
Atunci √
f (x) − f (0) ex − x − 1 1
lim = lim =√ .
x→0 x−0 x→0 x 2
Prin urmare, f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = √1
2.
În concluzie, f este derivabilă pe R şi f ′ : R → R,
( ex −1
√
2 ex −x−1
, dacă x ̸= 0
f ′ (x) =
√1 , dacă x = 0.
2
Exerciţiul 4.40 Pentru studiul derivabilităţii lui f ı̂n punctul 0 vom aplica Consecinţa
Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa derivatei ı̂ntr-un punct. În acest scop
studiem mai ı̂ntâi continuitatea funcţiei.
1
Pentru x ∈ (−∞, 0), f (x) = e x şi este continuă prin compunere de funcţii elementare.
Pentru x ∈ (0, ∞), f (x) = 0 şi este continuă (funcţie constantă). În x = 0 avem:
1
lim f (x) = lim e x = e−∞ = 0;
x↗0 x↗0
lim f (x) = lim 0 = 0;

x↘0 x↘0
f (0) = 0.
Prin urmare, f este continuă ı̂n 0, deci pe R.
Pentru x ∈ (−∞, 0), f este derivabilă, fiind compunere de funcţii elementare, iar
1
f (x) = − x12 e x . Pentru x ∈ (0, ∞), f este derivabilă şi f ′ (x) = 0 (funcţie constantă).
′
Deci f este derivabilă pe R \ {0}. În sfârşit, ı̂n x = 0 avem:

−u2

′ 1 1 x1 =u
lim f (x) = lim − 2 e x = lim (−u2 eu ) = lim −u
x↗0 x↗0 x u→−∞ u→−∞ e
−∞ ∞
[∞] −2u [ −∞ ] −2 −2
= lim = lim = = 0;
l′ H u→−∞ −e−u l′ H u→−∞ e−u ∞
lim f ′ (x) = lim 0 = 0.
x↘0 x↘0
Prin urmare, lim f ′ (x) = lim f ′ (x) = 0, deci există lim f ′ (x) = 0 ∈ R. Conform
x↗0 x↘0 x→0
consecinţei sus-pomenite a Teoremei lui Lagrange, rezultă că f este derivabilă ı̂n 0,
f ′ (0) = 0 şi f ′ este continuă ı̂n 0.
Până acum am arătat că f este derivabilă pe R şi f ′ : R → R,
1
(
′
− x12 e x , x < 0
f (x) =
0, x ≥ 0.
Mai mult, f ′ este continuă chiar pe R (pe ramurile (−∞, 0) şi (0, ∞) avem o funcţie
obţinută prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare şi, respectiv, o funcţie constantă).
La rândul său, f ′ este derivabilă pe (−∞, 0) (prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare), cu

′ ′ ′′ 2 1 1 1 1 2 1 1
(f ) (x) = f (x) = 3 e − 2 · − 2 e =
x x
3
+ 4 e x , ∀x ∈ (−∞, 0),
x x x x x
şi pe (0, ∞) (funcţie constantă), cu
(f ′ )′ (x) = f ′′ (x) = 0, ∀x ∈ (0, ∞).
În x = 0 avem:
2u3 + u4

′′ 2 1 1
1
=u
lim f (x) = lim + 4 e x x= lim (2u3 + u4 )eu = lim = 0;
x↗0 x↗0 x 3 x u→−∞ u→−∞ e−u
′′
lim f (x) = lim 0 = 0.
x↘0 x↘0
Prin urmare, lim f ′′ (x) = lim f ′′ (x) = 0, deci există lim f ′′ (x) = 0 ∈ R. Conform
x↗0 x↘0 x→0
Consecinţei Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa derivatei ı̂ntr-un punct, rezultă
că f ′ este derivabilă ı̂n 0, (f ′ )′ (0) = f ′′ (0) = 0 (şi f ′′ este continuă ı̂n 0).
Aşadar, f este de două ori derivabilă pe R şi f ′′ : R → R,
1
(
2 1

′′ x3
+ x4
ex , x < 0
f (x) =
0, x ≥ 0.
Exerciţiul 4.41 Calculăm primele câteva derivate ale lui f pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞), ı̂n
ı̂ncercarea de a găsi o regulă:
1
′

− 1
′
− 1
−2 ′
2e− x2 − 1
−3
f (x) = e =e x2 · −x =e x2 · 2x = ; x2
x3
1 1 1 1
′′ 2e− x2 · 2x−3 · x3 − 2e− x2 · 3x2 e− x2 (4 − 6x2 ) e− x2 Q2 (x)
f (x) = = = ,
(x3 )2 (x3 )2 (x3 )2
unde funcţia polinomială Q2 (x) = 4 − 6x2 ;
1 1
1
e− x2 · 2x−3 · Q2 (x) + e− x2 Q′2 (x) · x6 − e− x2 Q2 (x) · 6x5
f ′′′ (x) =
(x3 )4
1 1
e− x2 ((2x3 − 6x5 )Q2 (x) + Q′2 (x)x6 ) e− x2 Q3 (x)
= = ,
(x3 )4 (x3 )3
unde funcţia polinomială Q3 (x) = (2 − 6x2 )Q2 (x) + Q′2 (x)x3 ;
am putut spune, pe rând, că f este derivabilă o dată, de două ori, de trei ori deoarece
f, f ′ , f ′′ erau derivabile prin compuneri şi operaţii cu funcţii elementare.
Aceste calcule ne sugerează să demonstrăm prin inducţie matematică propoziţia:
P (n) : f este derivabilă de n ori pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞) şi

1
e− x2 Qn (x)
f (n)
(x) = , ∀n ∈ N∗ , unde Qn este o funcţie polinomială.
x3n
P (1) este, evident, adevărată, din consideraţiile anterioare (Q1 (x) = 2 pentru orice x ∈
R∗ ). Presupunem acum P (k) adevărată pentru un k ∈ N∗ oarecare fixat şi demonstrăm:
1
(k+1) e− x2 Qk+1 (x)
P (k + 1) : f este derivabilă de k + 1 ori pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞) şi f (x) = ,
x3(k+1)
unde Qk+1 este o funcţie polinomială.

Într-adevăr, din forma lui f (k) dată de P (k) deducem că f (k) este derivabilă pe
(−∞, 0) ∪ (0, ∞), prin compuneri şi operaţii cu funcţii elementare; altfel spus, f este
derivabilă de k + 1 ori pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞). Mai mult,

1
− 2 −3 − 12 ′ 3k − 12 3k−1
e x · 2x · Q (x) + e x Q (x) · x − e x Q (x) · 3kx
k k k
(k+1) (k) ′

f (x) = f (x) =
(x3k )2
1
e− x2 ((2x3k−3 − 3kx3k−1 )Qk (x) + Q′k (x)x3k )
=
x6k
− 12 1
e x ((2 − 3kx2 )Qk (x) + Q′k (x)x3 ) e− x2 Qk+1 (x)
= = ,
x3k+3 (x3 )k+1
unde funcţia polinomială Qk+1 (x) = (2 − 3kx2 )Qk (x) + Q′k (x)x3 . Deci P (k + 1) este
adevărată.
Din P (1) adevărată şi P (k) implică P (k + 1) pentru orice k ∈ N∗ rezultă că P (n) este
adevărată pentru orice n ∈ N∗ .
Prin urmare, f este indefinit derivabilă pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞).
Pentru a obţine şi derivabilitatea de orice ordin ı̂n 0, folosim faptul că
2
lim y m e−y = 0, ∀m ∈ N∗ .
y→±∞
Acum putem demonstra:
P (n) : f este derivabilă de n ori ı̂n x = 0 şi f (n) (0) = 0, ∀n ∈ N∗ .
Demonstrăm P (1). Observăm că există

f (x) − f (0) 1 1 1 =y 2
lim = lim e− x2 x= lim ye−y = 0 = fs′ (0);
x↗0 x−0 x↗0 x y→−∞
f (x) − f (0) 1 1 1 =y 2
lim = lim e− x2 x= lim ye−y = 0 = fd′ (0);
x↘0 x−0 x↘0 x y→∞
cum fs′ (0) = fd′ (0) = 0 ∈ R, rezultă că f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 0. Deci P (1) este
adevărată.
Presupunem acum P (k) adevărată pentru un k ∈ N∗ oarecare fixat şi demonstrăm:
P (k + 1) : f este derivabilă de k + 1 ori ı̂n x = 0 şi f (k+1) (0) = 0.
Pentru ca f să fie derivabilă de k + 1 ori ı̂n 0, trebuie să arătăm că f (k) (care este bine
definită pe R, din consideraţiile anterioare şi P (k)) este derivabilă ı̂n 0. Observăm că
există
f (k) (x) − f (k) (0) 1 1 1 1
1
=y 2
lim = lim 3k+1 e− x2 Qk (x) = Qk (0) lim 3k+1 e− x2 x= Qk (0) lim y 3k+1 e−y
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 x y→−∞
(k+1)
= Qk (0) · 0 = 0 = fs (0);
f (k) (x) − f (k) (0) 1 1
1
=y 2
lim = lim 3k+1 e− x2 Qk (x) x= Qk (0) lim y 3k+1 e−y = Qk (0) · 0
x↘0 x−0 x↘0 x y→∞
(k+1)
= 0 = fd (0);
(k+1) (k+1)
cum fs (0) = fd (0) = 0 ∈ R, rezultă că f este derivabilă de k + 1 ori ı̂n 0 şi
f (k+1) (0) = 0. Deci P (k + 1) este adevărată.
Deoarece P (1) este adevărată şi P (k) implică P (k + 1) pentru orice k ∈ N∗ , rezultă
că P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N∗ . Deci f este indefinit derivabilă ı̂n x = 0.
În concluzie, funcţia f este indefinit derivabilă pe R, adică de clasă C ∞ pe R.
Exerciţiul 4.42 Deoarece funcţiile polinomiale sunt indefinit derivabile pe R, rezultă că,
indiferent ce polinom P alegem, f este indefinit derivabilă pe R \ [−1, 1] = (−∞, −1) ∪
(1, ∞) şi f (n) (x) = P (n) (x), pentru orice x ∈ R \ [−1, 1] şi orice n ∈ N∗ .
Calculăm primele câteva derivate ale lui f pe (−1, 1), ı̂n ı̂ncercarea de a găsi o regulă:
1
′
1
′ 1
2 −1 ′
1
2 −2 −2xe x2 −1
f (x) = e =e
x2 −1 · (x − 1)
x2 −1 =e · (−1)(x − 1)
x2 −1 · 2x = 2 ;
(x − 1)2
1 ′
1 1
−2e x2 −1
− 2x e x2 −1 (x2 − 1)2 + 2xe x2 −1 · 2(x2 − 1) · 2x
f ′′ (x) =
(x2 − 1)4
1

1 2 x2 −1 1
−2e x2 −1 + 4x(x2e−1)2 (x2 − 1)2 + 8x2 (x2 − 1)e x2 −1
=
(x2 − 1)4
1 1
(−2(x2 − 1)2 + 4x2 + 8x2 (x2 − 1)) e x2 −1 Q2 (x)e x2 −1
= = ,
(x2 − 1)4 (x2 − 1)4
unde funcţia polinomială Q2 (x) = −2(x2 − 1)2 + 4x2 + 8x2 (x2 − 1);
1

1 2 −1 1
x
Q′2 (x)e x2 −1 − Q2 (x) · 2xe
2
(x −1) 2 (x 2
− 1) 4
− Q 2 (x)e x2 −1 · 4(x2 − 1)3 · 2x
f ′′′ (x) =
(x2 − 1)8
1 1
(Q′2 (x)(x2 − 1)2 − 2xQ2 (x)) e x2 −1 (x2 − 1)2 − 8xQ2 (x)e x2 −1 (x2 − 1)3
=
(x2 − 1)8
1 1
(Q′2 (x)(x2 − 1)2 − 2xQ2 (x) − 8x(x2 − 1)Q2 (x)) e x2 −1 Q3 (x)e x2 −1
= = ,
(x2 − 1)6 (x2 − 1)6
unde funcţia polinomială Q3 (x) = Q′2 (x)(x2 − 1)2 − 2xQ2 (x) − 8x(x2 − 1)Q2 (x);
am putut spune, pe rând, că f este derivabilă o dată, de două ori, de trei ori deoarece
f, f ′ , f ′′ erau derivabile prin compuneri şi operaţii cu funcţii elementare.
Aceste calcule ne sugerează să demonstrăm prin inducţie matematică propoziţia:
1
Qn (x)e x2 −1
P (n) : f este derivabilă de n ori pe (−1, 1) şi f (n)
(x) = 2 2n
, ∀n ∈ N∗ ,
(x − 1)
unde Qn este o funcţie polinomială.
P (1) este, evident, adevărată, din consideraţiile anterioare (Q1 (x) = −2x, pentru
orice x ∈ (−1, 1)). Presupunem acum P (k) adevărată pentru un k ∈ N∗ oarecare fixat şi
demonstrăm:
1
(k+1) Qk+1 (x)e x2 −1

P (k + 1) : f este derivabilă de k + 1 ori pe (−1, 1) şi f (x) = 2 ,
(x − 1)2(k+1)
unde Qk+1 este o funcţie polinomială.
Într-adevăr, din forma lui f (k) deducem că f (k) este derivabilă pe (−1, 1), prin compuneri
şi operaţii cu funcţii elementare; cu alte cuvinte, f este derivabilă de k + 1 ori pe (−1, 1).
În plus,
′
f (k+1) (x) = f (k) (x)
1

1 1
′ 2xe x2 −1
Qk (x)e x −1 − Qk (x) · (x2 −1)2 (x2 − 1)2k − Qk (x)e x2 −1 · 2k(x2 − 1)2k−1 · 2x
2
=
(x2 − 1)4k
1 1
(Q′k (x)(x2 − 1)2 − 2xQk (x)) e x2 −1 (x2 − 1)2k−2 − 4kxQk (x)e x2 −1 (x2 − 1)2k−1
=
(x2 − 1)4k
1 1
(Q′k (x)(x2 − 1)2 − 2xQk (x) − 4kx(x2 − 1)Qk (x)) e x2 −1 Qk+1 (x)e x2 −1
= = ,
(x2 − 1)2k+2 (x2 − 1)2(k+1)
unde Qk+1 (x) = Q′k (x)(x2 − 1)2 − 2xQk (x) − 4kx(x2 − 1)Qk (x) este o funcţie polinomială.
Deci P (k + 1) este adevărată.
Din P (1) adevărată şi P (k) implică P (k + 1) pentru orice k ∈ N∗ rezultă că P (n)
este adevărată pentru orice n ∈ N∗ . Prin urmare, f este indefinit derivabilă şi pe (−1, 1).
Aşadar până acum am demonstrat că f este indefinit derivabilă pe R \ {±1}, pentru orice
alegere a polinomului P .
Facem observaţia că dacă f (n) (unde n ∈ N, f (0) = f ) nu ar fi continuă ı̂n x = 1,
atunci f (n) nu ar fi derivabilă ı̂n x = 1, deci nu ar putea fi de clasă C ∞ pe ı̂ntreg R. Altfel
spus, este necesar ca f (n) să fie continuă ı̂n x = 1, pentru orice n ∈ N. Pentru a nu lungi
1
(n) Qn (x)e x2 −1
demonstraţia prin discuţia separată a lui f , fie Q0 (x) = 1 şi atunci f (x) = (x2 −1)2n
pentru orice x ∈ (−1, 1) şi orice n ∈ N. Avem, pentru orice n ∈ N:
lim f (n) (x) = lim P (n) (x) = P (n) (1);

x↘1 x↘1
1
1
(n) Qn (x)e x2 −1 x2 −1
=u
lim f (x) = lim = Qn (1) lim u2n eu = 0,
x↗1 x↗1 (x2 − 1)2n u→−∞
deoarece, folosind regula lui L’Hôpital,
2n u u2n
lim u e = lim −u = 0.
u→−∞ u→−∞ e
Aşadar P (n) (1) = 0, pentru orice n ∈ N, de unde rezultă că P este polinomul nul. În-
tr-adevăr, presupunând prin reducere la absurd că P ̸≡ 0, rezultă că
P (x) = am xm + am−1 xm−1 + ... + a0 ,

cu a0 , a1 , ..., am ∈ R, am ̸= 0, unde m ∈ N. Atunci P (m) (x) = m!am pentru orice x ∈ R,

de unde P (m) (1) = m!am ̸= 0, ceea ce reprezintă o contradicţie.
Aşadar, P ≡ 0 şi lim f (n) (x) = lim f (n) (x) = 0, pentru orice n ∈ N, de unde
x↘1 x↗1
lim f (n) (x) = 0, ∀n ∈ N. (2.38)

x→1
Pentru funcţia obţinută,

( 1
f (x) = e x2 −1 , x ∈ (−1, 1) (2.39)

0, x ∈ (−∞, −1] ∪ [1, ∞)
demonstrăm prin inducţie matematică propoziţia:
P (n) : f este derivabilă de n ori ı̂n x = 1, oricare ar fi n ∈ N∗ .
P (1) este adevărată, conform Consecinţei Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa
derivatei ı̂ntr-un punct, ı̂ntrucât f este continuă pe (−1, ∞), derivabilă pe (−1, ∞) \ {1}
şi există lim f ′ (x) = 0 ∈ R; mai mult, f ′ (1) = lim f ′ (x) = 0. Presupunem acum P (k)
x→1 x→1
adevărată pentru un k ∈ N∗ oarecare fixat şi demonstrăm:
P (k + 1) : f este derivabilă de k + 1 ori ı̂n x = 1.
Folosim tot Consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa derivatei ı̂ntr-un
punct. Funcţia f (k) este continuă pe (−1, ∞), derivabilă pe (−1, ∞) \ {1} (deci există
f (k+1) pe (−1, ∞) \ {1}) şi
lim f (k+1) (x) = 0 ∈ R
x→1
(conform relaţiei (2.38), adevărată pentru orice n ∈ N). Prin urmare, f (k) este derivabilă
ı̂n x = 1 (adică f este derivabilă de k + 1 ori ı̂n x = 1) şi
′
f (k+1) (1) = f (k) (1) = lim f (k+1) (x) = 0.
x→1
Deci P (k + 1) este adevărată.

că P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .
În mod analog se demonstrează că funcţia f dată prin relaţia (2.39) este indefinit
derivabilă şi ı̂n x = −1. În concluzie, această funcţie este de clasă C ∞ pe R.
Exerciţiul 4.43 Cum funcţia arccos ia valori ı̂n [0, π], unde sin este pozitiv, avem
p
sin(2 arccos x) = 2 sin(arccos x) cos(arccos x) = 2 1 − [cos(arccos x)]2 · x
√
= 2x 1 − x2 , ∀x ∈ (−1, 1).
Aşadar, f : (−1, 1) → R, f (x) = 2x. Fiind funcţie polinomială, f este derivabilă de două
ori pe (−1, 1) şi f ′ (x) = 2, f ′′ (x) = 0, pentru orice x ∈ (−1, 1). Atunci
x2 − 1 f ′′ (x) + 3xf ′ (x) − 3f (x) = x2 − 1 · 0 + 3x · 2 − 3 · 2x = 0, ∀x ∈ (−1, 1).

Exerciţiul 4.44 Dacă funcţia nu este continuă ı̂ntr-un punct, atunci nu este derivabilă
ı̂n acel punct. Deci este necesar ca f să fie continuă pe R.
Pentru orice valori ale lui a, b, c ∈ R, f este continuă pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞) (ca
funcţie polinomială şi, respectiv, funcţie obţinută prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare). În x = 0 avem:
lim f (x) = lim (ax2 + bx + c) = c = fs (0),

x↗0 x↗0
lim f (x) = lim (2 sin 3x + 3 cos 2x) = 3 = fd (0),

x↘0 x↘0
f (0) = 3.
Funcţia f este continuă ı̂n 0 ⇔ fs (0) = fd (0) = f (0) ⇔ c = 3. Atunci

2
ax + bx + 3, x < 0
f (x) =
2 sin 3x + 3 cos 2x, x ≥ 0.
Pentru orice valori ale lui a, b ∈ R, f este derivabilă pe (−∞, 0) (funcţie polinomială)
şi f ′ (x) = 2ax + b. Funcţia f este derivabilă şi pe (0, ∞) (fiind obţinută prin operaţii şi
compuneri cu funcţii elementare) şi f ′ (x) = 6 cos 3x − 6 sin 2x. În x = 0 avem:
f (x) − f (0) ax2 + bx + 3 − 3
lim = lim = lim (ax + b) = b = fs′ (0),
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0
2 sin2 x

f (x) − f (0) 2 sin 3x + 3 cos 2x − 3 sin 3x
lim = lim = lim 2 · ·3−3·
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 3x x
2 !
sin 3x sin x
= lim 6 · − 6x = 6 · 1 − 6 · 0 · 1 = 6 = fd′ (0).
x↘0 3x x
Funcţia f este derivabilă ı̂n 0 ⇔ fs′ (0) = fd′ (0) ∈ R ⇔ b = 6. Atunci f ′ : R → R,


 2ax + 6, x < 0
′ 2ax + 6, x ≤ 0
f (x) = 6, x = 0 =
6 cos 3x − 6 sin 2x, x > 0.
6 cos 3x − 6 sin 2x, x > 0

Pentru orice valoare a lui a ∈ R, f ′ este derivabilă pe (−∞, 0) (funcţie polinomială),

adică f este derivabilă de 2 ori pe (−∞, 0), iar f ′′ (x) = (f ′ )′ (x) = 2a. Funcţia f ′ este
derivabilă şi pe (0, ∞) (fiind obţinută prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare),
adică f este derivabilă de 2 ori pe (0, ∞), iar f ′′ (x) = (f ′ )′ (x) = −18 sin 3x − 12 cos 2x.
În x = 0 avem:
f ′ (x) − f ′ (0) 2ax + 6 − 6
lim = lim = lim 2a = 2a = fs′′ (0),
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0
′ ′ 2 sin2 3x

f (x) − f (0) 6 cos 3x − 6 sin 2x − 6 2 sin 2x
lim = lim = lim −6 · −6· ·2
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x 2x
2 !
sin 3x

sin 2x
= lim −27x 3x
2
− 12 · = 0 − 12 = −12 = fd′′ (0).
x↘0
2
2x
Funcţia f este derivabilă de două ori ı̂n 0 ⇔ fs′′ (0) = fd′′ (0) ∈ R ⇔ 2a = −12 ⇔ a = −6.
Atunci f ′′ : R → R,

′′ −12, x ≤ 0
f (x) =
−18 sin 3x − 12 cos 2x, x > 0.
În concluzie, a = −6, b = 6, c = 3, iar

−6x2 + 6x + 3, x < 0
f (x) =
2 sin 3x + 3 cos 2x, x ≥ 0.
Exerciţiul 4.45 Dacă f nu este continuă ı̂ntr-un punct, nu este derivabilă ı̂n acel punct.
Prin urmare, este necesar ca f să fie continuă pe R.
Funcţia f este continuă pe (−∞, 0), ca funcţie raţională. De asemenea, pentru orice
valori ale lui a, b > 0, f este continuă pe (0, ∞), prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare. În x = 0 avem:
x−1
lim f (x) = lim = 1 = fs (0),
x↗0 x↗0 3x − 1
lim f (x) = lim (x + ln(ax + b)) = ln b = fd (0),

x↘0 x↘0
0−1
f (0) = = 1 = f (0)
3·0−1
şi f este continuă ı̂n 0 ⇔ fs (0) = fd (0) = f (0) ⇔ ln b = 1 ⇔ b = e. Deci
( x−1
3x−1
, x≤0
f (x) =
x + ln(ax + e), x > 0.
Funcţia f este derivabilă pe (−∞, 0), ca funcţie raţională, iar
3x − 1 − 3(x − 1) 2
f ′ (x) = = , ∀x ∈ (−∞, 0).
(3x − 1)2 (3x − 1)2
De asemenea, pentru orice valoare a lui a > 0, f este derivabilă pe (0, ∞), prin operaţii
şi compuneri cu funcţii elementare, iar
a
f ′ (x) = 1 + , ∀x ∈ (0, ∞).
ax + e
În x = 0 avem:
x−1
f (x) − f (0) 3x−1
−1 x − 1 − 3x + 1 −2
lim = lim = lim = lim = 2 = fs′ (0),
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 (3x − 1)x x↗0 3x − 1
a
f (x) − f (0) x + ln(ax + e) − 1 [ 00 ] 1 + ax+e a
lim = lim = lim = 1 + = fd′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x l′ H x↘0 1 e
f este derivabilă ı̂n 0 ⇔ fs′ (0) = fd′ (0) ∈ R ⇔ 1 + ae = 2 ⇔ a = e. Aşadar, f ′ : R → R,

