ALCATUIREA CORPULUI UMAN

TOPOGRAFIA ORGANELOR SI SISTEMELOR DE ORGANE

1. Organele sunt:
a. grupari de tesuturi identice;
b. grupari de tesuturi diferite;
c. unitati morfologice ce indeplinesc functia de relatie;
d. unitati morfologice ce indeplinesc functia de nutritie;
e. unitati morfologice ce indeplinesc functia de reproducere.

2. Sistemele de organe sunt:

a. formate din organe care indeplinesc functii similare;
b. grupari de tesuturi;
c. unitati morfologice ce indeplinesc functia de relatie;
d. unitati morfologice ce indeplinesc functia de raproducere;
e.unitati morfologice ce indeplinesc functia de nutritive.

3. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. exista diferite niveluri de organizare a corpului uman;
b. organele functioneaza izolat in organism;
c. organele functioneaza in strinsa corelatie unele cu altele;
d. pentru organele interne se foloseste si termenul de viscere;
e. organele sunt sisteme organizate de materie vie, formate din celule similare.

4. Dintre nivelurile de organizare a corpului uman fac parte:

a. atomul;
b. molecula;
c. membrana;
d. macromolecula;
e. nucleul.

5. Se foloseşte termenul de "viscer" pentru:

a. stomac;
b. ficat;
c. intestin;
d. vezica urinară.;
e. sistem limfatic.

6. Exemple de sisteme:
a. nervos;
b. splina;
c. pericard;
d. endocrin;
e. limfatic.
7. Exemple de sisteme:
a. rinichi;
b. muscular;
c. pancreas;
d. limfatic;
e. osos.

8. Segmentele corpului uman sunt:

a. capul;
b. gâtul;
c. membrele;
d. abdomenul;
e. pelvisul.

9. Capul este alcătuit din:

a. cutia craniană;
b. neurocraniu;
c. viscerocraniu;
d. faţă;
e. regiunea cervicala.

10. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. capul formeaza singur extremitatea cefalica a corpului;
b. gatul formeaza singur extremitatea cefalica a corpului;
c. gatul este segmentul ce leaga capul de trunchi;
d. capul impreuna cu gatul formeaza extremitatea cefalica a corpului;
e. cavitatea toracica face parte din cavitatile trunchiului..

11. Gâtul este format din urmatoarele elemente somatice:

a. muschi;
b. esofag;
c. articulatii;
d. laringe;
e. oase.

12. Gâtul este format din urmatoarele viscere:

a. trahee;
b. muschi;
c. tiroida;
d. paratiroide;
e. laringe.

13. Trunchiul este format din:

a. cap;
b. torace;
c. membre;
d. pelvis;
e. abdomen.
14. Trunchiul conţine următoarele cavităţi:
a. toracică;
b. abdominală;
c. pelvină;
d. cervicală;
e. cavitatea bucala.

15. Diafragma perineala limiteaza inferior urmatoarea cavitate cu EXCEPTIA:

a. abdominala;
b. toracica;
c. pelvina;
d. bucala;
e. cervicala.

16. Despre diafragma se pot afirma urmatoarele cu EXCEPTIA:

a. este o membrana;
b. este un muschi;
c. separa cavitatea abdominala de cavitatea pelvina;
d. separa cavitarea toracica de cavitatea abdominala;
e. este situate la limita dintre git si trunchi.

17. Subdiviziunile cavitatii abdominale sunt:

a. epigastrul;
b. hipogastrul;
c. regiunea costala;
d. hipocondrul drept;
e. hipocondrul sting.

18. Membrele superioare se caracterizează prin:

a. se leagă de trunchi prin centura scapulară;
b. prezintă trei segmente;
c. prezinta un antebraţ;
d. prezinta un brat;
e. se leaga de trunchi prin centura pelviana.

19. Membrul superior liber este format din:

a. brat (segment distal);
b. mina (segment distal);
c. antebrat;
d. brat (segment proximal);
e. mina (segment proximal).

20.Membrele inferioare sunt formate din:

a. centura pelviana;
b. centura scapulara;
c. membrul inferior liber;
d. brat;
e. antebrat.
21. Membrul inferior liber este format din:
a. centura pelviana;
b. picior (segment distal);
c. picior (segment proximal);
d. gamba;
e. coapsa (segment distal).

22. Corpul omenesc:

a. este simetric;
b. este un corp tridimensional;
c. are trei planuri;
d. are trei axe;
e. are doar doua axe.

23. Axele corpului uman:

a. corespund dimensiunilor spatiului;
b. se intretaie in unghi ascutit;
c. exista un ax transversal;
d. exista un ax longitudinal;
e. exista un ax sagital.

24. Planurile corpului omenesc :

a. exista un plan sagital;
b. exista un plan frontal;
c. exista un plan transversal;
d. trec printr-o singura axa a corpului;
e. trec prin cite doua din axele corpului.

25. Axul longitudinal:

a. este axul lungimii corpului;
b. este orizontal la om;
c. are un pol superior (caudal);
d. are un pol inferior (cranial);
e. are un pol superior (cranial).

26. Axul sagital:

a. este axul grosimii corpului;
b. are un pol sting;
c. are un pol drept;
d. este axul antero-posterior;
e. pleaca din crestetul capului.

27. Axul transversal:

a. este vertical;
b. este orizontal;
c. este antero-posterior;
d. corespunde lungimii corpului;
e. corespunde latimii corpului.

28. Axul transversal are un pol:

a. sting;
b. inferior;
c drept;
d. anterior;
e. posterior.

29. Planul care trece prin mijlocul corpului:

a. împarte corpul în doua jumătăţi simetrice;
b. este un plan median;
c. este planul simetriei bilaterale;
d. se numeşte plan medio-sagital;
e. imparte corpul intr-o parte anterioara si alta posterioara.

30. Planul frontal:

a. merge paralel cu fruntea;
b. împarte corpul într-o parte anterioară;
c. împarte corpul într-o parte ventrală;
d. împarte corpul într-o parte posterioară;
e.imparte corpul intr-o parte dreapta.

31. Planul transversal împarte corpul într-o parte:

a. superioară;
b. cranială;
c. inferioară;
d. stinga;.
e. dreapta.

32. Planul metameriei corpului este planul:

a. sagital;
b frontal;
c. orizontal;
d. transversal;
e. antero-posterior.

33. Pentru membrele corpului se folosesc şi termenii:

a. proximal, mai depărtat de centură;
b. superficial;
c. distal, mai apropiat de centură;
d. profund;
e. distal, mai departat de centura.

34. La mână se folosesc termenii:

a. volar;
b. plantar;
c. superficial;
d. palmar;
e. dorsal.

35.La picior se folosesc termenii:

a. palmar;
b. dorsal;
c. volar;
d. plantar;
e. profund.

36. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. planul sagital este planul simetriei bilaterale ;
b. planul orizontal este planul metameriei corpului;
c. planul transversal imparte corpul intr-o parte caudala sau superioara;
d. planul medio-sagital este planul simetriei bilaterale;
e. planul orizontal imparte corpul intr-o parte craniala sau inferioara.

37. Din cavitatea toracica fac parte:

a. cavitatea pleurala;
b. zona periombilicala;
c. mediastinul;
d. cavitatea pericardica;
e. zona inghinala.

CELULA
1. Celula este unitatea organismelor vii:
a. morfologică;
b. funcţională;
c. genetică;
d. fundamentala;
e. care nu se diferentiaza.

2. Despre celula se poate afirma:

a. este capabila de autoreproducere;
b. nu se reproduce;
c. este capabila de autoreglare;
d. nu se diferentiaza;
e. este excitabila.

3. Celulele:
a. pot exista singure;
b. nu pot exista singure;
c. pot exista in grup;
d. pot suferi procese de diferentiere;
e. pot suferi procese de specializare.

4. Despre celulele organismului se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. provin din celula-ou;
b. provin din zigot;
c. forma acestora nu este legata de functia lor;
d. forma acestora se diversifica in concordanta cu functia lor;
e. initial toate au forma fusiforma.

5. Celulele pot prezenta următoarele forme:

a. stelată;
b. fusiformă;
c. cubică;
d. cilindrica;
e. triunghiulara.

6. Au forma globuloasa urmatoarele celule:

a, adipoase;
b. fibrele musculare striate;
c. ovulele;
d. celulele cartilaginoase;
e. celulele sangvine.

7. Celulele pot prezenta următoarele dimensiuni:

a. media se consideră 30-50 µ;
b. ovulul: 150- 200 µ;
c. hematia: 3,5 µ.
d.fibra musculara striată: 5-15 cm;
e.fibra musculara striata: 5-15 mm.

8. Prelungirile celulare sunt reprezentate de către:

a. pseudopode;
b. cili;
c. microvili;
d. ribozomi.
e. desmozomi.

9. Componentele fundamentale ale celulei sunt:

a. membrana;
b. citoplasma;
c. nucleul;
d. lichidul interstiţial.
e. plasmalema.

10. Membrana celulară se caracterizează prin următoarele:

a. se mai numeşte membrană plasmatică;
b. se mai numeşte plasmalemă;
c. înconjoară celula;
d. separă structurile interne ale celulei de mediul înconjurător;
e. se mai numeste hialoplasma.

11. Membrana celulara este alcatuita din:

a. glicoproteine;
b. polizaharide;
c. fosfolipide;
d. glicolipide;
e. proteine.
12. Fosfolipidele membranare:
a. prezinta o portiune hidrofila;
b, portiunea hidrofila formeaza un singur strat;
c. prezinta o portiune hidrofoba;
d. portiunea hidrofoba formeaza un bistrat;
e. portiunea hidrofila formeaza un bistrat.

13. Proteinele membranare:

a. sunt dispuse transmembranar;
b. sunt dispuse pe fata externa a membranei;
c. sunt dispuse pe fata interna a membranei;
d. restrictioneaza pasajul transmembranar al moleculelor;
e. restrictioneaza pasajul transmembranar al ionilor.

14. “Modelul mozaic fluid” este:

a. un model structural;
b. determinat de distributia uniforma a proteinelor in cadrul structurii lipidice;
c. determinat de distributia uniforma a lipidelor in cadrul structurii proteice;
d. determinat de distributia neuniforma a proteinelor in cadrul structurii lipidice;
e. determinat de glicoproteine si glicolipide.

15. Pseudopodele sunt prelungiri citoplasmatice:

a. permanente;
b. temporare;
c. neordonate;
d. ce apartin leucocitelor;
e. ce apartin celulelor epiteliului tubilor renali.

16. Prelungirile citoplasmatice permanente sunt reprezentate de:

a. dezmozomi;
b. dictiozomi;
c. ribozomi;
d. microvilli;
e. lizozomi.

17. Microvilii sunt prelungiri citoplasmatice:

a. ce apartin leucocitelor;
b. ce apartin epiteliului mucoasei intestinale;
c. temporare;
d. ce apartin epiteluilui mucoasei traheale;
e. ce apartin epiteluilui tubilor renali.

18. Cilii sunt prelungiri citoplasmatice:

a. acoperite de plasmalema;
b. se mai numesc si dictiozomi;
c. ce apartin epiteliului mucoasei traheei;
d. temporare;
e. permanente.

19. Desmozomii:
a. sunt organite celulare comune;
b. sunt organite celulare specifice;
c. sunt corpusculi de legatura care solidarizeaza celulele epiteliale;
d sunt prelungiri citoplasmatice permanente;
e. sunt prelungiri citoplasmatice temporare.

20. Despre prelungirile citoplasmatice se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. sunt reprezentate de microvilli (prelungiri permanente);
b. sunt reprezentate de cili (prelungiri temporare);
c. nu sunt acoperite de membrana plasmatica;
d. sunt reprezentate de pseudopode (prelungiri permanente);
e. sunt reprezentate de desmozomi.

21. Citoplasma:
a. este mediul în care se desfăşoară principalele functii vitale;
b. este masa celulară extramembranară;
c. este formată din hialoplasmă;
d. are ca fază de dispersie ansamblul de micelii coloidale;
e. are o structura complexa.

22. Citoplasma:
a. se mai numeste si plasmalema;
b. este un sistem coloidal;
c. faza de dispersie este apa.
d. faza dispersata este apa;
e. faza dispersata este ansamblul de micelii coloidale.

23. Functional, citoplasma prezinta o parte:

a. structurata, hialoplasma;
b. structurata, organitele celulare comune;
c. structurata, organitele celulare specifice;
d. nestructurata, organitele celulare comune;
e. nestructurata, hialoplasma..

24. Dintre organitele celulare comune fac parte:

a. ribozomii;
b. dictiozomii;
c. desmozomii;
d. lizozomii;
e. centrozomul.

25. Dintre organitele celulare comune fac parte:

a. reticulul endoplasmatic neted;
b. hialoplasma;
c. ergastoplasma;
d. corpusculii lui Palade;
e. corpusculi de legatura care solidarizeaza celulele epiteliale.

26. Dintre organitele celulare comune fac parte urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a, aparatul Golgi;
b. corpii tigroizi;
c, corpii Nissl;
d. miofibrilele;
e. mitocondriile.

27. Dintre organitele celulare specifice fac parte urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a, neurofibrilele;
b. centrozomul;
c. miofibrilele;
d. ribozomii;
e. lizozomii.

28. Reticulul endoplasmatic neted este un sistem:

a. circulator intracitoplasmatic;
b, membranar format din microvezicule situat in apropierea nucleului;
c. membranar format din macrovezicule situat in apropirea nucleului;
d. membranar format din cisterne alungite situt in apropierea nucleului ;
e. canalicular, care leaga plasmalema de stratul extern al membrane nucleare.

29. Reticulul endoplasmatic rugos este:

a. forma nediferentiata a RE;
b. forma diferentiata a RE;
c. organita celulara comuna;
d. organita celulara specifica;
e. pe suprafata externa a peretelui membranos prezinta ribozomi.

30. In celula, reticulul endoplasmatic indeplineste urmatoarele functii:

a. in metabolismul proteic;
b. in diviziunea celulara;
c. in fosforilarea oxidativa;
d. in metabolismul glicogenului;
e. in excretia unor substante celulare

31. Ribozomii:
a. sunt bogati in fosfolipide ;
b,sunt bogati in ribonucleoproteine;
c, sunt numiti si corpusculii lui Palade;
d. exista ribozomi liberi, care formeaza ergastoplasma;
e. sunt sediul sintezei proteice.

32. Aparatul Golgi:

a. se mai numesc si dictiozomi;
b. sunt un sistem membranar situat in apropierea nucleului;
c, sunt un sstem membranar situate la periferia celulei;
d. au rol in digestia particulelor ce patrund in celula;
e. au rol in excretia unor substante celulare.

33. Mitocondriile:
a. sunt organite celulare;
b. prezinta un perete cu structura trilaminata, glicoproteica;
c. prezinta un perete cu srtuctura trilaminata , lipoproteica;
d. sunt sediul fosforilarii oxidative ( degradarea ADN);
e. sunt sediul fosforilarii oxidative, cu eliberare de energie.

34. Mitocondriile:
a. prezinta o membrana externa cu creste mitocondriale:
b. prezinta o membrana interna cu creste mitocondriale;
c. intre cele doua membrane se gaseste un interspatiu ce contine sistemele enzimatice;
d. prezinta la interior matricea mitocondriala;
e. matricea mitocondriala contine sistemele enzimatice.

35. Mitocondriile prezinta urmatoarele caracteristici, cu EXCEPTIA:

a. contin sistemele enzimatice, care realizeaza fosforilarea oxidativa;
b au forma unor granule ovale sau rotunde bogate in ribonucleoproteine;
c. sunt sediul sintezei proteice;
d. au rol in diviziunea celulara;
e. au rol in digestia fragmentelor de celule.

36. Lizozomii:
a. sunt organite celulare specifice:
b. sunt corpusculi sferici;
c. contin enzime hidrolitice;
d. contin enzime oxido-reducatoare;
e. au rol in eliberarea de energie.

37. Centrozomul :
a. este o organita celulara specifica;
b. este situat in apropierea membranei;
c. este situat in apropirea nucleului;
d. are rol in diviziunea celulara;
e. se gaseste si in neuroni.

38. Centrozomul:
a. este format din doi nucleoli;
b. este format din doi centrioli cilindrici;
c. centriolii sunt inconjurati de carioplasma;
d. centriolii sunt inconjurati de centrosfera;
e, se manifesta in timpul diviziunii celulare.

39.Organitele specifice sunt;

a. neurofibrilele;
b. corpii tigroizi;
c. miofibrilele;
d. corpii Nissl;
e. corpusculii lui Palade.

40. Neurofibrilele:
a. se gasesc in citoplasma neuronului;
b. nu se gasesc in dendrite;
c. se gasesc in dendrite;
d. se gasesc in axoplasma;
e. nu se gasesc in axoplasma.
41. Despre miofibrile se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:
a. sunt elemente contractile;
b. se gasesc in axoplasma;
c. se gasesc in sarcoplasma fibrelor musculare;
d. se gasesc in citoplasma neuronului;
e. se gasesc in citoplasma nucleului.

42, Despre corpii Nissl se pot afirma urmatoarele , cu EXCEPTIA:

a. se mai numesc si corpii tigroizi;
b. sunt schivalentii RE neted in celula nervoasa;
c. sunt echivalentii ribozomilor in celula nervoasa;
d. sunt echivalentii ergastoplasmei in celula nervoasa;
e. sunt echivalentii RE rugos in celula nervoasa.

43. Incluziunile citoplasmatice:

a. au caracter permanent;
b. au caracter temporar;
c. sunt granule de substante de rezerva;
d. sunt pigmenti;
e. sunt produsi de secretie.

44. Nucleul:
a. este o parte constitutiva principala a celulei;
b. are rolul de a coordona procesele biologice celulare fundamentale;
c. nu contine materialul genetic;
d. controleaza metabolismul celular:
e. nu transmite informatia genetica.

45. Nucleul:
a. are, de obicei, forma celulei;
b. poate fi dispus central;
c. poate fi dispus excentric.
d. contine mai multi nucleoli;
e. contine mai multi centrioli.

46. Numărul nucleilor:

a. majoritatea celulelor sunt mononucleate;
b. hepatocitele sunt binucleate;
c. fibra musculară striată este polinucleată;
d. hematia adulta este polinucleată.
e. hematia adulta este anucleata.

47. Structural, nucleul prezintă:

a. membrană;
b. citoplasmă celulară;
c. unul sau mai mulţi nucleoli;
d. centrozom.
e. carioplasma.

48. Membrana nucleara:

a. este poroasa;
b. este dubla;
c. este constituita din doua foite;
d. are structura bilaminata;
e. are structura trilaminata.

49. Foitele membrane nucleare sunt:

a. interna, spre matricea citoplasmatica;
b. externa, aderenta miezului nuclear;
c. externa , ce prezinta ribozomi;
d. externa ce se continua cu citomembranele RE;
e. interna, aderenta miezului nuclear.

50. Despre spatiul perinuclear se pot afirma urmatoarele cu EXCEPTIA:

a. este situate sub membrana nucleara;
b. este inconjurat de plasmalema;
c. este situat intre cele doua foite ale membranei nucleare;
d. este situate intre membranele mitocondriale externa si interna;
e. este inconjurat de o zona de citoplasma viscoasa (centrosfera).

51. Carioplasma se caracterizează prin:

a. este dispusă în jurul centrozomului;
b. are un aspect omogen;
c. prezinta o reţea de filamente groase;
d. este o solutie coloidala;
e. prezinta o retea de filament subtiri.

52. Cromozomii:
a. se formeaza din granulatiile fine de cromatina;
b. se formeaza la sfirsitul diviziunii celulare;
c. se formeaza la inceputul diviziunii celulare;
d. contin ADN;
e. contin ARN cromozomal.

53. Cromozomii contin:

a. ioni de Ca si Mg;
b. proteine nonhistonice;
c. ATP;
d. proteine histonice;
e. cantitati mici de lipide.

54. Celula asigură desfăşurarea unor procese de importanţă vitală:

a. sinteza proteica;
b. metabolismul celular;
c. reproducerea celulara;
d. formarea senzaţiilor;
e. transportul transmembranar.

55. Permeabilitatea selectiva permite un:

a. schimb bidirectional de substante nutritive;
b. schimb unidirectional de substanta nutritive;
c. schimb unidirectional de produsi ai catabolismului celular;
d. transfer ionic;
e. schimb bidirectional de produsi ai catabolismului celular

56. Transportul transmembranar se realizeaza prin mecanisme:

a. care nu necesita prezenta unor carausi;
b. numai prin mecanisme pasive;
c. numai prin mecanisme active;
d. prin mecanisme active si pasive;
e. care necesita prezenta unor proteine membranare transportoare.

57. Transportul transmembranar care nu necesita prezenta unor carausi se

realizeaza prin mecanisme de:
a. difuziune facilitata;
b. difuziune;
c. osmoza;
d. cotransport;
e. transport activ.

58. Transportul transmembranar care necesita prezenta unor carausi se realizeaza

prin mecanisme de:
a. difuziune facilitata;
b. difuziune;
c. osmoza;
d. transport pasiv;
e. transport activ.

59. Transportul activ se realizeaza prin urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. consum energetic (furnizat de ATP)
b. consum enegetic (furnizat de ADN);
c. difuziunea;
d. osmoza;
e. difuziunea facilitata

60. Pot difuza prin membrana celulara:

a. glucoza;
b. hormonii steroizi:
c. etanolul;
d. ureea;
e. moleculele liposolubile.

61. Canalele ionice:

a. sunt situate la nivelul plasmalemei;
b. nu permit pasajul ionilor;
c. sunt formatiuni cu structura proteica;
d. sunt formatiuni cu dimensiuni foarte mici;
e. permit pasajul ionilor.

62. Difuziunea facilitata:

a. este difuziunea apei dintr-o solutie;
b. moleculele se deplaseaza conform gradientului de concentratie;
c. se realizeaza cu consum energetic;
d. se realizeaza fara consum energetic;
e. se realizeaza prin fagocitoza.

63. Transportul activ asigura deplasarea:

a. moleculelor, conform gradientului de concentratie;
b. ionilor, conform gradientului de concentratie;
c, moleculelor, impotriva gradientului de concentratie;
d. ionilor, impotriva gradientului de concentratie;
e. se desfasoara cu consum de energie.

64. Transportul activ poate fi:

a. primar;
b. secundar;
c. cotransport;
e. exocitoza;
d. endocitoza.

65. Transportul vezicular:

a. este o categorie speciala de transport;
b. se realizeaza prin osmoza;
c. este reprezentat de endocitoza;
d. este reprezentat de pinocitoza;
e. este reprezentat de fagocitoza.

66. Despre exocitoza se pot afirma urmatoarele , cu EXCEPTIA:

a. este o forma de transport vezicular;
b. este reprezentata de fagocitoza;
c. este reprezentata de pinocitoza;
d. materialul intraceluler este captat in vezicule, al caror continut va fi eliminat in
exteriorul celulei;
e. materialul extracelular este captat in vezicule si transferat intracelular.

67. Potentialul membranar de repaos:

a. depinde de permeabilitatea membranei pentru diferitele tipuri de ioni;
b. este un potential de membrana atunci cind la nivelul acesteia nu se produc impulsuri
electrice;
c. valoarea acestui potential se datoreaza numai cationilor de Na;
d. valoarea acestui potential se datoreaza numai cationilor de K;
e. valoarea acestui potential se datoreaza pompei Na/K.

68. Pompele ionice:

a. se gasesc la nivelul membranei celulare;
b. se gasec la nivelul citoplasmei;
c. expulzeaza Na;
d. introduc K;
e. sunt pompe active.

69. Potentialul de actiune se caracterizeaza prin:

a. este modificarea permanenta a potentialului de membrana;
b. este modificarea temporara a potentialului de membrana;
c. este produs de stimuli electrici;
d. mecanismul de producere depinde de tipul de celula;
e. mecanismul de producere este acelasi pentru toate tipurile de celule.

70. Mecanismul de producere al potentialului de actiune:

a. se datoreaza unor curenti electrici;
b. se datoreaza trecerii ionilor prin canalele membranare specifice;
c. canalele membranare specifice sunt inchise permanent;
d. canalele membranare specific sunt deschise permanent;
e. este in functie de tipul de celula.

71. Fazele potentialului de actiune sunt:

a. pragul;
b. panta ascendenta (depolarizarea);
c. panta ascendenta (repolalarizarea);
d. panta descendenta (repolarizarea);
e. panta descendenta (depolarizarea).

72. Potentialul de actiune cu valoare prag produce:

a. depolarizarea rapida a celulei;
b. celula nu se depolarizeaza;
c. depolarizarea spontana a celulei;
d. repolarizarea celulei;
e. contractilitatea.

73. Potentialul de actiune se caracterizeaza prin:

a. stimulii subliminali determina o reactie mai ampla decit stimulul prag;
b. stimulii subliminali nu provoaca depolarizarea;
c. stimulii supraliminali determina o reactie mai ampla decit stimulul prag;
d.stimulii supraliminali nu determina o resctie mai ampla decit stimulul prag.
e. este un raspuns de tip “totul sau nimic”.

74. Panta ascendenta:

a. corespunde depolarizarii;
b. corespunde repolarizarii;
c. apare dupa atingerea potentialului prag;
d. se datoreaza iesirii K din celula;
e. se datoreaza cresterii permeabilitatii membranei pentru Na.

75. Panta descendenta:

a. corespunde depolarizarii;
b. corespunde repolarizarii;
c. potentialul revine la valoarea de repaos;
d. se datoreaza intrarii ionilor de Na in celula prin canalele speciale;
e. se datoreaza iesirii ionilor de K din celula prin canalele speciale.

76. Perioada refractara:

a. este o proprietate speciala a celulei;
b. este intervalul de timp pe parcursul caruia este dificil de obtinut un potential de
actiune;
c. este intervalul de timp pe parcursul caruia este foarte usor de obtinut un potential de
actiune;
d. exista perioada refractara absoluta;
e. exista perioada refractara relativa.

77. Perioada refractara absoluta:

a. pe parcursul acesteia nu se poate obtine un nou potential de actiune, indiferent de
intensitatea stimulului;
b. cuprinde panta ascendenta;
c. cuprinde toata panta descendenta;
d. se datoreaza inactivarii canalelor pentru Na;
e. se datoreaza deschiderii canalelor pentru Na.

78. Perioada refractara relativa:

a. pe parcursul acesteia se poate initia un al doilea potential de actiune, daca stimulul
este suficient de puternic;
b. al doilea potential are o viteza de aparitie mai rapida a pantei ascendente;
c. al doilea potential are o viteza de aparitie mai mica a pantei ascendenta;
d. al doilea potential are o amplitudine mai redusa;
e. al doilea potential are o amplitudine mai mare.

79. Potentialul de actiune se caracterizeaza prin:

a. poate fi generat in orice punct al unei membrane excitabile;
b. odata generat, stimuleaza zonele adiacente;
c. se propaga intr-un singur sens;
d. se propaga in ambele sensuri;
e. se realizeaza completa depolarizare a membranei.

80. Proprietatile speciale ale celulelor sunt:

a. activitatea secretorie;
b. sinteza proteica;
c. reproducerea celulara;
d. contractilitatea;
e. metabolismul celular.

81. Celulele sintetizeaza:

a. substante proteice proprii;
b. substante lipidice proprii;
c. substante necesare pentru refacerea structurilor;
d. unele celule sintetizeaza substante pe care le “exporta” in mediul intern (secretie
exocrina);
e. unele celule sintetizeaza substante pe care le “exporta” in mediul extern (secretie
endocrina).

TESUTURILE
1.Tesuturile sunt :
a. formate din celule similare;
b. sisteme organizate de materie vie;
c. formate din celule diferite;
d. grupuri de celule;
e. formate din celule unite intre ele prin substanta intercelulara.

2. Tesuturile fac parte dintre nivelurile de organizare a corpului uman impreuna

cu:
a. celulele;
b. substanta fundamentala;
c. substanta de ciment;
d. organele;
e. sistemele de organe.

3. Cele patru tipuri fundamentale de tesuturi sunt:

a. epitelial;
b. conjunctiv;
c. limfatic;
d. muscular;
e. nervos.

4. Substanta intercelulara:
a. uneste celulele intre ele;
b. poate fi in cantitate mica si se numeste “substanta de ciment”.
c. poate fi in cantitate mare si se numeste “substanta de ciment”;
d. poate fi in cantitate mica si se numeste “substanta fundamentala”;
e. poate fi in cantitate mare si se numeste “substanta fundamentala”.

5. Tesutul epitelial este:

a. de acoperire;
b. sensorial;
c. nervos;
d. secretor;
e. glandular.

6. Tesutul epitelial de acoperire este:

a. unistratificat;
b. pluristratificat;
c. simplu;
d. adipos;
e. pseudostratificat.

7. Tesutul epitelial de acoperire unistratificat poate fi:

a. pavimentos;
b. cubic;
c. de tranzitie:
d. cilindric ciliat;
e. cilindric neciliat.

8. Tesutul epitelial simplu pavimentos formeaza:

a. mucoasa bronhiolelor;
b. tunica interna a vaselor sanguine;
c. mucoasa tubului digestiv;
d. epiteliul tracheal;
e. tunica interna a vaselor limfatice.
9. Mucoasa tubului digestiv este formata de tesut epitelial:
a. simplu cubic;
b. simplu cilindric ciliat;
c. pseudostratificat cilindric ciliat;
d. simplu cilindric neciliat:
e. pseudostratificat cilindric neciliat.

10. Tesutul epitelial pluristratificat este:

a. cubic ciliat si cilindric ciliat;
b. cubic si cilindric;
c. de tranzitie;
d. pavimentos keratinizat;
e. pavimentos nekeratinizat.

11. Tesutul epitelial pavimentos poate fi:

a. pavimentos simplu (epiderma);
b. pavimentos keratinizat (epiderma);
c. pavimentos nekeratinizat (epiteliul mucoasei bucale);
d. pavimentos nekeratinizat (tunica interna a vaselor sanguine);
e. pavimentos simplu (tunica interna a vaselor sanguine).

12. Tesutul epitelial glandular este:

a. tip mixt;
b. tip exocrin;
c. tip endocrin;
d. secretor;
e. sensorial.

13. Tesutul epitelial glandular endocrin poate fi:

a. simplu, tubular;
b tipul in cordoane celulare;
c. tipul folicular;
d. compus, tubulo-acinos;
e. pluricelular.

14. Tesutul glandular endocrin tipul in cordoane celulare se gaseste la nivelul:

a. ovarului;
b. adenohipofizei;
c. tiroidei;
d.paratiroidelor;
e. pancreasului.

15. Tesutul epitelial glandular mixt se gaseste la nivelul:

a. tiroidei;
b. testicolului;
c. pancreasului;
d. paratiroidelor;
e. ovarului.
16. Tesutul epitelial sensorial intra in alcatuirea urmatoarelor organe, cu
EXCEPTIA:
a. pancreasul;
b. adenohipofiza;
c. ovarul;
d. organele de simt;
e. tiroida.

17. Urmatoarele afirmatii despre tesutrile epiteliale sunt adevarate:

a. tesutul epitelial simplu cilindric neciliat se gaseste in mucoasa tubului digestiv;
b. tesutul epitelial simplu cilindric ciliat formeaza epiteliul traheal;
c. tesutul epitelial pseudostratificat cubic si cilindric intra in structura canalelor glandelor
exocrine;
d. tesutul epitelial pseudostratificat cilindric ciliat intra in structura epiteliului traheal;
e. tesutul epithelial pluristratificat cubic si cilindric intra in structura canalelor glandelor
exocrine.

18. In structura vaselor de singe se gasesc:

a. tesut epitelial pavimentos unistratificat in tunica interna;
b. tesut epitelial pavimentos unistratificat in tunica externa;
c. tesut epitelial pluristratificat pavimentos keratinizat in tunica interna;
d. tesut conjunctiv elastic in tunica medie;
e. tesut epitelial pluristratificat pavimentos nekeratinizat in tunica interna.

19. Tesutul conjunctiv este de tip:

a. moale;
b. mixt;
c. semidur;
d. dur;
e. fluid.

20. Tesutul conjunctiv moale poate fi:

a. lax;
b. adipos;
c. fibros;
d. cartilaginos;
e. reticulat.

21. Tesutul adipos:

a. este dispus in jurul rinichilor;
b. leaga unele organe;
c. este dispus subcutanat;
d. insoteste alte tesuturi;
e. este dispus in jurul ochilor.

22. Tesutul conjunctiv moale fibros formeaza:

a. aponevrozele;
b. splina;
c. tendoanele;
d. ligamentele;
e. ganglionii limfatici.
23. Tesutul conjunctiv semidur poate fi:
a. hialin;
b. striat;
c. elastic;
d. osos;
e. fibros;

24. Tesutul cartilaginos hialin se gaseste in:

a. cartilajele laringelui;
b. epiglota;
c. cartilajele costale;
d. cartilajele traheale;
e. ligamente

25. Tesutul semidur fibros se gaseste in:

a. ligamente;
b. discurile intervertebrale;
c. aponevroze;
d. meniscurile articulare;
e. tendoane.

26. Tesutul cartilaginos elastic formeaza:

a. epiglota;
b. cartilajele laringelui;
c. tunica medie a arterelor;
d. tunica medie a venelor;
e. pavilionul urechii.

27. Tesutul epitelial de acoperire formeaza:

a. epidermul;
b. mucoasa cavitatii bucale;
c. hipodermul;
d. mucoasa bronhiolelor;
e. tunica interna a vaselor limfatice.

28. Tesutul conjunctiv moale formeaza urmatoarele structuri, cu EXCEPTIA:

a. tendoane;
b. glande mixte;
c. aponevroze;
d. hipodermul;
e. meniscuri articulare.

29. Tesutul conjunctiv cartilaginos formeaza urmatoarele structuri, cu EXCEPTIA:

a. cartilagiile costale;
b. coastele;
c. aponevrozele;
d. discurile intervertebrale;
e. pavilionul urechii.

30. Tesutul conjuctiv fluid este reprezentat de urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. umoarea apoasa;
b. singele;
c. LCR;
d. lichidul pleural;
e. saliva.

31. Tesutul osos:

a. este tesut conjunctiv dur;
b. este tesut conjunctiv semidur;
c. este de tip compact;
d. este de tip haversian;
e. este de tip trabecular.

32. Despre tesutul osos compact se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. se numeste si tesut osos trabecular;
b. se gaseste in epifizele oaselor lungi;
c. se gaseste in interiorul oaselor scurte;
d. se gaseste in diafizele oaselor lungi;
e. se numeste si tesut osos haversian.

33. Tesutul osos spongios:

a. se numeste si compact;
b. se gaseste in interiorul oaselor late;
c. se gaseste in diafizele oaselor lungi;
d. se gaseste in epifizele oaselor lungi;
e. se gaseste in interiorul oaselor scurte.

34. Tesutul muscular este de tip:

a. neted visceral (in iris);
b. neted multiunitar (in iris);
c. striat in muschii somatici;
d. striat de tip cardiac in muschii scheletici;
e. striat de tip cardiac in miocard.

35. Tesutul nervos :

a. se mai numeste si tesut epitelial senzorial;
b. este format din neuroni;
c. este format din nevroglii;
d. este format din celule gliale;
e. este format din celule nervoase.
.
SISTEMUL NERVOS

FIZIOLOGIA NEURONULUI SI A SINAPSEI

1. Sistemul nervos are urmatoarele roluri:

a. împreuna cu sistemul endocrin controleaza majoritatea functiilor organismului;
b. reglarea activitatii musculaturii;
c. reglarea activitatii glandelor endocrine;
d. reglarea activitatii glandelor exocrine.
e. reglarea functiilor metabolice.

2. Sistemul endocrin regleaza în principal urmatoarele functii cu unele EXCEPTII:

a. majoritatea functiilor organismului;
b. activitatea musculaturii striate;
c. secretia glandelor exocrine;
d. functiile metabolice;
e. activitatea musculaturii netede.

3. SN se caracterizeaza prin:
a. reglarea activitatea musculaturii scheletice este realizata de SN somatic;
b. reglarea activitatii musculaturii viscerale este realizata de SN vegetativ;
c. reglarea activitatii glandelor exocrine este realizata de SN vegetativ;
d. reglarea activitatii glandelor endocrine este realizata de SN vegetativ;
e. reglarea activitatii glandelor endocrine este realizata de SN somatic.

4. Centrii nervosi:
a. prelucreaza informatiile primite;
b. elaboreaza comenzi care sunt transmise efectorilor;
c. pot fi separati în doua compartimente functionale;
d. pot fi situati pe traiectul nervilor.
e. prezinta trei compartimente functionale.

5. Compartimentele functionale ale centrilor nervosi se caracterizeaza prin:

a. compartimentul senzitiv, primeste informatiile de la nivelul receptorilor;
b. compartimentul motor primeste informatiile de la nivelul receptorilor;
c. compartimentul motor transmite comenzile la efectori;
d.compartimentul senzitiv, primeste informatiile de la nivelul efectorilor.
e. compartimentul senzitiv, trimite informatii la efectori.

6. Emisferele cerebrale au urmatoarele functii:

a. senzitiva;
b. motorie;
c. psihica;
d. numai psihica;
e. coordonarea reflexelor osteo-tendinoase.
7. Neuronul reprezinta unitatea sistemului nervos:
a. morfologica;
b. de sustinere;
c. functionala;
d. genetica;
e. cu rol trofic.

8. Forma neuronilor este foarte variata:

a. stelata, în coarnele anterioare ale maduvei;
b. fuziforma, în stratul superficial al scoartei cerebrale;
c. piramidala, în zonele senzitive ale scoartei cerebrale;
d. ovalara, în ganglionii spinali.
e. piramidala, in zonele motorii ale scoartei cerebrale.

9. În functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi:

a. unipolari, celulele cu conuri si bastonase din retina;
b. pseudounipolari, neuronii din scoarta cerebelului;
c. bipolari, neuronii din ganglionul nervului trigemen;
d. multipolari; neuronii din scoarta cerebrala;
e. peudounipolari, neuronii din ganglionul spinal.

10. Neuronii pseudounipolari:

a. au o prelungire care se divide în "T";
b. dendrita se distribuie la periferie;
c. axonul patrunde în sistemul nervos central;
d. se gasesc în retina;
e. au aspect globulos.

11. Neuronii unipolari se caracterizeaza prin:

a. sunt reprezentati de celulele cu con din coroida;
b. au aspect globulos;
c. sunt reprezentati de celulele cu bastonas din coroida;
d. prezinta o singura prelungire;
e. prezinta o prelungire care se divide in “T” .

12. Neuronii bipolari:

a. cele doua prelungiri pornesc de la polii opusi ai celulei;
b. se gasesc în ganglionul spiral Corti;
c. se gasesc în ganglionul vestibular Scarpa;
d. se gasesc în mucoasa olfactiva;
e. cele doua prelungiri pornesc de la acelasi pol al celulei.

13. Neuronii multipolari:

a. au o forma stelata;
b. prezinta numeroase prelungiri dendritice;
c. sunt prezenti în scoarta cerebrala;
d. prezinta mai multi axoni;
e. sunt prezenti in ganglionul spinal.

14. Neuronii multipolari se gasesc în urmatoarele structuri:

a. scoarta cerebrala;
b. scoarta cerebeloasa;
c. coarnele anterioare ale maduvei;
d. ganglionul spiral Corti;
e. ganglionul spinal.

15. Dupa functie neuronii pot fi:

a. receptori, în legatura cu organele efectoare,
b. somatosenzitivi;
c. receptori, care prin axonii lor receptioneaza stimulii;
d. visceromotori;
e. motori, care prin axonii lor receptioneaza stimuli.

16. Neuronii intercalari:

a. receptioneaza stimuli prin dendritele lor;
b. se mai numesc neuroni de asociatie;
c. sunt în legatura cu organele efectoare;
d. fac legatura între neuronii senzitivi si cei motori.
e. receptioneaza stimuli prin axonii lor.

17. Neuronii receptori:

a. receptioneaza stimuli din mediul extern;
b. sunt neuroni senzitivi;
c. receptioneaza stimuli din mediul intern;
d. fac legatura între neuronii motori;
e. sunt in legatura cu efectorii.

18. Neuronii receptori se caracterizeaza prin urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. receptioneaza stimuli de la nivelul efectorilor;
b. receptioneaza stimuli din mediul exterior organismului;
c. pot fi de asociatie;
d. pot fi somatosenzitivi;
e. pot fi viscerosenzitivi.

19. Neuronii motori se caracterizeaza prin:

a. sunt în legatura cu receptorii;
b. pot fi somatomotori;
c. pot fi visceromotori;
d. sunt in legatura cu efectorii;
e. fac legatura intre neuronii senzitivi.

20. Neuronul este format din:

a. corpul celular;
b. dendrite, prelungiri celulifuge;
c. axon, prelungire centripeta;
d. pericarion;
e. axon, prelungire celulifuga.

21. Corpul neuronului este format din:

a. membrana;
b. neurilema, care este citoplasma neuronala;
c. nucleu;
d. neuroplasma, care este membrana neuronala;
e. neuroplasma, care este citoplasma neuronala.

22. Membrana neuronului:

a. delimiteaza neuronul;
b. este groasa;
c. are o structura lipoproteica;
d. se numeste neuroplasma;
e. se numeste neurilema.

23. Citoplasma neuronului:

a. contine organite celulare comune;
b. contine incluziuni pigmentare;
c. prezinta organite celulare specifice;
d. contine centrozomul.
e. se numeste neuroplasma.

24. Neuroplasma contine urmatoarele organite comune, cu EXCEPTIA:

a. centrozom;
b. mitocondrii;
c. ribozomi;
d. reticul endoplasmatic ;
e. neurofibrile.

25. Corpii Nissl;

a. se mai numesc corpi tigroizi;
b. se gasesc în corpul celular;
c. se gasesc la baza dendritelor;
d. au rol în metabolismul neuronului.
e. sunt sediul fosforilarii oxidative.

26. Neurofibrilele se gasesc in :

a. citoplasma;
b. dendrite;
c. axon;
d. corpul neuronului;
e. nucleu.

27. Neurofibrilele au urmatoarele roluri:

a. mecanic;
b. de sustinere;
c. conducerea impulsului nervos;
d. sinteza proteinelor;
e. rol in metabolismul neuronal.

28. Nucleul:
a. in neuronii somatomotori este unic;
b. in neuronii vegetativi nucleul poate fi excentric;
c. neuronii somatosenzitivi pot avea nuclei dubli;
d. neuronii vegetativi pot avea nuclei multipli;
e. in neuronii de asociatie nucleul este unic.
29. Despre nucleul neuronilor se poate afirma :
a. neuronii motori au un nucleu unic;
b. neuronii senzitivi au un nucleu unic;
c. neuronii de asociatie au un nucleu unic;
d. prezinta 1-2 nucleoli;
e. neuronul nu prezinta nucleu.

30. Dendritele neuronului:

a. în portiunea lor terminala sunt mai subtiri;
b. contin neurofibrile;
c. conduc impulsul nervos centripet;
d. nu contin corpi tigroizi;
e. conduc impulsul nervos centrifug.

31. Axonul este o prelungire:

a. unica;
b. groasa;
c. lunga;
d. poate atinge 1 m;
e. ce conduce impulsul nervos centripet.

32. Axonul este format din:

a. axolema, citoplasma axonului;
b. citoplasma, care contine mitocondrii;
c. axoplasma, citoplasma neuronala;
d. membrana, care are rol în conducerea impulsului nervos.;
e. axoplasma ce contine neurofibrile.

33. Axonul se caracterizeaza prin:

a. emite colaterale verticale pe directia sa;
b. în portiunea terminala se ramifica;
c. butonii terminali contin mediatori fizici;
d. butonul terminal contine neurofibrile si mitocondrii;
e. butonii terminali contin vezicule cu mediatori chimici.

34. Axonul prezinta urmatoarele proprietati, cu EXCEPTIA:

a. este o prelungire unica;
b. este o prelungire groasa;
c. este o prelungire lunga;
d. nu contine mitocondrii;
e. nu contine neurofibrile.

35. Structural, axonul prezinta urmatoarele teci:

a. de mielina;
b. Schwann;
c. Harvey;
d. teaca Henle;
e. centrosfera.

36. Teaca de mielina nu este prezenta la :

a. axonii cu diametrul mai mic de 2 microni;
b. fibrele din întregul sistem nervos vegetativ;
c. fibrele vegetative preganglionare;
d. fibrele vegetative postganglionare;
e. axonii cu diametrul mai mare de 2 microni.

37. Rolurile tecii de mielina sunt:

a. asigura conducerea impulsului nervos cu o viteza de 10m/s;
b. confera rezistenta;
c. accelerarea conducerii impulsului nervos;
d. de izolator electric;
e. in permeabilitate.

38. Teaca de mielina este produsa de catre:

a. în SNP de catre celulele Schwann;
b. o celula Schwann produce teaca pentru mai multi axoni;
c. în SNC de catre oligodendrocite;
d. un oligodendrocit produce teaca pentru un singur axon;
e. un oligodendrocit produce teaca pentru mai multi axoni.

39. Teaca de mielina prezinta:

a. discontinuitati;
b. noduri Schwann;
c. spatii între doua celule Schwann;
d. continuitate pe toata lungimea axonului;
e. noduri Ranvier.

40. Teaca Schwann:

a. se dispune în jurul tecii de mielina;
b. o singura celula Schwann corespunde unui segment internodal;
c. este formata din celule nevroglice;
d. este absenta la axonii din SNC;
e. se dispune in jurul axolemei.

41. Teaca Henle:

a. separa membrana celulara a celulei Schwann de tesutul conjunctiv înconjurator;
b. are rol în permeabilitate;
c. are rol în asigurarea rezistentei;
d. este prezenta la axonii din SNC;
e. este absenta la axonii din SNC.

42. Nevrogliile:
a. au forma corpului celular diferita;
b. au dimensiunile corpului celular diferite;
c. sunt variabile ca numar;
d. prezinta mai multe tipuri.
e. reprezinta unitatea morfo-functionala a sistemului nervos.

43. Se descriu mai multe tipuri de nevroglii:

a. celula mielinica;
b. celula Schwann;
c. stelocitul;
d. microglia;
e. astrocitul.

44. Nevrogliile se caracterizeaza prin:

a. ca si neuronii, nu se divid;
b. dau nastere tumorilor din SNC;
c. contin neurofibrile;
d. nu contin corpi tigroizi;
e. au rol in sinteza de ARN.

45. Nevrogliile îndeplinesc urmatoarele roluri:

a. suport pentru neuroni;
b. de protectie;
c. trofic;
d.fagocitar.
e. in conducerea impulsului nervos.

46. Celula nervoasa are urmatoarele proprietati:

a. excitabilitatea;
b. contractilitatea;
c. conductibilitatea;
d. elasticitatea;
e. plasticitatea.

47. Conducerea impulsului nervos:

a. aparitia unui potential de actiune într-o zona a membranei determina aparitia unui nou
potential de actiune în zona vecina;
b. aparitia unui potential de actiune într-un anumit punct al mambranei axonale este
consecinta depolarizarii produse de un potential de actiune anterior;
c. toate potentialele de actiune aparute de-a lungul unui axon sunt consecinta primului
potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv;
d. este un fenomen pasiv;
e. consta in propagarea undei de depolarizare de-a lungul membranei.

48. Conducerea la nivelul axonilor amielinici:

a. potentialul de actiune poate sa apara în orice zona a membranei;
b. potentialul este condus în toate sensurile;
c. viteza de conducere este mai mare în axonii amielinici;
d.potentialul de actiune este condus intr-o singura directie;
e. viteza de conducere este de 10 m/s.

49. Conducerea la nivelul axonilor mielinizati:

a. potentialul de actiune apare la nivelul nodurilor Ranvier;
b. potentialul sare de la un nod la altul;
c. este saltatorie;
d. are viteze mai mici decât la axonii amielinici;
e. viteza de conducere este de 100m/s.

50. Sinapsa reprezinta conexiunea functionala dintre un neuron si:

a. un alt neuron;
b. o celula efectoare;
c. o celula musculara;
d. o celula secretorie;
e. doua celule gliale.

51. Sinapsa neuromusculara:

a. se mai numeste placa motorie;
b. permite transmiterea impulsurilor într-un singur sens.
c. se mai numeste jonctiune neuromusculara;
d. permite transmiterea impulsurilor in toate sensurile;
e. este o sinapsa electrica.

52. Sinapsele neuro-neuronale pot fi:

a. axosomatice;
b. axodendritice;
c. axoaxonice;
d. dendrodendritice.
e. intre doua microglii.

53. Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele
pot fi:
a. chimice;
b. ionice;
c. bazice;
d. electrice;
e. moleculare.

54. Sinapsa chimica este alcatuita din:

a. terminatia presinaptica ce contine receptorii pentru mediatorii chimici;
b. fanta sinaptica;
c. celula postsinaptica ce contine vezicule cu mediatori chimici;
d. membrana bazala;
e. terminatia presinaptica ce contine vezicule cu mediatori chimici.

55. Componenta presinaptica:

a. poate fi membrana diferentiata a unei dendrite;
b. este reprezentata de butonul terminal al axonului;
c. in butonul terminal al axonului se gasesc vezicule cu mediator chimic;
d. in butonul terminal al axonului se gasesc receptori pentru mediatorii chimici;
e. in butonul terminal al axonului se gasesc mitocondrii.

56. Fanta sinaptica:

a. este un spatiu sinaptic;
b. are 200-300 mm;
c. este un spatiu intre membrana postsinaptica a butonului terminal si cea presinaptica;.
d. este un spatiu intre membrana presinaptica a butonului terminal si cea postsinaptica;
e. are 20-30 mm.

57. Componenta postsinaptica poate fi membrana:

a. fibrei musculare (placa motorie);
b. unui corp neuronal ( sinapsa neuromusculara);
c. diferentiata a unei dendrite (sinapsa axosomatica);
d unui corp neuronal (sinapsa axosomatica);
e. diferentiata a unei dendrite (sinapsa axodendritica).

58. Mediatorul chimic:

a. este secretat de membrana postsinaptica;
b. se cunosc peste 40 mediatori chimici;
c. este fixat de receptorii membranei presinaptice;
d. poate fi acetilcolina;
e. poate fi adrenalina.

59. Sinapsa electrica este formata din:

a. doua celule de aceleasi dimensiuni;
b. mediator chimic;
c. doua celule alipite în zonele lor de rezistenta electrica minima;
d. fanta sinaptica;
e. component presinaptica.

60. Modul de functionare al sinapsei chimice:

a. sub actiunea impulsului nervos se elibereaza cuante de mediator chimic în fanta
sinaptica;
b. mediatorul interreactioneaza cu receptorii specifici de pe membrana postsinaptica;
c. conducerea este unidirectionala;
d. conducerea este dinspre membrana postsinaptica spre cea presinaptica;
e. conducerea este bidirectionala.

61. Modul de functionare al sinapsei electrice:

a. ionii trec prin locul de jonctiune al celulelor;
b. moleculele trec prin locul de jonctiune al celulelor;
c. conducerea este, se pare, bidirectionala;
d. mediatorul este acetilcolina;
e. conducerea este unidirectionala.

62. Exemple de sinapse chimice:

a. în miocard;
b. placa motorie;
c. în muschiul neted;
d. aproape toate sinapsele SNC;
e. in SN vegetativ.

63. Exemple de sinapse electrice:

a. în miocard;
b. placa motorie;
c. SNV;
d. în muschiul neted;
e. aproape toate sinapsele din SNC.

64. Depolarizarea membranei postsinaptice se numeste:

a. potential postsinaptic excitator, daca este vorba de un neuron postsinaptic;
b. potential presinaptic excitator, daca este vorba de un neuron presinaptic;
c. potential terminal de placa, daca este vorba de o fibra musculara scheletica;
d. potential presinaptic de placa, în cazul jonctiunii neuromusculare;
e. potential inhibitor.

65. Potentialul postsinaptic excitator are urmatoarele proprietati speciale:

a. repetarea periodica la un singur stimul;
b. sumatia temporala;
c. inhibitia anterioara;
d. sumatia spatiala.
e. intirzierea sinaptica.

66. Oboseala transmiterii sinaptice se caracterizeaza prin:

a. se realizeaza prin stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii;
b. reprezinta un mecanism de protectie împotriva supraexcitarii;
c. se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediator;
d. se realizeaza prin epuizarea depozitelor de neurotransmitator;
e. se realizeaza prin epuizarea receptorilor pentru neurotransmitator.

67. Efectele drogurilor asupra transmiterii sinaptice:

a. cofeina creste excitabilitatea sinapselor;
b.cofeina scade excitabilitatea sinapselor;
c. unele anestezice scad excitabilitatea sinaptica;
d. unele anestezice cresc excitabilitatea sinaptica;
e. anestezicele nu actioneaza asupra transmiterii sinaptice.
REFLEXUL
1. Reflexul se caracterizeaza prin:
a. reprezinta mecanismul fundamental de functionare a SN;
b. reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone efectoare;
c. termenul a fost introdus de de catre fiziologul englez Descartes;
d. raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor;
e. reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosa la stimularea unei zone receptare.

2. Arcul reflex este format din urmatoarele:

a. receptor;
b. cale aferenta spre receptor;
c. centru nervos;
d. cale eferenta;
e. efector.

3. Receptorul:
a. primeste comenzi;
b. este o structura excitabila;
c. este stimulat de centrul nervos;
d. raspunde la stimuli prin variatii de potential;
e. variatiile de potential sunt gradate, proportional cu intensitatea stimulului.

4. Receptorii pot fi:

a. celule epiteliale diferentiate si specializate în celule senzoriale;
b. corpusculi senzitivi;
c. terminatii butonate ale dendritelor;
d. muschii netezi;
e. glandele exocrine.

5. Corpusculii senzitivi se caracterizeaza prin:

a. sunt mici organe pluricelulare;
b. sunt formati din fibre conjunctive;
c. sunt formati din terminatii nervoase dendritice;
d. sunt reprezentati de receptorii tegumentari;
e. sunt reprezentati de receptorii durerosi.

6. Receptorii pot fi:

a. celule epiteliale specializate in celule senzoriale;
b. celule epiteliale diferentiate in celule senzoriale;
c. corpusculi senzitivi reprezentati de receptorii olfactivi;
d. corpusculi senzitivi reprezentati de proprioreceptori;
e. corpusculi senzitivi reprezentati de receptorii durerosi.

7. În functie de tipul de energie pe care o prelucreaza, receptorii pot fi:

a. exteroreceptori;
b. mecanoreceptori;
c. interoreceptori;
d. termoreceptori;
e. visceroreceptori.
8. În functie de provenienta stimulului receptorii pot fi:
a. exteroreceptori;
b. tonici;
c. fazici;
d. interoreceptori;
e. proprioreceptori.

9. În functie de tipul de energie pe care o prelucreaza receptorii pot fi:

a. chemoreceptori;
b. fotoreceptori;
c. termoreceptori;
d. mecanoreceptori;
e. visceroreceptori.

10. În functie de viteza de adaptare receptorii pot fi:

a. rapizi;
b. fazici;
c. lenti;
d. tonici;
e. fotoreceptori.

11. Mecanoreceptorii:
a. sunt stimulati de deformarea membranei celulare;
b. sunt stimulati chimic;
c. sunt receptori pentru vibratii;
d. sunt stimulati de lumina;
e. raspund la variatiile de temperatura.

12. Termoreceptorii se caracterizeaza prin urmatoarele, cu Exceptia:

a. sunt stimulati de lumina;
b. sunt stimulati de deformarea membranei celulare;
c. sunt stimulati chimic;
d. raspund la variatiile de temperatura;
e. sunt reprezentati de terminatiile nervoase libere.

13. Nociceptorii se caracterizeaza prin:

a. sunt receptori ai durerii;
b. sunt chemoreceptori;
c. sunt stimulati chimic;
d. sunt stimulati de substantele chimice eliberate de celulele distruse;
e. informeaza despre pozitia corpului.

14. Fotoreceptorii se caracterizeaza prin urmatoarele, cu unele EXCEPTII:

a. raspund la variatiile de temperatura;
b. primesc stimuli din interiorul organismului;
c. la nivelul lor se elaboreaza senzatia;
d. sunt reprezentati de celulele cu conuri din retina;
e. sunt reprezentati de celulele cu bastonase din retina.

15. Chemoreceptorii sunt reprezentati de:

a. mugurii gustativi din mucoasa linguala;
b. epiteliul olfactiv al mucoasei linguale;
c. epiteliul olfactiv din fosele nazale;
d. mugurii gustativi din fosele nazale;
e. corpii carotidieni.

16. Interoreceptorii:
a. primesc stimuli din interiorul oganismului;
b. se mai numesc visceroreceptori;
c. includ baroreceptorii;
d. includ chemoreceptorii;
e. includ proprioreceptorii.

17. Proprioreceptorii se caracterizeaza prin:

a. informeaza despre pozitia corpului;
b. includ baroreceptorii;
c. permit controlul miscarii;
d. detecteaza variatiile presionale;
e. primesc stimuli de la tendoane.

18. Chemoreceptorii sunt reprezentati de catre urmatorii receptori:

a. mugurii gustativi;
b. epiteliul olfactiv;
c. corpii carotidieni;
d. corpii aortici;
e. primesc stimuli numai din afara organismului.

19. Fotoreceptorii se caracterizeaza prin:

a. sunt stimulati de lumina;
b. sunt reprezentati de catre celulele cu bastonas din retina;
c. sunt reprezentati de catre celulele cu con din coroida;
d. sunt reprezentati de catre celulele bipolare;
e. sunt reprezentati de terminatiile nervoase libere.

20. Mecanoreceptorii sunt reprezentati de catre receptorii pentru:

a. tact;
b. presiune;
c. vibratii;
d. temperatura;
e. gust.

21. Receptorii fazici se caracterizeaza prin:

a. raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului;
b. activitatea lor scade ulterior aplicarii stimulului;
c. sunt reprezentati prin receptorii olfactivi;
d. activitatea lor creste ulterior aplicarii stimulului;
e. raspund cu o activitate relativ constant ape durata aplicarii stimulului..

22. Receptorii tonici:

a. prezinta activitate relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului;
b. activitatea lor scade ulterior aplicarii stimulului;
c. activitatea lor creste ulterior aplicarii stimulului;
d. sunt reprezentati de receptorii vizuali;
e. sunt reprezentati de celulele cu conuri din coroida.

23. Calea aferenta a arcului reflex este formata de:

a. dendritele neuronilor motori;
b. prelungirile neuronilor senzitivi din ganglionii spinali;
c. axonii neuronilor motori;
d. prelungirile neuronilor din ganglionii situati pe traiectul nervilor cranieni;
e. caile descendente, ale motricitatii.

24. Centrul unui reflex este reprezentat de:

a. totalitatea structurilor din SNC care participa la actul reflex respectiv;
b. centrii nervosi din trunchiul cerebral;
c. centrii nervosi din cerebel;
d. centrii nervosi din cortex;
e. lanturile vegetative laterovertebrale.

25. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. la nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos;
b. conducerea influxului nervos prin arcul reflex se face in sens unic;
c. conducerea influxului nervos prin arcul reflex se face in toate sensurile;
d. centrul reflex receptioneaza si transforma în influx nervos stimulul periferic;
e. reflexul este reactia de raspuns a organismului la actiunea unui excitant.

26. SNcentral are urmatoarele nivele majore cu atribute functionale specifice:

a. nivelul maduvei spinarii;
b. nivelul subcortical;
c. nivelul cortical;
d. nervii spinali;
e. nervii cranieni.

27. Calea eferenta este reprezentata de:

a. axonii neuronilor motori medulari;
b. fibrele motorii ale nervilor cranieni;
c. axonii neuronilor senzitivi;
d. axonii neuronilor motori somatici;
e. axonii neuronilor motori vegetativi.

28. Efectorii sunt:

a. structuri excitabile ce raspund la stimuli;
b. muschii striati;
c. muschii netezi;
d. glandele exocrine;
e. glandele endocrine.
MADUVA SPINARII

1.Canalul vertebral:
a. este format prin suprapunerea orificiilor vertebrale;
b. contine maduva spinarii;
c. contine meningele spinale;
d. contine trunchiul cerebral;
e. este format prin suprapunerea corpilor vertebrali.

2. Urmatoarele afirmatii despre maduva spinarii sunt adevarate:

a. face parte din encefal;
b. face parte din SNP;
c. face parte din SNC;
d. este formata din ganglioni nervosi;
e. este conectata cu receptorii si efectorii prin intermediul nervilor spinali.

3. Limita superioară a măduvei corespunde:

a. emergenţei primului nerv spinal;
b. celei de-a doua vertebre cervicale;
c. gaurii occipitale;
d. emergenţei primului nerv cranian;
e. primei vertebre cervicale.

4. Măduva spinării are următoarele proprietăţi:

a. nu ocupă canalul vertebral in intregime;
b. între peretii canalului vertebral şi măduvă se află trei membrane;
c. între peretii canalului vertebral şi măduvă se află meningele spinal;
d. ocupă toată lungimea canalului vertebral;
e. se intinde doar pina la vertebra L2.
5. Sub vertebra L2 se găsesc:
a, nervii spinali cervicali;
b. filum terminale;
c. nervii spinali toracali;
d. conul medular;
e. perechea a-XI-a de nervi cranieni (nervii spinali).

6. Deasupra gaurii occipitale maduva spinarii se continua cu:

a. conul medular:
b. trunchiul cerebral;
c. maduva prelungita;
d. meningele cerebrale;
e. bulbul.

7. Coada de cal este formata din:

a. nervii spinali toracali;
b. nevii spinali lombari;
c. nervii spinali cervicali;
d. nervii spinali sacrali;
e. nervii cranieni.

8. Măduva prezintă două regiuni mai voluminoase la nivel:

a. cervical;
b. toracal;
c. lombar;
d. sacral;
e. occipital.

9. Fisura mediană a măduvei se caracterizează prin:

a. este situată pe faţa anterioară a măduvei;
b. corespunde dilatării cervicale;
c. separa cordoanele anterioare;
d. este situata pe fata posterioara a maduvei;
e. cotespunde dilatarii lombare.

10. Santul median posterior:

a. este situat pe fata posterioara a maduvei spinarii;
b. corespunde intumescentei cervicale;
c. corespunde intumescentei lombare;
d. separa cordoanele posterioare;
e. separa coarnele posterioare.

11. Fisura mediana anterioara:

a. separa cordoanele posterioare;
b. linga aceasta sunt situate fasciculele piramidale directe;
c. linga aceasta sunt situate fasciculele piramidale incrucisate;
d. linga aceasta sunt situate fasciculele corticospinale laterale;
e. separa cordoanele anterioare.

12. Santul median posterior separa:

a. fasciculele cuneate;
b. fasciculul gracilis de fasciculul cuneat;
c. fasciculele gracilis;
d. coarnele posterioare;
e. cordoanele posterioare.

13. Meningele spinale:

a. sunt trei membrane de protectie;
b. sunt formate de neurilema;
c. sunt formate de axolema;
d. invelesc maduva spinarii.
e. sunt formate din teaca Henle.

14. Meningele spinale:

a. sunt formate de dura mater;
b. sunt formate de pia mater;
c. sunt formate de arahnoida;
d. invelesc trunchiul cerebral;
e. invelesc emisferele cerebrale.
15. Dura mater:
a. este membrana exterioara;
b. este o membrana conjunctivo-vasculara;
c. este o membrana rezistenta;
d. are o structura conjunctiva;
e. are o structura fibroasa.

16. Dura mater:

a. adera la maduva;
b. are o structura fibroasa;
c. are rol nutritiv;
d. este separata de peretii canalului vertebral prin spatiul epidural;
e. in grosimea ei se gasesc vasele arteriale.

17. Arahnoida:
a. este o membrana conjunctivo-vasculara;
b. are o structura conjunctiva;
c. in grosimea ei se gasesc vase arteriale;
d. este separata de pia mater printr-un spatiu ce contine LCR;
e. este separata de piamater prin spatiul subarahnoidian.

18. Pia mater:

a. este o membrana conjunctivo-vasculara;
b. are rol nutritiv;
c. inveleste maduva spinarii;
d. patrunde in santurile si fisurile maduvei spinarii;
e. este membrana exterioara.

19. Urmatoarele afirmatii nu sunt corecte:

a. in canalul vertebral se gasesc maduva spinarii si meningele cerebrale;
b. in neurocraniu se gaseste encefalul;
c. in neurocraniu se gasesc emisferele cerebrale si dura-mater spinala;
d. in neurocraniu se gasesc emisferele cerebrale si spatiul subarahnoidian;
e. in canalul vertebral se gaseste cortul cerebelului.

20. Structural, măduva spinării este formată din:

a. substanţă cenuşie;
b. substanţă albă;
c. substanţa cenuşie are aspectul literei H;
d. substanţa albă este dipusă sub formă de cordoane;
e. substanta neagra.

21. Substanţa cenuşie a măduvei se caracterizează prin:

a.este formată din corpi neuronali;
b. portiunile laterale ale H-ului formează coarnele medulare;
c. bara transversală formează comisura cenuşie;
d. este formată din fibre mielinizate;
e. este dispusa sub forma de coloane.

22. In substanta cenusie a maduvei spinarii se gasesc:

a. neuronii motori alfa;
b. nucleul parasimpatic pelvian;
c. nucleul gracillis;
d. nucleul cuneat;
e. neuronii motori gamma.

23. Canalul ependimar se caracterizează prin:

a. este situat în centrul comisurii cenuşii;
b. canalul ependimar conţine LCR;
c. se continuă în sus cu o dilataţie;
d. se continuă în sus cu ventriculul IV;
e. se continua in sus cu ventricolul III.

24. Coarnele anterioare ale măduvei au următoarele caracteristici:

a. se mai numesc ventrale;
b. conţin neuroni somatomotori;
c. sunt mai late decât cele posterioare;
d. sunt mai scurte decât cele posterioare;
e. sunt formate din neuroni dispusi in retea.

25. Coarnele anterioare ale măduvei se caracterizează prin:

a. conţin dispozitivul somatomotor;
b. dispozitivul somatomotor este mai bine dezvoltat in regiunile dilatarilor;
c. axonii neuronilor somatomotori intră în constituţia rădăcinii ventrale a nervilor spinali;
d. conţin neuroni visceromotori;
e. axonii neuroni viscerosenzitivi.

26. Coarnele posterioare ale măduvei se caracterizează prin următoarele:

a. se mai numesc coarne dorsale;
b. conţin neuroni ai căilor senzitive;
c. conţin deutoneuronul;
d. sunt vizibile doar in regiunea toracala;;
e. sunt vizibile in regiunea occipitala.

27. Coarnele laterale ale măduvei sunt vizibile:

a. in regiunea cervicala inferioara;
b. in regiunea cervicala superioara;
c. in regiunea lombara inferioara;
d. in regiunea lombara superioara;
e. in regiunea toracala.

28.Coarnele laterale ale maduvei spinarii:

a. contin neuroni vegetativi simpatici preganglionari;
b. axonii neuronilor vegetativi parasesc maduva pe calea radacinii ventrale a nervului
spinal;
c. axonii neuronilor vegetativi formeaza fibrele preganglionare ale sistemului nervos
simpatic;
d. contin protoneuronul;
e. contin neuroni somatomotori.

29. Substanţa reticulată a măduvei se caracterizează prin:

a. se află situată între coarnele laterale şi posterioare;
b. se află situată în substanţa cenuşie;
c. este formată din neuroni anastomozaţi în reţea;
d. este mai bine individualizată în regiunea occipitală;
e. se afla in substanta alba.

30. Substanţa cenuşie a măduvei spinării:

a. este formată din coarne;
b. este formata din comisura cenuşie;
c. este dispusa in centru;
d. este dispusa la periferie;
e. este formata din cordoane.

31. Coarnele substanţei cenuşii sunt:

a. anterioare;
b. laterale;
c. posterioare;
d. intermediare;
e. superioare.

32. Substanţa albă a măduvei se caracterizează prin:

a. este situată la periferia măduvei;
b. este dispusă sub formă de coloane;
c. în cordoane găsim fascicule ascendente;
d. în cordoane găsim fascicule descendente;
e. este dispusa sub forma de cordoane.

33. Cordoanele de substanţă albă sunt:

a. superioare;
b. posterioare;
c. laterale;
d. intermediare;
e. inferioare.

34. În interiorul cordoanelor se delimitează:

a. fascicule;
b. centri nervoşi;
c. canalul ependimar;
d. tractusuri;
e. fascicule intersegmentare.

35. Fasciculele scurte din substanţa albă a măduvei:

a. sunt fascicule de asociaţie;
b. fac legătura dintre diferite segmente medulare;
c. sunt fascicule intersegmentare;
d. proiectează pe scoarţa cerebrală;
e. sunt situate profund.

36. În interiorul cordoanelor se delimitează:

a. fascicule ascendente situate profund;
b. fascicule descendente situate periferic;
c. ganglioni;
d. fascicule ascendente situate periferic;
e. fascicule de asociatie sitúate profund.

37. Nervii spinali:

a. conectează măduva spinării cu receptorii;
b. sunt numai nervi motori;
c. conectează măduva spinării cu efectorii;
d. sunt în număr de 32 perechi;
e. sunt in numar de 31 perechi.

38. Numărul nervilor spinali este următorul:

a. 12 toracali;
b. 5 lombari;
c. 5 sacrali;
d. 1 coccigian;
e. 7 cervicali.

39. Rădăcina anterioară a nervilor spinali:

a. este motorie;
b. conţine axonii neuronilor din cornul anterior al măduvei;
c. conţine axonii neuronilor visceromotori;
d. este senzitiva;
e. este mixta.

40. Rădăcina posterioară a nervilor spinali:

a. este formată din axonii şi dendritele neuronilor pseudounipolari din ganglionii limfatici;
b. prezintă pe traiectul său un ganglion spinal;
c. este mixtă;
d. este senzitiva;
e. este motorie.

41. Dendritele neuronilor somatosenzitivi din ganglionul spinal ajung la

următoarele structuri:
a. receptorii din piele;
b. exteroreceptori;
c. receptorii somatici profunzi din aparatul locomotor;
d. proprioceptori;
e. visceroreceptori.

42. Axonul neuronilor viscerosenzitivi din ganglionul spinal se caracterizează

prin:
a .merge cu rădăcina posterioară a nervilor spinali;
b. ajunge în cornul posterior al măduvei;
c. ajunge în zona viscerosenzitivă a măduvei;
d. ajunge în cornul anterior medular;
e. merge cu radacina anterioara a nervilor spinali.

43. Trunchiul nervului spinal:

a. este format prin unirea celor două rădăcini;
b. are numai fibre senzitive;
c. iese la exteriorul coloanei vertebrale prin canalul vertebral;
d. este mixt;
e. are numai fibre motorii.

44. Ramurile nervului spinal sunt:

a. ventrală;
b. dorsală;
c. meningeală;
d. comunicantă albă;
e. laterala.

45. Ramurile ventrale ale nervilor spinali:

a. se anastomozează între ele;
b. formează plexuri intramurale;
c. formează plexul lombar;
d. formează plexul cervical;
e. formeaza nervii intercostali.

46. Nervii intercostali sunt formaţi din ramurile anterioare ale nervilor spinali, cu
unele EXCEPŢII:
a.cervicali;
b. lombari;
c. sacrali;
d. toracali;
e. coccigian.

47. Ramura dorsală a nervului spinal:

a. conţine numai fibre motorii;
b. conţine numai fibre senzitive;
c. se distribuie pielii spatelui;
d. se distribuie muşchilor jgheaburilor vertebrale;
e. este mixta.

48. Ramura meningeală a nervului spinal:

a. conţine fibre senzitive;
b. conţine fibre vasomotorii;
c. se distribuie meningelui;
d. se distribuie muschilor scheletici;
e. se distribuie cortului cerebelului.

49. Ramura comunicantă albă a nervului spinal:

a. trece fibra preganglionara mielinica;
b. trece fibra postganglionara mielinica;
c. are originea in neuronul visceromotor din coarnele laterale ale maduvei;
d. are originea in neuronul visceromotor din coarnele anterioare;
e. are originea in neuronul viscerosenzitiv din ganglionul spinal.

50. Ramura comunicantă cenuşie a nervului spinal:

a. conţine fibre amielinice;
b. reprezintă axonul neuronului din ganglionul limfatic;
c. contine fibre mielinice;
d. are originea în ganglionul vegetativ simpatic paravertebral;
e. are originea in ganglionul spinal.

51. Nervii spinali formează următoarele plexuri:

a. toracal
b. cervical;
c. lombar;
d. brahial;
e. din peretii tubului digestiv.

52. Nervii spinali formează următoarele plexuri:

a. lombar;
b. toracal;
c. intercostal;
d. simpatico-parasimpatice;
e. sacral.

53. Nervii spinali:

a. conecteaza maduva spinarii numai cu efectorii;
b. reprezinta o asociere de fibre nervoase inconjurate de tesut conjunctiv;
c. au dispozitie metamerica;
d. reprezinta un grup de corpi neuronali localizati in afara SNC;
e. fac parte din SNP.

54. Urmatoarele afirmatii sunt corecte cu EXCEPTIA:

a. ramura spinala a nervului accesor isi are originea in cornul anterior al maduvei
cervicale;
b. ganglionii spinali contin neuroni somatosenzitivi si viscerosenzitivi;
c. neuronii visceromotori sunt localizati in jumatatea dorsala a cornului lateral al maduvei
spinarii;
d. zona viscerosenzitiva este localizata in jumatatea ventrala a cornului lateral al
maduvei spinarii;
e. prin ramul comunicant cenusiu fibra vegetativa simpática postganglionara intra in
nervul spinal.

55. Nervii spinali prezintă:

a. 2 rădăcini;
b. un trunchi;
c. 5 ramuri;
d. o radacina anterioara ce prezinta un ganglion spinal;
e. o radacina anterioara ce prezinta un ganglion limfatic.

56. În regiunea toracală nervii spinali formează următoarele, cu unele EXCEPŢII:

a. plexul toracal;
b. plexul brahial;
c. plexul lombar;
d. nervii intercostali;
e. plexul sacro-coccigian.

57. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate,cu EXCEPTIA:

a. meningele spinale sunt inervate motor;
b. in jurul canalului ependimar exista neuroni dispusi in retea;
c. meningele spinale sunt inervate de ramura meningeala a nervilor spinali;
d. pia mater adera la maduva;
e. dura mater adera la peretii canalului vertebral.

58. Funcţiile măduvei spinării sunt:

a.reflexă;
b. psihică;
c. de conducere;
d. memorizare;
e. invatare.

59. Funcţia de conducere a măduvei are ca substrat substanţa:

a. albă;
b. cenuşie;
c. neagră;
d. din constituţia cordoanelor medulare;
e. din constitutia coloanelor medulare.

60. Căile sensibilităţii exteroceptive:

a. sunt căi ascendente;
b. sunt căi lungi;
c. au proiecţie corticală;
d. au al treilea neuron în talamus ;
e. au al treilea neuron in corpii striati.

61. Căile sensibilităţii exteroceptive conduc sensibilitatea:

a. tactilă grosieră;
b. tactilă fină;
c. termică;
d. proprioceptivă inconstienta ;
e. proprioceptiva constienta.

62. Căile sensibilităţii exteroceptive conduc sensibilitatea:

a. tactilă grosieră (epicritică);
b. termică ;
c. tactilă fină (protopatică);
d. dureroasă;
e. interoceptiva.

63. În cordoanele posterioare se află următoarele fascicule;

a. Burdach;
b. Goll;
c. spinobulbare;
d. spinocerebelos dorsal ;
e. spinocerebelos ventral.

64. În cordoanele anterioare se află fascicule:

a. de asociaţie;
b. ascendente;
c. descendente;
d. spinocerebelos anterior;
e. piramidal direct.

65. În cordoanele anterioare se află următoarele fascicule, cu EXCEPŢIA:

a. fundamental încrucişat;
b. spino-talamic anterior;
c. piramidal direct;
d. cortico-spinal anterior;
e. piramidal incrucisat..

66. Fasciculul spinotalamic lateral:

a. străbate măduva şi trunchiul cerebral;
b. se îndreaptă spre talamus;
c. are traiect ascendent;
d. proiectează în scoarţa cerebrală;
e. conduce sensibilitatea tactila fina.

67. Axonul celui de al treilea neuron al căii sensibilităţii termice proiectează în:
a. aria somestezică primară;
b. lobul parietal;
c. girusul postcentral;
d. girusul postrolandic;
e. aria motorie secundara.

68. Sensibilitatea dureroasă are următoarele caracteristici:

a. receptorii sunt terminaţii nervoase libere;
b. protoneuronul este situat în ganglionul spinal;
c. dendrita protoneuronului este lungă şi ajunge la receptor;
d. axonul protoneuronului trece în cornul lateral de partea opusă;
e. axonul protoneuronului trece in cordonul anterior de partea opusa.

69. Calea sensibilităţii dureroase se caracterizează prin:

a. este reprezentată de fasciculul spinotalamic lateral;
b. străbate măduva;
c. străbate trunchiul cerebral;
d. are al treilea neuron în talamus;
e. este reprezentata de fasciculele spinobulbare.

70. Sensibilitatea tactilă grosieră se caracterizează prin:

a. se mai numeşte epicritică;
b. are ca receptori corpusculii Meissner;
c. protoneuronul este situat în cornul dorsal;
d. este condusă prin fasciculul spinotalamic anterior;
e. se mai numeste protopatica.

71. Sensibilitatea tactilă grosieră are următoarele caracteristici:

a. are ca receptori corpusculii Golgi;
b. dendrita protoneuronului ajunge la receptor;
c. dendrita protoneuronului este scurtă;
d. axonul protoneuronului face sinapsă cu deutoneuronul;
e. are ca receptori discurile tactile Merkel.
72. Axonul deutoneuronului căii sensibilităţii tactile grosiere se caracterizează
prin:
a. trece în cordonul anterior de partea opusă;
b. are traiect ascendent;
c. face sinapsă în talamus;
d. face sinapsă în aria somestezică I;
e. formeaza decusatia senzitiva.

73. Sensibilitatea tactilă fină se caracterizează prin:

a. se mai numeşte epicritică;
b. calea sa este situată în cornul posterior;
c. calea sa este comună cu cea a sensibilităţii proprioceptive conştiente;
d. este o sensibilitate proprioceptivă;
e. este o sensibilitate exteroceptiva.

74. Sensibilitatea proprioceptivă include următoarele sensibilităţi:

a .interoceptiva;
b. simtul tonusului muscular;
c. visceroceptivă
d. dureroasa;
e. de control a miscarii.

75. Sensibilitatea kinestezică se caracterizează prin:

a. este calea simţului poziţiei;
b. este calea mişcării în spaţiu;
c. utilizează calea cordoanelor posterioare;
d. este declanşată de stimularea receptorilor viscerali;
e. este condusa prin fasciculele spinobulbare.

76. Receptorii sensibilităţii tactile sunt:

a. corpusculii lamelati din peretii vaselor si ai organelor;
b. discurile tactile Merkel;
c. corpusculii neurotendinosi Golgi;
d. corpusculii Meissner;
e. fusurile neuromusculare.

77. Receptorii sensibilităţii kinestezice sunt:

a. neuro-tendinosi Golgi;
b. corpusculii Meissner;
c. corpusculii Ruffini;
d. discurile tactile Merkel;
e. terminatiile nervoase libere.

78. Fasciculele sensibilităţii kinestezice prezintă următoarele caracteristici, cu

unele EXCEPŢII:
a. se numesc fascicule spinotalamice;
b. unul se numeşte Goll;
c. au al doilea neuron în cornul medular posterior;
d. altul se numeşte Burdach;
e. se numesc fascicule spinobulbare.
79. Proiecţia sensibilităţii kinestezice se face în:
a. lobul parietal;
b. aria somestezică I;
c. girusul postcentral;
d. girusul postrolandic;
e. scoarta cerebeloasa.

80. Calea sensibilitatii proprioceptive de control a miscarii este condusa prin:

a. fasciculul spinotalamic anterior;
b. fasciculul spinocerebelos direct;
c. fasciculul spinotalamic lateral;
d. fasciculul spinocerebelos incrucisat;
e. fasciculele spinobulbare.

81. Urmatoarele afirmatii despre fasciculele spinobulbare sunt adevarate:

a. sunt sitúate in coarnele posterioare ale maduvei spinarii;
b. fasciculul gracillis apare numai in maduva toracala superioara;
c. fasciculul cuneatus apare numai in maduva cervicala si toracala superioara;
d. al III-lea neuron se gaseste in nucleii gracilis si cuneat;
e. conduc sensibilitatea proprioceptiva kinestezica.

83. Urmatoarele afirmatii despre calea sensibilitatii proprioceptive de control a

miscarii sunt adevarate, cu EXCEPTIA:
a. receptorii sunt fusurile neuromusculare;
b. receptorii sunt stimulati de tensiunea dezvoltata in timpul contractiei fibrelor musculare
striate;
c. receptorii sunt stimulati de tensiunea dezvoltata in timpul contractiei fibrelor musculare
netede;
d. tracturile spinocerebeloase sunt situate in cordoanele laterale, profund, in imediata
vecinatate a substantei cenusii;
e. tracturile spinocerebeloase sunt situate la periferia cordoanelor laterale.

84. Fasciculul spinocerebelos dorsal:

a. este un fascicul incrucisat;
b. este situat in cordoanele laterale;
c. este situat in cordoanele posterioare;
d. strabate numai bulbul rahidian;
e. ajunge in cerebel de-a lungul pedunculului cerebelos superior.

85. Fasciculul spinocerebelos ventral:

a. este un fascicul incrucisat;
b. este situat in cordoanele anterioare;
c. este situat in cordoanele laterale;
d. strabate bulbul, puntea si mezencefalul;
e. ajunge in cerebel pe calea pedunculului cerebelos inferior.

86. Calea sensibilităţii interoceptive se caracterizează prin:

a. protoneuronul este situat în ganglionul spinal;
b. are doi neuroni;
c. deutoneuronul se găseşte în talamus;
d. este o cale multisinaptică şi multineuronală;
e. se proiecteaza in aria somestezica I.

87. Calea sensibilitatii interoceptive se caracterizeaza prin:

a. receptorii se gasesc in peretii vaselor si ai organelor;
b. receptorii sunt corpusculii lamelati;
c. receptorii sunt corpusculii Meissner;
d. receptorii sunt terminatii nervoase libere;
e. aria de proiectie este difuza.

88. Caiea sensibilitatii interoceptive se caracterizeaza prin urmatoarele:

a. este o cale ascendenta;
b. protoneuronul este neuronul viscero-senzitiv din ganglionul spinal;
c. deutoneuronul se afla in maduva;
d. protoneuronul este neuronul somato-senzitiv din ganglionul spinal;
e. deutoneuronul este situat in jumatatea ventrala a coarnelor laterale ale maduvei
spinarii.

89. Receptorii sensibilitatii interoceptive:

a. se gasesc in piele;
b. se gasesc in peretii vaselor;
c. se gasesc in peretii organelor;
d. sunt fusurile neuromusculare;
e. sunt corpusculi lamelati.

90. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

a. in conditii normale, viscerele pot fi punctul de plecare al senzatiei dureroase;
b. in conditii normale, influxurile nervoase interoceptive devin constiente;
c. in conditii normale, viscerele nu reactioneaza la stimuli mecanici;
d. in conditii anormale, viscele pot fi punctul de plecare al senzatiei dureroase;
e. in conditii normale, viscerele nu reactioneaza la stimuli termici.

91. In talamus se gaseste al III-lea neuron al cailor:

a. motilitatii voluntare;
b. caii simtului pozitiei si al miscarii in spatiu;
c. sensibilitatii termice si dureroase;
d. motilitatii involuntare;
e. caii simtului tonusului muscular.

92. Căile descendente ale măduvei spinării:

a. sunt căi ale motricităţii;
b. sunt reprezentate prin căile piramidale;
c. sunt reprezentate prin căile extrapiramidale;
d. conduc sensibilitatea exteroceptivă
e. conduc sensibilitatea proprioceptiva.

93. Căile sistemului piramidal:

a. îşi au originea în măduvă;
b. conduc motilitatea voluntară;
c. se mai numesc encefalo-spinale;
d. au primul neuron în scoarţa cerebrală ;
e. au doi neuroni.
94. Originea căilor piramidale este situată în următoarele arii, cu unele EXCEPŢII:
a. motorie
b. postcentrală;
c. premotorie;
d. postrolandică ;
e. motorie secundara.

95. Sistemul piramidal se caracterizează prin următoarele, cu unele EXCEPŢII:

a. este format din trei neuroni;
b. este format dintr-un neuron cortical;
c. are primul neuron medular;
d. are un neuron periferic;
e. are un neuron de executie.

96. Calea sistemului piramidal se caracterizeaza prin:

a. isi are originea in cortexul cerebral;
b. isi are originea in etajele subcorticale;
c. controleaza motilitatea involuntara;
d. controleaza motilitatea voluntara;
e. contine aproximativ 1 000 000 de fibre.

97. Fibrele fascicolului piramidal:

a. 700 000 de fibre sunt mielinizate;
b. strabat descendent toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral;
c. strabat ascendent toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral;
d. 25% din fibre se incruciseaza;
e. 75% din fibre nu se incruciseaza.

98. Fibrele fascicolului piramidal:

a. 75% din fibre se incruciseaza;
b. incrucisarea fibrelor se realizeaza la nivelul bulbului;
c. incrucisarea fibrelor se numeste decusatia senzitiva;
d. incrucisarea fibrelor se numeste decusatia piramidala;
e. prin incrucisare se formeaza fascicolul piramidal incrucisat.

99. Fascicolul piramidal direct:

a. contine 700 000 de fibre;
b. se numeste si fascicol corticospinal anterior;
c. se numeste si fascicol corticospinal lateral;
d. este situat linga fisura mediana;
e. din acesta se desprind fibre corticonucleare.

100. Neuronul periferic al caii sistemului piramidal:

a. este situat in maduva spinarii;
b. este situat in nucleii motori ai nervilor cranieni;
c. este situat in scoarta cerebrala;
d. se numeste si neuron de executie;
e. se numeste si neuron de comanda.

101. Calea sistemului extrapiramidal se caracterizează prin:

a. controlează motilitatea involuntară;
b. controlează motilitatea semiautomată;
c. controleaza motilitatea automata;
d. nu are origine corticală;
e. nu are origine subcorticala.

102. Căile extrapiramidale au următoarele caracteristici:

a. îşi au originea în etajele corticale;
b. îşi au originea în etajele subcorticale;
c. ajung la neuronii motori din cornul anterior medular;
d. ajung la neuronii visceromotori din cordonul lateral;
e. ajung la neuronii senzitivi din cornul posterior medular.

103. Căile extrapiramidale cu origine corticală ajung la:

a. corpii striaţi;
b. bulb;
c. nucleii bazali;
d. talamus;
e. hipotalamus.

104. Eferenţele nucleilor bazali sunt reprezentate prin fibrele:

a. strionigrice;
b. striorubrice;
c. strioreticulate;
d. reticulostriate;
e. rubrostriate.

105. Eferenţele nucleilor bazali ajung la nucleii mezencefalici:

a. nucleul roşu;
b. substanţa neagră;
c. formaţia reticulată;
d. măduvă;
e. nucleul dintat.

106. Fasciculele piramidale se caracterizează prin:

a. controlează motilitatea voluntară
b. îşi au originea în formaţiunile motorii subcorticale;
c. sunt reprezentate prin fasciculul cortico-spinal anterior;
d. au al doilea neuron în corpii striaţi;
e. sunt reprezentate prin fascicolul encefalospinal.

107. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

a. fibrele corticonucleare se desprind din fasciculul piramidal;
b. fasciculele extrapiramidale ajung la neuronii motori din coarnele anterioare ale
maduvei spinarii;
c. fasciculele extrapiramidale ajung la neuronii visceromotori;
d. fibrele corticonucleare ajung la nucleii motori ai trunchiului cerebral;
e. fasciculele piramidale ajung in ariile motorii corticale..

108. În cordonul lateral se află următoarele tipuri de fascicule:

a. corticospinal anterior;
b. piramidal încrucişat;
c. piramidal direct;
d. care controlează motilitatea voluntară;
e. corticospinal lateral.

109. Fasciculul rubrospinal prezintă următoarele caracteristici:

a. are originea în nucleul roşu;
b. face parte din căile piramidale;
c. are originea în mezencefal;
d. conduce motilitatea voluntară;
e. este situat in cordoanele laterale.

110. Fasciculul olivospinal se caracterizează prin:

a. are originea în oliva bulbară;
b. conduce motilitatea involuntară;
c. face parte din căile extrapiramidale;
d. este situat în cordonul posterior;
e. este situat in cordoanele laterale.

111. Fasciculul reticulospinal se caracterizează prin:

a. este situat în cornul anterior;
b. face parte din căile extrapiramidale;
c. se termină în ganglionii spinali;
d. are originea în formaţia reticulată a trunchiului cerebral;
e. este situat in cordoanele posterioare.

112. Fasciculul nigrospinal are următoarele caracteristici:

a.are originea în substanţa neagră;
b. are originea subcortical;
c. este un fascicul extrapiramidal;
d. este situat în cordonul posterior;
e. este situat in comisura cenusie.

113. Fasciculele vestibulospinale:

a. sunt fascicule extrapiramidale;
b. sunt situate în cordonul posterior;
c. controlează motilitatea involuntară;
d. se termină în cornul medular posterior;
e. pleaca din nucleii vestibulari bulbari.

114. In cordoanele anterioare se gasesc:

a. fasciculul spinocerebelos ventral;
b. fasciculul fundamental anterior;
c. fasciculul piramidal incrucisat;
d. fasciculul piramidal direct;
e. fasciculul spinotalamic anterior.

115. In cordoanele laterale se gasesc:

a. fasciculul spinotalamic lateral;
b. fasciculul rubrospinal;
c. fasciculul piramidal direct;
d. fascicolul vestibulospinal ventral;
e. fascicolul vestibulospinal lateral.

116. In cordoanele posterioare se gasesc:

a. fascicolul spinocerebelos dorsal;
b. fasciculele spinobulbare;
c. fascicolul Goll;
d. fascicolul Burdach;
e. fascicolul fundamental posterior.

117. Prin caile descendente, centrii encefalici:

a. regleaza tonusul muscular;
b mentin postura;
c. mentin echilibrul;
d. coordoneaza alternanta starilor de veghe si somn;
e. regleaza activitatea secretorie.

118. Prin caile descendente centrii encefalici exercita:

a. control motor voluntar( calea piramidala) asupra musculaturii scheletice;
b. control motor automat (calea extrapiramidala) asupra musculaturii viscerale;
c. regleaza activitatea motorie;
d. exercita control motor automat (calea piramidala) asupra musculaturii scheletice;
e. exercita control motor voluntar (calea piramidala) asupra musculaturii viscerale.

119. Funcţia reflexă a maduvei spinarii este îndeplinită de către :

a. neuronii somatici ai maduvei spinarii;
b. centrii nervosi din trunchiul cerebral;
c. neuronii vegetativi ai maduvei apinarii;
d. centrii nervosi din cerebel;
e. centrii nervosi din cortex.

120. Reflexele spinale somatice principale sunt:

a. monosinaptice;
b. interoceptive;
c. mixte;
d. polisinaptice;
e. de mers.

121. Reflexul monosinaptic prezintă următoarele caracteristici:

a.este format din doi neuroni;
b. are doi neuroni motori;
c. este un reflex miotatic;
d. are doi neuroni senzitivi;
e. are doi neuroni intercalari.

122. Reflexele miotatice prezintă următoarele caracteristici:

a. centrul reflexului este sinapsa dintre neuronul senzitiv şi cel motor;
b. calea eferentă este axonul neuronului motor;
c. efectorul este fibra musculară striată;
d. au cel puţin trei neuroni ;
e. calea aferenta este formata de primul neuron senzitiv proprioceptiv din ganglionul
spinal si prelungirile acestuia.

123. Din reflexele monosinaptice fac parte reflexele:

a. osteotendinoase;
b. rotulian;
c. ahilean;
d. de flexie;
e. de reglare a vasomotricitatii.

124. Reflexul polisinaptic se caracterizează prin:

a. se întâlneşte într-o activitate nociceptivă;
b. calea aferentă este formată din cel mult trei neuroni;
c. centrul reflex elaborează răspunsul senzitiv;
d. calea aferenta este formata de prelungirile neuronilor din ganglionul spinal;
e. centrii nervosi sunt polisinaptici.

125. Reflexele polisinaptice:

a. se mai numesc de flexie;
b. sunt reflexe de apărare;
c. receptorii sunt localizaţi în tegument;
d. receptorii sunt terminaţii nervoase libere;
e. receptorii sunt localizati in viscere.

126. Reflexele nociceptive se caracterizează prin:

a. calea aferentă este formata de axonii neuronilor motori;
b. sunt reflexe polisinaptice;
c. prezintă şi neuroni de asociaţie;
d. au arcul reflex constituit din mai mult de trei neuroni ;
e. calea eferenta este formata de prelungirile neuronilor din ganglionul spinal.

127. Calea eferentă a reflexelor nociceptive:

a. este reprezentată de axonii neuronilor motori;
b. se termină pe efectorul muscular;
c. efectorul muscular retrage mâna din faţa agentului cauzator al durerii;
d. efectorul muscular retrage piciorul din faţa agentului cauzator al durerii;
e. efectorul este muschiul extensor.

128. Reflexul rotulian:

a. se mai numeste patelar;
b. pentru obtinerea lui se loveste cu un ciocan de cauciuc tendonul tricepsului sural;
c. pentru obtinerea lui se loveste cu un ciocan de cauciuc tendonul qvadricepsului
femural;
d. efectorul determina extensia gambei pe coapsa;
e. efectorul determina extensia labei piciorului.

129. Reflexul ahilian:

a. se mai numeste patelar;
b. pentru obtinerea lui se loveste cu un ciocan de cauciuc tendonul tricepsului sural;
c. pentru obtinerea lui se loveste cu un ciocan de cauciuc tendonul lui Ahile;
d. efectorul determina extensia labei piciorului;
e. efectorul este muschiul flexor care retrage piciorul din fata agentului cauzator al
durerii.

130. Legile reflexelor sunt următoarele, cu unele EXCEPŢII:

a. localizării;
b. tot sau nimic;
c. simetriei;
d. timpului útil;
e. generalizarii.

131. Legile reflexelor se studiază pe o broască:

a. spinala;
b. decapitata;
c. căreia i se stimulează un deget de la picior;
d. căreia i se stimulează planseul bucal;
e. cu centrii medulari intacti.

132. Pe o broasca cu centrii medulari intacti se pot studia:

a. legile lui Pflüger;
b. procesul de sumatie;
c. legea coordonarii;
d. legea “tot sau nimic”;
e. reflexul de grataj.

133. Legea localizării se caracterizează prin următoarele, cu unele EXCEPŢII:

a. se contractă numai gamba;
b. se contactă gamba şi laba piciorului;
c. se contractă întreg membrul inferior;
d. se observă o uşoară mişcare a labei piciorului;
e. se contracta membrul inferior opus.

134. Legea iradierii se caracterizează prin obţinerea contracţiilor la nivelul :

a. membrului superior de aceeaşi parte;
b. membrului superior de partea opusă;
c. membrului inferior de partea opusă;
d. membrului inferior de aceeaşi parte;
e. trunchiului.

135. Legea generalizarii se caracterizeaza prin urmatoarele:

a. se obseva o usoara flexie a labei piciorului;
b. se produc convulsii generalizate ale musculaturii membrelor;
c. se produce flexia unui singur membru superior;
d. se produc convulsii generalizate ale musculaturii trunchiului;
e. se produce flexia unui singur membru inferior.

136. Fenomenul de iradiere al reflexelor polisinaptice:

a. reprezinta proprietatea de a iradia la nivelul SNC;
b. reprezinta proprietatea de a iradia la nivelul SNP;
c. consta in antrenarea unui numar crescut de neuroni;
d. este guvernat de legile lui Pflugger;
e. este guvernat de legile lui Descartes.
137. Reflexele spinale vegetative sunt reprezentate prin urmatoarele, cu unele
EXCEPTII:
a. sudorale;
b. vasoconstrictoare;
c. vasodilatatoare;
d. rotulian;
e. de mers.

138.Reflexele spinale vegetative se caracterizează prin următoarele, cu unele

EXCEPŢII:
a. au receptori localizaţi şi la nivelul muşchilor striaţi;
b. sunt reprezentate prin reflexul de defecaţie;
c. sunt reprezentate prin reflexul pupilodilatator;
d. au receptori localizaţi şi la nivelul articulaţiilor;
e. sunt reprezentate prin reflexul de mictiune.
 TRUNCHIUL CEREBRAL

1. Trunchiul cerebral se caracterizează prin:

a. este format din trei etaje;
b. are o faţă ventrală;
c. are o faţă dorsală;
d. are în interiorul său un ventricul;
e. continuă porţiunea inferioară a măduvei spinării.

2. Etajele trunchiului cerebral sunt:

a. bulbul;
b. puntea sau măduva prelungită;
c. mezencefalul;
d. cerebelul;
e. hipotalamusul.

3. Faţa anterioară a etajului bulbar :

a. are ca limită inferioară marginea cranială a decusaţiei piramidale;
b. limita superioară este şanţul bulbo-pontin;
c. se leagă de cerebel prin pedunculul cerebral inferior;
d. prezintă piramidele bulbare;
e. are ca limită anterioară măduva spinării.

4. Pe faţa sa anterioară bulbul prezintă:

a. benzi transversale;
b. originea aparentă a nervilor VI, VII, VIII în şanţul bulbo-pontin;
c. originea aparentă a nervului XII;
d. piramidele bulbare;
e. lateral de piramidele bulbare se află oliva bulbară.

5. Puntea se caracterizează prin:

a. prezintă benzi transversale;
b. este mai lată vertical;
c. prezintă originea aparentă a nervului V;
d. se mai numeşte puntea lui Willis;
e. continuă măduva spinării.

6. Faţa anterioară a etajului pontin:

a. este limitată inferior de către şanţul bulbo-pontin;
b. se prezintă sub forma unei benzi longitudinale;
c. este limitată superior de către şanţul ponto-mezencefalic;
d. pe linia laterală prezintă pedunculii cerebeloşi inferiori;
e. continuă măduva spinării.

7. Faţa anterioară a punţii se caracterizează prin:

a. lateral de origina aparentă a nervului V se găsesc pedunculii cerebeloşi mijlocii;
b. medial se găseşte oliva bulbară;
c. lateral de linia mediană se văd piramidele bulbare;
d. pedunculii cerebeloşi leagă puntea de cerebel;
e. puntea nu prezintă o faţă anterioară.

8. Mezencefalul:
a. face parte din encefal;
b. prezinta pedunculii cerebelosi superiori;
c. este limitat inferior de santul bulbo-pontin;
d. face parte din diencefal;
1
e. este limitat inferior de santul ponto-peduncular.

9. Trunchiul cerebral este străbătut de:

a. calea olfactiva;
b. caile piramidale;
c. caile extrapiramidale;
d. calea optica;
e. trunchiul cerebral nu conţine căi.

10. In trunchiul cerebral se inchid urmatoarele reflexe;

a. masticator;
b. sudorale;
c. de deglutitie;
d. de reglare a vasomotricitatii;
e. salivator.

11. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu Exceptia:

a. in trunchiul cerebral nu se inchid reflexe somatice;
b. in trunchiul cerebral se inchid reflexe vegetative;
c. in trunchiul cerebral se inchid reflexe pupilodilatatore;
d. in trunchiul cerebral se inchid reflexe pupilare de acomodare;
e. in trunchiul cerebral se inchid reflexe de clipire.

12. In trunchiul cerebral se inchid urmatoarele reflexe:

a. cardioinhibitorii;
b. vasoconstrictoare;
c. vasodilatatoare;
d. cardioacceleratorii;
e. fotomotor.

13. La nivelul bulbului se gasesc urmatorii nuclei motori:

a. nucleul motor al trigemenului;
b. nucleul solitar;
c. nucleul ambiguu;
d. nucleul motor al facialului;
e. nucleul motor al hipoglosului.

14. La nivelul puntii se gasesc:

a. decusatia piramidala;
b. nucleul motor al abducensului;
c. decusatia senzitiva;
d. nucleul senzitiv al trigemenului;
e. nucleul motor al nervului trohlear.

15. In santul retroolivar isi au originea aparenta perechile de nervi cranieni:

a. VII;
b. X;
c. IX;
d. VIII;
e. XII.

16. Mezencefalul conţine:

a. substanţă neagră;
b. nuclei bulbari;
c. nucleul roşu;
d. coliculi cvadrigemeni laterali;
e. decusaţia piramidală.

2
17. Urmatoarele perechi de nervi cranieni isi au originea aparenta pe fata posterioara a
trunchiului cerebral, cu Exceptia:
a. VI;
b. VII;
c. IV;
d. III;
e. VIII.

18. In bulb se gasesc:

a. nucleul cohlear ventral;
b. nucleul vestibular medial;
c. nucleii gracilis si cuneat;
d. nucleul cohlear medial;
e. nucleul lacrimal.

19. In mezencefal se gasesc:

a. nucleul senzitiv al nervului V;
b. nucleul accesor al nervului III;
c. tractul spino-cerebelos dorsal;
d. lemnisculul medial;
e. nucleul motor al nervului V.

20. In punte se gasesc:

a. nucleii cohleari;
b. nucleul salivator inferior;
c. nucleii vestibulari;
d. nucleul salivator superior;
e. nucleul motor al facialului.

21. Urmatoarele afirmatii despre nucleul solitar sunt false:

a. este un nucleu vegetativ parasimpatic;
b. la acest nivel se gaseste deutoneuronul fibrelor senzoriale ale nervului X;
c. este un nucleu motor;
d. la acest nivel se gaseste deutoneuronul fibrelor senzoriale ale nervului XI;
e. la acest nivel se gaseste deutoneuronul fibrelor senzoriale ale nervului VII;

22. In punte se gasesc urmatorii nuclei:

a. lacrimal;
b. solitar;
c. salivator inferior;
d. motor al nervului V;
e. motor al nervului XI.

23. Urmatoare afirmatii despre nucleul ambiguu sunt adevarate, cu Exceptia:

a. este un nucleu motor;
b. este situat in bulb;
c. la acest nivel isi au originea reala fibrele motorii ale nervilor VII, IX si X;
d. la acest nivel isi au originea reala fibrele motorii ale nervilor IX, X si XI;
e. este un nucleu senzitiv.

24. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a. in traiectul prin trunchiul cerebral din fasciculul piramidal se desprind fibre cortico-
nucleare;
b. fibrele cortico-nucleare ajung la nucleii parasimpatici ai trunchiului cerebral;
c. fibrele cortico-nucleare ajung la nucleii motori ai trunchiului cerebral;
d. nucleii motori ai trunchiului cerebral sunt similari cornului posterior al maduvei;
e. nucleii motori ai trunchiului cerebral sunt similari cornului anterior al maduvei.

3
25. La nivelul bulbului se incruciseaza fibrele:
a. fasciculelor extrapiramidale;
b. fasciculelor piramidale, formind decusatia senzitiva;
c. caii sensibilitatii epicritice, formind decusatia senzitiva;
d. caii simtului pozitiei si al miscarii in spatiu, formind decusatia piramidala;
e. fasciculelor piramidale, formind decusatia piramidala.

26. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a. trunchiul cerebral este situat in neurocraniu;
b. originea aparenta a nervului trigemen este formata din fibre senzitive si fibre motorii;
c. in trunchiul cerebral isi au originea cele 12 perechi de nervi cranieni;
d. in trunchiul cerebral isi au originea zece din cele 12 perechi de nervi cranieni;
e. trunchiul cerebral este situat inapoia cerebelului

27. Din bulb pornesc urmatoarele fascicule extrapiramidale:

a. corticospinale;
b. vestibulospinale;
c. olivospinale;
d. nigrospinale;
e. rubrospinale.

4
 NERVII CRANIENI

1. Nervii cranieni:
a. fac parte din sistemul nervos periferic;
b. sunt în număr de 12 perechi;
c. nu au dispoziţie metamerică;
d. au două rădăcini: dorsală şi ventrală;
e. sunt plasaţi şi la nivelul măduvei toracale.

2. Nervii cranieni senzoriali sunt:

a. olfactiv;
b. optic;
c. vestibulocohlear;
d. abducens;
e. vag.

3. Nervii cranieni motori sunt:

a. vag;
b. oculomotor;
c. trohlear;
d. accesor;
e. hipoglos.

4. Nervii cranieni micşti sunt:

a. olfactiv;
b. trigemen;
c. facial;
d. glosofaringian;
e. vag.

5. Nervii cranieni care au în structura lor fibre parasimpatice sunt

a. oculomotor;
b. trohlear;
c. accesor;
d. facial;
e. hipoglos.

6. Fibrele parasimpatice din structura nervilor cranieni se caracterizează prin:

a. sunt postganglionare;
b. sunt preganglionare;
c. fac sinapsă cu neuroni corticali;
d. au originea în nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral;
e. pot avea originea şi în măduva sacrată.

7. Nervii olfactivi se caracterizează prin:

a. conduc informaţii legate de gust;
b. au originea reală în celulele bipolare din mucoasa olfactivă;
c. sunt nervi senzoriali;
d. au fibre parasimpatice;
e. conţin şi fibre simpatice.

8. Nervii optici se caracterizează prin:

a. reprezintă prima pereche de nervi cranieni;
b. sunt nervi senzoriali;
c. au primul neuron în celulele cu conuri şi bastonaşe;
d. sunt compuşi din axonii celulelor multipolare din retină;
1
e. au şi o componentă motorie.

9. Nervii oculomotori:
a. sunt nervi motori;
b. conţin fibre parasimpatice;
c. originea reală a fibrelor motorii este în nucleul motor din mezencefal;
d. originea reală a fibrelor parasimpatice este în nucleul accesor din punte;
e. conţin fibre simpatice.

10. Nervii oculomotori se caracterizează prin:

a. au originea aparentă în spaţiul dintre picioarele pedunculilor cerebrali;
b. fibrele motorii merg la muşchii extrinseci ai globului ocular;
c. fibrele parasimpatice ajung la muşchiul sfincter al irisului;
d. fibrele parasimpatice ajung la fibrele circulare ale muşchiului ciliar;
e. conţin şi fibre senzoriale vizuale.

11. Nervii trohleari:

a. sunt nervi motori;
b. au originea reală în mezencefal;
c. au originea aparentă pe faţa posterioară a trunchiului cerebral;
d. inervează muşchiul oblic superior;
e. conţin şi fibre senzoriale vizuale.

12. Nervii trigemeni:

a. sunt nervi micşti;
b. fibrele senzitive îşi au originea reală în ganglionul trigeminal situat pe traseul nervului;
c. deutoneuronul fibrelor senzitive se află în nucleii trigeminali din trunchiul cerebral;
d. originea aparentă este pe faţa anterioară a punţii;
e. au origine exclusiv mezencefalică.

13. Nervii trigemeni se caracterizează prin:

a. fibrele senzitive se distribuie la pielea feţei;
b. fibrele motorii inervează muşchii masticatori;
c. au trei ramuri;
d. ajung până în torace;
e. au un singur ram care se divide.

14. Cele trei ramuri ale trigemenului se caracterizează prin:

a. ramura oftalmică este senzitivă;
b. ramura maxilară este motorie;
c. ramura mandibulară este mixtă;
d. toate iau naştere în bulb;
e. toate iau naştere în mezencefal.

15. Nervii abducens:

a. sunt nervi motori;
b. au originea reală în nucleul motor din bulb;
c. originea aparentă este în şanţul ponto-peduncular;
d. inervează muşchiul drept extern al globului ocular;
e. sunt nervi micşti.

16. Nervii faciali:

a. sunt nervi motori;
b. au fibre parasimpatice;
c. fibrele motorii au originea reală în nucleul motor bulbar;
d. au fibre gustative;
e. sunt nervi micşti.

2
17. Fibrele gustative ale nervului facial:
a. îşi au originea în ganglionul geniculat;
b. ganglionul conţine protoneuronul;
c. deutoneuronul este situat în nucleul solitar;
d. culeg excitaţii de la nivelul mucoase esofagiene;
e. transmit şi informaţie olfactivă.

18. Nervii faciali se caracterizează prin:

a. fibrele parasimpatice provin din nucleii lacrimal şi salivator superior din punte;
b. originea aparentă este în şanţul bulbo-pontin;
c. fibrele motorii inervează muşchii mimicii;
d. reprezintă perechea VIII de nervi cranieni;
e. au şi origine în măduva cervicală.

19. Fibrele nervului facial se caracterizează prin:

a. cele senzoriale culeg excitaţii de la corpul limbii;
b. fibrele parasimpatice inervează glanda submandibulară;
c. fibrele parasimpatice inervează glanda lacrimală;
d. fibrele parasimpatice inervează glanda sublinguală;
e. conduc şi informaţie olfactivă.

20. Nervii vestibulocohleari:

a. reprezintă perechea VII de nervi cranieni;
b. sunt nervi senzoriali;
c. au protoneuronul în ganglionii spinali;
d. sunt formaţi din două componente;
e. au deutoneuronul în ganglionul spinal.

21. Nervii vestibulocohleari au următoarele caracteristici:

a. componenta cohleară are pe traiectul său ganglionul Scarpa;
b. ramura cohleară se îndreaptă spre nucleii cohleari din punte;
c. componenta vestibulară are pe traiectul său ganglionul Corti;
d. ramura vestibulară se îndreaptă spre nucleii vestibulari bulbari;
e. ambele ramuri conţin şi fibre motorii.

22. Nervii glosofaringieni:

a. sunt nervi senzitivi;
b. sunt nervi micşti;
c. au fibre parasimpatice;
d. au fibre motorii;
e. au fibre senzitive.

23. Nervii glosofaringieni se caracterizează prin:

a. originea reală a fibrelor motorii se găseşte în nucleul ambiguu din bulb;
b. fibrele senzoriale au primul neuron în ganglionii de pe traseul nervului;
c. fibrele parasimpatice provin din nucleul salivator inferior din bulb;
d. fibrele motorii se distribuie muşchilor globului ocular;
e. fibrele motorii se distribuie şi către mucoasa esofagiană.

24. Nervul glosofaringian prezintă următoarele caracteristici:

a. originea aparentă este în şanţul retrooloivar;
b. fibrele motorii se distribuie muşchilor faringelui;
c. fibrele senzoriale culeg excitaţii gustative de la treimea posterioară a limbii;
d. fibrele parasimpatice ajung la glanda lacrimală;
e. fibrele motorii se distribuie şi către mucoasa esofagiană.

3
25. Nervii vagi:
a. se mai numesc nervi pneumogastrici;
b. sunt nervi micşti;
c. reprezintă perechea X de nervi cranieni;
d. au fibre parasimpatice;
e. sunt nervi senzitivi.

26. Nervii vagi se caracterizează prin:

a. originea reală a fibrelor motorii se află în nucleul solitar;
b. fibrele senzoriale au primul neuron în ganglionul de pe traseul nervului;
c. deutoneuronul fibrelor senzitive este în nucleul ambiguu;
d. fibrele parasimpatice provin din nucleul dorsal al nervului vag;
e. fibrele motorii ajung până în pelvis.

27. Nervii vagi prezintă următoarele caracteristici:

a. originea aparentă se află în şanţul retroolivar;
b. fibrele motorii inervează musculatura faringelui şi laringelui;
c. fibrele senzoriale culeg sensibilitatea gustativă de la baza rădăcinii limbii;
d. fibrele parasimpatice se distribuie organelor toracice şi abdominale;
e. conţin şi fibre simpatice pentru globul ocular.

28. Nervii accesori:

a. se mai numesc şi nervi medulari;
b. sunt nervi motori;
c. au trei ramuri;
d. au două rădăcini;
e. au şi componente senzitive în structura lor.

29. Nervii accesori se caracterizează prin:

a. rădăcina bulbară are originea în nucleul ambiguu;
b. rădăcina spinală are originea în cornul anterior al măduvei cervicale;
c. ramura internă pătrunde în nervii vagi;
d. ramura externă pătrunde în nervii IX;
e. au şi componente senzitive în structura lor.

30. Ramurile nervului accesor se caracterizează prin:

a. fibrele ramurii interne ajung la muşchii laringelui;
b. fibrele ramurii externe ajung la muşchiul sternocleidomastoidian;
c. fibrele ramurii externe ajung la muşchiul trapez;
d. fibrele ramurii interne ajung la muşchii cefei;
e. au şi componente senzitive în structura lor.

31. Nervul hipoglos:

a. este un nerv motor;
b. are originea reală în nucleul motor bulbar;
c. originea aparentă este în şanţul preolivar;
d. inervează musculatura limbii;
e. au şi componente senzitive în structura sa.

4
 CEREBELUL, DIENCEFALUL, EMISFERELE CEREBRALE

1. Cerebelul este situat:

a. în fosa posterioară a craniului;
b. anterior trunchiulul cerebral;
c. separat de emisferele cerebrale;
d. deasupra encefalului;
e. la capătul inferior al măduvei spinării.

2. Cerebelul delimitează cavitatea ventriculului IV cerebral împreună cu:

a. bulbul;
b. diencefalul;
c. mezencefalul;
d. puntea;
e. măduva spinării.

3. Cerebelul prezintă:
a. o porţiune mediană;
b. vermisul;
c. două emisfere cerebeloase.
d. forma literei H;
e. o cavitate numită ventricul cerebelos.

4. Pedunculii cerebeloşi:
a. leagă cerebelul de trunchiul cerebral;
b. conţin fibre aferente;
c. conţin fibre eferente;
d. sunt în număr de şase;
e. sunt în număr de două perechi.

5. Lobii cerebelului sunt:

a. anterior;
b. posterior;
c. floculonodular;
d. vermisul;
e. ventriculul cerebelos.

6. Substanţa cenuşie a cerebelului:

a. este dispusă la exterior;
b. la interior formează nucleii cerebeloşi;
c. este dispusă la interior;
d. la exterior formează scoarţa cerebrală;
e. cerebelul nu conţine substanţă cenuşie.

7. Substanta alba a cerebelului:

a. este dispusa central;
b. are forma de fluture;
c. are aspectul unei coroane de arbore;
d. este dispusa la exterior;
e. in interiorul substantei albe se gasesc zone de substanta cenusie.

8. Extirparea totală a cerebelului produce:

a. astazie;
b. afonie;
c. astenie;
d. daltonism;
e. astigmatism.

9. Extirparea totală a cerebelului:

a. produce cresterea fortei voluntare;
b. funcţiile cerebelului sunt preluate de către cortex;
c. funcţiile cerebelului sunt compensate cortical;
d. funcţiile cerebelului sunt preluate de către măduva spinării;
e. produce atonie.

10. Urmatoarele afirmatii despre pedunculii cerebelosi sunt adevarate:

a. pedunculii cerebelosi inferiori leaga maduva spinarii de cerebel;
b. pedunculii cerebelosi mijlocii leaga puntea de cerebel;
c. pedunculii cerebelosi mijlocii contin fibre aferente si eferente;
d. pedunculii cerebelosi superiori leaga mezencefalul de cerebel;
e. pedunculii cerebelosi inferiori leaga maduva prelungita de cerebel.

11. Pe suprafata cerebelului se observa:

a. lamele cerebeloase;
b. cortul cerebelului;
c. lobulii cerebelului;
d. foliile cerebeloase;
e. o excrescenta a durei-mater cerebrale..

12. Lobii cerebelului sunt:

a. anterior (neocerebel);
b. posterior (neocerebel);
c. floculonodular (arhicerebel);
d. anterior (paleocerebel);
e. posterior (paleocerebel).

13. La cerebel ajung:

a. fasciculele spino-talamice;
b. fasciculele spino-bulbare;
c. fasciculul spino-cerebelos dorsal pentru simtul tonusului muscular;
d. tracturile sensibilitatii proprioceptive de control al miscarii;
e. fasciculul vestibulo-cerebelos.

14. La cerebel ajung urmatoarele fascicule, cu Exceptia:

a. fibre cortico-nucleare, care ajung la nucleii cerebelului;
b. fasciculul spino cerebelos ventral;
c. fasciculul vestibulo-nuclear;
d. fasciculul spino-cerebelos direct;
e. fasciculul spino-talamic anterior.

15. Diencefalul este format din:

a. talamus;
b. mezencefal;
c. hipotalamus.
d. corpii striati;
e. corpul calos.

16. In alcatuirea diencefalului intra:

a. epitalamusul;
b. metatalamusul;
c. talamusul;
d. hipotalamusul;
e. pedunculii cerebelosi.
17. Talamusul constituie o statie de releu pentru:
a. fibrele ascendente provenite de la maduva;
b. fasciculul piramidal direct ;
c. fibrele ascendente provenite de la nivelul bulbului;
d. caile extrapiramidale;
e. fasciculul piramidal incrucisat.

18. In talamus fac sinapsa:

a. fibrele vizuale;
b. fasciculul spinotalamic lateral;
c. fibrele auditive;
d. fasciculul spinotalamic anterior;
e. fasciculele spinobulbare.

19. In talamus nu fac sinapsa:

a. fibrele olfactive;
b. fasciculele spinobulbare;
c. fasciculele spinotalamice;
d. fibrele auditive;
e. fasciculele spinocerebeloase.

20. In talamus nu fac sinapsa:

a. fibrele optice;
b. fibrele auditive;
c. fibrele olfactive;
d. fibrele oftalmice;
e. fibrele gustative.

21. Talamusul prezinta conexiuni cu:

a. trunchiul cerebral;
b. analizatorul vizual;
c. analizatorul vestibular;
d. maduva spinarii;
e. analizatorul olfactiv.

22. Despre talamus se pot afirma urmatoerele, cu Exceptia:

a. este situat in neurocraniu;
b. este o componenta a diencefalului ;
c. este un centru de integrare al impulsurilor nervoase ascendente;
d. controleaza motilitatea semiautomata;
e. cotroleaza motilitatea voluntara.

23. Metatalamusul:
a. face parte din mezencefal;
b. este format din corpii geniculati laterali;
c. este format de coliculii cvadrigemeni superiori;
d. este format din corpii geniculati mediali;
e. este format din coliculii cvadrigemeni inferiori.

24. In corpii geniculati laterali fac sinapsa urmatoarele sensibilitati, cu EXCEPTIA:

a. sensibilitatii termice si dureroase;
b. sensibilitatii proprioceptive;
c. sensibilitatii auditive;
d. sensibilitatii vizuale;
e. sensibilitatea gustative.
25. In corpii geniculati mediali fac sinapsa urmatoarele sensibilitati, cu EXCEPTIA:
a. sensibilitatea protopatica;
b. sensibilitatea epicritica;
c. sensibilitatea interoceptiva;
d. sensibilitatea auditiva;
e. sensibilitatea vizuala.

26. Hipotalamusul :
a. face parte din diencefal;
b. controleaza motilitatea voluntara;
c. controleaza motilitatea automata;
d. coordoneaza principalele functii ale organismului;
e. face parte din mezencefal.

27. Hipotalamusul regleaza:

a. metabolismul intermediar;
b. secretia adenohipofizei;
c. ritmul somn-veghe;
d. acte comportamentale;
e. tonusul muscular.

28. Hipotalamusul coordoneaza si regleaza functia digestiva prin:

a. centrii respiratori;
b. centrii foamei;
c. centrii cardiovasculari;
d. centrii satietatii.
e. centrii setei.

29. Nucleii bazali prezintă următoarele caracteristici:

a. se mai numesc corpi striaţi;
b. sunt situaţi lateral de talamus
c. reprezintă nuclei importanţi ai sistemului extrapiramidal;
d. sunt situaţi deasupra talamusului;
e. parţial ei fac parte şi din sistemul piramidal.

30. Nucleii bazali se caracterizează prin:

a. sunt formati din substanţă cenuşie;
b. se mai numesc corpii lui Nissl;
c. sunt situaţi deasupra talamusului;
d. sunt în număr de 4;
e. fac parte din sistemul extrapiramidal.

31. Emisferele cerebrale reprezintă:

a. partea cea mai voluminoasă a SNC;
b. partea anterioară a SNC;
c. partea inferioară a SNC;
d. partea superioară a SNC;
e. partea posterioară a SNC.

32. Emisferele cerebrale se caracterizează prin:

a. sunt legate între ele prin comisurile creierului;
b. conţin în interior ventriculii laterali I şi II;
c. emisfera stângă este mai dezvoltată la dreptaci;
d. au trei feţe;
e. reprezintă partea inferioară a SNC.

33. Despre emisferele cerebrale se pot afirma urmatoarele:

a. cele doua emisfere cerebrale sunt egal dezvoltate;
b. emisferele cerebrale prezinta asimetrie de volum;
c sunt acoperite de meningele spinale;
d. centrul vorbirii este localizat in emisfera stinga;
e. sunt acoperite de meningele cerebrale.

34. Emisferele cerebrale prezintă următoarele feţe:

a. laterală;
b. inferioară;
c. medială;
d. bazală;
e. superioară.

35. Pe faţa laterală a emisferelor cerebrale se văd şanţuri mai adânci:

a. fisura laterală Sylvius;
b. şanţul olfactiv;
c. şanţul hipocampului;
d. şanţul central Rolando;
e. şanţul medial calcarin.

36. Pe faţa laterală a emisferelor cerebrale şanţurile delimitează următorii lobi:

a. frontal;
b. parietal;
c. temporal;
d. occipital;
e. inferior.

37. Lobul frontal al emisferelor cerebrale este situat:

a. anterior şanţului central Sylvius;
b. anterior lobului parietal;
c. deasupra şanţului Rolando;
d. anterior şi superior lobului temporal;
e. posterior de lobul occipital.

38. Lobul parietal al emisferelor cerebrale este situat:

a. anterior lobului occipital;
b. deasupra lobului frontal;
c. deasupra şanţului central;
d. posterior girului precentral;
e. posterior de lobul occipital.

39. Lobul occipital al emisferelor cerebrale este situat:

a. posterior lobului parietal;
b. anterior lobului frontal;
c. posterior lobului temporal;
d. anterior lobului temporal;
e. posterior de lobul occipital.

40. Lobul temporal al emisferelor cerebrale este situat inferior:

a. lobului frontal;
b. lobului parietal;
c. şanţului Sylvius;
d. şanţului Rolando;
e. de măduva spinării.

41. Faţa medială a emisferei cerebrale prezintă următoarele:

a. şanţul corpului calos;
b. şanţul central Rolando;
c. scizura calcarină;
d. corpul calos;
e. pedunculii cerebrali.

42. Fisura laterala a lui Sylvius:

a. incepe pe fata bazala;
b. se observa pe fata mediala;
c. pe fata laterala separa lobul orbital de lobul temporo-occipital;
d. pe fata inferioara separa lobul orbital de lobul temporo-occipital;
e. pe fata laterala separa lobul temporal de lobii frontal si parietal.

43. Urmatoarele afirmatii despre componentele diencefalului sunt corecte, cu

Exceptia:
a. in structura hipotalamusului intra neuroni secretori;
b. talamusul prezinta scoarta;
c. glanda epifiza intra in strctura epitalamusului;
d. corpii striati intra in structura diencefalului;
e. talamusul este format din nuclei.

44. Despre scizura calcarina se pot afirma urmatoarele, cu Exceptia:

a. se observa pe fata bazala a emisferelor cerebrale;
b. este un sant orizontal;
c. este situata in partea anterioara a fetei mediale a emisferelor cerebrale;
d. de o parte si de alta a scizurii calcarine se intinde aria vizuala primara;
e. este situata in partea posterioara a fetei mediale a emisferelor cerebrale.

45. Pe fata inferioara a emisferelor cerebrale se observa:

a. lobul parietal;
b. lobul orbital;
c. santul parieto-occipital;
d. lobul temporo-occipital;
e. girii orbitali.

46. Santul central al lui Rolando separa:

a. girusul precentral de girusul postcentral;
b. girii orbitali;
c. girii occipito-temporal medial si lateral;
d. lobul parietal de lobul occipital;
e. lobul parietal de lobul frontal.

47. Pe fata inferioara a emisferelor cerebrale se observa urmatoarele santuri, cu

Exceptia:
a. colateral;
b. calcarin;
c. olfactiv;
d. orbitale;
e. parieto-occipital.

48. Lobul occipito-temporal prezinta:

a. girusul hipocampic;
b. girusul occipito-temporal lateral;
c. girusul precentral;
d. girusul postcentral;
e. girusul occipito-temporal medial.

49. Urmatoarele afirmatii referitoare la emisferele cerebrale sunt corecte:

a. hipocampul face parte din sistemul limbic;
b. girusul postcentral face parte din lobul frontal;
c. o zona restrinsa de pe fata mediala a emisferelor cerebrale este ocupata de paleocortex;
d. bulbii olfactivi sunt situati pe fata bazala;
e. in lobul parietal este localizata aria somestezica I.

50. Urmatoarele afirmatii referitoare la santul olfactiv sunt adevarate, cu Exceptia:

a. este un sant cu directie antero-posterioara;
b. este un sant orizontal;
c. este situat pe fata mediala a emisferelor cerebrale;
d. este un sant dispus sub forma literei “H”;
e. adaposteste bulbul olfactiv.

51. Structural emisferele cerebrale prezintă:

a. substanţa albă cu şase straturi;
b. substanţă cenuşie la exterior;
c. substanţă albă la exterior, formând scoarţa cerebrală;
d. substanţă albă la interior;
e. substanţă albă la interior, formând nuclei.

52. Substanţa albă a emisferelor cerebrale este formată din fibre;

a. de asociaţie;
b. comisurale;
c. de proiecţie ascendente;
d. de proiecţie descendente;
e. de proiecţie comisurale.

53. Substanţa cenuşie se caracterizează prin:

a. la exterior formează scoarţa cerebrală:
b. este dispusă şi în profunzimea emisferelor cerebrale;
c. în profunzimea emisferelor cerebrale formează corpii striaţi;
d. conţine şi fibre nervoase mielinice;
e. conţine şi fibre nervoase amielinice.

54. În fiecare emisfer cerebral se găseşte:

a. câte un ventricul lateral;
b. ventriculul I;
c. ventriculul II;
d. ventriculul diencefalic;
e. ventriculul IV.

55. Urmatoarele afirmatii despre ventriculii creierului sunt adevarate, cu Exceptia :

a. contin LCR ;
b. contin limfa ;
c. apeductul lui Sylvius asigura comunicarea dintre ventriculul IV si ventriculul III ;
d. apeductul mezencefalic asigura comunicarea dintre ventriculii laterali I si II ;
e ventriculul IV comunica cu canalul medular central.

56. Urmatoarele afirmatii despre paleocortex sunt adevarate, cu Exceptia :

a. este format din doua straturi celulare ;
b. este inclus in sistemul limbic ;
c. este format din sase straturi celulare ;
d. prezinta functii senzitive, asociative si motorii ;
e. este sediul ANS.

57. Paleocortexul are conexiuni cu:

a. hipotalamusul;
b. măduva spinării;
c. epitalamusul;
d. tiroida;
e. nervul hipoglos.

58. Paleocortexul are următoarele funcţii:

a. este sediul proceselor emoţionale;
b. în digestie;
c. este sediul actelor de comportament instinctiv;
d. în reproducere;
e. în respiraţie.

59. Neocortexul:
a. este constituit din şase straturi celulare;
b. este constituit din două straturi celulare;
c. include trei feluri de funcţii;
d. este implicat în actele de comportament instinctiv;
e. este implicat în digestie.

60. Din punct de vedere fiziologic, neocortexul cuprinde zone:

a. senzitive;
b. de asociaţie;
c. motorii;
d. mixte;
e. cu fibre talamo-medulare.

61. În ariile corticale senzitive se proiectează fibrele sensibilităţilor:

a. cutanate;
b. proprioceptive inconştiente;
c. motorii;
d. vizuale;
e. cardiace.

62. Principalele structuri implicate in controlul intregii activitati motorii somatice sunt
urmatoarele, cu Exceptia:
a. paleocortexul;
b. corpii striati;
c. cortexul motor;
d. sistemul limbic;
e. nucleii bazali.

63. Alegeti afirmatiile corecte:

a. functiile motorii ale neocortexului se realizeaza prin activitatea nervoasa superioara;
b. functiile senzitive se realizeaza prin segmentele corticale ale analizatorilor;
c. functiile asociative se realizeaza prin actele de comportament instnctiv;
d. ANS cuprinde procesele ce stau la baza gindirii, creatiei,invatarii, memoriei;
e. ANS cuprinde procesele afectiv-emotionale.

64. Fibrele corticale de proiecţie se caracterizează prin:

a. leagă emisferele de formaţiunile subiacente;
b. leagă regiuni din aceeaşi emisferă;
c. unesc în ambele sensuri scoarţa cu centrii subcorticali;
d. leagă emisferele între ele;
e. nu părăsesc emisferul cerebral.

65. Fibrele corticale de asociaţie se caracterizează prin:

a. leagă între ele regiuni din emisferul drept;
b. unesc în ambele sensuri scoarţa cu centrii subcorticali;
c. leagă între ele regiuni din emisferul stâng;
d. leagă emisferele de formaţiunile subiacente;
e. părăsesc emisferul cerebral.

66. Fibrele comisurale formeaza:

a. comisura alba anterioara;
b. fornixul;
c. santul corpului calos;
d. trigonul cerebral;
e. corpul calos.

67. Reflexele necondiţionate se caracterizează prin:

a. sunt innascute;
b. sunt raspunsuri ‘invatate”;
c. din ele face parte reflexul alimentar;
d. din ele face parte reflexul de aparare;
e. sunt caracteristice speciei.

68. Reflexele condiţionate se caracterizează prin :

a. se inchid la nivel cortical ;
b. se mentin, chiar daca stimulul conditional nu este intarit din timp in timp prin cel absolut ;
c. se inchid la nivel subcortical ;
d. sunt raspunsuri ‘’invatate’’pe care centrii nervosi ii dau unui stimul initial indiferent ;
e. sunt raspunsuri ‘’invatate’’pe care centrii nervosi ii dau unui stimul fara importanta
biologica.

69. Stimulii indiferenti pot fi transformati in stimuli conditionali prin :

a. repetare ;
b. precesiune ;
c. gindire ;
d. dominanta ;
e. intirziere.

70. Pentru obtinerea unui reflex conditionat sunt necesare :

a. asocierea unui stimul absolut cu un stimul indiferent ;
b. stimulul absolut sa preceada stimulul indiferent ;
c. 10 pina la 30 sedinte de elaborare ;
d. stimulul indiferent sa preceada stimulul absolut ;
e. nu sunt necesare sedinte de elaborare.

71. La baza tuturor activitatilor nervoase stau :

a. creatia ;
b. memoria ;
c. excitatia ;
d. inhibitia ;
e. lezarea.

72. Excitaţia este procesul nervos care se manifestă prin:

a. iniţierea unei activităţi;
b. amplificarea unei activităţi preexistente;
c. este un proces nervos activ;
d. scăderea activităţii corticale;
e. este un proces nervos pasiv.

73. Inhibiţia se caracterizează prin:

a. este un proces activ;
b. există inhibiţie externă sau condiţionată;
c. se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei activităţi anterioare;
d. există inhibiţie internă sau necondiţionată;
e. este un proces nervos pasiv.

74. Inhibiţia externă este:

a. necondiţionată;
b. supraliminară;
c. de protecţie;
d. condiţionată;
e. pasivă.

75. Inhibiţia internă este:

a. condiţionată;
b. de stingere;
c. de întârziere;
d. de diferenţiere;
e. un proces cortical specific măduvei spinării.

76. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. inhibitia interna este determinata de stimuli din afara focarului cortical activ;
b. inhibitia externa apare in interiorul focarului cortical activ;
c. inhibitia interna este specifica scoartei cerebrale;
d. excitatia si inhibitia sunt procese extrem de mobile;
e. excitatia si inhibitia pot iradia intr-o zona limitata.

77. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu Exceptia:

a. Pavlov a explicat mecanismul elaborarii RC pe baza aparitiei unor conexiuni intre centrii
corticali ai analizatorului vizual si ariile corticale vegetative stimulate de excitantul absolut;
b. termenul de reflex a fost introdus de Pflugger;
c. Descartes s-a ocupat cu studiul legilor care guverneaza fenomenul de iradiere al
reflexelor polisinaptice;
d. Pavlov a aratat ca la baza tuturor activitatilor nervoase stau excitatia si inhibitia;
e. Pavlov a descoperit posibilitatea transformarii stimulilio conditionali in stimuli indiferenti.
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

1. Sistemul nervos vegetativ se caracterizează prin:

a. coordonează funcţiile organelor interne;
b. reglează funcţiile organelor interne;
c. este constituit din două componente;
d. coordonează activitatea musculară striată;
e. coordoneaza activitatea muschilor netezi.

2. Cele mai multe organe primesc o inervaţie:

a. dublă;
b. numai parasimpatică;
c. antagonică;
d. numai simpatică;
e. simpática si parasimpática.

3. În unele organe, simpaticul şi parasimpaticul:

a. exercita efecte de acelasi tip;;
b. efectele nu sunt diferite calitativ;
c. efectele nu sunt diferite cantitav;
d. efectele sunt diferite calitativ si cantitativ;
e. exista organe asupra carora numai unul dintre sisteme are efect.

4. Axonii neuronilor preganglionari:

a. sunt mielinici;
b. sunt amielinici;
c. nu au teacă de mielina ;
d.fac sinapsă cu neuronii vegetativi postganglionari;
e. fac sinapsa la nivelul ganglionilor vegetativi periferici.

5. Axonii neuronilor postganglionari:

a. sunt amielinici;
b. ajung la organul efector;
c. se termină pe muşchiul neted;
d. se termină pe glandă;
e. se termina la nivelul muschiului striat.

6. La baza activităţii SNV stă:

a. mediatorul chimic;
b. actul reflex;
c. neurotransmiţătorul;
d. reflexul se desfasoara pe baza arcului reflex vegetativ;
e. reflexul se desfasoara pe baza arcului reflex somatic.

7. Despre calea aferenta a arcului nervos vegetativ se pot afirma urmatoarele:

a. este asemanatoare cu calea eferenta a arcului nervos vegetativ;
b. este reprezentata de radacina anterioara a nervului spinal;
c. este asemanatoare cu calea aferenta a sistemului nervos somatic;
d. este formata din neuronul viscero-aferent din ganglionii spinali;
e. este formata din neuronul somatosenzitiv din ganglionii spinali.
8. Neuronul viscero-aferent isi are originea in ganglionii:
a spinali;
b. extranevraxiali atasati nervilor cranieni;
c. vegetativi latero-vertabrali;
d. intramurali;
e. juxtaviscerali.

9.Dendrita neuronului viscero-aferent ajunge la receptorii din:

a. organe;
b oase;
c. vase;
d. articulatii;
e. tendoane.

10.Dendrita neuronului viscero-aferent ajunge la:

a. baroreceptorii din viscere;
b. presoreceptorii din viscere;
c. chemoreceptorii din viscere;
d. corpusculii neurotendinosi;
e. osmoreceptorii din viscere.

11. Componenta periferica a sistemului nervos simpatic este reprezentata de:

a. ganglionii spinali;
b. ganglionii vegetativi latero-vertebrali;
c. ganglionii limfatici;
d. ganglionii vegetativi paravertebrali;
e. centrii nervosi din coarnele laterale medulare.

12. Centrii sistemului nervos vegetativ simpatic se află în:

a. coarnele anterioare ale maduvei toracale;
b. coarnele laterale ale maduvei toracale;
c. coarnele posterioare ale maduvei toracale;
d. coarnele laterale ale maduvei lombare superioare;
e. coarnele posterioare ale maduvei lombare superioare.

13. Dintre nervii sistemului nervos vegetativ fac parte urmatorii, cu Exceptia:
a. nervul trohlear;
b. micul nerv splanhnic;
c. nervii pelvici;
d. nervul accesor;
e. marele nerv splanhnic.

14. Centri nervoşi vegetativi simpatici:

a. se află situaţi în coarnele laterale ale maduvei toracale;
b. sunt sediul reflexelor osteotendinoase;
c. sunt situaţi în coarnele laterale ale maduvei lombare superioare;
d. sunt sediul reflexelor de apărare;
e. sunt sediul reflexului de mers.

15. Centrii sistemului nervos vegetativ parasimpatic se află situaţi în:

a. nucleul parasimpatic pelvian;
b. S2-S4;
c. maduva sacrala;
d. metatalamus;
e. trunchiul cerebral.

16. Nucleii vegetativi parasimpatici sunt următorii:

a. nucleul accesor al nervului III situat în mezencefal;
b. nucleul lacrimal din punte;
c. nucleul salivator inferior din bulb;
d. nucleul salivator superior din punte;
e. nucleul lacrimal din bulb.

17. Fibrele nucleului salivator superior se distribuie:

a. pe calea nervului VII;
b. glandei sublinguale;
c. glandei submandibulare;
d. glandei salivare parotide;
e. glandelor paratiroide.

18. Fibrele nucleului accesor al nervului III:

a.se distribuie fibrelor circulare ale irisului;
b. merg la ridicătorul pleoapei superioare;
c. se distribuie fibrelor circulare ale muşchiului ciliar;
d. se distribuie fibrelor muşchiului orbicular al ochiului;
e. se distribuie muschiului oblic superior.

19. Fibrele nucleului salivator inferior :

a. se distribuie glandei salivare parotide;
b. se distribuie muşchilor faringieni;
c. merg pe calea nervului IX;
d. se distribuie glandei salivare sublinguale;
e. merg pe calea nervului X.

20. Fibrele nucleului dorsal al vagului se distribuie:

a. organelor din torace;
b. muschilor laringelui;
c. muschilor faringelui;
d. organelor din abdomen;
e. glandelor salivare parotide.

21. Căile SNV:

a. simpaticul foloseşte calea nervului III;
b. simpaticul are căile sale proprii;
c. simpaticul foloseşte calea nervului IV;
d. parasimpaticul foloseşte calea nervului VII;
e. simpaticul foloseste calea nervului VII.

22. Parasimpaticul cranian foloseşte calea următorilor nervi cranieni:

a. III;
b. VII;
c. IX;
d. X;
e. V.

23. Lanţurile simpatice paravertebrale se caracterizează prin următoarele, cu

EXCEPTIA:
a. se mai numesc juxtaviscerale;
b. sunt în număr de două;
c. sunt legate cu nervii spinali;
d. la nivelul ganglionilor paravertebrali are loc sinapsa între fibra preganglionară şi cea
postganglionară;
e. se mai numesc intramurale.

24. În cazul simpaticului fibrele preganglionare :

a. sunt scurte;
b. sunt lungi;
c. sunt mielinice;
d. sunt amielinice;
e. se distribuie difuz in peretii organelor.

25. În cazul parasimpaticului fibrele preganglionare sunt:

a. mielinice;
b. scurte;
c. lungi;
d. amielinice;
e. se distribuie in peretii organelor, in teritorii limitate.

26. În cazul parasimpaticului sinapsa între fibra preganglionară şi cea

postganglionară se face în ganglionii:
a. paravertebrali;
b. juxtaviscerali;
c. laterovertebrali;
d. intramurali;
e. spinali.

27. La nivelul simpaticului, între fibra preganglionară şi cea postganglionară, se

eliberează:
a. acetilcolină;
b. adrenalină;
c. mediator chimic;
d. noradrenalină;
e. monoxidul de azot.

28. SNV coordonează activitatea :

a. viscerelor;
b. vaselor sanguine;
c. efectorilor care nu sunt sub control voluntar;
d. muschilor striati;
e. efectorilor aflati sub control voluntar.

29. Lanturile simpatice paravertebrale:

a. sunt formate din grupuri de corpi neuronali localizate in afara SNC;
b. sunt legate cu nervii cranieni;
c. sunt legate cu nervii spinali prin ramuri ventrale;
d. sunt legate cu nervii spinali prin ramuri comunicante;
e. sunt legate cu nervii spinali prin ramuri dorsale.

30. Componeneta periferica a sistemului nervos parasimpatic este reprezentata

de:
a. ganglionii juxtaviscerali ( aflatide o parte si de alta a coloanei vertebrale);
b. grupuri de corpi neuronali localizate in SNC ;
c. ganglionii intramurali (aflati in peretii organelor);
d. ganglionii juxtaviscerali (aflati in peretii tubului digestiv);
e. ganglionii intramurali (aflati in plexurile din peretii tubului digestiv).

31. Primul neuron al caii eferente a arcului reflex vegetativ se caracterizează prin:
a. este situat în măduva toracală pentru simpatic;
b. se mai numeşte preganglionar;
c. este situat în măduva lombară superioară în cazul simpaticului;
d. este situat în măduva sacrală în cazul parasimpaticului;
e. se mai numeste postganglionar.

32. SNV poate acţiona:

a. antagonist: reglarea diametrului pupilar;
b. complementar la nivelul aparatului reproducător;
c. complementar în micţiune;
d. complementar, în reglarea secreţiei salivare;
e. cooperare, in mictiune.

33. Componenta simpatică activeaza organismul pentru lupta si aparare, mai ales
prin eliberarea de:
a. noradrenalina din fibrele preganglionare;
b. adrenalina din medulosuprarenala;
c. acetilcolina din fibrele postganglionare;
d. noradrenalina din fibrele postganglionare;
e. acetilcolina din medulosuprarenala.

34. Sinapsele din SNV pot fi:

a. electrice;
b. noncolinergice;
c. adrenergice;
d. nonadrenergice;
e. colinergice.