2

 (3x−1)2 , x < 0 2
(

(3x−1)2
, x≤0
′
f (x) = 2, x = 0 =
1
 e 1 + x+1 , x > 0.
1 + ex+e , x>0

Verificăm acum dacă funcţia f obţinută este derivabilă de două ori pe R. Evident, f
este derivabilă de două ori pe (−∞, 0), deoarece f ′ este derivabilă pe (−∞, 0), ca funcţie
raţională; mai mult,
′ 12
f ′′ (x) = (f ′ )′ (x) = 2 · (3x − 1)−2 = −4(3x − 1)−3 · 3 = − , ∀x ∈ (−∞, 0).
(3x − 1)3
De asemenea, f este derivabilă de două ori pe (0, ∞), fiindcă f ′ este derivabilă pe (0, ∞),
prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare; mai mult,
1
f ′′ (x) = (f ′ )′ (x) = − , ∀x ∈ (0, ∞).
(x + 1)2
În x = 0 avem:
2
f ′ (x) − f ′ (0) (3x−1)2
−2 2 (1 − (3x − 1)2 )
lim = lim = lim
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 x(3x − 1)2
2(1 + 3x − 1)(1 − 3x + 1) 6(2 − 3x)
= lim 2
= lim = 12 = fs′′ (0),
x↗0 x(3x − 1) x↗0 (3x − 1)2
1
f ′ (x) − f ′ (0) 1 + x+1 −2 1 − (x + 1) −1
lim = lim = lim = lim = −1 = fd′′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 (x + 1)x x↘0 x+1
Deoarece fs′′ (0) ̸= fd′′ (0), rezultă că f nu este derivabilă de două ori ı̂n 0. Deci f : R → R,
( x−1
3x−1
, x≤0
f (x) =
x + ln(ex + e), x > 0.
este derivabilă de 2 ori doar pe R∗ .
Exerciţiul 4.46 Funcţia f este derivabilă pe (−1, 0), prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare, iar
1 2 ln(1 − x)
f ′ (x) = 2 ln(1 − x) · · (1 − x)′ = , ∀x ∈ (−1, 0).
1−x x−1
De asemenea, f este derivabilă pe (0, 1), prin operaţii cu funcţii elementare, iar
1 2 sin x
f ′ (x) = 2 tg x · 2
= , ∀x ∈ (0, 1)
cos x cos3 x
(să observăm că [0, 1) ⊂ [0, π2 ), interval pe care cos ia valori strict pozitive, deci nu se
anulează).
În x = 0 avem:
2
ln2 (1 − x) − 0

f (x) − f (0) ln(1 + (−x))
lim = lim = lim · x = 1 · 0 = 0 = fs′ (0),
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 −x
2
tg2 x − 0

f (x) − f (0) tg x
lim = lim = lim · x = 1 · 0 = 0 = fd′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x
Întrucât fs′ (0) = fd′ (0) = 0 ∈ R, rezultă că f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 0. Aşadar,
f ′ : (−1, 1) → R,
 2 ln(1−x)
, x ∈ (−1, 0)
 x−1
 ( 2 ln(1−x)
, x ∈ (−1, 0]

x−1
f ′ (x) = 0, x = 0 =
2 sin x


 2 sin x cos3 x
, x ∈ (0, 1).
3
cos x
, x ∈ (0, 1)
Verificăm acum dacă funcţia f este derivabilă de două ori pe (−1, 1). Evident, f este
derivabilă de două ori pe (−1, 0), deoarece f ′ este derivabilă pe (−1, 0), prin operaţii şi
compuneri cu funcţii elementare; mai mult,
1
′′ ′ ′
2· 1−x
· (−1) · (x − 1) − 2 ln(1 − x) 2 − 2 ln(1 − x)
f (x) = (f ) (x) = 2
= , ∀x ∈ (−1, 0).
(x − 1) (x − 1)2
De asemenea, f este derivabilă de două ori pe (0, 1), fiindcă f ′ este derivabilă pe (0, 1),
prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare; mai mult,
2 cos x · cos3 x − 2 sin x · 3 cos2 x · (− sin x)

f ′′ (x) = (f ′ )′ (x) =
cos6 x
2 2
2 cos x + 6 sin x
= , ∀x ∈ (0, 1).
cos4 x
În x = 0 avem:
2 ln(1−x)
f ′ (x) − f ′ (0) x−1
−0 ln(1 + (−x)) 2
lim = lim = lim · = 1 · 2 = 2 = fs′′ (0),
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 −x −(x − 1)
2 sin x
f ′ (x) − f ′ (0) cos3 x
−0 sin x 2
lim = lim = lim · = 1 · 2 = 2 = fd′′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x cos3 x
Deoarece fs′′ (0) = fd′′ (0) = 2 ∈ R, rezultă că f este derivabilă de două ori ı̂n 0 şi f ′′ (0) = 2.
Deci f ′′ : R → R,
 2−2 ln(1−x)
, x ∈ (−1, 0)
 (x−1)2
 ( 2−2 ln(1−x)
, x ∈ (−1, 0]

(x−1)2
f ′′ (x) = 2, x = 0 =
2 cos2 x+6 sin2 x


 2 cos2 x+6 sin2 x cos4 x
, x ∈ (0, 1)
4
cos x
, x ∈ (0, 1)
În concluzie, funcţia f este derivabilă de două ori pe tot intervalul (−1, 1).
Exerciţiul 4.47 (i) Funcţia f este derivabilă pe (0, ∞), prin operaţii şi compuneri cu
funcţii elementare, iar
x
ln(x + 1) − x+1 (x + 1) ln(x + 1) − x
f ′ (x) = 2 = , ∀x ∈ (0, ∞).
ln (x + 1) (x + 1) ln2 (x + 1)
Pentru a studia derivabilitatea ı̂n 0, folosim Consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la
existenţa derivatei ı̂ntr-un punct. Se observă imediat că f este continuă pe [0, ∞), deoarece
pe (0, ∞) este continuă prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare. Deoarece f nu
este definită la stânga lui 0, limitele ı̂n 0 vor fi limite la dreapta ı̂n 0. Deci, pentru x = 0
avem
x 1
lim f (x) = lim = lim ln(x+1) = 1 = f (0).
x↘0 x↘0 ln(x + 1) x↘0
x
În plus, f este derivabilă pe (0, ∞), iar
(x + 1) ln(x + 1) − x (x + 1) ln(x + 1) − x x2
lim f ′ (x) = lim = lim
x↘0 x↘0 (x + 1) ln2 (x + 1) x↘0 x2 ln2 (x + 1)
(x + 1) ln(x + 1) − x [ 00 ] ln(x + 1) 1
= lim 2
= lim = ∈ R.
x↘0 x l ′ H x↘0 2x 2
Prin urmare, f este derivabilă şi ı̂n 0, iar f ′ (0) = lim f ′ (x) = 21 . Mai mult, f ′ este continuă
x↘0
ı̂n 0.
În concluzie, f ′ : [0, ∞) → R,
(x+1) ln(x+1)−x
(
′ (x+1) ln2 (x+1)
, dacă x ∈ (0, ∞)
f (x) =
1
2
, dacă x = 0.
(ii) Demonstrăm că f ′ ≥ 0 pe [0, ∞). Într-adevăr, observăm că funcţia
g : [0, ∞) → R, g(x) = (x + 1) ln(x + 1) − x
este derivabilă (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi

1
g ′ (x) = ln(x + 1) + (x + 1) · − 1 = ln(x + 1) ≥ ln 1 = 0, ∀x ∈ [0, ∞).
x+1
Prin urmare, g este crescătoare pe [0, ∞), de unde g(x) ≥ g(0) = 0, pentru orice x ≥ 0.
Rezultă că f ′ (x) = (x+1)g(x)
ln2 (x+1)
≥ 0, pentru orice x ∈ (0, ∞). Cum f ′ (0) = 21 > 0,
obţinem f ′ (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ [0, ∞). Aşadar f este crescătoare pe [0, ∞). Întrucât
f este continuă pe [0, ∞), f (0) = 1, iar
x
lim f (x) = lim = +∞,
x→∞ x→∞ ln(x + 1)
rezultă că imaginea lui f este intervalul [1, ∞).

(iii) Ştim că lim f ′ (x) = 12 . Scriind definiţia acestei limite pentru vecinătatea V =
x↘0
( 14 , 43 )
a lui rezultă că există o vecinătate U a lui 0 astfel ı̂ncât f ′ (x) ∈ V pentru orice
1
2
,
x ∈ U ∩ [0, ∞); cu alte cuvinte, există ε > 0 astfel ı̂ncât

′ 1 3
f (x) ∈ , , ∀x ∈ (−2ε, 2ε) ∩ [0, ∞) = [0, 2ε).
4 4
De aici rezultă, evident, că pentru orice x ∈ [0, ε] are loc |f ′ (x)| = f ′ (x) < 43 , .
Fie acum x, y ∈ [0, ε] oarecare fixate. Cum f este derivabilă pe [0, ∞), rezultă, ı̂n
particular, că este continuă pe intervalul ı̂nchis de capete x, y şi derivabilă pe intervalul
deschis de capete x, y. Atunci ı̂i putem aplica Teorema lui Lagrange pe acest interval,
deci există cxy ı̂ntre x şi y astfel ı̂ncât f (x) − f (y) = f ′ (cxy )(x − y). Folosind şi prima
parte a subpunctului, rezultă că
3
|f (x) − f (y)| = |f ′ (cxy )||x − y| ≤ |x − y|.
4
Cum x, y erau arbitrare, rezultă concluzia.
(iv) Funcţia f este derivabilă de două ori ı̂n 0 dacă f ′ este derivabilă ı̂n 0. Studiem
derivabilitatea lui f ′ ı̂n 0 cu definiţia:
(x+1) ln(x+1)−x
f ′ (x) − f ′ (0) (x+1) ln2 (x+1)
− 12
lim = lim
x↘0 x−0 x↘0 x
2(x + 1) ln(x + 1) − 2x − (x + 1) ln2 (x + 1)
= lim
x↘0 2x(x + 1) ln2 (x + 1)
1 2(x + 1) ln(x + 1) − 2x − (x + 1) ln2 (x + 1) x2
= lim ·
2 x↘0 x3 ln2 (x + 1)
1 2(x + 1) ln(x + 1) − 2x − (x + 1) ln2 (x + 1)
= lim
2 x↘0 x3
[ 00 ] 1 2 ln(x + 1) + 2(x + 1) · x+1 1
− 2 − ln2 (x + 1) − 2(x + 1) ln(x + 1) · 1
x+1
= lim
l′ H 2 x↘0 3x2
2
1 ln (x + 1) 1
= − lim 2
= − ∈ R.
6 x↘0 x 6
Prin urmare, f este derivabilă de 2 ori ı̂n 0 şi f ′′ (0) = (f ′ )′ (0) = − 61 .
Exerciţiul 4.48 (i) Funcţia f este derivabilă pe (0, ∞), prin operaţii cu funcţii ele-
mentare, iar
(ex − 1) − xex
f ′ (x) = , ∀x ∈ (0, ∞).
(ex − 1)2
Pentru a studia derivabilitatea ı̂n 0, folosim Consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la
existenţa derivatei ı̂ntr-un punct. Verificăm ipotezele acesteia: f este continuă pe [0, ∞),
pe (0, ∞) fiind obţinută prin operaţii cu funcţii elementare. Deoarece f este definită pe
[0, ∞), limitele ı̂n 0 vor fi limite la dreapta ı̂n 0. Aşadar, ı̂n x = 0 avem:
x
lim f (x) = lim = 1 = f (0); (2.40)
x↘0 x↘0 ex −1
mai mult, f este derivabilă pe (0, ∞), iar
ex − 1 − xex [ 00 ] ex − ex − xex −x
lim f ′ (x) = lim x 2
= lim x x
= lim
x↘0 x↘0 (e − 1) l H x↘0 2(e − 1)e
′ x↘0 2(ex − 1)
1 x 1
= − lim x = − ∈ R.
2 x↘0 e − 1 2
Prin urmare, f este derivabilă şi ı̂n 0, iar
1
f ′ (0) = lim f ′ (x) = − .
x↘0 2
Mai mult, f ′ este continuă ı̂n 0.
În concluzie, f ′ : [0, ∞) → R,
ex −1−xex
(
(ex −1)2
, dacă x ∈ (0, ∞)
′
f (x) =
− 21 , dacă x = 0.
(ii) Observăm că funcţia g este derivabilă pe [0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare)
şi
g ′ (x) = ex + (x − 2)ex + 1 = (x − 1)ex + 1, ∀x ∈ [0, ∞).
Mai mult, g ′ este, la rândul ei, derivabilă pe [0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare),
adică g este de două ori derivabilă pe [0, ∞), iar
g ′′ (x) = (g ′ )′ (x) = ex + (x − 1)ex = xex ≥ 0, ∀x ∈ [0, ∞).
Cum g ′′ ≥ 0 pe [0, ∞), rezultă că g ′ este crescătoare pe [0, ∞), prin urmare
g ′ (x) ≥ g ′ (0) = 0, ∀x ≥ 0.
Cum g ′ ≥ 0 pe [0, ∞), rezultă că g este crescătoare pe [0, ∞), de unde g(x) ≥ g(0) = 0,
pentru orice x ≥ 0. Această discuţie poate fi rezumată ı̂n tabelul de variaţie:
x 0 +∞
′′
g (x) 0 ++
+
g ′ (x) 0 ↗
+
g(x) 0 ↗
(iii) Avem
ex − 1 − xex
f ′ (x) = , ∀x ∈ (0, ∞).
(ex − 1)2
O putem deriva ı̂ncă o dată, prin operaţii cu funcţii elementare şi
(ex − ex − xex )(ex − 1)2 − (ex − 1 − xex ) · 2(ex − 1)ex

f ′′ (x) = (f ′ )′ (x) =
(ex − 1)4
−xex (ex − 1) − 2ex (ex − 1 − xex )
=
(ex − 1)3
x
e
= x 3
· (−xex + x − 2ex + 2 + 2xex )
(e − 1)
ex x ex
= x · ((x − 2)e + x + 2) = · g(x), ∀x ∈ (0, ∞).
(e − 1)3 (ex − 1)3
(iv) Din subpunctele (ii) şi (iii) rezultă că f ′′ (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ (0, ∞). Prin
urmare, având derivata pozitivă, f ′ este crescătoare pe (0, ∞). Atunci
f ′ (0) = lim f ′ (y) ≤ f ′ (x) ≤ lim f ′ (z), ∀x ∈ [0, ∞), (2.41)

y↘0 z→∞
unde f ′ (0) = − 21 şi
ez 1 − z − e1z

′ ez − 1 − zez
lim f (z) = lim = lim = 0.
z→∞ z→∞ (ez − 1)2 z→∞ e2z 1 − 1 2
z e
Înlocuind ı̂n relaţia (2.41), obţinem − 12 ≤ f ′ (x) ≤ 0, pentru orice x ∈ [0, ∞), de unde
rezultă imediat că |f ′ (x)| ≤ 12 , pentru orice x ∈ [0, ∞).
Exerciţiul 4.49 Fie a ∈ R. Demonstrăm prin inducţie matematică propoziţia:

(n)
(−1)n n!

1
P (n) : = , ∀x ∈ R \ {a}, ∀n ∈ N∗ . (2.42)
x−a (x − a)n+1
P (1) este adevărată, pentru că

′
(−1)1 1!

1 1
=− = .
x−a (x − a)2 (x − a)2
Presupunem că propoziţia P (k) este adevărată, pentru k ∈ N∗ oarecare fixat. Demon-
străm că este adevărată propoziţia
(k+1)
(−1)k+1 (k + 1)!

1
P (k + 1) : = , ∀x ∈ R \ {a}.
x−a (x − a)k+2
Într-adevăr,
(k+1) (k) !′ ′
(−1)k k!

1 1 P (k)
= = = (−1)k k!(−(k + 1))(x − a)−(k+1)−1
x−a x−a (x − a)k+1
(−1)k+1 (k + 1)!
= , ∀x ∈ R \ {a}.
(x − a)k+2
că P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .
(i) Este cazul particular a = 2 al lui (2.42). Prin urmare, pentru orice n ∈ N∗ ,
(−1)n n!
f (n) : R \ {2} → R, f (n) (x) = , ∀x ∈ R \ {2}.
(x − 2)n+1
(ii) Funcţia f este definită pe R \ {1} şi se rescrie
1
f (x) = 2 + 3 · , ∀x ∈ R \ {1}.
x−1
Folosind (2.42) pentru a = 1, obţinem
(−1)n n!
f (n) : R \ {1} → R, f (n) (x) = 3 · , ∀x ∈ R \ {1}, ∀n ∈ N∗ .
(x − 1)n+1
(iii) Cum x2 − 1 = 0 ⇔ x = ±1, funcţia f este definită pe R \ {±1}. Ea se rescrie

1
− 1) + (x + 1))

2
((x 1 1 1
f (x) = = + , ∀x ∈ R \ {±1}.
(x − 1)(x + 1) 2 x+1 x−1
Folosind (2.42) pentru a = ±1, obţinem f (n) : R \ {±1} → R,
(−1)n n! (−1)n n!

(n) 1
f (x) = +
2 (x + 1)n+1 (x − 1)n+1
(−1)n n!

1 1
= + , ∀x ∈ R \ {±1}, ∀n ∈ N∗ .
2 (x + 1)n+1 (x − 1)n+1
(iv) Funcţia ln este derivabilă pe (0, ∞), deci mulţimea de derivabilitate a funcţiei
f (x) = ln(2x + 1) este

1
{x ∈ R | 2x + 1 > 0} = − , ∞ .
2
Observăm că
′ 2 1 1
f (x) = = , ∀x ∈ − ,∞ .
2x + 1 x + 12 2
Din acest punct putem folosi formula (2.42) pentru a = − 12 , dar punând n − 1 ı̂n locul
lui n ı̂n membrul drept:
(−1)n−1 (n − 1)!

1 1
(n)
f : − , ∞ → R, f (x) = (n)
n , ∀x ∈ − , ∞ , ∀n ∈ N∗ .
2 x + 12 2
Aducând la acelaşi numitor ı̂n paranteza de la numitor, putem rescrie
(−1)n−1 (n − 1)! (−1)n−1 2n (n − 1)!

1
(n)
f (x) = (2x+1)n
= n
, ∀x ∈ − , ∞ , ∀n ∈ N∗ .
n
(2x + 1) 2
2
(v) Mulţimea de derivabilitate a funcţiei f (x) = ln(4 − x2 ) este
x ∈ R | 4 − x2 > 0 = {x ∈ R | (2 − x)(2 + x) > 0} = (−2, 2).

Observăm că
−2x (2 − x) − (2 + x) 1 1 1 1
f ′ (x) = 2
= = − = + , ∀x ∈ (−2, 2).
4−x (2 − x)(2 + x) 2+x 2−x x+2 x−2
Din acest punct putem folosi formula (2.42) pentru a = ±2, dar punând n − 1 ı̂n locul lui
n ı̂n membrul drept: f (n) : (−2, 2) → R,
(−1)n−1 (n − 1)! (−1)n−1 (n − 1)!

f (n) (x) = n + n , ∀x ∈ (−2, 2), ∀n ∈ N∗ .
(x + 2) (x − 2)
(vi) Mulţimea de derivabilitate a funcţiei f (x) = ln(2x2 + 3x − 2) este
x ∈ R | 2x2 + 3x − 2 > 0 .

−3−5 −3+5 1
Ecuaţia 2x2 + 3x − 2 = 0 are rădăcinile x1 = 4
= −2 şi x2 = =
şi, cum
4 2
coeficientul dominant 2 > 0, rezultă că2x2 + 3x − 2 > 0 ⇔ x ∈ (−∞, −2) ∪ 12 , ∞ . Deci

f este derivabilă pe (−∞, −2) ∪ 12 , ∞ . Observăm că

′ 4x + 3 4x + 3 1
f (x) = 2 = , ∀x ∈ (−∞, −2) ∪ ,∞ .
2x + 3x − 2 (x + 2)(2x − 1) 2
Descompunem expresia lui f ′ ı̂n funcţii raţionalesimple: căutăm două constante A, B ∈ R

astfel ı̂ncât, pentru orice x ∈ (−∞, −2) ∪ 21 , ∞ ,
4x + 3 A B (2x − 1)A + B(x + 2) (2A + B)x − A + 2B

= + = =
(x + 2)(2x − 1) x + 2 2x − 1 (x + 2)(2x − 1) (x + 2)(2x − 1)
(a se vedea teoria integrării funcţiilor raţionale din Secţiunea 5.3 a cursului). Aşadar,

1
4x + 3 = (2A + B)x − A + 2B, ∀x ∈ (−∞, −2) ∪ ,∞ ,
2
de unde, prin identificarea coeficienţilor,

2A + B = 4
−A + 2B = 3.
Acest sistem algebric liniar are soluţia A = 1, B = 2, prin urmare

′ 1 2 1
f (x) = + , ∀x ∈ (−∞, −2) ∪ ,∞ .
x + 2 2x − 1 2
1

Procedând ca ı̂n subpunctele anterioare, găsim f (n) : (−∞, −2) ∪ 2
,∞ → R,
(−1)n−1 (n − 1)! (−1)n−1 2n (n − 1)!

1
f (n)
(x) = + , ∀x ∈ (−∞, −2) ∪ , ∞ , n ∈ N∗ .
(x + 2)n (2x − 1)n 2
(vii) Avem
x3 + x2 − x − 1 = 0 ⇔ (x2 − 1)(x + 1) = 0 ⇔ (x − 1)(x + 1)2 = 0 ⇔ x = ±1,
deci domeniul de derivabilitate al funcţiei f este R \ {±1}. Pentru a deriva funcţia, o

descompunem ı̂n funcţii raţionale simple: căutăm trei constante A, B, C ∈ R astfel ı̂ncât,
pentru orice x ∈ R \ {±1},
x2 + x + 2 A B C
f (x) = = + +
(x − 1)(x + 1)2 x − 1 x + 1 (x + 1)2
A(x + 1)2 + B(x − 1)(x + 1) + C(x − 1)
=
(x − 1)(x + 1)2
(A + B)x2 + (2A + C)x + A − B − C
= .
(x − 1)(x + 1)2
Atunci
x2 + x + 2 = (A + B)x2 + (2A + C)x + A − B − C, ∀x ∈ R \ {±1},
de unde, prin identificarea coeficienţilor,

  
 A+B =1  B =1−A  A=1
2A + C = 1 ⇔ C = 1 − 2A ⇔ B=0
A−B−C =2 A − (1 − A) − (1 − 2A) = 2 C = −1.
  
Aşadar,
′
1 1 1 1
f (x) = − 2
= + , ∀x ∈ R \ {±1},
x − 1 (x + 1) x−1 x+1
de unde f (n) : R \ {±1} → R,
(n) (n+1)
(−1)n n! (−1)n+1 (n + 1)!

(n) 1 1
f (x) = + = + ,
x−1 x+1 (x − 1)n+1 (x + 1)n+2
∀x ∈ R \ {±1}, ∀n ∈ N∗ .
(viii) Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe R şi

f ′ (x) = cos(x − 1)
′′
f (x) = − sin(x − 1)
f ′′′ (x) = − cos(x − 1)
f (4) (x) = sin(x − 1)
(5)
f (x) = cos(x − 1)
f (6) (x) = − sin(x − 1)
..
.
Aceasta ne sugerează că


 cos(x − 1), dacă n = 4k + 1 = 2(2k + 1) − 1
− sin(x − 1), dacă n = 4k + 2 = 2(2k + 1)

f (n) (x) = , unde k ∈ N

 − cos(x − 1), dacă n = 4k + 3 = 2(2k + 2) − 1
sin(x − 1), dacă n = 4k + 4 = 2(2k + 2)

(
(−1)p−1 cos(x − 1), dacă n = 2p − 1
= p
, unde p ∈ N∗ .
(−1) sin(x − 1), dacă n = 2p
Demonstrăm prin inducţie matematică:
P (p) : f (2p−1) (x) = (−1)p−1 cos(x − 1), f (2p) (x) = (−1)p sin(x − 1), ∀x ∈ R, ∀p ∈ N∗ .
P (1) este adevărată: f ′ (x) = (−1)0 cos(x − 1) şi f ′′ (x) = (−1)1 sin(x − 1), pentru orice
x ∈ R, conform calculelor de mai sus.
Presupunem că propoziţia P (k) este adevărată, unde k ∈ N∗ oarecare fixat. Demon-
P (k + 1) : f (2k+1) (x) = (−1)k cos(x − 1), f (2k+2) (x) = (−1)k+1 sin(x − 1), ∀x ∈ R.
Într-adevăr,
′ P (k) ′
f (2k+1) (x) = f (2k) (x) = (−1)k sin(x − 1) = (−1)k cos(x − 1), ∀x ∈ R;
′ ′
f (2k+2) (x) = f (2k+1) (x) = (−1)k cos(x − 1) = (−1)k (− sin(x − 1))
= (−1)k+1 sin(x − 1), ∀x ∈ R.
P (p) este adevărată pentru orice p ∈ N∗ .
(ix) Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe R şi
f ′ (x) = −2 sin(2x + 1)
f ′′ (x) = −22 cos(2x + 1)
f ′′′ (x) = 23 sin(2x + 1)
f (4) (x) = 24 cos(2x + 1)
f (5) (x) = −25 sin(2x + 1)
f (6) (x) = −26 cos(2x + 1)
..
.
Aceasta ne sugerează că



 − sin(2x + 1), dacă n = 4k + 1 = 2(2k + 1) − 1
− cos(2x + 1), dacă n = 4k + 2 = 2(2k + 1)

f (n) (x) = 2n · , unde k ∈ N

 sin(2x + 1), dacă n = 4k + 3 = 2(2k + 2) − 1
cos(2x + 1), dacă n = 4k + 4 = 2(2k + 2)

(
(−1)p 22p−1 sin(2x + 1), dacă n = 2p − 1
= p 2p
, unde p ∈ N∗ .
(−1) 2 cos(2x + 1), dacă n = 2p
Demonstrăm prin inducţie matematică:
P (p) : f (2p−1) (x) = (−1)p 22p−1 sin(2x + 1),
f (2p) (x) = (−1)p 22p cos(2x + 1), ∀x ∈ R, ∀p ∈ N∗ .
P (1) este adevărată:
f ′ (x) = (−1)1 21 sin(2x + 1), f ′′ (x) = (−1)1 22 cos(2x + 1), ∀x ∈ R,
conform calculelor de mai sus.
Presupunem că propoziţia P (k) este adevărată, unde k ∈ N∗ oarecare fixat. Demon-
P (k + 1) : f (2k+1) (x) = (−1)k+1 22k+1 sin(2x + 1),
f (2k+2) (x) = (−1)k+1 22k+2 cos(2x + 1), ∀x ∈ R.
Într-adevăr,
′ P (k) ′
f (2k+1) (x) = f (2k) (x) = (−1)k 22k cos(2x + 1) = (−1)k 22k (−2 sin(2x + 1))
= (−1)k+1 22k+1 sin(2x + 1), ∀x ∈ R;
′ ′
f (2k+2) (x) = f (2k+1) (x) = (−1)k+1 22k+1 sin(2x + 1)
= (−1)k+1 22k+1 · 2 cos(2x + 1) = (−1)k+1 22k+2 cos(2x + 1), ∀x ∈ R.
Cum P (1) este adevărată şi P (k) implică P (k + 1) pentru orice k ∈ N∗ , rezultă că P (p)
este adevărată pentru orice p ∈ N∗ .
Exerciţiul 4.50 Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = ln x − 2(x−1)x+1

. Funcţia f este derivabilă pe
domeniul de definiţie (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
1 2(x + 1) − 2(x − 1) 1 4 (x + 1)2 − 4x (x − 1)2
f ′ (x) = − = − = = ,
x (x + 1)2 x (x + 1)2 x(x + 1)2 x(x + 1)2
pentru orice x ∈ (0, ∞).
Avem f ′ (x) = 0 ⇔ x = 1 şi f ′ (x) > 0, pentru orice x ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞), de unde rezultă
că f este strict crescătoare pe (0, 1) şi pe (1, ∞). În particular deducem că pentru orice
x > 1 are loc f (x) > f (1) = 0, ceea ce este echivalent cu
2(x − 1)
ln x > , ∀x > 1. (2.43)
x+1
Fie acum a > b > 0 oarecare; luăm x = − ab > 1 ı̂n inegalitatea (2.43) şi rezultă că
2 ab − 1

a a−b b
ln > a ⇔ ln a − ln b > 2 · ·
b b
+1 b a+b
a−b
⇔ ln a − ln b > 2 · . (2.44)
a+b
În sfârşit, pentru a demonstra ultima inegalitate cerută, o rescriem, prin echivalenţe,
ı̂ncât să o aducem la inegalitatea precedentă. Avem
1 1 π+1
1 > π(e0,27 − 1) ⇔ > e0,27 − 1 ⇔ + 1 > e0,27 ⇔ > e0,27
π π π
π+1
⇔ ln > 0, 27 ⇔ ln(π + 1) − ln π > 0, 27.
π
Aceasta ne sugerează să luăm a = π + 1, b = π ı̂n (2.44). Obţinem
1 2 2
ln(π + 1) − ln π > 2 · > = > 0, 27,
2π + 1 2 · 3, 15 + 1 7, 3
ceea ce trebuia de demonstrat.
Problema 4.6 Functia f este derivabilă pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞), prin operaţii şi com-
puneri cu funcţii elementare şi

′ 3 1 4 1 1 3 1 1
f (x) = 4x 2 + cos − x sin · − 2 = 4x 2 + cos + x2 sin ,
x x x x x
pentru orice x ∈ (−∞, 0)∪(0, ∞). În x = 0 verificăm derivabilitatea cu ajutorul definiţiei:
x4 2 + cos x1 − 0

f (x) − f (0) 3 1
lim = lim = lim x 2 + cos = 0, (2.45)
x→0 x−0 x→0 x−0 x→0 x
deoarece avem produsul dintre o funcţie care tinde la 0 şi una mărginită (ı̂ntr-adevăr,
lim x3 = 0, iar
x→0
1 1
2 + cos ≤ 2 + cos ≤ 2 + 1 = 3, ∀x ∈ R∗ ).
x x
Relaţia (2.45) ne spune că f este derivabilă şi ı̂n x = 0, iar f ′ (0) = 0. Aşadar, f ′ : R → R,
( 3 1
+ x2 sin x1 , dacă x ̸= 0

′
4x 2 + cos x
f (x) =
0, dacă x = 0.
Mai mult, f ′ este continuă pe (−∞, 0) ∪ (0, ∞), prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare, iar ı̂n x = 0,

′ 3 1 2 1
lim f (x) = lim 4x 2 + cos + x sin
x→0 x→0 x x

1 1
= 4 lim x3 2 + cos + lim x2 sin = 0 + 0 = 0 = f ′ (0),
x→0 x x→0 x
ceea ce arată că f ′ este continuă şi ı̂n x = 0 (pentru a evalua cele două limite am folosit,
din nou, faptul că produsul dintre o funcţie care tinde la 0 şi una mărginită are limita 0;
prima limită a fost, de altfel, calculată deja ı̂n (2.45), iar pentru a doua am observat că
lim x2 = 0, sin x1 ≤ 1 pentru orice x ∈ R∗ ).
x→0
Prin urmare, f este derivabilă pe R, iar derivata sa, f ′ , este continuă pe R. Altfel
spus, f ∈ C 1 (R).
Este evident că f (x) = x4 2 + cos x1 > 0 = f (0), pentru orice x ∈ R∗ (x din faţa

parantezei este la putere pară, iar funcţia cosinus ia valori doar ı̂n [−1, 1]). Cu alte cuvinte,
x = 0 este punct de minim strict pentru f .
Rămâne să arătăm că x = 0 nu este punct de minim izolat sau, altfel spus, că ı̂n orice
vecinătate a sa se găseşte măcar un punct de minim local al funcţiei, diferit de 0. Fie
o vecinătate arbitrară V ∈ V(0). Din definiţia vecinătăţii rezultă că există ε > 0 astfel
ı̂ncât (−ε, ε) ⊂ V . Vom folosi Exerciţiul 4.27. Avem

′ 3 1 1 1
f (x) = x 4 2 + cos + sin , ∀x ∈ (0, ε).
x x x
1

Deoarece şirul 2nπ n≥1
este strict pozitiv şi tinde la 0, rezultă că există un rang
∗ 1 1 1
nε ∈ N astfel ı̂ncât 0 < 2nε π < ε. De fapt, 0 < 2nε π+ 3π < 2n π < ε. Dar
ε
2
3
′ 1 1 3π
f 3π = 3π · 4 2 + cos 2nε π +
2nε π +
2
2nε π + 2
2

3π 3π
+ 2nε π + sin 2nε π +
2 2
3
1 3π
= · 4 · 2 − 2nε π + <0
2nε π + 3π 2
2

3π
(nε ≥ 1, π > 3 ⇒ 4 · 2 − 2nε π + < 0);
2
3
′ 1 1
f = · (4(2 + cos(2nε π)) + 2nε π sin(2nε π))
2nε π 2nε π
3
1 12
= · (4(2 + 1) + 0) = > 0.
2nε π (2nε π)3
h i
1 1 1 1
Cum f este continuă pe 2nε π+ 3π , 2nε π
şi derivabilă ı̂n 2nε π+ 3π şi 2n π (deoarece este
ε
2 2
′ 1 ′ 1
derivabilă pe ı̂ntreg R), iar f 2nε π+ 3π < 0, f 2nε π > 0, din Exerciţiul 4.27 (ii)
2
1 1
rezultă că f admite un punct de minim local ı̂n 2nε π+ 3π , 2nε π ⊂ (0, ε) ⊂ V . Cu aceasta,
2
demonstraţia este ı̂ncheiată.
Exerciţiul 4.51 Vom urma etapele reprezentării grafice descrise ı̂n Anexa 6.7, păstrând
numerotarea respectivă.
(i) I. Domeniul de studiu al funcţiei

I.1 Cum ecuaţia x2 + 2x = 0 are rădăcinile x = 0 şi x = −2, domeniul maxim de
definiţie al lui f este R \ {−2, 0}.
I.2 Este clar că funcţia nu este nici pară, nici impară. De exemplu, f (1) = 1 ̸=
±3 = ∓f (−1). De asemenea f nu este periodică, fiind o funcţie raţională. Prin urmare,
domeniul de studiu coincide cu domeniul maxim de definiţie al funcţiei.
I.3 Cum f nu este definită ı̂n x = 0, graficul său nu are intersecţie cu Oy. De asemenea,
ecuaţia f (x) = 0 este echivalentă cu ecuaţia 2x2 + 1 = 0 care nu are soluţie reală. Deci
graficul lui f nu are intersecţie cu Ox.
I.4 Determinăm asimptotele verticale:

9 9
lim f (x) = = +∞; lim f (x) = = −∞;
x↗−2 0+ x↘−2 0−

1 9
lim f (x) = = −∞; lim f (x) = = +∞.
x↗0 0− x↘0 0+
Deci dreptele x = −2 şi x = 0 sunt asimptote verticale pentru f .

În plus,
lim f (x) = 2, lim f (x) = 2,
x→∞ x→−∞
deci dreapta y = 2 este asimptotă orizontală la +∞ şi −∞.

II. Derivata ı̂ntâi
II.1 Fiind o funcţie raţională, f este derivabilă pe tot domeniul de definiţie. Avem
′
(2x2 + 1) · (x2 + 2x) − (2x2 + 1) · (x2 + 2x)′
f ′ (x) =
(x2 + 2x)2
4x(x2 + 2x) − (2x2 + 1) (2x + 2) 4x2 − 2x − 2
= =
(x2 + 2x)2 (x2 + 2x)2
2x2 − x − 1
=2 , ∀x ∈ R \ {−2, 0}.
(x2 + 2x)2
II.2 Fiind derivabilă pe ı̂ntreg domeniul de definiţie, f nu are puncte unghiulare sau
de ı̂ntoarcere.
II.3 Ecuaţia f ′ (x) = 0 este echivalentă cu ecuaţia de gradul al doilea 2x2 − x − 1 = 0
care are rădăcinile x = − 21 şi x = 1. Avem următorul tabel de variaţie:
x −∞ −2 − 21 0 1 +∞
′
f (x) + | + 0 − | − 0 +
f (x) 2 ↗ +∞ |−∞ ↗ −2 ↘ −∞ |
+∞
↘ 1 ↗ 2
max min
Graficul lui f poate fi schiţat pe baza acestui tabel. Studiem ı̂nsă şi derivata a doua.
III. Derivata a doua

III.1 Din nou, faptul că f este raţională asigură faptul că este derivabilă de două ori
pe domeniul de definiţie. Avem:
′
′ 2 2
(2x2 − x − 1) · (x2 + 2x) − (2x2 − x − 1) · (x2 + 2x)
f ′′ (x) = 2
(x2 + 2x)4
2
(4x − 1) · (x2 + 2x) − (2x2 − x − 1) · 2 · (2x + 2) · (x2 + 2x)
=2
(x2 + 2x)4
(4x − 1) · (x2 + 2x) − (2x2 − x − 1) · (4x + 4)
=2
(x2 + 2x)3
−4x3 + 3x2 + 6x + 4
=2 , ∀x ∈ R \ {−2, 0}.
(x2 + 2x)3
III.2 Ecuaţia f ′′ (x) = 0 este echivalentă cu
−4x3 + 3x2 + 6x + 4 = 0,
ecuaţie ce nu are soluţii raţionale. Chiar dacă nu putem rezolva direct ecuaţia, apelăm la
Şirul lui Rolle pentru a determina numărul soluţiilor reale. Considerăm g : R → R,
g(x) = −4x3 + 3x2 + 6x + 4.
Fiind funcţie polinomială, g este derivabilă şi
g ′ (x) = −12x2 + 6x + 6 = 6(−2x2 + x + 1), ∀x ∈ R.
Ecuaţia g ′ (x) = 0 are rădăcinile x = − 21 şi x = 1. Tabelul din Şirul lui Rolle este
următorul:
x −∞ − 12 1 +∞
′
g (x) 0 0
9
g(x) +∞ 4
> 0 9 > 0 −∞
Deducem că ecuaţia g(x) = 0, are o singură rădăcină reală, x0 > 1. Mai mult, cum
g(2) = −4 < 0, deci g(1)g(2) < 0, şi g este continuă putem concluziona că x0 ∈ (1, 2).
Acest număr este singurul ı̂n care se anulează derivata a doua a lui f.
III.3 Completăm tabelul anterior cu noile informaţii (pentru semnul lui f ′′ ţinem cont
şi de semnul numitorului).
x −∞ −2 − 12 0 1 x0 +∞
′
f (x) + | + 0 − | − 0 + + +
+∞ +∞
f (x) 2 ↗ |−∞ ↗ −2 ↘ −∞ | ↘ 1 ↗ 2
f ′′ (x) + | − − − | + + + 0 −
IV. Reprezentarea grafică a funcţiei
Graficul care se obţine este reprezentat ı̂n Figura 2.1.
2x2 +1
Figura 2.1: Graficul funcţiei f (x) = x2 +2x
(ii) I. Domeniul de studiu al funcţiei

I.1 Cum ecuaţia x2 − 1 = 0 are rădăcinile x = −1 şi x = 1, domeniul maxim de
definiţie al lui f este R \ {−1, 1}.
I.2 Funcţia este impară ı̂ntrucât
(−x)3 x3
f (−x) = = − = −f (x), ∀x ∈ R \ {−1, 1}.
(−x)2 − 1 x2 − 1
Prin urmare, vom restrânge studiul funcţiei la mulţimea [0, ∞) \ {1}, urmând ca la final
să simetrizăm graficul obţinut ı̂n raport cu O.
Funcţia f nu este periodică, fiind o funcţie raţională.
I.3 Cum f (0) = 0, intersecţia graficului cu Oy este punctul (0, 0). De asemenea, ecuaţia
f (x) = 0 este echivalentă cu x3 = 0, adică x = 0. Deci graficul lui f intersectează Ox
doar ı̂n (0, 0).
I.4 Determinăm asimptotele verticale (pentru restricţia lui f la [0, ∞) \ {1}):

1 1
lim f (x) = = −∞; lim f (x) = = +∞.
x↗1 0− x↘1 0+
Deci dreapta x = 1 este asimptotă verticală pentru f .

În plus,
f (x)
lim f (x) = +∞, lim = 1,
x→∞ x→∞ x
x
lim (f (x) − x) = lim 2 = 0,
x→∞ x→∞ x − 1
deci dreapta y = x este asimptotă oblică la +∞.

II.1 Fiind o funcţie raţională, f este derivabilă pe tot domeniul de definiţie (deci
implicit şi pe cel de studiu). Avem
′
′ (x3 ) · (x2 − 1) − x3 · (x2 − 1)′
f (x) =
(x2 − 1)2
3x2 (x2 − 1) − x3 · 2x x2 (x2 − 3)
= = , ∀x ∈ [0, ∞) \ {1}.
(x2 − 1)2 (x2 − 1)2
de ı̂ntoarcere.
′ 2 2
√ f (x) = 0 este echivalentă cu ecuaţia x (x − 3) = 0 care are rădăcinile
II.3 Ecuaţia
x = 0 şi x = 3 ı̂n mulţimea de studiu. Avem următorul tabel de variaţie:
√
x 0 1 3 +∞
′
f (x) 0 − | − 0
√
+
+∞ 3 3
f (x) 0 ↘ −∞ | ↘ 2
↗ +∞
min
Graficul lui f poate fi schiţat pe baza acestui tabel. Studiem de asemenea derivata a
doua.
III.1 Faptul că f este raţională asigură faptul că este derivabilă de două ori pe domeniul
de definiţie. Avem:
′
4 2 ′ 2 2 4 2 2 2
(x − 3x ) · (x − 1) − (x − 3x ) · (x − 1)
f ′′ (x) =
(x2 − 1)4
2
(4x3 − 6x) · (x2 − 1) − (x4 − 3x2 ) · 2 · 2x · (x2 − 1)
=
(x2 − 1)4
(4x3 − 6x) · (x2 − 1) − 4x · (x4 − 3x2 )
=
(x2 − 1)3
2x3 + 6x
= , ∀x ∈ [0, ∞) \ {1}.
(x2 − 1)3
2x(x2 + 6) = 0,
x3
Figura 2.2: Graficul funcţiei f (x) = x2 −1
ecuaţie ce are doar soluţia x = 0.

III.3 Completăm tabelul anterior cu noile informaţii (pentru semnul lui f ′′ ţinem cont
şi de semnul numitorului).
√
x 0 1 3 +∞
′
f (x) 0 − | − 0
√
+
+∞ 3 3
f (x) 0 ↘ −∞ | ↘ 2
↗ +∞
′′
f (x) 0 − | + + +
Graficul care se obţine este cel din Figura 2.2.
(iii) I. Domeniul de studiu al funcţiei
I.1 Domeniul maxim de definiţie al lui f este R.
I.2 Este clar că funcţia nu este nici pară, nici impară. De exemplu, f π2 = 0 ̸=

±2 = ∓f − π2 . În schimb, f este periodică de perioadă (principală) 2π. Prin urmare,

restrângem domeniul de studiu la intervalul [0, 2π].

I.3 Cum f (0) = 1, punctul (0, 1) este intersecţia graficului cu Oy. Ecuaţia f (x) = 0
este echivalentă cu
−2 sin2 x + sin x + 1 = 0.
Privind această ecuaţie ca pe o ecuaţie de gradul al doilea ı̂n sin x, avem

1
sin x ∈ − , 1 .
2
Soluţiile din [0, 2π] sunt

π 5π 11π
x∈ , , .
2 6 6
Deci graficul lui f are trei puncte de intersecţie cu Ox (pentru domeniul de studiu):
π 5π 11π
,0 , ,0 , ,0 .
2 6 6
I.4 Cum f este periodică şi definită pe R, nu admite niciun fel de asimptote.
II.1 Fiind o funcţie obţinută ca sumă şi compuneri de funcţii elementare, f este deri-
vabilă pe tot domeniul de definiţie (şi pe cel de studiu). Avem
f ′ (x) = −2 sin 2x + cos x, ∀x ∈ [0, 2π].
de ı̂ntoarcere.
II.3 Ecuaţia f ′ (x) = 0 este echivalentă cu ecuaţia trigonometrică
cos x(−4 sin x + 1) = 0, x ∈ [0, 2π],
care are rădăcinile

1 π 1 3π
x ∈ arcsin , , π − arcsin ,
4 2 4 2
ı̂n intervalul de studiu. Avem următorul tabel de variaţie:
x 0 arcsin 14 π
2
π − arcsin 41 3π
2
2π
f ′ (x) 1 + 0 − 0 + 0 − 0 + 1
9 9
f (x) 1 ↗ 8
↘ 0 ↗ 8
↘ −2 ↗ 1
max min max min
III.1 Din nou, faptul că f este obţinută prin operaţii şi compuneri de funcţii elementare
asigură faptul că este derivabilă de două ori pe domeniul de definiţie. Avem:
f ′′ (x) = −4 cos 2x − sin x, ∀x ∈ [0, 2π].
8 sin2 x − sin x − 4 = 0, x ∈ [0, 2π]
Obţinem ( √ √ )
1− 129 1 + 129
sin x ∈ , , x ∈ [0, 2π].
16 16
Ecuaţia √
1− 129
sin x = , x ∈ [0, 2π]
16
are soluţiile √ √
129 − 1 129 − 1
x = π + arcsin şi x = 2π − arcsin ,
16 16
iar ecuaţia √
1+ 129
sin x = , x ∈ [0, 2π]
16
are soluţiile √ √
1+ 129 1+ 129
x = arcsin şi π − arcsin .
16 16
Evident,
√ √ √ √
1 + 129 1 + 129 129 − 1 129 − 1
arcsin < π − arcsin < π + arcsin < 2π − arcsin .
16 16 16 16
Notăm aceste valori cu x1 , x2 , x3 şi respectiv x4 .
III.3 Completăm tabelul anterior cu noile informaţii (notăm, pentru economie de
spaţiu, u = arcsin 14 şi v = π − arcsin 14 ).
π 3π
x 0 u x1 2
x2 v x3 2
x4 2π
f ′ (x) 1 + 0 − − 0 + + 0 − − 0 + + 1
f (x) 1 ↗ 98 ↘ ↘ 0 ↗ ↗ 98 ↘ ↘ −2 ↗ ↗ 1
f ′′ (x) − − − 0 + + 0 − − 0 + + 0 − −
Graficul care se obţine este reprezentat ı̂n Figura 2.3.
(iv) I. Domeniul de studiu al funcţiei
I.1 Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f este R.
I.2 Funcţia f nu este periodică. În schimb, mulţimea R este simetrică ı̂n raport cu
originea şi f este pară. Într-adevăr, conform proprietăţilor modulului,
f (−x) = (−x)2 − 1 e|−x| = x2 − 1 e|x| = f (x), ∀x ∈ R.
Prin urmare, domeniul de studiu al lui f este intervalul [0, ∞) şi putem scrie
f (x) = x2 − 1 ex , ∀x ∈ [0, ∞).
I.3 Deoarece f (0) = 1, punctul (0, 1) este intersecţia graficului lui f cu axa Oy.
Mai departe,
x∈[0,∞)
f (x) = 0 ⇔ x2 − 1 ex = 0 ⇔ x2 − 1 = 0 ⇔ x2 − 1 = 0 ⇐⇒ x = 1.
Aşadar, intersecţia graficului lui f cu axa Ox (pentru domeniul de studiu) este punctul
(1, 0).
I.4 Funcţia f este continuă pe [0, ∞) (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare),
deci nu are asimptote verticale.
Figura 2.3: Graficul funcţiei f (x) = cos 2x + sin x
Domeniul de studiu al lui f este nemărginit la dreapta, prin urmare ne putem pune
problema existenţei unei asimptote orizontale sau oblice la +∞. Cum
lim f (x) = lim x2 − 1 ex = +∞,

x→∞ x→∞
funcţia f nu are asimptotă orizontală la +∞. Mai mult,

f (x) x2 − 1 x
lim = lim · e = +∞ ̸∈ R∗ ,
x→∞ x x→∞ x
deci f nu admite nici asimptotă oblică la +∞.
II.1 Pentru a deriva funcţia, explicităm mai ı̂ntâi modulul. Astfel, avem

(1 − x2 ) ex , dacă x2 − 1 < 0 (1 − x2 ) ex , dacă x ∈ [0, 1)
f (x) = =
(x2 − 1) ex , dacă x2 − 1 ≥ 0 (x2 − 1) ex , dacă x ∈ [1, ∞).
Funcţia f este derivabilă pe (0, 1) şi pe (1, ∞), pe fiecare interval fiind obţinută prin
operaţii cu funcţii elementare. În plus,

′ −2xex + (1 − x2 ) ex , dacă x ∈ (0, 1) − (x2 + 2x − 1) ex , dacă x ∈ (0, 1)
f (x) = =
2xex + (x2 − 1) ex , dacă x ∈ (1, ∞) (x2 + 2x − 1) ex , dacă x ∈ (1, ∞).
O atenţie specială trebuie acordată punctului 0. Chiar dacă domeniul de studiu al funcţiei
este [0, ∞), pentru a decide dacă f este derivabilă ı̂n 0 avem nevoie să-i observăm şi valorile
ı̂ntr-o mică vecinătate la stânga a lui 0, deoarece expresia |x| arată că 0 este punct de
ramificaţie pentru f . În calculul derivatei la stânga a lui f ı̂n 0 putem presupune că
x ∈ (−1, 0) (”x tinde la 0” ı̂nseamnă că x e aproape de 0). Atunci
f (x) = x2 − 1 e|x| = 1 − x2 e−x , ∀x ∈ (−1, 0)

şi
(1 − x2 ) e−x − 1 [ 00 ]
−x
f (x) − f (0) e −1 −x
lim = lim = lim − − xe
x↗0 x−0 x↗0 x x↗0 −x
= −1 − 0 = −1 = fs′ (0).
Pe de altă parte,
(1 − x2 ) ex − 1 [ 00 ] ex − 1

f (x) − f (0)
lim = lim = lim − xex = 1 = fd′ (0).
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x
Cum fs′ (0) ̸= fd′ (0), rezultă că f nu este derivabilă ı̂n 0.
În punctul 1, care este, de asemenea, punct de ramificaţie, studiem derivabilitatea tot
cu ajutorul derivatelor laterale. Avem
f (x) − f (1) (1 − x2 ) ex [ 00 ]
lim = lim = lim (−(x + 1)ex ) = −2e = fs′ (1);
x↗1 x−1 x↗1 x−1 x↗1
f (x) − f (1) (x − 1) ex
2 0
[ ]
= lim (x + 1)ex = 2e = fd′ (1).
0
lim = lim
x↘1 x−1 x↘1 x−1 x↘1
Cum fs′ (1) ̸= fd′ (1), rezultă că f nu este derivabilă nici ı̂n 1.
II.2 Domeniul de studiu al lui f conţine două puncte ı̂n care f este continuă, dar nu
derivabilă: x = 0 şi x = 1. Ambele sunt puncte unghiulare pentru graficul lui f , deoarece
derivatele laterale ı̂n aceste puncte există şi sunt finite.
III.3 Cum exponenţiala este strict pozitivă, este clar că
√
f ′ (x) = 0 ⇔ x2 + 2x − 1 = 0 ⇔ x1,2 = −1 ± 2;
√
deoarece domeniul de studiu al funcţiei este [0, ∞), reţinem doar x1 = 2 − 1 ∈ (0, 1).
Ţinând cont de semnul funcţiei de gradul al doilea, obţinem tabelul de variaţie:
√
x [0 2−1 1 +∞
′
f (x) |1 + 0 √ − −2e|2e +
√ 2−1
f (x) 1 ↗ 2( 2 − 1)e ↘ 0 ↗ +∞
min max min
A se observa faptul că punctele unghiulare sunt puncte de extrem local (ı̂n cazul
nostru, de minim) deşi f nu este derivabilă ı̂n ele.
Figura 2.4: Graficul funcţiei f (x) = |x2 − 1| e|x|

III.1 Funcţia f este derivabilă de două ori pe (0, 1) şi pe (1, ∞) (prin operaţii cu funcţii
elementare) şi

′′ −(2x + 2)ex − (x2 + 2x − 1) ex , dacă x ∈ (0, 1)
f (x) =
(2x + 2)ex + (x2 + 2x − 1) ex , dacă x ∈ (1, ∞)

− (x2 + 4x + 1) ex , dacă x ∈ (0, 1)
=
(x2 + 4x + 1) ex , dacă x ∈ (1, ∞).
Nu se pune problema derivabilităţii de ordin doi ı̂n punctul 1, deoarece f nu este derivabilă
ı̂n 1.
III.2 Este clar că pentru x > 0 avem x2 + 4x + 1 > 0. Atunci f ′′ (x) < 0 pentru orice
x ∈ (0, 1) şi f ′′ (x) > 0 pentru orice x ∈ (1, ∞), de unde rezultă că funcţia f este strict
concavă pe (0, 1) şi strict convexă pe (1, ∞). Deşi f ı̂şi schimbă convexitatea ı̂n 1 şi este
continuă ı̂n acest punct, x = 1 nu este punct de inflexiune, deoarece f nu are derivată ı̂n
1 (ne amintim că fs′ (1) ̸= fd′ (1)).
III.3 Completăm tabelul de variaţie cu informaţiile oferite de derivata a doua şi
obţinem tabelul final:
√
x [0 2−1 1 +∞
′
f (x) |1 + 0 √ − −2e|2e +
√ 2−1
f (x) 1 ↗ 2( 2 − 1)e ↘ 0 ↗ +∞
′′
f (x) | − − − | +
Obţinem graficul din Figura 2.4. Pentru x < 0 desenul se realizează prin simetrie faţă
de axa Oy, deoarece f este funcţie pară.
(v) I. Domeniul de studiu al funcţiei
I.1 Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f este R (radicalul este definit pe [0, ∞),
care este exact codomeniul modulului).
I.2 Funcţia f nu este

√ periodică.
√ De asemenea, nu este nici pară, nici impară, deoarece,
de exemplu, f (2) = 3 + 2 ̸= ±( 3 − 2) = ±f (−2). Prin urmare, domeniul de studiu al
funcţiei este R.
I.3 Deoarece f (0) = 1, intersecţia graficului lui f cu axa Oy este punctul (0, 1).
Apoi,
p
f (x) = 0 ⇔ |x2 − 1| = −x ⇔ −x ≥ 0 şi x2 − 1 = (−x)2

⇔ x ≤ 0 şi x2 − 1 = ±x2 .