35. Parasimpaticul are două componente centrale situate în;

a. trunchiul cerebral;
b. talamus ;
c. cerebel;
d. măduva sacrală;
e. maduva dorsala.

36. Dintre organele, care nu sunt prevazute cu inervatie parasimpatica, fac parte:
a. medulosuprarenala;
b. glandele sudoripare;
c. cordul;
d. muschii erectori ai firului de par;
e. majoritatea vaselor sanguine.

37. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a. pentru mentinerea homeostaziei este necesara numai actiunea SNV simpatic;
b. sistemul simpato-adrenal intervine in termoreglare;
c. pentru mentinerea homeostaziei este necesara numai actiunea SNV parasimpatic;
d. componenta parasimpatica produce, cel mai adesea, efecte antagoniste simpaticului;
e. pentru mentinerea homeostaziei este necesara actiunea SNV simpatic si
parasimpatic.

38. La nivelul globilor oculari, simpaticul produce:

a. contracţia muşchilor radiari ai irisului;
b. dilatarea pupilei;
c. relaxarea muşchilor ciliari radiari;
d. contracţia muşchilor ciliari circulari;
e. mioza

39. La nivelul ochilor, simpaticul produce:

a. dilatarea pupilei;
b. midriază;
c. relaxarea muşchilor ciliari radiari, pentru vederea la distanţă;
d. contracţia muşchilor circulari ciliari;
e. micsorarea pupilei.

40. La nivelul ochilor, parasimpaticul produce:

a. micsorarea pupilei;
b. mioză;
c. contracţia muşchilor ciliari circulari pentru vederea de aproape;
d. relaxarea muşchilor ciliari radiari, pentru vederea la distanţă;
e. midriaza.

41. La nivel glandular ,simpaticul produce următoarele:

a. stimuleaza secreţiei glandelor sudoripare;
b. scade secreţia gastrică;
c. stimuleaza secreţia medulosuprarenalei;
d. determina secreţie salivară vâscoasă.;
e. determina secretie abundenta de saliva apoasa.

42. La nivel glandular, parasimpaticul stimuleaza:

a. secreţia lacrimală;
b. secreţia sudorală la nivel palmar;
c. secreţia gastrică;
d. secreţia intestinală;
e. secretia medulosuprarenalei.

43. Simpaticul nu are efect asupra:

a.muşchiului circular al irisului;
b. glandelor gastrice;
c. muşchiului circular al corpului ciliar;
d. inimii;
e. arborelui bronsic.

44. La nivelul bronhiilor, simpaticul produce:

a. bronhodilataţie;
b. bronhoconstricţie;
c. creşterea lumenului bronhiilor;
d. micşorarea diametrului bronhiilor;
e. stimuleaza secretia glandelor mucoase.

45. La nivelul bronhiilor parasimpaticul produce:

a. bronhodilataţie;
b. bronhoconstricţie;
c. dilatarea bronhiilor;
d. micşorarea lumenului bronhiilor;
e. stimuleaza secretia glandelor mucoase.

46. Asupra cordului simpaticul produce:

a. creşterea frecvenţei cardiace;
b. creştera vitezei de conducere;
c. cresterea fortei de contractie;
d. nu are efect;
e. scade viteza de conducere.

47. Asupra cordului parasimpaticul produce:

a. scăderea frecvenţei cardiace;
b. creşterea vitezei de conducere;
c. creşterea forţei de contracţie a cordului;
d. bradicardie;
e. tahicardie.

48. La nivelul vaselor sanguine simpaticul produce următoarele:

a. vasoconstricţie pe vasele arteriale din tegument;
b. vasoconstricţie pe vasele din creier;
c. coronaroconstricţie;
d. vasoconstrictie pe vasele din viscere;
e. coronarodilatatie.

49. La nivelul vaselor sanguine parasimpaticul produce următoarele:

a. vasodilataţie pe vasele arteriale din tegument;
b. vasodilataţie pe vasele din viscere;
c. coronarodilataţie;
d. hipertensiune arterială;
e. vasodilatatie pe vasele din creier.

50. La nivelul stomacului şi intestinului simpaticul:

a. inhiba motilitatea;
b. stimuleaza motilitatea;
c. stimuleaza inchiderea sfincterelor netede;
d. relaxarea sfincterelor striate;
e. nu are efect.

51. La nivelul tractului gastrointestinal parasimpaticul produce următoarele:

a. creşterea motilităţii;
b. relaxarea sfincterelor netede;
c. creşterea tonusului;
d. eliminarea conţinutului;
e. relaxarea sfincterelor striate.

52. La nivelul vezicii urinare simpaticul produce următoarele:

a. relaxarea muşchiului vezical;
b. măreşte diureza;
c. contracţia sfincterului vezical intern;
d. contractia sfincterului vezical extern;
e. relaxarea sfincterului vezical extern.

53. La nivelul vezicii urinare parasimpaticul produce:

a. relaxarea sfincterului extern;
b. contracţia muşchiului detrusor vezical;
c. scade reabsorbţia apei;
d. relaxarea sfincterului vezical intern;
e. relaxarea muschiului detrusor vezical.

54. La nivelul glandelor salivare simpaticul produce:

a. secreţie redusă;
b. nu are acţiune;
c. secreţie abundentă;
d. salivă vâscoasă;
e. secretie hormonala.

55. La nivelul glandelor salivare parasimpaticul produce:

a. nu are acţiune;
b. secreţie abundentă;
c. salivă vâscoasă;
d. saliva apoasa;
e. secretie hormonala.

56. Efectele SNV simpatic sunt:

a. stimuleaza glicogenoliza hepática;
b. stimuleaza secretia exocrina a pancreasului;
c. stimuleaza secretia endocrina a pancreasului;
d. inhiba secretia exocrina a pancreasului;
e. asupra splinei nu are efect.

57. Efectele SNV parasimpatic sunt:

a. stimuleaza contractia spinei;
b. inhiba splenocontractia;
c. stimuleaza secretia exocrina a pancreasului;
d. stimuleaza secretia endocrina a pancreasului;
e. asupra ficatului un are efect.
 ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR

1. În urechea internă sunt situaţi receptorii:

a. analizatorului acustic;
b. analizatorului kinestezic;
c. analizatorului vestibular;
d. pentru poziția corpului în repaus,
e. pentru poziția corpului în mișcare.

2. Analizatorul vestibular monitorizează:

a. echilibrul static;
b. acceleraţia liniară;
c. echilibrul dinamic;
d. frecvenţa sunetelor.
e. poziția și mișcarea corpului în spațiu.

3. Nervul acustic:
a. se mai numește și cohlear;
b. deserveşte analizatorul kinestezic;
c. are plasat pe traiectul său ganglionul spiral Corti;
d. are plasat pe traiectul său ganglionul Scarpa
e. reprezintă perechea a VIII-a de nervi cranieni.

4. Nervul vestibular:
a. deserveşte analizatorul vestibular;
b. se mai cheamă şi cohlear;
c. are plasat pe traiectul său ganglionul Scarpa;
d. deserveşte analizatorul acustic.
e. reprezintă perechea a VIII-a de nervi cranieni.

5. Nervul vestibulo-cohlear:
a. formează perechea a VII-a de nervi cranieni;
b. se mai cheamă şi acustico-vestibular;
c. este format din unirea nervului auditiv cu cel cohlear;
d. pătrunde în trunchiul cerebral prin şanţul ponto-peduncular;
e. pătrunde în trunchiul cerebral prin şanţul bulbo-pontin;

6. Prin receptorii săi, urechea umană contribuie la:

a. recepţia undelor sonore;
b. redresarea posturală;
c. menţinerea echilibrului;
d. orientarea în timp.
e. orientarea în spațiu.

7. Urechea umană percepe:

a. sunete;
b. substanţe volatile;
c. unde sonore repetate într-o anumită ordine;
d. cuante de lumină.
e. unde sonore ce se succed neregulat.

8. Analizatorul vestibular furnizează informaţii asupra:

a. poziţiei corpului în spaţiu;
b. mişcărilor corpului în spaţiu;
c. postura corpului;
d. frecvenţei undelor sonore.
e. amplitudinii undelor sonore.

9. Analizatorul vestibular:
a. poate declanşa reacţiile de redresare posturală;
b. furnizează informaţii asupra rotirii capului;
c. furnizează informaţii asupra poziţiei corpului în spaţiu;
d. furnizează informaţii numai asupra acceleraţiei liniare
e. furnizează informaţii numai asupra acceleraţiei circulare

10. La redresarea posturală alături de analizatorul vestibular mai participă și informațiile de la:

a. receptorii cutanați pentru tact;

b. celulele cu con și bastonaș;
c. fusurile neuromusculare;
d. analizatorul olfactiv;
e. receptorii cutanați pentru presiune.

11. Urechea externă include:

a. pavilionul;
b. casa timpanului;
c. conductul auditiv extern;
d. melcul osos.
e. labirintul osos

12. Urechea medie:

a. conţine un lanţ articulat de oscioare;
b. este săpată în solzul temporalului;
c. prezintă membrana timpanică spre exterior;
d. include conductul auditiv extern.
e. este o cavitate pneumatică săpată în stânca sfenoidului.

13. Peretele medial al urechii medii prezintă:

a. timpanul;
b. fereastra ovală;
c. canalele semicirculare osoase;
d. fereastra rotundă.
e. trompa lui Eustachio.

14. Peretele anterior al urechii medii prezintă:

a. timpanul;
b. fereastra ovală;
c. comunicarea cu nazofaringele;
d. fereastra rotundă.
e. trompa lui Eustachio.

15. Trompa lui Eustachio asigură:

a. comunicarea urechii interne cu nazofaringele;
b. comunicarea faringelui cu urechea medie;
c. egalizarea presiunilor la nivelul ferestrei rotunde;
d. comunicarea faringelui cu casa timpanului.
e. egalizarea presiunii pe ambele fețe ale timpanului.

16. Lanţul de oscioare al urechii medii include, în ordine:

a. nicovala şi ciocanul;
b. ciocanul şi nicovala;
c. ciocanul şi scăriţa;
d. nicovala şi scăriţa.
e. scărița și nicovala.

17. La nivelul lanţului de oscioare al urechii medii:

a. vibraţiile sonore sunt amplificate;
b. vibraţiile sonore sunt transmise membranei ferestrei rotunde;
c. vibraţiile sonore sunt atenuate;
d. vibraţiile sonore sunt blocate;
e. se reglează intensitatea undelor sonore.

18. Despre lanţul de oscioare al urechii medii putem afirma următoarele:

a. fiecare oscior are un mușchi propriu;
b. mușchiul ciocanului diminuă vibrațiile sonore puternice;
c. mușchiul scăriței amplifică vibrațiile sonore slabe;
d. mușchiul nicovalei diminuă vibrațiile sonore puternice;
e. există un mușchi comun pentru toate cele trei oscioare.

19. Labirintul osos:

a. este săpat în stânca parietalului;
b. adăposteşte labirintul membranos;
c. este săpat în solzul temporalului;
d. se mai cheamă şi ureche internă;
e. se mai cheamă şi casa timpanului.

20. În interiorul labirintului osos se găseşte:

a. labirintul membranos;
b. un lanț articulat de trei oscioare;
c. perilimfă;
d. timpanul;
e. un sistem de camere membranoase.

21. Labirintul osos este format din:

a. vestibul;
b. columelă;
c. canale semicirculare;
d. saculă;
e. melc.

22. Melcul osos:

a. se mai numeşte şi cohlee;
b. face parte din urechea internă;
c. include utricula şi sacula;
d. este un canal de formă conică, răsucit în jurul unui ax central;
e. prezintă un ax central numit columelă.

23. Despre columelă putem afirma următoarele:

a. pe ea se prinde lama osoasă spirală;
b. este axul central al melcului osos;
c. este situată în interiorul melcului membranos;
d. participă la delimitarea canalului cohlear;
e. pe ea se prinde membrana vestibulară.

24. Lama osoasă spirală vine în contact cu:

a. cohleea;
b. columela;
c. utricula;
d. membrana bazilară;
e. membrana vestibulară Reissner.

25. Lumenul canalului spiral al melcului osos este compartimentat în:

a. rampa timpanică;
b. canalul cohlear;
c. rampa vestibulară;
d. membrana bazilară;
e. casa timpanului.

26. Helicotrema este plasată:

a. spre vârful melcului osos;
b. în utriculă;
c. în saculă;
d. între rampele din canalul spiral;
e. spre baza melcului osos.

27. Labirintul membranos conţine:

a. utricula;
b. canalele semicirculare membranoase;
c. sacula;
d. helicotrema;
e. un sistem de camere situate în labirintul osos.

28.Canalul cohlear este delimitat de:

a. membrana bazilară;
b. peretele lateral al melcului osos;
c. membrana vestibulară Reissner;
d. lama osoasă spirală;
e. membrana timpanului.

29. La nivelul urechii interne, rampa timpanică:

a. este situată sub membrana bazilară;
b. comunică prin helicotremă cu rampa vestibulară;
c. conține perilimfă;
d. comunică cu canalul cohlear;
e. este delimitată de membrana reticulată.

30. La nivelul urechii interne, rampa vestibulară:

a. este situată deasupra membranei vestibulare Reissner;
b. comunică prin helicotremă cu rampa timpanică;
c. conține perilimfă;
d. este delimitată de membrana tectoria;
e. comunică cu vestibulul.

31. Cilii celulelor auditive vin în contact cu:

a. membrana otolitică;
b. membrana reticulată;
c. membrana bazilară;
d. membrana tectoria.
e. membrana Reissner.

32. Canalul cohlear:

a. este situat în melcul osos;
b. conține endolimfă;
c. conține segmentul receptor al analizatorului vestibular,
d. este format din două cavități: utricula și sacula;
e. conține ganglionul vestibular Scarpa.

33. Organul Corti:

a. este situat în canalul cohlear;
b. este așezat pe membrana bazilară;
c. conține receptorii auditivi;
d. conține receptorii vestibulari;
e. comunică cu rampa vestibulară.

34. Despre organul Corti putem afirma următoarele:

a. celulele receptoare prezintă la polul apical cili ce străbat membrana reticulată;
b. prezintă celule de susținere ce secretă membrana reticulată;
c. la polul bazal al celulelor receptoare se află terminații dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral
Corti;
d. deasupra cililor auditivi se află membrana tectoria;
e. este situat pe membrana vestibulară Reissner.

35. Tunelul Corti:

a. este situat in centrul organului Corti;
b. este situat in ganglionul spiral Corti;
c. pe laturile acestuia se afla celule de sustinere;
d. este traversat de axonii neuronllor din ganglionul spiral Corti;
e. pe laturile acestuia se afla cellule senzoriale auditive.

36. Receptorii vestibulari sunt situaţi în:

a. labirintul membranos;
b. melcul mebranos;
c. utriculă;
d. columelă;
e. organul Corti.

37. Receptorii vestibulari sunt situaţi în:

a. utriculă;
b. saculă;
c. ampulele canalelor semicirculare;
d. melcul membranos.
e. melcul osos.

38. Celulele receptoare vestibulare:

a. primesc la polul bazal terminaţii dendritice ale neuronilor din ganglionul Corti;
b. prezintă cili la polul apical;
c. sunt situate în macula uticulară;
d. sunt situate în macula saculară;
e. sunt situate în crestele ampulare.

39. Celulele receptoare vestibulare din maculă:

a. prezintă la polul apical cili înglobaţi în cupulă;
b. prezintă la polul bazal terminații dendritice ale neuronilor din ganglionul Scarpa;
c. sunt situate deasupra celulelor de susținere;
d. prezintă deasupra granule de carbonat de calciu și magneziu;
e. sunt situate pe membrana bazilară.

40. Celulele receptoare vestibulare din crestele ampulare:

a. sunt situate în ampulele canalelor semicirculare membranoase;
b. prezintă la polul apical cili înglobaţi în cupulă;
c. prezintă la polul bazal terminații dendritice ale neuronilor din ganglionul Scarpa;
d. sunt situate pe membrana vestibulară Reissner;
e. sunt situate în organul Corti.

41. Despre calea acustică:

a. primul neuron află în ganglionul spiral Corti;
b. al doilea neuron se află în nucleii cohleari din punte;
c. nuclei cohleari sunt in numar de patru: superior, inferior, medial si lateral;
d. al treilea neuron se află în talamus;
e. aria auditiva este situata in lobul temporal.

42. Nervul cohlear:

a. este format din prelungirile axonice ale neuronilor din ganglionul spiral;
b. se îndreaptă spre nucleii cohleari bulbari;
c. este format din axonii protoneuronului din ganglionul Corti;
d. face sinapsă cu deutoneuronul în organul Corti;
e. face parte din perechea a VIII-a de nervi cranieni;

43. Al doilea neuron al căii acustice este situat in :

a. este situat in nucleul cohlear ventral;
b. metatalamus;
c. coliculii superiori;
d. corpii geniculaţi mediali;
e. nucleul cohlear dorsal.

44. Nervul vestibular:

a. este format din prelungirile axonice ale neuronilor din ganglionul vestibular;
b. se îndreaptă spre nucleii vestibulari bulbari;
c. este format din axonii protoneuronului din ganglionul Scarpa;
d. face sinapsă cu deutoneuronul în corpii geniculați mediali din metatalamus;
e. face parte din perechea VIII de nervi cranieni;

45. De la nivelul deutoneuronului căii vestibulare pleaca fascicule catre:

a. formaţiunea reticulată;
b. hipotalamus;
c. cerebel;
d. nucleii nervilor cranieni.
e. măduva spinării.

46. Fibrele fascicolului vestibulo-nuclear ajung la:

a. nucleul nervului facial din punte;
b. nucleul nervului trohlear din mezencefal;
c. nucleul nervului abducens din punte;
d. nucleii nervilor cranieni ce controlează mișcările globilor oculari;
e. nucleul nervului oculomotor din mezencefal;

47. Fascicolul vestibulo-talamic;

a. se proiecteaza pe scoarta prin fibrele talamo-corticale;
b. este un fascicol extrapiramidal;
c. pleaca de la nivelul deutoneuronului caii vestibulare;
d. are un traiect ascendent spre talamus;
e. pleaca de la nivelul protoneuronului caii vestibulare.

48. Din nucleii vestibulari pleaca fasciculele:

a. vestibulo-cerebelos (controleaza tonusul muscular);
b. vestibulo-nuclear (controleaza miscarile globilor ocular, cu punct de plecare labirintic);
c. vestibulo-spinal (controleaza echilibrul static);
d. vestibulo-talamic;
e. vestibulo-cerebelos (controleaza echilibrul dinamic).

49. Transmiterea sunetului până la organul Corti se face prin intermediul:

a. lanţului de oscioare din urechea medie;
b. otolitelor;
c. timpanului;
d. lanţului de oscioare din urechea internă
e. helicotremei..

50. Perilimfa este prezentă în:

a. rampa timpanică;
b. rampa vestibulară
c. canalul cohlear;
d. între labirintul osos și cel membranos;
e. organul Corti.

51. Endolimfa este prezentă în următoarele structuri, cu Excepția:

a. rampa timpanică;
b. rampa vestibulară
c. canalul cohlear;
d. între labirintul osos și cel membranos;
e. organul Corti.

52. Stimularea celulelor auditive se produce ca urmare a:

a. deformării cililor celulelor auditive la contactul cu membrana tectoria;
b. deformării cililor celulelor auditive la contactul cu membrana otolitica;
c. înclinării cililor celulelor auditive într-o singură parte;
d. variaţiile de contact dintre celulele receptoare şi membrana tectoria;
e. deplasării organului Corti față de membrana tectoria.

53. La contactul cililor celulelor auditive cu membrana tectoria se produc:

a. stimularea celulelor receptoare;
b. deformari mecanice ale cililor;
c. hiperpolarizarea celulelor receptoare;
d. depolarizarea celulelor senzoriale;
e. apariția unui potențial local terminal de placă.

54. Undele sonore:

a. sunt produse de rarefieri ale aerului;
b. se caracterizeaza prin inaltime, determinata de amplitudine;
c. se caracterizeaza prin intensitate, determinata de frecventa;
d. se caracterizeaza prin timbru, determinat de vibratiile armonice superioare insotitoare;
e. sunt produse de condensari ale aerului.

55. Vibraţiile membranei bazilare variază în funcţie de:

a. deplasarea organului Corti;
b. variatiile de presiune ale endolimfei;
c. intensitatea stimulului;
d. distanţa faţă de nicovală;
e. frecventa undelor sonore.

56. Localizarea sursei sonore se realizează prin:

a. detectarea decalajului in timp dintre semnalele acustice care intra in cele doua urechi ;
b. decalajul în spaţiu al celor două semnale acustice;
c. actiunea fortei gravitationale;
d. diferenţa de intensitate a sunetului care ajunge la cele doua urechi;
e. reflexe posturale.

57. În funcție de frecvența sunetelor, membrana bazilară variază astfel:

a. la baza melcului, pentru sunetele cu frecvență înaltă;
b. la vârful melcului, pentru sunetele cu frecvență joasă;
c. proporțional cu intensitatea sunetului;
d. la baza melcului, pentru sunetele cu frecvență joasă;
e. la vârful melcului, pentru sunetele cu frecvență înaltă;

58. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. membrana bazilara de la baza melcului intra in rezonanta cu sunetele cu frecventa de 20-500Hz;
b. urechea umana percepe sunete cu amplitudinea intre 0 si 130 de decibeli;
c. membrana bazilara de la mijlocul melcului intra in rezonanta cu sunetele cu frecventa de 5000Hz;
d. membrana bazilara de la virful melcului intra in rezonanata cu sunetele cu frecventa de 15000Hz;
e. urechea umana percepe sunete cu frecventa intre 20 si 20000Hz.

59. Analizatorul vestibular informează creierul asupra:

a. localizarii sursei de zgomot;
b. acclerării mișcărilor liniare;
c. acclerării mișcărilor circulare;
d. directiei undelor sonore;
e. pozitiei capului in spatiu.

60. Reglarea echilibrului se face prin conlucrarea:

a. analizatorului olfactiv;
b. cerebelului;
c. analizatorului tactil;
d. analizatorului vizual;
e. analizatorulului kinestezic.

61. Receptorii maculari deservesc:

a. localizarea undelor sonore;
b. echilibrul static;
c. percepţia biauriculară;
d. acceleraţia liniară;
e. reflexele statochinetice.

62. Receptorii maculari detectează:

a. viteza de deplasare a corpului;
b. acceleraţia liniară de deplasare;
c. acceleraţia circulară de deplasare;
d. poziţia capului;
e. viteza de deplasare a capului.

63. Crestele ampulare detectează:

a. viteza de deplasare;
b. acceleraţia circulară de deplasare;
c. acceleraţia liniară de deplasare;
d. mişcarea de rotaţie a capului;
e. mișcarea de rotație a corpului.

64. Receptorii maculari:

a. sunt stimulați mecanic de către otolite;
b. sunt stimulați în condiții statice;
c. sunt stimulați în condiții dinamice;
d. sunt sediul unor reflexe posturale;
e. sunt receptorii accelerărilor circulare ale capului și corpului.

65. Receptorii din crestele ampulare:

a. sunt stimulați de accelerările circulare ale capului;
b. sunt stimulați de accelerările circulare ale corpului;
c. sunt excitați mecanic de deplasarea endolimfei;
d. recepționează mișcările circulare ale capului numai din plan frontal.
e. recepționează mișcările circulare ale capului numai din plan orizontal.

66. Ramura vestibulară a nervului cranian VIII face sinapsă în:

a. nucleul vestibular superior din bulb;
b. nucleul vestibular inferior din bulb;
c. nucleul vestibular ventral din punte;
d. nucleul vestibular lateral din punte;
e. cei patru nuclei vestibulari din mezencefal.

67. Ramura cohleară ară a nervului cranian VIII face sinapsă în:
a. nucleul cohlear superior din bulb;
b. nucleul cohlear dorsal din punte;
c. nucleul cohlear ventral din punte;
d. nucleul vestibular lateral din bulb;
e. cei doi nuclei cohleari din mezencefal.

68. Vestibulul membranos este format din:

a. labirintul osos;
b. utriculă;
c. perilimfa;
d. saculă;
e. un sistem de camere membranoase.

69. Canalele semicirculare osoase:

a. sunt în număr de trei,
b. sunt perpendiculare unul pe celălalt;
c. se deschid în vestibulul osos;
d. se deschid în melcul osos;
e. prezintă un ax central numit columelă.

70. Urechea internă cuprinde:

a. labirintul osos;
b. labirintul membranos;
c. un sistem de camere situate în stânca temporalului ;
d. un lanț articulat de trei oscioare;
e. ciocanul, nicovala și scărița.

71. Rampa timpanică:

a. este situată în melcul osos;
b. comunică prin helicotremă cu rampa vestibulară;
c. este situată sub membrane bazilară;
d. conține endolimfă;
e. comunică cu canalul cohlear.

72. Canalul cohlear:

a. reprezintă melcul membranos;
b. reprezintă melcul osos;
c. conține organul Corti;
d. conține endolimfă;
e. se deschide în utriculă.

73. Utricula:
a. face parte din vestibulul membranos;
b. la nivelul ei se deschid canalele semicirculare membranoase;
c. conține organul Corti;
d. se află în urechea medie;
e. comunică cu melcul osos.

74. Sacula:
a. face parte din vestibulul membranos;
b. este situată sub uticulă;
c. din partea sa inferioară pornește canalul cohlear;
d. conține endolimfă;
e. este situată deasupra uticulei;

75. Protoneuronul căii auditive

a. este situat în utriculă;
b. este situat în saculă;
c. este situat în ganglionul spiral Corti;
d. axonii formează nervul cohlear;
e. dendritele vin în contact cu celulele receptoare auditive.

76. Protoneuronul căii vestibulare:

a. dendritele vin în contact cu celulele senzoriale din crestele ampulare;
b. este situat în saculă;
c. este situat în ganglionul vestibular Scarpa;
d. axonii formează ramura vestibulară a nervului VIII;
e. dendritele vin în contact cu celulele senzoriale din maculă.

77. Crestele ampulare:

a. sunt situate în ampulele canalelor semicirculare membranoase;
b. conțin celulele receptoare vestibulare;
c. conțin celule de susținere ;
d. conțin o cupolă gelatinoasă în care pătrund cilii celulelor receptoare;
e. conțin celulele receptoare auditive.

78. Macula este situată în:

a. ampulele canalelor semicirculare membranoase;
b. saculă;
c. canalul cohlear;
d. utriculă;
e. melcul membranos.

79. Macula este formată din:

a. celule receptoare ciliate înglobate în membrana otolitică;
b. o cupolă gelatinoasă;
c. granule de carbonat de calciu și magneziu;
d. celule de susținere așezate pe o membrană bazală.
e. conține celule senzoriale auditive cu cili;

80. Dendritele neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa vin în contact cu:
a. celulele senzoriale din macula utriculară;
b. celulele senzoriale din macula saculară;
c. celulele senzoriale din crestele ampulare;
d. al doilea neuron al căii vestibulare;
e. neuronii din nuceii vestibulari bulbari.
 ANALIZATORUL CUTANAT

1. Despre analizatorul cutanat putem afirma următoarele:

a. informează centrii nervoşi superiori asupra fenomenelor cu care organismul vine în
contact;
b. percepe diferenţele de temperatură din mediu;
c. percepe proprietăţile obiectelor cu care organismul vine în contact;
d. transmite informații referitoare la poziţia spaţială a diferitelor segmente ale corpului.
e. cuprinde receptori tactili, termici, dureroși și de presiune.

2. Pielea:
a. acoperă suprafaţa organismului ;
b. constituie învelişul sensibil al organismului;
c. se continuă cu mucoase la nivelul orificiilor;
d. este constituită din trei straturi ;
e. cuprinde epidermul sau țesutul subcutanat.

3. În piele se găsesc următorii receptori:

a. dureroşi;
b. termici;
c. tactili;
d. de presiune;
e. proprioceptori.

4. Pielea se continuă la nivelul orificiilor organismului cu:

a. tegumentul;
b. dermul;
c. mucoasa foselor nazale;
d. mucoasa bucală;
e. ţesutul subcutanat.

5. Pielea constituie:
a. învelişul sensibil al organismului;
b. un imens câmp receptor;
c. învelişul protector al organismului;
d. segmentul central al analizatorului cutanat.
e. segmentul periferic al analizatorului kinestezic.

6. Pielea are următoarele proprietăţi cu unele EXCEPŢII:

a. este alcătuită din două straturi;
b. stratul mijlociu se numeşte hipoderm;
c. stratul profund se numeşte derm;
d. se continuă la nivelul orificiilor naturale ale organismului cu mucoasele.
e. stratul superficial este reprezentat de epiderm.

7. Pielea prezintă următoarele caracteristici:

a. este alcătuită din trei straturi;
b. epidermul este în contact direct cu mediul intern;
c. stratul mijlociu se numeşte derm;
 d. stratul profund este reprezentat de hipoderm.
e. stratul mijlociu contine anexe cutanate.

8. Epidermul:
a. conţine terminaţii nervoase libere;
b. este un epiteliu pluristratificat nekeratinizat;
c. este bogat în celule adipoase;
d. nu conţine vase de sânge
e. conține receptorii pentru durere.

9. Epidermul prezintă următoarele caracteristici:

a. este format din mai multe straturi de celule;
b. stratul cornos este situat superficial;
c. stratul germinativ este situat profund;
d. conţine celule adipoase;
e. conține numeroase vase de sânge..

10. Dermul conţine:

a. vase de sânge;
b. vase limfatice;
c. terminaţii nervoase;
d. celule adipoase;
e. corpusculii Vater-Pacini.

11. Dermul prezintă următoarele caracteristici:

a.este format din două straturi;
b.dermul papilar este situat spre hipoderm;
c.dermul reticular este situat spre epiderm;
d.este format din ţesut conjunctiv dens.
e.conține vase limfatice.

12. Dermul este traversat de:

a. canalele glandelor sebacee;
b. canalele glandelor sudoripare;
c. firele de păr;
d. vasele de sânge;
e. fusurile neuromusculare.

13. Dermul este format din:

a. două straturi;
b. strat papilar;
c. strat reticular;
d. tesut conjunctiv dens;
e. țesut muscular.

14. Epidermul prezintă următoarele straturi:

a. pachiderm;
b. cornos;
c. hipoderm;
d. germinativ.
e. endotelial.
15. Stratul profund al dermului :
a. este format din fibre de colagen;
b. se numeste derm reticular;
c. este format din fibre elastice;
d. este format din numeroase celule;
e. se numeste derm papilar.

16. Hipodermul:
a. este situat sub derm;
b. conţine celule adipoase;
c. este alcătuit din ţesut conjunctiv lax;
d. este situat imediat sub epiderm.
e. conține receptorii pentru vibratii.

17. Hipodermul conţine:

a. glomerulii glandelor sudoripare;
b. corpusculii Vater-Pacini;
c. bulbii firelor de păr;
d. corpusculii Golgi-Mazzoni;
e. terminații nervoase libere.

18. În straturile pielii se află:

a. glande sebacee;
b. muşchii erectori ai firului de păr ;
c. glande sudoripare;
d. vase de sânge.
e. proprioceptori

19. Pielea conţine:

a. terminaţii libere;
b. receptori cutanaţi;
c. corpusculi;
d. terminaţii în bastonaş.
e. fusuri neuromusculare.

20. Terminaţiile libere din piele reprezintă:

a. se distribuie printre celulele epidermului;
b. axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali;
c. axonul neuronului din ganglionul trigeminal;
d. receptorii sensibilității dureroase.
e. receptorii sensibilității tactile grosiere.

21. În derm se găsesc următorii corpusculi:

a. Meissner;
b. Vater-Pacini;
c. Krause;
d. pentru sensibilitatea interoceptiva;
e. pentru sensibilitatea termica.

22. Corpusculii Meissner sunt:

a. situaţi în partea superioară a dermului;
 b. situaţi în stratul profund al dermului;
c. receptioneaza atingerea;
d. receptori ai presiunii;
e. receptori ai sensibilității tactile fine.

23. Corpusculii Merkel:

a. sunt situaţi în hipoderm;
b. sunt situaţi în derm;
c. sunt receptori ai presiunii;
d. receptioneaza atingerea;
e. sunt receptori ai tactului fin.

24. Corpusculii Vater-Pacini:

a. sunt stimulaţi la atingerea tegumentului;
b. sunt localizaţi în hipoderm;
c. receptioneaza vibratiile;
d. se adapteaza foarte rapid;
e. sunt localizati in derm.

25. Corpusculii Krause:

a. sunt considerati si receptori pentru rece;
b. sunt localizaţi în hipoderm;
c. sunt localizaţi în derm;
d. sunt considerati si receptori pentru cald;
e. sunt receptori ai sensibilității tactile.

26. Corpusculii Ruffini:

a. sunt considerati si receptori pentru cald;
b. sunt situaţi în epiderm;
c. sunt receptori ai presiunii;
d. sunt mecanoreceptori;
e. sunt considerati si receptori pentru rece.

27. Sensibilităţile deservite de către piele sunt:

a. interoceptivă;
b. termică;
c. proprioceptivă;
d. tactilă;
e. dureroasă.

28. Analizatorii ce au segmentul periferic localizat în piele sunt următorii, cu

EXCEPŢIA:
a. kinestezic;
b. olfactiv;
c. vestibular;
d. gustativ;
e. cutanat.

29. Receptorii tactili:

a. sunt localizaţi în derm;
b. fac parte din categoria receptorilor electromagnetici;
c. sunt mai numeroşi în tegumentele cu păr;
 d. sunt stimulaţi de deformări mecanice.
e. generează senzații tactile,de presiune sau vibratorii.

30. Receptorii situaţi în partea superioară a dermului:

a. sunt stimulaţi la atingerea tegumentului;
b. recepţionează vibraţiile;
c. sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner;
d. sunt reprezentaţi de corpusculii Ruffini.
e. sunt reprezentați de discurile Merkel.

31. Receptorii situaţi în partea profundă a dermului:

a. sunt stimulaţi la atingerea tegumentului;
b. recepţionează presiunea;
c. sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner;
d. fac parte din categoria mecanoreceptorilor ;
e. sunt reprezentați de discurile Merkel.

32. Receptorii termici sunt reprezentaţi de corpusculii:

a. Ruffini;
b. Pacini;
c. Krause;
d. Meissner.
e. Merkel.

33. Receptorii pentru rece:

a. trimit impulsuri atunci când temperatura tegumentului scade;
b. sunt reprezentaţi de corpusculii Ruffini;
c. sunt mai numeroşi decât receptorii pentru cald;
d. sunt stimulaţi numai de temperaturi extreme.
e. sunt localizați în derm.

34. Receptorii pentru cald:

a. trimit impulsuri atunci când temperatura tegumentului creşte;
b. sunt reprezentaţi de corpusculii Krause;
c. sunt în număr mai mic decât receptorii pentru rece;
d. sunt localizaţi în epidem.
e. sunt stimulați numai de temperaturi extreme.

35. Receptorii pentru durere:

a. sunt stimulaţi de factori chimici;
b. sunt stimulaţi de factori termici;
c. sunt stimulaţi de factori mecanici;
d. percep stimuli ce produc leziuni cutanate.
e. percep stimuli ce produc deformări ușoare ale tegumentului.

36. Receptorii pentru durere sunt reprezentaţi de:

a. terminaţiile nervoase libere;
b. terminaţiile încapsulate, când sunt stimulate parţial;
c. algoreceptori;
d. corpusculii Krause şi Ruffini.
e. orice receptor cutanat atunci când este stimulat excesiv.
37. Acuitatea tactilă:
a. se caracterizează prin pragul de percepere distinctă a două puncte
diferite;
b. reprezintă câmpul receptor al unui neuron senzitiv;
c. este distanţa minimă la care sunt percepute distinct două puncte
stimulate;
d. reprezintă aria tegumentară a stimulată;
e. este invers proporțională cu densitatea receptorilor din regiune.

38. Sensibilitatea termica :

a. este in raport cu temperatura corpului;
b. poate fi apreciata numai prin comparatie, introducind mina succesiv in vase cu apa la
diferite temperaturi;
c. nu depinde de temperatura corpului;
d. se determina cu esteziometrul;
e. se retermina cu termoesteziometrul.

39. Termoreceptorii:
a. sunt rari la nivelul buzelor;
b. sunt raspinditi peste tot in epiderm;
c. sunt mai numerosi la nivelul mucoasei bucale;
d. sunt reprezentati si de terminatii nervoase libere cu diametrul mic si nemielinizate;
e. sunt raspinditi peste tot in derm.

40. Despre sensibilitatea dureroasa se pot afima urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. se recomanda studiul acesteia pe subiecti umani;;
b. se recomanda studiul acesteia pe o broasca spinalizata;
c. se utilizeaza procedura provocarii reflexului de grataj;
d. se recomanda studiul acesteia pe animale de laborator;
e. se utilizeaza procedura provocarii reflexului de scarpinare.

41. Urmatoarele afirmatii despre sensibilitatea termica sunt adevarate, cu

EXCEPTIA:
a. corpusculii Ruffini sunt sensibili la temperaturi de peste 50º C;
b. corpusculii Krause sunt mai sensibili la temperaturi sub 20º C;
c. temperaturile sub 10º C sunt percepute ca arsuri;
d. temperaturile sub 10º C sunt percepute ca senzatii dureroase;
e. temperaturile peste 50º C sunt percepute ca arsuri.

42. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a. receptorii pentru durere se adapteaza rapid in prezenta stimulului;
b. persistenta stimulului dureros duce la cresterea in intensitate a senzatiei;
c. in conditii anormale viscerele pot fi punctul de plecare ai senzatiei dureroase;
d. receptorii pentru durere se adapteaza putin sau deloc in prezenta stimulului;
e. persistenta stimulului dureros duce la fenomenul de obisnuinta.

43. Reflexul de grataj:

a. consta in ciupirea tegumentului;
b. consta in inteparea tegumentului;
c. broasca spinalizata indeparteaza cu membrul inferior hirtia imbibata cu acid sulfuric 5%
de pe abdomen;
d. se realizeaza pe un preparat neuro-muscular gastrocnemian-sciatic;
e. se numeste si reflexul de scarpinare.

44. Papilele dermice:

a. se gasesc in dermul reticular;
b. sunt ridicaturi tronconice;
c. sunt mai evidente la nivelul degetelor;
d. la nivelul degetelor formeaza crestele papilare;
e. sunt mai evidente la nivel volar.

45. Amprentele:
a. sunt crestele papilare de la nivelul degetelor;
b. reprezinta imprimarea cu cerneala pe o coala de hirtie a formei papilelor dermice de la
nivelul degetelor;
c. sunt identice la toate persoanele;
d. sunt utilizate in medicina legala;
e. sunt foarte diferite de la o persoana la alta.

46. Cimpul receptor al unui neuron implicat in sensibilitatea cutanata este:

a. 2 mm la virful limbii;
b. 50 mm in anumite zone de pe toracele posterior;
c. aria tegumentara a carei stimulare determina modificari in rata de descarcare a
neuronului respectiv;
d. invers proportional cu densitatea receptorilor din regiune;
e. direct proportional cu densitatea receptorilor din regiune.

47. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a. discriminarea speciala se poate masura cu un compas;
b. sensibilitatea tactila nu este uniform repartizata pe suprafata pielii;
c. acuitatea tactila este aceeasi in diferite regiuni ale corpului;
d. sensibilitatea tactila este uniform repartizata pe suprafata pielii;
e. acuitatea tactila este diferita in anumite regiuni ale corpului.

48. Esteziometrul Weber:

a. evidentiaza sensibilitatea termica;
b. este un compas special;
c. cu ajutorul acestuia sunt perceputi simultan doi stimuli aplicati izolat unul de celalalt;
d. evidentiaza sensibilitatea dureroasa;
e. cu ajutorul acestuia sunt perceputi izolat doi stimuli aplicati simultan.

49. Acuitatea tactila:

a. este distanta cea mai mare la care virfurile esteziometrului Weber sunt simtite separat;
b. se masoara in mm²;
c. este distanta cea mai mica la care virfurile esteziometrului Weber sunt simtite separat;
d. se masoara in mm³;
e. se masoara in mm.

50. Segmentul intermediar al unui analizator este:

a. segmentul de conducere;
b. format din caile nervoase prin care impulsul nervos este transmis la scoarta cerebrala;
c. format de caile descendente;
d. format de caile ascendente indirecte;
e. format de caile ascendente directe.

51. Caile de conducere ascendente directe:

a. sunt cai cu conducere rapida;
b. sunt formate din sinapse putine;
c. folosesc sistemul reticulat ascendent activator;
d. sunt cai cu conducere lenta;
e. proiecteaza cortical intr-o arie specifica.

52. Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este format de:

a. fasciculele spinotalamice laterale;
b. fasciculele spino-bulbare;
c. fasciculele spinocerebeloase;
d. lemnisculul medial;
e. fasciculele spinotalamice anterioare.

53. Caile de conducere ascendente indirecte:

a. sunt cai cu conducere lenta;
b. proiecteaza cortical in mod difuz;
c. proiecteaza cortical intr-o arie specifica;
d. proiecteaza cortical in mod nespecific;
e. folosesc sistemul reticulat ascendent activator.

54. Segmentul central al unui analizator este aria corticala:

a. care poate percepe o anumita forma de energie din mediul extern;
b. de la care pleaca calea de conducere;
c. la nivelul careia impulsurile sunt transformate in senzatii specifice;
d. specializata, care percepe stimuli;
e. la care ajunge calea de conducere.

55. Segmentul central al analizatorului cutanat este situat:

a. pe fata mediala a emisferelor cerebrale;
b. in lobul parietal;
c. pe fata laterala a emisferelor cerebrale;
d. in lobul temporal;
e. in girii orbitali.
 ANALIZATORUL GUSTATIV

1. Simţul gustului are următoarele roluri:

a. furnizează informaţii referitoare la calitatea alimentelor introduse în gură;
b. furnizează informaţii referitoare la cantitatea alimentelor introduse în gură;
c. intervine în declanşarea reflexă necondiţionată a secreţiilor digestive;
d. intervine în declanşarea reflexă condiţionată a secreţiilor digestive;
e. este rezultatul stimulării mugurilor gustativi de către substanțele sapide.

2. Receptorii analizatorului gustativ sunt:

a. chemoreceptori;
b. proprioceptori;
c. reprezentaţi de mugurii gustativi;
d. reprezentaţi de papilele gustative ;
e. situați pe mucoasa linguală.

3. Mugurii gustativi:
a. au formă ovoidală;
b. sunt situaţi la nivelul papilelor gustative;
c. sunt răspândiţi în întreaga mucoasă linguală;
d. sunt prezenţi în toate tipurile de papile gustative ;
e. sunt răspândiţi în întreaga mucoasă laringiana.

4. Mugurii gustativi sunt situaţi la nivelul papilelor gustative:

a. fungiforme;
b. circumvalate;
c. foliate;
d. fuziforme ;
e. caliciforme.

5. Mugurii gustativi sunt alcătuiţi din următoarele tipuri de celule:

a. senzoriale;
b. de susţinere;
c. cu cili;
d. conjunctive ;
e. nervoase.

6. Celulele senzoriale gustative au următoarele caracteristici:

a. la polul bazal prezintă mai mulţi cili;
b. la polul apical prezintă un microvil;
c. la polul bazal sosesc terminaţiile axonice ale nervilor sensibilităţii gustative;
d. la polul bazal sosesc terminaţiile dendritice ale nervilor sensibilităţii gustative
e. sunt celule nervoase modificate..

7. La polul bazal al celulelor gustative se găsesc terminaţiile nervoase ale nervilor:

a. facial;
b. glosofaringian;
c. vag;
d. maxilar;
e. mandibular.
8. Protoneuronul căii gustative este situat în:
a. ganglionul anexat nervului facial;
b. mugurii gustativi;
c. ganglionul anexat nervului glosofaringian ;
d. nucleul solitar din bulb.
e. ganglionul anexat nervului vag ;

9. Referitor la deutoneuronul căii gustative:

a. este situat în nucleul ambiguu din bulb;
b. este situat în nucleul solitar din bulb;
c. axonii săi proiecteaza in aria gustativa;
d. axonii săi se încrucişează ;
e. axonii săi se îndreaptă spre talamus.

10. Aria gustativă este situată în:

a. partea superioară a girusului precentral;
b. partea inferioară a girusului postcentral;
c. partea posterioară a girusului precentral;
d. în lobul parietal;
e. În lobul temporal.

11. Senzaţiile gustative primare sunt următoarele:

a. amar;
b. acru;
c. dulce;
d. acid;
e. sărat.

12. Substanţele ce stimulează receptorii gustativi sunt:

a. solubile in saliva;
b. sapide;
c. insolubile;
d. volatile.
e. odorante.

13. Senzaţiile gustative primare:

a. sunt patru categorii generale;
b. se datoreaza existentei celor patru tipuri de muguri gustativi;
c. determina aparitia hartii gustului;
d. se datorează existenței zonelor caracteristice pentru un tip fundamental,
e. sunt produse de substanțele solubile în salivă.

14. Pe suprafaţa limbii:

a. mugurii gustativi sunt distribuiţi uniform;
b. există zone caracteristice pentru fiecare tip de gust fundamental;
c. exista 13 zone posibile sau probabile;
d. mugurii gustativi nu sunt distribuiti uniform;
e. ariile linguale ale diferitelor gusturi au o localizare specifică.

15. Perceperea diferitelor gusturi se face astfel:

a. sărat în partea posterioară a limbii;
b. acru pe partile laterale ale limbii;
c. amar la vârful limbii;
d. dulce la vârful limbii.
e. dulce in zona centrala a limbii.

16. Perceperea diferitelor gusturi se face astfel:

a. amar în partea posterioară a limbii;
b. dulce in partea posterioara a limbii;
c. sărat pe marginea părţii anterioare a limbii;
d. acru la vârful limbii.
e. amar în zona centrala a limbii;

17. Gustul dulce este perceput :

a. pe marginile limbii;
b. la nivelul corpului limbii;
c. la vârful limbii;
d. la nivelul papilelor filiforme;
e. la nivelul bazei radacinii limbii.

18. Gustul acru:

a. reprezinta una dintre senzatiile gustative primare;
b. se percepe la nivelul corpului limbii;
c. se percepe in zona centrala a limbii;
d. se percepe în partea posterioară a limbii;
e. nu poate fi perceput la nivelul limbii.

19. Gustul sărat :

a. se percepe la nivelul bazei radacinii limbii;
b. reprezinta una dintre senzatiile gustative primare;
c. se percepe pe marginile părţii anterioare a limbii;
d. nu poate fi perceput la nivelul limbii;
e. se percepe numai la nivelul papilelor filiforme.

20. Gustul amar :

a. se percepe pe marginile limbii;
b. se percepe în partea posterioară a limbii;
c. se percepe în partea anterioară a limbii;
d. reprezinta una dintre senzatiile gustative primare;
e. se percepe in zona centrala a limbii.

21. Urmatoarele afirmatii referitoare la analizatorul gustativ sunt corecte:

a. al treilea neuron al caii gustative este situat in talamus;
b. perechea a IX-a de nervi cranieni culege excitatii gustative de la treimea posterioara a
limbii;
c. nervul maxilar culege excitatii gustative de la treimea posterioara a limbii;
d. perechea a VII-a de nervi cranieni culege excitatii gustative de la corpul limbii;
e. nervul mandibular culege excitatii gustative de la corpul limbii.

22. Excitaţiile gustative de la nivelul corpului limbii sunt transmise prin:

a. fibrele senzoriale ale nervului facial;
b. fibrele senzoriale ale nervului glosofaringian;
c. fibre ce pătrund în nevrax prin şanţul bulbo-pontin;
d. fibre ce pătrund în nevrax prin şanţul retroolivar ;
e. fibrele parasimpatice ale nervului facial.

23. Excitaţiile gustative de la nivelul treimii posterioare a limbii sunt transmise prin:

a. fibrele senzoriale ale nervului vag;

b. fibrele senzoriale ale nervului glosofaringian;
c. fibre ce pătrund în nevrax prin şanţul ponto-peduncular;
d. fibre ce pătrund în nevrax prin şanţul retroolivar ;
e. fibrele parasimpatice ale nervului glosofaringian.

24. Excitaţiile gustative de la nivelul bazei radacinii limbii sunt transmise prin:
a. fibrele parasimpatice ale nervului vag;
b. fibrele senzoriale ale nervului vag;
c. fibre ce pătrund în nevrax prin şanţul preolivar;
d. fibre ce pătrund în nevrax prin şanţul retroolivar ;
e. fibrele parasimpatice ale nervului glosofaringian.

25. Fibrele nervoase gustative se repartizează topografic astfel:

a. de la corpului limbii prin nervul facial;
b. de la baza rădăcinii limbii prin nervul vag;
c. din treimea posterioara a limbii prin nervul glosofaringian;
d. de la baza rădăcinii limbii prin nervul facial.
e. de la corpul limbii prin nervul trigemen.

26. Referitor la fiziologia analizatorului gustativ putem afirma următoarele:

a. substanțele sapide produc depolarizarea celulelor receptoare cu apariția potențialului de
receptor;
b. pragul de excitabilitate gustativă este acelaşi indiferent de substanţă;
c. intensitatea senzaţiei depinde de concentraţia substanţei dizolvate;
d. intensitatea senzaţiei depinde de temperatura soluţiei;
e. pragul de excitabilitate este mai scazut la substantele dulci si mai ridicat la substantele
amare.

27. La contactul dintre substantele sapide si celulele gustative se produc:

a. substantele chimice specifice se leaga de receptorii celulelor gustative;
b. depolarizarea celulelor gustative;
c. repolarizarea celulelor gustative;
d. substantele chimice specifice se leaga de moleculele proteice receptoare;
e. iesirea ionilor de sodiu prin canalele ionice deschise.

28. Despre pragul sensibilitatii gustative putem afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. reprezinta concentratia cea mai ridicata la care stimulul produce o senzatie;
b. variaza foarte mult de la o substanta la alta;
c. bauturile prea calde sau prea reci au un gust intens;
d. bauturile prea calde sau prea reci nu au gust;
e. reprezinta concentratia cea mai slaba la care stimulul produce o senzatie.

29. Urmatoarele afirmatii referitoare la analizatorul gustativ sunt adevarate, cu

EXCEPTIA:
a. degustatorii de vinuri pot deosebi peste 300 de gusturi diferite;
b. identitatea substantelor chimice specifice care stimuleaza receptorii pentru gust este
foarte bine cunoscuta;
c. pragul sensibilitatii gustative pentru zahar este de 0,005 g/L, la 24ºC;
d. pragul sensibilitatii gustative pentru chinina este de 1g/L, la 24ºC;
e. cei mai multi dintre mugurii gustativi pot fi stimulati de mai multi stimuli gustativi.
Analizatorul Kinestezic

1. Desfăşurarea normală a activităţii motorii necesită informarea permanentă a

SNC asupra:
a. poziţiei spaţiale a corpului;
b. poziţiei membrelor superioare;
c. poziţiei membrelor inferioare;
d. gradului de contracţie a muşchiului
e. formei și culorii obiectelor din jur.

2. Informaţiile necesare desfăşurării activităţii motorii normale sunt furnizate de:

a. receptorii vizuali;
b. receptorii cutanaţi;
c. receptorii vestibulari;
d. proprioceptori;
e. receptorii olfactivi.

3. Receptorii analizatorului kinestezic sunt situaţi în următoarele structuri:

a. articulaţii;
b. periost;
c. muşchi;
d. ligamente
e. tegument.

4. Receptorii kinestezici din periost sunt:

a. corpusculii Vater-Pacini;
b. sensibili la mişcări;
c. sensibili la modificările de temperatura;
d. sensibili la modificările de presiune;
e. corpusculii lamelati.

5. Proprioceptorii analizatorului kinestezic sunt:

a. fusurile neuromusculare;
b. corpusculii Meissner;
c. corpusculii tendinoşi Golgi;
d. corpusculii Ruffini;
e. corpusculii Vater-Pacini.

6. Corpusculii neurotendinoşi Golgi:

a. sunt situaţi in corpul muschiului;
b. sunt situaţi la jonctiunea muschi-tendon;
c. sunt stimulați de întinderea tendonului;
d. sunt situati in fascia muschiului;
e. sunt stimulați de fibre nervoase vegetative.

7. Terminaţiile nervoase libere ale analizatorului kinestezic:

a. sunt situate la joncţiunea tendon-os;
b. se ramifică la nivelul capsulei articulare;
c. se ramifică la joncţiunea muşchi-tendon;
d. monitorizeaza tensiunea produsa in tendoane;
 e. sunt receptori ai durerii articulare..

8. Terminaţiile nervoase libere ale analizatorului kinestezic transmit următoarele

tipuri de sensibilităţi, cu EXCEPŢIA:
a. presională;
b. vibratorie;
c. dureroasă viscerală;
d. dureroasă articulară;
e. termică.

9. Corpusculii neurotendinosi Golgi:

a. stimuleaza producerea contractiei musculare excesive;
b. in corpusculi patrund 2-3 fibre nervoase, stimulate de intinderea slaba a tendonului;
c. monitorizeza continuu tensiunea produsa in tendoane;
d. ajuta la prevenirea alungirii exagerate a muschiului;
e. ajuta la prevenirea contractiei musculare excesive.

10. La nivelul articulatiilor se gasesc:

a. terminatii nervoase libere, care se ramifica in stratul superficial al capsulei articulare;
b. corpusculii Ruffini, care receptioneaza pozitia din articulatii;
c. corpusculii Vater-Pacini, care receptioneaza modificarile de presiune;
d. corpusculii Ruffini, care se ramifica in toata grosimea capsulei articulare;
e. corpusculii Vater-Pacini identici cu cei din piele.

11. Fusurile neuromusculare sunt situate în următoarele structuri, cu EXCEPŢIA:

a. printre fibrele musculare netede;

b. în grosimea capsulei articulare;
c. la nivelul ligamentelor articulare;
d. printre fibrele musculare striate;
e. printre fibrele extrafusale

12. Fusurile neuromusculare:

a. au o inervaţie motorie;
b. au o inervaţie senzitivă;
c. sunt stimulate de tensiunea dezvoltată în timpul contracţiei musculare;
d. sunt stimulate de atingeri;
e. recepționează durerea articulară.

13. Fusul neuromuscular:

a. este format din fibre musculare modificate;
b. este situat printre fibrele musculare striate;
c. este constituit din 5-10 fibre intrafusale;
d. este situat printre fibrele musculare netede;
e. este format din fibre extrafusale.

14. Fibrele intrafusale:

a. sunt identice cu fibrele extrafusale;
b. sunt conţinute într-o capsulă conjunctivă;
c. sunt situate în capsula articulară;
d. sunt dispuse paralel cu fibrele extrafusale;
e. au in structura lor tesut fibros.
15. Fibrele intrafusale sunt constituite din următoarele porţiuni:
a. centrală, necontractilă;
b. periferice, contractile;
c. centrală, bogată în nuclei;
d. periferice, bogate în nuclei;
e. centrală, contractila.

16. Fibrele intrafusale sunt :

a. fibre musculare striate;
b. fibre elastice ce formeaza fascicule groase;
c. fibre de colagen;
d. fibre cu lant nuclear;
e. fibre cu sac nuclear.

17. Fusurile neuromusculare prezintă o inervaţie:

a. senzitiva, asigurata de dendritele neuronilor din ganglionul spinal;
b. motorie, asigurată de fibrele gama eferente;
c. motorie, asigurată de axonii neuronilor gama din cornul anterior medular;
d. senzitivă, asigurată de fibrele alfa aferente;
e. vegetativă, pentru vasele de sânge din constituția fusului.

18. Inervaţia senzitivă a fusului neuromuscular este asigurată de urmatoarele

categorii de fibre nervoase, cu EXCEPTIA:
a. fibre senzitive anulospirale;
b. terminaţii nervoase libere;
c. fibre senzitive „in floare”;
d. dendrite ale neuronilor din coarnele anterioare medulare;
e. neuronii motori gama.

19. Inervaţia motorie a fusului neuromuscular este asigurată de următoarele

categorii de neuroni, cu EXCEPŢIA:
a. alfa, din cornul anterior al măduvei;
b. din ganglionul spinal;
c. localizaţi în cerebel
d. gama, din cornul anterior al măduvei.
e. localizați în cornul posterior medular.

20. La nivelul fusului neuromuscular axonii motoneuronilor gama:

a. ajung la portiunea periferica a fibrelor cu sac nuclear;
b. ajung la portiunea periferica a fibrelor cu lant nuclear;
c. contracta portiunea periferica a fibrelor su sac si lant nuclear;
d. formeaza fibrele senzitive anulospirale;
e. formeaza fibrele senzitive in „floare”.

21. La nivelul analizatorului kinestezic, corpusculii Vater-Pacini:

a. sunt sensibili la mișcări;
b. sunt stimulați de modificările presionale;
c. sunt situați în periost;
d. sunt situați în articulații;
e. sunt diferiți de cei din tegument.
22. În cadrul analizatorului kinestezic, motoneuronii alfa:
a. inervează fibrele intrafusale;
b. inervează fibrele extrafusale;
c. se termină pe capetele contractile ale fibrelor intrafusale;
d. sunt localizați în cornul anterior al măduvei.
e. inervează fibrele musculare striate obișnuite.

23. Impulsurile aferente de la proprioceptorii musculo-articulari sunt conduse

spre centrii nervoși, prin:
a. căile sensibilităţii kinestezice;
b. fasciculele spinobulbare;
c. căile sensibilităţii proprioceptive de reglare a mişcării;
d. fasciculele spinocerebeloase ventral şi dorsal;
e. fasciculele spinotalamice.

24. Simţul poziţiei şi al mişcării în spaţiu este rezultatul impulsurilor aferente

transmise prin:
a. fasciculele spinobulbare;
b. fasciculul cuneat;
c. fasciculul gracilis;
d. cordoanele posterioare medulare;
e. fasciculele spinotalamice.

25. Simţul tonusului muscular este rezultatul impulsurilor aferente transmise prin:

a. fasciculul spinocerebelos ventral;

b. fasciculele spinobulbare;
c. fasciculul spinocerebelos dorsal;
d. fasciculul spinotalamic lateral;
e. cordoanele posterioare medulare;

26.Sensibilitatea proprioceptivă de reglare a mişcării:

a. se transmite prin fasciculul spinocerebelos ventral;
b. se transmite prin fasciculul spinocerebelos dorsal;
c. se transmite prin aceeaşi cale cu simţul tonusului muscular;
d. utilizează aceeaşi cale ca şi sensibilitatea kinestezică.
e. utilizează numai calea cordoanelor posterioare.

27. Motoneuronii ce inervează muşchii scheletici:

a. sunt de două tipuri: alfa şi gama;
b. cei gama inervează fibrele extrafusale;
c. cei alfa inervează fibrele intrafusale;
d. sunt situaţi în cornul anterior al măduvei;
e. sunt situati in cornul lateral al maduvei.

28. Căile de conducere a impulsurilor de la receptorii aparatului locomotor se

proiectează în:
a. girusul postcentral;
b. girusul precentral;
c. lobul parietal;
d. lobul temporal;
e. girusul hipocampic;
29. La nivelul fusului neuromuscular, fibrele motorii gama, determină:
a. întinderea porţiunii periferice a fibrelor intrafusale;
b. contracţia porţiunilor periferice ale fibrelor extrafusale;
c. contractia portiunii periferice a fibrelor intrafusale;
d. intinderea portiunii periferice a fibrelor extrafusale;
e. intinderea portiunii centrale a fibrelor intrafusale.

30. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. intinderea si activarea fusurilor neuromusculare determina relaxarea musculara;
b. intinderea si activarea fusurilor neuromusculare declanseaza o contractie reflexa;
c. contractia fibrelor intrafusale determina contractia muschiului;
d. dispunerea in paralel a fibrelor intrafusale face ca intinderea fibrelor extrafusale sa
determine si intinderea celor intrafusale;
e. intinderea si activarea fusurilor neuromusculare previne relaxarea musculara.

31. In cadrul analizatorului kinestezic, corpusculii Ruffini:

a. se gasesc in fascia muschiului striat;
b. receptioneaza pozitia din articulatii;
c. se gasesc in periost;
d. se gasesc in stratul superficial al capsulei articulare;
e. receptioneaza miscarile din articulatii.
ANALIZATORUL OLFACTIV

1. Olfactia are următoarele caracteristici:

a. este slab dezvoltata la om, comparativ cu unele animale;
b. permite depistarea substanţelor odorante din aer;
c. este foarte dezvoltata la om, comparative cu unele animale;
d. are rol în depistarea doar a substanţelor nocive din aer.
e. are rol în aprecierea calității alimentelor.

2. Simţul mirosului împreună cu simţul gustului intervine în:

a. aprecierea calităţii alimentelor;
b. aprecierea cantităţii alimentelor ;
c. declanșarea secreţiei salivare ;
d. declanşarea evacuarii gastrice.
e. inhibarea secrețiilor digestive și endocrine.

3. Receptorii analizatorului olfactiv:

a. fac parte din categoria osmoreceptorilor;
b. fac parte din categoria chemoreceptorilor;
c. ocupă zona cornetului nazal inferior;
d. ocupă partea superioară a foselor nazale.
e. sunt reprezentați de celulele bipolare din mucoasa olfactivă.

4. Celulele bipolare olfactive au următoarele caracteristici:

a. dendritele sunt lungi și groase;
b. dentritele se termină cu butonul olfactiv, prevăzut cu cili;
c. axonii pleacă de la polul bazal și formează nervii olfactivi ;
d. au rol de prim neuron ;
e. reprezintă receptorii analizatorului olfactiv

5. Referitor la protoneuronul olfactiv:

a. este reprezentat neuronii bipolari din mucoasa olfactivă;
b. este reprezentat celulele bipolare din mucoasa palatină;
c. dendritele se termină printr-un buton olfactiv;
d. este localizat în ganglionul de pe traiectul nervului olfactiv,
e. axonii străbat lama ciuruită a etmoidului.

6. Axonii neuronilor bipolari olfactivi:

a. pleacă de la polul bazal al celulelor receptoare;
b. formează tractul olfactiv;
c. se înmănunchează şi formează nervii olfactivi;
d. străbat lama perpendiculară a etmoidului ;
e. se termină în bulbul olfactiv.

7. Nervii olfactivi:
a. reprezintă axonii neuronilor multipolari din mucoasa olfactivă
b. fac sinapsă cu celulele mitrale din bulbul olfactiv;
c. reprezintă axonii celulelor bipolare din mucoasa olfactivă;
d. străbat lama ciuruită a etmoidului ;
e. se proiectează pe fața medială a lobului temporal.

8. Referitor la deutoneuronul căii olfactive:

a. este situat în bulbul olfactiv;
b. axonii formează tractul olfactiv;
c. este reprezentat de celulele mitrale;
d. are prelungirile periferice butonate;
e. axonii se proiectează în aria olfactivă.
9. Aria olfactivă este localizată:
a. pe faţa medială a lobului temporal;
b. la nivelel girusului hipocampic;
c. în girusul postcentral din lobul parietal;
d. pe faţa laterală a emisferului cerebral;
e. la nivelul nucleului amigdalian.

10. Referitor la calea olfactivă:

a. nu stabileşte legături directe cu talamusul;
b. este o parte componentă a sistemului limbic;
c. are conexiuni întinse cu paleocortexul;
d. are conexiuni directe cu măduva spinării ;
e. are al treilea neuron în metatalamus.

11. Referitor la calea olfactivă:

a. protoneuronul este reprezentat de celulele bipolare din mucoasa olfactivă;
b. receptorii sunt reprezentați de celulele bipolare din mucoasa olfactivă;
c. este formată din trei neuroni;
d. deutoneuronul este localizat în bulbul olfactiv;
e. deutoneuronul este reprezentat de celulele mitrale.

12. Referitor la simţul mirosului putem afirma următoarele:

a. exista aproximativ 50 de mirosuri primare;
b. prin combinarea mirosurilor primare in proportii diferite rezulta intreaga diversitate de senzatii
olfactive;
c. au fost identificati cel putin 13 receptori chimici in celulele olfactive;
d. omul poate distinge peste 10 000 de mirosuri diferite;
e. nu exista o clasificare a mirosurilor.

13. Pentru a putea fi mirosită o substanţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a. să fie volatilă;
b. să fie solubilă;
c. să traverseze stratul de mucus;
d. să atingă celulele de susţinere ;
e. să atinga epiteliul columnar.

14.Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

a. stimuli specifici ai analizatorului olfactiv sunt reprezentati de substantele volatile;
b. stimuli specifici ai analizatorului olfactiv sunt reprezentati de substantele sapide;
c. acuitatea olfactiva este direct proportionala cu concentratia substantei odorante;
d. determinarea sensibilitatii olfactive se face cu olfactometrul ;
e. acuitatea olfactiva este invers proportionala cu concentratia substantei odorante.

15. Pragul sensibilitatii olfactive este :

a. reprezentat de concentratia maxima dintr-o substanta odoranta ce provoaca senzatia de miros ;
b. pentru mercaptan de 1x10ˉ¹º mg/m³ de aer ;
c. pentru eter este de 1/1 000 000 g/l de aer ;
d. pentru mosc este de 1/10 000 000 g/l de aer ;
e. reprezentat de concentratia minima dintr-o substanta odoranta ce provoaca senzatia de miros.

16. Despre mucoasa olfactiva se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA :

a. este un epiteliu secretor ;
b. secreta mucus ;
c. ocupa zona cornetului nazal superior ;
d. este un epiteliu de acoperire ;
e. este un epiteliu senzorial.
ANALIZATORUL VIZUAL

1. Vederea are un rol esenţial în:

a. adaptarea la mediu;
b. orientare în spaţiu;
c. menţinerea echilibrului;
d. diferenţierea compoziţiei chimice a obiectelor;
e. recepţionarea informaţiilor din mediul extern.

2. Vederea are un rol esenţial în:

a. activităţile specific umane;
b. menținerea tonusului cortical;
c. diferențierea formei obiectelor;
d. diferențierea luminozității obiectelor.
e. orientarea în timp.

3. Globul ocular este constituit din:

a. medii opace;
b. două tunici;
c. aparat optic;
d. medii refringente,
e. trei tunici concentrice.

4. Globul ocular:
a. este situat în orbită;
b. are formă aproximativ sferică;
c. este format din trei tunici: interna, medie si externa;
d. este situat intr-o cavitate a osului temporal;
e. are o tunica internă, fibroasă, reprezentată de retină.

5. Tunica externă a globului ocular:

a. posterior, este reprezentată de sclerotică;
b. anterior, este reprezentată de cornee ;
c. cuprinde două porțiuni inegale;
d. este fibroasă;
e. pe ea se inseră mușchii intrinseci ai globului ocular.

6. Tunica fibroasă a globului ocular:

a. este reprezentată de coroidă;
b. se mai numeşte şi sclerotică;
c. este străbătută de fibrele nervului optic;
d. este străbătută de o arteră ce vascularizează globul ocular;
e. reprezintă tunica externă.

7. Sclerotica reprezintă:
a. porțiunea anterioară a tunicii fibroase a globului ocular;
b. tunica medie a globului ocular;
c. o tunică opacă;
d. o tunică transparentă;
e. porțiunea posterioară a tunicii fibroase a globului ocular;

8. Corneea:
a. este transparentă;
b. este străbătută de nervul optic;
c. este plasată în partea anterioară a globului ocular;
d. are în structura sa fibre nervoase;
e. este avasculară.

9. Muşchii extrinseci ai globului ocular se inseră pe:

a. porțiunea anterioară a tunicii fibroase;
b. retină;
c. coroidă;
d. sclerotică;
e. porțiunea posterioară a tunicii fibroase.

10. Tunica medie a globului ocular:

a. este formată, posterior, din coroidă,;
b. este tunica vasculară a globului ocular;
c. prezintă trei segmente;
d. prezintă, în partea anterioară, corneea;
e. este formată, posterior, din sclerotică,. .

11. Din tunica vasculară a globului ocular se constituie la partea anterioară:

a. corpul ciliar;
b. sclerotica;
c. irisul;
d. corneea,
e. retina.

12. Mușchiul ciliar cuprinde fibre musculare:

a. dispuse circular, inervate de parasimpatic;
b. netede;
c. dispuse radiar, inervate de simpatic;
d. dispuse transversal;
e. cu contracție voluntară.

13.Coroida:
a. face parte din tunica vasculară a globului ocular;
b. se întinde posterior de ora serrata,
c. este traversată de filetele nervului optic;
d. are în structura sa mușchiul ciliar,
e. are în structura sa procesele ciliare.

14. Irisul este plasat:

a. anterior de cristalin;
b. posterior de cristalin;
c. posterior de corpul vitros;
d. în jurul pupilei,
e. posterior de retină.

15. Irisul:
a. modifică diametrul pupilar;
b. reglează reflex cantitatea de lumină proiectată pe coroidă;
c. reglează reflex cantitatea de lumină proiectată pe retină;
d. este plasat posterior de cristalin
e. este o diafragmă situată anterior de cristalin.

16. Despre corpul ciliar putem afirma următoarele:

a. realizeaza receptia stimulilor luminosi;
b. cuprinde mușchiul ciliar;
c. cuprinde procesele ciliare;
d. este situat posterior orei serrata;
e. este situat anterior orei serrata.

17. Procesele ciliare:

a. secretă corpul vitros;
b. secretă umoarea apoasă;
c. sunt situate la nivelul corpului ciliar;
d. sunt constituite din aglomerări de vase capilare;
e. sunt constituite din fibre muscular netede.

18. Retina:
a. este tunica nervoasă a globului ocular;
b. realizează recepţia stimulilor tactili;
c. cuprinde celule fotoreceptoare;
d. este plasată la exteriorul globului ocular.
e. este tunica internă a globului ocular.

19. Retina:
a. este excitată de radiaţii luminoase;
b. este excitată de radiaţii termice;
c. transformă stimulul luminos în influx nervos;
d. asigură memoria vizuală
e. este o membrană fotosensibilă..

20. La nivelul retinei se află:

a. pata galbenă, în dreptul axului vizual;
b. macula lutea, în dreptul axului vizual;
c. pata oarbă, locul de ieșire a nervului optic;
d. receptorii analizatorului vizual;
e. mediile refringente ale globului ocular.

21. Macula lutea:

a. se mai numeşte şi pata galbenă;
b. conţine fovea lateralis;
c. este plasată pe direcţia axului optic;
d. se mai numeşte şi pata oarbă;
e. conține mai multe celule cu bastonaș.

22. Pata galbenă conţine:

a. predominant celule cu conuri;
b. predominant celule cu bastonaşe;
c. fovea centralis;
d. pata oarbă;
e. axonii nervului optic.

23.Fovea centralis:
a. este situată la nivelul maculei lutea,
b. este situată la nivelul petei oarbe,
c. conține numai celule cu conuri;
d. conține numai celule cu bastonaș;
e. nu conține celule fotosensibile.