Ecuaţia x2 − 1 = x2 nu are soluţii, iar

√
2
x2 − 1 = −x2 ⇔ 2x2 = 1 ⇔ x = ± ;
2
√
dar condiţia x ≤ 0 ne obligă să reţinem doar valoarea x = − 22 . În concluzie, intersecţia
√
graficului lui f cu axa Ox este punctul − 22 , 0 .
I.4 Funcţia f este continuă pe R (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare),
deci nu are asimptote verticale.
Domeniul de studiu al lui f este nemărginit la stânga şi la dreapta, prin urmare ne
putem pune problema existenţei asimptotelor orizontale sau oblice la −∞ şi +∞. Pentru
uşurinţa calculului limitelor, vom explicita mai ı̂ntâi funcţia:
√
x2 − 1 + x, dacă x2 − 1 ≥ 0
f (x) = √
1 − x2 + x, dacă x2 − 1 < 0
√
x2 − 1 + x, dacă x ∈ (−∞, −1] ∪ [1, ∞)
= √
1 − x2 + x, dacă x ∈ (−1, 1).
Întrucât
√ [∞−∞] −1 −1
lim f (x) = lim x2 − 1 + x = lim √ = = 0,
x→−∞ x→−∞ x→−∞ x2 −1−x +∞
rezultă că dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la −∞ pentru f . Mai mult, f nu
admite asimptotă oblică la −∞.
Întrucât √
lim f (x) = lim x2 − 1 + x = +∞,
x→∞ x→∞
f nu admite asimptotă orizontală la +∞. Verificăm atunci dacă există asimptotă oblică
la +∞. Avem:
√
q
1
f (x) x2 − 1 + x x 1 − x2
+ 1
lim = lim = lim = 2 = m ∈ R∗ ,
x→∞ x x
x→∞
√
x→∞
x √
lim (f (x) − mx) = lim 2
x − 1 + x − 2x = lim x2 − 1 − x
x→∞ x→∞ x→∞
[∞−∞] −1 −1
= lim √ = = 0 = n ∈ R,
x→∞ x2 − 1 + x +∞
deci y = 2x este asimptotă oblică pentru f la +∞.

II.1 Funcţia f este derivabilă pe fiecare dintre intervalele (−∞, −1), (−1, 1) şi (1, ∞)
(prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi
 x
 √ 2
 + 1, dacă x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
′ x −1
f (x) = x
 −√
 + 1, dacă x ∈ (−1, 1).
1 − x2
Studiem cu ajutorul derivatelor laterale derivabilitatea lui f ı̂n punctele de ramificaţie
±1. Avem
√
f (x) − f (−1) x2 − 1 + x − (−1)
lim = lim
x↗−1 x − (−1) x↗−1 x+1
p √ p
[ 00 ] −(x + 1) 1 − x − −(x + 1)
= lim
x↗−1 x+1
√ p "√ #
1 − x − −(x + 1) 2
= lim p = = −∞ = fs′ (−1);
x↗−1 − −(x + 1) 0−
√
f (x) − f (−1) 1 − x2 + x − (−1)
lim = lim
x↘−1 x − (−1) x↘−1 x+1
√ √ √
[0]0
x+1 1−x+ x+1
= lim
x↘−1 x+1
√ √ "√ #
1−x+ x+1 2
= lim √ = = +∞ = fd′ (−1).
x↘−1 x+1 0+
Cum fs′ (−1) ̸= fd′ (−1), rezultă că f nu este derivabilă ı̂n −1.
Mai departe,
√
f (x) − f (1) 1 − x2 + x − 1
lim = lim
x↗1 x−1 x↗1 x−1
√ √ √
0
[0] 1−x x+1− 1−x
= lim
x↗1 −(1 − x)
√ √ "√ #
x+1− 1−x 2
= lim √ = = −∞ = fs′ (1);
x↗1 − 1−x 0−
√
f (x) − f (1) x2 − 1 + x − 1
lim = lim
x↘1 x−1 x↘1 x−1
√ √ √
0
[0] x−1 x+1+ x−1
= lim
x↘1 x−1
√ √ "√ #
x+1+ x−1 2
= lim √ = = +∞ = fd′ (1).
x↘1 x−1 0+
Cum fs′ (−1) ̸= fd′ (−1), rezultă că f nu este derivabilă nici ı̂n 1.
II.2 Domeniul de studiu al lui f conţine două puncte ı̂n care f este continuă, dar nu
derivabilă: x = ±1. Ambele sunt puncte de ı̂ntoarcere pentru graficul lui f , deoarece ı̂n
fiecare dintre aceste puncte derivatele laterale există şi sunt una −∞, iar cealaltă +∞.
II.3 Pentru a afla zerourile şi semnul lui f ′ , rescriem convenabil
 √
x + x2 − 1
 √ 2 , dacă x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)



′ x −1
f (x) = √
 1 − x2 − x
 √ , dacă x ∈ (−1, 1).


1 − x2
Rezolvăm mai ı̂ntâi ecuaţia f ′ (x) = 0. Dacă x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞), atunci
√ √
f ′ (x) = 0 ⇔ x + x2 − 1 = 0 ⇔ x2 − 1 = −x ⇔ −x ≥ 0 şi x2 − 1 = x2 ;

dar ecuaţia x2 − 1 = x2 nu are soluţii.

Dacă ı̂nsă x ∈ (−1, 1), atunci
√ √
f ′ (x) = 0 ⇔ 1 − x2 − x = 0 ⇔ 1 − x2 = x
√
2
⇔ x ≥ 0 şi 1 − x2 = x2 ⇔ x =

;
2
√
ı̂ntr-adevăr, 22 ∈ (−1, 1).
Semnul lui f ′ pe fiecare interval este dat de semnul numărătorului, deoarece radicalii
de la numitori sunt strict pozitivi. Observând că
√ √
x + x2 − 1 < x + x2 = x + |x| = 0, ∀x ∈ (−∞, −1),
√
x+ x2 − 1 > 0, ∀x ∈ (1, ∞),
√ √
1 − x2 − x < 0 ⇔ 1 − x2 < x ⇔ x ∈ (−1, 1) ∩ (0, ∞) şi 1 − x2 < x2

√ !
1 2
⇔ x ∈ (0, 1) şi x2 > ⇔x∈ ,1 ,
2 2
obţinem tabelul de variaţie:

√ √
x −∞ −1 − 22 0 2
2
1 +∞
f ′ (x) − −∞| + ∞ + + + + + √0 − −∞|∞ +
f (x) 0 ↘ −1 ↗ 0 ↗ 1 ↗ 2 ↘ 1 ↗ +∞
min max min
Observăm că punctele de ı̂ntoarcere ±1 sunt puncte de extrem local (de minim), deşi
f nu este derivabilă ı̂n ±1.
p
Figura 2.5: Graficul funcţiei f (x) = |x2 − 1| + x

III.1 Funcţia f este derivabilă de două ori pe fiecare din intervalele (−∞, −1), (−1, 1)
şi (1, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
 √ 2
 x − 1 − x · √xx2 −1

 , dacă x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
x2 − 1

f ′′ (x) = √ x

 1 − x2 + x · √1−x 2
 −

, dacă x ∈ (−1, 1)
1−x 2

1
 − (x2 − 1) √x2 − 1 , dacă x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)



=
1
 − √ , dacă x ∈ (−1, 1).



(1 − x ) 1 − x2
2
Nu se pune problema derivabilităţii de ordin doi ı̂n punctele ±1, deoarece f nu este
derivabilă ı̂n ±1.
III.2 Avem f ′′ (x) < 0, pentru orice x ∈ (−∞, −1) ∪ (−1, 1) ∪ (1, ∞), deci funcţia este
strict concavă pe fiecare din cele trei intervale. Nu există puncte de inflexiune.
III.3 Completând cu informaţiile oferite de derivata a doua, tabelul de variaţie al
funcţiei f ia forma finală:
√ √
x −∞ −1 − 22 0 2
2
1 +∞
′
f (x) − −∞| + ∞ + + + + + √0 − −∞|∞ +
f (x) 0 ↘ −1 ↗ 0 ↗ 1 ↗ 2 ↘ 1 ↗ +∞
f ′′ (x) − | − − − − − − − | −

Graficul lui f este reprezentat ı̂n Figura 2.5.
(vi) I. Domeniul de studiu al funcţiei

I.1 Deoarece funcţia ln este definită pe intervalul (0, ∞), ı̂n vreme ce modulul ia valori
ı̂n [0, ∞), rezultă că x ̸= 0. Deci domeniul de definiţie al funcţiei f este R∗ .
I.2 Funcţia f nu este periodică. În schimb, mulţimea R∗ = (−∞, 0) ∪ (0, ∞) este,
evident, simetrică ı̂n raport cu originea şi f este pară. Într-adevăr, conform proprietăţilor
modulului,
f (−x) = || − x| + ln | − x|| = ||x| + ln |x|| = f (x), ∀x ∈ R∗ .
Prin urmare, lucrăm doar cu restricţia lui f la intervalul (0, ∞). Desigur, avem
f (x) = |x + ln x|, ∀x ∈ (0, ∞).
Pentru a uşura studiul funcţiei f , considerăm acum funcţia ajutătoare g : (0, ∞) → R,
g(x) = x + ln x
şi observăm că f (x) = g(x) ı̂n punctele x ∈ (0, ∞) pentru care f (x) ≥ 0 şi f (x) = −g(x)
ı̂n punctele x ∈ (0, ∞) cu f (x) < 0. Prin urmare, graficul lui f coincide cu graficul lui g
pe mulţimea {x ∈ (0, ∞) | f (x) ≥ 0} şi este simetric cu graficul lui g ı̂n raport cu axa Ox
pe {x ∈ (0, ∞) | f (x) < 0}. Aşadar, pentru a obţine graficul funcţiei f este suficient să
reprezentăm grafic funcţia g şi apoi să construim simetrica ı̂n raport cu axa Ox a porţiunii
din grafic aflate sub această axă.
I.3 Deoarece 0 nu se află ı̂n domeniul de definiţie al lui g, graficul lui g nu intersectează
axa Oy.
Pentru a determina punctele de intersecţie ale graficului lui g cu axa Ox trebuie să
1 1

1 ecuaţia g(x) = 0. Cum g(1) = 1 > 0, g e = e − 1 < 0 şi g este continuă
rezolvăm
pe e , 1 (prin operaţii cu funcţii elementare), din Propoziţia referitoare la anularea unei
funcţii continue ce ı̂şi schimbă semnul rezultă că există măcar un punct x0 ∈ 1e , 1 astfel
ı̂ncât g(x0 ) = 0; mai mult, g este strict crescătoare pe (0, ∞), deci injectivă, ceea ce arată
că x0 este singurul punct ı̂n care g se anulează. În concluzie, graficul lui g intersectează
axa Ox ı̂n punctul (x0 , 0).
I.4 Funcţia g este continuă pe (0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare), deci singurul
punct ı̂n care ne punem problema existenţei unei eventuale asimptote verticale este 0.
Cum
lim g(x) = lim (x + ln x) = −∞,
x↘0 x↘0
dreapta x = 0 este asimptotă verticală la dreapta pentru funcţia g.

Domeniul de studiu al lui g este nemărginit la dreapta, prin urmare verificăm şi dacă
g admite asimptotă orizontală la +∞. Întrucât
lim g(x) = lim (x + ln x) = +∞,
x→∞ x→∞
răspunsul este negativ. Atunci vedem dacă există asimptotă oblică la +∞. Avem:

g(x) x + ln x ln x
lim = lim = lim 1 + = 1 = m ∈ R∗ ,
x→∞ x x→∞ x x→∞ x
lim (g(x) − mx) = lim ln x = +∞ ̸∈ R,
x→∞ x→∞
deci g nu admite nici asimptotă oblică la +∞.

II.1 Funcţia g este derivabilă pe (0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
1
g ′ (x) = 1 + , ∀x ∈ (0, ∞).
x
II.2 Domeniul de derivabilitate al lui g coincide cu domeniul ei de definiţie, deci graficul
lui g nu are puncte unghiulare sau de ı̂ntoarcere.
III.3 Este clar că g ′ (x) > 0 pentru orice x ∈ (0, ∞), prin urmare g este strict crescătoare
pe (0, ∞). Nu există puncte de extrem local.
Figura 2.6: Graficul funcţiei Figura 2.7: Graficul funcţiei

g(x) = ln x + x f (x) = |ln |x| + |x||

III.1 Funcţia g este derivabilă de două ori pe (0, ∞) (prin operaţii cu funcţii elementare)
şi
1
g ′′ (x) = −
, ∀x ∈ (0, ∞).
x2
III.2 Cum g ′′ (x) < 0 pentru orice x ∈ (0, ∞), rezultă că funcţia g este strict concavă
pe (0, ∞) şi nu are puncte de inflexiune.
III.3 Tabelul de variaţie al funcţiei g este:
x (0 x0 +∞
′
g (x) + + +
g(x) −∞ ↗ 0 ↗ +∞
g ′′ (x) − − −
Graficul lui g este reprezentat ı̂n Figura 2.6, iar graficul lui f , ı̂n Figura 2.7. Aşa cum
sugerează Figura 2.6, graficul restricţiei lui f la (0, ∞) a fost obţinut din graficul lui g prin
simetrizarea porţiunii de sub axa Ox ı̂n raport cu această axă. Mai departe, ı̂n Figura
2.7, ramura graficului corespunzătoare absciselor negative a fost construită prin simetrie
faţă de axa Oy, deoarece f este funcţie pară.
Menţionăm că x0 este punct unghiular pentru restricţia lui f la (0, ∞). Din cauza
simetriei graficului faţă de axa Oy, x0 şi −x0 sunt puncte unghiulare pentru f pe R∗ ; de
asemenea, dreapta x = 0 este asimptotă verticală la stânga şi la dreapta pentru f .
Desigur, era de aşteptat ca graficul lui f să se afle deasupra axei Ox (inclusiv axa),
deoarece f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ R∗ .
Graficul de la punctul (iv) poate fi de asemenea construit folosind metoda prezentată
aici (se reprezintă mai ı̂ntâi grafic funcţia auxiliară x ∈ [0, ∞) 7→ (x2 − 1)ex ).
2.4.4 Formula lui Taylor. Transfer de derivabilitate

Exerciţiul 4.52 (i) Fie f : R → R, f (x) = ex . Funcţia f este derivabilă de orice ordin
pe R şi
f (n) (x) = ex , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N,
de unde
f (n) (0) = 1, ∀n ∈ N
(convenim că f (0) = f ). Prin urmare, scriind Formula lui MacLaurin cu restul de ordin
n (n ∈ N∗ ), avem că pentru orice x ∈ R există θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x x2 xn xn+1 θx
ex = 1 + + + ... + + e (2.46)
1! 2! n! (n + 1)!
(este evident că relaţia e adevărată şi pentru x = 0).

(ii) Fie f : R → R, f (x) = sin x. Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe R şi:
f ′ (x) = cos x ⇒ f ′ (0) = 1
f ′′ (x) = − sin x ⇒ f ′′ (0) = 0
f ′′′ (x) = − cos x ⇒ f ′′′ (0) = −1
f (4) (x) = sin x ⇒ f (4) (0) = 0
f (5) (x) = cos x ⇒ f (5) (0) = 1
f (6) (x) = − sin x ⇒ f (6) (0) = 0
..
.
Convenind că f (0) = f , se demonstrează prin inducţie matematică că:


 sin x, dacă n = 4k = 2 · 2k
cos x, dacă n = 4k + 1 = 2 · 2k + 1

f (n) (x) = , unde k ∈ N

 − sin x, dacă n = 4k + 2 = 2(2k + 1)
− cos x, dacă n = 4k + 3 = 2(2k + 1) + 1


(−1)p sin x, dacă n = 2p
= , unde p ∈ N.
(−1)p cos x, dacă n = 2p + 1
Prin urmare,
(n) 0, dacă n = 2p
f (0) = , unde p ∈ N.
(−1)p , dacă n = 2p + 1
Scriind Formula lui MacLaurin de ordin 2p − 1 (unde p ∈ N∗ ), avem că pentru orice
x ∈ R există θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x x3 x5 x7 (−1)p−1 x2p−1 (−1)p x2p sin(θx)

sin x = − + − + ... + + (2.47)
1! 3! 5! 7! (2p − 1)! (2p)!

(iii) Fie f : R → R, f (x) = cos x. Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe R şi:
f ′ (x) = − sin x ⇒ f ′ (0) = 0

f ′′ (x) = − cos x ⇒ f ′′ (0) = −1
f ′′′ (x) = sin x ⇒ f ′′′ (0) = 0
f (4) (x) = cos x ⇒ f (4) (0) = 1
f (5) (x) = − sin x ⇒ f (5) (0) = 0
f (6) (x) = − cos x ⇒ f (6) (0) = −1
..
.
Convenind că f (0) = f , se demonstrează prin inducţie matematică că:


 cos x, dacă n = 4k = 2 · 2k
− sin x, dacă n = 4k + 1 = 2 · 2k + 1

f (n) (x) = , unde k ∈ N

 − cos x, dacă n = 4k + 2 = 2(2k + 1)
sin x, dacă n = 4k + 3 = 2(2k + 1) + 1


(−1)p cos x, dacă n = 2p
= , unde p ∈ N.
(−1)p+1 sin x, dacă n = 2p + 1
Prin urmare,
(n) (−1)p , dacă n = 2p
f (0) = , unde p ∈ N.
0, dacă n = 2p + 1
Scriind Formula lui MacLaurin de ordin 2p (unde p ∈ N∗ ), avem că pentru orice x ∈ R
există θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x2 x4 x6 x 8 (−1)p x2p (−1)p+1 x2p+1 sin(θx)
cos x = 1 − + − + + ... + + (2.48)
2! 4! 6! 8! (2p)! (2p + 1)!
(iv) Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = ln(x + 1). Avem f (0) = ln 1 = 0. Funcţia f este
derivabilă de orice ordin pe (−1, ∞) şi:
1
f ′ (x) = ⇒ f ′ (0) = 1
x+1
1
f ′′ (x) = − ⇒ f ′′ (0) = −1
(x + 1)2
(−1)2 2!
f ′′′ (x) = ⇒ f ′′′ (0) = (−1)2 2!
(x + 1)3
(−1)3 3!
f (4) (x) = ⇒ f (4) (0) = (−1)3 3!
(x + 1)4
..
.
Se demonstrează prin inducţie matematică că:
(−1)n−1 (n − 1)!
f (n) (x) = , ∀n ∈ N∗ .
(x + 1)n
Atunci
f (n) (0) = (−1)n−1 (n − 1)!, ∀n ∈ N∗ .
Scriind Formula lui MacLaurin de ordin n (unde n ∈ N∗ ), avem că pentru orice
x ∈ (−1, ∞) există θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x x2 x3 x4 xn xn+1 1
ln(x + 1) = − + − + ... + (−1)n−1 + (−1)n (2.49)
1 2 3 4 n n + 1 (θx + 1)n+1
Exerciţiul 4.53 (i) Fie f : (−1, 1) → R, f (x) = arcsin x şi n = 3. Avem a = 0 ∈ (−1, 1)
şi f (0) = arcsin 0 = 0. Mai mult, funcţia f este derivabilă de 4 ori pe (−1, 1) şi:
1 − 1
f ′ (x) = √ = 1 − x2 2 ⇒ f ′ (0) = 1
1−x 2
1 − 3 − 3
f ′′ (x) = − 1 − x2 2 · (−2x) = x 1 − x2 2 ⇒ f ′′ (0) = 0
2

3
2 −2 3 − 5
′′′
f (x) = (1 − x ) + x − 1 − x2 2 · (−2x)
2
− 23 − 52
= (1 − x2 ) + 3x2 (1 − x2 ) ⇒ f ′′′ (0) = 1

3 − 5 − 5 5 − 7
f (4) (x) = − 1 − x2 2 · (−2x) + 6x 1 − x2 2 2
+ 3x − 1 − x2 2 · (−2x)
2 2
− 5 − 7
= 9x 1 − x2 2 + 15x3 1 − x2 2 .
Scriind Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange de ordin n = 3 pentru f ı̂n punctul
a = 0, avem că pentru orice x ∈ (−1, 1) \ {0} există c ı̂ntre 0 şi x astfel ı̂ncât
x x 3 x4 5
2 −2 3
7
2 −2
arcsin x = + + 9c 1 − c + 15c 1 − c .
1 6 24
(ii) Fie f : R → − π2 , π2 , f (x) = arctg x şi n = 3. Avem a = 0 ∈ R şi

f (0) = arctg 0 = 0.
Mai mult, funcţia f este derivabilă de 4 ori pe R şi:

1 2 −1
f ′ (x) = ⇒ f ′ (0) = 1

= 1 + x
1 + x2
−2
f ′′ (x) = − (1 + x2 ) · 2x ⇒ f ′′ (0) = 0
−3 −2
f ′′′ (x) = 2 (1 + x2 ) · 2x · 2x − 2 (1 + x2 )
−3 −2
= 8x2 (1 + x2 ) − 2 (1 + x2 ) ⇒ f ′′′ (0) = −2
−3 −4 −3
f (4) (x) = 16x 1 + x2 + 8x2 · (−3) 1 + x2 · 2x − 2(−2) 1 + x2 · 2x
3 3
24x 48x 24x − 24x
= 2 3
− 2 4
= .
(1 + x ) (1 + x ) (1 + x2 )4
Scriind Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange de ordin n = 3 pentru f ı̂n punctul
a = 0, avem că pentru orice x ∈ R \ {0} există c ı̂ntre 0 şi x astfel ı̂ncât
x 2x3 x4 24c − 24c3

arctg x = − + ·
1 6 24 (1 + c2 )4
sau, echivalent,
x3 c − c3
arctg x = x − + x4 · .
3 (1 + c2 )4
Exerciţiul 4.54 (i) Luând x = 1 şi n = 5 ı̂n relaţia (2.46), rezultă că există θ ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât
1 1 1 1 1 eθ
e=1+ + + + + + ,
1! 2! 3! 4! 5! 6!
deci ı̂n calculul aproximativ
1 1 1 1 1
e≈1+ + + + +
1! 2! 3! 4! 5!
eroarea ı̂n modul este
eθ eθ e 2, 72
= < < = 0.003(7) < 4 · 10−3 .
6! 6! 6! 720
(ii) Luând x = 1 ı̂n relaţia (2.46), rezultă că există θ1 ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
1 1 1 eθ1
e=1+ + + ... + + ,
1! 2! n! (n + 1)!
prin urmare ı̂n calculul aproximativ

1 1 1
e≈1+ + + ... +
1! 2! n!
eroarea ı̂n modul este
eθ1 eθ1 e 3
= < < .
(n + 1)! (n + 1)! (n + 1)! (n + 1)!
Aşadar, dorim ca
3
< 10−4 ,
(n + 1)!
adică
30000 < (n + 1)!.
Se verifică uşor că n = 7 este cea mai mică valoare ce verifică această inegalitate. Deci
răspunsul este: 7 termeni.
Exerciţiul 4.55 Scriem formula (2.48) de ordin 4. Pentru orice x ∈ R există θx ∈ (0, 1)
astfel ı̂ncât
x2 x4 x5 sin(θx x)
cos x = 1 − + − .
2! 4! 5!
x2 x4
Pentru ca polinomul Taylor de ordin 4, T4 (x) = 1 − 2!
+ 4!
, să aproximeze cu 4 zecimale
x5 sin(θx x)
exacte funcţia cos pe [−p, p] trebuie ca modulul restului, − 5!
, să fie mai mic decât
10−4 pentru orice x ∈ [−p, p]. Dar
x5 sin(θx x) |x|5 | sin(θx x)| |x|5 p5

− = ≤ ≤
5! 120 120 120
şi
p5 √
< 10−4 ⇔ p5 < 12 · 10−3 ⇔ p < 0.012 ≈ 0, 4128.
5
120
Putem lua, de exemplu, p = 0, 4.
Exerciţiul 4.56 Pentru a determina limitele, scriem dezvoltările ı̂n serie MacLaurin ale
funcţiilor implicate până la ordinul egal cu cea mai mare putere a lui x.
(i) Scriind formula (2.49) pentru n = 3, rezultă că pentru orice
x ∈ (−1, ∞) există θ1 ∈ (0, 1) (depinzând de x) astfel ı̂ncât
x x2 x3 x4
ln(x + 1) = − + − .
1 2 3 4(1 + θ1 x)4
Trecem x ı̂n 2x cu x ∈ − 21 , ∞ şi avem

2x 4x2 8x3 16x4

ln(2x + 1) = − + −
1 2 3 4(1 + 2θ1 x)4
sau, mai simplu,

8x3 4x4
ln(2x + 1) = 2x − 2x2 + − .
3 (1 + 2θ1 x)4
Scriind formula (2.47) pentru 2p − 1 = 3, echivalent, p = 2, obţinem că pentru orice x ∈ R
există θ2 ∈ (0, 1) (depinzând de x) astfel ı̂ncât
x x3 x4 sin(θ2 x)
sin x = − + .
1! 3! 4!
Trecem x ı̂n 2x şi avem
2x 8x3 16x4 sin(2θ2 x)

sin 2x = − +
1! 3! 4!
sau, mai simplu,
4x3 2x4 sin(2θ2 x)
sin 2x = 2x − + .
3 3
Atunci
ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2
lim
x→0 x3
8x3 4x4 4x3 2x4 sin(2θ2 x)
2x − 2x2 + 3
− (1+2θ1 x)4
− 2x + 3
− 3
+ 2x2
= lim
x→0 x3
4x4 2x4 sin(2θ2 x)
4x3 − (1+2θ1 x)4
− 3
= lim
x→0
x3
4x 2x sin(2θ2 x)
= lim 4 − 4
− = 4.
x→0 (1 + 2θ1 x) 3
(ii) Scriind formula (2.49) pentru n = 2, rezultă că pentru orice x ∈ (0, ∞) există
θ ∈ (0, 1) (depinzând de x) astfel ı̂ncât
x x2 x3
ln(x + 1) = − + .
1 2 3(1 + θx)3
1
Trecem x ı̂n x
şi avem

1 1 1 1 1 1 1
ln +1 = − 2 + 3 θ
= − 2+ .
x x 2x 3x (1 + x )3 x 2x 3(x + θ)3
Atunci