24. Pata oarbă:

a. conține celule cu conuri;
b. nu conține celule fotosensibile;
c. conține celule cu bastonaș;
d. reprezintă locul de intrare a arterelor globului ocular,
e. conține fovea centralis .

25. În structura retinei se întâlnesc:

a. neuroni multipolari;
b. celule fotosensibile;
c. neuroni bipolari;
d. celule de susținere;
e. sașe straturi celulare .

26. Celulele fotosensibile retiniene sunt:

a. celulele cu con;
b. celulele bipolare;
c. celulele cu bastonaş;
d. neuronii multipolari;
e. celulele pigmentare.

27. Retina conţine:

a. trei feluri de celule funcționale;
b. zece straturi celulare;
c. un strat profund, format din celule pigmentare;
d. un strat cu celule fotosensibile, ce secretă pigmenții vizuali,
e. un strat superficial cu celule de asociație, cu rol protector .

28. Celulele cu bastonaşe sunt:

a. mai numeroase spre pata galbenă;
b. mai numeroase spre periferia retinei;
c. mai numeroase în fovea centralis;
d. absente în fovea centralis;
e. celule nervoase modificate.

29. Celulele cu bastonaşe asigură vederea:

a. la lumină puternică;
b. la lumină slabă;
c. vederea diurnă;
d. vederea nocturnă
e. culorii obiectelor.

30. Celulele bipolare vin in contact cu:

a. celulele cu bastonaş;
b. celulele cu con;
c. celulele fotosensibile;
d. celulele multipolare
e. celulele pigmentare.

31. Celulele cu conuri sunt mai numeroase:

a. în pata galbenă;
b. spre periferia retinei;
c. spre pata oarbă;
d. în macula lutea
e. în pata oarbă.

32. Celulele cu conuri au rol important în:

a. percepera formelor;
b. percepera culorilor;
c. vederea diurnă;
d. vederea nocturnă
e. vederea scotopică.

33.Despre celulele fotoreceptoare putem afirma următoarele:

a. pigmentul fotosensibil al celulelor cu con este iodopsina
b. pigmentul fotosensibil al celulelor cu bastonaș este rodopsina
c. celulele cu bastonaș sunt în număr de aprox. 7 milioane/retină
d. celulele cu con sunt în număr de aprox. 130 milioane/retină
e. celulele cu con sunt mai numeroase în pata galbenă.
34. Despre artera ce vascularizeaza globul ocula se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA :
a. iese din orbita prin partea posterioara a scleroticii;
b. intra in orbita prin partea posterioara a scleroticii;
c. umoarea apoasa dreneaza in artera globului ocular;
d. trece prin partea posterioara a scleroticii impreuna cu nervul optic;
e. trece prin partea posterioara a scleroticii impreuna cu tractul optic.

35. Mediile transparente ale globului ocular sunt:

a. corneea;
b. umoarea apoasă;
c. cristalinul;
d. conjunctiva;
e. retina.

36. Cristalinul este:

a. o lentilă biconcavă;
b. plasat în spatele irisului;
c. plasat între iris şi umoarea apoasă;
d. o lentilă biconvexă
e. transparent.

37. Cristalinul este:

a. plasat în spatele irisului;
b. învelit de coroidă;
c. învelit de cristaloidă;
d. acoperit de cornee
e. lipsit de vase de sânge.

38. Cristalinul este:

a. legat de mușchiul ciliar prin ligamentul suspensor;
b. bogat vascularizat;
c. învelit într-o capsulă elastică;
d. bogat inervat
e. unul din mediile transparente ale globului ocular.

39. Despre cristalin putem afirma următoarele:

a. are forma unei lentile biconcave, transparente;
b. este menținut în poziție de ligamentul suspensor;
c. nutriția sa este asigurată de vasele proceselor ciliare;
d. este învelit într-o capsulă elastică, cristaloida;
e. face parte din sistemul dioptric al globului ocular.

40. Umoarea apoasă:

a. este secretată de procesele ciliare;
b. este un lichid opalescent;
c. face parte din mediile transparente ale ochiului;
d. este drenată prin sistemul arterial al ochiului;
e. se află în camera anterioară a globului ocular.

41. Corpul vitros:

a. ocupă camera anterioară a globului ocular;
b. are consistență gelatinoasă;
c. este un lichid transparent;
d. ocupă cavitatea posterioară a globului ocular;
e. este situat în spațiul dintre cristalin și retină.

42. Cavitatea posterioară a globului ocular este plasată:

a. între retină şi cristalin;
b. între iris şi retină;
c. posterior de cristalin;
d. între iris şi cornee
e. între sclerotică și coroidă.

43. Aparatul dioptric al globului ocular include:

a. medii transparente;
b. o suprafaţă fotosensibilă, reprezentată de celulele bipolare din retină;
c. muschiul corpului ciliar;
d. medii semiopace;
e. o lentilă biconvexă, cristalinul.

44. Despre aparatul dioptric al globului ocular putem afirma următoarele:

a. este format din cornee;
b. poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă;
c. cristalinul își poate modifica raza de curbură, realizând acomodarea;
d. este format din retină, tunica nervoasă a globului ocular;
e. cuprinde cele trei tunici concentrice ale globului ocular.

45. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. celulele cu prelungiri in forma de conuri si bastonase sunt celule nervoase modificate;
b. cea mai mare putere de refractie a aparatului dioptric ocular apartine fetei anterioare a criatalinului;
c. cornea are o putere de refractie de aproximativ 20 de dioptrii;
d. cristalinul are o putere de refractie de aproximativ 20 de dioptrii;
e. cea mai mare putere de refractie a aparatului dioptric ocular apartine fetei anterioare a corneei.

46.Celulele functionale retiniene, aflate in relatii sinaptice sunt urmatoarele, cu exceptia:

a. celulele pigmentare:
b. celulele fotoreceptoare;
c. celulele multipolare;
d. celulele metatalamice ;
e. celulele bipolare.

47.Despre primul neuron al căii optice putem afirma următoarele:

a. este reprezentat de celulele bipolare din retină;
b. dentritele sunt conectate cu celulele fotoreceptoare;
c. axonii formează nervii optici;
d. este reprezentat de celulele multipolare din retină;
e. face sinapsă cu celulele multipolare retiniene.

48.Despre deutoneuronul căii optice putem afirma următoarele:

a. este reprezentat de celulele bipolare din retina;
b. este reprezentat de celulele multipolare din retina;
c. axonii formează nervii optici;
d. axonii proiectează pe scoarța cerebrală, în lobul occipital;
e. este localizat în corpii geniculați din metatalamus

49. Nervul optic conţine fibre:

a. de la un singur ochi;
b. de la neuronii multipolari din câmpul nazal de aceeaşi parte;
c. de la neuronii multipolari din câmpul temporal de aceeaşi parte;
d. de la neuronii multipolari din câmpul temporal de partea opusă;
e. de la ambii ochi.

50. Tractul optic conţine fibre:

a. de la ambii ochi;
b. de la neuronii multipolari din câmpul nazal de aceeaşi parte;
c. de la neuronii multipolari din câmpul temporal de aceeaşi parte;
d. de la neuronii bipolari din câmpul nazal de aceeaşi parte;
e. de la un singur ochi.

51. Tractul optic ajunge în:

a. corpii geniculaţi mediali;
b. corpii geniculaţi laterali;
c. scoarţa cerebrală;
d. metatalamus;
e. lobii occipitali ai emisferelor cerebrale.

52. Chiasma optică:

a. este formată prin încrucișarea axonilor neuronilor multipolari din câmpurile nazale ale retinei,
b. este formată prin încrucișarea axonilor neuronilor multipolari din câmpurile temporale ale retinei,
c. se continuă cu tractul optic;
d. este situată intracranian;
e. este situată la nivelul orbitei.

53. Segmentul cortical al analizatorului vizual este localizat:

a. în lobul occipital;
b. de o parte şi de alta a şanţului central;
c. pe marginile scizurii calcarine;
d. în lobul parietal;
e. în ariile vizuale primară și secundară.

54. Despre ariile vizuale se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. aria vizuala primara se intinde pe fata mediala a lobilor occipitali;
b. ariile vizuale asociative sunt situate in jurul ariei vizuale primare;
c. extirparea ariei vizuale primare produce afazia;
d. distrugerea ariilor vizuale secundare produce orbirea;
e. la nivelul ariei vizuale primare macula are cea mai intinsa reprezentare.

55. Acomodarea:
a. reprezinta variatia puterii de refractie a cristalinului in raport cu distanta la care privim un obiect ;
b. reprezinta variatia puterii de refractie a corneei in raport cu distanta la care privim un obiect;
c. organul activ al acomodarii este irisul;
d. depinde de macromoleculele fotosensibile din celulele fotoreceptoare;
e. organul activ al acomodarii este muschiul ciliar.

56. Acomodarea:
a. este un act reflex;
b. este reglata de centrii corticali din aria vizuala primara;
c. este reglata de coliculii cvadrigemeni inferiori;
d. este reglata de coliculii cvadrigemeni superiori;
e. la realizarea acesteia participa si centrii corticali din ariile vizuale secundare.

57. Prezbitia:
a. este un viciu de refractie;
b. apare la persoanele tinere;
c. este determinata de ingrosarea cristalinului;
d. este determinata de cresterea elasticitatii cristalinului;
e. apare odata cu inaintarea in virsta.

58. Adaptarea fotochimică la lumină presupune:

a. scăderea concentratiei pigmenților vizuali;
b. descompunerea pigmenților vizuali,
c. creșterea concentratiei pigmenților vizuali;
d. descompunerea pigmentilor vizuali determina modificarea conductantelor ionice;
e. descompunerea pigmentilor vizuali determina aparitia potentialului de receptor.

59. Adaptarea fotochimică la întuneric presupune:

a. creșterea concentratiei pigmenților vizuali;
b. retinenul si opsinele sunt convertite in pigmenti vizuali;
c. scăderea concentratiei pigmenților vizuali;
d. descompunerea pigmenților vizuali în retinen și opsine;
e. transformarea vitaminei A in retinen.

60. Pigmentii vizuali:

a. sunt macromolecule fotosensibile;
b. fac parte din structura membranei celulelor fotoreceptoare;
c. fac parte din structura membranei neuronilor bipolari;
d. sunt reprezentati de rodopsina;
e. sunt reprezentati de retinol.

61. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. retina este sensibila la radiatiile electromagnetice cu lungimea de unda mai mica de 390 nm;
b. sensibilitatea unui bastonas la lumina este de zeci de ori mai mare decit la intuneric;
c. in avitaminoza A se compromite adaptarea la lumina;
d. reducerea vederii diurne este numita hemeralopie;
e. reducerea vederii nocturne este numita nictalopie.

62. Acomodarea la distanţă se realizează pe seama:

a. elasticităţii corneei;
b. ligamentului suspensor al cristalinului;
c. diametrului pupilei;
d. muşchilor radiari ai corpului ciliar
e. muşchilor circulari ai corpului ciliar.

63. Acomodarea pentru vederea la distanţă presupune:

a. aplatizarea cristalinului;
b. tensionarea ligamentului suspensor;
c. relaxarea muşchiului ciliar ;
d. bombarea cristalinului;
e. cresterea puterii de convergenta a cristalinului.

64. Vederea obiectelor apropiate presupune:

a. relaxarea ligamentului suspensor;
b. cresterea puterii de convergenta a cristalinului;
c. contracția muşchiului ciliar;
d. bombarea cristalinului;
e. relaxarea mușchiului ciliar.

65. În procesul de stimulare a retinei, pigmenţii fotosensibili se descompun în:

a. opsine;
b. vitamina D;
c. derivat de vitamina A;
d. retinol;
e. iodopsină.

66. Reflexul pupilar fotomotor:

a. constă în mărirea pupilei la stimularea retinei cu lumină puternică
b. constă în micșorarea pupilei la scăderea intensității stimulului luminos
c. are centrii în mezencefal
d. se realizează pe seama mușchilor circulari ai irisului
e. se realizează pe seama mușchilor radiari ai irisului

67. Stimularea retinei cu lumină puternică determină:

a. contracția mușchilor circulari ai irisului;
b. micșorarea pupilei;
c. mioză;
d. dilatarea pupilei;
e. midriază.

68. Absorbţia luminii la nivelul retinei are loc în:

a. celulele cu bastonaşe;
b. celulele pigmentare;
c. celulele cu conuri;
d. neuronii multipolari din retina;
e. celulele receptoare.

69. Reducerea limitelor de acomodare ale cristalinului se produce:

a. în presbiopie;
b. la creşterea elasticităţii cristalinului;
c. la scăderea elasticităţii cristalinului;
d. în miopie;
e. în hipermetropie.

70. În cazul ochiului emetrop:

a. axul optic este mai lung;
b. imaginea obiectelor plasate la peste 6 m de ochi este clară, fără acomodare;
c. retina se afla la 17 mm in spatele centrului optic;
d. imaginea obiectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare;
e. axul optic este mai scurt.

71. În cazul ochiului hipermetrop:

a. axul optic este mai lung;
b. imaginea clară se formează înapoia retinei;
c. axul optic este mai scurt;
d. corecţia se obţine cu lentile divergente;
e. persoana depărtează obiectele de ochi pentru a vedea clar.

72. În cazul ochiului miop:

a. axul optic este mai lung;
b. distanţa maximă a vederii clare este mai mare;
c. imaginea clară se formează înapoia retinei;
d. corecţia se obţine cu lentile divergente;
e. persoana apropie obiectele de ochi pentru a vedea clar.

73. Astigmatismul:
a. se corectează cu lentile cilindrice;
b. produce deformări ale retinei;
c. determină formarea unor imagini retiniene neclare;
d. se corectează cu lentile divergente;
e. este un viciu de refracție.

74. Dintre culorile fundamentale fac parte:

a. alb;
b. verde;
c. negru;
d. roşu;
e. albastru.

75. Senzaţia de culoare este dată de:

a. descompunerea inegală a substanţelor fotosensibile;
b. absorbţia tuturor radiaţiilor luminoase;
c. excitarea inegală a conurilor;
d. reflectarea tuturor radiaţiilor luminoase;
e. excitarea inegală a bastonașelor.

76. Daltonismul:
a. apare mai frecvent la femei;
b. apare la aproximativ 8% din populatia masculina;
c. consta in absenta celulelor cu con sensibile la verde;
d. consta in absenta bastonaselor;
e. consta in absenta celulelor cu con sensibile la rosu.

77. Pata oarbă:

a. conține pata galbenă, situată în dreptul axului vizual;
b. conține macula lutea, situată în dreptul axului vizual;
c. reprezintă locul de ieșire a nervului optic din globul ocular;
d. conține receptorii analizatorului vizual;
e. reprezintă locul prin care axonii neoronilor multipolari ies din retină.

78. Sclerotica este traversată de:

a. fibrele nervului optic;
b. artera ce vascularizează globul ocular;
c. axonii neuronilor multipolari din retină;
d. chiasma optică;
e. axonii neuronilor bipolari din retină;

79. Pe sclerotică se inseră următori mușchi ai globului ocular:

a. drept superior;
b. drept inferior;
c. oblic extern;
d. oblic intern,
e. intrinseci.

80.Cristalinul prezintă la exterior:

a. o capsulă elastică,
b. cristaloida;
c. corpul vitros,
d. mușchii extrinseci ai globului ocular;
e. tunica vasculară a globului ocular.

81. La nivelul retinei, în dreptul axului vizual se află:

a. pata galbenă
b. macula lutea;
c. pata oarbă;
d. irisul;
e. fovea centralis.

82. Procesele ciliare secretă:

a. corpul vitros;
b. umoarea sticloasă;
c. unul din mediile transparente ale globului ocular;
d. un lichid clar ce se depune în camera anterioară a ochiului;
e. iodopsină.

83. Aparatul dioptric al globului ocular este format din :

a. cornee;
b. cristalin;
c. sclerotică;
d. retină;
e. coroidă.

84. Distanta cea mai apropiata de ochi la care se vede clar, fara acomodare este definita de urmatorul
termen, cu EXCEPTIA:
a. punct proxim;
b. midriaza;
c. punct remotum;
d. hipermetropie;
e. nictalopie.

85. Despre cimpul vizual putem afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. fiecarui ochi ii corespunde un cimp vizual monocular;
b. cimpul vizual al unui ochi se suprapune in totalitate cu cimpul vizual al celuilalt ochi;
c. este spatiul cuprins cu privirea;
d. fiecarui ochi ii corespunde un cimp vizual binocular;
e. partea comuna a celor doua cimpuri vizuale monoculare o reprezinta cimpul vizual binocular.

86. Distanta cea mai apropiata de ochi la care se vede clar, cu efort acomodativ maximal este definita
de urmatorul termen, cu EXCEPTIA:
a. ora serrata;
b. vedere stereoscopica;
c. punct remotum;
d. punct proxim;
e. miopie.

87. Celulele cu conuri contin pigmenti sensibili la culoarea:

a. alba;
b. verde;
c. albastra;
d. neagra;
e. rosie.

88. Deutoneuronul căii optice:

a. este reprezentat de neuronii multipolari;
b. este reprezentat de celulele cu con,
c. este reprezentat de celulele cu bastonaș;
d. este localizat în straturile retinei;
e. formează tractul optic.

89. Adaptarea fotochimică la lumină presupune:

a. creșterea cantitativă a pigmenților vizuali;
b. descompunerea pigmenților vizuali în opsine,
c. creșterea cantitativă a celulelor cu con și bastonaș;
d. descompunerea pigmenților vizuali în retinen;
e. participarea celulelor pigmentare din retină.

90. Reflexul corneean de clipire:

a. este un reflex vegetativ;
b nu se produce in cazul lezarii ramurii oftalmice a trigemenului;
c. este exagerat in cazul unor leziuni bulbopontine ale nucleului senzitiv al trigemenului;
d. este un reflex polisinaptic nociceptiv;
e centrul reflex este in corpii geniculati laterali. .

91. Corpul vitros:

a. este situat în camera vitroasă a ochiului;
b. este transparent;
c. este opac;
d. este unul dintre mediile refringente ale globului ocular;
e. are forma unei lentile biconvexe.

92. Vederea diună:

a. se realizează cu ajutorul conurilor;
b. se realizează cu ajutorul bastonașelor;
c. reprezintă vederea fotopică;
d. reprezintă vederea scotopică;
e. necesită un timp de adaptare de 20 minute.

93. Vederea nocturnă:

a. se realizează cu ajutorul conurilor;
b. se realizează cu ajutorul bastonașelor;
c. reprezintă vederea fotopică;
d. reprezintă vederea scotopică;
e. este afectată în avitaminoza A.

94. Cristalinul este localizat între:

a. iris;
b. coroidă;
c. cornee
d. corpul vitros;
e. sclerotica.

95. Senzație de culoare albă este dată de stimularea:

a. bastonașelor;
b. în mod egal a celor trei categorii de conuri;
c. în mod egal a conurilor roșii;
d. în mod egal a conurilor verzi;
e. unei singure categorii de celule cu con.

96. Despre sensibilitatea receptorilor vizuali putem afirma următoarele:

a. este diferită la cele două categorii de celule;
b. bastonașele sunt mai sensibile decât conurile;
c. pentru stimularea conurilor este suficientă o singură cuntă de lumină;
d. depinde de cantitatea de pigment conținut;
e. conurile sunt mai sensibile decât bastonașele

97. La reflexul de acomodare vizuală participă centrii localizați în:

a. aria vizuală primară;
b. aria vizuală secundară;
c. ariile asociative;
d. lobul parietal;
e. lobul temporal.

98. Despre vederea stereoscopica se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. este vederea numai cu cimpul temporal al retinei;
b. este vederea in profunzime;
c. este vederea numai cu cimpul nazal al retinei;
d. vederea binoculara confera abilitate vederii stereoscopice;
e. se pune in evidenta in laborator, pe ochi de broasca, administrindu-se substante neurotransmitatoare
colinergice.
GENERALITATI

1. Glandele endocrine:
a. se mai numesc şi glande cu secreţie internă;
b. se mai numesc şi exocrine;
c. secretă hormoni;
d. secretă enzime;
e. secreta sucurile digestive.

2. Hormonii sunt:
a. eliberaţi direct în sânge;
b. substanţe inactive;
c. reglatori ai metabolismului celular;
d. secretaţi în sistemul exocrine;
e. substante chimice specifice.

3. Hormonii:
a. acţionează la distanţă de locul sintezei;
b. sunt eliberaţi pe suprafaţa corpului;
c. sunt eliberaţi în cavităţi;
d. sunt secretaţi de glandele endocrine;
e. sunt eliberati direct in singe.

4. Sistemul endocrin:
a. regleaza metabolismul celular;
b. reglează, pe cale nervoasă, diferite activităţi;
c. este controlat exclusiv de sistemul umoral;
d. armonizează, pe cale umorală, diferite activităţi;
e. este un sistem morfofunctional complex.

5. Sistemul endocrin:
a. cuprinde totalitatea glandelor cu secretie interna;
b. este coordonat de sistemul nervos;
c. armonizează, pe cale umorală, diferite activităţi;
d. este controlat exclusiv de sistemul umoral;
e. cuprinde totalitatea glandelor endocrine.

6. Hormonul are următoarele caracteristici, cu EXCEPŢIA:

a. este produs de celule endocrine;
b. acţionează la distanţă de locul sintezei;
c. este produs de glandele exocrine;
d. sunt eliberati in singe si limfa;
e. au o actiune specifica reglatoare a metabolismului celular.

7. Glandele endocrine:
a. sunt localizate numai în pelvis;
b. nu prezintă duct excretor;
c. au canal excretor;
d. au in structura lor epitelii senzoriale;
e. secreta substante active.
8. Glande endocrine propriu zise sunt următoarele:
a. glanda pineală;
b. ovarul;
c. glanda pituitară;
d. hipofiza;
e. epifiza.

9. Glandele endocrine temporare sunt urmatoarele cu EXCEPTIA:

a. glandele salivare;
b. glanda mamară;
c. placenta;
d. tiroida;
e. pancreasul.

10. Glandele mixte sunt:

a. glande cu secretie externa;
b. glande cu secretie externa si interna;
c. testicolul;
d. pancreasul;
e. ovarul.

11. Sistemul endocrin cuprinde glande endocrine:

a. propriu- zise: pancreasul şi placenta;
b. mixte: hipofiza şi tiroida;
c. temporare: gonadele şi glandele suprarenale;
d. temporare: placenta;
e. propriu zise; timusul, paratiroidele.

12. Glande endocrine localizate la nivelul trunchiului sunt următoarele, cu

EXCEPŢIA:
a. timusul;
b. tiroida;
c. glandele paratiroide;
d. pancreasul endocrin;
e. insulele lui Langerhans.

13. In cutia craniana sunt situate:

a. hipofiza;
b.glanda epifiza;
c. pineala;
d.glanda pituitara;
e. paratiroidele.

14. La nivelul gitului sunt situate urmatoarele glande endocrine:

a. tiroida, in partea anterioara a gitului;
b. tiroida, in partea posterioara a gitului;
c. paratiroidele,in partea ventrala a tiroidei;
d. paratiroidele, in partea dorsala a tiroidei;
e. timusul.
15. Exista si alte organe care, in afara functiei lor principale, au si celule cu rol
endocrin:
a. antrul piloric;
b. vezica urinara;
c. duodenul;
d. vezica biliara;
e. rinichiul.

16. Urmatorul proces reprezinta tot o functie endocrina, cu EXCEPTIA:

a. semipermeabilitatea;
b. eritropoeza;
c. osmoza;
d. neurosecretia;
e. diapedeza.

17. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a. sistemul nervos somatic regleaza activitatea glandelor endocrine;
b. intre sistemul nervos si sistemul endocrin exista o strinsa interdependenta;
c. sistemul endocrin prin mediatorii chimici intervine in mentinerea homeostaziei;
d. SNV regleaza activitatea glandelor endocrine;
e. sistenul endocrin prin hormoni intervine in mentinerea homeostaziei.

18. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. antrul piloric prezinta celule ce secreta 6-8 hormoni cu rol in reglarea activitatii
secretorii a apatatului digestiv;
b. antrul piloric prezinta celule ce secreta 6-8 hormoni cu rol in reglarea activitatii motorii
a apatatului digestiv;
c. antrul piloric prezinta celule care secreta gastrina;
d. duodenul prezinta celule ce secreta 6-8 hormoni cu rol in reglarea activitatii secretorii
a apatatului digestiv;
e. rinichiul secreta renina si eritropoetina.

HIPOFIZA
1. Hipofiza este localizată:
a. în şaua turcească a osului sfenoid;
b. înapoia encefalului;
c. la baza encefalului;
d. deasupra encefalului;
e. pe lama ciuruita a etmoidului.

2. Hipofiza:
a. se mai numeşte şi glanda pituitara;
b. are forma rotunjita;
c. este alcătuită din 4 lobi;
d. este localizată în şaua turcească a osului sfenoid;
e. este localizata la baza diencefalului.

3. Hipofiza este alcatuita din urmatorii lobi:

a. anterior;
b. mijlociu;
c. intermediar;
d. posterior;
e. superior.

4. Adenohipofiza include:
a. lobul anterior;
b. lobul posterior;
c. lobul intermediar;
d. lobul superior;
e. lobul mijlociu.

5. Lobul anterior al hipofizei:

a. are diametrul de 1,3 cm;
b. constituie 75% din masa hipofizei;
c. cintareste 0,5 g;
d. formeaza singur adenohipofiza;
e. impreuna cu lobul mijlociu formeaza adenohipofiza.

6. Neurohipofiza:
a. este formata din lobul anterior;
b. reprezinta 2% din masa glandei hipofize;
c. este formata din lobul intermediar;
d. este formata din lobul posterior;
e. reprezinta 23% din masa glandei.

7. Adenohipofiza:
a. se numeste si glanda pineala;
b. secreta hormoni ce actioneaza asupra altor glande endocrine;
c. este situat in partea anterioara a hipofizei;
d. inconjura aproape complet neurohipofiza;
e. se intinde si in partea posterioara a glandei hipofize.

8. Legătura dintre hipofiză şi hipotalamus este realizată prin:

a. tija pituitară;
b. sistemul port-hipotalamo-hipofizar;
c. tractul hipotalamo-hipofizar;
d. axonii ai neuronilor secretori din hipotalamus;
e. caile ascendente medulare.

9. Sistemul port-hipotalamo-hipofizar:
a. este o legătură de tip circulator;
b. leagă neurohipofiza de hipotalamus;
c. este o legătură de tip nervos;
d. leagă adenohipofiza de hipotalamus;
e. este constituit din axonii neuronilor hipotalamici.

10. Tractul hipotalamo-hipofizar:

a. leagă neurohipofiza de hipotalamus;
b. este o legătură de tip vascular;
c. este format din axonii ai neuronilor din nucleii hipotalamici anteriori;
d. leagă adenohipofiza de hipotalamus;
e. este o legatura de tip nervos.

11. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu Exceptia:

a. hipotalamusul controleaza direct activitatea intregului sistem endocrin;
b. hipotalamusul controleaza activitatea glandei hipofize;
c. prin legaturile vasculare si nervoase, hipofiza controleaza activitatea hipotalamusului;
d. neuronii hipotalamici secreta factori de eliberare;
e. neuronii hipotalamici secreta factori inhibitori.

12. Hormonii glandulari tropi adenohipofizari sunt:

a. ACTH;
b. FSH;
c. TSH;
d. STH
e. ADH.

13. Hormonii glandulotropi adenohipofizari sunt:

a. LH;
b. MSH;
c. TSH;
d. STH;
e. PTH.

14. Hormonul somatotrop hipofizar:

a. stimulează creşterea organismului impreuna cu hormonii gonadici;
b. stimulează creşterea organismului impreuna cu tiroxina;
c. este un hormon glandular trop;
d. stimulează creşterea organismului impreuna cu insulina.
e. stimuleaza creşterea organismului impreuna cu hormonii tiroidieni.

15. Despre hormonul somatotrop hipofizar se pot afirma urmatoarele:

a. hiposecretia la copil duce la casexie hipofizara;
b. hiposecretia la adult duce la atrofie tisulara;
c. inhiba condrogeneza la nivelul cartilagiilor de crestere metafizare;
d. hiposecretia la copil duce la imbatrinire prematura;
e. determina cresterea in lungime a oaselor.

16. STH-ul:
a. se mai numeste si hormonul de crestere;
b. majoritatea efectelor STH-ului se exercita indirect;
c. majoritatea efectelor STH-ului se exercita direct;
d. efectele STH-ului se realizeaza prin actiunea unui sistem de factori de crestere;
e. efectele STH-ului se realizeaza prin actiunea somatomedinelor.

17. Dupa pubertate, STH-ul:

a. stimuleaza cresterea muschilor si a viscerelor;
b. stimuleaza cresterea creierului;
c. produce ingrosarea oaselor lungi;
d. asigura dezvoltarea oaselor late;
e. determina retentia de compusi ai Ca, Na,K.
18. Gigantismul se caracterizează prin:
a. creşterea exagerată în înălţime;
b. afectarea intelectului;
c. creşterea exagerată a oaselor feţei;
d. creşterea exagerată a taliei;
e. apare in hipersecretia de STH inainte de pubertate.

19. Acromegalia se caracterizează prin:

a. creşterea exagerată a mandibulei;
b. afectarea intelectului;
c. subţierea buzelor;
d. creşterea exagerată a oaselor feţei;
e. apare in hipersecretia de STH dupa pubertate.

20. Acromegalia se caracterizeaza prin:

a. talie de peste 2 metri;
b. cresterea viscerelor ( inima, ficat, rinichi);
c. alungirea exagerata a picioarelor;
d. ingrosarea buzelor;
e. apare in hiposecretia de STH inainte de pubertate.

21. Hiposecreţia de STH înainte de pubertate conduce la următoarele, cu

EXCEPŢIA:
a. oprirea creşterii neuropsihice;
b. nanism tiroidian;
c. stimularea creşterii somatice;
d. piticism;
e. gigantism.

22. Piticismul hipofizar presupune:

a. dezvoltare neuropsihică normală;
b. dezvoltare fizică proporţională;
c. talie mică;
d. cretinism;
e. cresterea in exces a anumitor segmente ale corpului.

23. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. acromegalia se caracterizeaza prin talie mica,1,20-1,30m;
b. gigantismul se caracterizeaza prin talie de peste 2 metri;
c. piticismul mai este este cunoscut si sub numele de cretinism;
d. piticismul apare in hiposecretia de STH in copilarie;
e. piticismul apare in hiposecretia de STH la adult.

24. Prolactina:
a. este un hormon al adenohipofizei;
b. este un hormon al neurohipofizei;
c. se mai numeste si hormonul mamotrop;
d. se mai numeste si hormonul luteotrop;
e. se mai numeste LTH.
25. Prolactina, la femeie:
a. stimuleaza secretia lactata a glandei mamare sensibilizata de estrogeni si
progesteron;
b. stimuleaza activitatea gonadotropa;
c. inhiba activitatea gonadotropa;
d. stimuleaza ovulatia;
e. previne ovulatia.

26. Secretia de prolactina in afara sarcinii:

a. creste gradat;
b. este stimulata de efortul fizic;
c. este stimulata de hipoglicemie;
d. este stimulata de stressul psihic;
e. este stimulata de stressul chirurgical.

27. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. LTH stimuleaza si expulzia laptelui din glanda mamara;
b. suptul determina cresterea temporara a secretiei de LTH;
c. in timpul sarcinii secretia de LTH scade gradat, atingind un minim la nastere;
d. dupa nastere LTH nu mai revine la nivelul de control;
e. dupa nastere LTH revine la nivelul de control dupa aproximativ 8 zile.

28. Activitatea secretorie a glandei corticosuprarenale este stimulată de

următoarele:
a. ACTH
b. corticotropină;
c. hormonul adrenocorticotrop;
d. MSH;
e. TSH.

29. Hipersecreţia de ACTH produce:

a. hipertrofia corticosuprarenalei;
b. tulburări metabolice;
c. diabetul bronzat,
d. diabet zaharat;
e. hipersecreţia de hormoni ai corticosuprarenalei.

30. Corticotropina:
a. determina cresterea concentratiei sanguine a glucocorticoizilor;
b. determina scaderea concentratiei sanguine a hormonilor sexosteroizi;
c. stimuleaza melanogeneza in melanocite;
d. are rol in procesul de pigmentare al pielii;
e. are acelasi precursor ca si MSH-ul.

31. Hormonul tireotrop se mai numeşte şi:

a. STH;
b. tireotropină;
c. triiodotironină;
d. TSH;
e. FSH.
32. Despre hormonul tireotrop hipofizar se pot afirma urmatoarele, cu Exceptia:
a. hiposecretia duce la boala Basedow;
b. stimuleaza secreţia de triiodotironina;
c. stimuleaza secreţia de STH;
d, stimuleaza secreţia de tiroxină;
e. hipersecretia duce la hipertiroidism.

33. Hormonii gonadotropi hipofizari sunt:

a. luteinizant (LH);
b. STH;
c. foliculinostimulant (FSH);
d. ocitocina;
e. vasopresina.

34. La bărbat, hormonul foliculostimulant induce:

a. dezvoltarea tubilor seminiferi;
b. secreţia de estrogeni;
c. activitatea corpului galben;
d. spermatogeneza;
e. secretia de progesteron.

35. La femeie, hormonul foliculostimulant induce:

a. maturarea foliculilor ovarieni;
b. ovulaţia;
c. apariţia corpului galben;
d. secreţia de estrogeni;
e. secretia de androgeni.

36. La bărbat, hormonul luteinizant stimulează următoarele, cu EXCEPŢIA:

a. secreţia de estrogeni;
b. dezvoltarea foliculilor ovarieni;
c. apariţia corpului galben;
d. secreţia de androgeni;
e. ovulatia.

37. La femeie, hormonul luteinizant stimulează:

a. apariţia corpului galben;
b. secreţia de androgeni;
c. ovulaţia;
d. secreţia de ADH;
e. maturarea foliculului de Graaf.

38. Boala Simmonds:

a. apare in hiposecretia hormonului de crestere la copil;
b. se numeste si casexia hipofizara;
c. se caracterizeaza prin imbatrinire prematura;
d. este o boala frecventa;
e. apare in hiposecretia de STH la adult.

39. Lobul intermediar hipofizar:

a. se mai numeste si lob mijlociu;
b. reprezinta 2% din masa hipofizei;
c. anatomic, face parte din neurohipofiza;
d. anatomic, face parte din adenohipofiza;
e. secreta melatonina.

40. Lobul intermediar hipofizar secretă următorii hormoni, cu EXCEPŢIA:

a. melatonina;
b. ACTH;
c. corticotropina;
d. melanocitostimulant (MSH);
e. vasotocina

41. Hormonul melanocitostimulant (MSH) are următoarele roluri, cu EXCEPŢIA:

a. dezvoltarea foliculilor ovarieni;
b. ovulaţia;
c. activitatea gonadotropă;
d. sinteza de melanină;
e. stimuleaza pigmentogeneza.

42. Lobul posterior hipofizar:

a. se mai numeste neurohipofiza;
b. secreta vasopresina;
c. depoziteaza oxitocina;
d. secreta ocitocina;
e. depoziteaza vasopresina.

43. Hormonii neurohipofizari sunt secretaţi de:

a. hipotalamusul anterior;
b. talamus;
c. neuroni;
d, celule reticulare;
e. celule gliale.

44. Vasopresina:
a. creşte absorbţia apei la nivel renal;
b. reduce volumul urinar;
c. produce vasoconstricţie;
d. scade concentraţia urinară;
e. creste concentratia urinara.

45. Vasopresina:
a. se mai numeste si hormonul antidiuretic;
b. se mai numeste si vasotocina;
c. se mai numeste si ADH;
d. creste absorbtia facultativa a apei la nivelul tubilor renali;
e. reduce secretiile tuturor glandelor exocrine.

46. Vasopresina:
a. are efect antidiuretic;
b. contribuie la mentinerea volumului normal al lichidelor organismului;
c. are efecte metabolice ( hipoglicemie);
d. stimuleaza peristaltismul intestinal;
e. inhiba peristaltismul intestinal.

47. Hiposecretia de ADH determina urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. vasoconstrictie;
b. hipertensiune arteriala;
c. diabet insipid;
d. diabet zaharat;
e, diabet bronzat.

48. Secretat in cantitati mari ADH-ul produce urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. vasoconstrictie;
b. vasodilatatie;
c. diabet insipid;
d. diabet zaharat;
e. diabet bronzat.

49. Diabetul insipid se caracterizeaza prin:

a. pierderi mari de apa, in special prin urina;
b. cantitatea de urina poate ajunge la 20 l in 24 de ore;
c. hiperpigmentare cutanata;
d. survine in leziuni ale hipotalamusului;
e. survine in leziuni ale neurohipofizei;

50. Ocitocina:
a. stimulează contracţia musculaturii netede a uterului gravid;
b. stimuleaza expulzia laptelui din glanda mamara;
c. stimulează contracţia celulelor mioepiteliale ale canalele galactofore din glandele
mamare ;
d. produce vasoconstricţie.
e. stimuleaza secretia lactata a glandei mamare.

51. Despre diabetul insipid se pot afirma urmatoarele:

a. apare in hipersecretia de ADH;
b. pacientul prezinta dezechilibre ionice;
c. pacientul prezinta polidipsie;
d. pacientul prezinta poliurie;
e. se trateaza prin aport extern de ADH.

52. Hipofiza controleaza urmatoarele glande endocrine:

a. tiroida;
b. corticosuprarenala;
c. pancreasul endocrin;
d. testicolul;
e. ovarul.

GLANDELE SUPRARENALE
1. Glandele suprarenale sunt situate:
a. in partea anterioara a gitului;
b. in abdomen;
c. in torace;
d. la polii superiori ai rinichilor;
e. retrosternal.

2. Glandele suprarenale:
a. conţin o medulară (periferică);
b. sunt formate din două zone diferite anatomic;
c. conţin o corticală (centrală);
d. sunt formate din două zone diferite embriologic;
e. sunt glande endocrine propriu- zise

3. Corticosuprarenala:
a. reprezintă porţiunea centrală a glandei suprarenale;
b. sintetizează hormoni pe bază de colesterol;
c. secretă hormoni de natură protidică;
d. sintetizează hormoni steroizi;
e. reprezinta portiunea periferica a glandei suprarenale.

4. Corticosuprarenala secretă hormonii:

a. mineralocorticoizi;
b. sexosteroizi;
c. glucocorticoizi;
d. gonadotropi;
e. glandulotropi.

5. Fac parte din categoria hormonilor mineralocorticoizi următorii, cu EXCEPŢIA:

a. cortizolul;
b. hidrocortizonul;
c. progesteronul;
d. aldosteronul.;
e. testosteronul.

6. Excreţia K+ sub controlul aldosteronului are loc în:

a. tubii colectori ai nefronilor;
b. glomerulul renal;
c. tubii distali ai nefronilor;
d. tubii proximali ai nefronilor;
e. capsula Bawman.

7. Aldosteronul induce:
a. reabsorbţia de Na+;
b. excreţia de K+;
c. retenţia de apă;
d. eliminarea apei;
e. reabsorbtia clorului.

8. Prin acţiunile sale, aldosteronul induce:

a. retenţia de apă;
b. menţinerea echilibrului acido-bazic;
c. menţinerea presiunii osmotice;
d. menţinerea atenţiei;
e. mentinerea glicemiei.

9. Celule tinta, sensibile la actiunea aldosteronului se gasesc si in glandele:

a. sebacee;
b. sudoripare;
c. salivare;
d. colice;
e. lacrimale.

10. Boala Addison se caracterizeaza prin:

a. hiperglicemie;
b. hipoglicemie;
c. deshidratare;
d. scadere rapida in greutate;
e. hipertensiune.

11. Hipersecretia de aldosteron determina:

a. aparitia bolii Conn;
b. retentie masiva de sare si apa;
c. aparitia de edeme;
d. hipertensiune arteriala;
e. aparitia bolii Addison.

12. Hiposecretia de aldosteron determina:

a. aparitia bolii Addison;
b. pierdere de apa si sare;
c. hipotensiune;
d. hipertensiune;
e. adinamie.

13. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. boala Conn apare in insuficienta globala a CSR;
b. boala Conn apare in hipersecretia de aldosteron;
c. boala Addison se caracterizeaza prin scaderea capacitatii de efort (adinamie);
d. boala Addison apare in insuficienta globala a CSR;
e. diabetul insipid este determinat de hiposecretia de aldosteron.

14. Glucocorticoizii sunt reprezentaţi de următorii hormoni, cu EXCEPŢIA:

a. adrenalină;
b. ACTH;
c. aldosteron;
d. cortizol;
e. hidrocortizon.

15. Glucocorticoizii sunt:

a. hormoni ai CSR;
b. hormoni ai MSR;
c. de natura lipidica;
d. de natura glucidica.
e. sintetizati din colesterol.

16. Hormonii secretati de corticosuprarenala (CSR), in functie de actiunea

principal exercitata sunt:
a. mineralocorticoizi;
b. estrogeni;
c. gonadotropi;
d. glucocorticoizi;
e. sexosteroizi.

17. Despre glucocorticoizi se pot afirma urmatoarele:

a. circula in singe legati de proteinele plasmatice;
b. o mica fractiune a cortizolului se gaseste libera in singe;
c. exercita efecte specifice asupra unor tesuturi si organe;
d. exercita roluri fiziologice in metabolismul intermediar;
e. are rol in metabolismul sarurilor minerale.

18. Asupra sistemului osos glucocorticoizii exercita urmatoarele efecte specifice:

a. catabolice;
b. controleaza secretia vitaminei D;
c. sinteza matricei organice;
d. absorbtia intestinala a calciului;
e. dezvoltarea caracterelor sexuale secundare: dezvoltarea scheletului si a masei
musculare.

19. Asupra organelor limfopoetice si sistemului imun, glucocorticoizii exercita

urmatoarele efecte specifice:
a. scad numarul de eozinofile circulante;
b. cresc numarul de eozinofile circulante;
c. scad numarul de bazofile circulante;
d. cresc numarul de bazofile circulante;
e. cresc stabilitatea membranelor lizozomale.

20. Asupra organelor limfopoetice si sistemului imun, glucocorticoizii exercita

urmatoarele efecte specifice:
a. determina limfopenie;
b. cresc numarul de neutrofile;
c. cresc numarul de plachete;
d. scad numarul de limfocite circulante;
e. cresc numarul de limfocite circulante.

21. Scaderea cantitatii de glucocorticoizi determina:

a. modificari EEG;
b. dezvoltarea normal a sinapselor;
c. alterarea personalitatii;
d. modificari senzoriale;
e. stimuleaza mielinizarea.

22. Hormonii glucocorticoizi au roluri fiziologice in metabolismul:

a. intermediar;
b. sarurilor minerale;
c. protidic;
d. glucidic;
e. lipidic.

23. Printre efectele glucocorticoizilor asupra metabolismului proteic, se numără:

a. scăderea catabolismului in muschii scheletici;
b. creşterea catabolismului in muschii scheletici;
c. scăderea anabolismului in ficat;
d. activeaza catabolismului , cu excepţia celui hepatic;
e. cresterea anabolismului in ficat.

24. Printre efectele glucocorticoizilor asupra metabolismului glucidic, se numără

următoarele:
a. gluconeogeneza;
b. sinteza glucidelor din amonoacizi;
c. sinteza glucidelor din lipide;
d. glicoliza;
e. hiperglicemie.

25. Printre efectele glucocorticoizilor asupra metabolismului se numără:

a, sinteza glucidelor din lipide;
b. scaderea anabolismului proteic in ficat;
c, scăderea concentraţiei acizilor graşi liberi;
d, mobilizarea acizilor graşi din ţesutul adipos;
e. cresterea lipolizei.

26. Hipersecretia de glucocorticoizi determina:

a. boala Addison;
b. sindromul Cushing;
c. obezitate;
d. diabet;
e. hipertensiune.

27. Hiposecretia de glucocorticoizi se intilneste in urmatoarele afectiuni cu

EXCEPTIA:
a. boala Conn;
b. boala Addison;
c. sindromul Cushing;
d. boala Basedow-Graves;
e. acromegalia.

28. Hormonii sexosteroizi:

a. sunt asemanatori celor secretati de ovare;
b. sunt asemanatori celor secretati de testicul;
c. completeaza actiunea hormonilor secretati de gonade;
d. contribuie la aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare;
e. sunt reprezentati de testosteron si progesteron.

29. Hormonii sexosteroizi determina la baieti:

a. cresterea barbii si a mustatilor;
b. stimuleaza cresterea si dezvoltarea gonadelor masculine;
c. dezvoltarea scheletului;
d. dezvoltarea laringelui;
e. dezvoltarea masei musculare.

30. Hormonii sexosteroizi determina la fete:

a. modificarea secretorie a mucoasei uterine;
b. dezvoltarea glandei mamare;
c. depunerea lipidelor pe solduri si coapse;
d. stimuleaza proliferarea mucoasei uterine;
e. pilozitate caracteristica.

31. Medulosuprarenala:
a. reprezintă porţiunea centrală a glandei suprarenale;
b. secretă hormoni de natură glucidică;
c. sintetizează hormoni din colesterol;
d. este formata din trei zone: glomerulara, fasciculata, reticulata;
e. anatomic si functional este un ganglion simpatic, ai carui neuroni nu au prelungiri.

32. Hormonii secretati de medulosuprarenala sunt:

a. adrenalina;
b. epinefrina, in proportie de 20%;
c. noradrenalina;
d. norepinefrina, in proportie de 80%;
e. catecolamine.

33. Hormonii medulosuprarenalei:

a. au actiune identica celei a SNV simpatic;
b. au actiune identica celei a SNV parasimpatic;
c. reprezinta si mediatori chimici ai SNV simpatic;
d. reprezinta si mediatori chimici ai SNV parasimpatic;
e. actiunile lor principale se manifesta la nivelul metabolismului.

34. Asupra aparatului cardiovascular, hormonii medulosuprarenalieni au

următoarele efecte:
a. tahicardie;
b. vasoconstricţie;
c. hipertensiune;
d. vasodilataţie;
e. creste excitabilitatea inimii.

35. Asupra aparatului cardiovascular, hormonii medulosuprarenalieni au

următoarele efecte:
a. adrenalina dilata vasele din muschi;
b. noradrenalina are predominant actiuni vasodilatatoare;
c. noradrenalina are predominant actiuni vasoconstrictoare;
d. adrenalina contracta vasele din piele si mucosae;
e. adrenalina contracta vasele din viscere.

36. Asupra tubului digestiv, hormonii medulosuprarenalieni au următoarele efecte:

a. relaxarea musculaturii netede a pereţilor;
b. contracţia sfincterelor;
c. inhibarea majorităţii secreţiilor digestive;
d. dilatarea splinei;
e. contractia splinei.

37. Asupra metabolismului, hormonii medulosuprarenalieni au următoarele efecte:

a. glicogenoliză;
b. anabolismul acizilor graşi;
c. mobilizarea grăsimilor din depozite;
d. hipoglicemie;
e. hiperglicemie.

38. Adrenalina:
a. se mai numeste si epinefrina;
b se mai numeste si norepinefrina;
c. are efecte predominant metabolice;
d. are efecte predominant energetice;
e. este si mediator chimic.

39. Catecolaminele:
a. dilata bronhiile;
b. dilata pupila;
c. contracta pupila;
d. contracta fibrele netede ale muschilor erectori ai firului de par;
e. produc bronhoconstrictie.

40. Printre efectele hormonilor medulosuprarenalieni se numără:

a. alertă corticală;
b. frică;
c. stimularea activităţii SAA;
d. relaxare;
e. anxietate.

41. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. sistemul simpatoadrenal intervine in termoreglare;
b. hormonii MSR au rol in reactia de adaptare a organismului in fata diferitelor agresiuni;
c. noradrenalina are predominant actiuni vasodilatatoare;
d. secretia MSR este stimulata in conditii de stress;
e. secretia MSR este stimulata in stari de incordare neuropsihica

TIROIDA.
PARATIROIDELE.
1. Tiroida este localizată:
a. în loja pituitara;
b. în zona posterioară a gâtului;
c. în zona anterioară a gâtului ;
d. retrosternal;
e. intr-o capsula fibroasa.

2. Glanda tiroida este:

a. formata din doi lobi laterali;
b. formata din doi lobi anteriori;
c. formata dintr-un istm;
d. situata in loja tiroidei;
e. situata in vecinatatea laringelui si a traheei .

3. Ţesutul secretor tiriodian este format din:

a. celule epiteliale;
b. coloid;
c. foliculi;
d. neuroni secretori;
e. tireoglobulina.

4. Forma de depozit a hormonilor tiriodieni este reprezentată de următoarele

substanţe, cu EXCEPŢIA:
a. tirozina;
b. triiodotironina;
c. TSH;
d. tireoglobulina;
e. proteina sintetizata de celulele foliculare.

5. Hormonii tiroidieni sunt:

a. tiroxina;
b. tireoglobulina;
c. triioditironina;
d. TSH;
e. tirozina.

6. Tireoglobulina:
a. este o proteina sintetizata de celulele foliculare;
b. in structura acesteia se gasesc molecule de tirozina;
c. este hormonul tiroidian;
d. este forma de deposit a hormonilor tiroidieni;
e. se sintetizeaza din colesterol.

7. Celulele parafoliculare:
a. se numesc si celulele “C”;
b. sunt situate intre foliculii tiroidieni;
c. secreta tiroxina;
d. secreta parathormonul;
e. secreta calcitonina.

8. Printre acţiunile hormonilor tiroidieni se numără:

a. scăderea metabolismului bazal;
b. creşterea consumului de oxigen;
c. reabsorbţia apei;
d. hiperglicemiae;
e. cresterea metabolismului bazal.

9. Printre acţiunile hormonilor tiroidieni se numără:

a. rolul in procesele morfogenetice de creştere celulara;
b. scăderea frecvenţei de contracţie cardiacă;
c. rolul in procesele morfogenetice de diferenţiere celulara;
d. cresterea fortei contractiilor cardiace;
e. stimuleaza impreuna cu insulina, STH-ul si hormonii gonadici cresterea organismului.

10. Printre efectele hormonilor tiroidieni asupra metabolismului se numără:

a. efect catabolic proteic;
b. hiperglicemia;
c. hipercolesterolemia;
d. hipoglicemia;
e. hipocolesterolemia.

11. Urmatoarele afirmatii despre hormonii tiroidieni sunt corecte , cu EXCEPTIA:

a. hormonii tiroidieni inhiba cresterea si diferentierea celulara la nivelul sistemului
nervos;
b. cresc metabolismul bazal;
c. scad consumul de energie;
d. eliberarea lor din coloid in singe se face sub actiunea tireostimulinei;
e. sinteza lor se face sub actiunea TSH-ului hipotalamic.

12. Asupra aparatului cardio-vascular, hormonii tiroidieni exercita urmatoarele

efecte specifice:
a. vasodilatatie;
b. vasoconstrictie;
c. creste forta contractiilor cardiace;
d creste frecventa cardiaca;
e. scade frecventa cardiaca.

13. Asupra aparatului respirator, hormonii tiroidieni exercita urmatoarele efecte

specifice:
a. creste amplitudinea miscarilor respiratorii;
b. scade amplitudinea miscarilor respiratorii;
c. scade frecventa miscarilor respiratorii;
d. creste frecventa miscarilor respiratorii;
e. stimileaza secretia glandelor mucoase.

14. Asupra sistemului nervos, hormonii tiroidieni exercita urmatoarele efecte:

a. stimuleaza diferentierea neuronala;
b. modificari ale EEG;
c. stimuleaza dezvoltarea normala a sinapselor;
d. modificari senzoriale;
e. stimuleaza mielinizarea.

15. Asupra muschilor scheletici hormonii tiroidieni exercita urmatoarele efecte, cu

EXCEPTIA:
a. cresc tonusul muscular;
b. cresc promptitudinea raspunsului reflex de tip miotatic;
c. scad forta de contractie musculara;
d. determina dezvoltarea masei musculare la pubertate;
e. cresc forta de contractie musculara .

16. La copil, hipofuncţia tiroidiană poate conduce la:

a. cretinism;
b. acromegalie;
c. boală Addison;
d. retard psihic;
e. nanism tiroidian.

17. La adult, hipofunctia tiroidiana duce la:

a. diminuarea atentiei;
b. alerta corticala;
c. diminuarea memoriei;
d. anxietate;
e. diminuarea capacitatii de invatare.

18. Hipofuncţia tiroidiană poate conduce la:

a. mixedem;
b. creşterea metabolismului bazal;
c. exoftalmie;
d. căderea părului;
e. scaderea metabolismului bazal.

19. Hipofuncţia tiroidiană poate conduce la:

a. uscarea pielii;
b. senzaţia de căldură;
c. edeme mucoase;
d. subţierea pielii;
e. protruzia globilor ocular

20. Hiperfuncţia tiroidiană poate conduce la:

a. creşterea metabolismului bazal;
b. exoftalmie;
c. bulbucarea ochilor;
d. mixedem;
e. boala Basedow- Graves.

21. Boala Basedow- Graves se caracterizeaza prin:

a. marirea de volum a glandei tiroide;
b. cresterea frecventei cardiace;
c. scaderea frecventei cardiace;
d. scaderea in greutate;
e. incetinirea dezvoltarii fizice.

22. Gusa endemica:

a. este o afectiune a glandei tiroide;
b. se caracterizeaza prin cresterea de volum a glandei tiroide;
c. se caracterizeaza prin diminuarea glandei tiroide;
d. este insotita de hipofunctie tiroidiana;
e. este insotita de hiperfunctie tiroidiana.

23. Gusa endemica:

a. apare la populatiile din regiunile sarace in iod;
b. apare datorita substantelor gusogene prezente in apa de baut;
c. se caracterizeaza prin hipersecretia de tiroxina;
d. beneficiaza de terapie cu hormoni de substitutie;
e. apare datorita unor substante chimice oxidante prezente in apa de baut.

24. Exoftalmia:
a. apare in gusa toxica;
b. este o consecinta a mixedemului;
c. este o consecinta a edemului retroorbitar;
d. este consecinta tumefactiei muschilor extrinseci ai globului ocular;
e. consta in protruzia globilor ocular.

25. Mixedemul se caracterizeaza prin, cu EXCEPTIA:

a. cresterea metabolismului bazal;
b. imbibarea tesuturilor cu edem mucos;
c. scaderea in greutate;
d. letargie;
e. cresterea presiunii sanguine.

26. Celulele “C”:

a. sunt celule diferite de restul epiteliului glandular al tiroidei;
b. sunt celule diferite de restul epiteliului glandular al paratiroidelor;
c. secreta un hormon hipercalcemiant;
d. secreta un hormon care ajuta la fixarea calciului in oase;
e. secreta calcitonina.

27. Paratiroidele sunt în număr de:

a. 2 perechi;
b. 6;
c. 3 perechi;
d. 4;
e. o pereche.

28. Paratiroidele sunt:

a. glande endocrine propriu-zise;
b. situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni;
c. situate retrosternal;
d. glande mixte;
e. situate cite doua anterior lobilor tiroidieni.

29. Structural, paratiroidele sunt formate din:

a. celulele principale, care secreta parathormonul;
b. celulele principale, care secreta calcitonina;
c. celulele parafoliculare, care secreta parathormonul;
d. celulele parafoliculare,care secreta calcitonina;
e. calulele parafoliculare, identice cu celulele “C” de la tiroida.
30. Hormonii secretati de paratiroide:
a. au rol in mentinerea echilibrului fosfo-calcic al organismului;
b. sunt reprezentati de parathormon;
c. sunt reprezentati de calcitonina;
d. sunt reprezentati de FSH;
e. sunt reprezentati de PTH.

31. Parathormonul induce:

a. hipocalcemie;
b. hipercalcemie;
c. hiperfosfatemie;
d. hipofosfatemie;
e. hiperglicemie.

32. Efectele parathormonului se concretizează în:

a. fixarea calciului in oase;
b. inhibarea reabsorbţiei tubulare a fosfaţilor organici;
c. stimularea activităţii osteoclastelor;
d. inhibarea reabsorbţiei tubulare a calciului;
e. inhibarea reabsorbtiei tubulare a fosfatilor anorganici.

33. Efectele parathormonului se concretizează în:

a. cresterea absorbtiei intestinale a calciului;
b. activarea osteocitelor;
c. eliminarea pe cale renală a fosforului;
d. inhibarea osteoclastelor;
e. stimularea reabsorbtiei tubulare a calciului.

34. Parathormonul este activ asupra:

a. osului;
b. metabolismului proteic;
c. rinichiului;
d. metabolismului glucidic;
e. tractului digestiv.

35. PTH-ul controleaza secretia urmatoarelor vitamine, cu EXCEPTIA:

a. A;
b. C;
c. D3 ;
d. K;
e. complexul B.

36. PTH-ul este activ asupra osului:

a. prin efecte directe;
b. prin efectele vitaminei D3 ;
c. determina mineralizarea normala a oaselor;
d. in hipersecretie produce rarefierea oaselor;
e. determina cresterea in lungime a oaselor.

37. Calcitonina are următoarele efecte, cu EXCEPŢIA:

a. hiperlipemiant;
b. hipercalcemiant;
c. hipercolesterolemiant;
d. hipocalcemiant;
e. hipoglicemiant.

38. Calcitonina:
a. ajută la mineralizarea normală osoasă;
b. ajută la mobilizarea Ca2+ din oase;
c. este un hormon hipercalcemiant;
d. este un hormon hipocalcemiant;
e. creste fosfatemia.

39. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. calcitonina este secretata de paratiroide ;
b. scaderea calcemiei stimuleaza secretia de calcitonina;
c. calcitonina este secretata si de catre tiroida;
d. cresterea calcemiei stimuleaza secretia de calcitonina;
e. parathormonul controleaza secretia vitaminei D3 .

40. Boala Recklinghausen se caracterizeaza prin:

a. osteoporoza;
b. afectarea activitatii musculaturii;
c. cifoscolioza;
d. fracturi patologice;
e. dureri osoase.

41. Tetania se caracterizeaza prin:

a. apare in hiposecretia de PTH;
b. are ca principala consecinta scaderea marcata a calciului plasmatic;
c. hipercalciurie;
d. calcificari ale tesutului periarticular;
e. afectarea activitatii musculaturii.

42. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. indepartarea chirurgicala accidentala a paratiroidelor determina hipocalcemie;
b. hipercalcemia stimuleaza secretia de PTH;
c. in boala Recklinghausen apar hipercalcemie si hipercalciurie;
d. stimulul declansator al secretiei de CT este hipercalcemia;
e. nivelele plasmatice mici de tiroxina stimuleaza sinteza de TSH.

PANCREASUL ENDOCRIN
EPIFIZA
TIMUSUL
1.Pancreasul este:
a. o glanda endocrina propriu-zisa;
b. o glanda endocrina temporara;
c. o glanda mixta;
d. situat sub stomac;
e. situat in partea inferioara a abdomenului.

2. Structural, pancreasul este format din:

a. acini glandulari;
b. celule epiteliale organizate in foliculi;
c. celule “C”;
d. insulele lui Langerhans;
e. cordoane celulare, care formeaza epiteliul secretor.

3. Pancreasul endocrin este format din:

a. acini glandulari;
b. insulele Langerhans;
c. celule α in proportie de 20%;
d. celule β in proportie de 60-70%;
e. celule α in proportie de 60-70%.

4. Celulele secretorii endocrine pancreatice sunt:

a. celule α care secretă insulină;
b. celule β care secretă insulină;
c. celule β care secretă glucagon;
d. celule α care secretă glucagon;
e. neuronii motori α.

5. La descoperirea insulinei au participat:

a. Nicolae C. Paulescu;
b. Grigore T. Popa;
c. F. G. Banting;
d. J. J. R. McLeod;
e. Unna Fielding.

6. Pancreasul endocrin este implicat in controlul metabolismului :

a. glucidic;
b. lipidic;
c. mineral;
d. proteic;
e. energetic.

7. Printre efectele insulinei se numără:

a. creste transportul de glucoza in tesutul adipos si muschi;
b. creste sinteza de glicogen in muschi;
c. creste lipoliza la nivelul tesutului adipos;
d. stimularea sintezei proteice la nivel muscular;
e. cresterea gluconeogenezei in ficat.

8. Printre efectele insulinei se numără:

a. scăderea glicogenogenezei la nivel hepatic;
b. creste lipoliza la nivelul tesutului adipos;
c. creşterea gluconeogenezei la nivel hepatic;
d. creste sinteza enzimelor lipogenetice la nivelul tesutului adipos;
e. scaderea proteolizei la nivel hepatic.

9. Hormoni hipoglicemianţi sunt următorii, cu EXCEPŢIA:

a. glucagonul;
b. tiroxina;
c. adrenalina;
d. insulina;
e. noradrenalina.

10. La nivelul ficatului, insulina are urmatoarele efecte metabolice:

a. cresterea glicogenogenezei;
b. scaderea gluconeogenezei;
c. cresterea lipogenezei;
d. scaderea lipogenezei;
e. scaderea proteolizei.

11. La nivelul tesutului adipos, insulina are urmatoarele efecte metabolice:

a. cresterea sintezei trigliceridelor si acizilor grasi;
b. cresterea sintezei enzimelor lipogenetice;
c. cresterea lipolizei;
d. scaderea lipolizei;
e. cresterea sintezei de glicerol.

12. La nivelul muschilor, insulina are urmatoarele efecte metabolice:

a. cresterea sintezei proteice;
b. cresterea glicolizei;
c. scaderea glicolizei;
d. cresterea sintezei de glicogen;
e. scaderea sintezei de glicogen.

13. Insulina are efect:

a. anabolizant pentru metabolismul proteic;
b. catabolizant pentru metabolismul proteic;
c. anabolizant pentru metabolismul glucidic;
d. anabolizant pentru metabolismul lipidic;
e. catabolizant pentru metabolismul lipidic.

14. Diabetul zaharat se caracterizează prin:

a. deficit de insulină;
b. polidipsie;
c. polifagie;
d. oligurie;
e. exces de insulina.

15. Diabetul zaharat se caracterizează prin:

a. poliurie;
b. glicozurie;
c. polifagie;
d. dezechilibre acido-bazice;
e. hipoglicemie.

16. Hiposecretia de insulina produce urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. diabet insipid;
b. cretinism;
c. diabet zaharat;
d. piticism;
e. diabet bronzat.

17. Complicatiile diabetului zaharat sunt:

a. compromiterea morfofunctionala a sistemului nervos;
b. anxietate;
c. compromiterea morfofunctionala a aparatului cardiovascular;
d. hiperpigmentare cutanata;
e. tetanie.

18. Hipersecretia de insulina determina:

a. hipoglicemie severa;
b. hiperglicemie;
c. poliurie
d. compromiterea functiei sistemului nervos;
e. obezitate.

19. Glucagonul este secretat de:

a. acinii pancreatici;
b. insulele lui Langerhans;
c. vezica biliara
d. celulele pancreatice α;
e. celulele pancreatice β.

20. Dintre hormonii hiperglicemianti ai organismului fac parte:

a. glucagonul;
b. insulina;
c. adrenalina;
d. epinefrina;
e. norepinefrina.

21. Printre efectele glucagonului la nivelul metabolismului glucidic se numără:

a. creste glicogenoliza;
b. creste transportul de glucoza;
c. creste gluconeogeneza;
d. scade glicogenoliza;
e. scade gluconeogeneza.

22. Efectele glucagonului sunt următoarele, cu EXCEPŢIA:

a. hipoglicemie;
b. creste secretia biliara;
c. scade forta de contractie a miocardului;
d. accentuarea lipolizei;
e. accentuarea proteolizei.

23. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. secretia pancreasului endocrin este controlata de hipofiza;
b. glicemia este de 65-110 mg la 100ml de singe;
c. diabetul zaharat este o boala metabolica complexa;
d. in diabetul zaharat organismul este incapabil de a oxida glucidele;
e. reglarea secretiei de insulina se face printr-un mechanism de feed-back, in functie de
nivelul glicemiei.

24. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. timusul are rol atit de organ limfoid cit si de glanda endocrina;
b. epifiza formeaza cu hipotalamusul un sistem neurosecretor;
c. stimuli luminosi produc direct o reducere a secretiri de melatonina;
d. timusul are rol de glanda endocrina in prima parte a ontogenezei;
e. pancreasul este o glanda anexa a tubului digestiv.

25. Epifiza intră în componenţa:

a. epitalamusului;
b. mezencafalului;
c. trunchiului cerebral;
d. diencefalului;
e. coliculilor cvadrigemeni superiori.

26. Epifiza este situată:

a. între tuberculii cvadrigemeni superiori;
b. între tuberculii cvadrigemeni inferiori;
c. în partea anterioară a diencefalului;
d. in partea dorsala a diencefalului;
e. la baza diencefaluli.

27. Urmatoarele afirmatii despre epifiza sunt corecte cu EXCEPTIA:

a. este denumita si glanda pituitara;
b. are conexiuni cu epitalamusul;
c. secreta vasotocina cu actiune anti-LH;
d. secreta hormonul melanocitostimulant;
e. epifiza face parte din diencefal.

28. Conexiunile funcţionale ale epifizei se realizează cu urmatoarele, cu

EXCEPTIA:
a. tiroida;
b. retina globului ocular;
c. trunchiul cerebral;
d. adenohipofiza;
e. tuberculii cvadrigemeni superiori.

29. Epifiza secreta:

a. melatonina;
b. hormonal melanocitostimulant;
c. MSH;
d. vasopresina;
e. vasotocina.

30. Urmatoarele afirmatii despre melatonina sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

a. are actiune frenatoare asupra funcţiei gonadelor;
b. stimuli luminosi cresc secretia de melatonina;
c. la intuneric, secretia de melatonina scade;
d. la intuneric secretia de melatonina creste;
e. are actiune asupra pigmentarii pielii.

31. Extractele de epifiza:

a. actioneaza asupra metabolismului glucidic;
b. stimulează contracţia musculaturii uterului gravid;
c. stimulează expulzia laptelui din glanda mamară;
d. actioneaza asupra metabolismului proteic;
e. actioneaza asupra metabolismului mineral.

32. În reglarea secreţiei epifizare sunt implicaţi:

a. stimulii luminoşi;
b. STH;
c. nervii simpatici;
d. hormonii hipofizari;
e. hormonii de eliberare hipotalamici.

33. Timusul are urmatoarea localizare, cu EXCEPTIA:

a. in partea inferioara a abdomenului;
b. retrosternal;
c. la polii superiori ai rinichiului;
d. sub stomac;
e. in partea anterioara a gitului.

34. Timusul:
a. are in structura sa epiteliul secretor;
b. este si organ limfatic;
c. la pubertate, incepe sa se dezvolte;
d. la pubertate involueaza;
e. la pubertate, dispare complet.

35. Extractul de timus are urmatoarele efecte:

a. antigonadotrop;
b. de stimulare a dezvoltarii gonadelor;
c. de stimulare a mineralizarii osoase;
d. de inhibare a mineralizarii osoase;
e. participa in reactiile imunitare.

36. Hormonul timic:

a. are rol in crestere;
b. stimuli luminosi duc la reducerea secretiei de hormon timic ;
c. la intuneric, secretia de hormon timic creste;
d. are efecte de oprire a mitozelor;
e. este produs de timocite.
37. Lobulul timic este:
a. unitatea histologica a timusului;
b. format dintr-o retea de celule;
c. format din celule “C”.
d. format din celule reticulare;
e. format din timocite.

38. Timocitele:
a. sunt celule timice;
b. sunt celule reticulare;
c. au functie secretorie;
d. migrează din măduva osoasă hematogena;
e. sunt trombocite.

39. Timocitele migrează spre:

a. inimă;
b. splină;
c. ficat;
d. ganglionii limfatici;
e. amigdale.

40.Celulele limfoformatoare de tip T:

a. provin din maduva spinarii;
b. provin din celule hematoformatoare primordiale;
c. au efecte de oprire a mitozelor;
d. provin din celule hematoformatoare stem;
e. provin din maduva hematogena.
 SISTEMUL OSOS
1.Urmatoarele afirmatii sunt corecte:
a. miscarea se realizeaza la om prin intermediul sistemului osteoarticular;
b. sistemul osteoarticular este componeneta activa a miscarii;
c. miscarea se realizeaza la om prin intermediul sistemului muscular;
d. sistemul muscular este componeneta pasiva a miscarii;
e. sistemele osteoarticular si muscular asigura locomotia.

2. Dezvoltarea oaselor are loc prin următoarele tipuri de osificare:

a. epitelială;
b. elastica;
c. encondrala;
d. de membrană;
e. desmală.

3. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. dupa forma , oasele se clasifica in oase de membrana si oase de cartilaj;
b. dupa originea lor, oasele se impart in : lungi, late, scurte;
c. osteogeneza este procesul de transformare al tesutului cartilaginos al embrionului in scheletul osos al
adultului;
d. osteogeneza este procesul de transformare al tesutului conjunctivo-fibros al embrionului in scheletul
osos al adultului;
e. scheletul reprezinta totalitatea oaselor asezate in pozitie anatomica.

4. Creşterea în grosime a oaselor lungi se realizează:

a. prin osificare de membrană
b. prin osificare encondrală;
c. la nivelul cartilajelor de creștere diafizo-epifizare;
d. pe seama zonei externe, a periostului ;
e. pe seama zonei interne, a periostului.

5. Creşterea în lungime are loc la următoarele oase:

a. femur;
b. ulnă;
c. radius;
d. fibulă;
e. scapulă.

6. Creşterea în lungime a osului se realizează:

a. la nivelul cartilajului diafizo-epifizar;
b. printr-un proces de osteogeneză;
c. pe seama cartilajului de creştere;
d. pe seama periostului;
e. pe seama cartilajului de conjugare.

7. Cartilajele de creştere:
a. sunt situate la limita dintre diafiză şi epifiză;
b. persistă până la vârsta de 25 de ani;
c. sunt specifice oasele lungi;
d. se întâlnesc la toate tipurile de oase;
e.asigură formarea de țesut osos nou, ce se adaugă epifizelor.

8. După formă, întâlnim următoarele categorii de oase:

a. late;
b. scurte;
c. lungi;
d. regulate;
e. pneumatice.

1
9. Oasele lungi ale scheletului sunt reprezentate de următoarele oase:
a. radius;
b. tibie;
c. fibulă;
d. humerus;
e. stern.

10. Oasele late ale scheletului sunt reprezentate de:

a. frontal;
b. coxal;
c. stern;
d. mandibulă;
e. parietal.

11. Din categoria oaselor scurte fac parte:

a. carpienele;
b. radiusul;
c. tarsienele;
d. ulna;
e. frontalul.

12. Oasele alungite:

a. sunt reprezentate de mandibula;
b. sunt oase la care predomina lungimea;
c. nu prezinta diafiza si epifize;
d. sunt reprezentate de clavicula;
e. sunt reprezentate de coaste.