2 1 2 1 1 1
lim x − x ln 1 + = lim x − x − +
x→∞ x x→∞ x 2x2 3(x + θ)3
x2

1 1
= lim − 3
= .
x→∞ 2 3(x + θ) 2
(iii) Scriem formula (2.46) pentru n = 1 şi obţinem că pentru orice x ∈ R există
θ1 ∈ (0, 1) (depinzând de x) astfel ı̂ncât
x x x2 θ 1 x
e =1+ + e .
1! 2!
Scriem formula (2.47) pentru 2p − 1 = 1, echivalent, p = 1, şi obţinem că pentru orice
x ∈ R există θ2 ∈ (0, 1) (depinzând de x) astfel ı̂ncât
x x2 sin(θ2 x)
sin x = − .
1! 2!
Atunci
ex sin x − x(x + 1)
lim
x→0 x2

2 x2 sin(θ2 x)
1 + 1!x + x2! eθ1 x x
1!
− 2!
− x2 − x
= lim
x→0 x2
2 3 3 θ x 4 θ1 x
x − x sin(θ
2
2 x)
+ x2 − x sin(θ
2
2 x)
+ x e2 1 − x e 4sin(θ2 x) − x2 − x
= lim
x→0 x2
sin(θ2 x) x sin(θ2 x) xeθ1 x x2 eθ1 x sin(θ2 x)

= lim − − + − = 0.
x→0 2 2 2 4
(iv) Scriem formula (2.48) pentru 2p = 4 (echivalent, p = 2): pentru orice x ∈ R

există θ1 ∈ (0, 1) (depinzând de x) astfel ı̂ncât
x2 x4 (−1)3 x5 sin(θ1 x) x2 x4 x5 sin(θ1 x)

cos x = 1 − + + =1− + − .
2! 4! 5! 2 24 120
Scriem formula (2.46) pentru n = 2: pentru orice x ∈ R există θ2 ∈ (0, 1) (depinzând de
x) astfel ı̂ncât
x x2 x3 θ2 x
ex = 1 + + + e .
1! 2! 3!
2
Trecem x ı̂n − x2 şi obţinem:
2 2 2 3
x2 x2 x4 x6 − θ 2 x 2

2
− x2 1 1 x 1 x x2
e =1+ − + − + − e−θ2 2 = 1 − + − e 2 .
1! 2 2! 2 3! 2 2 8 48
Înlocuind ı̂n limita căutată, rezultă că
x2 θ 2 x2
x2 x4 x5 sin(θ1 x) x2 x4 x6 −
cos x − e− 2 1− 2
+ 24
− 120
−1+ 2
− 8
+ 48
e 2
lim = lim
x→0 x4 x→0 x4
θ2 x2
4 x5 sin(θ1 x) x6 −
− x12 − 120
+ 48
e 2
= lim
x→0 x4
x sin(θ1 x) x2 − θ2 x2

1 1
= lim − − + e 2 =− .
x→0 12 120 48 12
(v) Scriem formula (2.46) pentru n = 2: pentru orice x ∈ R există θ ∈ (0, 1) (depinzând
de x) astfel ı̂ncât
x x2 x3 θx
ex = 1 + + + e .
1! 2! 3!
Trecem x o dată ı̂n −2x şi o dată ı̂n 2x şi obţinem:
2x 4x2 8x3 −2θx

e−2x = 1 − + − e ;
1! 2! 3!
2x 4x2 8x3 2θx

e2x = 1 + + + e .
1! 2! 3!
Atunci
2 3 4x2 8x3 2θx
e−2x + e2x − 2 1 − 2x
1!
+ 4x2! − 8x3! e−2θx + 1 + 2x
1!
+ 2!
+ 3!
e −2
lim = lim
x→0 x2 x→0 x2
3
4x2 + 4x3 e2θx − e−2θx

= lim
x→0
x2
4x 2θx −2θx

= lim 4 + e −e = 4.
x→0 3
Exerciţiul 4.57 Calculăm

f ′ (x) = ex − e−x − 2 sin x ⇒ f ′ (0) = 1 − 1 − 0 = 0
f ′′ (x) = ex + e−x − 2 cos x ⇒ f ′′ (0) = 1 + 1 − 2 = 0
f ′′′ (x) = ex − e−x + 2 sin x ⇒ f ′′′ (0) = 1 − 1 + 0 = 0
f (4) (x) = ex + e−x + 2 cos x ⇒ f (4) (0) = 1 + 1 + 2 = 4 > 0.
Conform Consecinţei Formulei lui Taylor privitoare la stabilirea extremalităţii unui punct,
cum ordinul primei derivate a lui f care nu se anulează ı̂n x = 0 este par (n = 4), iar
f (4) (0) > 0, rezultă că x = 0 este punct de minim local pentru funcţia f .
Exerciţiul 4.58 Vom folosi Consecinţa privitoare la stabilirea extremalităţii unui punct.
(i) Funcţia f este derivabilă pe R (ca funcţie polinomială) şi
f ′ (x) = 12x5 − 3x2 , ∀x ∈ R.
Aflăm punctele critice ale lui f , deoarece, conform Teoremei lui Fermat, punctele de
extrem se găsesc printre acestea. Avem

′ 2 3 1
f (x) = 0 ⇔ 3x (4x − 1) = 0 ⇔ x ∈ 0, √ 3
.
4
Facem următoarele seturi de calcule:

f ′ (x) = 12x5 − 3x2 , f ′ (0) = 0, f′ 1
√
3
4
=0

f ′′ (x) = 60x4 − 6x, f ′′ (0) = 0, f ′′ 1
√
3
4
= 60
√
434
− 6
√
3
4
= 9
√
3
4
>0
f ′′′ (x) = 240x3 − 6, f ′′′ (0) = −6
Deoarece prima derivată care nu se anulează ı̂n x = 0 are ordin impar, 0 nu este punct de
1
extrem pentru f . În schimb, x = √ 3
4
este punct de minim local pentru că prima derivată
care nu se anulează ı̂n acest punct are ordin par şi este pozitivă.
(ii) Funcţia f este derivabilă pe R (prin operaţii cu funcţii elementare) şi
f ′ (x) = −2 sin x + 2x, ∀x ∈ R.
Avem f ′ (x) = 0 ⇔ 2(x − sin x) = 0. Dar, singura rădăcină a ecuaţiei sin x = x este x = 0.
Într-adevăr, funcţia g : R → R, g(x) = x − sin x are derivata g ′ (x) = 1 − cos x ≥ 0 pentru
orice x ∈ R, deci este crescătoare pe R. Dacă g nu ar fi strict crescătoare pe R, atunci g
ar fi constantă pe un interval, deci g ′ s-ar anula pe un ı̂ntreg interval. Aceasta ar ı̂nsemna
că ecuaţia cos x = 1 are un interval de soluţii, ceea ce este fals. Aşadar, g este strict
crescătoare pe R, deci injectivă. Astfel x = 0 este unica rădăcină a lui f ′ .
Acum facem următorul set de calcule:
f ′ (x) = −2 sin x + 2x, f ′ (0) = 0
f ′′ (x) = −2 cos x + 2, f ′′ (0) = −2 + 2 = 0
f ′′′ (x) = 2 sin x, f ′′′ (0) = 0
f (4) (x) = 2 cos x, f (4) (0) = 2 > 0.
Deoarece prima derivată care nu se anulează ı̂n x = 0 are ordin par şi semn pozitiv, 0 este
punct de minim local pentru f .
(iii) Funcţia f este derivabilă pe R (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare)
şi
f ′ (x) = −2 sin x + sin 2x, ∀x ∈ R.
Determinăm punctele critice ale lui f :
f ′ (x) = 0 ⇔ −2 sin x + sin 2x = 0 ⇔ 2 sin x(cos x − 1) = 0 ⇔ sin x = 0 sau cos x = 1
⇔ x ∈ {kπ | k ∈ Z}.
Facem, pentru p ∈ Z, următoarele seturi de calcule:
f ′ (x) = −2 sin x + sin 2x, f ′ (2pπ) = 0, f ′ ((2p + 1)π) = 0

f ′′ (x) = −2 cos x + 2 cos 2x, f ′′ (2pπ) = 0, f ′′ ((2p + 1)π) = 4 > 0
f ′′′ (x) = 2 sin x − 4 sin 2x, ′′′
f (2pπ) = 0,
f (4) (x) = 2 cos x − 8 cos 2x, f (4) (2pπ) = −6 < 0.
Cum primele derivate care nu se anulează au, ı̂n ambele cazuri, ordin par, pe baza semnului
acestora deducem că x2p+1 = (2p+1)π, cu p ∈ Z sunt puncte de minim local, iar x2p = 2pπ,
cu p ∈ Z sunt puncte de maxim local.
Problema 4.7 Pentru a stabili dacă 1 şi e sunt puncte de extrem pentru funcţia f
aplicăm Consecinţa Formulei lui Taylor privitoare la stabilirea extremalităţii unui punct.
Funcţia f este derivabilă de orice ordin pe (0, ∞), prin operaţii cu funcţii elementare.
Avem
f ′ (x) = exe−1 − ex , ∀x ∈ (0, ∞);
f ′′ (x) = e(e − 1)xe−2 − ex , ∀x ∈ (0, ∞),
de unde, ţinând cont că e > 2,
f ′ (1) = e − e = 0, f ′ (e) = ee − ee = 0
f ′′ (1) = e(e − 1) − e = e(e − 2) > 0, f ′′ (e) = ee−1 (e − 1) − ee = −ee−1 < 0.
Cum pentru ambele puncte ordinul primei derivate nenule este par (n = 2), rezultă că
amândouă sunt puncte de extrem local; mai precis, ı̂ntrucât f ′′ (1) > 0, x = 1 este punct
de minim local şi ı̂ntrucât f ′′ (e) < 0, x = e este punct de maxim local.
Continuăm să derivăm:
f ′′′ (x) =e(e − 1)(e − 2)xe−3 − ex , ∀x ∈ (0, ∞);

f (4) (x) =e(e − 1)(e − 2)(e − 3)xe−4 − ex , ∀x ∈ (0, ∞).
Deoarece 2 < e < 3, deducem că e > 0, e − 1 > 0, e − 2 > 0, e − 3 < 0; cum xe−4 > 0 şi
ex > 0 pentru orice x ∈ (0, ∞), rezultă că f (4) (x) < 0 pentru orice x ∈ (0, ∞).
Din f (4) < 0 pe (0, ∞) rezultă că f ′′′ este strict descrescătoare pe (0, ∞). Observăm
că
f ′′′ (1) =e(e2 − 3e + 1) > 0
√
2 3± 5
(pentru că ecuaţia x − 3x + 1 = 0 are rădăcinile
√ √ 2
3− 5 3+ 5 3 + 2, 24
şi < < = 2, 62 < e;
2 2 2
f ′′′ (e) =(e − 1)(e − 2)ee−2 − ee = (−3e + 2)ee−2 < 0
şi, folosind şi continuitatea lui f ′′′ , rezultă că f ′′′ are o rădăcină x0 ∈ (1, e). Monotonia
strictă a lui f ′′′ asigură unicitatea rădăcinii şi, mai mult, ne spune că f ′′′ > 0 pe (0, x0 ) şi
f ′′′ < 0 pe (x0 , ∞).
Mai departe, semnul lui f ′′′ ne indică faptul că f ′′ este strict crescătoare pe (0, x0 ) şi
strict descrescătoare pe (x0 , ∞). Se observă că
lim f ′′ (x) = lim (e(e − 1)xe−2 − ex ) = −1 < 0
x↘0 x↘0
′′
f (1) > 0
şi, folosind şi continuitatea lui f ′′ , rezultă că f ′′ are o rădăcină x1 ∈ (0, 1). Faptul că f ′′
este strict crescătoare pe (0, 1) asigură unicitatea rădăcinii ı̂n acest interval şi, mai mult,
ne spune că f ′′ < 0 pe (0, x1 ) şi f ′′ > 0 pe (x1 , 1). Dar f ′′ creşte până ı̂n x0 , de unde
deducem că, de fapt, f ′′ > 0 pe (x1 , x0 ]. Din f ′′ (x0 ) > 0 şi f ′′ (e) < 0, ı̂mpreună cu f ′′
continuă, rezultă că f ′′ are o rădăcină x2 ∈ (x0 , e). Faptul că f ′′ este strict descrescătoare
pe (x0 , ∞) asigură unicitatea rădăcinii ı̂n acest interval şi, mai mult, ne spune că f ′′ > 0
pe (x0 , x2 ) şi f ′′ < 0 pe (x2 , ∞). Aşadar, am demonstrat că f ′′ < 0 pe (0, x1 ), f ′′ > 0 pe
(x1 , x2 ) şi f ′′ < 0 pe (x2 , ∞).
În continuare, semnul lui f ′′ ne indică faptul că f ′ este strict descrescătoare pe (0, x1 ),
apoi strict crescătoare pe (x1 , x2 ) şi, din nou, strict descrescătoare pe (x2 , ∞). Din
lim f ′ (x) = lim (exe−1 − ex ) = −1 şi f ′ continuă şi strict descrescătoare pe (0, x1 ) rezultă
x↘0 x↘0
că f ′ < 0 pe (0, x1 ]. Din f ′ strict crescătoare şi continuă pe (x1 , x2 ) şi f ′ (1) = 0 rezultă
că 1 este singura rădăcină a lui f ′ pe (x1 , x2 ) şi, mai mult, f ′ < 0 pe (x1 , 1) şi f ′ > 0 pe
(1, x2 ]. Din f ′ strict descrescătoare şi continuă pe (x2 , ∞) şi f ′ (e) = 0 rezultă că e este
singura rădăcină a lui f ′ pe (x2 , ∞) şi, mai mult, f ′ > 0 pe (x2 , e) şi f ′ < 0 pe (e, ∞).
Aşadar, f ′ < 0 pe (0, 1), f ′ > 0 pe (1, e) şi f ′ < 0 pe (e, ∞).
În sfârşit, semnul lui f ′ ne indică faptul că f este strict descrescătoare pe (0, 1), strict
crescătoare pe (1, e) şi strict descrescătoare pe (e, ∞). În concluzie, singurele puncte de
extrem local ale lui f sunt x = 1 (minim) şi x = e (maxim). Cum
lim f (x) = lim (xe − ex ) = −1,
x↘0 x↘0
f (1) = 1 − e < 0,
f (e) = 0,
lim f (x) = lim (xe − ex ) = −∞,
x→∞ x→∞
rezultă că x = e este chiar punct de maxim global şi funcţia nu are puncte de minim
global.
Pentru a urmări mai uşor demonstraţia, putem rezuma argumentele de mai sus ı̂n
tabelul de variaţie:
x (0 x1 1 x0 x2 e +∞
f (4) (x) (− − − − − − −
′′′
f (x) (+ ↘ + ↘ + ↘ 0 ↘ − ↘ − ↘ −
′′
f (x) (− ↗ 0 ↗ + ↗ + ↘ 0 ↘ − ↘ −
f ′ (x) (− ↘ − ↗ 0 ↗ + ↗ + ↘ 0 ↘ −
f (x) (−1 ↘ ↘ 1−e ↗ ↗ ↗ 0 ↘ −∞
min max
Exerciţiul 4.59 Metoda 1. Din formula (2.47) pentru 2p − 1 = 1 ⇔ p = 1 rezultă că

pentru orice x ∈ R există θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x x2
sin x = − sin(θx x).
1! 2!
Luând x = 1
3 2,
√
n
cu n ∈ N∗ , rezultă că pentru orice n ∈ N∗ există θn ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
1 1 1 θn
sin √
3
= √
3
− √ 2 sin √
3
.
n2 n2 2 3 n2 n2
Atunci ∞ ∞
X 1 1 1X 1 θn
√
3
− sin √
3
= √3
sin √ 3
.
n=1 n2 n2 2 n=1 n4 n2
√
Dar, pentru orice n ∈ N∗ , θn ∈ (0, 1) şi n2 ≥ 1, de unde √
3 θn π
3 2 ∈ (0, 1) ⊂ (0, 2 ), interval
n
pe care sin e strict pozitiv. Deci
θn
0 < sin √
3
< 1, ∀n ∈ N∗ ,
n2
de unde
1 θn 1 1
0< √
3
sin √
3
< √
3
= 4 , ∀n ∈ N∗ .
n4 n2 n4 n3
∞
1 4
P
Cum seria 4 este convergentă (e seria armonică generalizată cu α = 3
> 1), rezultă
n=1 n3
∞
1 θn
P
din Criteriul de comparaţie I pentru serii cu termeni pozitivi că seria √
3 4
n
sin √
3 2
n
este
n=1
convergentă. Deoarece prin ı̂nmulţirea cu un scalar nenul natura unei serii nu se schimbă,
∞
1 1
P
rezultă că şi seria 3 2 − sin 3 2
√ √ converge.
n n
n=1
Metoda 2. Seria din enunţ are termeni pozitivi, deoarece sin x ≤ x pentru orice
x ≥ 0. Pe de altă parte, ştim că
x − sin x 1
lim =
x→0 x3 6
1
(a se vedea Exerciţiul 4.37, (i)). Cum lim √
3 2
n
= 0, din caracterizarea cu şiruri a limitei
n→∞
unei funcţii rezultă, ı̂n particular, că
1 1
√
3 2
n
− sin √
3 2
n 1
lim 1 = <1
n→∞
n2
6
∞
1
P
şi, cum seria n2
este convergentă (e seria armonică generalizată cu α = 2 > 1),
n=1
din Criteriul de comparaţie cu limită pentru serii cu termeni pozitivi rezultă că seria
∞
1 1
P
√
3 2
n
− sin √
3 2
n
converge.
n=1
Exerciţiul 4.60 Deoarece

1 1 1 π
|fn (x) − 0| = |fn (x)| = arctg xn = |arctg xn | ≤ · , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗
n n n 2
1 π u
şi lim· = 0, conform Criteriului majorării pentru şiruri de funcţii rezultă că fn −→ f ,
n→∞ n 2 R
unde f : R → R, f (x) = 0. Fiind funcţie constantă, f este derivabilă pe R şi
f ′ (x) = 0, ∀x ∈ R;
ı̂n particular, f ′ (1) = 0. Pe de altă parte, pentru orice n ∈ N∗ , funcţia fn este derivabilă
pe R (prin operaţii şi compuneri cu funcţii elementare) şi
1 1 xn−1
fn′ (x) = · · nx n−1
= , ∀x ∈ R.
n 1 + (xn )2 1 + x2n
Atunci fn′ (1) = 1
1+1
= 21 , pentru orice n ∈ N∗ , de unde
1 ′
lim fn′ (1) ′
= ̸= 0 = f (1) = lim fn (1).
n→∞ 2 n→∞
Pentru a justifica acest rezultat, să mai observăm că:

xn−1
- dacă |x| < 1, atunci lim fn′ (x) = lim 1+x 2n = 0
1+0
= 0;
n→∞ n→∞
- dacă |x| > 1, atunci cum
1 + x2n = 1 + x2n = 1 + x2n = 1 + |x|2n ,
fiindcă orice număr real ridicat la o putere pară dă un număr pozitiv, avem
|x|n−1 |x|n−1
lim |fn′ (x)| = lim = lim
n→∞ n→∞ 1 + |x|2n n→∞ 2n
1
|x|2n |x|
+1
1 1
= lim = = 0,
n→∞ 2n
1 ∞ · (0 + 1)
|x|n+1 |x|
+1
de unde lim fn′ (x) = 0;

n→∞
(−1)n−1 (−1)n−1
- dacă x = −1, atunci fn′ (−1) = 1+(−1)2n
= 2
, pentru orice n ∈ N∗ , şir care nu
are limită pentru n → ∞.
Prin urmare, 

 0, dacă x ∈ R \ {±1}

lim fn′ (x) = 1
2
, dacă x = 1
n→∞ 

 nu există, dacă x = −1.
p
Cu alte cuvinte, fn′ −→ g, unde
R\{−1}
(
0, dacă x ∈ R \ {±1}
g : R \ {−1} → R, g(x) = 1
2
, dacă x = 1.
Dacă am presupune prin reducere la absurd că şirul de funcţii (fn′ ) este uniform con-
vergent pe o mulţime A (unde A este o submulţime a mulţimii de convergenţă R \ {−1},
u
cu 1 ∈ A), ar rezulta că fn′ −→ g (dacă (fn′ ) ar converge uniform pe A la o altă funcţie,
A
p
ar converge şi punctual pe A la aceasta, ceea ce ar contrazice fn′ −→ g). Cum funcţiile
R\{−1}
din şir sunt continue ı̂n 1, din Teorema de transfer al continuităţii pentru şiruri de funcţii
am obţine atunci că g este funcţie continuă ı̂n 1 ∈ A, contradicţie. Prin urmare, şirul de
funcţii (fn′ ) nu este uniform convergent, deci nu sunt satisfăcute toate ipotezele Teoremei
de transfer al derivabilităţii pentru şiruri de funcţii.
Am arătat astfel că ı̂n absenţa ipotezei de uniformă convergenţă a şirului derivatelor,
concluzia Teoremei de transfer al derivabilităţii pentru şiruri de funcţii ar putea să nu
aibă loc.
ln(1+n4 x2 )
Exerciţiul 4.61 Se observă că lim 2n
= 0, pentru orice x ∈ [0, 1], prin urmare
n→∞
p
fn −→ f , unde f : [0, 1] → R, f (x) = 0. Fiind funcţie constantă, f este derivabilă pe R
[0,1]
′
şi f (x) = 0 pentru orice x ∈ [0, 1].
Pe de altă parte, pentru orice n ∈ N∗ , funcţia fn este derivabilă pe [0, 1] (prin operaţii
1 1 n3 x
fn′ (x) = · · 2xn4
= , ∀x ∈ [0, 1].
2n 1 + n4 x2 1 + n 4 x2
Atunci, pentru x = 0, lim fn′ (0) = lim 0 = 0, iar pentru x ∈ (0, 1],
n→∞ n→∞
n3 x 1 x x
lim fn′ (x) = lim 1
= lim · 1 =0· = 0,
n→∞ n→∞ n4
n4
+x 2 n→∞ n
n4
+x 2 0 + x2
′
deci lim fn′ (x) = 0 = f ′ (x) = lim fn (x), pentru orice x ∈ [0, 1].
n→∞ n→∞
Să mai observăm că dacă şirul de funcţii (fn′ ) ar converge uniform pe [0, 1], limita
sa uniformă nu ar putea fi decât funcţia nulă (ı̂ntrucât dacă un şir de funcţii converge
uniform pe o mulţime A la o funcţie, atunci şirul converge şi punctual pe A la acea funcţie,
p
iar noi am demonstrat că fn′ −→ 0).
[0,1]
Totuşi,
n3 x n2 x

n
sup |fn′ (x) − 0| = sup 4 2
= sup n · 4 2
= , ∀n ∈ N∗
x∈[0,1] x∈[0,1] 1 + n x x∈[0,1] 1+n x 2
(deoarece inegalitatea evidentă
(n2 x − 1)2 ≥ 0, ∀x ∈ [0, 1] (de fapt, ∀x ∈ R), ∀n ∈ N∗
se rescrie, echivalent,
2n2 x 1 n2 x
1 + n4 x2 ≥ 2n2 x ⇔ 1 ≥ 4 2
⇔ ≥ 4 2
, ∀x ∈ [0, 1], ∀n ∈ N∗ ,
1+n x 2 1+n x
cu egalitate dacă şi numai dacă n2 x − 1 = 0 ⇔ x = n12 ∈ (0, 1]).
Prin urmare,
n
lim sup |fn′ (x) − 0| = lim = +∞,
n→∞ x∈[0,1] n→∞ 2
deci, conform Teoremei de caracterizare a uniformei convergenţe pentru şiruri de funcţii,

şirul (fn′ ) nu converge uniform pe [0, 1] la funcţia nulă. Aşadar şirul derivatelor nu converge
uniform pe [0, 1].
Exerciţiul 4.62 Deoarece
1 1 1
|fn (x) − 0| = sin(nx) = | sin(nx)| ≤ , ∀x ∈ [0, 1], ∀n ∈ N∗
n n n
1 u
şi lim = 0, conform Criteriului majorării pentru şiruri de funcţii rezultă că fn −→ 0.
n→∞ n [0,1]
Pe de altă parte, pentru orice n ∈ N∗ , funcţia fn este derivabilă pe [0, 1] (prin operaţii
1
fn′ (x) = · cos(nx) · n = cos(nx), ∀x ∈ [0, 1].
n
Observăm că fn′ (1) = cos n, pentru orice n ∈ N∗ . Dar şirul (cos n)n≥1 nu are limită pentru
n → ∞ (a se vedea Problema 2.9). Aşadar şirul de funcţii (fn′ )n nu este convergent
punctual pe [0, 1] (şi cu atât mai puţin convergent uniform).
Exerciţiul 4.63 Să notăm fn (x) = sin√

nx
n2 n
, pentru orice x ∈ R şi orice n ∈ N∗ . Deoarece
sin nx | sin(nx)| 1
|fn (x)| = 2
√ = 2
√ ≤ 2 √ , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗ ,
n n n n n n
∞ ∞
1√ 1
P P
iar seria numerică n2 n
= 5 este convergentă (fiind seria armonică generalizată
n=1 n=1 n 2
∞ ∞
5 sin√
nx
P P
cu α = 2
> 1), din Criteriul lui Weierstrass rezultă că seria de funcţii fn = n2 n
n=1 n=1
converge uniform pe R (deci şi punctual) la o funcţie f : R → R.
Pentru orice n ∈ N∗ , funcţia fn este derivabilă pe R (prin operaţii şi compuneri cu
funcţii elementare) şi
1 cos nx
fn′ (x) = √ · cos nx · n = √ , ∀x ∈ R.
n2 n n n
Întrucât
cos nx | cos(nx)| 1
|fn′ (x)| =
√ = √ ≤ √ , ∀x ∈ R, ∀n ∈ N∗ ,
n n n n n n
∞
P 1 ∞
P 1
iar seria numerică √ =
n n 3 este convergentă (fiind seria armonică generalizată
n=1 n=1 n 2
∞
3
fn′ converge
P
cu α = 2
> 1), din Criteriul lui Weierstrass rezultă că seria de funcţii
n=1
uniform pe R.
Din Teorema de derivare termen cu termen a seriilor de funcţii deducem atunci că
∞
u
fn′ = f ′ .
P
funcţia f este derivabilă pe R şi
n=1 R
Cum funcţiile fn′ , n ∈ N∗ sunt continue pe R (prin operaţii şi compuneri cu funcţii
elementare), din Teorema de transfer al continuităţii pentru serii de funcţii rezultă că
∞
suma f ′ a seriei fn′ este continuă pe R. În concluzie, f ∈ C 1 (R).
P
n=1
2.5 Calcul integral