13. Oasele lungi:

a. sunt oase la care predomină lungimea;
b. prezintă un corp, sau diafiză;
c. prezintă două extremități sau epifize;
d. sunt prezente la nivelul mâinii ;
e. sunt prezente la nivelul gambei.

14. Despre scheletul capului putem afirma următoarele:

a. este alcătuit din neurocraniu, ce adăpostește encefalul;
b. cuprinde oase pereche și oase nepereche;
c. neurocraniul conține segmentul periferic al analizatorului vizual ;
d. viscerocraniul adăposteşte encefalul;
e. viscerocraniul conține segmentul inițial al aparatului respirator .

15. Neurocraniul adăposteşte:

a. encefalul;
b. cerebelul;
c. mezencefalul;
d. măduva spinării;
e. diencefalul.

16. Viscerocraniul conţine segmentul:

a. periferic al analizatorului gustativ;
b. periferic al analizatorului olfactiv;
c. iniţial al aparatului digestiv;
d. distal al aparatului respirator;
e. inițial al aparatului excretor.

17. Prin osificarea desmală se formeazǎ:

a. oasele bolţii craniene;
b. oasele bazei craniului;
c. mandibula;
2
 d. vertebrele;
e. parţial clavicula.

18. Prin osificare encondrală se formează următoarele oase:

a. parietalul;
b. femurul;
c. humerusul;
d. carpienele;
e. tarsienele.

19. Care dintre afirmaţiile următoare despre oasele lungi sunt corecte:
a. se dezvoltă în modele cartilaginoase, prin apariția unor centre de osificare;
b. iau naștere prin osificare encondrală;
c. centrele de osificare apar inițial în diafiză și ulterior în epifize;
d. creșterea în lungime se realizează pe seama periostului;
e. osificarea diafizelor începe dupǎ ce au ajuns aproape de dimensiunile definitive.

20. Oasele nepereche ale neurocraniului sunt:

a. maxilă;
b. sfenoid;
c. temporal;
d. frontal;
e. etmoid.

21. Oasele pereche ale neurocraniului sunt:

a. malarul;
b. parietalul;
c. frontalul;
d. temporalul;
e. vomerul.

22. Care dintre următoarele oase sunt alungite :

a. vertebrele;
b. coastele;
c. mandibula;
d. clavicula;
e. falangele.

23. Oasele pereche ale viscerocraniului sunt următoarele:

a. nazalul;
b. zigomaticul;
c. lacrimalul;
d. mandibula,
e. maxila.

24. Oasele nepereche ale viscerocraniului sunt următoarele:

a. vomerul;
b. maxila;
c. frontalul;
d. mandibula;
e. cornetul nazal inferior.

25. Scheletul trunchiului este format din:

a. stern;
b. coaste;
c. coloana vertebrală;
d. centura scapulară;
e. bazin.

26. La formarea bazinului iau parte următoarele oase:

3
 a. sacru;
b. claviculă;
c. coxal;
d. stern;
e. femur.

27. Coloana vertebrală:

a. este constituită din piese osoase numite vertebre;
b. reprezintă scheletul axial al corpului;
c. îndeplineşte dublu rol;
d. este situată pe linia mediană ;
e. cuprinde cinci regiuni.

28. Coloana vertebrală îndeplinește următoarele roluri:

a. protecție, pentru encefal;
b. executarea mișcărilor capului;
c. executarea mișcărilor trunchiului;
d. ax de susținere a corpului;
e. protecție, pentru măduva spinării.

29. Vertebra tip este formată din:

a. corp vertebral, în partea anterioară;
b. arc vertebral, în partea posterioară;
c. apofize articulare;
d. canal vertebral ;
e. pediculi vertebrali, între corp și arc.

30. Curburile coloanei vertebrale :

a. sunt orientate în plan sagital ;
b. sunt orientate în plan frontal ;
c. cele în plan frontal, sunt numite lordoze ;
d. cele în plan sagital, sunt numite scolioze ;
e. sunt fiziologice.

31. Repartiţia vertebrelor pe regiuni este următoarea:

a. 8 cervicale;
b. 12 toracale;
c. 4 – 5 lombare;
d. 4 – 5 coccigiene;
e. 5 sacrale.

32. Prin suprapunerea vertebrelor se formează:

a. orificiile intervertebrale, prin care ies nervii spinali;
b. orificiile de conjugare, prin care intră nervii spinali;
c. pediculii vertebrali;
d. canalul vertebral, ce adăposteşte măduva spinării ;
e. arcurile vertebrale.

33. La nivelul coloanei vertebrale, lordozele sunt situate în regiunea:

a. cervicalǎ;
b. toracalǎ;
c. lombarǎ;
d. sacralǎ;
e. coccigianǎ.

34.La nivelul coloanei vertebrale, cifozele sunt situate în regiunea:

a. cervicalǎ;
b. toracala;
c. lombarǎ;
d. sacralǎ;
4
 e. sacro-lombarǎ;

35. Osul sacru:

a. este un os pereche;
b. provine prin sudarea celor cinci vertebre sacrale;
c. are formă trapezoidală;
d. este situat pe linia mediana;
e. este orientat cu baza în sus.

36. Osul sacru se articulează:

a. lateral, cu osul coxal;
b. inferior, cu coccigele;
c. superior, cu coloana lombară;
d. inferior, cu femurul;
e. anterior, cu osul de parte opusă.

37. Coccigele:
a. este situat în continuarea osului sacru;
b. se articulează superior cu ultima vertebră lombară;
c. reprezintă ultimul segment al coloanei vertebrale ;
d. se articulează inferior cu osul sacru;
e. rezultă prin fuzionarea celor 5 vertebre coccigiene.

38. În plan sagital, coloana vertebrală prezintă următoarele curburi:

a. cervicală, cu convexitatea anterior;
b. toracală, cu convexitatea posterior;
c. lombară, cu concavitatea posterior;
d. sacrală, cu concavitatea anterior;
e. cu concavitatea posterior, numite scolioze.

39. Scheletul toracelui este format din:

a. stern, anterior;
b. 7 perechi de coaste, pe părţile laterale;
c. 12 vertebre toracale, posterior;
d. bazin, inferior;
e. centura scapulară.

40. Despre stern putem afirma următoarele:

a. este un os nepereche;
b. este format din manubriu, corp și apendice xifoid;
c. este situat pe linia mediană a toracelui;
d. este un os lung;
e. manubriul, rămâne cartilaginos până la vârsta de 40 de ani.

41. Sternul se articulează cu:

a. primele 7 perechi de coaste;
b. humerusul;
c. clavicula;
d. omoplatul;
e. radiusul.

42. Din cele 12 perechi de coaste se articulează direct cu sternul:

a. perechea a doua;
b. perechea a patra;
c. perechea a şasea;
d. perechea a opta;
e. perechea a douăsprezecea.

43. Coastele prezintă următoarele caractere:

a. sunt situate pe părţile laterale ale toracelui;
5
b. se întind de la coloana vertebrală toracală la stern;
c. sunt în număr de 12 perechi;
d. au forma literei ,,S’’ culcată,
e. sunt oase alungite.

44. Coastele adevărate prezintă următoarele caractere:

a. se articuleză cu sternul, prin cartilajul costal;
b. se articulează cu sternul prin cartilajul coastei VII;
c. sunt reprezentate de primele șapte perechi;
d. sunt reprezentate de perechile XI şi XII;
e. se articulează direct cu sternul.

45. Coastele false prezintă următoarele caractere:

a. se articulează indirect cu sternul;
b. sunt coaste libere;
c. se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului coastei VII;
d. delimitează orificiul superior al toracelui;
e. sunt reprezentate de primele șapte perechi.

46. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la coaste sunt adevărate:

a. sunt arcuri osteocartilaginoase;
b. ultimele două perechi sunt coaste flotante;
c. extremitatea anterioară se continuă cu cartilajul costal;
d. sunt formate posterior dintr-un arc osos;
e. există două coaste false.

47. Scheletul membrului superior cuprinde:

a. scheletul centurii scapulare;
b. scheletul antebraţului;
c. scheletul braţului;
d. scheletul mâinii;
e. scheletul falangelor.

48. La formarea centurii scapulare participă:

a. sternul;
b. omoplatul;
c. humerusul;
d. clavicula;
e. scapula.

49. Clavicula:
a. face parte din centura scapulară;
b. este un os alungit;
c. este situată în partea anterioară a toracelui ;
d. are forma literei ‘’V’’culcată;
e. face parte din centura pelviană.

50. Clavicula se articulează:

a. lateral cu omoplatul;
b. lateral cu humerusul;
c. medial cu manubriul sternal;
d. medial cu coasta a II-a;
e. lateral cu scapula.

51. Despre scapulă putem afirma următoarele:

a. este un os lat;
b. se articulează, lateral, cu humerusul;
c. participă la formarea centurii scapulare;
d. se articulează, posterior, cu scapula de parte opusă;
e. se articulează, medial, cu humerusul.
6
52. Indicați afirmațiile incorecte:
a. scheletul brațului este format dintr-un os lat, humerusul;
b. scheletul antebrațului este format din două oase fixe;
c. humerusul se articulează proximal cu scapula,
d. humerusul se articulează distal cu radiusul și ulna;
e. humerusul participă la formarea centurii scapulare,

53. La formarea scheletului antebraţului participă:

a. două oase lungi;
b. ulna, situată medial;
c. radiusul, situat lateral;
d. două oase fixe;
e. humerusul.

54. Cele două oase ale antebraţului, se articulează:

a. între ele prin epifizele proximale;
b. proximal cu humerusul.
c. între ele prin epifizele distale;
d. distal cu humerusul ;
e. distal cu oasele carpiene.

55. Ulna se articulează:

a. proximal cu humerusul;
b. lateral cu radiusul;
c. distal cu oasele carpiene;
d. distal cu metacarpienele;
e. lateral cu humerusul.

56. Radiusul se articulează proximal cu:

a. oasele carpiene;
b. humerusul;
c. metacarpienele;
d. ulna,
e. falangele.

57. Radiusul se articulează distal cu:

a. oasele carpiene;
b. humerusul;
c. metacarpienele;
d. ulna ;
e. falangele.

58. Scheletul mâinii este format din:

a. 15 falange;
b. 8 oase carpiene;
c. 5 oase metacarpiene;
d. 8 oase tarsiene,
e. 14 falange.

59. Scheletului mâinii cuprinde ….. falange:

a. trei la nivelul degetului mic; ,
b. trei la nivelul mediusului;
c. două la nivelul policelui;
d. două la nivelul halucelui;
e. trei la toate degetele.

60. Oasele carpiene:

a. sunt dispuse pe două rânduri;
b. se articulează cu radiusul şi ulna;
7
 c. se articulează cu metacarpienele;
d. se articulează între ele ;
e. sunt în număr de șapte.

61. Oasele metacarpiene se articulează cu:

a. carpienele;
b. radiusul;
c. ulna;
d. falangele;
e. humerusul.

62. Următoarele afirmații despre falange sunt incorecte:

a. se articulează cu primul rând de oase carpiene;
b. se articulează cu rândul distal al oaselor carpiene;
c. se articulează cu metacarpienele;
d. se articulează cu radiusul și ulna;
e. sunt în număr de 14.

63. Scheletul membrului inferior este format din:

a. simfiza pubiană;
b. centura pelvină;
c. centura sacrală;
d. scheletul membrului inferior liber;
e. centura scapulară.

64. Centura pelvină:

a. leagă membrul inferior liber de trunchi;
b. este formată din cele două oase sacrale;
c. este formată din cele două oase coxale;
d. leagă oasele gambei de femur ;
e. participă la formarea bazinului.

65. Oasele coxale se articulează:

a. posterior cu osul sacru;
b. anterior între ele;
c. lateral cu femurul;
d. lateral cu ilionul;
e. posterior între ele, formând simfiza pubiană.

66. Articulaţia dintre cele două oase coxale:

a. formează posterior, simfiza pubiană;
b. este o articulaţie fixă;
c. este o articulaţie semimobilă;
d. nu permite mişcări;
e. formează anterior, simfiza pubiană.

67. La formarea bazinului participă:

a. oasele coxale;
b. femurul;
c. osul sacru;
d. coloana vertebrală toracală;
e. rotula;

68. La formarea osului coxal participă următoarelor oase:

a. sacru;
b. ischion;
c. coccis;
d. pubis;
e. ilion.

8
69. Scheletul coapsei cupride:
a. cel mai lung os din corp;
b. fibula;
c. rotula;
d. femurul;
e. tibia.

70. Femurul se articulează:

a. prin epifiza proximală cu coxalul;
b. prin epifiza proximală cu rotula;
c. prin epifiza distală cu tibia;
d. prin epifiza distală cu fibula ;
e. prin epifiza distală cu rotula.

71. Scheletul gambei este alcătuit din:

a. două oase lungi;
b. tibie;
c. fibulă;
d. două oase late unite printr-o membrană interosoasă,
e. radius și ulnă.

72. La nivelul scheletului gambei, tibia:

a. este situată medial;
b. este situată lateral;
c. reprezintă osul mai voluminos;
d. reprezintă osul mai puţin voluminos ;
e. se articulează cu rotula.

73. La nivelul scheletului gambei, fibula:

a. este situată lateral;
b. este situată medial;
c. este osul mai puţin voluminos;
d. reprezintă osul mai voluminous;
e. se articulează cu rotula.

74. Despre cele două oase ale gambei se pot afirma următoarele:
a. se articulează între ele proximal;
b. se articulează între ele distal;
c. numai tibia se articulează cu femurul;
d. se articulează, inferior, cu metatarsienele;
e. se articulează, inferior, cu tarsienele.

75. Tibia se articulează:

a. lateral cu fibula;
b. prin epifiza proximală cu femurul;
c. prin epifiza distală cu tarsienele;
d. anterior cu rotula;
e. superior cu coxalul.

76. Fibula se articulează:

a. cu tibia;
b. superior cu femurul;
c. superior cu rotula;
d. cu coxalul ;
e. prin epifiza distală cu tarsienele.

77. Scheletul piciorului este format din:

a. 14 oase tarsiene;
b. 5 oase metatarsiene;
c. 14 falange;
9
d. 8 oase pereche;
e. 8 oase tarsiene.

78. Oasele tarsiene se articulează cu:

a. oasele metatarsiene;
b. între ele;
c. cu tibia;
d. cu fibula;
e. cu femurul.

79. Despre rotulă putem afirma următoarele:

a. este un os sesamoid;
b. este situată în tendonul mușchiului cvadriceps;
c. se articulează cu epifiza distală a femurului;
d. se articulează cu tibia și fibula;
e. participă la formarea pelvisului osos.

80. Osul etmoid:

a. prezintă o stâncă;
b. face parte din oasele neurocraniului;
c. prezintă o gaură la nivelul căreia măduva spinării se continuă cu bulbul rahidian;
d. prezintă o lamă ciuruită, străbătută de filetele nervului olfactiv ;
e. este situat la nivelul bolții craniului.

81. Osul temporal:

a. prezintă o stâncă;
b. prezintă canalul auditiv extern;
c. adăpostește urechea medie;
d. adăpostește urechea internă ;
e. face parte din oasele viscerocraniului.

82. Osul sfenoid:

a. este situat la nivelul bolții craniului;
b. adăposteşte glanda hipofiză;
c. prezintă şaua turcească;
d. este os pereche;
e. face parte din oasele neurocraniului.

83. Osul occipital:

a. este os pereche;
b. face parte din oasele viscerocraniului;
c. prezintă o gaură la nivelul căreia măduva spinării se continuă cu bulbul rahidian;
d. este situat în partea posterioară a neurocraniului ;
e. se articulează cu prima vertebră cervicală.

85. Articulaţiile:
a. sunt organe de legătură între muşchi;
b. sunt organe de legătură între oase;
c. dupa gradul de mobilitate pot fi sinartroze;
d. sunt sediul mişcărilor;
e. dupa gradul de mobilitate pot fi diartroze.

86. Despre sincondroze putem afirma următoarele

a. sunt articulații fixe ;
b. între oase se interpune țesut fibros ;
c. sunt reprezentate de simfiza pubiană ;
d. nu poseda cavitate articulara ;
e. includ articulațiile dintre corpurile vertebrale.

87. Elementele structurale ale unei articulaţii mobile sunt următoarele:

10
a. capsula articulară;
b. membrana sinovială;
c. cavitatea articulară;
d. ligamentele articulare;
e. mușchii periarticulari.

88. Despre sinartroze putem afirma următoarele:

a. sunt articulațiile semimobile;
b. nu posedă cavitate articulară;
c. sunt articulatii fixe;
d. au o mare mobilitate;
e. sunt articulații sinoviale.

89. Alegeți afirmațiile corecte:

a. diartrozele sunt articulațiile ce posedă un grad variat de mobilitate;
b. artrodiile sunt articulațiile cu o mare mobilitate;
c. sinartrozele sunt articulațiile fixe;
d. artrodiile se mai numesc articulații sinoviale;
e. într-o articulație mișcările nu depind de forma suprafețelor articulare.

90. Diartrozele se împart în:

a. amfiartroze,
b. artrodii;
c. sinartroze;
d. sincondroze;
e. sindesmoze.

91. Următoarele articulaţii sunt fixe:

a. articulaţiile oaselor cutiei craniene;
b. articulația dintre cele două oase coxale;
c. articulaţia genunchiului;
d. articulaţia umărului ;
e. articulaţiile dintre corpurile vertebrelor.

92. Următoarele articulaţii sunt mobile :

a. articulaţiile oaselor cutiei craniene;
b. simfiza pubiană;
c. articulaţia genunchiului;
d. articulaţia umărului;
e. articulaţiile dintre corpurile vertebrelor.

93.În categoria articulațiilor sinoviale intră:

a. articulațiile oaselor bazei craniului;
b. articulaţia genunchiului;
c. articulaţia umărului;
d. articulațiile corpurilor vertebrale;
e. suturile craniene.

94. Despre amfiartroze putem afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. sunt diartroze;
b. sunt articulatii semimobile;
c. intre cele doua oase care se articuleaza se interpune tesut fibros;
d. intre corpurile vertebrale care se articuleaza se interpun discurile intervertebrale;
e. sunt articulatii cu o mare mobilitate.

95. Articulatia genunchiului:

a. este o articulatie sinoviala;
b. nu prezinta cavitate articulara;
c. nu prezinta membrana sinoviala;
d. prezinta menisc;
11
 e. la formarea acesteia participa rotula.

96. Oasele îndeplinesc următoarele roluri:

a. protecţie a unor organe vitale;
b. elemente active ale mișcării;
c. sediul principal al organelor hematopoietice;
d. producerea elementelor figurate ale sângelui;
e. antitoxic.

97. Tesutul osos reprezintă un depozit de:

a. calciu;
b. săruri minerale;
c. fosfor;
d. vitamina A;
e. apă.

98. Despre rolul antitoxic al oaselor putem afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. oasele retin numeroase substante toxice;
b. oasele elibereaza rapid substantele toxice retinute;
c. substantele toxice eliberate din oase ramin in singe, crescind concentratia sangvina a toxicului;
d. oasele retin Hg, Pb, F;
e. oasele elibereaza treptat substantele toxice retinute.

99. Oasele protejează unele organe vitale, astfel:

a. cutia toracică pentru inimă;
b. cutia craniană pentru măduva spinării;
c. canalul rahidian pentru encefal;
d. bazinul pentru vezica urinară ;
e. cutia toracică pentru ficat.

100. Sistemul osos îndeplineşte următoarele funcţii:

a. metabolică;
b. antitoxică;
c. hematopoietică;
d. hemostatică;
e. termogenetică.

101. In compozitia chimica a oaselor intră:

a. 80% reziduu uscat;
b. 20% apa;
c. săruri de calciu;
d. o matrice organică;
e. vitamine.

102. Urmatoarele afirmatii despre oase sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

a. la nivelul oaselor au loc procese metabolice diferite de ale celorlalte organe;
b. particularitatea metabolica a oaselor o constituie afinitatea substantei fundamentale fata de sarurile
minerale;
c. in oase se gaseste hidroxiapatita;
d. sarurile minerale din structura oaselor sunt reprezentate de Hg, Pb, F;
e. la adult in canalul central al diafizei oaselor lungi se gaseste tesut adipos cu rol de rezerva.

103. Osificarea de membrana dă naștere următoarelor oase:

a. frontal;
b. temporal;
c. parietal;
d. occipital;
e. sfenoid.

104.Rolul hematopoietic al oaselor se manifestă:

12
a. numai la copii;
b. la adult, în măduva roșie din oasele late;
c. la copii, în măduva roșie din toate oasele;
d. la vîrstnici, în măduva cenușie;
e. la adult, în măduva galbenă din oasele late.

105. Alegeți afirmațiile corecte:

a. oasele au rol de pârghii ale aparatului locomotor;
b. articulația craniului cu coloana vertebrală formează pârghie de ordinul I;
c. articulația humerusului cu radiusul și ulna formează pârghie de ordinul II;
d. articulația tibiei și fibulei cu oasele tarsiene formează pîrghie de ordinul III;
e. articulația dintre occipital și prima vertebră cervicală formează o pârghie de ordinul I.

106. La formarea bolții craniene participă următoarele oase:

a. parietal;
b. zigomatic;
c. frontal;
d. occipital;
e. palatin.

107. Alegeți afirmațiile corecte:

a. matricea organică a osului conține 90% fibre de colagen;
b. matricea organică a osului conține 95% fibre de colagen;
c. oseina este formată din substanță fundamentală și fibre de colagen;
d. sărurile minerale din structura oaselor sunt reprezentate de fosfat de calciu;
e. sărurile minerale din structura oaselor le conferă rezistență la tensiune.

108. O vertebră lombară prezintă:

a. corp vertebral, în partea ventrală;
b. apofiză transversă în partea dorsală;
c. două apofize spinoase;
d. pediculi vertebrali;
e. corp vertebral, în partea dorsală.

109. La delimitarea orbitei participa urmatoarele oase:

a. frontal;
b. temporal
c. parietal;
d. sfenoid;
e. lacrimal.

110. Oasele sesamoide se găsesc:

a. la membrul superior;
b. la membrul inferior;
c. in grosimea unui tendon;
d. la nivelul neurocraniului;
e. la nivelul viscerocraniului.

111. Ulna se articulează proximal cu:

a. oasele carpiene;
b. humerusul;
c. metacarpienele;
d. radiusul,
e. falangele.

112.Ulna se articulează distal cu:

a. oasele carpiene;
b. humerusul;
13
c. metacarpienele;
d. radiusul ;
e. falangele.

113. Radiusul se articulează:

a. proximal cu humerusul;
b. medial cu ulna;
c. distal cu oasele carpiene;
d. distal cu metacarpienele;
e. lateral cu humerusul.

114. Alegeti afirmatiile corecte:

a. artrita este o afectiune articulara caracterizata prin edem, inflamatie si durere;
b. entorsele apar prin dislocarea suprafetelor articulare;
c. luxatiile se constituie prin alungirea ligamentelor componenete ale unei articulatii;
d. fracturile reprezinta intreruperea continuitatii anatomice a unui os;
e. cele mai frecvente deformari osoase sunt cele de la nivelul coloanei vertebrale.

SISTEMUL MUSCULAR

1. În organism există următoarele tipuri de mușchi:

a. somatici;
b. scheletici;
c. netezi;
d. viscerali;
e. multinucleari.

2. Sistemul muscular :
a. cuprinde totalitatea muşchilor din organism;
b. reprezintă componenta activǎ a aparatului locomotor;
c. participǎ la realizarea mişcǎrilor prin musculatura netedǎ;
d. este alcǎtuit din muşchi şi articulaţii;
e. reprezintă aproximativ 40% din greutatea corporală.

3.Care dintre urmǎtorii muşchi au formǎ fusiformǎ:

a. marele dorsal;
b. drept abdominal;
c. biceps brahial;
d. marele drept abdominal;
e. triceps brahial.

4. Muşchii scheletici se pot clasifica după următoarele criterii:

a. tipul de vascularizatie;
b. formă;
c. actiune;
d. pozitia in organism;
14
e. modul în care sunt inervați.

5. Au formă circulară, următorii muşchi:

a. diafragma;
b. ce formează sfincterele;
c. orbicularul buzelor;
d. orbicular al pleoapelor;
e. orbicularul nasului.

6. Au formă patrulateră, următorii muşchi:

a. piramidal al abdomenului;
b. drept abdominal;
c. mare dorsal;
d. adductor mare;
e. cvadriceps femural.

7. După dimensiunea care predomină, muşchii pot fi:

a. lungi, la nivelul antebrațului;
b. laţi, ce formează peretele anterolateral al abdomenului;
c. scurţi, la nivelul gambei;
d. scurți, la nivelul brațului;
e. lungi, la nivelul coapsei.

8. Despre muşchii striaţi putem afirma următoarele:

a. prezinta inervatie vegetativa;
b. asigura postura;
c. asigura echilibrul;
d. formeaza musculatura scheletica;
e. sunt localizaţi numai în pereții viscerelor.

9. Muşchii scheletici prezintă:

a. o porţiune centrală, corpul mușchiului;
b. o membrană conjunctivă, fascia muşchiului;
c. două extremităţi numite tendoane;
d. o extremitate ce se prinde pe osul fix și se numește inserția mușchiului;
e. o extremitate ce se prinde pe osul mobil și se numește originea mușchiului.

10.Structural muşchiul scheletic prezintă:

a. epimisium, ce separă fasciculele de fibre musculare;
b. endomisium, în jurul fiecărei fibre musculare;
c. perimisium, ce înveleşte muşchiul la periferie;
d. fascia muşchiului, la exterior;
e. fibre musculare grupate în fascicule.

11. Muşchiului striat prezintă:

a. inervaţie somatică senzitivă;
b. inervaţie vegetativă;
c. vascularizaţie bogată;
d. inervaţie somatică, ce determină reacţii vasomotorii;
e. vascularizație redusă.

12. Inervaţia somatică motorie a muşchiului striat este asigurată de următoarele categorii de neuroni:
a. visceromotori ;
b. somatomotori alfa;
c. localizați în coarnele anterioare ale măduvei;
d. somatosenzitivi alfa și gama;
e. somatomotori din coarnele posterioare ale măduvei;

13. Inervaţia vegetativă a muşchilor striaţi:

a. este prezentă la nivelul vaselor sanguine din muşchi;
15
b. este asigurata de dendritele neuronilor somatosenzitivi din ganglionul spinal;
c. este asigurată de motoneuronii din coarnele anterioare ale măduvei;
d. determină vasodilaţie;
e. determină vasoconstricţie;

14. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. fibra musculara striata are 5-15mm;
b. organitele celulare specifice ale fibrei musculare striate sunt miofibrilele;
c. fibrele musculare striate sunt celule mononucleate;
d. organitele celulare specifice sunt filamentele de actina;
e. organitele celulare specifice sunt filamentele de miozina.

15. În sarcoplasma fibrei musculare întâlnim:

a. mai multi nuclei;
b. fosfat de calciu;
c. mitocondrii;
d. miofibrile;
e. saci de stocare a calciului.

16. În structura miofibrilei întâlnim:

a. o succesiune de discuri clare și întunecate;
b. discuri clare străbătute de membrana Z,
c. discuri întunecate străbătute de zona H;
d. mitocondrii;
e. discuri întunecate străbătute de o zonă clară;

17. Sarcomerul:
a. reprezintă unitatea morfofuncțională a miofibrilei;
b. este segmentul cuprins între două membrane Z succucesive;
c. este format dintr-un disc clar și două jumătăți de discuri întunecate,
d. este format dintr-un disc întunecat și două jumătăți de discuri clare,
e. este segmentul cuprins între două zone H succucesive;

18. Musculatura striată se întâlnește la nivelul:

a. limbii;
b. sfincterului anal intern;
c. mușchilor intrinseci ai globului ocular;
d. muschiului colului vezical;
e. muschilor extrinseci al globului ocular.

19. După acțiune mușchii somatici se clasifică astfel:

a. flexori și extensori;
b. abductori și adductori;
c. pronatori și supinatori;
d. lungi și scurți;
e. inspiratori si expiratori.

20. Muşchii scheletici, după segmentele corpului, se împart în:

a. muşchii capului;
b. muşchii feţei;
c. muşchii trunchiului;
d. muşchii pelvisului,
e. mușchii gâtului.

21. Muşchii capului sunt:

a. situați la nivelul viscerocraniului;
b. maseteri, ce întervin în actul masticaţiei;
c. situați la nivelul neurocraniului;
d. mandibulari;
e. ai mimicii, ce determină diferitele expresii ale feței.
16
22. Muşchii mimicii sunt grupaţi în jurul orificiilor:
a. nazale;
b. orbitare;
c. bucal;
d. viscerocraniului;
e. neurocraniului.

23. Inervația muşchilor capului este dată de:

a. nervul accesor;
b. nervul facial, pentru muşchii mimicii;
c. ramul mandibular al trigemenului, pentru muşchii masticatori;
d. ramul maxilar al trigemenului, pentru muşchii cutanaţi;
e. nervul trigemen pentru muschii masticatori.

24. La nivelul gâtului se află următorii muşchi:

a. pielosul gâtului;
b. dinţatul anterior;
c. sternocleidomastoidianul;
d. deltoidul;
e. temporalul.

25. Muşchiul sternocleidomastoidian:

a. este situat în regiunea anterolaterală a gâtului;
b. este situat în regiunea posterioară a gâtului;
c. este inervat de nervul accesor;
d. este inervat de nervul facial,
e. este situat profund.

26. Muşcii trunchiului se grupează în:

a. muşchii anterolaterali ai spatelui;
b. muşchii spatelui şi ai cefei;
c. muşchii anterolaterali ai gâtului;
d. muşchii abdomenului;
e. mușchii anterolaterali ai toracelui.

27. Muşchii spatelui şi cefei sunt:

a. muşchiul trapez;
b. muşchiul pătrat;
c. muşchiul mare dorsal;
d. muşchiul mare pectoral;
e. mușchiul romboid.

28. Muşchiul trapez:

a. este un muşchi comun spatelui şi cefei;
b. este situat în plan superficial;
c. este inervat de nervul accesor;
d. este un muşchi cutanat;
e. este situat în partea anterolaterală a toracelui.

29. În partea anterolaterală a toracelui se găsesc muşchii:

a. deltoid;
b. mare pectoral;
c. mare dorsal;
d. dinţat anterior,
e. trapez.

30. Muşchii toracelui sunt:

a. intercostali interni;
b. mare pectoral;
17
c. mic pectoral;
d. supraclavicular;
e. deltoid.

31. La nivelul abdomenului se află următorii muşchi:

a. drept abdominal;
b. trapez;
c. oblic extern;
d. mare dorsal;
e. oblic intern.

32. La baza cutiei toracice se află:

a. un mușchi lat;
b. muşchii intercostali interni;
c. muşchiul oblic extern;
d. muşchiul oblic intern;
e. diafragma.

33. Diafragma:
a. este un mușchi lat;
b. separă cavitatea toracică de cea abdominală;
c. are formă de cupolă;
d. are o față concavă spre torace;
e. are o față convexă spre abdomen.

34. Membrul superior prezintă următoarele grupe musculare:

a. muşchii umărului;
b. muşchii braţului;
c. muşchii antebraţului şi mâinii;
d. muşchii plantei;
e. mușchi grupați în jurul articulației coxofemurale.

35. Muşchii braţului sunt:

a. biceps brahial;
b. triceps sural;
c. triceps brahial;
d. supinatori;
e. coracobrahial.

36. Mușchiul deltoid :

a. este situat la nivelul umărului;
b. ridica membrul superior pina la orizontala;
c. este situat pe fața posterioară a brațului;
d. este adductor al bratului;
e. este situat la baza cutiei toracice.

37. Muşchii antebraţului sunt dispusi:

a. lateral;
b. superior;
c. anterior;
d. posterior;
e. inferior.

38. Despre actiunea muşchilor antebraţului putem afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. muschii laterali sunt extensori ai miinii;
b. muschii posteriori sunt pronatori ai mâinii;
c. muschii anteriori sunt extensori ai degetelor;
d. muschii anteriori sunt flexori ai miinii;
e. muschii laterali sunt flexori ai degetelor.

18
39. Mușchii de la nivelul mâinii:
a. sunt situați numai pe fața palmară;
b. sunt situați numai pe fața dorsală;
c. se află la nivelul spațiilor interosoase;
d. sunt situați în spațiile dintre metacarpiene;
e. sunt slab dezvoltați în regiunea palmară.

40. Membrul inferior prezintă următoarele grupe musculare:

a. muşchi coapsei;
b. muşchii genunchiului;
c. muşchii piciorului si palmei;
d. muşchii gambei;
e. mușchii bazinului.

41. Mușchii bazinului:

a. sunt dispuși în jurul articulației șoldului;
b. sunt reprezentați de mușchii fesieri;
c. sunt reprezentați de mușchiul cvadriceps;
d. sunt reprezentați de mușchii adductori;
e. sunt slab reprezentați.

42. Pe faţa anterioară a coapsei se află muşchii:

a. croitor;
b. semitendinos;
c. cvadriceps femural;
d. biceps femural;
e. semimembranos.

43. Muşchiul croitor:

a. este cel mai scurt muşchi din corp;
b. străbate coapsa în diagonală;
c. este inervat de nervul accesor;
d. este situat în partea anterioară a coapsei;
e. este situat sub mușchiul cvadriceps.

44. Muşchiul cvadriceps:

a. este situat în loja anterioară a coapsei;
b. este situat în loja posterioară a coapsei;
c. este situat sub muşchiul croitor;
d. este inervat de plexul brahial;
e. este situat deasupra mușchiului croitor.

45. Pe faţa posterioară a coapsei se află următorii muşchi:

a. triceps femural;
b. semitendinos;
c. tibial posterior;
d. semimembranos;
e. croitor.

46. Mușchii din partea medială a coapsei sunt :

a. mare adductor;
b. drept medial;
c. lung adductor;
d. mușchi ce realizează apropierea coapselor între ele;
e. mușchi ce realizează depărtarea coapselor între ele.

47. Muschii gambei sunt grupati:

a. anterolateral;
b. medial;
c. superior;
19
d. inferior;
e. posterior.

48. Pe faţa anterioară a gambei se află următorii muşchi:

a. tibial anterior,
b. extensori ai degetelor,
c. flexori ai degetelor;
d. triceps sural;
e. solear.

49. Pe partea laterală a gambei se află următorii muşchi:

a. peronier lung;
b. peronier scurt;
c. peronier lateral;
d. adductori ai gambelor;
e. solear.

50. Pe faţa posterioară a gambei se află următorii muşchi:

a. solear;
b. biceps femural;
c. semitendinos;
d. gastrocnemian,
e. tibial posterior.

51. Pe faţa posterioară a gambei se află următorii muşchi:

a. flexori ai degetelor,
b. extensori ai degetelor;
c. triceps sural;
d. biceps femural;
e. peronier lung;

52. Despre acţiunea muşchilor gambei putem afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. muschii posteriori sunt extensori ai labei piciorului;
b. muschii anteriori sunt extensori ai degetelor;
c. muschii posteriori sunt extensori ai degetelor;
d. muschii anteriori sunt flexori ai degetelor;
e. muschii posteriori sunt flexori ai degetelor.

53. Muşchii piciorului sunt:

a. situați numai pe fața plantară;
b. plantari;
c. circulari;
d. situati numai pe fata dorsala;
e. situați pe fața plantară și dorsală.

54. Muşchii scheletici asigură:

a. postura;
b. mimica feței;
c. echilibrul;
d. mişcările involuntare;
e. tonusul.

55. Muşchiul striat somatic:

a. realizează activitatea motorie voluntară;
b. posedă automatism propriu;
c. se comportă ca un sinciţiu;
d. realizează limbajul;
e. exprimă stările afectiv emoționale.

56. Muşchii scheletici au următoarele proprietăţi:

20
a. elasticitatea;
b. excitabilitatea;
c. contractilitatea;
d. conductibilitate;
e. extensibilitate.

57. Elasticitatea muschilor :

a. este o stare de tensiune permanenta a muschilor ;
b. este datorată proprietăţilor membranei celulei musculare;
c. este proprietatea de revenire a mușchiului la forma iniţială atunci când forţa ce a determinat-o îşi încetează
acţiunea;
d. are ca substrat fibrele elastice din structura perimisiumului;
e. este proprietatea de deformare şi de revenire activă a mușchiului sub acţiunea unei forţe externe.

58. Contractilitatea reprezinta capacitatea muschiului:

a. de a se scurta;
b. de a se scurta şi alungi;
c. de a dezvolta tensiune intre capetele sale;
d. de a se alungi pasiv sub actiunea unei forte externe ;
e. de a se deforma sub actiunea unei forte externe.

59. Urmatoarele afirmatii despre contractilitate sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

a. baza anatomica a contractilitatii o constituie fibrele conjunctive din muschi;
b. baza moleculara a contractilitatii o constituie sarcomerul;
c. baza moleculara a contractilitatii o constituie proteinele contractile;
d. baza anatomica a contractilitatii o constituie fibrele elastice din muschi;
e. baza anatomica o constituie sarcomerul.

60. Membrana celulei musculare prezinta:

a. permeabilitate selectiva;
b. conductanta ionica;
c. filamente de miozina;
d. polarizare electrica;
e. filamente de actina.

61. Despre excitabilitatea musculară se pot afirma urmatoarele:

a. muschii raspund la un stimul printr-un potential de actiune;
b. potentialul de actiune al unui muschi, obtinut in urma actiunii unui stimul se propaga;
c. contractia musculara caracteristica precede potentialul de actiune;
d. intre manifestarea electrica a membranei si fenomenele mecanice ale sarcomerului se produce cuplajul
excitatie-contractie;
e. potentialul de actiune este urmat de contractia musculara.

62. Muşchii scheletici răspund la acţiunea unui stimul prin:

a. contracţie;
b. un potenţial presinaptic excitator;
c. un potenţial de repaus;
d. un potenţial de placă;
e. repolarizarea sarcolemei.

63. Extensibilitatea :
a. este proprietatea muschiului de a se alungi pasiv sub actiunea unei forte exterioare;
b. este proprietatea specifica muschiului de a se deforma sub actiunea unei forte si de a reveni pasiv la forma
de repaos cind forta a incetat;
c. baza anatomica a acestei proprietati sunt fibrele elastice din structura perimisiumului;
d. baza anatomica a acestei proprietati sunt fibrele elastice din muschi;
e. baza anatomica a acestei proprietati sunt fibrele conjunctive din muschi.

64. Tonusul muscular:

21
a. este starea de tensiune temporară a muşchiului;
b. este de natură reflexă;
c. apare după denervarea muşchiului.
d. este caracteristică muşchilor ce au o inervaţie motorie intactă;
e. este menținut de către sistemul nervos vegetativ .

65. Tonusul muscular se datorează contracţiei fibrelor musculare:

a. permanenate;
b. succesive;
c. parţiale;
d. totale;
e. involuntare.

66. În contracţiile musculare izometrice:

a. tensiunea se modifică;
b. lungimea muşchiului se modifică;
c. tensiunea rămâne constantă;
d. lungimea muşchiului rămâne neschimbată;
e. mușchiul nu prestează lucru mecanic.

67. Contracțiile musculare izometrice:

a. sunt caracteristice musculaturii posturale;
b. produc căldură;
c. produc lucru mecanic extern;
d. se succed în cursul unei activități obișnuite;
e. produc lucru mecanic intern.

68. În contracţiile musculare izotonice:

a. lungimea muşchiului variază;
b. se modifică tensiunea;
c. variază atât lungimea muşchiului cât şi tensiunea;
d. tensiunea rămâne constantă;
e. mușchiul realizează lucru mecanic.

69. În timpul unei activităţi obişnuite, fiecare muşchi trece prin faze de contracţie:
a. izometrice;
b. autonome;
c. izotonice;
d. idiopatice;
e. auxotonice.

70. Urmatoarele afirmatii despre contractiile musculare sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

a. contractiile musculare izotonice sunt caracteristice majoritatii muschilor scheletici;
b. in contractiile musculare auxotonice lungimea si tensiunea muschiului ramin constante;
c. in contractia musculara izometrica toata energia chimica se pierde sub forma de caldura plus lucru mecanic
intern;
d. contractiile musculare izotonice sunt caracteristice muschilor posturali;
e. in contractiile musculare auxotonice si lungimea si tensiunea muschiului variaza.

71. Manifestările contracţiei musculare sunt:

a. numai electrice;
b. mecanice;
c. chimice;
d. termice;
e. auxotonice.

72. Despre manifestarile electrice ale contractiei musculare putem afirma urmatoarele:
a. sunt reprezentate de mecanismul de cuplare excitatie-contractie;
b. sunt reprezentate de potentialul de actiune al fibrei musculare;
c. potentialul de actiune provocat de stimularea fibrelor musculare se propaga cu o viteza de 30 m/s;
22
d. potentialele de actiune ale unei unitati motorii se sumeaza;
e. activitatea electrica se inregistreaza sub forma de electromiograma.

73. Despre manifestarile chimice ale contractiei musculare putem afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:
a. procesele mecanice din muschi asigura energia necesara proceselor chimice;
b. sunt initiate prin mecanismul de cuplare excitatie-contractie;
c. metabolismul muscular este aerob in primele 45-90 de secunde ale unui efort moderat;
d. dupa primele 2 minute de efort necesitatile energetice sunt satisfacute in cea mai mare parte aerob;
e. metabolismul muscular este anaerob in primele 45-90 de secunde ale unui efort intens.

74. Tetanosul:
a. poate fi complet;
b. reprezintă o succesiune de secuse;
c. poate fi incomplet;
d. apariția sa se datorează unor stimuli repetitivi;
e. apare în timpul frisonului.

75. Secusa musculară:

a. este o contracţie simplă;
b. caracterizează majoritatea contracţiilor din organism;
c. se întâlneşte rar organism;
d. este determinată de un stimul cu valoare sub cea prag;
e. se întâlnește în timpul sistolei cardiace.

76. Secusa musculară:

a. poate fi izometrică;
b. poate fi izotonică;
c. amplitudinea sa depinde de intensitatea stimului;
d. poate fi completă;
e. poate fi incompletă.

77. Secusa musculară:

a. prezintă o fază de latență, care depinde de tipul de mușchi;
b. prezintă o fază de contracție, cu o durata de 0,01 s;
c. prezintă o fază de relaxare, cu o durata de 0,04 s;
d. apare la aplicarea unui stimul unic cu valoare prag;
e. prezinta o faza de latenta in care are loc manifesterea electrica a contractiei..

78. Manifestările termice ale contracţiei musculare:

a. se datoreaza fenomenelor biochimice din fibra musculara;
b. se datoreaza fenomenelor mecanice din fibra musculara;
c. 70% din energia chimica se transforma in energie calorica;
d. 30% din energia calorica se transforma in energie chimica;
e. se datoreaza fenomenelor electrice din fibra musculara.

79. Tetanosul complet:

a. se datorează unor stimuli cu frecvență mare;
b. se înregistrează ca un platou regulat;
c. se obține prin sumația secuselor;
d. se întâlnește în timpul sistolei cardiace;
e. se întâlnește în timpul frisonului.

80. Tetanosul incomplet:

a. se datorează unor stimuli cu frecvență joasă;
b. se înregistrează ca un platou dințat;
c. se obține prin sumația incompletă a secuselor;
d. se întâlnește în timpul sistolei cardiace;
e. se întâlnește în timpul frisonului.

23
81. Oboseala musculară:
a. este determinată de acumularea de acid lactic;
b. determină scăderea capacităţii de travaliu;
c. este rezultatul acumularii de oxigen;
d. este proportionala cu rata epuizarii glicogenului muscular;
e. este determinată de o stare de contracție prelungită.

82. Oboseala musculara duce la:

a. crampe musculare;
b. febra musculara;
c. miopatii;
d. contractura dureroasa;
e. dureri persistente la nivelul grupelor musculare solicitate.

83. Distrofiile musculare:

a. sunt boli de natura degenerativa;
b. constau in ruperea muschiului;
c. constau in inlocuirea tesutului muscular striat scheletic cu tesut sclero-adipos;
d. constau in ruperea tesutului conjunctiv adiacent muschiului;
e. duc la retractii tendinoase.

84. Miopatiile:
a. sunt boli ereditare;
b. apar la persoanele in virsta;
c. sunt boli progresive;
d. pot apare la prescolari;
e. pot apare la pubertate.

85. Despre intinderile si rupturile musculare putem afirma urmatoarele:

a. initial muschiul se intinde si apoi are loc ruperea sa;
b. apar prin respectarea curbei capacitatii de efort ;
c. se rupe si tesutul conjunctiv adiacent muschiului;
d. apar ca urmare a contractiei excesive a muschiului;
e. pot fi prevenite.

86. La nivelul peretilor toracelui se gasesc:

a. douasprezece perechi de coaste;
b. muschii intercostali externi si interni;
c. cavitatea pericardica;
d. arterele intercostale;
e. mediastinul.

87. Bratul:
a. scheletul este format de humerus;
b. posterior prezinta muschiul biceps brahial;
c. este vascularizat de de artera brahiala;
d. anterior prezinta muschiul triceps brahial;
e. anterior prezinta muschiul biceps femural.

88. Coapsa:
a. este vascularizata de artera brahiala;
b. anterior prezinta muschiul qvadriceps;
c. posterior prezinta muschiul biceps brahial;
d. lateral prezinta muschii adductori;
e. scheletul este format de femur.

89. Antebratul:
a. este un segment al membrului superior;
b. prezinta muschi flexori ai miinii si degetelor dispusi posterior;
c. prezinta muschi extensori ai miinii si degetelor dispusi anterior;
24
d. este vascularizat de arterele radiala si ulnara.
e. scheletul este format din radius dispus medial si ulna dispusa lateral.

90. Gamba:
a. prezinta pe fata posterioara fosa poplitee;
b. este vascularizata de artera tibiala anterioara;
c. prezinta muschi flexori ai degetelor dispusi posterior;
d. prezinta muschi extensori ai degetelor dispusi anterior;
e. este vascularizata de artera tibiala posterioara.

91. Mâna:
a. este segmentul distal al membrului superior;
b. prezinta 5 oase carpiene si 8 oase metacarpiene;
c. este vascularizata de arcadele palmare;
d. prezinta muschi pe fata volara;
e. prezinta muschi pe fata dorsala.

92. Piciorul:
a. este vascularizat de artera dorsala a piciorului;
b. prezinta muschi numai pe fata plantara;
c. este vascularizat de arterele plantare;
d. este segmentul proximal al membrului inferior;
e. prezinta 8 oase tarsiene.

25
Aparatul digestiv
1. Saliva:
a. este secretată de glandele salivare;
b. nu participă la nici un proces de digestie;
c. poate fi secretată şi în stomac;
d. are rol în digestia bucală;
e. contine numai substante anorganice;

2. Despre glandele salivare se pot face următoarele afirmaţii:

a. secretă saliva;
b. pot fi împărţite în patru categorii;
c. sunt reprezentate de trei perechi;
d. au rol în digestia gastrică.
e. Zilnic se secreta 800-1500mL;

3. Din categoria glandelor salivare fac parte glandele:

a. parotide;
b. submandibulare;
c. paratiroide;
d. sublinguale;
e. suprarenale.

4. Glandele salivare:
a. submandibulara este inervata de nervul cranian VII;
b. se găsesc şi în stomac;
c. sunt inervate de nervii cranieni III şi IV;
d. sunt glande perechi;
e. parotida este inervata de nervul cranian IX;

5. Coledocul:
a.se deschide în duoden;
b.este un canal intrahepatic;
c.se uneşte cu canalul pricipal pancreatic;
d.rezultă direct din ductele biliare intrahepatice.
e..se uneste cu canalul pancreatic accesor;

6. Sfincterul Oddi:
a. este situat în canalul hepatic;
b. este plasat la locul de deschidere a canalului pancreatic principal în duoden;
c. este situat la nivelul valvulei ileocecale;
d. este plasat la locul de deschidere a coledocului în duoden;
e. este situat la nivelul cardiei;

7. Canalul cistic:
a. leagă vezica biliară cu căile biliare;
b. se continuă cu canalul pancreatic principal;
c. se deschide in duoden;
d. este un canal intrahepatic;
e. se uneste cu canalul hepatic comun;

8. Pancreasul:
a. are numai funcţie endocrină;
b. are funcţie endocrină şi exocrină;
c. nu este o glandă anexă tubului digestiv;
d. participă la digestie;
e. prezinta un cap, un corp si o coada;

9. Pancreasul:
a. contine celule endocrine;
b. nu este o glandă;
c. are cap, corp şi coadă;
d. contine celule exocrine;
e. nu are funcţie în digestie.

10. Pancreasul exocrin:

a. este format din acini;
b. prezinta două canale: principal şi secundar;
c. canalele pancreatice se deschid la acelasi nivel în duoden;
d. la locul de deschidere al celor două canale pancreatice se află sfincterul Oddi.
e. insulele Langerhans secreta sucul pancreatic;

11. Insulele Langerhans:

a. formează pancreasul endocrin;
b. formeaza pancreasul exocrin;
c. secretă insulină şi glucagon;
d. secretă suc pancreatic.
e. secreta hormoni;

12. Vezica biliară:

a. este situată pe faţa anterioara a ficatului;
b. este un rezervor în care se depozitează bila in perioadele interdigestive;
c. este un rezervor în care se depozitează bila in perioadele digestive;
d. se continua cu coledocul;
e. se continua cu cisticul;

13. Asigurarea aportului substanţelor necesare organismului se face prin:

a. absorbtia electrolitilor;
b. eliminarea alimentelor;
c. digestia alimentelor;
d. secreţia sucurilor digestive;
e. absorbţia produşilor de digestie.

14. Masticaţia:
a. este un act reflex involuntar;;
b. este un act in totalitate voluntar
c. este sub control umoral;
d. se poate desfasura şi voluntar.
e. nu este controlată nervos;

15. Rolurile masticaţiei sunt:

a. asigura digestia lipidelor;
b. fragmentarea alimentelor;
c. formarea bolului alimentar;
d. amestecul cu saliva;
e. contactul cu receptorii gustativi.

16. Activitatea secretorie a cavităţii bucale:

a. nu are legătură cu digestia bucală;
b. se datorează glandelor salivare;
c. are rol în contactul bolului alimentar cu receptorii gustativi;
d. are ca rezultat saliva;
e. are ca rezultat chimul gastric;

17. Masticatia:
a.are loc in stomac;
b.reprezinta parte a activitatatii secretorii a cavitatii bucale;
c.are loc sub actiunea sucului intestinal;
d.reprezinta parte a activitatatii motorii a cavitatii bucale;
e.se poate desfasura si sub control cortical;

18.Masticatia:
a.este un act reflex hormonal;
b.este un act reflex involuntar;
c.este un reflex conditionat;
d.poate fi si voluntar;
e.este controlat de centrii nervosi din metatalamus;

19. Saliva conţine:

a. enzime protolitice;
b. substanţe organice;
c. lizozim;
d. Na+, K+, Cl-, Zn+, Mg2+, Ca2+;
e. apă;

20. Substanţele organice din salivă sunt:

a. amilaza salivară;
b. fosfolipide
c. mucina;
d. lizozimul;
e. sărurile de Na+.

21.Saliva:
a.este secretata zilnic in cantitate de 800-1500mL;
b.contine 0,2% substante anorganice;
c.contine 1,5% reziduu uscat;
d.contine 99,5% apa;
e.contine 0,3% substante organice;

22.Substantele minerale din saliva cu concentratie egala sau mai mare decat cea din plasma
sunt urmatoarele, cu exceptia:
a.K+
b.lizozim;
c.Na+;
d.HCO3-;
e.Ca2+;

23.Printre functiile salivei se numara:

a.activarea enzimelor proteolitice;
b.digestia chimica a amidonului preparat;
c.actiune antiseptica (prin mucina);
d.excretia unor substante exogene (creatinina);
e.excretia unor substante endogene (acid uric);

24.Saliva actioneaza in:

a.intestinul subtire;
b.stomac;
c.colon;
d.cavitate bucala;
e.esofag;

25. Printre functiile salivei se numara:

a.mentinerea echilibrului fosfo-calcic;
b.formarea bolului alimentar;
c.indepartarea unor bacterii;
d.excretia unor substante toxice (lizozim):
e.diluarea bilei;

26. Saliva ajuta la excretia :

a.unor substante endogene (agenti patogeni);
b.unor substante exogene (metale grele);
c.unor substante endogene (uree);
d.unor substante toxice exogene (acid uric);
e.unor substante toxice endogene (creatinina);

27.Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre saliva, cu exceptia:

a. are pH-ul =1-2;
b. contine lizozim;
c. este secretat in cantitate de 0,8-1,5L/zi;
d. contine apa 97%;
e. contine mucina;

28. Functiile salivei sunt urmatoarele, cu exceptia:

a.formarea bolului alimentar;
b.digestia chimica a proteinelor;
c.digestia chimica a amidonului preparat;
d.activarea enzimelor proteolitice;
e.elaborarea senzatiilor cutanate pe suprafata receptiva specifica;

29. Nu sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre saliva, cu exceptia:

a.mentine echilibrul acido-bazic;
b.mentine echilibrul hidric;
c.mentine echilibrul electrolitic;
d.produce digestia fizica a amidonului preparat;
e.are rol bactericid;

30. Aferenţele salivatorii sunt reprezentate de fibre din nervii:

a. trigemen;
b. vag;
c. facial;
d. glosofaringian;
e. Hipoglos;

31. Nucleii salivatori:

a. sunt inferior şi superior;
b. exista unul superior localizat în punte;
c. exista unul inferior localizat în bulb;
d. sunt localizati in coarnele anterioare ale măduva spinării;
e. sunt localizati in diencefal;

32. Procesul de digestie iniţiat de salivă:

a. se realizează asupra amidonului preparat;
b. se face prin intervenţia α-amilazei;
c. se face prin intervenţia β-amilazei;
d. produsul rezultat din digestia amidonului preparat este maltoza;
e. amilaza este inactivată de pH-ul intragastric crescut.

33. Printre funcţiile salivei se numără:

a. formarea bolului alimentar;
b. acţiunea antiseptică (prin mucina);
c. menţinerea echilibrul hidric;
d. favorizarea vorbirii.
e. excretia unor substante exogene (uree).

34. Substanţele exogene excretate prin salivă sunt:

a. ureea;
b. acidul uric;
c. agenti patogeni;
d. apa;
e. metale grele;

35.Substanţele endogene excretate prin salivă sunt:

a.ureea;
b.creatinina;
c.metale grele;
d.acid uric;
e.agenti patogeni;

36. Saliva joacă rol important în:

a. menţinerea echilibrului static;
b. diluarea HCl regurgitat;
c. menţinerea echilibrului electrolitic;
d. favorizarea vorbirii;
e. mentinerea echilibrului fosfo-calcic;

37. Deglutiţia:
1. cuprinde activităţi motorii;
2. cuprinde activităţi senzoriale;
3. asigură transportul bolului alimentar din stomac in duoden;
4. se desfăşoară în doi timpi;
5. Se desfasoara in trei timpi;

38. Deglutiţia:
a. este un act reflex;
b. are in doi timpi;
c. nu este un act reflex;
d. se desfăşoară în trei timpi;
e. cuprinde activitati motorii;

39. Printre timpii deglutiţiei se numără timpul:

a. bucal;
b. faringian;
c. piloric;
d. esofagian;
e. laringian;

40. În timpul faringian al deglutiţiei:

a. bolul alimentar se deplasează către esofag;
b. alimentele pătrund în trahee;
c. bolul alimentar ajunge la cardia;
d. dureaza 1-2 sec;
e. au loc o serie de contractii musculare automate esofagiene;

41. În timpul faringian al deglutiţiei:

a. sunt stimulati receptorii din jurul intrarii in faringe;
b. se initiaza o serie de contractii musculare faringiene automate;
c. se initiaza o serie de contractii musculare faringiene voluntare;
d. dureaza 1-2 sec;
e. dureaza 5-6 sec;

42.In timpul bucal al deglutitiei;

a. controlul este voluntar;
b. deglutitia devine un act automat;
c. bolul alimentar este impins in faringe;
d. bolul alimentar este impins in esofag;
e. bolul alimentar este impins in laringe;

43. În timpul faringian al deglutiţiei

a. se transmit impulsuri la centrii din trunchiul cerebral;
b. stimularea centrului respirator pontin este specifica;
c. centrul deglutitiei inhiba centrul respirator pontin;
d. centrul deglutitiei inhiba centrul respirator bulbar;
e. inhibarea centrului respirator pontin este specifica;

44. În timpul esofagian al deglutiţiei:

a. bolul alimentar se deplasează către cardia;
b. controlul este voluntar;
c. bolul alimentar se deplasează către faringe;
d. controlul este involuntar;
e. bolul alimentar este impins prin miscari peristaltice;

45. Miscari peristaltice ale esofagului sunt:

a. primare;
b. secundare;
 c. tonice, de umplere;
d. in masa;
e. de relaxare;

46. Miscarile peristaltice esofagiene primare:

a. sunt coordonate de sistemul nervos enteric al esofagului;
b. sunt declansate de deglutitie;
c. incep cand alimentele trec din cavitatea bucala in faringe;
d. incep cand alimentele trec din faringe in esofag;
e. sunt coordonate de nervul X;

47.Miscarile peristaltice esofagiene secundare:

a. sunt coordonate de sistemul nervos enteric al esofagului;
b. se datoreaza prezentei alimentelor in faringe;
c. se datoreaza prezentei alimentelor in esofag;
d. continua pana cand alimentele sunt propulsate in stomac;
e. sunt coordonate vagal;

48.Unda de relaxare a esofagului:

a. urmeaza celei peristaltice;
b. precede unda peristaltica;
c. este transmisa prin neuroni mienterici inhibitori;
d. este transmisa prin neuroni mienterici stimulatori;
e. relaxeaza stomacul;

49.Unda de relaxare a esofagului:

a. ajunge la nivelul esofagului superior;
b. ajunge la nivelul esofagului inferior;
c. relaxeaza stomacul;
d. relaxeaza duodenul;
e. pregateste cavitatile pentru primirea alimentelor;

50. Musculatura circulara esofagiana este ingrosata:

a. la capatul initial al esofagului;
b. la capatul terminal al esofagului;
c. pe o portiune de 5-7 cm;
d. pe o portiune de 2-5 cm;
e. deasupra stomacului;

51. La capatul terminal al esofagului:

a. musculatura circulara este ingrosata;
b. musculatura longitudiala este ingrosata;
c. musculatura este ingrosata la jontiunea cu faringele;
d. musculatura ingrosata functioneaza ca un sfinter;
e. musculatura este ingrosata la jontiunea cu stomacul;

52. Sfincterul esofagian:

a. prezinta o contractie tonica;
b. prezinta o relaxare receptiva;
c. previne refluxul gastro-esofagian;
d. este situat la capatul initial al esofagului;
e. este de 2-5 cm;

53. Activitatea motorie a stomacului presupune:

a. stocarea alimentelor şi umplerea stomacului;
b. amestecul alimentelor cu sucul intestinal;
c. evacuarea conţinutului gastric în duoden;
d. absorbţia produşilor rezultaţi în urma digestiei.
e. fragmentarea alimentelor;

54. Contractiile peristaltice:

a. sunt initiate la granita dintre corpul gastric si antrul piloric;
b. sunt initiate la granita dintre fundul si corpul gastric;
c. determina propulsia alimentelor catre pilor;
d. sunt miscari de du-te vino;
e. sunt controlate de acetilcolina;

55.Contractiile peristaltice:
a. sunt controlate de gastrina;
b. determina propulsia chimului intestinal catre pilor;
c. se deplaseaza caudal;
d. pornesc de le jonctiunea fundului cu corpul gastric;
e. previn patrunderea alimentelor in trahee;

56.Contractiile de retropulsie:
a. sunt miscari de du-te vino;
b. sunt determinate de propulsia puternica a continutului gastric;
c. sunt miscari „in gol”;
d. are rol important in amestecul alimentelor cu sucul gastric;
e. sunt controlate de gastrina;

57.Sucul gastric:
a. este incolor;
b. contine 99,5% apa;
c. contine 0,6% substante anorganice;
d. contine 0,6% substante organice;
e. contine 0,4% substante organice;

58. Substantele organice ale sucului gastric sunt:

a. lizozim;
b. mucina;
c. pepsinogen;
d. lipaza intestinala;
e. gelatinaza;

59. Secreţiei de HCl nu este stimulata de, cu exceptia:

a. secretina;
b. apă;
c. gastrină;
d. mucină.
e. acetilcolina;

60.Inhibarea secreţiei de HCl este realizată de catre, cu exceptia:

a. secretina;
b. apă;
c. gastrină;
d. somatostatina;
e. acetilcolina;

61.Rolurile HCl sunt:

a. digestia lipidelor;
b. digestia proteinelor;
c. digestia glucidelor;
d. reducerea Fe3+ la Fe2+;
e. activarea pepsinei;

62.Nu se pot afirma urmatoarele despre HCL, cu exceptia:

a. are rol in digestia lipidelor;
b. are rol in digestia proteinelor;
c. asigura un pH optim pepsinei;
d. secretia HCl este stimulata de acetilcolina;
e. are actiune septica;

63.Nu se pot afirma urmatoarele despre HCL, cu exceptia:

a. activeaza pepsina;
b. secretia HCl este stimulata de secretina;
 c. asigura un pH optim pepsinei;
d. secretia HCl este inhibata de somatostatina;
e. reduce Fe2+ la Fe3+;

64. Nu se pot afirma urmatoarele despre mucusul gastric, cu exceptia:

a. este o glicoproteina;
b. protejeaza impotriva actiunii autodigestive a HCl;
c. este secretata glandele pilorice;
d. are rol mecanic de protectie a muscularei gastricei;
e. protejeaza impotriva actiunii autodigestive a pepsinogenului;

65.Rolurile HCl sunt:

a. asigurarea unui pH optim pentru pepsina;
b. digestia proteinelor;
c. digestia glucidelor;
d. activarea pepsinogenului;
e. impiedicarea proliferarii extragastrice a unor bacterii;

66. Printre substanţele organice din sucul gastric se numără:

a. labfermentul;
b. HCl;
c. mucina;
d. lipaza gastrica;
e. fosfaţii.

67. Labfermentul:
a. este o substanţă anorganică;
b. este secretat numai la sugar;
c. este o enzimă pancreatică;
d. este o enzimă gastrică.
e. este o enzima intestinala;

68. Labfermentul:
a. este o substanţă organica;
b. este secretat numai la sugar;
c. actioneaza asupra paracazeinatului de calciu;
d. actioneaza doar in prezenta Ca2+;
e. este o enzima intestinala;

69. Labfermentul:
a. actioneaza asupra caseinogenului insolubil;
b. este secretat numai la sugar;
c. formeaza paracazeinatul de calciu (coagulat);
d. este o enzimă gastrică.
e. este o enzima intestinala;

70. Lipaza gastrică:

a. este o enzimă lipolitică;
b. hidrolizează toate lipidele ingerate;
c. hidrolizează lipidele emulsionate;
d. este stimulată de HCl;
e. sub actiunea ei rezulta acizi grasi si aminoacizi;

71. La nivel gastric se absorb:

a. etanolul;
b. lipidele;
c. proteinele;
d. apa;
e. sodiu;

72. La nivel gastric se absorb:

a. substante insolubile in lipide;
b. potasiu;
c. glucoza;
d. bicarbonati;
e. aminoacizi;

73. Substantele anorganice ale sucului gastric sunt urmatoarele, cu exceptia:

a. mucusul;
b. HCl;
c. lipaza gastrica;
d. gelatinaza;
e. amilaza salivara

74. Substantele organice ale sucului gastric sunt:

a. mucina;
b. HCl;
c. pepsina;
d. labfermentul;
e. lipaza intestinala;

75.Gelatinza sucului gastric:

a. este o substanta anorganica;
b. este o substanta organica;
c. hidrolizeaza lipidele emulsionate;
d. hidrolizeaza gelatina;
e. este activa in mediu acid (pH=8,5);

76. La nivel gastric se absorb in cantitati extrem de mici:

a. sodiu;
b. potasiu;
c. etanol;
d. glucoza;
e. acizi grasi;

77. Mucusul:
a. o enzima lipolitica;
b. o glicoproteina;
c. hidrolizeaza lipidele;
d. are rol de protectie mecanica;
e. nu are rol de protectie chimca;

78. .Mucusul are rol de protectie a mucoasei gastrice:

a. impotriva HCl;
b. impotriva gelatinazei;
c. impotriva pepsinei;
d. impotriva labfermentului;
e. impotriva chimotripsinei;

79. Activitatea motorie la nivelul intestinului subţire include următoarele:

a.mişcări de segmentare;
b.mişcări de retropulsie;
c.mişcări de amestec;
d.secreţii intestinale;
e.miscari de propulsie;

80. Contractiile de amestec ale intestinului subtire:

a. sunt contractii segmentare;
b. fragmenteaza chimul de 2-4 ori/ora;
c. sunt contractii de propulsie;
d. fragmenteaza chimul de 8-12 ori/min;
e. determina amestecarea rapida a alimentelor cu sucurile intestinale;

81. Mişcarea de propulsie de la nivelul intestinului subţire:

a.acţionează asupra chimului;
b. are direcţie către stomac;
c. se face prin unde peristaltice;
d. se face prin mişcări segmentare.
e.apar in orice parte a intestinului subtire;

82. Miscarile de propulsie:

a. se deplaseaza in directie anala;
b. sunt mai lente in intestinul proximal;
c. se deplaseaza cu o viteza de 0,5-2m/sec;
d. se deplaseaza cu o viteza de 0,5-2cm/sec;
e.sunt mai rapide in intestinul terminal;

82. Miscarile de propulsie:

a. se deplaseaza in directie anala;
b. apar in orice parte a intestinului gros;
c. se deplaseaza cu o viteza de 0,5-2mm/sec;
d. se deplaseaza cu o viteza de 0,5-2cm/sec;
e.propulseaza chimul de la pilor la valva ileo-cecala in 4 ore;

83. Pancreasul exocrin secretă:

a.insulina;
b. enzime digestive;
c. suc gastric;
d. suc pancreatic;
e.glucagonul;

84. Celulele pancreatice sunt:

a. motorii;
b. endocrine;
c. exocrine;
d. senzoriale;
e.ductale;

85. Celulele pancreatice exocrine secretă:

a.proteaze
b.amilaze
c. lipaze;
d. hormoni;
e. nucleaze;

86. Enzimele pancreatice participă la digestia:

a. acizilor nucleici;
b. lipidelor;
c. mucinei;
d. substanţelor minerale.
e. proteinelor;

87. În secreţia pancreatică exocrină se găsesc:

a. Na+ in concentratie mult mai mare decat in plasma;
b. hormoni;
c. fosfolipaza;
d.HCO3- in cantitate egala cu cea din plasma;
e.K + in concentratie mult mai mare decat in plasma;

88. Nu sunt adevarate urmatoarele despre sucul pancreatic:

a.este secretat de catre celulele ductale;
b.se secreta zilnic in cantitate de 800-1500ml;
c.contine o cantitate foarte mica de HCO3-
d.neutralizeaza aciditatea gastrica;
e.regeaza pH-ul in intestinul inferior.

89.Sucul pacreatic este compus din:

a.electroliti;
b.lizozim;
c.colesterol-lipaza;
d.tripsina;
e.vitamina B12;

90. Enzimele pancreatice sunt:

a. amilaza salivara;
b. lipaza gastrica;
c. chimotripsina;
d. tripsina;
e. activatorul tripsinei;

91. α-Amilaza pancreatică:

a. hidrolizează lipidele;
b. hidrolizează amidonul;
c. hidrolizează celuloza;
d. în urma hidrolizei rezultă monozaharide;
e. hidrolizeaza glicogenul;

92. α-Amilaza pancreatică:

a. se secreta in forma ei activa;
b. se secreta in forma inactiva;
c. hidrolizează celuloza;
d. în urma actiunii ei rezultă dizaharide;
e. hidrolizeaza alte glucide;

93.Lipazele pancreatice:
a. se secreta in forma activa;
b. se secreta in forma inactiva;
c. actiunea asupra esterilor insolubili in apa necesita prezenta si a sarurilor biliare;
d. in urma actiunii lor rezulta acizi grasi si glicerol;
e. actiunea asupra esterilor solubili in apa necesita prezenta si a sarurilor biliare;

94. Lipazele pancreatice sunt:

a. lipaza gastrica;
b. colesterol-lipaza;
c. carbopeptidaza;
d. fofolipaza;
e. tripsina;

95.Enzimele pancreatice sunt:

a. chimotripsina;
b. lipaza gastrica;
c. fosfolipaza;
d. amilaza salivara
e. glicolipaza;

96. Enzimele pancreatice sunt:

a. activatorul tripsinei;
b. lipaza;
c. inhibitorul tripsinei;
d. colesterol-lipaza;
e. β amilaza;

97.Tripsina:
a.se secreta in forma activa;
b.se secreta in forma inactiva;
c.se activeaza sub actiunea HCl;
d.se activeaza sub actiunea enterokinazei;
e.are ca rezultat formarea dipeptidelor si aminoacizi;

98.Chimotripsinogenul:
a.se activeaza sub actiunea enterokinazei;;
b.se activeaza sub actiunea tripsinei;
c.se activeaza sub actiunea HCl;
d.actioneaza asupra peptidelor;
e.este o proteaza;

99.Despre sucul pancreatic se pot afirma urmatoarele:

a.electrolitii de Na+ sunt in concentratie mai mare decat in plasma;
b.electrolitii de K+ sunt in aceeasi concentratie ca si in plasma;
c.electrolitii de HCO3- sunt in concentratie mai mare decat in plasma;
d.secretia de HCO3- este asigurata de catre celulele ductale;
e.secretia de HCO3- este asigurata de catre celulele α-insulare;

100.Despre sucul pancreatic se pot afirma urmatoarele:

a.K+ sunt in concentratie mai mare decat in plasma;
b.Na+ sunt in aceeasi concentratie ca si in plasma;
c.HCO3- sunt in concentratie mai mare decat in plasma;
d.in sucul pancreatic nu exista K+;
e.Na+ si K+ se gasesc in concentratii egale;

101. Bila:
1. este necesară pentru digestia lipidelor;
2. este necesară pentru excretia unor substante insolubile in apa;
3. este necesară pentru inhibarea peristaltismului intestinal;
4. este formată în hepatocite;
5. este necesară pentru eliminarea unor substante toxice;

102. Bila este depozitată în:

a. vezica biliară;
b. perioadele digestive;
c. perioadele interdigestive;
d. ficat;
e. in duoden;

103 Secreţia de colecistochinină declanşată de chim:

a. relaxează sfincterul Oddi;
b. contractă sfincterul Oddi;
c. contractă vezica biliară şi eliberează bila;
d. inhibă secreţia biliară.
e. relaxeaza vezica biliara;

104. Bila conţine:

a. electroliti;
b. pigmenţi biliari;
c. aminoacizi;
d. colesterol;
e. lecitina;

105. Rolurile sărurilor biliare sunt:

a. emulsionarea lipidelor din alimente;
b. bacteriostatic;
c. formează micelii complexe;
d. eliminarea acizilor grasi;
e. favorizează absorbţia lipidelor;

106. Relaxarea sfincterului Oddi se face prin mecanisme:

a. nervoase;
b. locale;
c. umorale;
d. mienterice;
e. generale;

107. Mecanismul nervos de stimulare a evacuării bilei este realizat prin:

a. stimularea vagală;
b. stimulare nervoasă somatica;
c. stimulare simpatică;
d. stimulare parasimpatică;
e. eliberare de colecistikinina;

108.Mecanismul nervos de stimulare a evacuării bilei este realizat prin, cu exceptia:

a. stimularea vagală;
b. stimulare nervoasă somatica;
c. eliberarea unui hormon secretat in celulele duodenale;
d. stimulare parasimpatică;
e. eliberarea de colecistikinina;

109.Bila contine:
a. bilirubina;
b. colesterol;
c. labferment;
d. acizi biliari;
e. pigmenti biliari (lecitina);

110.Despre acizii biliari se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.sunt secretati de celulele ductale;
b.sunt sintetizati din hemoglobina;
c.rezulta prin combinarea unor aminoacizi cu colesterolul si Na+;
d.sunt liposolubili
e.se reabsorb activ in jejun

111.Despre pigmentii bilari se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.sunt secretati de hepatocite;
b.sunt metaboliti ai hemoglobinei;
c.sunt excretati biliar;
d.reduc tensiunea superficiala a lipidelor
e.faciliteaza actiunea lipazei pancreatice

111.Despre bila nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este secretata de celulele ductale;
b.este secretata in cantitate de 1200-1500ml/zi;
c.evacuarea ei este consecinta contractiei musculaturii veziculare
d.este secretata in special in perioadele digestive;
e.este secretata de hepatocipe.

112. Inhibarea relaxarii sfinterului Oddi este realizata :

a.prin stimulare vagala;
b.numai prin mecanism umoral;
c.prin mecanism nervos;
d.de catre colecostokinina;
e.prin stimularea simpatica;

113. Secreţiile intestinului subţire conţin:

a.mucus;
b.nzime;
c.milaza salivara;
d.electroliti;
e.apă;

114. Mucusul din secreţia intestinală are urmatoarele roluri, cu exceptia:

a.are rol de protecţie a mucoasei intestinale împotriva agresiunii HCl;
b.este secretat de galndele Brunner;
c.este o enzimă lipolitică;
d.acidifica chimul gastric.
e. secretat si de hepatocite

115. Mucusul din secreţia intestinală:

a.are rol de protecţie a mucoasei intestinale împotriva agresiunii HCl;
b.este secretat de glandele Brunner din jejun;
c.este secretat de celule speciale situate in criptele Lieberkűhn;
d.are rol in absorbtia intestinala;
e.este secretat de celule speciale situate in epiteliul intestinal;

116. Dizaharidazele din sucul intestinal sunt:

a.maltaza;
b.zaharaza;
c.izomaltaza;
d.peptidaza;
e.lipaza intestinala;

117. Enzimele sucurilor digestive:

a.scindeaza nutrimentele;
b.descompun unele substante din componenta alimentelor;
c.sub actiunea lor rezulta principii alimentare complexe;
d.sub actiunea lor rezulta produsi absorbabili;
e.sub actiunea lor rezulta compusi greu absorbabili.

118. Pepsina sucului gastric:

a.actioneaza asupra cazeinogenului;
b.sub actiunea ei rezulta acizi grasi si glicerol;
c.actioneaza asupra 20% din proteine;
d.sub actiunea ei rezulta aminoacizi;
e.sub actiunea ei rezulta peptide;

119.Lipaza gastrica:
a.actioneaza asupra amidonului preparat;
b.sub actiunea ei rezulta acizi grasi si glicerol;
c.actioneaza asupra lipidelor neemulsionate;
d.sub actiunea ei rezulta aminoacizi si peptide;
e.actioneaza asupra lipidelor emulsionate;

120. Lipaza gastrica:

a.actioneaza asupra lipidelor emulsionate;
b.sub actiunea ei rezulta acizi grasi si glicerol;
c.actioneaza asupra lipidelor din gelatina;
d.sub actiunea ei rezulta aminoacizi si peptide;
e.actioneaza asupra glucidelor din frisca;

121.Tripsina si chimotripsina:
a.actioneaza asupra proteinelor nedigerate de stomac;
b.sub actiunea ei rezulta aminoacizi;
c.actioneaza asupra peptidelor;
d.sub actiunea ei rezulta maltoza;
e.sub actiunea ei rezulta dipeptide;

122.Lactaza sucului intestinal:

a.are ca rezultat formarea a 2 molecule de glucoza;
b.actioneaza asupra zaharazei;
c.actioneaza asupra lactozei;
d.are ca rezultat formarea de glucoza si fructoza;
e.are ca rezultat formarea de glucoza si galactoza;

123.Paracazeinatul de calciu:
a.este insolubil;
b.este produsul actiunii lizozimului;
c.se gaseste in duoden;
d.este produsul actiunii labfermentului;
e.se produce in prezenta Ca2+;

124.α-amilaza pancreatica:
a.are ca rezultat formarea de amidon;
b.actioneaza asupra amidonului;
c.actioneaza asupra lipidelor emulsionate;
d.are ca rezultat formarea de aminoacizi;
e.are ca rezultat formarea de dizaharide;

125. Absorbţia intestinală este:

a. un proces prin care produşii rezultaţi în urma digestiei trec către sange;
b. un proces care se realizează numai în stomac;
c. maximă la nivelul duodenului;
d. un proces prin care produşii rezultaţi în urma digestiei trec către limfa.
e. este favoriazata de reteaua vasculara vilozitara bogata;

126.Absorbţia este favorizată la nivelul intestinului subţire datorita:

a. prezenţei vilozităţilor intestinale;
b. prezenţei unei suprafete mari de contact;
c. reţelei vasculare vilozitare foarte bogate;
d. distanţei mari pe care o au moleculele de străbătut;
e. prezentei valvulelor semilunare;

127. Glucidele majore ale dietei sunt:

a. sucroza
b. glicerolul;
c. lactoza;
d. celuloza;
e. amidonul;

128. Glucoza:
a. este un polizaharid ce nu poate fi digerat;
b. se absorb prin difuziune facilitată;
c. nu se absorb în intestin;
d. se absoarbe printr-un mecanism comun cu galactoza;
e. se absoarbe cu ajutorul unui transportor activ Na-dependent;

129. Sistemele de transport activ Na-dependente sunt responsabile de absorbţia intestinală a:

a. glucozei;
b. fructoza;
c. amidonului;
d. Cl-;
e. galactoza;

130.Despre fructoza se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.se absoarbe prin mecanism hormonal;
b.se absoarbe prin difuziune facilitată;
c.se absoarbe în intestin;
d.se absoarbe cu consum de energie;
e.se absoarbe cu ajutorul unui transportor comun si Na+;

131.Dieta glucidica zilnica poate varia intre:

a. 0,5-0,7g/zi;
b. 25-160g/zi;
c. 50-60% din dieta;
d. 250-800g/Kg corp;
e. 250-800g/zi;

132.Dieta proteica zilnica poate varia intre,cu exceptia:

a. 0,5-0,7g/zi;
b. 25-160g/Kg corp;
c. 0,5-0,7mg/zi;
d. 0,5-0,7g/Kg corp
e. 800g/zi;

133.Dieta lipidica zilnica poate varia intre,cu exceptia:

a. 0,5-0,7g/zi;
b. 25-160g/Kg corp;
 c. 0,5-0,7mg/zi;
d. 25-160g/zi
e. 250-800g/zi;

134. Lipidele se absorb prin următoarele mecanisme:

a. Formarea unor chilomicroni;
b. mecanisme Na-dependente;
c. osmoza
d. mecanisme active;
e. difuziune facilitata;

135.Chilomicronii:
a. sunt complexe hidrosolubile;
b. contin colesterol;
c. contin acizi grasi
d. contin aminoacizi;
e. contin saruri biliare;

136. În intestinul subţire apa se absoarbe:

a. pasiv;
b. activ;
c. maxim în stomac;
d. izoosmotic;
e. numai in prezenta biliverdinei;

137. Sodiul se absoarbe:

a. activ;
b. prin pinocitoza;
c. antreneaza si absorbtia Ca2+;
d. Cl- urmeaza pasiv sodiu;
e. pasiv;

138. Calciu se absoarbe:

a. cu ajutorul unui transportor;
b. ca si Fe
c. activat de vitamina D;
d. in prezanta parathomonului;
e. prin difuziune facilitata;

139. Vitamine liposolubile sunt:

a. A;
b. B;
c. C;
d. K.
e. E

140. Vitamine hidrosolubile sunt urmatoarele, cu exceptia:

a. A;
b. B;
c. K.
d. C;
e. D;

141. Calciul se absoarbe sub influenţa:

a. absorbţiei Na+;
b. unui transportor legat de memebrana celulara;
c. chilomicronilor;
d. vitaminei D;
e. vitaminei K;

142. Vitamine hidrosolubile se absorb:

a. prin transport activ;
b. prin transport facilitat;
c. sub influenta Ca2+;
d. prin sisteme de transport Na-dependente;
e. in intestinul subtire;

143. Rolurile principale ale colonului sunt:

a. absorbţia apei;
b. absorbţia unor amidonului;
c. absorbţia proteinelor;
d. absorbtia electrolitilor;
e. absorbtia vitaminelor liposolubile

144.Fierul se absoarbe :
a. in jejun;
b. in colon;
c. in ileon;
d. in prezenta vitaminei C;
e. mai usor sub forma Fe2+ decat Fe3+;

145. Activitatea motorie la nivelul intestinului gros include:

a. mişcări lente;
b. mişcări amestec;
c. mişcări retropulsie;
d. mişcări „in masa”;
e. miscari „in gol”;

146.Miscarile de amestec ale intestinului gros:

a. sunt haustratii;
b. sunt miscari ale musculaturii circulare;
c. sunt miscari ale musculaturii longitudinale;
d. se deplaseaza rapid;
e. se deplaseaza lent;

147.Miscarile de amestec ale intestinului gros:

a. se deplaseaza in directie anala;
b. sunt miscari „in masa”;
c. sunt miscari ale musculaturii longitudinale;
d. se deplaseaza rapid;
e. realizeaza impingerea continutului colic spre sigmoid;

148.Miscarile propulsive ale intestinului gros:

a. sunt miscari „in masa”;
b. sunt miscari peristaltice modificate;
c. cele mai putine dureaza 15 min;
d. cele mai numeroase apar in prima ora de la micul dejun;
e. cele mai frecvente sunt seara, dupa cina;

149. Defecaţia reprezintă următoarele, cu EXCEPŢIA:

a. procesul de eliminare a apei din intestin;
b. depozitarea materiilor fecale în intestin;
c. un act în totalitate involuntar;
d. procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin;
e. este controlat de nucleii spinali;

150. Sfincterele anale:

1. cel intern conţine fibre musculare netede;
2. cel intern conţine fibre musculare striate;
3. cel extern conţine fibre musculare striate;
4. cel extern conţine fibre musculare netede;
5. sunt controlate cortical;

151. Când defecaţia se poate produce:

1. sfincterul anal extern se contractă;
2. sfincterul anal extern se relaxează;
3. rectul se contractă;
4. materiile fecale sunt reţinute în rect;
5. sfincterul anal intern se relaxeaza;

152.Absorbtia proteinelor:
a. se face sub forma de glicerol;
b. se face sub forma de aminoacizi;
c. se face se face sub forma de oligopeptide
d. cu ajutorul unor sisteme Na-dependente;
e. este absorbita toata cantitatea din intestin

153. Tubul digestiv cuprinde:

a. organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor;
b. organe la nivelul cărora se realizează eliminarea resturilor absorbite;
c. organe la nivelul cărora se realizează absorbţia nutrimentelor;
d. organe la nivelul cărora se realizează miscarea diferitelor segmente ale corpului;
e. organe la nivelul cărora se realizează eliminarea resturilor neabsorbite;

154. Ultimele segmente al tubului digestiv sunt reprezentate de către:

a. colonul sigmoid.
b. intestinul subţire;
c. cecul;
d. duoden;
e. rectul;

155. La nivelul rectului are loc:

a. eliminarea resturilor neabsorbite;
b. absorbţia alimentelor;
c. digestia alimentelor;
d. actul defecaţiei;
e. absorbţia apei.

156. Cavitatea bucală:

a. prezinta inferiorpalatul moale
b. prezinta superior palatul dur;
c. inferior prezinta limba;
d. prezinta amigdala faringiana;
e. este primul segment al tubului digestiv.

157. Cavitatea bucală prezinta:

a. arcadele dentare;
b. apendice vermiform
c. gingii;
d. palatul moale si lueta
e. limba.

158.Arcadele dentare prezinta:

a.frenul buzei superioare;
b.canini;
c.lueta;
d.incisivi;
e.postmolari;

159. Cavitatea bucală prezintă:

a. comunica posterior cu faringele;
b. limba, superior;
c. palatul dur-superior;
d. palatul moale-inferior.
e. lueta.

160 Limba este:

1. e formata din fibre musculare netede;
2. e formata din fibre musculare striate;
3. prezinta o mucoasa linguala;
4. inervată de hipoglos.
5. e segment comun sistemelor digestiv si respirator

161. Stomacul:
a.continua duodenul;
b.are doua curburi;
c.e portiunea cea mai ingusta a tubului digetiv;
d.prezinta antrul piloric;
e.prin cardia comunica cu esofagul;

162. În structura limbii găsim:

1. muşchi netezi;
2. muşchi striaţi;
3. fibre colagene şi elastice;
4. schelet osos;
5. mucoasă.

161. Stomacul prezinta:

a. fibre longitudinale;
b.canalul piloric;
c.fibre oblice
d.cardia;
e.lueta prin care comunica cu duodenul;

162 Stomacul nu prezintaurmatoarele, cu exceptia:

a.submucoasa;
b.fundul stomacului;
c.fibre circulare
d.teaca conjuntiva externa;
e.mucoasa cu pliuri;

163. Duodenul:
a.continua stomacul;
b.se continua cu jejunul prin flexura duodeno-ileala;
c.este parte a intestinului subtire;
d.prezinta capul pancreasului in concavitatea sa;
e.este parte a intestinului gros.

164. Următoarele afirmaţii despre faringe sunt adevărate:

a. este segment comun sistemelor digestiv si respirator;
b. prezinta laringo-faringele;
c. se continuă cu esofagul;
d. comunică superior cu laringele.
e. Prezinto oro-faringele;

165. Cavitatea faringelui comunică cu:

a. fosele nazale;
b. cavitatea bucală;
c. urechea internă;
d. cavitatea timapanului;
e. laringele;

166. Următoarele afirmaţii despre faringe sunt adevărate:

a. prin trompa lui Eustachio comunică cu urechea medie;
b. comunică posterior cu fosele nazale;
c. reprezintă încrucişarea căilor digestivă şi respiratorie;
d. comunică posterior cu laringele
e. comunica anterior cu cabitatea bucala;

167. Esofagul:
a. prezinta adventice;
b. continua laringele;
c. se continua cu stomacul;
d. continua faringele;
e. se continua cu duodenul.

168. Muschii faringelui:

a. sunt formati din fibr musculare netede;
b. prezinta epiteliu pluristratificat pavimentos cheratinizat;
c. are în structura sa un epiteliu cilindric pluristratificat;
d. sunt formati din fibre musculare striate;
e. sunt inervati de nervul IX;

169. Esofagul:
a. este un organ al tubului digestiv;
b. face legatura intre cavitatea bucala si faringe;
c. face legătura dintre faringe şi stomac;
d. comunica anterior cu laringele;
e. comunica anterior su stomacul.

170. Următoarele afirmaţii despre esofag sunt adevărate:

a. este un canal prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac;
b. limita lui superioară corespunde faringelui;
c. limita lui inferioară corespunde orificiului cardia;
d. prin orificiul cardia esofgul se deschide în duoden;
e. este un canal prin care bolul alimentar trece din jejun in ileon;

171. Următoarele afirmaţii despre stomac sunt false:

a. se prezintă ca o porţiune dilatata a tubului digestiv;
b. este situat în porţiunea inferioară a cavităţii abdominale;
c. se învecinează cu faringele;
d. este un organ al tubului digestiv.
e. continua duodenul;

172. Stomacul:
a. prezintă doua straturi musculare;
b. prezinta fundul stomacului;
c. prezinta corpul stomacului;
d. prezinta antrul piloric;
e. prezinta vilozitati intestinale.

173. Stomacul:
a. este localizat în partea inferioară a cavităţii abdominale;
b. prezintă două curburi, curbura mare şi curbura mică;
c. prezintă trei straturi musculare;
d. prezintă două orificii, cardia şi pilor.
e. prezintă prezinta 3 fete;

174. Curburile stomacului:

a. curbura mare este convexă;
b. prezinta fibre musculare oblice;
c. curbura mică este concavă;
d. sunt în număr de patru.
e. prezinta in concavitate capul pancreasului;

175. Cardia:
a. este orificiul superior al stomacului;
b. se continuă cu pilorul;
c. face comunicarea esofagului cu stomacul;
d. se mai numeşte şi marea curbură.
e. face comunicarea faringelui cu stomac;

176. Sfincterul piloric:

a. este situat la limita cu esofagul;
b. comunică cu duodenul;
c. continuă fundul stomacului;
d. este orificiul inferior al stomacului;
e. continua canalul piloric;

177. Următoarele afirmaţii despre stomac sunt adevărate:

1. stomacul prezintă mai multe porţiuni;
2. prezintă fundul stomacului;
3. prezintă corpul stomacului;
4. porţiunea orizontală este formată din antrul şi canalul piloric;
5. continua duodenul;

178. Porţiunea orizontală a stomacului este formată din:

a. antrul piloric;
b. fundul stomacului;
c. canalul piloric;
d. corpul stomacului.
e. orificiul cardia;

179. Tunica musculara a stomacului:

a. conţine fibre longitudinale;
b. conţine fibre circulare;
c. conţine fibre oblice;
d. este format din fibr musculare striate;
e. este format din fibre musculare netede;

180. Mucoasa stomacului:

a. conţine glande gastrice oxintice;
b. conţine glande gastrice pilorice;
c. este formată din epiteliu cilindric unistratificat;
d. este formată din epiteliu pavimentos necheratinizat.
e. este formată din fibre longitudinale;

181. Glandele gastrice:

a. cele oxintice se gasesc la nivelul corpului stomacului;
b. cele oxintice se gasesc la nivelul pilorului;
c. cele pilorice se gasesc la nivelul fundului stomacului;
d. cele oxintice se gasesc la nivelul regiunii antrale.
e. cele pilorice se gasesc la nivelul regiunii antrale;

183. Glandele gastrice oxintice:

a.secreta HCl si mucus;
b.sunt localizate la nivelul fundului stomacului;
c.secreta gastrina;
d.sunt localizate in regiunea antrala;
e.secreta pepsinogen;

184. Glandele gastrice pilorice:

a.secreta mucus;
b.secreta gastrina;
c.secreta HCl;
d.sunt localizate in regiunea antrala;
e.secreta factorul extrinsec;

185 Glandele gastrice oxintice secreta:

a. HCL;
b. gastrina;
c. factorul intrinsec;
d. factorul extrinsec;
e. pepsinogen;

186. Glandele gastrice pilorice secreta:

a. mucus;
b. gastrina;
c. factorul intrinsec;
d. factorul extrinsec;
e. pepsinogen;

187. Glandele gastrice :

a. sunt de doua tipuri;
b. sunt localizate in mucoasa gastrica;
c. sunt localizate in musculara stomacului;
d. sunt localizate in mucoasa duodenala;
e. secreta sucul duodenal;

188. Intestinul subţire:

a. este cuprins între stomac şi intestinul gros;
b. este portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv
c. este format din duoden, jejun şi ileon;
d. începe la nivelul cardiei;
e. continua esofagul;

189. Duodenul:
a. este prima porţiune a intestinului subţire;
b. in el se deschide canalul pancreatic principal Wirsung
c. in concavitatea sa se gaseste capul pancreasului;;
d. in el se deschide canalul hepatic comun;
e. în el se deschide canalul pancreatic accesor Santorini.

190. Duodenul:
a. se întinde de la pilor la jejun;
b. în el se deschide coledocul.
c. prezinta ampula hepato-ileala;
d. prezinta sfinctetul Oddi;
e. continua ileonul;

191. Jejuno-ileonul:
a. se termina la nivelul valvulei ileo-cecale;
b. este portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv;
c. continuă duodenul;
d. se întinde de la stomac la rect;
e. continua colonul;

192. Despre intestinul subtire se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a. conţine fibre musculare striate;
b. nu este vascularizat;
c. nu este inervat;
d. conţine fibre musculare netede;
e. prezinta apendice epiploice;

193. Vilozităţile intestinale prezinta:

a. epiteliu cilindric unistratificat;
b. arteriole;
c. chilifer limfatic central;
d. epiteliu pavimentos necheratinizat;
e. venula;

194. Intestinul gros:

a. continuă jejun-ileonul;
b. are trei portiuni;
c. depoziteaza materiile fecale;
d. are rol in absorbtia apei;
e. are rol in absorbtia vitaminelor si lipidelor;

195. Intestinul gros:

a. este subîmpărţit în cec, colon, rect;
b. continua ileonul de la valvula ileo-cecala;
c. se continua cu ansele ileonului;
d. prezinta apendicele epiploice;
e. prezinta apendicele adipoase.

196. Printre segmentele colonului se numără:

a. cecul;
b. colonul transvers;
c. rectul;
d. colonul sigmoid.
e. colon ascendent;

197. Colonul prezinta:

1. apendicele xifoid;
2. doua portiuni;
3. haustre;
4. vilozitati intestinale;
5. benzi musculare;

198. Stratul muscular al colonului:

a. este format din fibre musculare striate;
b. este format din fibre musculare netede;
c. este format din fibre intrafusale;
d. formeaza tenii;
e. formeaza benzi musculare.

199.Urmatoarele afirmatiii despre colon sunt adevarate, cu exceptia:

a. este formată din epiteliu cilindric unistratificat;
b. este formată din epiteliu pluristratificat cilindric;
c. prezinta fibre musculare netede;
d. prezintă flexura duodeno-jejunala;
e. poate prezenta vilozitati intestinale;

200. Rectul:
a. continuă colonul;
b. prezintă trei segmente;
c. se termină la nivelul orificiului anal;
d. prezintă valvula ileocecală.
e. prezinta muschi oblic;

201. Sfincterul intern al anusului este format din:

a. fibre musculare striate;
b. fibre musculare netede;
c. fibre longitudinale;
d. fibre circulare;
e. este sub control vegetativ;

202. Canalul hepatic comun:

a.se uneste cu canalul cistic;
b.se uneste cu canalul hepatic stang;
c.se formeaza din unirea a doua canale hepatice;
d.formeaza canalul hepatic drept;
e.se uneste cu canalul coledoc;

203. Canalul coledoc:

a.se continua cu canalul hepatic drept;
b.se formeaza din canalul cistic si canalul hepatic comun;
c.se deschide in jejun;
d. se deschide in duoden;
e. se uneste cu canalul principal Wirsung

204. Vezica biliara:

a.este situata inferior de ficat;
b.se continua cu canalul coledoc;
c.se continua cu canalul cistic;
d.este situata superior de ficat;
e.comunica cu canalul hepatic drept;

205. Canalul coledoc:

a.se deschide in duoden;
b.se deschide in ampula gastropancreatica;
c.se deschide impreuna cu canalul pancreatic accesor (Santorini);
d. se deschide impreuna cu canalul pancreatic principal;
e.se deschide in flexura duodeno-jejunala;

206. Despre defecatie se poate afirma:

a.e procesul de eliminare a urinii din intestin;
b. cresterea frecventei ei se numeste constipatie;
c.o dificulate a ei este constipatia;
d.consumul mare de fibre vegetale corecteaza diareea;
e.diareea poate fi de natura infectioasa,

207. Faringita:
a.este o inflamatie cronica a muscularei faringiene;
b.poate fi de natura virala;
c.se mainfesta prin dureri ale gatului;
d.se manifesta prin dureri la deglutitie;
e.este o inflamatie acuta a mucoasei esofagiene.

208.Litiaza biliara:
a.reprezinta formarea de calculi in vezica biliara;
b,este o urgenta medico-chirurgicala;
c.este asimptomatica;
d.este mai putin frecventa la femei;
e.este frecventa la cei cu diete echilibrate.
INIMA

1. Inima prezintă următoarele caracteristici:

a. rolul ei fundamental este de a pompa sange;
b. reprezinta forta motrice a aparatului cardiovascular;
c. nu este un organ musculos cavitar;
d. are o formă patrulateră.
e. prezintă două atrii ce comunică între ele.

2. Inima este formată din:

a. atriu intern;
b. atriu extern;
c. ventriculul stâng;
d. ventriculul drept;
e. atriu drept;

3. Atriile:
a. comunică cu ventricululul corespunzător;
b. comunică între ele;
c. sunt separate de ventriculul corespunzator prin valva atrio-ventriculara;;
d. prezinta vavle semilunare;
e. comunică cu arterele ce se deschid la nivelul lor .

4. Despre aparatul cardio-vascular se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.asigura circulatia sangelui in organism;
b.distribuie produsii tisulari de catabolism tuturor celulelor din organism;
c.asigura circulatia limfei in organism;
d.colecteaza substantele nutritive in vederea excretiei;
e.inima reprezinta conductele de distributie.

5. Orificiul atrioventricular drept este prevăzut cu valva:

a. bicuspidă;
b. tricuspidă;
c. mitrală;
d. atrioventriculară dreaptă.
c. semilunară.

6. Orificiul atrioventricular stâng este prevăzut cu valva:

a. bicuspidă;
b. tricuspidă;
c. mitrală;
d. atrioventriculară stângă;
e. semilunară

7.Urmatoarele afirmatii despre aparatul a cardio-vascular nu sunt adevarate, cu exceptia:

a.forta motrice a acestui sistem este inima;
b.metaarteriolele reprezinta teritoriul vascular unde au loc schimburile de gaze;
c.venele reprezinta conducte de distributie;
d.colecteaza produsii tisulari de catabolism;
e.venulele reprezint rezervoare de sange;
8. Despre inima se pot afirma urmatoarele:
a.nu reprezinta forta motrice a aparatului cardio-vascular;
b.rolul ei fundamental este de a pompa sange;
c.prezinta doua seturi de valve ce impun deplasarea sangelui in ambele sensuri;
d.valvele semilunare se deschid in timpul diastolei;
e.valvele atrio-ventriculare impiedica intoarcerea sangelui in atrii;

9. Despre debitul cardiac se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.ajuta la aprecierea activitatii de pompa a inimii;
b.reprezinta volumul de sange expulzat de ambii ventriculi intr-un minut
c.este egal cu volumul bataie inmultit cu frecventa cardiaca;
d.este de aproximativ de 5mL/min in repaus;
e.in eforturi fizice intense creste de 6 ori;

10. Despre frecventa cardiaca se pot afirma urmatoarele:

a.in conditii normale este de 70-75 batai pe minut;
b.este sub control hormonal;
c.poate creste in cursul unor eforturi fizice minime;
d.poate creste pana la 200 batai /minut;
e.este controlata nervos;

11.In cursul unor eforturi fizice intense:

a.frecventa cardiaca poate creste la 200 batai/minut;
b.debitul cardiac poate creste de 5 ori;
c.volumul bataie creste pana la 150 L/min;
d.debitul cardiac poate ajunge la 30 L;
e.volumul bataie variaza invers proportional cu frecventa cardiaca;

12. Urmatorii factori pot influienta volumul-bataie:

a.presiunea venoasa;
b.forta contractiei ventriculare;
c.eforturile fizice intense;
d.presiunea arteriala;
e.volmul de sange din atriu la sfarsitul diastolei;

13. Pe faţa lor internă, pereţii ventriculilor prezintă:

a. cordaje tendinoase;
b. muşchi papilari;
c. orificii capilare;
d. trabecule
e. orificii venoase.

14. În atriul stâng se deschid:

a. vena cavă superioară;
b. venele pulmonare drepte;
c. vena cavă inferioară;
d. venele pulmonare stângi;
e. vena azygos.

15. La baza ventriculului stâng se află:

a. valva bicuspida;
b. orificiul atrioventricular stâng;
c. valva tricuspidă;
d. valva mitrala;
e. orificiul venei cave superioare;

16. La baza ventriculului drept se află:

a. orificiul aortic;
b. valva bicuspidă;
c. orificiul atrioventricular drept;
d. valva tricuspida;
e. valva mitrală.

17.Debitul cardiac la barbat poate creste in in urmatoarele cazuri , cu exceptia:

a.somn;
b.efort fizic;
c.febra;
d.sarcina;
e.altitudine;

18. Despre frecventa cardiaca se pot afirma urmatoarele:

a.in conditii normale este de 70-75 batai pe minut;
b.este sub control hormonal;
c.S.N simpatic creste frecventa cardiaca;
d.poate creste pana la 200 batai /minut;
e.vagul creste frecventa cardiaca

19. Despre debitul cardiac se pot afirma urmatoarele:

a.in repaus este de 5L/min;
b.scade in somn;
c.creste in sarcina;
d.scade in altitudine;
e.in lipsa efortului poate creste de 6 ori;

20. Orificiul arterei pulmonare este prevăzut cu:

a. valve semilunare;
b. valva tricuspidă;
c. valve cu concavitatea spre arteră;
d. valve ce se închid în diastola ventriculară;
e. valve ce se deschid în sistola ventriculară;

21. Orificiul aortic este prevăzut cu:

a. valve semilunare;
b. valva mitrala;
c. valve cu concavitatea spre arteră;
d. valve ce se închid în diastola ventriculară;
e. valve ce se deschid în sistola ventriculară;

22. Alegeți afirmațiile corecte:

a. atriile sunt în comunicare unul cu celălalt;
b. ventriculele sunt separate prin septul interventricular;
c. atriile comunică cu ventriculele de aceeași parte;
d. jumătatea stângă a inimii conţine sânge oxigenat.
e. jumătatea dreaptă a inimii conţine sânge neoxigenat.

21. Miocardul se caracterizează prin următoarele:

a. miocardul este alcatuit din trei tipuri de cellule musculare;
b. elasticitatea este una din proprietatile miocardului;
c. exista un sincitiu atrial;
d. exista un sincitiu ventricular;
e. exista doua sincitii izolate electric.

22. Miocardul cuprinde următoarele tipuri:

a. germinativ;
b. de tip 1;
c. de recepţie;
d. unde se initiaza impulsul;
e. de lucru.

23. Muşchiul cardiac prezinta urmatoarele proprietati:

a. excitabilitatea;
b. elasticitatea;
c. contractilitatea;
d. conductibilitatea;
e. plasticitatea;

24. Nodulul atrioventricular prezintă următoarele caracteristici:

a. se continuă cu fasciculul His;
b. imprimă inimii ritmul nodal;
c. funcționează numai dacă este lezat nodulul sinoatrial;
d. determină contracții cu o frecvență de 40/min;
e. imprimă inimii ritmul joncțional;.

25. Fibrele musculare cardiace:

a. funcţionează ca un sinciţiu;
b. constituie miocardul de lucru;
c. sunt netede cu fibre dispuse circular;
d. raspund la stimuli prin contractie ;
e.sunt de doua tipuri;

26.Despre excitabilitate se pot afirma urmatoarele:

a.este proprietatea miocardului de a propaga excitatia;
b.este proprietatea miocardului de a raspunde la un stimul printr-un potential;
c.inima este excitabila numai in diastole;
d.in timpul sistolei inima se afla in perioada refractara absoluta;
e.este proprietatea miocardului de a se contracta

27.Legea inexcitabilitatii periodice a inimii se caracterizeaza prin:

a.oricat de puternic ar fi un stimul, el ramane fara raspuns;
b.stimulii cu frecventa mare pot tetaniza;
c.inima se afla in perioada refractara absoluta;
d.se datoreaza formei particulare a potentialului de actiune al fibrei cardiac;
e.apare doar in diastole;

28. Centrii automatismului cardiac sunt reprezentati de:

a. nodulul sinoatrial;
b. nodulul sinoventricular;
c. nodulul atrioventricular;
d. fasciculul Hiss;
e. reţeaua atrioventriculara;

29. Nodulul sinoatrial se caracterizează prin:

a. descarca impulsuri u o frecventa de 80/min;
b. se continuă cu fasciculul atrioventricular;
c. descarca impulsuri u o frecventa de 75/ora
d. determină ritmul sinusal al inimii,
e. descarcă impulsuri cu o frecvență de 70/min.

30. Nodulul atrioventricular prezintă următoarele caracteristici:

a. pleacă din nodulul sinoatrial;
b. se împarte în două ramuri;
c. funcționează permanent, în paralel, cu nodulul sinoatrial;
d. nu se manifestă în mod normal;
e. se manifestă numai în cazul lezării nodului sinoatrial.

31. Reţeaua Purkinje:

a. are o viteza de conducere de 10 ori mai mare decat in miocardul contractil atrial;
b. se găseşte în pereţii atriali
c. continuă fasciculul His;
d. determină ritmul sinusal al inimii;
e. determină contracții cu o frecvență de 35/min;

32. Fasciculul His:

a. pleacă din nodulul atrioventricular;
b. se găseşte în septul interventricular;
c. se continuă cu nodulul sinoatrial;
d. imprimă inimii ritmul idio-ventricular;
e. determină contracții cu o frecvență de 40/min;

33. Vascularizaţia arterială a inimii se caracterizează prin:

a. este asigurată de către arterele coronare:
b. este dată de ramuri din aorta descendentă;
c. prezinta numeroase anastomose cu vena cava inferioara;
d. este dată de două artere cu originea în aorta ascendentă;
e. este dată de ramuri din arcul aortic.

34. Ritmul funcțional al inimii:

a. stimularea sistemului nervos parasimpatic determina tahicardia;;
b. poate fi modificat de factori extrinseci;
c. este accelerat de sistemul simpatic,
d. este scăzut de sistemul parasimpatic;
e. este modificat numai de factori intrinseci;
35. Despre proprietăţile miocardului putem afirma următoarele:
a. unele sunt comune cu cele ale muşchilor striaţi;
b. unele sunt proprii ţesutului nodal;
c. o parte din ele dispar o dată cu înaintarea în vârstă;
d. atriile funcționează ca un sincițiu izolat de ventricule;
e. ventriculele funcționează ca un sincițiu izolat de atrii;

36. Proprietăţile miocardului sunt următoarele:

a. excitabilitatea;
b. elasticitatea;
c. contractilitatea;
d. conductibilitatea;
e. automatismul.

37. Pulsul arterial se percepe:

a. comprimând o arteră pe un plan osos;
b. la artera radială;
c. în diastolă;
d.în sistolă;
e. numai la artera brahială.

38. Prin palparea pulsului se obţin informaţii asupra:

a. volumului sistolic;
b. frecvenţei cardiace;
c. ritmului inimii;
d. modului de golire al atriului stâng.
e. modului de închidere al valvelor atrioventriculare.

39. Pulsul arterial se caracterizează prin următoarele:

a. se percepe comprimând o arteră superficială pe un plan osos;
b. reprezintă o expansiune sistolică a peretelui arterial datorită cresterii presiunii sangelui;
c. înregistrarea grafică a pulsului se numeşte electrocardiogramă;
d. este provocat de curentii de depolarizare miocardica
e. prin palparea pulsului se obţin informaţii privind ritmul inimii.

40. Valvele atrio-ventriculare:

a. sunt în număr de două;
b. cea stângă este valva mitrală;
c. cea dreaptă este valva tricuspidă;
d. se deschid în timpul sistolei ventriculare;
e. se închid în diastola ventriculară.

41. Valvele atrio-ventriculare se caracterizează prin:

a. permit sângelui să treacă din atrii în ventricule;
b. se deschid in timpul diastolei;
c. permit deplasarea sângelui în ambele sensuri;
d. se închid în timpul diastolei ventriculare;
e. se deschid în sistola arteriala.

42. Valvele semilunare ale arterei aorte:

a. se deschid în timpul sistolei ventriculare;
b. permit expulzia sângelui în ventricule;
c. se închid în diastola ventriculară;
d. permit revenirea sângelui în ventricule;
e. se deschid cand presiunea ventriculara o depaseste pe cea din artere.;

43. Volumul sistolic reprezintă:

a. volumul de sânge expulzat de inimă într-o sistolă;
b. aproximativ 70ml sange;
c. volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut;
d. aproximativ 75 ml sânge;
e. succesiunea unei sistole și a unei diastole.

44. Volumul sistolic poate fi de:

a. 150ml sange;
b. 70ml sange;
c. volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut;
d. 200ml sânge;
e. 75 ml sange;.

45. Ritmul sinusal este de:

a. 70 bătăi/minut;
b. 60 bătăi/minut;
c. 80 bătăi/minut;
d. 75 bătăi/minut;
e. 85 bătăi/minut;

46. Ritmul cardiac este sub control:

a. voluntar;
b. nervos;
c. hormonal;
d. simpatic;
e. parasimpatic.

47. Ritmul cardiac normal:

a. este determinat de nodulul atrioventricular;
b. este determinat de nodulul sinoatrial;
c. poate fi modificat de factori externi;
d. este de 70-80 contracții/minut
e. poartă numele de tahicardie.

48. Manifestările mecanice ale miocardului sunt redate de:

a. zgomotele cardiace;
b. şocul apexian;
c. pulsul venos;
d. pulsul arterial;
e. electroencefalogramă.

49. Frecvenţa cardiacă este scăzută de:

a. noradrenalină;
b. nervulvag;
c. tiroxină;
d. temperatura atmosferică scăzută;
e. acetilcolină.

50. Tahicardia este determinată de:

a. hormonii tiroidieni;
b. adrenalină;
c. acetilcolină;
d. hormonii medulosuprarenalieni;
e. temperaturi atmosferice crescute.

51. Bradicardia:
a. este determinată de acetilcolină;
b. poate fi determinată de frig;
c. este determinată de adrenalină;
d. reprezintă scăderea frecvenței cardiace sub 70 contracții/min
e. reprezintă creșterea frecvenței cardiace peste 80 contracții/min;

52. Automatismul cardiac se caracterizează prin:

a. este proprioprietatea țesutului nodal de a se autoexcita ritmic;
b. reprezintă proprietatea inimii de a se autostimula;
c. este influenţat de factori extrinseci;
d. poate fi determinat de trei centrii din interiorul inimii,
e. nu poate fi influențat de factori din afara inimii.

53. Alegeți afirmațiile corecte :

a. inima scoasă din organism, în anumite condiții, continuă să se contracte;
b. automatismul este generat în centrii din interiorul inimii;
c. centrii cardiaci au în alcătuirea lor celule care iniţiază impulsurile de contracție;
d. centrii cardiaci au în alcătuirea lor celule care conduc impulsurile de contracție;
e. în inimă există patru centrii de automatism cardiac.

54. Centri de automatism cardiac sunt situați în:

a. nodulul sinoatrial;
b. nodulul atrioventricular;
c. fasciculul His;
d. endocard;
e. epicard.

55. Nodulul sinoatrial:

a. descarcă impulsuri cu frecvenţă rapidă;
b. descarcă impulsuri cu o frecvenţă de 90/min;
c. se manifestă în mod normal inițiind contracțiile inimii;
d. intră în acţiune numai atunci când este lezat nodulul atrioventricular;
e. imprimă inimii ritmul nodal sau joncțional

56. Alegeți afirmațiile incorecte:

a. activitatea cardiacă este condusă de nodulul sinoatrial;
b. inima bate în mod normal în ritm sinusal;
c. nodulul atrioventricular imprimă ritmul idio-ventricular;
d. fasciculul His imprimă ritmul nodal;
e. valvele atrioventriculare impun deplasarea sângelui într-un singur sens, dinspre ventricule
spre atrii.

57. Nodulul atrioventricular:

a. este situat îin endocard;
b. imprimă inimii ritmul nodal;
c. imprimă inimii ritmul joncţional;
d. descarcă impulsuri cu o frecvență de 40/min.
e. continuă nodulul sinoatrial.

58. Manifestările acustice ale miocardului sunt:

a. şocul apexian;
b. zgomotul I cardiac;
c. bătaia vârfului inimii;
d. pulsul arterial;
e. zgomotul II cardiac

59. Fasciculul His:

a. are o frecvenţă de descărcare de 25 de impulsuri/min;
b. poate comanda inima numai în cazul întreruperii conducerii atrioventriculare;
c. continuă nodulul sinusal;
d. este format din fibre vagale;
e. imprimă inimii ritmul idio-ventricular.

60. Ritmul funcţional al centrului de comandă al inimii poate fi influenţat astfel:

a. racirea reduce ritmul cardiac;
b. căldura accelerează ritmul inimii;
c. adrenalina produce tahicardie;
d. noradrenalina produce bradicardie;
e. vagul accelerează ritmul inimii
9
61. Despre excitabilitatea miocardului se pot afirma următoarele:
a. este proprietatea miocardului de a răspunde la un stimul printr-un potenţial de acţiune;
b. există un prag de excitabilitate;
c. la nivelul miocardului nu acţionează legea “tot sau nimic”;
d. inima este excitabilă în diastolă;
e. inima este inexcitabilă în sistolă.

62. Excitaţia care produce contracţia miocardului este generată:

a. de nervul vag;
b. la nivelul celulelor miocardice ce initiaza impulsul;
c. de nodulul atrioventricular ;
d. voluntar;
e. de nodulul sinoatrial.

63. Manifestări excitabilităţii cardiace sunt:

a. pragul de excitabilitate;
b. legea “tot sau nimic”;
c. comune cu ale altor celule nexcitabile;
d. întâlnite numai la nivelul inimii;
e. legea inexcitabilității periodice a inimii.
64. Despre legea inexcitabilităţii periodice a inimii putem afirma următoarele:
a. în sistolă inima este în perioada refractară absolută;
b. stimulii cu frecvenţă mare pot tetaniza inima;
c. acţionează sumarea excitaţiilor;
d. determină conservarea funcției de pompă a inimii;
e. în sistolă inima răspunde numai la stimuli cu frecvență mare.

65. Despre conductibilitatea miocardului putem afirma următoarele:

a. este proprietatea miocardului de a propaga excitaţia în toate fibrele sale;
b. viteza de conducere prin fasciculul His este de 10 ori mai mare decât prin miocardul atrial
c. viteza de conducere prin rețeaua Purkinje este de 100 ori mai mare decât prin miocardul
ventricular;
d. impulsul este condus prin țesutul nodal;
e. contracția are loc la nivelul celulelor musculare cardiace;

66. Despre contractilitatea miocardului putem afirma următoarele:

a. sub acţiunea unor stimuli miocardul își modifică dimensiunile;
b. ca urmare a alungirii fibrelor miocardice are loc expulzia sângelui;
c. forţa de contracţie este invers proporţională cu grosimea pereţilor inimii;
d. sub acţiunea unor stimuli miocardul își modifică starea de tensiune;
e. forța de contracție este mai mare în ventricule decât în atrii.

67 Alegeți afirmațiile corecte:

a. forța de contracție a miocardului este mai redusă în atrii decît în ventricule;
b. contracția miocardului produce o creştere a presiunii sângelui în camerele inimii;
c. scurtarea fibrelor miocardice determină expulzia sângelui din ventricule în artere;
d. exista un asincronism intre sistola atriala si diastole ventriculara;
e. forța de contracție este mai mare la ventriculul drept decât în cel stâng.

68 Alegeți afirmațiile corecte:

a. contracţiiile inimii se numesc sistole;
b. valvele atrioventricule se închid în timpul sistolei ventriculare;
c. relaxarea inimii se numeşte diastolă;
d. valvele atrioventricule se deschid în timpul diastole ventriculare;
e. durata ciclului cardiac nu depinde de frecvența cardiacă.

69. Debitul cardiac crește în:

a. somn;
b. hemoragii;
c. sarcină;
d. febră;
e. efort fizic intens.

70. Debitul cardiac scade în…, cu EXCEPTIA:

a. somn;
b. la altitudine;
c. transfuzii;
d. febră;
e. efort fizic intens.

71. Proprităţile comune miocardului cu ţesutul nervos sunt:

a. excitabilitatea;
b. conductibilitatea;
c. contractilitatea;
d. plasticitatea;
e. automatismul.

72. În timpul sistolei:

a. inima este în perioadă refractară absolută;
b. inima nu poate fi stimulată decât de stimuli prag;
c. sângele este aspirat din vene în atrii;
d. crește presiunea în interiorul camerelor inimii;
e. fibrele miocardice se scurtează determinînd expulzia sângelui.

73. Sistola atrială este perioada:

a. în care sângele este adus la inimă de venele mari;
b. în care sângele poate reflua în venele mari;
c. în care orificiile atrioventriculare sunt deschise;
d. în care sângele trece din atrii în ventricule;
e. ce durează 0,10 secunde.

74. Ciclul cardiac:

a. este format din sistolă (contracție cardiacă);
b. cuprinde o perioadă de latenţă;
c. este format din diastolă (relaxarea cardiacă);
d. cuprinde o perioadă refractară absoluta;
e. se supune legii “ tot sau nimic”

75. Despre ciclului cardiac se pot afirma următoarele:

a. are o durată invers proporţională cu frecvenţa cardiacă;
b. este de 0,8 s la un ritm de 75 bătăi/min;
c. sistola atrială durează 0,1 s;
d. sistola ventriculară durează 0,3 s;
e. diastola generală durează 0,7 s.

76. Ciclul cardiac se caracterizează prin:

a. există un asincronism între sistola atrială şi cea ventriculară;
b. sistola atrială o precede cu 0,1 s pe cea ventriculară;
c. la sfârşitul sistolei, ventriculele sunt goale;
d. începe cu sistola atrială;
e. la sfârşitul diastolei, ventriculele sunt goale;

77. Diastola atrială se caracterizează prin:

a. durează 0,7 sec;
b. urmează sistolei atriale;
c. are loc în paralel cu sistola ventriculară;
d. este mai mică decât diastola generală.
e. se suprapune parțial cu diastola ventriculară.

78. Sistola ventriculară:

a. durează 0,3 sec;
b. are loc în paralel cu diastola atrială;
c. precede sistola atrială;
d. are o fază de contracție izovolumetrică, cu o creștere rapidă a presiunii intracavitare;
e. are o fază de ejecție, când se deschid valvulele semilunare.

79. Când presiunea ventriculară o depăşeşte pe cea din artere:

a. se deschid valvele semilunare ale aortei;
b. se produce ejecţia sângelui din ventricule;
c. se închid valvele semilunare ale aortei şi pulmonarei;
d. se deschid valvele semilunare ale trunchiului pulmonar;
e. se deschid valvele atrioventriculare.

80. Diastola generală se caracterizează prin:

a. atriile se relaxează;
b. ventriculele se relaxează;
c. are o durată de 0,4 s;
d. se suprapune diastolei ventriculare;
e. valvele semilunare sunt deschise.

81. Diastola ventriculară se caracterizează prin:

a. durează 0,5 sec;
b. presiunea intracavitară scade lent;
c. se închid valvele semilunare de la baza aortei și trunchiului pulmonar;
d. sângele refluează din artere în ventricule
e. urmează sistolei ventriculare.

82. În sistola ventriculară faza de ejecție:

a. începe cu deschiderea valvelor semilunare;
b. se termină cu închiderea valvelor semilunare;
c. se elimină o cantitate de sânge de 75ml;
d. se elimină o cantitate de sânge egală cu debitul cardiac
e. urmează contracției izovolumetrice.

83. În timpul activităţii cardiace se produc manifestări:

a. electrice;
b. mecanice;
c. acustice;
d. gravitaționale;
e. chimice.

84. Manifestările electrice ale miocardului se caracterizează prin:

a. reprezintă însumarea biocurenților din timpul depolarizării miocardice;
b. înregistrarea grafică reprezintă electrocardiograma;
c. produc zgomotele inimii;
d. sunt reduse în efort fizic;
e. reprezintă însumarea biocurenților din timpul repolarizării miocardice.

85. Şocul apexian se caracterizează prin:

a. este o expansiune sistolică a peretelui toracic în dreptul vârfului inimii;
b. se percepe în spaţiul V intercostal stâng;
c. este o expansiune diastolică a peretelui toracic în dreptul vârfului inimii;
d. se înregistrează prin sfigmogramă;
e. oferă informații despre elasticitatea arterelor.

86. Zgomotul I cardiac se caracterizează prin următoarele:

a. este scurt;
b. are tonalitate joasă;
c. este zgomotul sistolic;
d. este produs de închiderea valvelor atrioventriculare;
e. este produs de vibraţia miocardului la începutul sistolei ventriculare.

87. Zgomotul II cardiac se caracterizează prin următoarele:

a. este mai lung;
b. este zgomotul diastolic;
c. este mai acut;
d. este mai puţin intens;
e. este produs de închiderea valvelor semilunare ale aortei și pulmonarei.

88. Urmatoarele afirmatii despre cardiopatia ischemica sunt adevarate, cu exceptia:

a.se datoreaza scaderii debitului sanguine la nivelul circulatiei coronariene;
b.reprezinta tulburari in producerea impusului cardiac;
c.are o forma acuta, reprezentata de infarctul miocardic acut;
d.reprezinta tulburari in conducerea imulsului cardiac;
e.are o forma cronica ;

89.Ateroscleroza se caracterizeaza prin:

a.este procesul prin care cantitatile mari de cholesterol sunt depuse sub endotetiul venos;
b.depunerile de lipide se fibrozeaza si se calcifica;
c.este reprezentat de placile ateromatoase care blocheaza partial sau total fluxul sanguin;
d.evitarea sedentarismului poate stimula ateroscleroza;
e.reprezinta o cauza frecventa a cardiopatiei ischemice;

90.Despre hemoragi se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.reprezinta neoplazii ale tesutului hematoformator;
b.pot fi interne (pierdere sanguine intr-o cavitate);
c.reprezinta scaderea cantitatii de hemoglobina;
d.pot fi externe;
e.au consecinte grave;

91.Urmatoarele afirmatii despre anemii nu sunt adevarate, cu exceptia:

a.reprezinta scaderea numarului de hematii;
b.reprezinta neoplazii ale tesutului hematoformator;
c.pot apare datorita deficitului scazut de fier (anemie feripriva);
d.se datoreaza scaderii debitului sanguin in circulatia coronariana;
e.unele se asociaza cu producerea de hematii anormale ca forma;

92.Urmatoarele afirmatii despre anemii sunt adevarate, cu exceptia:

a.pot apare datorita deficitului de vitamina B12 ;
b.in cazurl unei hemoragii rapide eritrocitele revin la normal in 1-3zile;
c. pot apare datorita deficitului de aport a fierului;
d. pot apare datorita perturbarilor la nivelul absorbtiei acidului folic;
e.in cazul unor hemoragii mari nivelul de hemoglobin al hematiilor scade;
93.Despre leucemii se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:
a.reprezinta scaderea numarului de eritrocite;
b.reprezinta scaderea cantitatii de hemoglobina;
c.reprezinta neoplazii ale tesuturilor hematoformatoare;
d.reprezinta diminuarea fortei de contractie a pompei cardiac;
e.cauzele aparitiei lor nu sunt cunoscute;
CIRCULAŢIA LIMFATICĂ

1.Sistemul limfatic se caracterizează prin următoarele:

a.prin el circulă sânge venos;
b.limfa face parte din mediul intern al organismului;
c.se varsă în circulaţia arterială;
d.se varsa in sistemul venos;
e.se varsa in sistemul venei porte;

2.Sistemul limfatic se caracterizează prin:

a.pereţii vaselor limfatice sunt mai subtiri decât vaselor sanguine;
b.capilarele sale se anastomozează cu capilarele venoase;
c.este adaptat la funcţia de drenaj a limfei din tot corpul;
d.pereţii vaselor limfatice sunt mai groşi decât pereţii vaselor sangvine;
e.pereţii vaselor sanguine sunt mai grosi decât al vaselor limfatice;

3.Sistemul limfatic se caracterizează prin urmatoarele, cu exceptia:

a.se varsa in sistemul venos;
b.capilarele sale se anastomozează cu capilarele venoase;
c.este adaptat la funcţia de drenaj a limfei din tot corpul;
d.pereţii vaselor limfatice sunt mai groşi decât pereţii vaselor sangvine;
e.aduce in sange lichidul cefalorahidian;

4.Nu se pot afirma urmatoarele despre sistemul limfatic, cu exceptia:

a.este adaptat functiei de drenare a tesuturilor;
b.este parte a sistemului circulator;
c.aduce in sange limfa din tot corpul;
d.pereţii vaselor limfatice au o structura asemanatoare venelor;
e.aduce in sange lichidul cefalorahidian;

5.Despre sistemul limfatic se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.transportă limfa;
b.este format din artere, vene, capilare;
c.începe în ventriculul stâng;
d.capilarele limfatice formeaza retele terminale;
e.ncepe in ventriculul drept;

6.Capilarele sistemul limfatic:

a.se deosebesc de cele sangvine;
b.se gasesc doar in anumite tesuturi;
c.au aceeaşi structură ca şi capilarele sangvine;
d. formeaza retele terminale;
e.se unesc pentru a forma vene limfatice;

7.Vasele limfatice se caracterizează prin:

a.au o structură asemănătoare arterelor;
b.se formează prin confluarea capilarelor limfatice;
c.sunt prevăzute la exterior cu valve semilunare;
d.prezinta pe traiectul lor ganglioni spinali ;
e.au structura asemanatoare cu a venelor ;

8.Vasele limfatice se caracterizează prin, cu exceptia:

a.au o structură asemănătoare cu cea a venelor;
b.se formează prin confluarea capilarelor limfatice;
c.sunt prevăzute la exterior cu valve semilunare;
d.prezinta pe traiectul lor ganglioni limfatici;
e.au structura asemanatoare cea a arterelor ;

9.Ganglionii limfatici se caracterizează prin:

a.sunt situaţi pe traiectul venelor;
b.prin ei trece în mod obligatoriu limfa;
c.sunt asemănători ganglionilor nervoşi;
d.sunt situati pe traiectul vaselor limfatice;
e.sunt formatiuni caracteristice;

10.Despre vasele limfatice nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.au o structură asemănătoare cu cea a venelor;
b.se formează prin confluarea capilarelor arteriale;
c.sunt prevăzute cu valvule;
d.prezinta pe traiectul lor ganglioni limfatici;
e.au structura asemanatoare cea a arterelor ;

11.Ganglionii limfatici se caracterizează prin, cu exceptia:

a.sunt situaţi pe traiectul venelor;
b.prin ei trece în mod obligatoriu sangele;
c.sunt asemănători ganglionilor nervoşi;
d.sunt situati pe traiectul vaselor limfatice;
e.prezinta in structura lor capsula fibroasa si medulara ;

12.Despre ganglionii limfatici nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.sunt formatiuni caracteristice;
b.prezinta un vas aferent ;
c.sunt formatiuni piramidale;
d.prezinta trabecule si structuri corticale nervoase;
e.prezinta un vas eferent ;

13.Ganglionii limfatici au mai multe funcţii:

a.produc limfocite;
b.produc monocite;
c.produc trombocite;
d.au rol in patrunderea si raspandirea infectiilor;
e.formeaza anticorpi

14.Ganglionii limfatici nu pot avea urmatoarele functii, cu exceptia:

a.reglare a echilibrului fosfo-calcic;
b.producere de elemente figurate (plachete sanguine)
c.de bariera in raspandirea infectiilor;
d.de aparare (raspandirea substantelor straine);
e.de aparare (formare de anticorpi)
15.Urmatoarele nu sunt functii al ganglionolor limfatici , cu exceptia:
a.de aparare (productie de monocite);
b.producere de elemente figurate (limfocite);
c.reglare a metabolismului fosfo-calcic (reintoarcerea apei in sange);
d.producere de elemente figurate (monocite);
e.de aparare (producere de anticorpi);

16.Trunchiurile limfatice mari se caracterizează prin:

a.sunt în număr de două;
b.sunt reprezentate de canalul toracic;
c.dreneaza in venele jugulare externe;
d.sunt reprezentate prin vena limfatica dreapta;
e.dreneaza in venele axilare;

17.Trunchiurile limfatice mari se caracterizează prin:

A.adună limfa din tot corpul;
b.drenează limfa în circulaţia venoasă;
c.încep în ventriculul drept;
d.dreneaza in unghiul venos format de venele jugulara externa si subclaviculara;
e.aduc in sange lichidul drenat din tesuturi

18.Trunchiurile limfatice mari se caracterizează prin urmatoarele, cu exceptia:

a.dreneaza sangele din tot corpul in limfa;
b.drenează limfa în circulaţia venoasa;
c.încep în ventriculul stang;
d.dreneaza in venele cave;
e.limfa drenata trece obligatoriu prin ganglionii regionali;

19.Ganglionii limfatici au urmatoarele caracteristici:

a.sunt formatiuni regionale;
b.se gasesc doar in zona cervicala;
c.sunt formatiuni fusiforme ;
d.se gasesc in zona lombara ;
e.se gasesc in zona inghinala;

20.Ganglionii limfatici se gasesc in urmatoarele zone, cu exceptia:

a.toracala;
b.submandibulara;
c.sacrala;
d.lombara ;
e.tibial;

21.Ganglionii limfatici nu se gasesc in urmatoarele zone, cu exceptia:

a.inghinala;
b.latero-cervicala;
c.sacrala;
d.linguala;
e.axilara ;

22.Ganglionii limfatici nu au urmatoarele caracteristici, cu exceptia:

a.sunt formatiuni nervoase;
b.se gasesc in zona inghinala;
c.sunt formatiuni asemanatoare ganglionilor vegetativi;
d.se gasesc in zona mamara;
e.se gasesc in zona latero-nazala;

23.Ganglionii limfatici pot fi:

a.iliaci;
b.toracali;
c.submandibulari;
d.inghinali;
e.occipitali;

24.Ganglionii limfatici nu pot fi situati in urmatoarele zone:

a.antero-cervicala;
b.cardiaca;
c.hepatica;
d.iliaca;
e.submandibulara;

25.Splina se caracterizează prin:

a.este un organ abdominal;
b.este un organ toracal ;
c.este situat sub diafragm;
d.este situata in hipocondrul drept;
e.este organ nepereche;

26.Splina se caracterizează prin:

a.are lungime variabila;
b.produce trombocite;
c.hemoliza hematiilor imbatranite;
d.se mareste in boli endocrine ;
e.produce monocite ;

27.Splina se caracterizează prin:

a.are functie de aparare (prin hematopieza);
b.hemoliza leucocitelor;
c.are masa de 180-200g;
d.este depozit sanguin;
e.produce leucocite, dupa nastere ;

28.Splina se caracterizează prin urmatoarele, cu exceptia:

a.scindarea neutrofilelor;
b.hemoliza leucocitelor;
c.se mareste in boli digestive;
d.intervine in metabolismul fierului;
e.are o culoare roz-bruna ;

29.Splina are următoarele roluri, cu exceptia:

a.producerea de limfocite;
b.fagocitarea hematiilor tinere;
c.hemoliza leucocitelor;
d.de aparare (producerea de infectii);
e.rezerva de sange (250ml) ;

30.Rolurile splinei sunt:

a.produce plachete sangvine;
b.produce limfocite;
c.in metabolismul fierului;
d.hemoliza trombocitelor;
e.produce eozinofile;

31.Splina este o rezerva de sange:

a.pentru 200-400ml;
b.pentru 200-300mll;
c.pe care il elimina in caz de efort intelectual;
d.pe care il elimina in efort fizic;
e.pe care il elimina in hemoragii;

32.Splina este un depozit de sange:

a.mobilizata in caz de nevoie;
b.eliminat in circulatie prin control voluntar;
c.pe care il elimina in eforturi fizice;
d.mobilizata in caz de hemoragii;
e.poate elimina aproximativ 300-350 ml sange;

33.Despre splina se pot firma urmatoarele, cu exceptia:

a.este un depozit de sange;
b.produce bazofile;
c.produce neutrofile (inainte de nastere);
d.este situata la stanga lojei gastrice;
e.este situata intre colonul sigmoid si diafragm;

34.Loja splenică se caracterizează prin:

a.este cuprinsă între colonul ascendent şi diafragm;
b.este situată la dreapta lojei gastrice;
c.are raport cu timusul;
d.este situata la stanga lojei gastrice;
e.este cuprinsa intre colonul transvers si diafragm;

35.Sistemul limfatic se caracterizează prin următoarele:

a.prin el circulă sânge venos;
b.limfa face parte din mediul intern al organismului;
c.în final limfa se varsă în circulaţia arterială;
d.in final limfa se varsa in circulatia venoasa;
e.prin el circula lichid cefalorhidian;

36.Sistemul limfatic se caracterizează prin, c exceptia:

a.este identic cu sistemul circulator sangvin;
b.capilarele sale se anastomozează cu capilarele venoase;
c.este adaptat la funcţia de drenaj a ţesuturilor;
d.pereţii vaselor limfatice sunt mai groşi decât pereţii vaselor sangvine;
e.capilarele sale formeaza retele terminale;
37.Sistemul limfatic se caracterizează prin:
a.transportă limfa;
b.este format din artere, vene, capilare;
c.începe în ventriculul stâng;
d.se varsa in unghiul venos format de venele jugulara interna si subclaviculara;
e.transporta lichid interstitial;

38.Capilarele sistemului limfatic:

a.formează reţele terminale;
b.au pereţii subţiri;
c.au aceeaşi structură ca şi capilarele sangvine;
d.ocupa o pozitie intemediara intre sistemul arterial si cel venos;
e.au peretii mai grosi decat ai venelor;

39.Vasele limfatice se caracterizează prin:

a.au o structură asemănătoare arterelor;
b.se formează prin confluarea capilarelor limfatice;
c.sunt prevăzute la exterior cu valve semilunare;
d.au peretii mai grosi decat ai arterelor;
e.au peretii asemanatoare cu a venelor ;

40.Vasele limfatice se caracterizează prin:

a.au peretii mai grosi decat ai arterelor;
b.au o structură asemănătoare arterelor;
c.sunt prevăzute la interior cu valve semilunare;
d.se formează prin confluarea capilarelor limfatice;
e. au o structură asemănătoare cu a venelor;

41.Ganglionii limfatici se caracterizează prin:

a.sunt situaţi pe traiectul vaselor limfatice;
b.prin ei trece în mod obligatoriu limfa;
c.sunt asemănători ganglionilor nervoşi;
d.sunt formatiuni piramidale;
e.formeaza antigene;

42.Ganglionii limfatici au mai multe funcţii:

a.produc limfocite;
b.produc monocite;
c.formează anticorpi;
d.au rol in raspandirea unor infectii;
e.opresc patrunderea unor substante straine;

43.Ganglionii limfatici au următoarele funcţii:

a.se gasesc pe traseul vaselor limfatice si sanguine;
b.opresc pătrunderea unor substanţe străine;
c.au rol de barieră în răspândirea infecţiilor;
d.formeaza antigene;
e.au structura asemanatoare ganglionilor spinali

44.Trunchiurile limfatice mari se caracterizează prin:

a.sunt în număr de două;
b.sunt reprezentate prin canalul toracic;
c.sunt reprezentate prin vena limfatică dreaptă;
d.dreneaza limfa si sangele din tot corpul;
e.dreneaza in circulatia venoasa;

45.Trunchiurile limfatice mari se caracterizează prin:

a.adună limfa din tot corpul;
b.drenează limfa în circulaţia venoasă;
c.încep în ventriculul drept;
d.se gasesc in toate organele si tesuturile
e.este sub control voluntar;

46.Canalul toracic:
a.este cel mai mare colector limfatic;
b.urcă posterior de coloana vertebrală;
c.este situat anterior aortei;
d.strabate diafragma;
e.incepe printr-o protiune ingustata-cisterna chili ;

47.Canalul toracic:
a.are o lungime de 25-30 cm;
b.începe la nivelul vertebrei L2;
c.are valve la exterior;
d.străbate diafragma;
e.urca anterior de aorta;

48.Canalul toracic se deschide în, cu exceptia:

a.în unghiul venos dintre venele jugulară internă şi subclaviculară dreapte;
b.atriul drept;
c.în unghiul venos dintre venele jugulară internă şi subclaviculară stângi;
d.vena cavă inferioară;
e. în unghiul venos dintre venele jugulară externa şi subclaviculară stângi;

49.Canalul toracic strânge limfa din:

a.membrul inferior drept;
b.pătrimea superioară stângă a corpului;
c.membrul superior drept;
d.membrul inferior stang;
e.patrimea superioara dreapta a corpului ;

50.Vena limfatică dreaptă:

a.are o lungime de 1-2 cm;
b.colectează limfa din pătrimea superioară stângă a corpului;
c.transportă sânge venos;
d.colectează limfa din pătrimea superioară dreapta a corpului;
e.urca anterior de coloana vertebrala ;

51.Vena limfatică dreaptă se termină în, cu exceptia:

a.în unghiul venos dintre venele jugulară internă şi subclaviculară stanga;
b.atriul drept;
c.în unghiul venos dintre venele jugulară internă şi subclaviculară drepte;
d.în unghiul venos dintre venele jugulară externa şi subclaviculară drepte;
e.vena cavă superioară;

52.Splina se caracterizează prin:

a.este un organ abdominal;
b.este un organ pereche;
c.ocupă loja splenică;
d.situata in hipocondrul drept;
e.situata superior de diafragm;

53.Splina se caracterizează prin:

a.aparţine sistemului circulator;
b.produce trombocite;
c.are o greutate de 180-200 g.
d.este situata in loja slenica;
e.este un organ de importanta vitala ;

54.Splina are următoarele roluri:

a.produce limfocite;
b.distruge hematiile îmbătrânite;
c.eliberează antigene;
d.produce hematii, dupa nastere ;
e.produce neutrofile ;

55.Rolurile splinei sunt:

a.produce plachete sangvine;
b.distruge hematiile imbatranite;
c.intervine în metabolismul fierului;
d.hemoliza eozinofilelor;
e.fagocitarea macroorganismelor;

56.Splina poate depozita o cantitate de sânge egală cu:

a.2-3 kg;
b.200 ml;
c.250 ml;
d.300ml;
e.0,5-0,6 kg.

57.Splina trimite sânge în circulaţie în caz:

a.hemoragii;
b.efort fizic;
c.hipertensiune;
d.in eforturi intense;
e.efort intelectual

58.Loja splenică se caracterizează prin:

a.este cuprinsă între colonul ascendent şi diafragmă;
b.este situată la dreapta lojei hepatice;
c.este situata la stanga lojei gastrice;
d.este cuprinsă între colonul transvers şi diafragmă;
e. este cuprinsă între colonul descendent şi diafragmă;

59.Vascularizaţia splinei este asigurată de:

a.artera splenică, ram al aortei abdominale;
b.vena splenică, care se varsă în vena cavă inferioară;
c.vena splenică, care participă la formarea venei porte;
d.artera splenica ram al trunchiului celiac;
e.vena splenica care se varsa in vena subclaviculara ;

60.Funcţiile splinei sunt următoarele, cu exceptia:

a.de conducere;
b.rezervă de calciu;
c.producere de limfocite
d.depozit de sange;
e.metabolismul Na;

61.Splina produce, cu exceptia:

a.monocite;
b.neutrofile;
c.bazofile;
d.trombocite;
e.antigene;

62.Splina se caracterizează prin:

a.produce neutrofile;
b.are importanţă vitală;
c.are o cavitate în care se colectează sângele;
d.distruge hematiile imbatranite;
e.are o culoare brun-roscata;;

63.Despre splina se pot afirma urmatoarele splinei:

a.este un organ cavitar;
b.are 180g;
c.are 200g;
d.are o culoare brun roscata;
e.are 300 g ;

64.Canalul toracic:
a.are o lungime de 25-30 cm;
b.începe la nivelul vertebrei S2;
c.are valve la interior;
d.străbate diafragma;
e.urca anterior aortei;

65.Canalul toracic strânge limfa din:

a.jumătatea inferioară a corpului;
b.membrul superior drept;
c.axila dreaptă;
d.membrul superior stâng;
e.membrul inferior stang;
66.Vena limfatică dreaptă:
a.are o lungime de 1-2 cm;
b.transportă sânge venos;
c.colectează limfa din pătrimea superioară stângă a corpului;
d.transportă sânge cu CO2;
e.colectează limfa din pătrimea superioară dreapta a corpului;

67.Splina se caracterizează prin:

a.este un organ mediastinal;
b.este un organ nepereche;
c.are culoare brun-roscata;
d.este vascularizată de un ram arterial din aortă;
e.are forma reniforma;

68.Vascularizaţia splinei este asigurată de:

a.artera splenică, ram al trunchiului celiac;
b.vena splenică, care se varsă în vena cavă inferioară;
c.vena splenică, care participă la formarea venei porte;
d.artera mezenterică superioară ;
e.artera splenica, ram al aortei abdminale ;

69.Despre splina se poate afirma :

a.are marimea asemănătoare ficatului;
b.est un organ intraabdominal;
c.este cel mai mare viscer abdominal;
d.este un organ are 180-200g
e.cea mai mare glanda anexa a tubului digestiv;
CIRCULAŢIA SÂNGELUI

1.Sângele se deplasează:
a.în circuit închis;
b.într-un singur sens;
c.în toate sensurile;
d.in circuit deschis;
e.in circuite legate de inima;

2.Despre circulaţia sângelui se pot afirma:

a.marea şi mica circulaţie sunt dispuse în serie;
b.cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica;
c.legile hidrodinamicii sunt aplicabile şi la hemodinamică;
d.cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă homeostazia;
e.legile opticii sunt aplicabile şi la hemodinamică;

3.Despre volumul sângelui din circulatie se poate afirma:

a.cel pompat din atriul drept este egal cu cel pompat din atriul stang;
b.cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica;
c.sangele pompat intr-un minut in marea circulatie este egal cu cel din mica circulatie;
d.cel pompat de ventriculul stang in mica circulatie este egal cu cel pompat de ventriculul drept
in marea circulatie;
e.cel pompat de ventriculul stang in marea circulatie este egal cu cel pompat de ventriculul
drept in mica circulatie;

4.Proprietăţile arterelor sunt urmatoarele, cu exceptia:

a.ritmicitatea;
b.excitabilitatea;
c.elasticitatea;
d.plasticitatea;
e.contractilitatea;

5.Elasticitatea reprezintă proprietatea:

a.arterelor mari;
b.arterelor de a se lăsa destinse când creşte presiunea sângelui;
c.de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut;
d.arterelor mici si mijlocii;
e.vaselor de sange;

6.Despre elasticitate se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este proprietatea arterelor mari;
b.este proprietatea venelor de a se destinde când creşte presiunea sângelui;
c.este proprietatea arterelor de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut;
d.este proprietatea vaselor de a-si modifica diametrul lumenului;
e.este proprietatea arterelor mici si mijlocii;

7.Unda de şoc sistolică este amortizată datorită:

a.fibrelor musculare netede cardiace;
b.elasticităţii;
c.contractilităţii;
d.fibrelor musculare striate;
e.fibrelor musculare netede.