2.5.1 Definiţia integralei Riemann; calcul de integrale Riemann
Exerciţiul 5.1 Conform definiţiei, cele două sume Darboux pentru o funcţie mărginită
f : [a, b] → R şi pentru o diviziune ∆ a intervalului [a, b] sunt: suma Darboux inferioară
Xn
s(f, ∆) = mi (xi − xi−1 ),
i=1
unde mi = inf f (x) şi suma Darboux superioară

x∈[xi−1 ,xi ]
n
X
S(f, ∆) = Mi (xi − xi−1 ),
i=1
unde Mi = sup f (x). Este clar că ambele funcţii sunt mărginite de intervalele men-
x∈[xi−1 ,xi ]
ţionate. Stabilirea monotoniei pe fiecare interval ı̂n parte ne permite să deducem valorile
mi şi Mi .
(i) Funcţia sin este crescătoare pe [0, π2 ] şi descrescătoare pe [ π2 , π]. Atunci
8 π
X π π π π π π
s(f, ∆) = mi (xi − xi−1 ) = sin 0 · − 0 + sin · − + sin · −
i=1
6 6 4 6 4 3 4

π π π 2π 2π π 3π 3π 2π
+ sin · − + sin · − + sin · −
3 2 3 3 3 2 4 4 3

5π 5π 3π 5π
+ sin · − + sin π · π −
6 6 4 6
√ √ √ √
1 π 2 π 3 π 3 π 2 π 1 π
=0+ · + · + · + · + · + · +0
2 12 2 12 2 6 2 !6 2 12 2 12
√ √
π 1 2 √ √ 2 1 π √ √
= · + + 3+ 3+ + = · 1+ 2+2 3 .
12 2 2 2 2 12
şi
8
X π π π π π π π π
S(f, ∆) = Mi (xi − xi−1 ) = sin · − 0 + sin · − + sin · −
i=1
6 6 4 4 6 3 3 4

π π π π 2π π 2π 3π 2π
+ sin · − + sin · − + sin · −
2 2 3 2 3 2 3 4 3

3π 5π 3π 5π 5π
+ sin · − + sin · π−
4 6 4 6 6
√ √ √ √
1 π 2 π 3 π π π 3 π 2 π 1 π
= · + · + · +1· +1· + · + · + ·
2 6 2 12 2 12 6 6 !2 12 2 12 2 6
√ √ √ √
π 2 3 3 2 π √ √
= · 1+ + +2+2+ + +1 = · 6+ 2+ 3 .
12 2 2 2 2 12
(ii) Funcţia ex este crescătoare pe ı̂ntreg intervalul de definiţie iar pentru diviziunea
dată lungimile intervalelor sunt toate 1. Deci
10
X e10 − 1
s(f, ∆) = mi (xi − xi−1 ) = e0 + e1 + e2 + ... + e9 =
i=1
e−1
şi
10
X e10 − 1
S(f, ∆) = Mi (xi − xi−1 ) = e1 + e2 + e3 + ... + e10 = e · .
i=1
e−1
Calculul este complet.
Exerciţiul 5.2 (i) Şirul (an ) se scrie sub forma

1 1 1 1
an = · + + ... + ,
n 1 + n1 1 + n2 1 + nn
1
ceea ce ne sugerează să considerăm funcţia f : [0, 1] → R dată prin f (x) = 1+x , diviziunea
1 2
∆ ={0, n , n , ..., 1} ∈ D([0, 1]) şi sistemul de puncte intermediare asociat diviziunii ∆,
Ξ = ni | i ∈ 1, n . Atunci
an = S(f, ∆, Ξ).
n→∞
Cum ∥∆∥ = n1 → 0 şi f este integrabilă pe [0, 1], fiind continuă, din definiţia integralei
Riemann deducem faptul că
Z 1
1
an → dx = ln (x + 1) |10 = ln 2 − ln 1 = ln 2.
0 x + 1
(ii) Folosim scrierea
n k 2

1X n
an =
n k=1 1 + k 3

n
x2
şi definim f : [0, 1] → R dată prin f (x) = diviziunea ∆ = {0, n1 , n2 , ..., 1} ∈ D([0, 1])
1+x3
,
şi sistemul de puncte intermediare asociat diviziunii ∆, Ξ = nk | k ∈ 1, n . Din nou,

an = S(f, ∆, Ξ)
şi folosind argumentele de mai sus,
Z 1
x2 1 3
1 ln 2
an → 3
dx = ln 1 + x |0 = .
0 1+x 3 3
Z 1 ′
1 1 (x2 + 2x + 10) + 2
Z
x+2
2
dx = dx
0 x + 2x + 10 2 0 x2 + 2x + 10
′
1 1 (x2 + 2x + 10)
Z Z 1
1
= dx + dx
2 0 x2 + 2x + 10 2
0 x + 2x + 10
Z 1
1 2
1 1
= ln x + 2x + 10 0 + 2 dx
2 0 (x + 1) + 9
1
1 13 1 x+1
= ln + arctg
2 10 3 3 0

1 13 1 2 1
= ln + arctg − arctg .
2 10 3 3 3
(ii) Integrala este
Z 3 Z 3 Z 3 Z 3
dx dx 1 1 1
= = dx − dx
1 x2 + 4x 1 x(x + 4) 4 1 x 1 x+4
1 1 1 15
= ln x |31 − ln(x + 4) |31 = ln .
4 4 4 7
(iii) Gradul polinomului de la numitor este mai mare decât gradul polinomului de la
numărător, deci putem descompune direct in fracţii simple:
x2 − 3x + 2 A B C
= + + , A, B, C ∈ R.
x(x + 1) 2 x x + 1 (x + 1)2
Efecuând calculele obţinem, prin identificarea coeficienţilor, sistemul

 A+B =1
2A + B + C = −3
A = 2,

deci
A = 2, B = −1, C = −6.
Aşadar,
2 2 2 2
x2 − 3x + 2
Z Z Z Z
1 1 1
dx = 2 dx − dx − 6 dx
1 x(x + 1)2 1 x 1 x+1 1 (x + 1)2
2
1
= 2 ln x |21 − ln(x + 1) |21 +6
x+1 1
= 3 ln 2 − ln 3 − 1.
(iv) Pentru ı̂nceput descompunem polinomul de la numitor (observând, de exemplu, că

x = 2 este rădăcină a acestuia). Astfel obţinem
x3 − 2x2 − x + 2 = (x − 2) (x − 1) (x + 1) .
Atunci,
1 A B C
+ =+ .
− x3 2x2
−x+2 x−2 x−1 x+1
Prin identificarea coeficienţilor, determinăm sistemul:

 A+B+C =0
−B − 3C = 0
−A − 2B + 2C = 1.

Găsim
1 1 1
A = ,B = − ,C = ,
3 2 6
deci
4
1 4 dx 1 4 dx 1 4 dx
Z Z Z Z
1
dx = − +
3 x3 − 2x2 − x + 2 3 3 x−2 2 3 x−1 6 3 x+1
1 1 1
= ln(x − 2) |43 − ln(x − 1) |43 + ln(x + 1) |43
3 2 6
1 1 1 1 1
= ln 2 − ln 3 + ln 2 + ln 5 − ln 2
3 2 2 6 3
1 1 1
= ln 2 − ln 3 + ln 5.
2 2 6
(v) Descompunem ı̂n fracţii simple, conform teoriei:
1 A B Cx + D
= + + 2 .
(x + 2)2 (x2 + 2) x + 2 (x + 2) 2 x +2
Avem: 

 A+C =0
2A + B + 4C + D = 0


 2A + 4C + 4D = 0
4A + 2B + 4D = 1.

Determinăm
1 1 1 1
A = ,B = ,C = − ,D = .
9 6 9 18
2 2 Z 2
2x − 1
Z
1 1 2 1 1 1
2 2
dx = ln(x + 2) |0 − − dx
0 (x + 2) (x + 2) 9 6 x + 2 0 18 0 x2 + 2
Z 2 Z 2
1 1 1 2x 1 1
= ln 2 + − dx + dx
9 24 18 0 x2 + 2 18 0 x2 + 2
2
1 1 1 2
2 1 1 x
= ln 2 + − ln x + 2 0 + √ arctg √
9 24 18 18 2 2 0
√
1 1 1 2 √
= − ln 6 + + ln 2 + arctg 2.
18 24 6 36
(vi) Mai ı̂ntâi ı̂mpărţim polinomul de la numărător la polinomul de la numitor:
x3 + x2 + 1 = x2 − 3x + 2 (x + 4) + 10x − 7.

Deci
4 4 4
x3 + x2 + 1 10x − 7
Z Z Z
dx = (x + 4) dx + dx
3 x2 − 3x + 2 3
2
3 x − 3x + 2
2 4 Z 4
x 10x − 7
= + 4x + 2
dx.
2 3 3 x − 3x + 2
Pentru a calcula integrala rămasă descompunem din nou fracţia raţională:

10x − 7 10x − 7 A B
= = +
x2 − 3x + 2 (x − 1)(x − 2) x−1 x−2
şi determinăm A = −3, B = 13. În final găsim:

Z 4 3
x + x2 + 1 15
2
dx = 16 ln 2 − 3 ln 3 + .
3 x − 3x + 2 2
(vii) Procedăm ca la exerciţiul precedent:
x4 = x3 + x2 + 2x + 2 (x − 1) − x2 + 2.

Deci
3 Z 3 Z 3
x4 −x2 + 2
Z
3 2
dx = (x − 1)dx + 3 2
dx.
2 x + x + 2x + 2 2 2 x + x + 2x + 2
Prima integrală este clară, iar pentru cea de-a doua observăm ca x = −1 este rădăcină
pentru numitor, deci
x3 + x2 + 2x + 2 = (x + 1)(x2 + 2).
Avem
−x2 + 2 A Bx + C
3 2
= + 2 .
x + x + 2x + 2 x+1 x +2
Determinăm
1 4 4
A = ,B = − ,C = .
3 3 3
După efectuarea calculelor găsim
Z 3 3
x4 x2 1
3 2
dx = − 1 + ln(x + 1) |32
2 x + x + 2x + 2 2 2 3
√ 3
2 2 3 2 2 x
− ln(x + 2) |2 + arctg √
3 3 2 2
3 2 1 2 2
= + ln 2 − ln 3 − ln 11 + ln 6
2√ 3 √3 3 3
2 2 3 2 2 √ √
+ arctg − 2 arctg 2.
3 2 3
(viii) Polinomul de la numitor se descompune astfel:
x3 + 1 = (x + 1)(x2 − x + 1).
Atunci
1 A Bx + C
= + 2 .
x3 +1 x+1 x −x+1
Obţinem
1 1 2
A = ,B = − ,C = .
3 3 3
Avem:
1
1 1 1 1 1 x−2
Z Z Z
1
dx = dx − dx
0 x3 + 1 3 0 x+1 3 0 x2 − x + 1
1 1 2x − 1 − 3
Z
1 1
= ln(x + 1) |0 − dx
3 6 0 x2 − x + 1
1 1
Z
ln 2 1 2 1 dx
= − ln(x − x + 1) |0 + 2 √ 2
3 6 2 0
x − 21 + 23
√ 1
ln 2 3 x − 12
= + arctg √
3 3 3
2 0
√ √
ln 2 2 3 π ln 2 3
= + = + π.
3 3 6 3 9
(ix) Pornim de la integrala cunoscută
Z 1
dx π
=
0 x2 + 1 4
şi integrăm prin părţi. Aşadar
Z 1 1 Z 1
π ′ 1 1 2x2
= x 2 dx = x 2 + 2 2
dx
4 0 x +1 x +1 0 0 (x + 1)
Z 1 2 Z 1 Z 1
1 x +1−1 1 dx dx
= +2 2 2
dx = + 2 2
−2 2 2
2 0 (x + 1) 2 0 x +1 0 (x + 1)
Z 1
1 π dx
= + −2 2 2
.
2 2 0 (x + 1)
Deci Z 1
dx 1 π
= + .
0 (x2 + 1) 2 4 8

Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
x ′
2 x
x e dx = 2 2 x 1
x (e ) dx = x e |0 − x
2xe dx = e − 2 x (ex )′ dx
0 0
Z 1 0 0
= e − 2 xex |10 − ex dx = e − 2e + 2ex |10 = e − 2.

0
(ii) Integrala este

Z e
1 e 3 ′ 1 e 2
Z Z
2 1 3 e
x ln xdx = x ln xdx = x ln x |1 − x dx
1 3 1 3 3 1
e3 1 3 e 2e3 1
= − x |1 = + .
3 9 9 9
(iii) Integrala este

Z π Z π Z π
4 x 4
′
π 4
dx = x (tg x) dx = x tg x |0 −
4
tg xdx
0 cos2 x 0 0
Z π ′
π 4 (cos x) π π
= + dx = + ln cos x |04
4 0 cos x 4
π 1
= − ln 2.
4 2
(iv) Integrala este
√ √ √
Z 2 Z 2 √ Z 2
2 2 2 2 x
arcsin xdx = x′ arcsin xdx = x arcsin x |0 − 2
√ dx
0 0 0 1 − x2
√ √
Z √
2
′
2π 2
= + 1 − x2 dx
2 4 0
√ √ √ √
2π √ 2 2 π 2
= + 1 − x2 |02 = + − 1.
2 4 2 4 2
(v) Integrala este
√ √
Z 1 Z 1
arctg 2x + 1dx = (x + 1)′ arctg
2x + 1dx
0 0
√
Z 1
1 1
= (x + 1) arctg 2x + 1 |0 − (x + 1) √ dx
0 (2x + 2) 2x + 1
π π 1 1 5π 1 1 √
Z Z ′
1
=2 − − √ dx = − 2x + 1 dx
3 4 2 0 2x + 1 12 2 0
√
5π 1 √ 1 5π 3 1
= − 2x + 1 |0 = − + .
12 2 12 2 2
(vi) Integrala este
Z e ′ e
1 e 1 e
Z Z
x ln x 1 1 1 1
2 2
dx = − 2
ln xdx = − 2
ln x + 2
dx
1 (x + 1) 2 1 x +1 2 x +1 1 2 1 x (x + 1)
1 e 1
Z
1 1 x
=− 2 + − dx
2 e + 1 2 1 x x2 + 1
1 1 1 1 1
=− 2 + − ln(e2 + 1) + ln 2.
2e +1 2 4 4
(vii) Integrala este
Z 1 Z 1 2 Z 1 Z 1
x2 x x −4+4 x x−2 x 4
2
e dx = 2
e dx = e dx + 2
ex dx
0 (x + 2) 0 (x + 2) 0 x+2 0 (x + 2)
Z 1 Z 1
x−2 x ′ 4
= (e ) dx + 2
ex dx
0 x + 2 0 (x + 2)
1 Z 1 ′ Z 1
x−2 x x−2 x 4
= e − e dx + 2
ex dx
x+2 0 0 x + 2 0 (x + 2)
Z 1 Z 1
e 4 4 3−e
=− +1− 2
ex dx + 2
ex dx = .
3 0 (x + 2) 0 (x + 2) 3
(viii) Integrala este
Z π Z π ′ Z π
2 x cos x 2 1 x π2 2 1
2 dx = − x dx = − + dx
π
3
sin x π
3
sin x sin x 3
π π
3
sin x
Z π 2 x
π π 2 2 1 + tg
2
=− + ·√ + x dx
2 3 3 π
3
2 tg 2
Z π 1x
π π 2 2 cos2
=− + ·√ + 2
x dx
2 3 3 π
3
2 tg 2
√ √
π 2π 3 x π2
π 2π 3 ln 3
=− + + ln tg =− + + .
2 9 2 π3 2 9 2
(ix) Integrala este
Z π Z π
x 3 1 3 x
e cos xdx = e cos 3x + cos x dx
0 0 4 4
Z π
3 π x
Z
1 x
= e cos 3xdx + e cos xdx.
4 0 4 0
Dar
Z π Z π
x x
e cos 3xdx = e cos 3x ex sin 3xdx |π0 +3
0 0
Z π
π x π
= −e − 1 + 3e sin 3x |0 −9 ex cos 3xdx,
0
deci π
eπ
Z
1
ex cos 3xdx = − − .
0 10 10
Similar,
π
eπ 1
Z
ex cos xdx = − − .
0 2 2
În final,
π
2eπ 2
Z
ex cos3 xdx = − − .
0 5 5
(x) Integrala este
Z 1 Z 1 Z 1
x−1 −2
ln(x + 1)dx = ln(x + 1)dx + ln(x + 1)dx
0 x+1 0 x+1 0
Z 1 Z 1
′
=− 2
ln (x + 1) dx + x′ ln(x + 1)dx
0 0
1 Z
2 x
= − ln (x + 1) |10
+x ln(x + 1) − dx |10
0 x+1
Z 1
2 1
= − ln 2 + ln 2 − 1− dx
0 x+1
= − ln2 2 + ln 2 − 1 + ln(x + 1) |10
= 2 ln 2 − ln2 2 − 1 = −(1 − ln 2)2 .

e2 e2
(ln x)′
Z Z
dx 2
= dx = ln |ln x| |ee = ln 2.
e x ln x e ln x
Se poate de asemenea face schimbarea de variabilă ln x = t şi deci
1
dx = dt
x
aşa ı̂ncât integrala devine Z 2
dt
= ln t |21 = ln 2.
1 t
′
(ii) Cum (sin x) = cos x şi 2 − cos2 x = 1 + sin2 x, facem schimbarea de variabilă
sin x = t şi avem Z π Z 1
2 cos x 1 π
2
dx = 2
dt = .
0 2 − cos x 0 1+t 4
′
(iii) Folosim scrierea sin 2x = 2 sin x cos x = sin2 x . Facem schimbarea de variabilă

sin2 x = t şi avem

Z π Z 1 √ √
2 sin 2x dt
2 |1 = ln 1 +
√ dx = √ = ln t + 1 + t 0 2 .
0 1 + sin4 x 0 1 + t2
√
(iv) Notăm x = t şi schimbând variabila avem
Z π2 √ Z π
cos x
√ dx = 2 cos tdt = 2 sin t |π1 = −2 sin 1.
1 x 1
√
(v) Notăm x − 1 = t şi schimbând variabila avem
4
√ √
3 √
x−1 t2 √
Z Z
3
dx = 2 2
dx = 2 3 − 1 − 2 arctg t |1
2 x t +1
1√ π
=2 3−1 − .
6
(vi) Avem
Z 3 Z 3
2 dx 2 dx
p = p dx.
1 x(2 − x) 1 1 − (1 − x)2
Notăm 1 − x =√t şi determinăm valoarea integralei ca fiind π6 .

(vii) Luăm x = t şi avem
√ Z √3
Z 3 √ √
Z 3
2 2 ′
x arctg xdx = 2t arctg tdt = t3 arctg tdt
1 1 3 1
√
3
√ t3
Z
2 3 3 2
= t arctg t |1 − dt
3 3 1 1 + t2
√
2√
Z 3
1 2 t(1 + t2 ) − t
= 3π − π − dt
3 6 3 1 1 + t2
√ !
3
2√ 1 2 t2 1 √
= 3π − π − − ln(1 + t2 ) |1 3
3 6 3 2 1 2
2√ 1 2 1
= 3π − π − + ln 2.
3 6 3 3
(viii) Facem schimbarea de variabilă tg x = t, adică x = arctg t. Capetele de integrare
1
devin 0 şi 1, dx = 1+t2 dt iar
1 sin2 x + cos2 x
= = 1 + t2 .
cos2 x cos2 x
Sau, mai direct,
1
dx = dt.
cos2 x
Integrala devine
π p Z 1√
4 + tg2 x
Z
4
dx = 4 + t2 dt.
0 cos2 x 0
Această integrală se calculează astfel
Z 1√ Z 1 √ √ Z 1
′ 1 t2
2
4 + t dt = 2
t 4 + t dt = t 4 + t |0 −2 √ dt
0 0 0 4 + t2
√ Z 1 2
t +4−4 √ Z 1√ √
= 5− √ dt = 5 − 4 + t2 dt + 4 ln(t + 4 + t2 ) |10 .
0 4 + t2 0
Deci Z 1 √ √ √
2 4+ t2 dt = 5 + 4 ln 5 + 1 − ln 2 .
0
Aşadar, valoare integralei căutate este
√ √
5
+ 2 ln 5 + 1 − 2 ln 2.
2
(ix) Scriem
Z π Z π
2 2
2 3
sin2 x 1 − sin2 x (sin x)′ dx,

sin x cos xdx =
0 0
deci cu schimbarea de variabilă sin x = t integrala devine

Z 1
2
t2 1 − t2 dt = .

0 15
√
(x) Facem schimbarea de variabilă x = t şi avem
√ √
Z 3
x+1
Z
t+1 3
π √
dx = dt = ln 2 −
2t + 2 3 − 2.
1 x+1 1 t2 + 1 6
√
Exerciţiul√5.6 (i) Facem schimbarea de variabilă 6 x + 1 = t. Capetele de integrare
devin 1 şi 2, iar dx = 6t5 dt. Avem:
Z 7 √ Z √2
1+ 3x+1 1 + t2
√ dx = 6 3 t5 dt
0 x+1 1 t
Z √2 √
2 2
44 2 − 16
=6 t 1 + t dt = .
1 5
(ii) Facem schimbarea de variabilă x + 1 = t şi avem

Z 1 Z 2
dx dt
√ = √
2 2
0 (x + 1) x + 2x + 2 1 t t +1
1 ′
Z 2 Z 2
dt t
= q =− q dt
1 t2 1 1
1 + t2 1 1 + t2
!2 √ !
√
r
1 1 1 5
= − ln + 1+ 2 = − ln + + ln 1 + 2 .
t t 2 2
1
(iii) Notăm x4 = t, deci capetele de integrare devin 1 şi 9, iar 4x3 dx = dt. Avem
√ √
3 3 9
x3
Z Z Z
dx 1 dt
√ = √ dx = √ .
1 x x4 + 1 1 x4 x 4 + 1 4 1 t t+1
√
Facem acum t + 1 = u. Deci
√ √
Z 9 Z 10 Z 10
dt u 1
√ =2 √ 2
du = 2 √
du
1 t t+1 2 (u − 1)u 2 u2 −1
√
10
u−1
= ln √
.
u+1 2
Valoarea integralei iniţiale este:

√ √
1 10 − 1 2+1
ln √ √ .
4 10 + 1 2−1
(iv) Aplicăm formula trigonometrică

1 − tg2 x2
cos x = , (2.50)
1 + tg2 x2
′
facem schimbarea de variabilă tg x2 = u şi ţinem seama de faptul că tg x2 1 x

= 2
1 + tg2 2
.
Atunci
Z π Z 1 1−u2
2 cos x 1+u2 2
dx = 1−u 2 2
du
0 1 + cos x 0 1 + 1+u2 1 + u
Z 1
1 − u2 π
= 2
du = − 1.
0 1+u 2
(v) Pe lângă formula (2.50) de mai sus utilizăm şi
2 tg x2
sin x = x
1 + tg2 2
şi facem aceeaşi schimbare de variabilă ca mai sus. Găsim

Z π Z 1 2 Z 1
2 dx 1+u2 2 π
= 1−u2 2u
du = 2
du = arctg 2 − .
0 cos x + 2 sin x + 3 0 1+u2 + 2 1+u2 + 3 0 2u + 4u + 4 4
(vi) Schimbarea de variabilă este tg x = u, lucru care se poate vedea şi scriind direct:
π π π
Z
3 sin2 x
Z
3
2 tg3 x
′
3 √
dx = tg x (tg x) dx = = 3.
0 cos4 x 0 3 0
(vii) Ca mai sus, facem următoarea transformare a expresiei de integrat:

Z π Z π
3 dx 3 4
2 = 2 dx.
π
6
sin x cos4 x π
6
sin 2x cos2 x
Facem schimbarea de variabilă tg x = u şi integrala devine

Z √3 √
(1 + u2 )2 80 3
√ 2
du = .
3
3 u 27
(viii) Scriem
Z π Z π
2 dx 2 sin x
= dx
π
3
sin x + sin3 x π
3
sin x(1 + sin2 x)
2
şi cu schimbarea de variabilă cos x = t integrala devine

√ !
0
ln 3 1 √ 2 2−1
Z
1
− dt = + 2 ln √ .
1
2
(1 − t2 )(2 − t2 ) 2 4 2 2+1
(ix) Folosind faptul că sin 2x = 2 sin x cos x, avem

π π
Z
2 sin 2x
Z
2 √
√ dx = 2 sin x cos xdx
π
6
sin x π
6
π π
√
Z
2 4 3 2 4 1
=2 sin x (sin x)′ dx = (sin x) 2 = 1− √ .
π
6
3 π 3 2 2
6
(x) Scriem
π π
cos3 x 1 − sin2 x
Z Z
2 2
dx = (sin x)′ dx
π
6
sin4 x π
6
sin4 x
şi facem schimbarea de variabilă sin x = t. Integrala devine
1
1 − t2
Z
4
dt = .
1
2
t4 3
(xi) Avem
2π √ 2π √ Z 2π
Z Z r
2 x x
1 − cos xdx = 2 sin dx = 2 sin dx.
0 0 2 0 2
x
Dar, cum x ∈ [0, 2π] , 2
∈ [0, π] , deci sin x2 = sin x2 . Prin urmare,
Z 2π √ √ Z 2π
x √
1 − cos xdx = 2 sin dx = 4 2.
0 0 2
π
(xii) Facem schimbarea de variabilă x = 2
− u. Avem
Z π/2 Z 0
sin x cos u
dx = − du,
0 sin x + cos x π/2 cos u + sin u
deci Z π/2 Z π/2

sin x cos u
dx = du.
0 sin x + cos x 0 cos u + sin u
Notăm cele două integrale ce apar ı̂n relaţia de mai sus cu I şi J şi avem I = J şi
R π/2
I + J = 0 1dx = π2 . Deci
π
I= .
4
(xiii) Cu aceeaşi schimbare de variabilă ca mai sus,
Z π/2 Z π/2
2
sin xdx = cos2 xdx.
0 0
Cum suma celor două integrale este π2 , deducem că fiecare este egală cu π4 .
(xiv) Facem schimbarea de variabilă x = −u. Avem