8.In timpul sistolei ventriculare:

a.in artere sunt pompati 75 L de sange;
b.se creeaza o unda de soc;
c.se inmagazineaza o parte din energia sistolica in energie chimica a peretilor arteriali;
d.energia sistolica se poate inmagazina datorita elasticiatii;
e.in artere sunt pompati 150-200 ml de sange;

9.In timpul sistolei ventriculare au loc urmatoarele, cu exceptia::

a.in artere sunt pompati 75 L de sange;
b.se creeaza o unda electrica;
c.se inmagazineaza o parte din energia sistolica in energie elastica a peretilor arteriali;
d.energia diastolica se poate inmagazina datorita elasticiatii;
e.in artere sunt pompati 75 ml de sange;

10.Energia inmagazinata de peretii arteriali:

a.reprezinta o parte a energiei sistolei ventriculare;
b.este retrocedata coloanei sanguine in diastola;
c.este retrocedata coloanei sanguine in sistola;
d.este o energie elastica a peretilor arteriali;
e.transforma curgerea continua a sangelui in curgere sacadata;

11.Despre energia inmagazinata de peretii arteriali se pot afirma urmatoarele, cu

exceptia:
a.reprezinta o parte a energiei diastolei ventriculare;
b.transforma curgerea sacadata a sangelui in curgere continua;
c.este retrocedata coloanei sanguine in diastola;
d.este o energie chimica a peretilor arteriali;
e.este retrocedata coloanei sanguine in sistola;

12.Datorită elasticităţii se produc urmatoarele, cu exceptia:

a.creşteri ale tensiunii arteriale în arterele cu elasticitate mare;
b.transformarea ejectiei sacadate a sângelui din inimă în curgere continuă prin artere;
c.diminuări ale tensiunii arteriale în arterele cu elasticitate mică;
d.contractii ale muschilor striati din peretii arteriali;
e.relaxari ale muschilor striati din peretii venelor;

13.Arterele mari:
a.amortizează unda de şoc;
b.înmagazinează o parte a energiei produsă de unda de şoc;
c.retrocedeaza in diastola energia inmagazinata in timpul sistolei;
d.si pot modifica diametrul lumenului prin relaxarea muschilor striati;
e.au proprieatea de a-si contracta muschii striati prezenti in peretii lor;

14.Contractilitatea vaselor:
a.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contracţia muşchilor
netezi din peretele lor;
b.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contracţia muşchilor
striaţi din peretele lor;
c.permite un control fin al distribuţiei sângelui către diferite organe;
d.permite un control fin al distribuţiei sângelui către diferite tesuturi;
e.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin relaxarea muşchilor
striaţi din peretele lor;

15.Contractilitatea vaselor:
a.este proprietatea vaselor de a-şi modifica activ calibrul prin contracţia muşchilor netezi din
tunica interna;
b.este proprietatea vaselor de a-şi modifica activ calibrul prin contracţia muşchilor striaţi din
tunica medie;
c.este proprietatea vaselor de a-şi modifica activ calibrul prin contracţia muşchilor netezi din
tunica medie;
d.permite un control fin al distribuţiei sângelui către diferite tesuturi;
e.este proprietatea arterelor mari de a-şi modifica activ calibrul prin relaxarea muşchilor striaţi
din tunica medie;

16.Arterele se caracterizează prin:

a.au tesut conjunctiv moale elastic în tunica lor internă ;
b.au tesut cartilaginos moale elastic in tunica lor medie;
c.au cea mai crescuta rezistenta vasculara;
d.au tesut conjunctiv semidur elastic in tunica lor interna;
e.au fibre musculare netede in peretele lor;

17.Tonusul musculaturii netede a arterelor depinde de :

a.activitatea nervilor cranieni;
b.activitatea nervilor simpatici;
c.de presiunea arteriala;
d.de activitatea unor mediatori ;
e.de concentratia unor hormoni ;

18.Despre contractilitatea vaselor se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contracţia muşchilor
striati din tunica interna;
b.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contracţia muşchilor
striaţi din tunica medie;
c.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contracţia muşchilor
netezi din tunica medie;
d.permite un control fin al distribuţiei sângelui către diferite tesuturi;
e.este este proprietatea vaselor de a-şi modifica nesemnificativ diametrul lumenului prin
relaxarea muşchilor striaţi din tunica medie;

19.Tonusul musculaturii netede vasculare depinde de:

a.activitatea nervilor simpatici;
b.presiunea partiala a CO2;
c.concentraţia locală a unor metaboliţi;
d.activitatea unor mediatori;
e.activitatea unor hormoni;

20.Nu se pot afirma urmatoarele despre contractilitatea vaselor, cu exceptia:

a.permite un control fin al distribuţiei sângelui către diferite organe;
b.este proprietatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului
calibrul prin contracţia muşchilor striaţi din tunica medie;
c.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contracţia muşchilor
netezi din tunica medie;
d.este este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contracţia
muşchilor netezi din tunica interna;
e.este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin relaxarea muşchilor
striaţi din tunica medie;

21.Circulaţia arterială are unele caracteristici:

a.suprafaţa de secţiune scade spre periferie;
b.viteza de curgere este invers proporţională cu suprafaţa de secţiune;
c.suprafata de secţiune mare, viteză de curgere mare;
d.suprafaţa de secţiune creste spre periferie;
e.viteza de curgere este direct proportionala cu suprafata de stiune;

22.Presiunea arterială maximă are valori de, cu exceptia:

a.120 mm Hg;
b.80 mm Hg;
c.130 mm Hg;
d.140 mm Hg;
e.150 mm Hg;

23.Despre circulaţia arterială se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.suprafaţa de secţiune a arborelui circulator creste spre periferie;
b.viteza de curgere este invers proporţională cu suprafaţa de sţiune;
c.suprafata de secţiune mare, viteză de curgere mare;
d.suprafaţa de secţiune a arborelui circulator scade spre periferie;
e.viteza de curgere este direct proportionala cu suprafata de stiune;

24.Circulatia sangelui prin artere se apreciaza prin masurarea :

a.volumului curent :
b.debitului sanguin ;
c.volumului rezidual ;
d.presiunii arteriale ;
e.rezistenta la curgere a sangelui ;

25.Tonusul musculaturii netede a arterelor depinde de, cu exceptia:

a.activitatea nervilor cranieni;
b.concentratia locala a unor metaboliti;
c.de presiunea partiala a O2;
d.de activitatea unor mediatori ;
e.de presiunea aretriala ;

26.Presiunea arterială maximă este:

a.diastolică;
b.120 mmHg;
c.aceeaşi în toate vasele sistemului circulator;
d.sistolică;
e.80 mmHg;
27.Circulatia sangelui prin artere nu se poate aprecia prin masurarea :
a.diastolei atriale ;
b.debitului sanguin;
c.volumului rezidual;
d.sistolei ventriculare;
e.presiuni arteriale ;

28.Presiunea arterială minimă este:

a.diastolică;
b.70 mm Hg;
c.aceeaşi în toate vasele sistemului circulator;
d.80 mmHg;
e.sistolică;

29.Despre presiunea arterială maximă se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este numita si diastolică;
b.este de 120 mm Hg;
c.este aceeaşi în toate vasele sistemului circulator;
d.este numita si sistolică;
e.este de 100 mmHg;

30.Presiunea arterială:
a.cea minimă este de 80 mm Hg;
b.cea minimă se mai numeşte diastolică;
c.se apreciază prin măsurarea tensiunii arteriale;
d.cea maxima este 70 mm Hg;
e.cea maxima se mai numeste si diastolica ;

31.Tonusul musculaturii netede a arterelor nu depinde de, cu exceptia :

a.concentratia locala a unor metaboliti;
b.activitatea nervilor simpatici;
c.de presiunea venoasa;
d.de activitatea unor mediatori ;
e.de concentratia a enterokinazei;

32.Despre presiunea arterială maximă se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.are valoare de 120 mm Hg;
b.este numita si diastolica;
c.se poate masura cu ajutorul sigmomanometrului;
d.este numita si sistolica;
e.are valoare de 150 mm Hg;

33.Despre presiunea arterială minima se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.are valoare de 120 mm Hg;
b.este numita si diastolica;
c.se poate masura cu ajutorul sigmomanometrului;
d.este numita si sistolica;
e.are valoare de 80 mm Hg;

34.Despre rezistenţa periferică se pot afrirma urmatoarele, cu exceptia:

a.reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase;
b.este invers proporţională cu lungimea vasului;;
c.este invers proporţională cu vâscozitatea sângelui;
d.este direct proportionala cu vâscozitatea sângelui;
e.reprezintă totalitatea factorilor care favorizeaza curgerea sângelui prin vase;

35.Nu se pot afirma urmatoarele despre presiunea sistolica , cu exceptia:

a.are valoare de 120 mm Hg;
b.este numita si presiune venoasa maxima;
c.este numita si tensiune arteriala maxima;
d.este numita si presiune arteriala minima;
e.are valoare de 150 mm Hg;

36.Nu se pot afirma urmatoarele despre presiunea diastolica, cu exceptia:

a.are valoare de 120 mm Hg;
b.este numita si tensiune venoasa minima;
c.este numita si presiune arteriala minima;
d.este numita si tensiune arteriala maxima;
e.are valoare de 80 mm Hg;

37.Rezistenta periferica poate influenta presiunea arteriala datorita:

a.elasticitatii;
b.vascozitatii sangelui;
c.debitului cardiac;
d.concentratia unor hormoni;
e.lungimea vasului;

38.Presiunea arteriala nu poate fi influentata de urmatorii factori, cu exceptia:

a.elasticitatea;
b.concentratia unor metaboliti;
c.rezistenţa periferică;
d.volumul sangvin;
e.pH-ul sanguin;

39.Presiunea arteriala poate varia in raport cu debitul cardiac astfel, cu exceptia:

a.invers proporţional;
b.direct proporţional;
c.nu prezintă variaţii legate de debitul cardiac;
d.functie de concentratia unor hormoni;
e.functie de activitatea nervilor simpatici toracali;

40.Elasticitatea:
a.contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă;
b.contribuie la menţinerea tensiunii arteriale în diastolă;
c.creste cu vârsta;
d.scade cu varsta;
e.contribuie la mentinerea tensiunii arteriale in sistola;

41.Despre elasticitate se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.contribuie la mentinerea tensiunii arteriale în sistolă;
b.contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în diastolă;
c.creste cu vârsta;
d.scade cu varsta;
e.contribuie la amortizarea tensiunii arteriale in sistola;

42.Rezistenţa periferică:
a.reprezintă totalitatea factorilor care favorizează curgerea sângelui prin vase;
b.este direct proporţională cu vâscozitatea sângelui;
c.este invers proporţională cu lungimea vasului;
d.este direct proportionala cu lungimea vasului;
e.reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase;

43.Rezistenţa periferică:
a.reprezintă totalitatea factorilor care favorizează curgerea sângelui prin vase;
b.este direct proporţională cu vâscozitatea sângelui;
c.este invers proporţională cu lungimea vasului;
d.este invers proportionala cu calibrul vasului ;
e.reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase;

44.Despre rezistenţa periferică nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.reprezintă totalitatea factorilor care favorizează curgerea sângelui prin vase;
b.este invers proporţională cu vâscozitatea sângelui;
c.este invers proporţională cu lungimea vasului;
d.este direct proportionala cu lungimea vasului ;
e.reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase

45.Despre rezistenţa periferică se pot afirma urmatoarele:

a.cu cât vasul este mai îngust, rezistenţa este mai mică;
b.cu cât vasul este mai îngust, rezistenţa este mai mare;
c.cea mai mare rezistenţă este la nivelul arteriolelor;
d.cu cât vasul este mai lung, rezistenţa este mai mică;
e.cu cât vasul este mai lung, rezistenţa este mai mare;

46.Despre rezistenţa periferică se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.cea mai mare rezistenţă este la nivelul arteriolelor;
b.cu cât vasul este mai îngust, rezistenţa este mai mică;
c.cea mai mare rezistenţă este la nivelul aortei;
d.cu cât vasul este mai lung, rezistenţa este mai mică;
e.cu cât vasul este mai îngust, rezistenţa este mai mare;

47.Despre rezistenţa periferică nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.cea mai mare rezistenţă este la nivelul aortei;
b.cu cât vasul este mai îngust, rezistenţa este mai mare;
c.cea mai mare rezistenţă este la nivelul arteriolelor;
d.cu cât vasul este mai lung, rezistenţa este mai mare;
e.cu cât vasul este mai lung, rezistenţa este mai mica;

48.Volumul sangvin:
a.reprezintă volemia;
b.variază invers proportional cu variaţia lichidelor extracelulare;
c.scăderea volumului sangvin produce o creştere a presiunii arteriale;
d.scăderea volumului sangvin produce o scadere a presiunii arteriale;
e.variază invers proportional cu variaţia lichidelor intracelulare ;

49.Volumul sangvin:
a.variază direct proportional cu variaţia lichidelor intracelulare;
b.variază direct proportional cu variaţia lichidelor extracelulare;
c.scăderea volumului sangvin produce o creştere a presiunii arteriale;
d.scăderea volumului sangvin produce o scadere a presiunii arteriale;
e.variază invers proportional cu variaţia lichidelor intracelulare;

50.Volemia :
a.variaza proportional cu variatia lichidelor extracelulare;
b.scaderea ei determina hipotensiune;
c.scaderea ei determina hipertensiune;
d.variaza invers proportional cu variatia lichidelor extracelulare;
e.cresterea ei determina cresterea presiunii arteriale;

51.Despre volemie se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.variaza proportional cu variatia lichidelor intracelulare;
b.scaderea ei determina scaderea presiunii arteriale;
c.scaderea ei determina cresterea presiunii arteriale;
d.variaza invers proportional cu variatia lichidelor extracelulare;
e.cresterea ei determina hipertensiune;

53.Despre volumul sangvin nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.reprezintă volemia;
b.variază invers proportional cu variaţia lichidelor extracelulare;
c.scăderea volumului sangvin produce hipotensiune;
d.scăderea volumului sangvin produce o scadere a presiunii arteriale;
e.variază direct proportional cu variaţia lichidelor intracelulare;

54.În aortă viteza sângelui este de:

a.50 mm/s;
b.500 mm/s;
c.500 µ/s;
d.500 mm/min;
e.50 cm/s.

55.Viteza sângelui in artere este de:

a.50 mm/s in aorta;
b.500 mm/s in aorta;
c.0,5 mm/s in capilare;
d.500 mm/min in capilare;
e.50 cm/s in aorta;

56.Despre viteza sângelui in artere se pot afirma urmatoarele:

a.scade pe masura ce se apropie de inima;
b.scade datorita cresterii suprafetei de sectiune a capilarelor;
c.0,5 mm/s in capilare;
d.scade datorita suprafetei de sectiune a aortei mai mari decat a capilarelor;
e.50 cm/s in aorta;
57.Suprafata de sectiune a capilarelor:
a.este de 100 de ori mai mare decat cea a aortei;
b.determina scaderea vitezei de circulatie a sangelui;
c.este de 1000 de ori mai mare decat cea a aortei;
d.este de 1000 de ori mai mica decat cea a aortei;
e.cresterea ei determina cresterea vitezei sangelui;

58.Hipertensiunea arteriala sistemica:

a.reprezinta cresterea volemiei;
b.determina cresterea lucrului mecanic al inimii;
c.determina scaderea lucrului mecanic cardiac;
d.poate afecta vasele sanguine;
e.poate afecta rinichii;

59.Despre hipertensiunea arteriala sistemica se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.reprezinta cresterea presiunii arteriale;
b.determina cresterea lucrului mecanic al inimii;
c.determina scaderea lucrului mecanic cardiac;
d.determina cresterea concentratiei unor metaboliti;
e.poate afecta unele organe ( splina);

60.Nu se pot afirma urmatoarele despre hipertensiunea arteriala sistemica, cu exceptia:

a.reprezinta scaderea presiunii arteriale;
b.determina cresterea lucrului mecanic al inimii;
c.determina scaderea lucrului mecanic cardiac;
d.are valori mai mari de 130 mm Hg (sistolica);
e.are valori mai mari de 90 mm Hg (diastolica);

61.Nu se poate afirma despre hipertensiunea arteriala sistemica:

a.reprezinta cresterea volemiei;
b.determina cresterea lucrului mecanic al inimii;
c.determina scaderea lucrului mecanic cardiac;
d.poate afecta vasele sanguine;
e.poate afecta unele organe (glandele endocrine);

62.Cresterea presiunii arteriale:

a.se mai numeste hipotensiune;
b.trebuie sa fie mai mare de 130 mm Hg (cea sistolica);
c.trebuie sa fie mai mica de 90 mm Hg (cea diastolica);
d.poate afecta cordul;
e.poate afecta rinichii;

63.Hipertensiunea arteriala sistemica poate afecta:

a.plamanii;
b.rinichii;
c.vasele sanguine;
d.ficatul;
e.ochii;

64.Hipertensiunea arteriala sistemica poate afecta:

a.cordul;
b.rinichii;
c.tiroida;
d.ficatul;
e.ochii;

65.Hipertensiunea arteriala sistemica poate afecta urmatoarele organe, cu exceptia:

a.plamanii;
b.rinichii;
c.ochii;
d.ficatul;
e.inima;

66.Hipertensiunea arteriala sistemica nu poate afecta umatoarele organe, cu exceptia:

a.inima;
b.rinichii;
c.ficatul;
d.ochii;
e.splina;

67.Hipertensiunea arteriala sistemica nu poate afecta umatoarele structuri, cu exceptia:

a.inima;
b.vasele sanguine;
c.ficatul;
d.tiroida;
e.rinichii;

68.Hipertensiunea arteriala sistemica poate afecta umatoarele structuri, cu exceptia:

a.splina;
b.vasele sanguine;
c.ficatul;
d.vezica urinara;
e.rinichii;

69.Venele:
a.sunt vase prin care sângele se întoarce la inimă;
b.toate venele transportă sânge oxigenat;
c.au un volum de trei ori mai mare decât volumul arterial;
d.detine 75 % din volumul sanguin;
e.toate venele transporta sange cu CO2;

70.Venele:
a.sunt vase prin care sângele se întoarce la inimă;
b.prin ele se intoarce sange cu CO2 (din circulatia pulmonara);
c.prin ele se intoarce sange cu O2 (din circulatia pulmonara);
d.prin ele se intoarce sange cu CO2 (din circulatia sistemica);
e.toate venele transporta sange cu CO2;

71.Presiunea sangelui la originile sistemului venos poate fi, cu exceptia:

a.80 mm Hg;
b.10 mm Hg;
c.40 mm Hg;
d.60 mm Hg;
e.50 mm Hg.

72.Presiunea sangvină la vărsarea venelor cave este urmatoarea, cu exeptia:

a.0 mm Hg;
b.5 mmHg;
c.10 mm Hg;
d.15 mm Hg;
e.20 mm Hg.

73.Suprafaţa de secţiune a venelor cave are urmatoarele caracteristici, cu exceptia:

a.este mai mare decât cea a capilarelor in timpul sistolei;
b.este mai mică decât cea a capilarelor;
c.este mai mare decât cea a arterelor in timpul diastolei;
d.este mai mica decât cea a arterelor in timpul sistolei;
e.este aproximativ egala cu cea a capilarelor;

74.Despre vene se pot afirma urmatoarele:

a.sunt vase prin care sângele se întoarce la inimă;
b.toate venele transportă sânge CO2;
c.au un volum de doua ori mai mare decât volumul arterial;
d.detine 75 % din volumul sanguin;
e.au suprafata de sectiune mai mica decat cea a capilarelor;

75.Despre vene se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.au presiunea sanguina 0 mm Hg la varsare in atriul drept;
b.viteza sangelui prin venele de la periferie este de 100 mm/s;
c.au un volum de trei ori mai mare decât volumul arterial;
d.au presiunea sanguina 10 mm Hg la varsare in atriul drept;
e.viteza sangelui prin venele cave este de 0,5 mm/s;

76.Despre vene nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.au presiunea sanguina 0 mm Hg la varsare in atriul drept;
b.viteza sangelui prin venele de la periferie este de 0,5 mm/s;
c.suprafata de stiune a venelor cave este mai mica decat cea a capilarelor;
d.au presiunea sanguina 10 mm Hg la varsare in atriul drept;
e.viteza sangelui prin venele cave este de 0,5 mm/s;

77.Despre vene nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.contin 70% din volumul sanguin;
b.viteza sangelui prin venele de la periferie este de 100 mm/s;
c.contin 75 % din volumul sanguin;
d.au presiunea sanguina 0 mm Hg la varsare in atriul drept;
e.viteza sangelui prin venele cave este de 0,5 mm/s;

78.Viteza de circulaţie a sângelui venos este de:

a.0,5 m/s in capilare;
b.100 mm/s in venele periferice;
c.100 mm/s in venele cave;
d.0,9 mm/s in venele cave;
e.0,5 mm/s in venele periferice;
79.Viteza de circulaţie a sângelui venos este de:
a.100 m/s in venele cave;
b.0,5 m/s in venele periferice;
c.100 mm/min in venele cave;
d.0,5 mm/s in venele periferice;
e.100 mm/s in venele cave;

80.Presiunea sangvină in sistemul venos este urmatoarea:

a.0 mm Hg la origini;
b.5 mm Hg la varsare in atriul drept;
c.10 mm Hg la origini;
d.10 cm Hg in venele periferice;
e.0 mm Hg la in venele cave;

81.În structura peretelui venos intră ţesut:

a.elastic;
b.muscular striat;
c.cartilaginos;
d.muscular neted;
e.conjunctiv semidur.

82.Despre structura peretelui venos se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.contine cantitati mici de tesut elastic;
b.contine cantitati mari de tesut muscular striat;
c.contine cantitati mici de tesut cartilaginos;
d.contine cantitati mici de tesut muscular neted;
e.contine cantitati mari de tesut elastic.

83.Despre structura peretelui venos nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.contine cantitati mici de tesut elastic;
b.contine cantitati mari de tesut muscular striat;
c.contine cantitati mici de tesut cartilaginos;
d.contine cantitati mici de tesut muscular neted;
e.contine cantitati mari de tesut elastic.

84.Întoarcerea venoasă este asigurată de următorii factori, cu exceptia:

a.aspiraţia toracică;
b.presa abdomino-pelvina in timpul expirului;
c.gravitaţia pentru venele situate sub nivelul cordului;
d.impulsuri corticale;
e.prezenta valvelor in venele situate sub nivelul cordului;

85.Principalele proprietati ale venelor sunt:

a.distensibilitatea;
b.elasticitatea;
c.motricitatea;
d.contractilitatea;
e.permeabilitatea;

86.Factorii care determina întoarcerea a sângelui la inimă sunt:

a.aspiratia toracica;
b.activitatea de pompă cardiacă;
c.aspiraţia vasculara;
d.“presa” abdominala doar in timpul expiraţiei;
e.contracţiile musculaturii scheletice;

87.Întoarcerea venoasă este asigurată de următorii factori:

a.aspiraţia toracică;
b.presa abdominală;
c.gravitaţia;
d.impulsuri corticale;
e.pulsaţia venelor;

88.Gravitaţia:
a.favorizează curgerea sângelui din venele situate sub nivelul atriului drept;
b.are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din venele membrului inferior;
c.are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din vena cavă inferioară;
d.favorizează curgerea sângelui din venele situate deasupra inima;
e.are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din venele membrului superior;

89.Cauza principală a întoarcerii sângelui la inimă este:

a.activitata de pompa aspiro-respingatoare a inimii;
b.relaxarea peretelui venos;
c.activitatea de pompă cardiacă a inimii;
d.gravitatia;
e.pompa musculara;

90.Inima funcţionează:
a.ca o pompă aspiro-respingătoare;
b.trimite sânge în aortă;
c.trimite sânge în venele pulmonare;
d.aspira sangele din venele cave;
e.trimite sange in aorta in timpul sistolei atriale;

91.Inimă aspiră sângele din:

a.vena cavă superioară;
b.vena cavă inferioară;
c.artera pulmonară;
d.aorta;
e.vena porta;

92.Aspiraţia toracică:
a.contribuie la menţinerea unor valori scăzute ale presiunii în venele mari;
b.se manifestă mai ales în expiraţie;
c.se opune întoarcerii sângelui la inimă;
d.este un factor principal al intoarcerii sangelui venos;
e.se manifesta mai ales in inspiratie;

93.Aspiraţia toracică:
a.menţine valori scăzute ale presiunii în venele mari in cavitatea abdominala;
b.se manifestă mai ales în expiraţie;
c.menţine valori scăzute ale presiunii în venele mari in cavitatea toracica;
d.este un factor ajutator al intoarcerii sangelui venos;
e.se manifesta mai ales in inspiratie;

94.Inima aspiră sângele din:

a.vena cavă superioară in atriul drept;
b.vena cavă inferioară ventriculul drept;
c.artera pulmonară in ventriculul drept;
d.aorta in atriul drept;
e.vena cavă inferioară in atriul drept;

95.Presa abdominală:
a.reprezintă presiunea pozitivă din cavitatea abdominală;
b.împinge sângele spre inimă;
c.în expiratie efectul de presă este accentuat;
d.efectul de presa este accentuat de coborarea diafragmului;
e.reprezinta presiunea pozitiva din cavitatea toracica;

96.Pompa musculară:
a.în timpul contracţiilor musculare venele profunde se încarcă cu sânge;
b.între două contracţii, venele aspiră sângele din venele superficiale;
c.se opune întoarcerii venoase;
d.în timpul contracţiilor musculare venele profunde se golesc de sânge;
e.refluxul sanguin e favorizat de prezenta valvulelor;

97.Pompa musculară:
a.refluxul sanguin e impiedicat de prezenta valvulelor la membrul inferior;
b.între două contracţii, venele aspiră sângele din venele superficiale;
c.e un factor favorizant al intoarcerii venoase;
d.în timpul contracţiilor musculare venele profunde se incarca de sânge;
e.se opune întoarcerii venoase;

98.Masajul pulsatil:
a.este efectuat de vene asupra arterelor omonime;
b.se exercită şi asupra venelor aflate la distanţă;
c.are efect favorabil asupra întoarcerii venoase;
d.este efectuat de artere asupra venelor omonime;
e.este efectuat de artere situate in acelasi pachet vascular;

99.Despre masajul pulsatil se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.are efect negativ asupra întoarcerii venoase;
b.este efectuat de artere situate in acelasi pachet vascular;
c.este efectuat de vene asupra arterelor omonime;
d.este efectuat de artere asupra venelor omonime;
e.se exercită şi asupra venelor aflate la distanţă;

100.Gravitaţia are efect pozitiv asupra întoarcerii venoase în venele:

a.jugulară internă;
b.cavă inferioara;
c.brahiocefalică stângă;
d.femurala dreapta;
e.cava superioara;

101.Gravitaţia are efect negativ asupra întoarcerii venoase în venele:

a.femurala dreapta;
b.cavă superioara;
c.poplitee;
d.cava inferioara;
e.jugulară internă;

102.Intoarcerea sângelui la inimă:

a.are importanţă pentru reglarea debitului cardiac;
b.inima pompează atât sânge cât primeşte prin aflux venos;
c.se face şi prin canalul toracic;
d.inima pompeaza cu 0,5 % sange mai mult decat primeste prin aflux venos;
e.se realizeaza si prin ductul limfatic drept;
MAREA ŞI MICA CIRCULAŢIE

1. Arborele vascular are două teritorii:

a. marea circulaţie;
b. mica circulaţie;
c. circulaţia sistemică;
d. circulaia pulmonară
e. circulaţia mică sau limfatică.

2. Arborele vascular este format din:

a. artere;
b. vene;
c. limfatice;
d.capilare,
e. inimă.

3. Circulaţia mică se caracterizează prin:

a. se mai numeşte circulaţie sistemică;
b. începe în ventriculul drept;
c. cele patru vene pulmonare se deschid în atriul drept;
d. din ventriculul drept pleacă trunchiul pulmonar;
e. transportă spre plămâni sînge cu CO2.

4. Trunchiul arterei pulmonare:

a. ia naștere în ventriculul drept;
b. transportă sânge încărcat cu oxigen spre plămâni;
c. se termină în plămâni, în jurul alveolelor pulmonare;
d. dă naştere arterei pulmonare drepte;
e. dă naştere arterei pulmonare stângi;

5. Arterele pulmonare:
a. se termină cu reţeaua capilară din jurul alveolelor pulmonare;
b. sunt în număr de două pentru fiecare pulmon;
c. iau naştere din ventriculul drept;
d. pătrund în plămân;
e. transportă sânge neoxigenat.

6. Venele pulmonare:
a. transportă sânge oxigenat spre inimă;
b. sunt în două pentru fiecare plămân;
c. se termină în atriul drept;
d. transportă sânge neoxigenat,
e. se formează din rețeaua capilară din jurul alveolelor.

7. Despre circulaţia mare putem afirma următoarele:

a. începe în ventriculul stâng;
b. începe prin artera aortă;
c. se mai numeşte circulaţie sistemică;
d. arterele transportă sânge cu substanțe nutritive către țesuturi;
e. venele cave se deschid în atriul stâng.

8. Despre circulaţia sistemică putem afirma următoarele:

a. arterele transportă sânge cu O2 spre țesuturi;
b. venele transportă sânge cu CO2 spre inimă;
c. se termină în atriul drept;
d. arterele trasportă sânge cu substanțe nutritive către țesuturi;
e. reprezintă mica circulație.
9. Arterele se caracterizează prin:
a. sunt vase prin care sângele circulă dinspre inimă spre ţesuturi;
b. sunt vase prin care sângele circulă dinspre organe spre inimă;
c. au un calibru mic;
d. transportă sângele de la inimă spre periferie;
e. sensul de curgere a sângelui este centripet.

10. Sistemul aortic se caracterizează prin:

a. este format din aortă;
b. este format din ramurile aortei;
c. vascularizează toate ţesuturile şi organele;
d. este cel mai mare sistem vascular;
e. începe în ventriculul drept.

11. Aorta se caracterizează prin următoarele:

a. începe în ventriculul stâng;
b. transportă sânge încărcat cu dioxid de carbon;
c. transportă sânge încărcat cu substanţe nutritive;
d. transportă sânge spre ţesuri;
e. transportă sânge spre organe.

12. Aorta prezintă următoarele caracteristici:

a. are o porţiune ascendentă din care se desprind arterele coronare;
b. aorta ascendentă se continuă cu aorta descendentă;
c. terminal, aorta descendentă se bifurcă în arterele ilace internă şi externă;
d. terminal, aorta descendentă se continuă cu arterele ilace comune
e. prezintă arcul aortic din care se desprind arterele carotide interne.

13. Caracteristici ale aortei:

a. după 5-6 cm aorta ascendentă se curbează;
b. aorta ascendentă se continuă cu arcul aortei;
c. arcul aortei se continuă cu aorta descendentă;
d. aorta descendentă prezintă două segmente: toracic și pelvin;
e. din arcul aortic se desprind arterele coronare.

14. Aorta descendentă are următoarele segmente:

a. toracic;
b. cervical;
c. abdominal;
d. pelvin;
e. diafragmatic.

15. Ramurile arcului aortic sunt:

a. artera carotidă comună dreaptă;
b. artera carotidă comună stângă;
c. artera subclaviculară dreaptă;
d. trunchiul arterial brahiocefalic;
e. artera subclaviculară stângă;

16. Trunchiul arterial brahiocefalic:

a. ia naştere din aorta ascendentă;
b. dă naştere arterei carotide comune stângi;
c. dă naştere arterei carotide comune drepte;
d. dă naştere arterei subclaviculare stângi;
e. dă naştere arterei subclaviculare drepte.

17. Artere carotide comune:

a. urcă la nivelul gâtului;
b. urcă până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid;
c. la terminare prezintă o dilatare, sinusul carotic;
d. se bifurcă în cele două artere carotide externe.
e. se bifurca in doua artere carotide interne.

18. Arterele carotide comune:

a. sunt în număr de două;
b. dau naştere arterei carotide interne;
c. dau naştere arterei carotide externe;
d. ambele iau naştere din arcul aortic.
e. pătrund în craniu irigând creierul și ochiul.

19. Artera carotidă internă:

a. pătrunde în craniu;
b. irigă măduva spinării;
c. vascularizează gâtul;
d. irigă creierul și ochiul.
e. este ram din artera carotida externă.

20. Arterele subclaviculare:

a. iau naştere din aorta ascendentă;
b. se continuă cu artera axilară;
c. se continuă cu artera carotidă externă;
d. dau nastere arterei toracice interne.
e. dau naștere arterei vertebrale, ce pătrunde în craniu.

21. Artera vertebrală:

a. pătrunde în craniu prin gaura occipitală;
b. este situată în partea anterioară a gâtului;
c. se uneşte cu artera vertebrală de partea opusă;
d. participă la vascularizaţia encefalului;
e. este ram din artera carotidă comună.

22. Din artera subclaviculară se desprind arterele:

a. vertebrală;
b. toracică internă;
c. carotidă externă;
d. carotidă internă;
e. intercostalele anterioare

23. Artera axilară se caracterizează prin:

a. vascularizează pereţii axilei;
b. continuă artera subclaviculară;
c. se continuă cu artera brahială;
d.pe dreapta se desprinde din trunchiul arterial brahiocefalic;
e. pe stânga se desprinde din crosa aortei.

24. Artera brahială:

a. continuă artera carotidă;
b. vascularizează braţul;
c. este cea mai voluminoasă arteră a membrelor;
d. continuă artera axilară.
e. continuă artera subclaviculară.

25. Artera brahială :

a. da nastere arterei radiale;
b. da nastere arterei ulnare;
c. se continua cu arcadele palmare;
d. se continua cu artera subclaviculară;
e. da nastere arterelor de la nivelul antebrațului.

26. Arterele mâinii:

a. se formează din artera radială;
b. sunt reprezentate de arcadele palmare;
c. dau naștere arterelor digitale;
d. se formează din artera ulnară;
e. se află numai pe fața dorsală a mâinii.

27. Ramurile aortei abdominale sunt următoarele:

a. trunchiul celiac;
b. artera mezenterică superioară;
c. artera hepatică;
d. artera mezenterică inferioară;
e. arterele renale.

28. Din aorta abdominală se desprind arterele:

a. gastrică dreaptă;
b. esofagiene;
c. testiculare;
d. splenică;
e. ovariană.

29. Din aorta abdominală se desprind arterele:

a. gastrică dreaptă;
b. esofagiene;
c. mezenterică superioară;
d. splenică;
e. mezenterică inferioară;

30. Trunchiul celiac se împarte în arterele:

a. splenică;
b. gastrică dreaptă;
c. hepatică stângă;
d. gastrică stângă,
e. pancreatică.

31. Trunchiul celiac vascularizează următoarele organe:

a. stomacul;
b. rinichii;
c. duodenul;
d. pancreasul;
e. ficatul.

32. Artera mezenterică superioară vascularizează:

a. jejuno-ileonul;
b. cecul;
c. colonul ascendent;
d. colonul descendent;
e. rectul.

33. Artera mezenterică superioară vascularizează:

a. colonul descendent;
b. partea dreaptă a colonului transvers;
c. stomacul;
d. partea stângă a colonului transvers
e. colonul acendent.

34. Artera mezenterică inferioară vascularizează:

a. partea stângă a colonului transvers;
b. colodul descendent;
c. rinichiul;
d. colonul sigmoid
e. partea inferioară a rectului.

35. Artera mezenterică inferioară vascularizează:

a. duodenul;
b. suprarenala;
c. colonul sigmoid;
d. partea superioară a rectului;
e. jejuno-ileonul

36. Ramurile aortei abdominale se împart în:

a. viscerale;
b. parietale;
c. interne;
d. articulare;
e. externe.

37. Ramurile viscerale ale aortei abdominale sunt arterele:

a. renală;
b. testiculară;
c. ovariană;
d. trunchiul celiac;
e. hepatică dreaptă.

38. Ramurile terminale ale aortei sunt arterele:

a. iliacă comună dreaptă;
b. iliacă comună stângă;
c. sacrată laterală;
d. mezenterică superioară;
e. mezenterică inferioară.

39. Arterele iliace comune:

a. iau naştere din aorta ascendentă;
b. dau naştere arterei iliace externe;
c. dau naştere arterei iliace interne;
d. sunt ramurile terminale ale aortei abdominale;
e. dau naștere arterei femurale.

40. Artera iliacă externă se caracterizează prin:

a. iese din bazin;
b. se continuă cu artera femurală;
c. ajunge pe faţa posterioară a coapsei;
d. continuă artera iliacă internă;
e. se desprinde din artera iliacă comună.

41. Artera femurală se caracterizează prin:

a. este situată pe fața anterioară a coapsei;
b. se continuă cu artera poplitee;
c. continuă artera iliacă internă;
d. se împarte în arterele tibiale anterioară și posterioară;
e. ajunge pe faţa posterioară a coapsei;

42. Artera poplitee se caracterizează prin:

a. se află pe faţa posterioară a genunchiului;
b. se află pe faţa anterioară a genunchiului;
c. continuă cu artera femurală;
d. se împarte în arterele tibiale anterioară și posterioară;
e. este situată în fosa poplitee.

43. Artera tibială anterioară:

a. isi are originea in artera poplitee;
b. irigă faţa anterioară a gambei;
c. se continuă cu artera dorsală a piciorului;
d. se continuă cu artera plantară internă.
e. continuă artera femurală.

44. Artera tibială posterioară:

a. îşi are originea în artera poplitee;
b. irigă faţa posterioară a gambei;
c. dă naştere arterei plantare interne;
d. dă naştere arterei plantare externe
e. continuă artera femurală.

45. Artera iliacă internă vascularizează:

a. vezica urinară;
b. ultima porţiune a rectului;
c. rinichiul;
d. colonul ascendent;
e. colonul descendent.

46. Artera iliacă internă vascularizează la bărbat:

a. uterul;
b. scrotul;
c. prostata;
d. organul genital extern
e. testiculul.

47. Artera iliacă internă vascularizează la femeie:

a. prostata;
b. uterul;
c. veziculele seminale;
d. vaginul;
e. ovarul.

48. Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de către venele:

a. cavă superioară;
b. cavă inferioară;
c. pulmonare;
d. limfatică dreaptă,
e. ductul toracic.

49. Vena cavă superioară se caracterizează prin:

a. face parte din circulaţia mare;
b. se termină în atriul stâng;
c. însoţeşte artera cavă superioară;
d. la formarea sa participă vena azygos
e. colectează sângele venos de la organele situate deasupra inimii..
.
50. Vena cavă superioară strânge sângele venos de la:
a. creier;
b. stomac;
c. inimă;
d. cap;
e. gât.
51. Vena cavă superioară strânge sângele venos de la:
a. membrele inferioare;
b. gât;
c. membrele superioare;
d. ficat;
e. stomac.

52. Prin sistemul azygos vena cavă superioară strânge sângele venos de la:
a. spaţiile intercostale;
b. esofag;
c. bronhii;
d. stomac;
e. ficat.

53. Prin sistemul azygos vena cavă superioară strânge sângele venos de la:
a. pericard;
b. diafragm;
c. inimă;
d. faringe;
e. membrele superioare.

54. Venele subclaviculare adună sângele de la:

a. braţ;
b. antebraţ;
c. mână;
d. axilă;
e. gât.

55. Vena cavă superioară se formează prin unirea venelor:

a. jugulare interne;
b. subclaviculare;
c. brahiocefalică dreaptă;
d. brahiocefalică stângă;
e. jugulare externe.

56. Vena brahiocefalică se formează prin unirea venelor:

a. jugulară internă;
b. subclaviculară;
c. carotidă internă;
d. cavă superioară;
e. azygos.

57. Sângele venos al membrului superior este colectat de:

a. două sisteme venoase;
b. un sistem venos profund;
c. un sistem venos superficial;
d. canalul toracic;
e. venele azygos.

58. Vena portă se formează prin unirea următoarelor vene:

a. mezenterică superioară;
b. mezenterică inferioară;
c. splenică;
d. hepative;
e. pancreatice.

59. Venele profunde ale membrelor:

a. însoţesc arterele;
b. poartă acelaşi nume cu arterele pe care le însoțesc;
c. se varsă în venele superficiale;
d. la nivelul lor se fac injecţii intramusculare;
e. la nivelul lor se fac injectii intravenoase.

60. Venele superficiale ale membrelor:

a. se varsă în venele profunde;
b. însoţesc arterele;
c. sunt situate sub tegument putând fi observate cu ochiul liber;
d. poartă acelaşi nume cu arterele pe care le însoțesc;
e. la nivelul lor se fac injecţii intravenoase.

61. Vena cavă inferioară adună sângele venos de la:

a. membrele inferioare;
b. pereţii bazinului;
c. viscerele bazinului;
d. rinichi;
e. membrele superioare;

62. Vena cavă inferioară se formează prin unirea venelor:

a. iliacă comună dreaptă;
b. iliace interne;
c. iliace externe;
d. iliacă comună stângă;
e. jugulare interne.

63. Vena cavă inferioară adună sângele venos de la:

a. rinichi;
b. suprarenale;
c. testicul;
d. splină;
e. colon ascendent .

64. Vena cavă inferioară adună sângele venos de la:

a. ovar;
b. peretele posterior al abdomenului;
c. ficat;
d. pancreas;
e. colon descendent.

65. Artera iliacă internă se caracterizează prin:

a. are ramuri parietale pentru pereţii bazinului;
b. are ramuri viscerale pentru organele din bazin;
c. are ramuri viscerale pentru organele genitale;
d. se desprinde din artera iliacă comună;
e. se continuă cu artera femurală.

66. Vena iliacă internă colectează sângele de la:

a. ovar;
b. colonul ascendent;
c. colonul descendent;
d. vezica urinară;
e. uter.

67. Vena iliacă externă se caracterizează prin:

a. se continuă cu vena iliacă internă;
b. continuă vena femurală;
c. formează împreună cu cea de partea opusă vena iliacă comună;
d. se continuă cu vena iliacă comună;
e. formeaza impreuna cu vena iliacă internă de aceeasi parte vena iliaca comună.
68. Membrul inferior are următoarele tipuri de vene:
a. profunde;
b. superficiale;
c. cele profunde sunt subcutanate;
d. cele profunde însoţesc arterele omonime;
e. cele superficiale se varsă în cele profunde

69. Vena cavă inferioară are următoarele caracteristici:

a. urcă la stânga coloanei vertebrale;
b. străbate diafragma;
c. se termină în atriul drept;
d. primeşte vena portă;
e. colectează sângele venos de la organele situate deasupra inimii..

70. Vena portă se caracterizează prin:

a. este o vene aparte a marii circulatii;
b. transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive;
c. transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe rezultate în urma absorbţiei intestinale;
d. primește venele hepatice;
e. se termină în ficat.

71. Sângele venos al ficatului:

a. este transportat în vena cavă inferioară;
b. este transportat de la ficat prin venele hepatice;
c. este adus la ficat de vena portă;
d. este transportat în vena mezenterică superioară;
e. este transportat în vena mezenterică inferioară.
SÂNGELE
1. Sistemul circulator este format din următoarele structuri:
a. inimă;
b. sânge;
c. arborele vascular;
d. limfă;
e. vasele sanguine.

2. Arborele vascular este format din:

a. artere;
b. capilare;
c. vene;
d. inimă;
e. vasele sanguine.

3. Sistemul circulator este format din totalitatea organelor prin care circulă:
a. sânge;
b. oxigen;
c. limfă;
d. aer;
e. sucurile digestive.

4. Mediul intern este constituit din totalitatea lichidelor existente în organism în

afara celulelor:
a. sânge;
b. lichidul interstiţial;
c. limfă;
d. oxigenul;
e. hialoplasma.

5. Sângele se caracterizează prin:

a. circulă în interiorul arborelui cardiovascular;
b. împreună cu limfa face parte din mediul intern al organismului;
c. împreună cu lichidul interstiţial face parte din mediul intern al organismului;
d. circulă prin vasele limfatice;
e. circula prin ganglionii limfatici.

6. Sângele constituie mediul intern al organismului împreună cu:

a. lichidul interstiţial;
b. perilimfa;
c. limfa;
d. oxigenul;
e. endolimfa.

7. Volumul elementelor figurate ale sângelui are următoare denumire, cu unele

EXCEPŢII::
a. hematocit;
b. leucocitul;
c. volumul sangvin;
d. hematocritul;
e. volumul globular procentual.

8. Elementele figurate ale sângelui sunt:

a. globulelele roşii;
b. globulele albe;
c. plachetele sangvine;
d. eritrocitele;
e. aglutinine.

9. Globulele roşii:
a. se mai numesc eritrocite;
b. se mai numesc hematii:
c. nu au nucleu;
d. sunt celule mononucleate;
e. sunt celule polinucleate.

10. Globulele roşii au următoarele roluri:

a. transportă oxigenul;
b. transportă dioxidul de carbon;
c. participă la menţinerea echilibrului acido-bazic;
d. transportul gazelor respiratorii;
e. asigura hemostaza.

11. Numărul hematiilor este :

a. de 4500000/mm3 la femeie;
b. de 8500000/mm3 la adolescent;
c. de 5000000/mm3 la bărbat;
d. infuentat de SNV;
e. de 150000-300000/ mm3 .

12. Globulele roşii se mai numesc:

a. hematii;
b. leucocite;
c. plachete sangvine;
d. eritrocite;
e. limfocite.

13. Leucocitele:
a. au nucleu;
b. au mitocondrii;
c. au membrană ;
d. sunt celule mobile;
e. au rol in coagularea singelui.

14. Leucocitele se caracterizează prin:

a. au capacitatatea de a emite pseudopode;
b. au capacitatatea de a fagocita;
c. prezintă proprietatea de diapedeză;
d. transportă antigene;
e. transporta gazele respiratorii.
15. Diapedeza reprezintă capacitatea leucocitelor de a efectua următoarea acţiune,
cu unele EXCEPŢII:
a. fagocitoza;
b. distrugerea particulele străine;
c. diviziune;
d. traversare a peretelui capilar;
e. participarea la timpul plasmatic al coagularii.

16. Leucocitele se clasifică în :

a. granulocite;
b. poligranulocite;
c. mononucleare;
d. agranulocite;
e. timocite.

17. Din granulocite fac parte:

a. monocite;
b. neutrofile;
c. limfocite;
d. eozinofile;
e. bazofile.

18. Din agranulocite fac parte:

a. neutrofile;
b. eozinofile;
c. monocite;
d. limfocite;
e. bazofile.

19. Principalul rol al leucocitelor constă în următoarea funcţie cu unele EXCEPŢII:

a. transportul oxigenului;
b. transportul dioxidului de carbon;
c. hematopoieză;
d. participarea la reacţia de apărare a organismului;
e. homeostazie.

20. Plachetele sangvine se caracterizează prin:

a. se mai numesc trombocite;
b. sunt elemente necelulare ale sângelui;
c. nu transportă gaze respiratorii;
d. se divid meiotic;
e. sunt elemente figurate ale singelui.

21. Funcţiile trombocitelor sunt:

a. intervin în hemostază;
b. intervin în apararea nespecifica a organismului;
c. favorizează mecanismele de oprire a sângerării;
d. transportor al gazelor respiratorii;
e. intervin in apararea specifica a organismului.
22. Numărul normal al trombocitelor pe mm3 poate fi:
a.150000;
b. 250000;
c. 300000;
d. 200000;
e. 5000.

23. Sângele este format din:

a. limfă;
b. elemente figurate (55% din volumul sanguin);
c. elemente figurate(45% din volumul sanguin);
d. plasmă sangvină.(45% din volumul sanguin);
e. plasma sangvina(55% din volumul sanguin).

24. Organismul uman vine permanent în contact cu:

a. agenţi patogeni;
b. antigene libere;
c. purtători de antigene;
d. substante proteice straine organismului;
e. anticorpi gamma.

25. Antigenul:
a. este o particulă proprie organismului;
b. este un agent patogen;
c. intervine în apărarea organismului;
d. pătruns în mediul intern determină producerea de anticorpi;
e. este o proteina plasmatica din clasa gamma-globulinelor.

26. Antigenul este o substanţă:

a. macromoleculară proteică;
b. polizaharidică;
c. străină organismului;
d. patogenă;
e. lipidica.

27. Anticorpii:
a. sunt proteine plasmatice;
b. sunt gamma-globuline;
c. neutralizează antigenul;
d. distrug antigenul;
e. sunt formati de trombocite.

28.Anticorpii:
a. pătruns în mediul intern, determină producerea de antigene;
b. neutralizează antigenul;
c. distruge antigenul;
d. fagocitează antigenul.;
e. sunt imunoglobuline.

29. Funcţia de apărare a sângelui se realizează prin:

a. apărare nespecifică;
b. osmoză;
c. antigene;
d. apărare specifica;
e. anticorpi.

30. Răspunsul imun specific are drept componente:

a. răspuns imun primar – la primul contact cu antigenul respectiv;
b. răspuns imun primar – la contacte repetate cu antigenul respectiv;
c. răspuns imun secundar realizat pe seama limfocitelor cu memorie;
d. răspuns imun terţiar;
e. raspuns imun secundar- la primul contact cu antigenul respectiv.

31. Apărarea nespecifică:

a. este înnăscută;
b. este prezentă la toţi oamenii;
c. are eficacitate medie;
d. se obţine prin vaccinare;
e. se realizeaza prin fagocitoza.

32. Răspunsul imun specific se caracterizează prin:

a. diferenţierea structurilor proprii de cele străine organismului;
b. specificitate;
c. memorie imunologică;
d. are la bază consum de energie;
e. sensibilitate.

33. Apărarea nespecifică:

a. se realizează prin mecanisme celulare;
b. nu se realizează prin fagocitoză;
c. nu este promptă;
d. se realizează prin mecanisme umorale;
e. la ea participa anumite celule si substante preformate.

34. Apărarea specifică:

a. este înnăscută;
b. apare ca urmare a urmare a expunerii la agenţi imunogeni;
c. este o apărare primitivă;
d. nu este prezentă la toţi oamenii;
e. este dobindita.

35. Apărarea specifică dobândită natural poate fi:

a. pasivă, prin transfer transplacentar de anticorpi;
b. prin vaccinare;
c. activă, în urma unei boli;
d. prin administrare de anticorpi;
e. prin administrarea de antitoxine.

36. Apărarea specifică dobândită artificial poate fi dobândită :

a. prin administrare de antitoxine;
b. prin administrare de gamma-globuline;
c. pasiv;
d. prin transfer transplacentar;
e. prin vaccinare.

37. Răspunsurile imune specifice sunt mediate prin:

a. limfocite B;
b. leucocite;
c. limfocite T;
d. mecanisme interdependente;
e. chimiotactism pozitiv.

38. Vaccinarea:
a. declanşează mecanisme imunitare;
b. reacţiile produse în organism sunt mai puternice decit cele ale bolii;
c. efectul final este dobândirea imunităţii;
d. reprezintă un mijloc de apărare nespecifică;
e. reactiile produse in organism sunt mai atenuate decit cele ale bolii.

39. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

a. singele reprezinta cca 8% din masa corporala;
b. leucocitele au rol in mentinerea echilibrului acido-bazic;
c. singele face parte din grupul tesuturilor conjunctive ;
d. singele circula si prin vasele limfatice;
e. single are rol in termoreglare .

40. Despre transportul gazelor respiratorii se pot afirma urmatoarele:

a. este asigurat de eritrocite;
b. O2 si CO2 circula combinate cu macromoleculele din membrana hematiilor;
c. O2 si CO2 circula combinate cu ionii de Fe din structura hemoglobinei;
d. O2 si CO2 circula combinate cu proteinele plasmatice;
e. O2 si CO2 se dizolva in plasma.

41. Mentinerea in limite normale a valorilor componentelor mediului intern poate fi

denumita prin urmatorul termen, cu EXCEPTIA:
a. hemoliza;
b. hematopoeza;
c. homeostazie;
d. hematoza;
e. hemoragie.

42. PH-ul sangvin este de:

a. 6;
b. 7,38;
c. 7,40;
d. 7,42;
e. 7.

43. Plasma sangvina contine:

a. reziduu uscat – 90%;
b. substante organice – 1%;
c. substante anorganice – 1%;
d. apa – 90%;
e. substante organice -- 9%.

44. Valorile proteinelor in plasma sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. albumine 3,5 – 5g/dl;
b. proteine totale 3,5 – 5g/dl;
c. globuline 2,5 -- 3,5g/dl;
d. proteine totale 6 – 8,5g/dl;
e. albumine 2,5 – 3.5 g/dl .

45. Plasma sangvina contine:

a. apa;
b. reziduu uscat;
c. substante organice (Ca2+);
d. substante anorganice(HCI);
e. substante organice (proteine).

46. Membrana hematiilor are în structura sa:

a. numeroase tipuri de anticorpi;
b. antigene;
c. aglutinine;
d. aglutinogene;
e. numeroase tipuri de macromolecule.

47. În plasmă se găsesc:

a. anticorpi;
b. antigene;
c. aglutinine;
d. aglutinogene;
e. albumine.

48. Aglutinogenele cel mai frecvent întâlnite sunt:

a. A;
b. B;
c. D;
d. alfa;
e. beta.

49. Aglutininele cel mai frecvent întâlnite sunt:

a. gama;
b. alfa;
c. delta;
d. beta;
e. Rh.

50. Cele mai importante sisteme imunologice sangvine sunt:

a. OAB;
b. Rh (B);
c. Rh (A);
d. Rh (D);
e. Rh (O).
51. Întâlnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloagă are ca urmare:
a. conflict imun;
b. conflict antigen-anticorp;
c. distrugerea hematiilor;
d. consecinţe grave pentru individ;
e. coagularea singelui.

52. Grupele sangvine:

a. sunt în număr de patru;
b. au importanţă în transfuzii de sânge;
c. se stabilesc pe baza sistemului OAB;
d. o grupă sangvină nu are aglutinogen şi aglutinină omoloage;
e. o grupa sangvina are aglutinogen si aglutinina omoloage.

53. Grupele sangvine sunt:

a. O (I);
b. A (II);
c. B (III):
d. AB (IV);
e. O (IV).

54. Grupa O (I) are următoarele aglutinogene, cu unele EXCEPŢII:

a. alfa;
b. A;
c. beta;
d. nu are aglutinogene;
e. B.

55. Grupa O (I) are următoarele aglutinine:

a. alfa;
b. nu are aglutinine;
c. B;
d. Beta;
e. A.

56. Grupa A (II) are următoarele aglutinine cu unele EXCEPŢII:

a. alfa;
b. O;
c. Rh;
d. beta;
e. A.

57. Grupa AB (IV) are următoarele aglutinogene:

a. A;
b. alfa;
c. beta;
d. B;
e. gamma.

58. Grupa AB (IV) are următoarele aglutinine, cu unele EXCEPŢII:

a. alfa;
b. O;
c. beta;
d. nu are aglutinine;
e. A.

59. Grupa O (I) se caracterizează prin:

a. poate primi de la grupa A;
b. poate dona la toate grupele;
c. poate primi de la toate grupele;
d. este donator universal;
e. este primitor universal.

60. Grupa AB (IV) se caracterizează prin:

a. poate primi de la toate grupele;
b. poate dona la toate grupele;
c. poate dona la grupa B;
d. este primitor universa;
e. poate dona la grupa A.

61. Populaţia Rh pozitivă reprezintă reprezintă următorul procent, cu unele

EXCEPŢII:
a. 75%;
b. 65%;
c. 95%;
d. 85%;
e. 80%.

62. Despre antigenul Rh se pot afirma:

a. în mod natural nu există aglutinine omoloage anti-Rh;
b. aglutininele anti-Rh se pot genera prin transfuzii de sânge Rh+ la persoane Rh-;
c. aglutininele anti-Rh se pot genera prin sarcină cu făt Rh+ şi mama Rh-;
d. aglutininele anti-Rh apar la făt imediat după naştere;
e. aparatul imunitar al gazdei reactioneaza fata de aglutinogenul D ca si fata de un
aglutinogen oarecare.

63. Transfuzia de sânge Rh+ la persoane Rh-, determină:

a. aparatul imunitar al gazdei reacţionează faţă de aglutinogenul Rh ca şi faţă de oricare
aglutinogen;
b. sunt activate trombocitele;
c. producerea de anticorpi anti Rh;
d. sunt activate eritrocitele;
e. sunt activate limfocitele.

64. Anticorpii anti Rh;

a. nu distrug hematiile;
b. reacţionează cu antigenul Rh de pe suprafaţa hematiilor;
c. distrug leucocitele;
d. produc hemoliza;
e. produc termoliza.
65. În cazurile cu mama Rh negativ şi tatăl Rh pozitiv:
a. copiii vor moşteni caracterul Rh pozitiv;
b. prima sarcină poate evolua normal;
c. în condiţii fiziologice hematiile Rh pozitive ale fătului nu pot traversa placenta;
d. cuplul nu poate avea copii;
e. copiii vor mosteni caracterul Rh negativ.

66. În cazurile cu mama Rh negativ şi tatăl Rh pozitiv:

a. la naştere se produc rupturi de vase sangvine în momentul deslipirii placentei de uter;
b. la naştere o parte din sângele fetal trece la mamă şi se stimulează producţia de
aglutinine anti-Rh;
c. la o nouă sarcină aceste aglutinine, care pot traversa capilarele placentare, pătrund în
circulaţia fetală şi distrug hematiile;
d. sunt distruse şi trombocitele;
e. sunt distruse si leucocitele.

67. Funcţiile sângelui sunt următoarele:

a. transportul catabolitilor;
b. transportul substanţelor nutritive;
c. de depozitare a lipidelor;
d. de apărare a organismului;
e. transportul hormonilor.

68. Funcţiile sângelui sunt următoarele:

a. transportul substanţelor de excreţie;
b. transportul gazelor respiratorii;
c. intervine în termoreglare;
d. intervine în excreţia substanţelor în exces;
e. furnizeaza informatii asupra mediului inconjurator.

69. Substantele organice din plasma sunt:

a. proteine;
b. apa;
c. globuline;
d. fibrinogen;
e. albumine.

70. Substantele anorganice din plasma sunt:

a. calciul;
b. clorul;
c. HCl;
d. sodiul;
e. potasiul.

71. Hemostaza se caracterizează prin:

a. se desfăşoară în 5 timpi;
b. asigură oprirea scurgerii sângelui;
c. constă în asigurarea temperaturii normale a corpului;
d. constă în oprirea sângerării;
e. asigura functia hematogena a singelui.
72. În timpul vasculo-plachetar al hemostazei se produc:
a. aderarea trombocitelor la nivelul plăgii;
b. formarea dopului plachetar;
c. vasoconstricţia peretelui vasului lezat;
d. îndepărtarea trombusului plachetar;
e. metamorfiza viscoasa a plachetelor sangvine.

73. În timpul plasmatic al hemostazei se produc:

a. participarea factorilor plachetari;
b. se produce coagularea sângelui;
c. fibrinogenul se transformă în fibrină;
d. se formează dopul trombocitar;
e. participarea factorilor plasmatici.

74. La coagulare participă:

a. factori plasmatici;
b. factori plachetari;
c. factori tisulari;
d. calciul;
e. macromoleculele din structura membranei hematiilor.

75. Faza I- a coagulării constă în formarea următoarei substanţe, cu unele

EXCEPŢII:
a. trombinei;
b. fibrinolizinei;
c. fibrinei;
d. tromboplastinei;
e. fibrinogenul.

76. Faza a II-a a coagulării constă în formarea următoarei substanţe, cu unele

EXCEPŢII::
a. fibrinolizinei;
b. tromboplastinei;
c. fibrinei;
d. trombinei;
e. protrombina.

77. Faza a III-a a coagulării constă în formarea următoarei substanţe, cu unele

EXCEPŢII:
a. trombinei;
b. tromboplastinei;
c. fibrinolizinei
d. fibrinei;
e. protrombina.

78. Urmatorii ioni participa la procesul de coagulare, cu EXCEPTIA:

a. Fe2+;
b. Ca2+;
c. Cl‾;
d. Na+;
e. K+.

79. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. fibrinogenul plasmatic este insolubil;
b. hemostaza primara incepe in momentul lezarii vasului;
c. in timpul plasmatic al coagularii intervin proteinele plasmatice din clasa gamma-
globulinelor;
d. in urma hemostazei primare, oprirea singerarii se realizeaza in 2 pina la 4 minute;
e. in ochiurile retelei insolubile de fibrina se dispun elementele figurate.

80. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a. formarea tromboplastinei este faza cea mai laborioasa;
b. formarea tromboplastinei dureaza 10 s;
c. formarea tromboplastinei dureaza 4-8 minute;
d. formarea trombinei dureaza 10 s;
e. formarea fibrinei dureaza 1-2 s.

81. Despre hematii se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. hematia are 7,5µ;
b. sunt produse in splina;
c. sunt produse in maduva osoasa hematogena;
d. hematiile batrine sunt distruse in splina;
e. hematiile pot fi distruse si in ganglionii limfatici.

82. Despre limfocite se pot afirma urmatoarele, cu EXCEPTIA:

a. fac parte din leucocite;
b. fac parte din granulocite;
c. sunt produse in splina;
d. reprezinta 3 - 9% din leucocite;
e. reprezinta 25 – 33% din leucocite.
APARATUL RESPIRATOR
1.Debitul respirator de repaus:
a.depinde de volumul curent
b.se numeşte şi minut-volum respirator
c.poate scade semnificativ în efort
d.reprezint volumul maxim de aer pana la care pot fi expansionati plamanii.
e.valorile se pot modifica în condiții patologice

2.La nivel tisular:

a.hemoglobina se saturează în proporţie de 50-80%.
b.sângele capătă culoare roşu-violacee.
c.parte din oxihemoglobina devine hemoglobina redusă.
d.fiecare l00 ml sânge eliberează cel mult 70 ml O2.
e.Culoarea rosie-violacee e data de oxihemoglobina.

3.La nivel alveolar, difuziunea CO2 :

a.Se face datorită unui gradient de 6 mm Hg
b.Se face datorită unui gradient de 50 mm Hg
c.CO2 difuzeaza de 20 de ori mai lent decat O2
d.CO2 este de 25 de ori mai solubil decat O2
e.CO2 difuzeaza de 20 de ori mai repede decat O2

4.La nivel alveolar, difuziunea CO2 se face:

a.egalizarea presiunilor se face in 0,50 sec.
b.datorită unui gradient de 6 mm Hg
c.de 20 de ori mai repede decât a oxigenului
d.până la egalizarea presiunilor parţiale
e.egalizarea presiunilor se face în 0,75 secunde

5.Referitor la sângele arterial sunt adevărate următoarele, cu excepţia:

a.100 g de hemoglobina conţine 1,34 ml O2
b.transportă O2 dizolvat în plasmă
c.transportă O2 fixat la hemoglobina
d.transportă 20 ml O2/l sânge
e.transporta O2 98,5% dizolvat in plasma

6.Despre forţele de recul elastic pulmonar putem spune că:

a.sunt forţe elastice ale ţesutului pulmonar
b.stau la baza realizării inspirului
c.sunt forţele elastice produse de tensiunea superficială
d.forţele de tensiune superficiala apar la exterior
e.sunt prezente in toate spatiile aeriene pulmonare

7.Transportul oxigenului se face astfel:

a.se combina reversibil cu ionii de fier din structura hemoglobinei
b.transfromă dezoxihemoglobina in oxihemoglobina
c.fiecare moleculă de hemoglobina se poate combina cu minim 4 molecule de O2
d.fiecare gram de hemoglobina se combină cu maxim 1,34 ml de oxigen
e.sangele venos transporta 20 mL/dl
8.Ventilaţia pulmonară:
a.reprezintă deplasarea aerului doar spre alveolele pulmonare
b.reprezintă deplasarea aerului în ambele sensuri între atmosferă şi alveolele pulmonare
c.presupune variaţii ciclice ale volumului cutiei toracice
d.implică două mişcări de sens opus
e.implică doar inspiraţia

9.Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la presiunea alveolara sunt false?
a.este egala cu presiunea atmosferica, atunci când glota este închisă
b.in repaus este 0 mmHg
c.este egala cu presiunea atmosferica, atunci când glota este deschisa
d.in expir creste la aproximativ +1 cm H2O
e.nu exista diferente de presiune alveolara intre inspir si expir

10.Care dintre următoarele volume pulmonare au aceeaşi valoare:

a.capacitatea inspiratorie
b.volumul inspirator de rezerva
c.volumul rezidual
d.volumul curent
e.volumul expirator de rezerva

11.Capacitatea vitala este suma dintre:

a.volumul inspirator de rezerva
b.volumul curent
c.capacitate pulmonara totala
d.volumul expirator de rezerva
e.volumul rezidual

12.Inspiraţia se caracterizează prin următoarele, cu exceptia:

a.contracţia diafragmei trage in jos fata laterala a plamanilor
b.grilajul costal se ridica
c.grilajul costal coboara prin contractia muschilor drepti abdominali
d.cutia toracică şi plămânii revin la forma iniţială de repaus
e.grilajul costal se ridica prin contractia muschilor gatului.

13.Transportul plasmatic al gazelor se face sub formă de:

a.oxihemoglobina
b.dizolvat chimic in plasma
c.carbaminohemoglobina
d.prin combinarea cu NH3
e.prin combinarea cu NH2

14.Aparatul respirator cuprinde:

a.plămânii;
b.esofagul
c.căile respiratorii;
d.cavitatea bucală.
e.bronhii.

15.Căile respiratorii includ următoarele structuri:

a.cavitatea nazală;
b.faringe;
c.laringe
d.trahee;
e.plămâni.

16.Plămânii sunt constituiţi din următoarele elemente:

a.arborele bronşic;
b.acini pulmonari;
c.ramificaţiile vaselor pulmonare şi bronşice;
d.cartilaje hialine;
e.brohhii principale.

17.Bronhiolele respiratorii:
a.dau naştere bronhiolelor terminale;
b.dau naştere ductelor alveolare;
c.intra in constitutia acinului pulmonar;
d.dau naştere direct alveolelor pulmonare;
e.continuă ductele alveolare.

18.Ductele alveolare:
a.derivă din bronhiolele respiratorii;
b.derivă din bronhia principala;
c.dau naştere direct saculetilor alveolari;
d.intra in constitutia acinului pulmonar;
e.participă la formarea bronhiolei lobulare.

19.Acinul pulmonar:
a.conține ducte alveolare;
b.este unitatea functionala a plamanului;
c.este unitatea morfologica a plămânului;
d.conține săculeți alveolari;
e.conţine bronhiole lobulare.

20.Acinul pulmonar este format din:

a.bronhiole respiratorii;
b.bronhiole lobulare;
c.ducte alveolare;
d.alveole pulmonare;
e.bronchiole terminale.

21.Alveolele pulmonare:
a.sunt înconjurate de o rețea de capilare;
b.se afla in peretii bronhiolelor respiratorii;
c.peretele lor participa la formarea membranei alveolo-pleurale;
d.au perete adaptat schimburilor gazoase;
e.comparimenteaza saculetii alveolari.

22.Membrana alveolo-capilară:
a.include endoteliu capilar;
b.include reţeaua capilară din jurul alveolelor;
c.include endoteliul alveolar;
d.la nivelul ei au loc schimburile de informatii dintre alveole şi sânge.
e.include spațiu interstițial pulmonar

23.Membrana alveolo-capilară:
a.include epiteliul alveolar;
b.are o grosime de 0.6 mm;
c.include epiteliul capilar
d.la nivelul ei au loc schimburile de gaze dintre alveole şi sânge.
e.include surfactant.

24.Despre membrana alveolo-capilară se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.include lichid tensiopasiv;
b.are o grosime de 0.6 microni;
c.are o suprafata de 5-10 m2
d.la nivelul ei au loc schimburile de gaze dintre alveole şi sânge.
e.include endoteliu alveolar

25.Vascularizaţia plămânilor:
a.aparține marii circulații;
b.apartine numai micii circulatii;
c.aparține micii circulații;
d.este doar nutritiva;
e.fiecare plămân primește și sânge cu O2 și cu CO2;

26.Arterele bronşice:
a.iau nastere din crosa aortei;
b.iau naştere din aorta descendentă toracală;
c.aparțin marii circulații;
d.aduc la plămân sânge încărcat cu O2;
e.aduc la plămân sânge încărcat cu CO2.

27.Următoarele afirmaţii, despre arterele bronşice, sunt adevărate:

a.aduc la plămân sânge încărcat cu O2;
b.aduc la plaman sange incarcat cu CO2
c.aparţin marii circulaţii;
d.pătrund în plămân prin hil;
e.arterele bronşice aparţin micii circulaţii.

28.Circulația pulmonară:
a.aparţine micii circulaţii;
b.este asigurată de artera pulmonară ce ia naştere în ventriculul stâng;
c.aduce la plămân sânge încărcat cu O2;
d.aduce la plămân sânge încărcat cu CO2.
e.este asigurată de artera pulmonară ce ia naştere în atriul drept.

29.Arterele pulmonare:
a.incep la nivelul ventriculului stang;
b.aparțin circulației mici;
c.sunt în număr de 2: dreaptă şi stângă;
d.prin ramurile terminale ajung în jurul alveolelor cedând O2
e.iau naştere din trunchiul pulmonar.

30.Venele pulmonare:
a.preiau sângele oxigenat;
b.transporta sange cu CO2
c.sunt în număr de două pentru fiecare plămân;
d.transportă sângele oxigenat în atriul stâng;
e.se unesc şi formează trunchiul venei pulmonare.

31.Următoarele afirmaţii privind pleura sunt adevărate:

a.fiecare plămân este învelit în pleură;
b.între foiţele pleurale există cavitatea pericardica;
c.în cavitatea pleurală se află lichid pleural;
d.pleura prezinta două foiţe, seroasa si fibroasa;
e.fiecare plaman este invelit intr-o fibroasa numita pleura.

32.Următoarele afirmaţii privind pleura sunt false, cu exceptia:

a.are două foiţe, parietală şi viscerală;
b.prezintă o foiţă parietală ce aderă la pereţii toracelui;
c.prezintă o foiţă viscerală ce aderă la plaman;
d.este un muschi care inveleste plamanii;
e.intre pleure sa gaseste o lama fina de lichid pericardic.

33.Următoarele afirmaţii privind pleura sunt false:

a.are două foiţe, parietală şi viscerală;
b.prezintă o foiţă parietală ce aderă la plămân;
c.prezintă o foiţă viscerală ce aderă la pereţii toracelui;
d.este o seroasa care inveleste plamanii;
e.este una singura pentru amandoi plamanii.