Z 1 Z 1 Z 1
ex e−u 1
x 2
dx = −u 2
du = u 2
du.
−1 (e + 1)(x + 1) −1 (e + 1)(u + 1) −1 (1 + e )(u + 1)
Cum
1 1 1
ex
Z Z Z
1 1 π
dx + du = du = ,
−1 (ex + 1)(x2 + 1) −1 (1 + e )(u2 + 1)
u
−1 u2 +1 2
integrala iniţială este π4 .
(xv) Schimbarea de variabilă x = π2 − u conduce la
Z π/2 Z π/2
cos3 x sin3 u
dx = du.
0 sin3 x + cos3 x 0 cos3 u + sin3 u
Suma celor două integrale este π2 , deci fiecare este π4 .
Exerciţiul 5.7 (i) Explicităm modulul şi obţinem

Z π Z π
1 4 1
sin x − √ dx = − sin x + √ dx
0 2 0 2
Z 3π Z π
4 1 1
+ sin x − √ dx + − sin x + √ dx
π 2 3π 2
√4 √ 4
√
2π π 2π 3π 2π
= + cos x |04 − − cos x | π4 + + cos x |π3π
√2 4 2√2 2 4
4 4
2 √ 2 √
= −1+ 2−1+ = 2 2 − 2.
2 2
(ii) Similar Z e Z 1 Z e
|ln x| dx = − ln xdx + ln xdx.
e−1 e−1 1
Dar, integrând prin părţi,
Z Z Z
′
ln xdx = x ln xdx = x ln x − dx = x ln x − x + C.
Folosind Teorema Leibniz-Newton, obţinem

Z e
2
|ln x| dx = 2 − .
e−1 e
(iii) Scriem
Z 2π Z π
4
|sin x − cos x| dx = (− sin x + cos x) dx
0 0
5π
Z
4
Z 2π
+ (sin x − cos x) dx + (− sin x + cos x) dx.
π 5π
4 4
Efectuând calculele obţinem

Z 2π √ √ √ √
|sin x − cos x| dx = 2 − 1 + 2 2 + 2 + 1 = 4 2.
0
Exerciţiul 5.8 (i) Facem schimbarea de variabilă arctg x = u, sau, altfel spus, x = tg u.
Obţinem
Z π Z π !
sin π2 − u + sin u
Z 1
ln(1 + x) 4 4
dx = ln(1 + tg u)du = ln du
0 1 + x2 0 0 cos u
Z π √
2 cos u − π4

4
= ln du
0 cos u
Z π √ π
4

= ln 2 + ln cos − u − ln (cos u) du =
0 4
Z π Z π
π √ 4
π 4
= ln 2 + ln cos − u du − ln (cos u) du.
4 0 4 0
În penultima integrală facem schimbarea de variabilă π4 − u = t şi constatăm că

Z π π Z π
4 4

ln cos − u du = ln (cos t) dt,
0 4 0
deci Z 1
ln(1 + x) π
dx = ln 2.
0 1 + x2 8
(ii) Folosim schimbarea de variabilă x = π − u. Atunci
Z π Z π
x sin x (π − u) sin u
I= 2
dx = du
0 1 + cos x 0 1 + cos2 u
Z π
sin u
= −I + π 2u
dx = −I − π arctg(cos u) |π0 .
0 1 + cos
Deci
π2
. I=
4
(iii) Folosind formule trigonometrice, avem
x
2 tg
1 + sin x 1 + 1+tg22 x 1
2 2 x x
= 1−tg 2 x = 1 + tg + 2 tg
1 + cos x 1 + 1+tg2 x2 2 2 2
2
1 x x x ′ x
= 1 + tg2 + tg = tg + tg .
2 2 2 2 2
Deci,
Z π/2 Z π/2 Z π/2 π
1 + sin x x x ′ x x x 2 π
e dx = tg e dx + tg ex dx = tg ex = e2 .
0 1 + cos x 0 2 0 2 2 0
(iv) Ştim că cos 2x = 1 − 2 sin2 x şi cos 2x = 2 cos2 x − 1, deci

Z π/2 Z π/2
sin 2x sin 2x
2 dx = 2x dx
0 5 sin x + 3 cos2 x 0 5 1−cos
2
2x
+ 3 1+cos
2
(cos 2x)′ π/2
Z
1
=− dx
2 0 4 − cos 2x
1 π 1 1 1 3
= − ln (4 − cos 2x) |02 = − ln 5 + ln 3 = ln .
2 2 2 2 5
(v) Facem schimbarea de variabilă x = −u şi
2 2
x4 u4 eu
Z Z
I= dx = du = J.
−2 ex + 1 −2 eu + 1
Dar Z 2
64
I +J = x4 dx = .
−2 5
32
Deci I = 5
.
Exerciţiul 5.9 (i) Aceasta este o integrală binomă pentru care
1 1 1
m = − ,n = ,p = .
2 4 3
1
Conform teoriei acestui tip de integrală, facem schimbarea de variabilă x 4 = y. Atunci
Z 4p 3
√ Z √2 √ 3
Z √2 p
1+ 4x 1+y 3
√ dx = 4 2
y dy = 4 y 3 1 + ydy
1 x 1 y 1
Z √2 p Z √2 p
=4 (y + 1) 3 1 + ydy − 4 3
1 + ydy
1 1
√ √
Z 2 Z 2
4 1
=4 (y + 1) 3 dy − 4 (y + 1) 3 dy
1 1
√ √
2 2
3 7 3 4
= 4 · (y + 1) 3 − 4 · (y + 1) 3
7 1 4
1
√ 2 3 √ √
q
12
3
= 2+1 2+1−4 2
7
√ 3 √ √
q
3
−3 2+1 2+1−2 2 .
(ii) Şi ı̂n acest caz avem o integrală binomă cu
1
m = −1, n = 5, p = − .
3
Facem schimbarea de variabilă x5 + 1 = y 3 . Avem

√
3 Z √ 3
2 33 33
3y 2
Z Z
dx 1
1 3 y
√ = √
· · dy = dy
5 √
p q
1
3
x 1 + x5 3
2
5
y 3 − 1 · y 5 5 (y 3 − 1)4 3
2 y3 − 1
Z √ 3
33
3 1 1 1−y
= · + dy
5 3 √ 3
2 y − 1 y2 + y + 1
 
Z √ 3
33
1  1 1 (y 2 + y + 1)′ 3 1
= − +  dy

√ 2 √ 2
5 32 y−1 2 y +y+1 2

2
y + 12 + 23

√
√ √ ! 3
33
1 1 2 3π 3 2y + 1
= ln (y − 1) − ln y + y + 1 − + arctg √ .
5 10 10 5 3 √
3
2
√
(iii) Facem schimbarea de variabilă x + x2 − x + 1 = t. Capetele de integrare devin
1 şi 2. De asemenea,
t2 − 1
x= ,
2t − 1
deci
2t2 − 2t + 2
dx = dt.
(2t − 1)2
Deducem
1 2
1 2t2 − 2t + 2
Z Z
dx
√ = · dt.
0 x + x2 − x + 1 1 t (2t − 1)2
Integrala obţinută este raţională şi, după calcule, se obţine valoarea 2 ln 2 − 23 ln 3 + 1.
2.5.2 Proprietăţi ale integralei Riemann; rezultatele fundamen-

tale ale calculului integral
Exerciţiul 5.10 Folosind inegalitatea ln(x + 1) ≤ x pentru orice x ∈ [0, 1] şi monotonia
integralei avem
Z 1 Z 1 ′
1 1 (x2 )
Z
ln(x + 1) x 1 π
4
dx ≤ 4
dx = 2 dx = arctg x2 |10 = .
0 1+x 0 1+x 2 0 1 + (x2 ) 2 8
√
Exerciţiul 5.11 Studiem variaţia funcţiei f (x) = 2 + x − x2 pe intervalul [0, 1]. Deri-
vata este
1 − 2x
f ′ (x) = √
2 2 + x − x2
şi se anulează ı̂n x = 21 . Prin urmare, f este crescătoare pe [0, 1/2] şi descrescătoare pe
[1/2, 1]. Deci pentru orice x ∈ [0, 1],
√
2 = min(f (0), f (1)) ≤ f (x) ≤ f (1/2) = 3/2.
Aşadar, pentru orice x ∈ [0, 1],

2 1 1
≤√ ≤√ .
3 2 + x − x2 2
Integrând pe intervalul [0, 1], deducem inegalitatea cerută.
Pe de altă parte, integrala se poate calcula cu exactitate:
1 1 1 1
x−
Z Z
dx dx 2 1
√ = q = arcsin 3 = 2 arcsin .
0 2 + x − x2 0 3 2
1 2 3
2
− x− 2
2 0
Deci
1 1
2 arcsin ≤√ ,
3 2
adică √
1 2
arcsin ≤ ,
3 4
ceea ce conduce la inegalitatea dorită.
Exerciţiul 5.12 Este clar că funcţia de integrat este descrescătoare pe [0, 1], deci pentru
2
orice x ∈ [0, 1], e−1 ≤ e−x şi integrarea acestei inegalităţi conduce la prima parte a
concluziei. Pentru a doua parte este nevoie de o inegalitate mai fină. Este cunoscut
faptul că pentru orice x ∈ R
x + 1 ≤ ex ,
deci
1 2
e−x ≤
,
1 + x2
inegalitate care prin integrare conduce la concluzie.
2 2
Exerciţiul 5.13 (i) Considerăm funcţia f : [0, 1] → R dată prin f (x) = √
ex + e1−x ,
a cărei variaţie o studiem. Constatăm că f are ca minim global pe x = 22 şi valoarea
√ √
minimă este f 22 = 2 e şi are ca maxime globale punctele 0 şi 1, deci valoarea maximă
este f (0) = 1 + e. Deci, pentru orice x ∈ [0, 1],
√
2 e ≤ f (x) ≤ 1 + e.
Prin integrare obţinem inegalitatea din enunţ.

(ii) Demonstrăm, cu metodele calculului diferenţial, că pentru orice x ∈ [2, 3] avem
2 π π
≤ sin ≤ .
x x x
Din nou, prin integrare se obţine rezultatul căutat.
Exerciţiul 5.14 (i) Funcţia fiind continuă, ı̂şi atinge minimul pe intervalul compact [a, b].
Cum, din ipoteză această valoare minimă nu poate fi 0, va fi un număr ε > 0, adică ceea
ce trebuie arătat (a se vedea şi Problema 3.3).
(ii) Fie x un punct de continuitate al lui f . Presupunem, prin reducere la absurd, că
f (x) ̸= 0. Cum f ia valori in [0, ∞), deducem că f (x) = ε > 0. Din proprietatea de inerţie
a semnului, există U un interval ı̂nchis, vecinătate a lui x, astfel ı̂ncât f (u) ≥ ε/2 pentru
orice u ∈ U ∩ [a, b]. Evident, intervalul U ∩ [a, b] are o lungime nenulă, ℓ. Dar, atunci,
Z b Z
f (x)dx ≥ f (x)dx ≥ 2−1 ε · ℓ > 0,
a U ∩[a,b]
ı̂n contradicţie cu ipoteza.

(iii) Funcţia f : [0, 1] → [0, ∞) dată prin

0, dacă x ∈ [0, 1)
f (x) =
1, dacă x = 1
este integrabilă şi are integrala 0, aceste concluzii fiind consecinţe ale Teoremei funcţiei
modificate.
Exerciţiul 5.15 Folosim aceeaşi metodă ca ı̂n cazul numeric al inegalităţii Cauchy-
Schwarz. Este clar că pentru orice x ∈ [a, b] şi orice t ∈ R avem
(f (x)t + g(x))2 ≥ 0,
adică
f 2 (x)t2 + 2f (x)g(x)t + g 2 (x) ≥ 0.
Prin integrare pe [a, b], deducem
Z b Z b Z b
2 2
f (x)dx t + 2 f (x)g(x)dx t + g 2 (x)dx ≥ 0
a a a
Rb
pentru orice t ∈ R. Dacă a f 2 (x)dx = 0, atunci, conform exerciţiului precedent, f (x) = 0
pentru orice x ∈ [a, b] şi ı̂n acest caz inegalitatea de demontrat este evidentă. Dacă
Rb 2
a
f (x)dx > 0 atunci trinomul de gradul al doilea de mai sus poate pozitiv pe R doar
dacă discriminantul său este negativ, adică
Z b 2 Z b Z b
2
f (x)g(x)dx − f (x)dx · g 2 (x)dx ≤ 0,
a a a
ceea ce conduce la concluzie.
Exerciţiul 5.16 Aplicăm rezultatul precedent şi avem

Z b 2 Z b Z b
2
f (x) sin xdx ≤ f (x)dx · sin2 xdx
a a a
şi
Z b 2 Z b Z b
2
f (x) cos xdx ≤ f (x)dx · cos2 xdx,
a a a
care prin adunare conduc la
Z b 2 Z b 2 Z b Z b
2 2
f 2 (x)dx

f (x) sin xdx + f (x) cos xdx ≤ sin x + cos x dx ·
a a a a
Z b
= (b − a) f 2 (x)dx.
a
Exerciţiul 5.17 Pentru a ∈ [−2, −1), cum x ∈ [−1, 1] rezultă că a < x, deci |x − a| =
x − a. Atunci Z 1 1
x2
f (a) = (x − a) dx = − ax |1−1 = −2a.
−1 2 −1
Pentru a ∈ [−1, 1],
Z a 1 a 1
x2 x2
Z
f (a) = (−x + a) dx + (x − a) dx = − + ax |a−1 + − ax |1a
−1 a 2 −1 2 a
2 2
a 1 1 a
=− + + a2 + a + − − a + a2 = a2 + a + 1.
2 2 2 2
Pentru a ∈ (1, 2],
1 1
x2
Z
f (a) = (−x + a) dx = − + ax |1−1 = 2a.
−1 2 −1
Deci 
 −2a, dacă a ∈ [−2, −1)
f (a) = a2 + a + 1, dacă a ∈ [−1, 1]
2a, dacă a ∈ (1, 2].

Ţinând cont de monotonia funcţiilor de

gradul
I şi de gradul al II-lea, funcţia
1 f este
1
descrescătoare pe intervalele [−2, −1), −1, 2 şi crescătoare pe intervalele 2 , 1 şi (1, 2].
Rb
Exerciţiul 5.18 Mai ı̂ntâi, ı̂n integrala a
xf (x)dx facem schimbarea de variabilă y =
a + b − x şi obţinem, folosind ipoteza,
Z b Z a Z b
xf (x)dx = − (a + b − y)f (a + b − y)dy = (a + b − y)f (y)dy
a b a
Z b Z b
= (a + b) f (y)dy − yf (y)dy.
a a
Aşadar,
Z b Z b
2 xf (x)dx = (a + b) f (x)dx
a a
şi obţinem prima egalitate. Pentru a doua este suficient să arătăm că
a+b
Z b Z
2
f (x)dx = 2 f (x)dx.
a a
Dar
a+b
Z b Z
2
Z b
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
a+b
a a 2
În ultima integrală facem aceeaşi schimbare de variabilă ca mai sus şi avem
a+b
Z b Z a Z
2
f (x)dx = − f (y)dy = f (x)dx,
a+b a+b
2 2
a
ceea ce antrenează concluzia.
Exerciţiul 5.19 În prima integrală facem schimbarea de variabilă y = π2 − x şi obţinem
prima egalitate. Pentru a doua egalitate este suficient să observăm că pentru orice x ∈ R
avem sin(π − x) = sin x şi aplicăm exerciţiul precedent.
Exerciţiul 5.20 Putem scrie

1 1 ′ 1
xn+1
Z Z Z
n n
n n
x f (x)dx = n f (x)dx = · xn+1 f (x) |10 − xn+1 f ′ (x)dx
0 0 n+1
n+1 n+1 0
Z 1
n n
= f (1) − xn+1 f ′ (x)dx.
n+1 n+1 0
Este clar că

n n→∞ n n→∞
→ 1 şi f (1) → f (1).
n+1 n+1
Arătăm că Z 1
n→∞
xn+1 f ′ (x)dx → 0.
0
Cum f ′ este continuă, există M > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ [0, 1], |f ′ (x)| ≤ M.
Atunci,
Z 1 Z 1 Z 1
n+1 ′ n+1 ′ 1 n→∞
x f (x)dx ≤ x |f (x)| dx ≤ M xn+1 dx = M → 0.
0 0 0 n+2
Prin urmare, limita cerută este f (1).
Exerciţiul 5.21 Este clar că este suficient să arătăm că pentru orice a ∈ R
Z a+T Z T
f (x)dx = f (x)dx.
a 0
Dar
Z a+T Z 0 Z T Z a+T
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx + f (x)dx
a a 0 T
Z T Z a Z a+T
= f (x)dx + − f (x)dx + f (x)dx .
0 0 T
În ultima integrală facem schimbarea de variabilă y = x − T, folosim periodicitatea lui f

şi avem Z a+T Z a Z a
f (x)dx = f (y + T )dy = f (y)dy,
T 0 0
deci are loc concluzia.
Exerciţiul 5.22 Este clar că

Z a Z 0 Z a
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
−a −a 0
Făcând schimbarea de variabilă x = −t ı̂n prima dintre integralele din membrul drept
obţinem concluzia.
Din această egalitate, pentru funcţii pare vom obţine
Z a Z a
f (x)dx = 2 f (x)dx,
−a 0
iar pentru funcţii impare Z a

f (x)dx = 0.
−a
Exerciţiul 5.23 În a doua integrală facem schimbarea de variabilă f −1 (x) = t. Atunci
x = f (t), dx = f ′ (t)dt, iar din monotonia lui f noile capete de integrare sunt a şi b. Avem
Z b Z d Z b Z b
−1
f (x)dx + f (x)dx = f (x)dx + tf ′ (t)dt
a c a a
Z b Z b
b
= f (x)dx + tf (t) |a − f (t)dt = bd − ac.
a a
Pentru a doua egalitate, considerăm funcţia f : 0, π2 → 0, π4 ,

f (x) = arctg(sin x).
Cum f este bijectivă, derivabilă şi crescătoare, aplicăm cazul general demonstrat mai sus
şi obţinem concluzia.
Exerciţiul 5.24 Raţionând prin reducere la absurd, presupunem că funcţia f − g nu se

anulează pe [a, b]. Fiind o funcţie continuă deducem că păstrează semn constant pe acest
interval. Presupunând, fără a restrânge generalitatea că f − g este strict pozitivă pe [a, b],
din faptul că Z b
(f (x) − g(x)) dx = 0
a
obţinem o contradicţie cu cele demonstrate la Exerciţiul 5.14. Deci, f − g se anulează pe
[a, b]. Aceeaşi concluzie se obţine aplicând Teorema de medie funcţiei f − g.
1
A doua concluzie rezultă folosind drept funcţie g funcţia 1+x 2 , care satisface ipotezele
cazului general, ı̂ntrucât Z 1

1 π
2
dx = .
0 1+x 4
Exerciţiul 5.25 (i) Mai ı̂ntâi observăm că f este derivabilă, deci ı̂n particular şi continuă
pe R. Cum lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞, deducem că f este surjectivă. De
x→∞ x→−∞
asemenea, f ′ (x) = 1 + 1+x4
2 > 0 pentru orice x ∈ R, prin urmare f este strict crescătoare,
deci injectivă. Conchidem că f este bijectivă.

(ii) Facem schimbarea de variabilă f −1 (t) = x, adică t = f (x). Cum f (0) = 0 şi
f (1) = 1 + π,
Z 1+π Z 1 Z 1 1
x2

−1 ′ 4
f (t)dt = xf (x)dx = x 1+ 2
dx = + 2 ln(1 + x2 ) |10
0 0 0 1+x 2 0
1
= + 2 ln 2.
2
Exerciţiul 5.26 Procedăm ca la exerciţiul anterior, f fiind derivabilă.
(i) Avem f ′ (x) = 3x2 + 1 + 1+x2x
2 > 0 pentru orice x ∈ R, prin urmare f este strict
crescătoare şi deci injectivă.

(ii) Este clar că lim f (x) = +∞, lim f (x) = −∞, deci f este surjectivă.
x→∞ x→−∞
(iii) Din punctele precedente, f este bijectivă, deci inversabilă. Cu schimbarea de
variabilă f −1 (t) = x, avem
Z 2+ln 2 Z 1 Z 1
−1 ′ 2 2x
f (t)dt = xf (x)dx = x 3x + 1 + dx
0 0 0 1 + x2
1 1
3x4 x2
= + + 2x |10 −2 arctg x |10
4 0 2 0
3 1 π 13 π
= + +2− = − .
4 2 2 4 2
Exerciţiul 5.27 Cum funcţia de integrat este continuă, f este derivabilă şi
2 2
f ′ (x) = e−x (x2 − x − 2) = e−x (x − 2)(x + 1), ∀x ∈ R.
Folosind tabelul de variaţie observăm că punctele critice ale lui f sunt x = 2 şi x = −1,
iar derivata este negativă pe (−1, 2) şi pozitivă pe (−∞, −1) ∪ (2, ∞). Deci x = −1 este
punct de maxim şi x = 2 este punct de minim.
Exerciţiul 5.28 Folosim din nou faptul că pentru orice x ∈ [0, 1],
0 ≤ ln(1 + x) ≤ x.
Deci
1 1
xn+1
Z
1 n→∞
0 ≤ an ≤ xn dx = = → 0.
0 n+1 0 n+1
Exerciţiul 5.29 Calculăm prima integrală, folosind metoda de integrare prin părţi:
Z x Z x Z x Z x Z x
−t 2 −t −t −t ′
2 2
te−t dt

(t − t)e dt = t e dt − te dt = − t e dt −
0 0
Z x0 Z x 0 0
2 −t x −t −t
= −t e |0 + 2te dt − te dt
Z x0 0
Z x
2 −x −t ′ 2 −x −t x
e−t dt

= −x e − t e dt = −x e − te |0 +
0 0
2 −x −x
= −x e − xe − e−t |x0 = −x 2
−e (x + x + 1) + 1.
Atunci Z x 2
2 −t x +x+1
lim (t − t)e dt = lim − + 1 = 1.
x→∞ 0 x→∞ ex
A doua integrală este, pentru x > 1
Z x Z 1 Z x
−t
2
t − t e−t dt +
2
t2 − t e−t dt

t − t e dt = −
0 0 1
= − −t2 e−t |10 −te−t |10 −e−t |10 + −t2 e−t |x1 −te−t |x1 −e−t |x1

= − −e−1 − e−1 − e−1 + 1 + −e−x (x2 + x + 1) + e−1 + e−1 + e−1

= −e−x (x2 + x + 1) + 6e−1 − 1.
Deci Z x
lim t2 − t e−t dt = 6e−1 − 1.
x→∞ 0
Exerciţiul 5.30 Funcţia arcsin nu este derivabilă ı̂n x = 1, deci o abordare directă
folosind metoda integrării prin părţi nu este posibilă. Totuşi arcsin admite primitivă
(fiind continuă), deci vom determina o primitivă a sa şi apoi vom aplica Teorema Leibniz-
Newton. Pentru orice x ∈ (−1, 1) putem scrie
Z Z Z
′ x
arcsin xdx = x arcsin xdx = x arcsin x − √ dx
Z √ 1 − x2
′
= x arcsin x + 1 − x2 dx
√
= x arcsin x + 1 − x2 + C.
Fie F : [0, 1] → R,
√
x arcsin x + 1 − x2 , pentru x ∈ [0, 1)
F (x) =
a, pentru x = 1,
unde a ∈ R. Pentru ca F să fie primitivă a lui f pe [0, 1] trebuie, ı̂n primul rând, ca F să
fie continuă. Cum
π
lim F (x) = ,
x→1 2
deducem că a = π2 . Cum pentru orice x ∈ [0, 1), F ′ (x) = arcsin x, pe baza Consecinţei
Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa derivatei, deducem că F este derivabilă ı̂n 1
şi F ′ (1) = lim F ′ (x) = π2 . Deci această funcţie F este o primitivă a lui f pe [0, 1]. Aşadar,
x→1
pe baza Teoremei Leibniz-Newton,
Z 1
π
arcsin xdx = F (1) − F (0) = − 1.
0 2
Exerciţiul 5.31 Din nou, se observă cu uşurinţă că f este continuă. Din cauza formei
lui f este mai convenabil să determinăm o primitivă a sa. Putem scrie pe domeniul de
definiţie (şi de derivabilitate) a lui arctg x1
Z Z Z
1 ′ 1 1 x
arctg dx = x arctg dx = x arctg + dx
x x x x2 +1
1 1
= x arctg + ln(x2 + 1) + C.
x 2
Fie F : [0, 1] → R,

a, pentru x = 0,
F (x) =
x arctg x1 + 21 ln(x2 + 1), pentru x ∈ (0, 1].
Ca mai sus, condiţia de continuitate implică a = 0, deci pentru această valoare a lui a, F
este primitivă a lui f. Aşadar
Z 1
π ln 2
f (x)dx = F (1) − F (0) = + .
0 4 2
Rx
Exerciţiul 5.32 Fie F : [a, b] → R, F (x) = a f (t)dt primitiva lui f care se anulează ı̂n
a. Atunci
Z b Z b Z b Z b
′ b
tf (t)dt = tF (t)dt = tF (t) |a − F (t)dt = bF (b) − aF (a) − F (t)dt
a a a a
Z b Z b
=b f (t)dt − F (t)dt.
a a
Aplicăm Teorema de medie pentru F şi deducem existenţa unui element c ∈ [a, b] astfel
ı̂ncât Z b Z c
F (t)dt = (b − a)F (c) = (b − a) f (t)dt.
a a
Înlocuim ı̂n relaţia anterioară şi avem

Z b Z b Z c Z c
tf (t)dt = b f (t)dt − b f (t)dt + a f (t)dt
a a a a
Z c Z b
=a f (t)dt + b f (t)dt.
a c
Exerciţiul 5.33 (i) Funcţia de integrat este bine definită şi continuă pe (0, ∞). Din
Teorema de medie, pentru orice x > 0, există cx ∈ (x, 3x) astfel ı̂ncât
Z 3x
1 − cos t 1 − cos cx 1 − cos cx
dt = 2x = 2xcx .
x t cx c2x
Atunci când x ↘ 0 rezultă că cx ↘ 0 şi deducem că limita cerută este 0.
(ii) Avem
Z 3x Z 3x ′ 3x Z 3x
sin t 1 sin t 1
dt = − sin tdt = − + cos tdt
x t2 x t t x x t
Z 3x Z 3x
sin 3x sin x 1 − cos t 1
=− + − dt + dt
3x x x t x t
Z 3x
sin 3x sin x 1 − cos t
=− + − dt + ln 3.
3x x x t
Trecem acum la limită folosind punctul anterior şi găsim că limita este ln 3.
(iii) Este clar că
Z 1 n Z 1
x 1 n→∞
0≤ dx ≤ xn dx = → 0,
0 1+x 0 n+1
deci limita este 0.
Exerciţiul 5.34 Evident, an ≥ 0 pentru orice n ∈ N. De asemenea, cum pentru x ∈ [1, e],
ln x ∈ [0, 1], Z e
an+1 − an = lnn x(ln x − 1)dx ≤ 0,
1
pentru orice n. Deci (an ) este descrescător şi mărginit inferior, aşadar este convergent la
un număr a ∈ [0, ∞). În plus,
Z e Z e
′ n n 1
an = x ln xdx = x ln x |1 − e
nx lnn−1 xdx
1 1 x
= e − nan−1.
Dacă a > 0, trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă obţinută găsim a = −∞, ceea ce
este imposibil. Deci singura posibilitate este a = 0. Deci an → 0. Tot din relaţia de mai
sus avem şi
an + an−1 = e − (n − 1)an−1 .
Din faptul că an → 0, deducem existenţa limitei şirului (nan ) iar prin trecere la limită
obţinem că (nan ) → e.
Exerciţiul 5.35 Este uşor de observat că f este derivabilă pe (0, ∞). Arătăm derivabi-
litatea ı̂n x = 0. Avem
1 x t2
R R x t2
f (x) − f (0) e dt − 1 e dt − x
lim = lim x 0 = lim 0 .
x↘0 x−0 x↘0 x x↘0 x2
Rx 2
Cum, lim 0 et dt = 0 (eventual, folosind Teorema de medie) putem aplica Regula lui
x↘0
L’Hôpital pentru a scrie
2 2
f (x) − f (0) ex − 1 1 ex − 1
lim = lim = lim x = 0.
x↘0 x−0 x↘0 2x 2 x↘0 x2
Deci f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 0. Prin urmare
( 2 R 2
xex − 0x et dt
′
f (x) = x 2 , x>0
0, x = 0.
Stabilim semnul acestei funcţii pe (0, ∞) considerând g : (0, ∞) → R dată prin

Z x
x2 2
g(x) = xe − et dt.
0
Funcţia g este derivabilă şi

2
g ′ (x) = 2x2 ex > 0, ∀x > 0.
Prin urmare, f este o funcţie strict crescătoare, deci injectivă. Pentru a stabili surjectivi-
tatea este suficient să arătăm că lim f (x) = +∞. Folosim din nou faptul că ex ≥ x + 1
x→∞
pentru orice x ≥ 0, deci
1 x t2 1 x 2 x2
Z Z
x→∞
e dt ≥ (t + 1)dt = + 1 → ∞.
x 0 x 0 3
Obţinem astfel concluzia.
Exerciţiul 5.36 Considerăm funcţia g : [a, b] → R dată prin

Z x
x−a b
Z
g(x) = f (u)du − f (u)du.
a b−a a
Funcţia g este derivabilă şi
Rb
′ a
f (u)du
g (x) = f (x) − .
b−a
Din Teorema de medie şi stricta monotonie a lui f deducem că există un unic punct
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g ′ (c) = 0 şi g este crescătoare pe (a, c) şi descrescătoare pe (c, b).
Cum g(a) = g(b) = 0, conchidem că g este pozitivă pe [a, b], adică concluzia.
Exerciţiul 5.37 Avem, pentru orice n ∈ N∗ ,

Z 1
2n
√ 1 1 2n−1 h
Z
3 i′
2 2
In = x 2
1 − x dx = − x 1−x dx
0 3 0
1 2n−1 3 1 1
2 2
Z 1 √
=− x 1−x + (2n − 1) x2n−2 (1 − x2 ) 1 − x2 dx
3 0 3 0
1
= (2n − 1) (In−1 − In ) ,
3
de unde obţinem
2n − 1
In = In−1 .
2n + 2
Rx
Exerciţiul 5.38 Funcţia g : [0, 1] → R, g(x) = 2x − 0
f (t)dt − 1 este derivabilă şi
g ′ (x) = 2 − f (x) > 0, ∀x ∈ [0, 1].
Prin urmare, g este strict crescătoare, deci injectivă.

R1 Astfel, ecuaţia g(x) = 0 poate avea
cel mult o soluţie. Dar g(0) = −1 şi g(1) = 1 − 0 f (t)dt ≥ 0, deci g se anulează pe [0, 1].
Exerciţiul 5.39 Explicităm funcţia f şi avem



 x, x ∈ [0, 1)
x − 1, x ∈ [1, 2)

f (x) =

 x − 2, x ∈ [2, 3)√
x − 3, x ∈ [3, 2 3].

√
Vom arăta că f este integrabilă pe intervalul [0, 2 3] arătând că f este integrabilă pe
porţiuni.
Astfel, pe intervalul [0, 1], f este modificarea ı̂ntr-un singur punct a funcţiei
f1 : [0, 1] → R, f1 (x) = x. Cum f1 este continuă, deci integrabilă pe [0, 1], Teorema
funcţiei modificate ne asigură că f este la rândul său integrabilă pe [0, 1] şi, ı̂n plus,
Z 1 Z 1
1
f (x)dx = f1 (x)dx = .
0 0 2
Pe intervalul [1, 2], f este modificarea ı̂ntr-un singur punct a funcţiei continue
f2 : [1, 2] → R, f2 (x) = x − 1. Folosind acelaşi rezultat, f ∈ R[1, 2] şi
Z 2 Z 2
1
f (x)dx = f2 (x)dx = .
1 1 2
Continuăm cu intervalul [2, 3], pe care f este modificarea ı̂ntr-un singur punct a funcţiei
continue f3 : [2, 3] → R, f3 (x) = x − 2. Deci, f ∈ R[2, 3] şi
Z 3 Z 3
1
f (x)dx = f3 (x)dx = .
2 2 2
√
În sfârşit, pe intervalul [3, 2 3] f este continuă, deci integrabilă şi
Z 2√3 Z 2√3 √
21
f (x)dx = (x − 3)dx = − 6 3.
3 3 2
Folosind ı̂n final Teorema de aditivitate √a integralei Riemann ı̂n raport cu intervalul, (ii),
deducem că f este integrabilă pe [0, 2 3] şi integrala sa pe acest interval este suma
integralelor sale pe subintervalele considerate, deci
Z 2 √3 √
f (x)dx = 12 − 6 3.
0
Exerciţiul 5.40 Procedăm ca la exerciţiul anterior. Avem


 −1,

x
x ∈ [−1, 0)
f (x) = x+2
, x ∈ [0, 1)

 1
2
, x = 1.
Folosind aceleaşi argumente ca ı̂n exerciţiul precedent, avem că f ∈ R[−1, 0], f ∈ R[0, 1],
deci f ∈ R[−1, 1] şi
Z 1 Z 0 Z 1 Z 1
x 1
f (x)dx = (−1) dx + dx = −1 + 1 − 2 dx = 2 ln 2 − 2 ln 3.
−1 −1 0 x+2 0 x+2
Exerciţiul 5.41 Integrabilitatea lui f se arată ca mai sus şi, ı̂n plus,
Z 2 Z 1 Z 2
f (x)dx = 0dx + 1dx = 1.
0 0 1
De asemenea, 
 0, x ∈ [0, 1)
2f (x) = 2, x ∈ [1, 2)
4, x = 2.

R2
Priu urmare, pentru orice x ∈ [0, 2], 2f (x) ̸= 0 f (t)dt. Totuşi, acest exemplu nu con-
trazice Teorema de medie ı̂ntrucât f nu satisface ipoteza de continuitate din rezultatul
amintit.
Exerciţiul 5.42 Considerăm funcţia derivabilă F : [a, b] → R dată prin

x  x 
Z Z
F (x) =  f (u)du  g(u)du .
a b
Evident, F (a) = F (b) = 0, deci F satisface pe [a, b] condiţiile Teoremei lui Rolle. Există
aşadar c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
F ′ (c) = 0.
Dar,
x  x 
Z Z
F ′ (c) = f (c) ·  g(u)du +  f (u)du · g(c)
b a
   
Zx Zb
= f (u)du · g(c) − f (c) ·  g(u)du ,
a x
de unde se obţine concluzia.

2.5.3 Transfer de integrabilitate

∞
P
Exerciţiul 5.43 Calculăm şirul sumelor parţiale pentru seria fn (x). Avem
n=2
n
X
xi − x2i − xi−1 + x2i−2

sn (x) =
i=2
n
X n
X
i i−1
x2i−2 − x2i

= x −x +
i=2 i=2
n 2n 2
=x −x−x +x
= xn (1 − xn ) − x + x2 .
Limita punctuală a acestui şir de funcţii este
lim sn (x) = −x + x2 , ∀x ∈ [0, 1],

n→∞
deci seria are suma −x + x2 ı̂n fiecare punct x din [0, 1]. Studiind funcţia
x 7→ sn (x) − (−x + x2 )
1
se constată, studiind variaţia, că admite un maxim ı̂n x = √
n
2
. Deci

2 1 1
lim sup sn (x) − (−x + x ) = lim sn √
n
= ̸= 0.
n→∞ x∈[0,1] n→∞ 2 4
Prin urmare, convergenţa seriei nu este uniformă.

Avem
∞
Z 1 X ! Z 1
1
fn (x) dx = (−x + x2 )dx = −
0 n=2 0 6
şi
∞ Z n Z
!
X 1 X 1
fn (x)dx = lim fk (x)dx
0 n→∞ 0
n=2 k=2
n
! !
Z 1 X Z 1
= lim fk (x) dx = lim sn (x)dx
n→∞ 0 n→∞ 0
k=2
Z 1
n n 2
1 1 1
= lim x (1 − x ) − x + x dx = lim − + −
n→∞ 0 n→∞ 6 n + 1 2n + 1
1
=− .
6
Deci are loc egalitatea celor două cantităţi, ceea ce ı̂nseamnă că ı̂n Teorema de integrare
termen cu termen a seriilor de funcţii condiţia de convergenţă uniformă este suficientă,
nu şi necesară.
Exerciţiul 5.44 Cum

|sin nx| 1
|fn (x)| = n
≤ n , ∀n ≥ 1, ∀x ∈ R,
e e
∞ ∞
1
P P
iar en
este convergentă, deducem, pe baza Criteriului lui Weierstrass, că fn (x)
n=1 n=1
este uniform convergentă pe R. Cum fn ∈ R[0, 2π] pentru orice n ≥ 1, din Teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de funcţii, deducem că suma f a seriei este
integrabilă Riemann pe [0, 2π]. De asemenea,
Z 2π ∞ Z 2π ∞ ∞
1 2π
Z
X X X 1 1
f (x)dx = fn (x)dx = n
sin nxdx = n
· − cos nx |2π
0 = 0.
0 n=1 0 n=1
e 0 n=1
e n
Pentru a doua integrală considerăm şirul gn : [0, 2π] → R, gn (x) = xe−n sin nx = xfn (x),
n ∈ N. Avem
|x| · |sin nx| 2π
|gn (x)| = n
≤ n , ∀n ≥ 1, ∀x ∈ [0, 2π],
e e
∞
P
ceea ce arată că gn (x) converge uniform pe [0, 2π] la xf (x). Deci
n=1
2π ∞ Z 2π ∞ ∞
1 2π
Z Z
X X X 1
xf (x)dx = gn (x)dx = n
x sin nxdx = −2π n
.
0 n=1 0 n=1
e 0 n=1
ne
Pentru a calcula ultima sumă folosim faptul că pe (−1, 1)

∞
X xn
= − ln(1 − x),
n=1
n
deci, pentru x = e−1 ,

∞
X 1 1
= − ln 1 − .
n=1
nen e
Deci
2π
e−1
Z
xf (x)dx = 2π ln .
0 e
Exerciţiul 5.45 Limita punctuală a şirului (fn ) este funcţia constantă 1. În plus
n + cos x cos x − sin2 x 2

|fn (x) − 1| = 2 − 1 = 2 ≤ , ∀n ≥ 1, ∀x ∈ R.
n + sin x n + sin x n
Cum lim n2 = 0, deducem că are loc convergenţa uniformă a şirului (fn ) la funcţia
n→∞
constantă 1. Aplicăm acum Teorema de transfer al integrabilităţii pentru şiruri de funcţii
pentru a scrie Z Z 7 Z 7 7
lim fn (x)dx = lim fn (x)dx = 1dx = 5.
n 2 2 n 2
Exerciţiul 5.46 (i) Notăm an (x) = ne−nx pentru n ≥ 1 şi x ∈ R şi, deoarece termenii
seriei sunt pozitivi, putem folosi Criteriul raportului cu limită. Avem
an+1 (x) n+1 1 1

= x
→ x.
an (x) n e e
Deci pentru x > 0 seria este convergentă, iar pentru x < 0 seria este divergentă. Pentru
x = 0, an (0) = n şi seria este divergentă.
(ii) Pentru x ∈ [1, 2]
n n
|an (x)| = nx ≤ n , ∀n ≥ 1.
e e
∞ ∞
n
P P
Cum seria e n este convergentă deducem că seria de funcţii an (x) este uniform
n=1 n=1
convergentă pe [1, 2]. Cum toate funcţiie an sunt integrabile, deducem concluzia punctului
(ii) folosind Teorema de integrare termen cu termen a seriilor de funcţii.
(iii) Din aceeaşi teoremă,
Z 2 ∞ Z 2 ∞ Z 2 ∞
X
−nx
X 1 −nx ′
X
e−nx |21

f (x)dx = ne dx = n· − e dx = −
1 n=1 1 n=1
n 1 n=1
X∞ ∞ ∞ ∞
X X X
=− e−2n − e−n = e−n − e−2n = e−n − e−2n .
n=1 n=1 n=1 n=1
Seriile obţinute sunt serii geometrice de raţii e−1 şi respectiv e−2 , deci
2
e2
Z
e e
f (x)dx = − 2 = 2 .
1 e−1 e −1 e −1
Exerciţiul 5.47 (i) Din Criteriul lui Dirichlet pentru serii numerice, obţinem că seria
este convergentă pe R.
(ii), (iii) Se folosesc aceleaşi argumente ca la exerciţiul anterior.
Exerciţiul 5.48 (i) Se observă că
1 1
sup |fn (x) − f (x)| = sup 2
−
x∈[1,∞) x∈(n,∞) x x

1 1 1 1
= sup − 2 ≤ sup = ,
x∈(n,∞) x x x∈(n,∞) x n
deci
lim sup |fn (x) − f (x)| = 0,
n→∞ x∈[1,∞)
ceea ce ı̂nseamnă că (fn ) este uniform convergent la f pe [1, ∞).

(ii) Cum n este fixat, pentru a suficient de mare, a > n, deci

Z a Z n Z a
fn (x)dx = fn (x)dx + fn (x)dx
1
Z1 n Z a n
1 1
= dx + 2
dx
1 x n x
1 1 a→∞ 1
= ln n − + → ln n + .
a n n
(iii) Pentru a fixat, de la un loc ı̂ncolo, n > a, deci
Z a Z a
1 n→∞
fn (x)dx = dx = ln a → ln a.
1 1 x
2.5.4 Integrala Riemann-Stieltjes

Exerciţiul 5.49 (i) Funcţiile f, g : [2, 4] → R, f (x) = x2 , g(x) = ln x sunt ambele
de clasă C 1 , deci se poate aplica Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la
integrala Riemann: integrala dată există şi
Z 4 Z 4 Z 4
2 2 ′
x d (ln x) = x (ln x) dx = xdx = 6.
2 2 2
(ii) Avem funcţiile f, g : [0, π4 ] → R, f (x) = √sin x

cos3 x
, g(x) = sin x. Funcţia f este
π
continuă, deci integrabilă Riemann pe [0, 4 ], iar g de clasă C 1 . Tot pe baza Teoremei de
reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann, integrala dată există şi
Z π Z π Z π √
4 sin x 4 sin x ′
4 sin x √ π
4
√ d (sin x) = √ (sin x) dx = √ dx = −2 cos x |04 = 2 − 23 .
0
3
cos x 0
3
cos x 0 cos x
(iii) Pe baza aceluiaşi argument ca la punctul precedent,
Z 2 Z 2 Z 2
2 2
′
|x − 1| d(x + x) = |x − 1| x + x dx = |x − 1| (2x + 1) dx
0 0 0
Z 1 Z 2
= (1 − x) (2x + 1) dx + (x − 1) (2x + 1) dx
0 1
5 13
= + = 3.
6 6
(iv) Funcţia x → |x| nu este derivabilă ı̂n 0, deci nu putem aplica direct Teorema de
reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann, astfel ı̂ncât vom aplica mai
ı̂ntâi Teorema de reversibilitate şi apoi teorema de reducere.
Considerăm f, g : [−1, 1] → R, f (x) = |x| , g(x) = 3x şi deducem că f ∈ RS g [−1, 1].
Atunci g ∈ RS f [−1, 1] şi avem:
Z 1 Z 1 Z 1
1
3xd (|x|) = 3x |x| |−1 − |x| d (3x) = 6 − 3 |x| dx
−1 −1 −1
Z 0 Z 1
=6−3 −xdx + xdx = 3.
−1 0
(v) Ca la punctul anterior, obţinem existenţa integralei şi, ı̂n plus,

Z 1 √ √ Z 1√
2 4 2 4 1
(x − x )d 1 − x2 = (x − x ) 1 − x2 |−1 − 1 − x2 d(x2 − x4 )
−1 −1
Z 1√
=− 1 − x2 (2x − 4x3 )dx
−1
2 1 √
Z 3 ′
=− 1 − x2 (1 − 2x2 )dx =
3 −1
2 √ 8 1 √
3 Z 3
2 2 1
=− 1−x (1 − 2x ) |−1 − x 1 − x2 dx = 0,
3 3 −1
unde ultima integrală este nulă deoarece funcţia de sub integrală este funcţie impară.
Exerciţiul 5.50 (i) Funcţia f este continuă, iar funcţia g este monotonă. Deci f ∈
RS g [0, 2]. Avem
Z 2 Z 2 Z 2
2
f (x)dg(x) = f (x)g(x) |0 − g(x)df (x) = 40 − g(x)f ′ (x)dx.
0 0 0
Aplicând Teorema funcţiei modificate, avem

Z 2 Z 2
′
g(x)f (x)dx = 0 · 3x2 dx = 0,
0 0
deci Z 2
f (x)dg(x) = 40.
0
(ii) Folosim aceleaşi argumente pentru a dovedi integrabilitatea şi găsim
Z 3 Z 3 Z 3
3
f (x)dg(x) = f (x)g(x) |0 − 6
g(x)df (x) = 3 − g(x)f ′ (x)dx
0 0 0
Z 2 Z 3
26 27
= 36 − 2 x4 dx − 2 x5 dx = 36 − 35 − + .
0 2 5 6
Exerciţiul 5.51 Orice funcţie continuă este integrabilă ı̂n sens Riemann-Stieltjes ı̂n ra-
port cu orice funcţie monotonă, deci f având ambele proprietăţi este integrabilă ı̂n raport
cu ea ı̂nsăşi. În plus, din Teorema de reversibilitate,
Z b Z b
2 b
f (x)df (x) = f (x) |a − f (x)df (x),
a a
deci
b
f 2 (b) − f 2 (a)
Z
f (x)df (x) = .
a 2
Exerciţiul 5.52 Funcţia f este continuă, iar funcţia g este monotonă, prin urmare
f ∈ RS g ([0, 1]). Cel mai simplu mod de a calcula derivata este să scriem sumele Riemann-
Stieltjes asociate acesteia. Dacă ∆ ∈ D([0, 1]) o divizare şi Ξ un sistem de puncte inter-
mediare asociat, suma Riemann-Stieltjes este:
n
X
Sg (f, ∆, Ξ) = f (ξi ) (g(xi ) − g(xi−1 )) .
i=1
Dar, având ı̂n vedere forma particulară a funcţiei g,

Sg (f, ∆, Ξ) = f (ξ1 )(g(x1 ) − g(0)) + f (ξn )(g(1) − g(xn−1 ))
= 4f (ξ1 ) + f (ξn ).
Pentru ∥∆∥ → 0, ξ1 → 0, ξn → 1, deci
Z 1 √
f (x)dg(x) = 4f (0) + f (1) = 4 + 2.
0
Bibliografie
[1] C.D. Aliprantis, O. Burkinshaw, Problems in Real Analysis, Academic Press, 1999.
[2] L. Aramă, T. Morozan, Culegere de calcul diferenţial şi integral I, Editura Tehnică,
1967.
[3] N. Boboc, I. Colojoară, Elemente de analiză matematică – manual pentru clasa a

XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1990.
[4] G. Bucur, E. Câmpu, S. Găină, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral
II, III, Editura Tehnică, 1967.
[5] A. Croitoru, M. Durea, C. Văideanu, Probleme de Analiză matematică. I–Calcul

diferenţial ı̂n R, Editura Pim, 2010.
[6] M. Durea, A.I. Lefter, Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de o variabilă reală,
suport de curs, 2019.
[7] G. Gussi, O. Stănăşilă, T. Stoica, Elemente de analiză matematică – manual pentru

clasa a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1989.
[8] W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis I, II, American Math-
ematical Society, Student Mathematical Library, 2000, 2001.
[9] I. Petrică, E. Constantinescu, D. Petre, Probleme de analiză matematică, vol. I (clasa

a XI-a), Editura Petrion, 1993.
[10] E. Ramis, C. Deschamps, J. Odoux, Analyse 1, 2, Masson, 1984, 1985.
[11] G. Sireţchi, Calcul diferenţial şi integral, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985.
358

CDI Exercitii Site 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CDI Exercitii Site 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de o

variabilă reală. Exerciţii şi probleme

Marius DUREA, Elena–Andreea FLOREA, Adriana–Ioana LEFTER

1.1 Mulţimea numerelor reale, R

Exerciţiul 1.2 Fie X ̸= ∅ şi A, B ⊂ X. Să se arate relaţiile lui De Morgan:

Exerciţiul 1.3 Fie f : X → Y o funcţie de la mulţimea X la mulţimea Y. Să se arate

Exerciţiul 1.4 Fie f : X → Y o funcţie de la mulţimea X la mulţimea Y. Să se arate că

(vi) ∃g : Y → X, surjectivă astfel ı̂ncât g ◦ f = 1X (unde 1X este funcţie identitate a

Exerciţiul 1.5 Fie f : X → Y o funcţie de la mulţimea X la mulţimea Y. Să se arate că

Exerciţiul 1.7 Să se demonstreze următoarele inegalităţi:

Problema 1.3 Fie f : [0, ∞) → [0, ∞),

Exerciţiul 1.8 Să se arate prin inducţie matematică următoarele:

Exerciţiul 1.9 Dacă a, b ∈ R să se arate că

1.1.3 Axioma de completitudine

Exerciţiul 1.14 Determinaţi:

Exerciţiul 1.15 Fie A, B ⊂ R nevide şi mărginite cu A ⊂ B. Să se ordoneze crescător

Problema 1.8 Fie ∅ ̸= A, B ⊂ R. Definim A + B = {x + y | x ∈ A, y ∈ B}. Să se arate

Problema 1.9 Fie f, g : R → R şi ∅ =

inf{f (x) | x ∈ X} + inf{g(x) | x ∈ X} ≤ inf{f (x) + g(x) | x ∈ X}

Problema 1.10 Să se arate că mulţimea

nu admite supremum ı̂n Q.

1.2 Şiruri şi serii de numere reale

Problema 2.1 Fie A o submulţime nevidă a lui R. Au loc următoarele afirmaţii:

unde a, b, c ∈ R; discuţie după a, b, c.

Exerciţiul 2.5 Determinaţi α ∈ R astfel ı̂ncât

să fie convergent.

fie convergent şi să aibă limită nenulă.

Problema 2.2 Fie şirurile :

Problema 2.3 Fie

Exerciţiul 2.8 Să se arate că are loc inegalitatea:

Exerciţiul 2.11 Determinaţi următoarele limite:

Exerciţiul 2.12 Determinaţi următoarele limite de şiruri:

1 3 (2n − 1) a(a + 1)...(a + n − 1)

Problema 2.4 Dacă f este o funcţie continuă, descrescătoare, nenegativă pe semiaxa

Exerciţiul 2.13 Studiaţi convergenţa şirului (xn ) dat prin

Exerciţiul 2.14 Să se demonstreze convergenţa şirurilor:

Problema 2.5 Folosind inegalitatea,

Exerciţiul 2.15 Să se demonstreze divergenţa şirurilor:

Exerciţiul 2.18 Fie (xn ) ⊂ R un şir de numere reale şi α ∈ (0, 1) cu

|xn+1 − xn | ≤ α |xn − xn−1 | , ∀n ≥ 1.

Să se arate că (xn ) este convergent.

Exerciţiul 2.19 Să se arate că şirul definit prin

Exerciţiul 2.20 Să se arate că şirul definit prin

x1 = a, x2 = b, xn+2 = λxn + (1 − λ)xn+1 , ∀n ≥ 1

este convergent şi să i se determine limita.

Problema 2.8 Fie şirul

1.2.2 Serii numerice

Exerciţiul 2.23 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind:

Exerciţiul 2.24 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind criteriul condensării:

(iii) dacă α > 1, atunci seria

Exerciţiul 2.26 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind criteriile Dirichlet,

Exerciţiul 2.27 Fie f : (0, ∞) → R

Exerciţiul 2.28 Fie şirul (an )n≥1 definit prin

Arătaţi că an = e−n pentru orice n ≥ 1 şi studiaţi natura seriei

Exerciţiul 2.29 Precizaţi convergenţa absolută, convergenţa, semiconvergenţa seriilor:

Exerciţiul 2.30 Fie şirul (an )n∈N∗ astfel ı̂ncât

este convergentă, atunci (xn ) este convergent.

Exerciţiul 2.35 Fie x ∈ R cu |x| < 1. Să se arate că

1.2.3 Şiruri şi serii de funcţii

Exerciţiul 2.38 Studiaţi uniforma convergenţă a următoarelor şiruri de funcţii pe mul-

Exerciţiul 2.40 Determinaţi raza de convergenţă a următoarelor serii de puteri (sau

1.3 Limite de funcţii şi continuitate

R \ int A = R \ A şi R \ A = int(R \ A).