34.Următoarele afirmaţii privind pleura sunt false, cu exceptia:

a.are două foiţe, parietală şi viscerală;
b.prezintă o foiţă parietală ce aderă la pereţii toracelui;
c.prezintă o foiţă viscerală ce aderă la plaman;
d.este un muschi care inveleste plamanii;
e.intre pleure sa gaseste o lama fina de lichid pericardic.

35. Plămânii:
a.au capacitatea totala de 5 000L ;
b.sunt situati in cavitatea toracica;
c.prezinta o pleura cu 2 foite: viscerală și peritoneala;
d.între cele două foite pleurale se găseşte lichidul pleural;
e.sunt înveliţi de pleura.

36.Plămânii:
a.au capacitatea totala de 5 000mL ;
b.sunt situati in cavitatea abdominala;
c.nu au variatii individuale;
d.între cele două foite pleurale se găseşte lichidul pericardic;
e.sunt înveliţi de pleura.

37.Alegeti afirmaţiile false:

a.traheea este un organ tubular cu lungime de 13 cm;
b.la nivelul T2 traheea se împarte in cele 2 bronhii principale;
c.laringele are și funcţie fonatorie;
d.traheea are dublă funcţie;
e.traheea se continua superior cu bronhiile lobulare.

38.Urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, cu exceptia:

a.traheea este un organ tubular cu lungime de 11 cm;
b.la nivelul T4 traheea se împarte in cele 2 bronhii lobulare;
c.laringele are și funcţie fonatorie;
d.traheea este o raspantie intre calea respiratorie si cea digestiva;
e.traheea se continua inferior cu bronhiile principale.

39.Fosele nazale sunt localizate:

a.inferior palatului moale;
b.sub baza craniului;
c.deasupra palatului dur;
d.deasupra cavităţii bucale;
e.inferior epiglotei.

40.Despre fosele nazale se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.superior palatului moale;
b.sub bolta craniului;
c.nu sunt simetrice;
d.deasupra cavităţii bucale;
e.continua faringele.

41.Despre plămâni putem afirma urmatoarele, cu excepţia:

a.sunt principalele organe ale respiratiei;
b.sunt situaţi la baza gatului;
c.au o capacitate totală de 5 L;
d.nu au variaţii individuale;
e.sunt inveliti de o seroasa, pericardul.

42.Traheea:
a.este situata la baza craniului;
b.are forma de tub;
c.face legătura între bronhii şi alveolele pulmonare;
d.comunică cu faringele;
e.comunică cu laringele.

43.Urmatorele elemente nu alcatuiesc membrana alveolo-capilara, cu exceptia:

a.epiteliul capilar;
b.interstiţiu pulmonar;
c.lichid tensio-activ;
d.endoteliul alveolar;
e.surfactant.

44.Laringele:
a.prezinta epiglota;
b.continua faringele;
c.face legatura intre bronhii şi alveolele pulmonare;
d.are numai functie fonatorie;
e.se continua cu traheea;

45.Următoarele afirmaţii privind transportul CO2 sunt adevărate:

a.CO2 este transportat sub formă oxihemoglobina;
b.CO2 difuzează din celule în capilare;
c.CO2 este transportat sub forma dizolvata in plasma;
d.CO2 difuzează din capilare în celule;
e. CO2 este transportat combinat cu gruparile NH2.

46.Următoarele afirmaţii privind transportul CO2 sunt false, cu exceptia:

a.CO2 este transportat sub forma de bicarbonat plasmatic (50-70%);
b.CO2 determina cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu 5-6 mm Hg;
c.CO2 este transportat sub forma dizolvata in plasma (98,5%);
d.CO2 este transportat prin fenomenul de membrana Hamburger (90%)
e. CO2 este transportat combinat cu gruparile NH2 ( 5%).

47.Volumul curent:
a.este volumul de aer expirat în cursul unei respiraţii normale;
b.este volumul de aer inspirat în cursul unei respiraţii normale;
c.nu poate fi masurat cu spirometrul;
d.este în medie de 500 ml;
e.este un volum suplimentar.

48.Volumul inspirator de rezervă:

a.este un volum suplimentar;
b.este un volum curent;
c.este de 1500 ml;
d.este un volum care poate fi inspirat peste volumul curent rezidual–500 ml;
e.formeaza capacitatea inspiratorie impreuna cu volumul rezidual

49.Transportul CO2 prin sânge se face:

a.dizolvat fizic în plasma (5%);
b.sub formă de oxihemoglobină;
c.sub formă de bicarbonat plasmatic (5%);
d.transportat de hemoglobina (20mL CO2 /dL) (98,5%);
e. transportat combinat cu gruparile NH2 (90%).

50.Următoarele afirmaţii privind transportul CO2 sunt nu sunt false, cu exceptia:

a.CO2 este transportat prin fenomenul migrarii clorului (5%)
b.CO2 determina cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu 5-6 cm H2O;
c.CO2 este transportat sub forma dizolvata chimic in plasma (5%)
d.CO2 este transportat prin fenomenul de membrana Hamburger (90%)
e. CO2 este transportat combinat cu gruparile NH2 ( 5%).
51.Reglarea ventilaţiei se realizează:
a.de către centrii nervoşi din bulbul rahidian;
b.de către centrii nervoşi din cerebel;
c.de către centrii nervoşi din diencefal;
d.de către centrii nervoşi din puntea lui Varolio;
e.de către centrii nervoşi din hipotalamus;

52.Reglarea ventilaţiei se realizează:

a.de către centrii nervoşi din corpii striati;
b.pe baza stimulilor primiti de la chemoreceptori;
c.de către centrii nervoşi din diencefal;
d.de către centrii nervoşi din puntea lui Varolio;
e.pe baza stimulilor primiti de la proprioreceptori;

53.Reglarea ventilaţiei se realizează pe baza stimulilor :

a.primiti de la chemoreceptori din vase de sange;
b.primiti de la chemoreceptori de la nivelul puntii;
c.primiti de la termoreceptori din diencefal;
d. primiti de la presoreceptori din puntea lui Varolio;
e.primiti de la chemoreceptori de la nivelul bulbului;

54.Capacitatea pulmonara totala:

a.este suma dintre capacitatea vitala si volumul rezidual;
b.reprezintă cantitatea de aer pe care o persoana o poate scoate din plămâni dupa o inspiraţie
maxima;
c.este suma dintre capacitatea inspiratorie si capacitatea reziduala functionala;
d.suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva;
e.se poate masura cu spirometrul;

55.Capacitatea pulmonara totala:

a.este suma dintre capacitatea vitala si volumul rezidual;
b.este egala cu 3500mL;
c.reprezint cantitatea de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei expiratii normale;
d.suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva;
e.este egala cu 5000mL;

56. Capacitatea inspiratorie:

a.este egala cu 3500mL;
b.reprezinta suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva;
c.reprezinta suma dintre capavitatea vitala si volumul rezidual;
d.este egala cu 2000mL:
e. reprezint cantitatea de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei expiratii normale

57.Urmatoarele afirmatii despre ventilatia pulmonara sunt adevarate, cu exceptia:

a.reprezinta deplasarea aerului intr-un singur sens: spre alveole;
b.forţele elastice pulmonare stau la baza realizării inspiraţiei;
c.se realizeaza ca urmare a variatiilor ciclice ale volumului cutiei toracice;
d.ridicarea grilajului costal determina creşterea diametrului antero-posterior al cutiei toracice
cu peste 35%;
e.muşchii drepţi abdominali sunt inspiratori ;
58.Urmatoarele afirmatii despre ventilatia pulmonara nu sunt adevarate, cu exceptia:
a.reprezinta deplasarea aerului intre alveole si atmosfera;
b.in timpul inspiratiei linistite diafragma se relaxeaza;
c.dimensiunile plamanilor pot varia prin distensie si retractie;
d.in timpul inspiratiei, relaxarea diafragmei trage in jos fata bazala a plamanilor;
e.muşchii gatului sunt inspiratori ;

59.Dimensiunile plamanilor pot varia:

a.prin miscari de ridicare si coborare a diafragmului;
b.respiratia de repaus se realizeaza aproape in intregime prin miscari de ridicare si coborare a
coastelor;
c.in timpul expiratiei linistite relaxarea diafragmei comprima plamanii
d.ridicarea costelor mareste diametrul antero-posterior cu aproximativ 20% in inspiratia
maxima;
e.in pozitia repaus , grilajul costal este ridicat apropiind sternul de coloana vertebrala;

60.Dimensiunile plamanilor pot varia, cu exceptia:

a.numai prin miscari de ridicare si coborare a diafragmului;
b.respiratia de repaus se realizeaza aproape in intregime prin miscari de ridicare si coborare a
coastelor;
c. in timpul expiratiei linistite contractia diafragmei trage in jos fata bazala a plamanilor
d.ridicarea costelor mareste diametrul antero-posterior cu aproximativ 20% in inspiratia
maxima;
e.muschii care determina ridicarea grilajului costal sunt muschii drepri abdominali;

61.Scăderea capacităţii hemoglobinei de a lega oxigenul este determinata de:

a.variatiile presiunii partiale a O2 plasmatic;
b.scăderea temperaturii
c.scăderea pH-ului plasmatic
d.creşterea pH-ului plasmatic
e.creşterea temperaturii

62.Dintre forţele de recul care stau la baza realizării expiraţiei fac parte:
a.tensiunea superficiala a tesutului pleural;
b.forţele elastice ale ţesutului pulmonar;
c.tensiunea superficiala a surfactantului ce căptuşeşte la interior pereţii alveolelor pulmonare;
d.forţa de tensiune superficiala;
e.forţele elastice ale foitelor pleurale;

63.Despre coeficientul de utilizare a oxigenului sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a.nu variaza cu efortul fizic;
b.in stare de repaus este de 7 ml de O2 /100ml de sange;
c.in timpul efortului fizic scade;
d.in repaus este mai mic decât in timpul efortului fizic;
e.in timpul efortului fizic poate ajunge pana la 12%;

63.Despre coeficientul de utilizare a oxigenului sunt false următoarele afirmaţii, cu

exceptia:
a.variaza cu efortul fizic;
b.in stare de repaus este de 7 l de O2 /100ml de sange;
c.hemoglobina redusa da culoarea rosie-violacee a sangelui,datorita legarii ei cu O2;
d.in repaus este mai mic decât in timpul efortului fizic;
e.in timpul efortului fizic poate ajunge pana la 12%;

64.Cauzele diferenţelor de concentraţie între aerul alveolar şi aerul atmosferic sunt:

a.aerul atmosferic e înlocuit doar parţial cu aerul alveolar;
b.aerul alveolar e înlocuit doar parţial cu aerul atmosferic;
c.din aerul alveolar este extras CO2 şi primeşte O2 permanent;
d.aerul atmosferic este uscat înainte de a ajunge la alveole;
e.aerul atmosferic este umezit înainte de a ajunge la alveole;

64.Concentraţia diferita a gazelor în aerul alveolar şi aerul atmosferic sunt urmatoarele,

cu exceptia:
a.aerul atmosferic e înlocuit doar parţial cu aerul alveolar;
b.aerul alveolar e înlocuit doar parţial cu aerul atmosferic;
c.din aerul alveolar este extras O2 şi primeşte CO2 permanent;
d.aerisirea lenta a aerului atmosferic previne variatia brusca ale concentratiei sanguine a
gazelor;
e.aerul atmosferic este umezit înainte de a ajunge la atmosfera;

65.Respiraţia prezintă:
a.ventilaţia pulmonară;
b.difuzia O2 şi CO2 între surfactant şi sânge;
c.transportul O2 şi CO2 prin sânge;
d.ventilatia pleurala;
e.reglarea ventilaţiei;

66.După ce traversează membrana respiratorie, moleculele de oxigen:

a.se dizolvă în plasmă;
b.formează bicarbonaţi;
c.difuzează în eritrocite;
d.se combina cu ionii de Na+;
e.se supun fenomenului Hamburger.

67. Difuziunea O2:

a.se face de la presiune partiala de 100mm Hg din aerului alveolar la presiune de 40mmHg
din capilarele pulmonare;
b.se face de la presiune partiala de 46mm Hg din aerului alveolar la presiune de 40mmHg din
capilarele pulmonare;
c.gradientul de difuziune a O2 este de doar o zecime din cel al Co2;
d.egalizarea presiunilor partiale, alveolara si sanguina, se face 0,75 secunde;
e.egalizarea presiunilor partiale, al;veolara si sanguina, se face 0,25 secunde;

68. Difuziunea CO2:

a.CO2 este de 20 de ori mai solubil decat O2;
b.se face de la presiune partiala de 46mm Hg din capilarele pulmonare la presiune de
40mmHg din aerul alveolar;
c.gradientul de difuziune a CO2 este de doar o zecime din cel al O2;
d.CO2 difuzeaza de 20 de ori mai repede decat O2;
e.egalizarea presiunilor partiale, alveolara si sanguina, se face 0,50 secunde;
69.Scăderea pH-ului plasmatic determină:
a.scăderea capacității hemoglobinei de a lega O2;
b.combinarea reversibilă a CO2 cu ionii de Fe;
c.saturarea hemoglobinei cu O2;
d.reducerea cantitativă a oxihemoglobinei;
e.combinarea hemoblobinei cu bicarbonatii de K+.

70.CO2 este transportat prin sânge:

a.numai sub forma combinata chimic ;
b.legat de hemoglobina;
c.combinat cu grupări NH3;
d. combinat cu grupări NH2 (fenomenul migrarii clorului)
e,sub formă de bicarbonat plasmatic;

71.Hemoglobina:
a.se combina numai cu CO2;
b.se combină cu maxim 4 atomi de oxigen/molecula de hemoglobina;
c.un procent leagă CO2, formând carbaminohemoglobină;
d.are o saturaţie a oxigenului de 50-90% în sângele venos;
e.transporta 98,5% din O2 in sangele arterial;

72.Membrana alveolo-capilară cuprinde:

a.interstiţiul pulmonar.
b.hematii.
c.surfactant.
d.epitelul alveolar;
e.mucus.

73.Factorii care influenţează rata difuziunii unui gaz prin membrane alveolo-capilară
sunt:
a.presiunea parţială a gazului în alveolă.
b.presiunea parţială a gazului în capilarul pulmonar.
c.presiunea parţială a gazului în plasma.
d.coeficientul de difuziune al gazului.
e.dimensiunile membrane respiratorii.

74.Următoarele afirmaţii privind difuziunea gazelor la nivel pulmonar sunt adevărate:

a.presiunea parţială a oxigenului în aerul alveolar este de 100 mm Hg.
b.presiunea parţială a oxigenului în capilarele pulomare este de 40 mm Hg.
c.dioxidul de carbon difuzează de 20 de ori mai rapid ca oxigenul.
d.pentru difuziune nu există margine de siguranţă.
e.O2 este de 25 de ori mai solubil decat CO2.

75.Care din următoarele enunţuri sunt adevărate:

a.bicarbonatul plasmatic este principala formă de transport a CO2.
b.CO2 este de 25 de ori mai solubil în lichidele organismului dacât O2.
c.presiunea parţială a CO2 în capilarele pulmonare este de 40 mmHg.
d.CO2 difuzeza de 20 de ori mai repede dacat O2.
e.presiunea parţială a CO2 în aerul alveolar este de 100 mmHg.
76.Ventilaţia pulmonară reprezintă:
a.difuziunea O2 si a CO2 intre alveolele pulmonare si sange;
b.deplasarea aerului într-un singur sens;
c.deplasarea aerului în ambele sensuri;
d.transportul aerului prin sânge;
e.deplasarea aerului între alveole şi atmosferă.

77.Din punct de vedere funcţional, respiraţia include:

a. difuziunea CO2 între alvelolele pulmonare şi sânge;
b.difuziunea O2 între alvelolele pulmonare şi sânge;
c.difuziunea CO2 între sânge şi alveolele pulmonare;
d.transportul O2 şi CO2 prin sânge către şi de la celule;
e.difuziunea O2 intre sange si alveolele pulmonare.

78.Ventilaţia pulmonară presupune:

a.deplasarea aerului în ambele sensuri;
b.deplasarea aerului între sânge şi atmosferă;
c.deplasarea aerului între alveolele pulmonare şi atmosferă;
d.deplasarea aerului într-un singur sens;
e.deplasarea aerului intre atmosfera si alveolele pulmonare.

79.În procesul respirator, circulaţia alternativă a aerului se realizează ca urmare a:

a.variaţiilor ciclice ale volumului cutiei toracice;
b.variaţiilor fixe ale volumului cutiei toracice;
c.variaţiilor inconstante ale volumului cutiei toracice;
d.prin doua miscari de sens opus;
e.variaţiilor ciclice ale volumului plămânilor.

80.Volumul aparatului toraco-pulmonar se modifică în cursul:

a.transportului O2 si a CO2 prin sange;
b.mişcării inspiratorii;
c.a două mişcări respiratorii de sens opus
d.mişcării expiratorii;
e.transportului sanguin al gazelor respiratorii.

81.Dimensiunile plămânilor:
a.sunt fixe;
b.variaza prin miscarea diafragmului;
c.pot varia prin retracţie;
d.variază aciclic;
e.pot varia prin distensie;

82.Dimensiunile plămânilor variază prin distensie şi retracţie în mai multe moduri:

a.prin alungirea cavitatii abdominale;
b.prin mişcările de coborâre ale diafragmului;
c.prin ridicarea coastelor
d.prin scurtarea cavitatii abdominale;
e.prin mişcările de ridicare ale diafragmului.
83.Variaţiile diametrului antero-posterior al cutiei toracice se realizează prin:
a.ridicarea coastelor;
b.mişcări de ridicare ale diafragmului;
c.contractia muschilor abdomenului;
d.coborârea coastelor;
e.mişcări de coborâre ale diafragmului.

84.Respiraţia normală:
a.se realizează prin mişcări de ridicare şi coborâre a coastelor;
b.se mai numeşte şi de repaus;
c.se realizează prin mişcări de ridicare şi coborâre ale diafragmului;
d.în timpul inspiraţiei contracţia diafragmului trage în jos faţa bazală a plămânilor;
e.în timpul inspiratiei diafragma se relaxează.

85.În timpul inspiraţiei:

a.diafragma se contractă;
b.diafragma se relaxează;
c.se contracta muschii gatului;
d.volumul cutiei toracice se măreşte;
e.se relaxează muşchii respiratori.

86.În timpul expiraţiei:

a.toracele revine la dimensiunile din repaus;
b.diafragma se contractă;
c.musculatura respiratorie se relaxeaza;
d.presiunea din plămâni este superioară celei atmosferice;
e.volumul cutiei toracice nu se modifică.

87.Se numesc muşchi inspiratori urmatorii muschi:

a.muschii gatului;
b.drepţi abdominali;
c.intercostalii interni;
d.diafragma.
e.sternocleidomastoidieni.

88.Despre muşchii inspiratori se poate afirma:

a.fac parte si muşchii gâtului;
b.maresc diametrul antero-posterior al cutiei toracice;
c.sunt muşchii drepţi abdominali;
d.determină micșorarea cutiei toracice;
e.determină coborarea grilajului costal;

89.Capacitatea pulmonară totală:

a.este egală cu suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul residual;
b.este egală cu suma dintre capacitatea vitală şi volumul rezidual;
c.este volumul maxim până la care pot fi expansionaţi plămânii prin efort inspirator maxim;
d.este de 5000 ml;
e.este de 3500 ml.

90.Despre fibroza pulmonara se poate afirma:

a.este o infectie respiratorie acuta;
b.exista vaccin care reduce foarte mult numarul de cazuri;
c.tesutul pulmonar functional este inlocuit cu tesut fibros;
d.determina obstruarea cailor aeriene insotita de captura aerului in alveole
e.este reprezentata de antracoza

91.Despre emfizemul pulmonar se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.se insoteste cu distrugerea alveolelor pulmonare (50-90%);
b.scade capacitatea de difuziune a membranei alveolo-capilare;
c.scad numarul capilarelor pulmonare;
d.apare hipotensiunea pulmonara;
e.evolueaza spre hipercapnie si hipoxie

92.Modificarile de ritm respirator:

a.cele normale apar in efort fizic;
b.pot aparea in anumite boli cardiace;
c.apare in gripa;
d.apare in anumite boli ale SNC;
e.cele normale poarta numele de Cheyne-Stockes;

93.Despre gripa se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este o infectie cronica;
b.are caracter sezonier;
c.se datoreaza inhalarii timp indelungat a prafului de carbune;
d.poate imbraca forme grave;
e.este o boala contagioasa;

94.Despre emfizem se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.prezinta iritarea mucoasei bronhiilor;
b.apare prin inlocuirea tesutului pulmonary cu tesut fibros;
c.are loc obstruarea cailor aeriene mici;
d.datorita obstruarii cailor aeriene inspirul este foarte dificil
e.datorita introducerii vaccinurilor s-a redus foarte mult numarul de cazuri;

95. Despre emfizem nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.prezinta o scadere a numarului de capilare pulmonare ceea ce creste rezistenta in circulatia
pulmonara;
b. prezinta o crestere a numarului de capilare pulmonare ceea ce scade rezistenta in circulatia
pulmonara;
c.apare o hipertensiune pulmonara;
d. apare o hipertensiune arterial;
e.peretii alveolari sunt distrusi 50-70%

96.Presiunea alveolară:
a.întotdeauna este negativa;
b.este mai mică decât valoarea celei atmosferice în inspirație;
c.este mai mare decât valoarea celei atmosferice în expirație;
d.este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare
e.întotdeauna este pozitivă
97.În timpul unei inspiraţii normale:
a.presiunea alveolară trebuie să crească peste cea atmosferică;
b.presiunea alveolară devine inferioară celei atmosferice;
c.în două secunde pot pătrunde numai 500mL de aer;
d.în plămân intră 1500 mL aer.
e.presiunea alveolară este egala cu -1mmHg.

98.În timpul expiraţiei:

a.presiunea alveolară creşte peste cea atmosferică;
b.presiunea alveolară forţează 500 L de aer să iasă din plămâni;
c.dureaza 2-3 secunde
d.presiunea alveolară forţează 5000 mL de aer să iasă din plămâni;
e.presiunea alveolară este egala cu -1cm H2O.

99.În expiraţia forţată:

a.se elimină un volum suplimentar de aer;
b.se contractă muşchii drepti abdominali
c.se elimină volumul expirator de rezervă;
d.se elimina 1000 mL de aer;
e.se elimină 1500 mL de aer.

100.Spirometria:
a.se face cu ajutorul spirometrului;
b.inregistreaza valoarea volumului rezidual;
c.studiază ventilaţia pulmonară;
d.masoara capacitatea vitala;
e.masoara capacitatea pulmonara totala;.

101.Volumele pulmonare sunt:

a.rezidual;
b.curent;
c.inspirator de rezervă;
d.curent de rezervă.
e.rezidual de rezerva.

102.Volumul expirator de rezervă:

a.este un volum suplimentar care poate fi expirat în urma unei expiraţii forţate, după expirarea
unui volum curent ;
b.este 1500 mL;
c.este un volum suplimentar care poate fi inspirat în urma unei inspiraţii fortate, după
expirarea unui volum curent;
d.este un volum curent de rezervă;
e.este 500 ml;

103.Volumul rezidual:
a.face parte din capacitatea vitala;
b.este volumul de aer care rămâne în plămâni şi după o inspiraţie forţată;
c.este volumul de aer care rămâne în plămâni şi după o expiraţie forţată;
d.este de 500 ml;
e.este de 1500 ml.
104.Capacităţile pulmonare sunt:
a.volume pulmonare de rezervă;
b.sume de două volume pulmonare;
c.diferenţe de volum pulmonare;
d.toate se pot masura cu spirometrul;
e.sume de mai multe volume pulmonare.

105.Fosele nazale:
a.formează cavitatea nazală;
b.sunt simetrice;
c.sunt situate deasupra bazei craniului;
d.sunt situate deasupra cavității bucale;
e.sunt situate sub bolta craniului.

106.Fosele nazale:
a.sunt situate sub baza craniului;
b.comunica cu esofagul;
c.comunică cu exteriorul prin orificiile narinare;
d.sunt situate deasupra palatului dur;
e.comunică cu faringele.

107.Faringele:
a.este o răspântie între calea respiratorie şi cea digestivă;
b.este numai un organ digestiv;
c.nu comunică cu fosele nazale;
d.este numai un organ respirator.
e.comunica cu laringele

108.Laringele:
a.are numai funcţie respiratorie;
b.nu comunică cu fosele nazale;
c.este numai un organ digestiv;
d.este împlicat în fonaţie;
e.comunica cu traheea.

109.Laringele:
a.comunică cu faringele;
b.comunică direct cu fosele nazale;
c.se continuă cu trahea;
d.se continuă cu bronhiile principale;
e.nu are functie digestiva.

110.Despre epiglota se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.are structură cartilaginoasă fibroasă
b.este tesut conjunctiv lax;
c.este tesut conjunctiv reticulat;
d.are structură cartilaginoasă elastica;
e.este tesut cartilaginos semidur.
111.Laringele este format din:
a.cartilaje hialine
b.cartilaj elastic;
c..muschi netezi;
d.piele;
e.muşchi striaţi.

112.Traheea:
a.este un organ în formă de tub;
b.este formata din tesut cartilaginos hialin;
c.continuă laringele până la T8;
d.are o lungime de 10-12 cm;
e.se împarte în cele 2 bronhii principale.

113.Bronhiile principale:
a.se continua superior cu laringele;
b.iau naştere la nivelul vertebrei T4;
c.sunt două, dreaptă şi stângă;
d.pătrund în plămân prin hil;
e.se ramifica extrapulmonar;

114.Arborele bronşic:
a.ia naştere din bronhiile principale ramificate intrapulmonar;
b.este localizat extrapulmonar;
c.iese din plamani prin hil;
d.este localizat intrapulmonar;
e.conţine traheea.

115.Plămânii:
a.sunt principalele organe ale respiraţiei;
b.sunt situaţii în cavitatea toracică;
c.au o capacitate totală de 5000 ml;
d.au rol în vorbire.
e.nu prezinta variatii individuale.

116.Plămânii:
a.cel drept are 3 lobi;
b.cel stâng are 2 lobi;
c.cel stang are 3lobi;
d.cel drept are 2 lobi;
e.sunt înveliți de pleura.

117.Hilul pulmonar:
a.se află pe faţa internă a plămânilor;
b.este un situat la baza plămânilor;
c.prin el intră bronhia principală;
d.este situat numai în plămânul drept;
e.este situat numai in plamanul stang.

118.Prin hilul pulmonar intră în plămân:

a.bonhia principală;
b.artera pulmonară;
c.venele bronsice;
d.artera bronșică;
e.venele pulmonare.

119.Prin hilul pulmonar ies din plămân:

a.venele pulmonare;
b.artera pulmonară;
c.arterele bronsice;
d.venele bronşice;
e.bronhia principala.

120.Baza plămânilor:
a.este situată superior;
b.este situată inferior;
c.vine în raport cu organele de la baza gâtului;
d.vine in raport cu peretele costal;
e.vine în raport cu diafragma;

121.Capacitatea vitală:
a.este egală cu suma dintre volumul expirator de rezervă şi volumul rezidual;
b.este volumul maxim de aer care se scoate din plamani dupa o inspiratie maxima;
c.este de 3500 ml;
d.este cantitatea de aer care rămâne în plămâni la sfârşitul unei expiraţii normale;
e.este egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul curent şi volumul expirator
de rezervă.

122.Volumul şi capacităţile pulmonare:

a.exista 4 volume pulmonare;
b.toate volumele se pot masura cu ajutorul spirometrului;
c.suma volumelor reprezinta volumul maxim al expansiunii pulmonare;
d.pentru capacitatea vitala se utilizeaza metode de masurare speciale;
e.reprezinta o metoda pentru studiul ventilatiei pulmonare.

123.Spirometria nu poate măsura:

a.volumul rezidual;
b.volumul inspirator de rezervă;
c.volumul expirator de rezervă;
d.capacitatea pulmonara totala;
e.capacităţile care includ volumul rezidual.

124.Debitul respirator:
a.se numeşte şi mini volum respirator:
b.este cantitatea totală de aer deplasată în arborele respirator în fiecare minut;
c.este egal cu 9L aer/ minut;
d.este egal cu produsul dintre volumul curent şi frecvenţa respiratorie;
e.este egal cu produsul dintre volumul inspirator se rezerva si fercventa respiratorie.

125.Despre ventilaţia alveolară nu sunt false urmatoarele, cu exceptia:

a.este egala cu 4,5-5 mL/min
b.participă la schimburile de gaze respiratorii;
c.este egala cu 9L/min;
d.este o parte a minut-volumului respirator;
e.este aerul care ventileaza spatiul mort;

126.Despre ventilaţia alveolară sunt false urmatoarele, cu exceptia:

a.este egala cu 4,5-5 L/min
b.participă la schimburile de gaze respiratorii;
c.reprezinta un factori major in determinarea presiunii partiale a O2;
d.este o parte a minut-volumului respirator;
e.repezinta aerul care ajunge in zona alveolara a tractului respirator in fiecare ora;

127.Difuziunea:
a.urmează ventilaţiei alveolare;
b.precede ventilaţia alveolară;
c.nu face parte din procesul respirator;
d.are loc din alveole în sânge pentru O2;
e.are loc din sange in alveole pentru CO2.

128.În cadrul difuziunii:

a.O2 trece din alveole în sângele capilar;
b.are loc ventilaţia alveolară;
c.CO2 trece din sângele capilar în alveole;
d.sensul procesului de difuziune este intotdeauna de la o presiune mai mica la una mai mare;
e.are loc la presiuni egale ale gazului in sange si alveole.

129.Difuziunea:
a.este o etapă a procesului respirator;
b.are loc doar în condiţiile existenţei unei diferenţe de presiune;
c.precede ventilaţia pulmonară;
d.sensul procesului este dinspre zona cu presiune mare către zona cu presiune mică;
e.sensul procesului este dinspre zona cu presiune mica către zona cu presiune mare.

130.Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a.concentraţia gazelor în aerul alveolar este la fel cu cea din aerul atmosferic
b.cu fiecare respiraţie, aerul alveolar este înlocuit parţial cu aer atmosferic;
c.din aerul alveolar este extras O2;
d.aerul alveolar respinge permanent CO2 din sângele pulmonar;
e.aerul atmosferic este umezit in caile respiratorii.

131.Membrana alveolo-capilară:
a.are o suprafata de 50-100m2;
b.este numită şi respiratorie;
c.este numită şi pulmonară;
d.este foarte groasă;
e.este permeabilă.

132.Componentele membranei alveolo-capilare nu sunt urmatoarele, cu exceptia:

a.endoteliul capilar;
b.surfactant;
c.endoteliul pleural;
d.epiteliul alveolar;
e.lichidul pleural.

133.Următorii factori influenţează rata difuziunii gazelor prin membrana alveolo-

capilară:
a.presiunea parţială a gazului în alveolă;
b.presiunea parţială a gazului în capilarul pulmonar;
c.presiunea totala a gazului in alveola;
d.frecventa respiratorie;
e.dimensiunile membranei respiratorii.

134.Membrana alveolo-capilara:
a.este alcatuita din interstitiu pulmonar;
b.are o grosime de 0,6microni;
c.este alcatuita din epilteliu pleural;
d.are o suprafata totala de 50-100mm2;
e.este alcatuita din epiteliu alveolar.

135.Difuziunea O2 se face:
a.din sângele venos în sângele arterial;
b.din aerul alveolar în sângele capilar pulmonar;
c.din capilare în alveole;
d.presiunile se egalizeaza in 0,55secunde;
e.de la o presiune de 100 mmHg în aerul alveolar la o presiune de 40 mmHg în sângele
capilar.

136.Creşterea presiunii parţiale a O2 în plasmă:

a.se face după traversarea membranei respiratorii;
b.se face prin difuziunea O2 în hematii;
c.se face prin dizolvarea moleculelor de O2 în plasmă;
d.se face prin combinarea O2 cu hemoglobina;
e.se face înainte de traversarea membranei respiratorii.

137.Marginea de siguranta:
a.asigura o preluare adecvata a O2 in stress;
b.este de 0,25 secunde;
c.este timpul petrecut de trombocit in capilarul pulmonar;
d.este de 0,50secunde;
e.asigura o preluare adecvata a CO2 in stress.

138.Difuziunea CO2:
a.se face dinspre capilarele pulmonare spre alveole;
b.se face dinspre alveole spre sângele capilar;
c.O2 difuzeaza de 20 mai lent decat CO2;
d.se face dinspre o presiune parţială a CO2 în sângele capilar de 40 mmHg;
e.se face dinspre o presiune parţială a CO2 în aerul alveolar de 46 mmHg;

139.Următoarele afirmaţii privind transportul O2 prin sânge sunt adevărate:

a.O2 participă la transformarea dezoxihemoglobinei în oxihemoglobină;
b.din plasmă, difuzează în eritrocite;
c.fiecare gram de hemoglobina se combina cu minim 1,34mL O2;
d.în hematii se combină ireversibil cu ionii de fier din structura hemoglobinei;
e.in mod normal exista 12-15 g de hemoblobina/dL de sange;

140.Următoarele afirmaţii privind transportul O2 prin sânge sunt false, cu exceptia:

a.sangele arterial transporta 20mL O2/dl;
b.50-70% este transportat de hemoglobina;
c.fiecare gram de hemoglobina se combina cu maxim 1,34mL O2;
d.o molecula de hemoglobina se poate combina cu maxim 4 molecule de O2;
e.in mod normal exista 12-15 mg de hemoblobina/dL de sange;

141.Oxigenul:
a.circulă în cea mai mare parte transportat de hemoglobină;
b.50% este transportat de hemoglobină şi 50% dizolvat în plasmă;
c.o mică parte este dizolvat în plasmă;
d.98,5% este transportat de hemoglobina si 1,5% dizolvat in plasma;
e.nu este transportat de hemoglobină.

142.Cantitatea de O2 care se combină cu hemoglobina:

a.depinde de presiunea parţială a O2 plasmatic;
b.este condiţionată de pH-ul plasmatic;
c.cresterea temperaturii scade capacitatea hemoglobinei de a lega O2;
d.scaderea temperaturii scade capacitatea hemoglobinei de a lega O2.
e.cresterea ph-ului plasmatic scade capacitatea hemoglobinei de a lega O2.

143.Scăderea capacităţii hemoglobinei de a lega O2:

a.este determinată de cresterea temperaturii;
b.este determinată de scăderea pH-ului plasmatic;
c.este determinată de scăderea temperaturii;
d.permite cedarea O2 ţesuturilor;
e.depinde de numarul gruparilor NH2 terminale din lanturile hemoglobinei.

144.Următoarele afirmaţii, privind etapa tisulară a respiraţiei, sunt adevărate:

a.presiunea parţială a O2 la nivel tisular este de 40 mmHg;
b.O2 difuzează din plasmă în interstiţii şi de aici în celule;
c.100ml de sange elibereaza in efort cate 7mL O2;
d.dupa disociere, hemoglobina ramane saturata in proportie de 50-70%;
e.prin creşterea rapidă a presiunii parţiale a O2 plasmatic, se determină disocierea
oxihemoglobinei.

145.Coeficientul de utilizare a O2:

a.este cantitatea de O2 eliberata din sange in alveole;
b.este cantitatea de O2 eliberata din sange in tesuturi;
c.poate fi de 7mL de O2 la 100mL de sange in efort;
d. poate creste la 12% in efort;
e.in repaus este de 7%;.

146.Membrana alveolo-capilară:
a.este alcătuită din epiteliu capilar, interstiţiu pulmonar şi endoteliu alveolar;
b.este foarte subţire (0,6 microni);
c.face posibila trecerea aerului intr-un singur sens;
d.permite transportul dioxidului de carbon dinspre alveolă spre sângele capilar;
e.are o suprafaţă totală de 50-100 m2.

147.Alegeţi valorile normale ale urmatorilor parametri ventilatori:

a.volum inspirator de rezervă= 1500 mL
b.volum rezidual= 1000 mL
c.capacitatea inspiratorie=2000mL
d.capacitatea reziduală funcţională =3500 mL
e.debitul respirator =9 L/min

148.Fenomenul migrării clorului presupune :

a.are loc la nivelul eritrocitelor;
b.transportul CO2 sub forma de bicarbonati;
c.combinarea CO2 cu cu grupările terminale NH2 ale hemoglobinei;
d.transportul CO2 sub forma de bicarbonat plasmatic;
e.realizeaza transportul CO2 in proportie de 90%;

149.Transportul oxigenului presupune:

a.combinarea cu ionii de fier din structura methemoglobinei.
b.transformarea dezoxihemoglobinei in oxihemoglobina.
c.ca fiecare gram de hemoglobina se poate combina cu minim 1,34 mL O2.
d.ca sângele arterial transporta 20 mL O2 /dl.
e.O2 sangelui arterial este 98,5% transportat de hemoblobina;.
EXCREŢIA

1.Rinchii sunt situați în:

a. cavitatea abdominală;
b. cavitatea pelvină;
c. regiunea lombară;
d. fosa iliacă;
e. regiunea toracală.

2. Funcţiile rinichiului sunt:

a. excreţia unor produşi finali de metabolism ai organismului;
b. formarea elementelor figurate ale sângelui;
c. controlul concentraţiilor majorităţii constituienţilor organismului;
d. asigurarea hemostazei;
e. participarea la procesul de gluconeogeneză..

3. În rinichi pătrund următoarele elemente cu EXCEPȚIA:

a. ureterul;
b. vena renală;
c. limfaticele;
d. artera renală
e. uretra.

4. Din rinichi ies următoarele elemente cu EXCEPȚIA:

a. artera renală;
b. artera interlobară;
c. nervii renali;
d. vena renală
e. ureterul.

5. Sistemul excretor este alcătuit din:

a. rinichi;
b. ureter;
c. vezică urinară;
d. trei porțiuni;
e. uretră.

6.Rinchii sunt situați în:

a.cavitatea abdominală;
b.cavitatea pelvină;
c.anterior coloanei vertebrale toracale;
d.de partea stanga a coloanei vertebrale;
e.de partea deapta a coloanei vertebrale.

7. Rinichiul prezintă, pe secțiune:

a. o zonă centrală, medulara;
b. o zonă centrală, corticala;
c. o zonă periferică, corticala;
d. o zona corticala cu piramide Malpighi;
e. medulara prezinta piramide Malpighi.
8. Medulara renală prezintă, pe secţiune:
a. formaţiuni piramidale;
b. capsula Bowman;
c. piramidele Malpighi;
d. glomeruli renali;
e. calicele renale mici.

9. Piramidele renale Malpighi se caracterizează prin următoarele:

a. au aspect triunghiular;
b. sunt situate în medulara renală
c. au vârful spre sinusul renal;
d. sunt în număr de trei;
e. se deschid în calicele renale mari.

10. Corticala renală conţine:

a. corpusculi renali;
b. piramide Malpighi;
c. papila renală;
d. tubi uriniferi;
e. ansa Henle.

11. Rinichii nu au urmatoarele roluri, cu exceptia:

a.formarea reninei;
b.activarea vitaminei B6;
c.formarea eritropoietinei;
d.gluconeogeneza;
e.gliconeogeneza;

12. Componentele nefronului sunt:

a. calicele mici;
b. corpusculul renal;
c. bazinetul;
d. tubul proximal;
e. ansa Henle.

13.Despre debitul sanguin renal nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.reprezinta 25%din debitul cardiac de repaus;
b.este de aproximativ 1500ml /min;
c.este de 420ml/100g tesut/min;
d.reprezinta 20%din debitul cardiac de efort;
e.este de aproximativ 1200 mL/min;

14. Urmatoarele afirmatii despre debitul sanguin renal sunt adevarate, cu exceptia:
a.este de aproximativ 1200ml/sec;
b.reprezinta 20% din debitul cardiac de repaus;
c.este de aproximativ 420/mL/100mg/min;
d.este de aproximativ 1200L/min;
e.reprezinta 25% din debitul cardiac de repaus;

15. Segmentele tubului urinifer sunt:

a. tubul contort proximal;
b. ansa Henle;
c. tubul contort distal;
d. corpusculul renal;
e. glomerulul renal.

16. Despre rinichi nu se pot afirma urmatoarele:

a.prezinta o capsula renala la exterior;
b.fiecare rinichi contine un numar de aproximativ 2 milioane de nefroni;
c.80% din nefronii corticali ai rinichiului sunt corticali;
d.sunt situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale toracale;
e.sunt asezati in cavitatea abdominala;

17.Nefronul se caracterizează prin:

a. reprezintă unitatea anatomică a rinichiului;
b. reprezintă unitatea funcţională a rinichiului;
c. are două componente;
d. are o lungime de 10-11 cm;
e. cuprinde corpusculul renal și tubul urinifer..

18 Tubul contort proximal renal:

a. este situat în corticală;
b. se continuă cu tubul contort distal;
c. este primul segment al tubului urinifer;
d. străbate medulara;
e. ese continua cu tubul colector

19 La nivelul nefronului, ansa Henle:

a. se află în continuarea tubului contort proximal;
b. are un braţ descendent;
c. are un braţ ascendent;
d. se continuă cu tubul colector;
e. este situată în zona medulară a rinichiului.

20. Tubul contort distal al nefronului, se caracterizează prin:

a. străbate medulara;
b. este situat în corticală;
c. este un tub muscular;
d. se continuă cu tubul colector
e. se află în continuarea ansei Henle.

21. La nivelul nefronului, tubul colector:

a. continuă ansa Henle;
b. se termină la nivelul calicelui mic;
c. continuă tubul contort proximal;
d. continuă tubul contort distal;
e. este important in mecanismul contracurent;

22. Rinichiul conține următoarele tipuri de nefroni:

a. juxtamedulari;
b. viscerali;
c. corticali;
d. parietali;
e. superficiali.

23. În corpusculul renal se produc următoarele procese:

a. filtrarea glomerulară;
b. consum de energie;
c. secreţia tubulară;
d. formarea urinii primare;
e. reabsorbția tubulară.

24. Căile urinare sunt reprezentate de:

a. calicele mici şi mari;
b. bazinetul;
c. ureterul;
d. vezica urinară;
e. rinichi

25. Calicele renale mici:

a. sunt situate la vârful piramidelor Malpighi;
b. sunt situate în corticala renală;
c. prin unire formează calicele renale mari;
d. sunt situate în medulara renală;
e. se deschid în pelvisul renal.

26. Calicele renale mari se caracterizează prin:

a. se formează prin confluarea calicelor renale mici;
b. sunt în număr de trei;
c. prin unire formează pelvisul renal;
d. continua uretra;
e. sunt situate la vârful piramidelor Malpighi.

27. Pelvisul renal:

a. se mai numeşte pelvis abdominal;
b. este un conduct mai dilatat;
c. are în structură fibre cartilaginoase;
d. se continuă cu ureterul ;
e. se formează prin confluarea calicelor renale mari.

28. Ureterul:
a. se întinde între pelvisul renal şi vezica urinară;
b. este ultimul segment al căilor urinare;
c. este un organ pereche;
d. la nivelul său se acumulează urina,
e. este un tub muscular striat.

29.Vezica urinară prezintă:

a. două sfinctere;
b. un sfincter intern neted, reprezentat de mușchiul colului vezical;
c. un sfincter extern alcătuit din mușchi striat;
d. sfincterul extern controlat de sistemul nervos vegetativ;
e. sfincterul intern controlat voluntar.

30. Vezica urinară se caracterizează prin:

a. este porţiunea cea mai dilatată a căilor urinare;
b. acumulează urina care este adusă în mod continuu de către uretere;
c. evacuează urina în mod discontinuu prin actul micţiunii;
d. parenchimul vezical prezintă ţesut conjunctiv lax;
e. se umple progresiv până ce tensiunea intraparietală atinge o valoare prag.

31. Nefronii corticali se caracterizează prin:

a. au glomerulul situat în zona medulară a rinichiului;
b. au glomerulul situat în zona corticală a rinichiului;
c. ansa lor Henle ajunge în stratul profund al medularei;
d. au ansa Henle scurtă, ce ajunge în stratul extern al medularei;
e. au rol important în mecanismul de contracurent, prin care se produce urină concentrată.

32. Nefronii juxtamedulari au următoarele caracteristici:

a. au glomerulul situat la joncţiunea dintre corticală şi medulară;
b. ansa Henle coboară adânc în medulară;
c. uneori, ansa Henle poate ajunge la nivelul papilelor renale;
d. sunt importanţi în mecanismul de producere a urinei diluate;
e. reprezintă 85% din numărul total de nefroni.

33. Inervația vezicii urinare este asigurată de:

a. simpatic, prin marele nerv splanhnic;
b. parasimpatic, prin nervii pelvici;
c. parasimpatic, prin nervul vag;
d. simpatic, determina contractia sfincterul intern;
e. parasimpatic, ce contractă mușchiul vezical relaxează sfincterul extern.

34. La nivelul nefronului, rețeaua peritubulară:

a. provine din capilarizarea arteriolei eferente;
b. provine din capilarizarea arteriolei aferente;
c. se găsește în special în jurul tubilor proximali,
d. se găsește în special în jurul tubilor distali;
e. cea mai mare parte se gaseste în medulara renală.

35. Din vezica urinară, urina se evacuează prin următoarele structuri, cu EXCEPȚIA:
a. uretere;
b. uretră;
c. bazinet;
d. calice mari;
e. calice mici.

36. Despre uretere putem afirma următoarele:

a. sunt două tuburi musculare netede ce transportă urina spre vezica urinară;
b. încep la nivelul pelvisului renal;
c. sunt prevăzute cu miscări peristaltice controlate de sistemul nervos vegetativ;
d. frecvența undelor peristaltice este accelerată de sistemul simpatic;
e. frecvența undelor peristaltice este încetinită de sistemul parasimpatic;
37. Rinichii mai pot îndeplini următoarele roluri:
a. formarea şi eliberarea reninei;
b. formarea şi eliberarea eritropoietinei;
c. gluconeogeneza;
d. activarea vitaminei D3
e. producerea elementelor figurate ale sângelui.

38.Despre debitul filtrarii glomerulare se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este cantitatea de filtrat glomerular formata intr-un minut de toti nefronii unui rinichi;
b.este cantitatea de filtrat glomerular formata intr-un minut de toti nefronii ambilor rinichi;
c.este de aproximativ 125L/min;
d.este de aproximativ 180L/zi;
e.este cantitatea de filtrat glomerular formata intr-o de toti nefronii unui rinichi

39.Despre dinamica filtrarii glomerulare nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este realizata de presiunea din capilarele glomerulare (de 18 mmHg);
b.este realizata de presiunea coloid osmotica a proteinelor din capilare (32 mmHg);
c.este realizata de presiunea coloid osmotica a proteinelor din capsula Bowman (de 60 mmHg);
d.este realizata de presiunea din capsula Bowman care se opune filtrarii;
e.este realizata de presiunea coloid osmotica a proteinelor din capilare (considerata 0);

40.Urmatoarele afimatii despre fortele care realizeaza filtrarea la nivelul glomerului sunt
adevarate, cu exceptia:
a.presiunea din capilarele glomerulare se opune filtrarii;
b.presiunea coloid osmotica a proteinelor din capilare se opune filtrarii;
c.presiunea coloid osmotica a proteinelor din capsula Bowman este de 60mmHg;
d. presiunea din capsula Bowman este de 32mmHg;
e. presiunea din capilarele glomerulare determina filtrarea;

41. Procesul de formare a urinei cuprinde:

a. filtrarea glomerulară;
b. reabsorbţia tubulară;
c. secreţia tubulară;
d. numai mecanisme active;
e. numai mecanisme pasive de difuziune și osmoză.

42. Filtrarea glomerulară constă în:

a. trecerea plasmei sanguine din capilarele glomerulare in capsula Bowman;
b. formarea urinei primare;
c. formarea urinii finale;
d. un proces ce se desfășoară numai cu consum de energie;
e. trecerea plasmei sanguine din capsula Bowman în capilarele glomerulare.

43. Filtratul glomerular reprezintă:

a. o plasmă care nu conţine proteine în cantități semnificative;
b. lichidul care filtrează la capătul venos al venei porte;
c. o plasmă ce conţine un număr mediu de hematii;
d. urina primară;
e. urina finală.

44. Urina finală se caracterizează prin:

a. este rezultatul procesului de reabsorbţie tubulară;
b. este rezultatul procesului de secreţie tubulară;
c. este transportată prin uretere în vezica urinară;
d. conţine glucoză;
e. nu conține substanțe organice și anorganice.

45. La nivelul nefronului, filtratul glomerular:

a. se formează la nivelul glomerulului renal;
b. traversează diferitele porțiuni ale tubilor;
c. suferă procese selective de reabsobție,
d. suferă procese selective de secreție,
e. reprezintă urina finală.

46. La nivelul nefronului, reabsorbţia tubulară:

a. reprezintă recuperarea substanţelor utile organismului din filtratul glomerular;
b. se realizează de către celulele tubilor uriniferi ai nefronului;
c. se realizează prin procese pasive de difuziune și osmoză;
d. se realizează prin procese active, cu consum de energie;
e. are loc numai în prezența unor hormoni, ADH și aldosteron.

47.Celulele tubilor uriniferi :

a.sunt adaptate fizic pentru a realiza reabsorbtia tubulara;
b.prezinta la polul apical numerosi microvilli;
c.prezinta numeroase mitocondrii care fabrica ADN necesar procesului de absorbtie;
d.membranele lor contin biochimic pompe metabolice pentru transportul activ;
e.sunt adaptate morfologic pentru reabsorbtia tubulara;

48.Despre transportul pasiv se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.se face pe baza unor legi chimice ale difuziunii in gradient electric;
b.se face pe baza unor legi chimice ale osmozei
c.se face pe baza unor legi fizice ale difuziunii in gradient chimic;
d.se face pe baza diferentelor de presiuni hidrostatice;
e.se face pe baza unor legi chimice ale difuziunii in gradient electrochimic;

49.Despre transportul pasiv se pot afirma urmatoarele:

a.este limitat de o capacitate maxima de transport a nefronului;
b.nu necesita energie;
c.se face pe baza unor legi fizice ale difuziunii;
d.nu este limitat de o capacitate maxima de transport a nefronului;
e.se face pe baza diferentelor de presiuni osmotice;

50. La nivelul nefronului, prin transport pasiv, se reabsorb:

a. apa, în gradient osmotic;
b. ureea, în gradient chimic;
c. sodiul, în gradient electrochimic;
d. clorul, în gradient electric;
e. aminoacizii, în gradient osmotic.

51. În tubul proximal al nefronului, se reabsorb:

a. glucoză;
b. apă;
c. urati;
d. NH3;
e. toate substanțele organice.

52.Prin transport pasiv sunt recuperate urmatoarele substante, cu exceptia:

a.uree
b.HCO3
c.Na+;
d.Cl- ;
e.vitamine;

53. Prin transport activ se reabsorb:

a.glucoză;
b.apă;
c.aminoacizi;
d.creatinina;
e.fosfati.

54. Reabsorbţia apei se realizează la nivelul:

a. tubului colector:
b. tubului contort proximal;
c. ansei Henle;
d. tubului contort distal;
e. glomerulului renal.

55. nivelul tubului contort distal au loc următoarele procese:

a. secreția K+-lui prin mecanisme active;
b. rebsorbția Na+-lui, sub acțiunea aldosteronului;
c. reabsorbția facultativă a apei, sub acțiunea aldosteronului;
d. reabsorbția ureei și a amoniacului;
e. secreția ionilor de amoniu.

56. La nivelul nefronului, reabsorbția apei, se realizează astfel:

a. în proporții diferite în toate segmentelele tubului urinifer,
b. cea mai importantă cantitate, în tubul contort proximal;
c. faculativ în tubii colectori
d. faculativ în tubii contorți distali
e. la nivelul tubului proximal, numai sub acțiunea ADH-ului.

57. Reabsorbţia tubulară se caracterizează prin:

a. recuperarea unor substanţe utile organismului din urina primară;
b. trecerea unor constituienți din tubul urinifer în capilarele sanguine peritubulare;
c. este un proces ce se realizează prin mecanisme active;
d. este un proces ce se realizează prin mecanisme pasive;
e. are loc numai la nivelul tubilor proximali ai nefronului.

58. Reabsorbția facultativă a apei la nivelul nefronului :

a. are loc la nivelul tubilor proximali;
b. se realizează sub acțiunea ADH-ului ;
c. permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului ;
d. se realizează numai în prezezența aldosteronului ;
e. antrenează și absborția altor ioni (H+).

59. La nivelul tubului urinifer, transportul pasiv se realizează prin:

a. difuziune;
b. osmoză;
c. diferența de presiune hidrostatică;
d. consum de energie și oxigen;
e. consum de ATP.

60. În tubul proximal al nefronului au loc următoarele procese: ,

a. reabsorbția apei în proporție de 80%;
b. reabsorția glucozei;
c. reabsorbția sarurilor,
d. reabsorbția apei în proporție de 15%
e. cea mai importantă secreție a potasiului.

61. Despre transportul activ, la nivelul tubului urinifer, putem afirma următoarele:
a. se datorează travaliului metabolic al nefrocitului,
b. este selectiv;
c. se realizează împotriva gradientelor de concentrație,
d. se realizează conform gradientelor electrice;
e. intervine în recuperarea substanțelor utile organismului.

62. În tubii distali și colectori ai nefronului au loc următoarele procese:

a. reabsorbția apei, în proporție de 15%,
b. secreția potasiului, prin mecanism pasiv;
c. secreția ureei;
d. secreția creatinei;
e. rebsorbția glucozei în proporție de 10%.

63. În urina finală se regăsesc următorii compuși:

a. fosfați;
b. proteine;
c. acid uric,
d. calciu,
e. magneziu.

64. În urina primară se regăsesc următorii compuși:

a. glucoză;
b. proteine, în cantitate semnificativă;
c. sodiu,
d. potasiu;
e. amoniac, sub formă de clorură de amoniu.

65. La nivelul tubului urinifer se reabsorb, prin mecanism activ, următorii compuși:
a. aminoacizi;
b. Na+;
c. K+;
d. uree;
e. unele vitamine
66. La nivelul nefronului, secreția tubulară:
a. completează funcția de eliminare a unor substanțe toxice organismului;
b. contribuie la eliminarea unor medicamente din organism;
c. reprezintă procesul de trecere a substanțelor din interstitiul peritubular în lumenul
tubului;
d. are același sens de transport ca reabsorbția tubulară;
e. se desfășoară numai la nivelul tubului contort proximal.

67. La nivelul tubului urinifer se secretă:

a. H+;
b. amoniac;
c. Na+;
d. glucoză;
e. K+;

68. Urina finală conține următoarele substanțe:

a. clor;
b. uree;
c. acid uric;
d. creatină;
e. glucoză.

69. Urina finală conține următoarele substanțe:

a. apă, în proporție de 1% din cea filtrată;
b. clorură de amoniu;
c. proteine;
d. saruri de Mg2+;
e. hormoni.

70. Urina finală conține următoarele substanțe:

a. mangan;
b. Na+;
c. K+;
d. enzime;
e. proteine.

71. Despre secreția H+ , la nivelul nefronului, putem afirma următoarele:

a. se realizează în special în tubul contort proximal;
b. se realizează cu consum de energie,
c. poate avea loc și în tubul contort distal, în funcție de pH-ul mediului intern;
d. se poate realiza și sub formă de ioni de amoniu, determinînd alcalinizarea suplimentară a
urinei;
e. în tubul contort proximal, mecanismul este pasiv.

72. Despre secreția K+ , la nivelul nefronului, putem afirma următoarele:

a. are loc în special în tubul contort proximal,
b. se realizează prin schimb ionic;
c. prin acest proces, rinichiul menține nivelul constant al potasemiei în organism;
d. are loc prin mecanisme pasive, la nivelul tubului contort distal;
e. se reabsorbe pasiv pe toată lungimea tubului urinifer.
73. Despre secreția NH3, la nivelul nefronului, putem afirma următoarele:
a. reprezintă o modalitatea de excreție suplimentară a protonilor;
b. se realizează sub formă de ioni de amoniu;
c. se poate face și sub formă de clorură de amoniu;
d. are efect antitoxic, producînd alcalinizare suplimentară a urinei,
e. se realizează numai în prezența ionilor de K+.

74. Funcţia endocrină a rinichiului constă în secreția următorilor hormoni cu

EXCEPȚIA:
a. oxitocina
b. ADH;
c. eritropoietină;
d. aldosteron;
e. mineralocorticoizi.

75.La nivelul tubului contort distal al nefronului:

a. acționează mecanisme de transport prin schimb ionic;
b. procesele de reabsorbție se desfășoară sub acțiunea aldosteronului;
c. procesele de reabsorbție se desfășoară sub acțiunea hormonului diuretic;
d. procesele de secreție și absorbție se desfășoară în funcție de pH-ul mediului intern;
e. acționează numai mecanisme active de secreție a substanțelor utile organismului.

76. Urina finala nu contine urmatoarele componente chimice, cu exceptia:

a. 85%apa;
b. substante minerale (saruri de Ca, K, Na, Mn))
c.uree;
d.creatina;
e.leucocite;

77. Urina finala poate contine urmatoarele componente chimice:

a.0,2 mg de Ca2+ ;
b.10 g de fosfor;
c.1,5L apa;
d.5,3 mg Cl-;
e.3g K+;

78. Urina finala poate contine urmatoarele componente chimice:

a.leucocite (mai mult de 5000/ L) ;
b.3,3 g de Na+;
c.95% apa;
d.3 mg HCO3-
e.150mg Mg2+;

79.Urina finala nu poate contine urmatoarele componente chimice:

a.1-2 g creatina;
b.60 g acid uric;
c.vitamine;
d.250 g uree;
e.hormoni;
80. Ureterele se caracterizează prin următoarele :
a. transportă urina primară de la bazinet la vezica urinară
b. se deschid în vezica urinară prin două orificii;
c. pătrunde oblic în peretele vezical, prevenind astfel refluxul urinei din vezică în ureter;
d. prezintă un sfincter neted controlat de nervul vag
e. au un sfincter striat controlat voluntari

81. La nivel renal, potasiul suferă următoarele procese:

a. filtrare
b. reabsorbție prin transport activ
c. reabsorbție prin transport pasiv
d. secreție activă
e. secreție pasivă

82. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. filtratul glomerular este o plasma care nu contine protein in cantitati semnificative;
b. unitatea morfofunţională a rinichiului este nefronul
c. presiunea din capsula Bowman favorizează filtrarea
d. presiunea proteinelor din capsula Bowman se opune filtrării
e. un nefron este constituit din corpusculul Malpighi şi tubul urinifer

83. Micţiunea:
a. este procesul de golire a vezicii urinare;
b. are loc când tensiunea intraparietală atinge o valoare prag;
c. este controlată de centrii din măduva spinării;
d. este un proces involuntar;
e. poate fi controlată de centrii nervoși superiori.

84. Sfincterul extern al vezicii urinare:

a. este format din fibre musculare striate;
b. este sub controlul sistemului nervos vegetativ;
c. previne micţiunea, chiar şi atunci când controlul involuntar tinde să o iniţieze;
d. este relaxat de parasimpatic;
e. este inhibat de simpatic.

85. Creşterea presiunii în vezica urinară:

a. este determinată de distensia pereţilor vezicali ca urmare a acumulării urinei;
b. determină relaxarea sfincterului uretral extern;
c. stimulează dendritele neuronilor din ganglionii spinali cervicali;
d. stimulează receptorii din peretele vezical;
e. determină refluarea urinei în uretere.

86. Creşterea presiunii în vezica urinară:

a. este determinată de distensia pereţilor vezicali ca urmare a acumulării urinii;
b. poate creste la 5-10 mmHg daca s-au acumulat 30-50 mL de urina;
c. poate creste foarte mult si rapid daca volumul urinii depaseste 300-400 mL;
d. stimulează receptorii din peretele vezical;
e. determină refluarea urinei în uretere.

87. Reflexul de micţiune:

a. este un reflex controlat în întregime de măduva spinării;
b. odată inițiat se autoamplifică, până la atingerea unui prag critic;
c. este inhibat de fibrele simpatice, cu origine în măduva sacrată;
d. determină relaxarea sfincterului vezical extern, pe cale parasimpatică;
e. poate fi stimulat de fibrele parasimpatice ale nervului vag.

88. Următoarele afirmații referitoare la micţiune sunt adevărate:

a. calea aferentă este parasimpatică;
b. calea eferentă determină relaxarea sfincterului vezical intern;
c. calea eferentă este reprezentată de nervii pelvieni
d. parasimpaticul contractă sfincterul vezical intern
e. simpaticul relaxează sfincterul vezical intern.

89. Despre tractul urinar se pot afirma urmatoarele:

a.prezenta bacteriilor la acest nivel poate determina inflamatie;
b.in mod normal este steril.
c.in mod normal este rezistent la colonizarea bacteriana;
d.are aceleasi manifestari clinice si la barbat si la femeie;
e.o buna hdratare poate creste riscul unei asemenea suferinte;

90.Următoarele afirmații referitoare la sindromul nefritic sunt false, cu exceptia:

a.tratamentul se poate realiza prin dializa:
b.se manifesta prin hipertensiune, hematurie;
c.este reprezentat de glomerulonefrita;
d.se manifesta prin insuficienta renala si edeme;
e.este stadiul final a numeroase boli renale;

91.Despre insuficienta renala nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.poate fi acuta sau cronica;
b.apare datorita prezentei bacteriilor in vezica urinara;
c.reprezinta stadiul evolutiv final al bolilor renale;
d.tratamentul se face prin pomparea sangelui intr-un circuit interior organismului;
e.insuficienta renala cronica se instaleaza progresiv si este ireversibila;
REPRODUCEREA
APARATUL GENITAL MASCULIN

1. Aparatul genital masculin cuprinde următoarele structuri, cu EXCEPŢIA:

a. prostata;
b. testiculul;
c. conductele spermatice;
d. bulbii vestibulari;
e. trompe uterine;

2.Testiculul:
a. face parte din conductele spermatice;
b. este organ pereche;
c. este situat în pelvis;
d. are formă de ovoid turtit vertical;
e. reprezintă gonada masculină.

3.Testiculul:
a. este o glandă endocrină, asigurând formarea spermiilor;
b. este o glandă exocrină, prin secreţia hormonilor sexuali;
c. este o glandă mixtă;
d. secretă hormonii androgeni;
e. secretă hormoni cu rol în apariția și menținerea caracterelor sexuale primare.

4. Funcţiile testiculului sunt:

a. endocrină (producerea spermiilor);
b. exocrină (secreţia hormonilor androgeni);
c. spermatogeneza;
d. formarea spermatogoniilor;
e. producerea hormonilor androgeni.

5. Despre spermatogeneză putem afirma următoarele:

a. are loc la nivelul celulelor interstiţiale testiculare;
b. se desfășoară la nivelul celulelor Leydig;
c. se desfășoară la nivelul tubilor seminiferi contorți;
d. începe la pubertate;
e. se desfasoara in mai multe etape.

6. Funcţia endocrină a testiculului:

a. se desfăşoară la nivelul celulelor interstiţiale;
b. constă în secreţia hormonilor androgeni;
c. constă în secreţia testosteronului;
d. determina maturizarea organelor sexuale ;
e. se desfășoară la nivelul tubilor seminiferi contorți.

7. Testiculul este situat:

a. într-o pungă musculară;
b. în scrot;
c. la nivelul canalul inghinal;
d. în cavitatea abdominală;
e. într-o pungă cutanată.

8. Epididimul:
a. este un organ nepereche;
b. face parte din organele genitale externe;
c. este ataşat testiculului;
d.are forma unui ovoid turtit transversal;
e. este străbătut de canalul epididimar.

9. Selectați afirmații corecte

a. testosteronul are effect de mentinere a tonusului epiteliului spermatogenic;
b. hipersecreţia de testosteron duce la pubertate precoce
c. hiposecreţia de testosteron duce la infantilism genital
d. actul sexual masculin rezultă din mecanisme reflexe intrinseci, integrate în măduva
sacrată şi lombară
e. testosteronul stimulează creşterea organelor genitale masculine şi inhibă caracterele
sexuale secundare

10. Epididimul:
a. are forma unei virgule;
b. este traversat de canalul deferent;
c. prezintă la interior albugineea;
d. este o cale spermatică intratesticulară;
e. este situat pe marginea posterioară a testiculului.

11. Canalul epididimar:

a. este o cale spermatică intratesticulară;
b. se continuă cu canalul deferent;
c. continuă canalele eferente testiculare;
d. face parte din căile spermatice extratesticulare.
e. se termină la baza prostatei .

12. Testiculul este învelit la suprafaţă de:

a. o membrană elastică;
b. o membrană conjunctivă numită albuginee;
c. o membrană inextensibilă;
d. peritoneu;
e. o membrana ce ține în tensiune parenchimul testicular.

13. Spermatogeneza:
a. are loc la nivelul tubilor drepţi;
b. începe la pubertate;
c. este stimulată de LH;
d. este stimulată de testosteron;
e. este stimulată de FSH.

14. Structural, testiculul este constituit din:

a. căi spermatice intratesticulare;
b. lobuli, delimitați de septuri conjunctive;
c. zona corticală, în centru;
d. zona medulară, la periferie;
e. parenchim, cu țesut interstițial .

15. Lobulii testiculari:

a. sunt delimitaţi de septuri conjunctive desprinse din albuginee;
b. sunt separaţi prin ţesut interstiţial;
c. sunt formaţi din 2-3 tubi seminiferi contorţi;
d. la nivelul lor are loc spermatogeneza;
e. sunt în număr de 300 pentru ambii testiculi.

16. Tubii seminiferi contorţi:

a. sunt situați în lobulii glandei genitale masculine;
b.la nivelul lor se formeaza celulele sexuale;
c. sunt în număr de trei pentru un lob testicular;
d. se continuă cu tubii drepţi;
e. continuă canalele eferente testiculare.

17. La nivelul testiculului, tubii drepţi:

a. sunt situați în interiorul lobulilor;
b. continuă tubii seminiferi contorți;
c. se deschid în reţeaua testiculară;
d. se deschid în canalul epididimar;
e. fac parte din căile spermatice intratesticulare.

18. La nivelul testiculului, canalele eferente:

a. continuă reţeaua testiculară;
b. se deschid în canalul epididimar;
c. se deschid în canalul deferent;
d. sunt în număr de 30;
e. sunt căi spermatice extratesticulare..

19. Reţeaua testiculară se interpune între:

a. tubii seminiferi contorţi;
b. canalul epididimar;
c. tubii drepţi;
d. canalele eferente
e. canalul deferent;

20. Vascularizaţia testiculului:

a. cea arterială este asigurată de artera testiculara, ram din aorta abdominală;
b. cea venoasă este tributară venei iliace interne;
c. cea arterială este asigurată de artera testiculară,ram din artera iliacă internă;
d. cea venoasă este tributară venei cave inferioare;
e. cea limfatică este reprezentată de vase care se varsa in artere.

21. Despre canalul deferent nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a. continua canalul ejaculator;
b. este situat deasupra penisului;
c. este o cale spermatica extratesticulara;
d. se termina la baza prostatei
e. continua canalul veziculelor seminale.
22. Canalul deferent :
a. se unește cu canalul veziculei seminale formând canalul epididimar;
b. continuă reţeaua testiculară;
c. continuă canalul epididimar;
d. este o cale spermatică extratesticulară;
e. se termină la baza prostatei.

23. Urmatoarele afirmatii despre canalul ejaculator sunt false,cu exceptia:

a. se formează prin unirea canalului eferent cu canalul veziculelor seminale;
b. se deschide în uretră;
c. este o cale spermatică extratesticulară;
d. este o cale spermatică intratesticulară;
e. continuă canalul epididimar;

24.Despre canalul ejaculator se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.se deschide in ureter;
b. se formează prin unirea canalului deferent cu canalul veziculelor seminale
c.are forma de virgule;
d.este o cale extratesticulara;
e.pot fi in numar de 10-15

25. Glandele anexe ale aparatului genital masculin sunt:

a. corpul spongios;
b. corpul cavernos;
c. penisul;
d. veziculele seminale;
e. prostata.

26. Vezicula seminală:

a. este situată deasupra prostatei;
b. este organ pereche;
c. este situată medial de canalele deferente;
d. are rol endocrin, producând lichidul seminal;
e. are rol rol exocrin, secretând spermiile.

27. Vezicula seminală secretă:

a. hormoni androgeni;
b. un lichid cu rol de mediu de a creste fertilitatea pentru spermatozoizi;;
c. un lichid cu rol de mediu nutritiv pentru spermatozoizi;
d. un lichid care contribuie la formarea spermei;
e. un lichid ce participă la maturarea spermiilor.

28. Prostata:
a. este situată sub vezica urinară;
b. este situată în jurul uretrei;
c. este glandă anexă a aparatului genital masculin;
d. secretă hormonii androgeni;
e. este un organ pereche.

29. Urrmătoarele afirmații despre prostată sunt adevărate:

a. este situate deasupra si lateral de canalele deferente;
b. este un organ impar;
c. secretă un lichid component al spermei ;
d. este vascularizată de un ram din artera iliacă internă;
e. sângele venos este drenat în vena cavă inferioară.

30. Organele genitale externe masculine sunt reprezentate de următoarele structuri, cu

EXCEPŢIA:
a. penis;
b. căile seminale;
c. corpul spongios;
d. corpii cavernoşi;
e. prostata.

31. Despre organul genital extern masculin putem afirma următoarele:

a. face parte din căile urinare, fiind și organ al micțiunii;
b. este reprezentat de ureter;
c. este un organ pereche;
d. este localizat deasupra scrotului, inaintea simfizei pubiene;
e. este situat în bursele scrotale.

32. În structura organului genital masculin extern intră:

a. un aparat erectil și învelișuri;
b. vase de sânge;
c. tegument, ce se continuă cu cel al scrotului și al regiunii pubiene;
d. bursele scrotale;
e. organe erectile, reprezentate de un corp cavernos și doi corpi spongioși.

33. Organul genital masculin extern prezintă:

a. radacina fixate prin cei doi corpi spongiosi de oasele bazinului;
b. numeroase vase de sânge;
c. doi corpi cavernoşi;
d. rădăcină, fixată pe oasele bazinului;
e. corp, situat în bursele scrotale.

34. Scrotul:
a. este situat deasupra organului genital extern masculin;
b. adăposteşte gonada masculină;
c. este format din tunici concentrice,continuarea celor de la nivelul peretelui abdominal
posterior;
d. face parte din organele genitale externe;
e. face parte din organele erectile ale aparatului genital masculin.

35. Următoarele afirmații referitoare la aparatul genital masculin sunt adevărate:,

a. simpaticul și parasimpaticul au acțiune complementară;
b. spermatogeneza este stimulata de FSH;
c. gonada masculină prezintă secretie exocrina prin secretia hormonilor sexuali;
d. activitatea gonadei masculine devine evidenta in timpul perioadei de crestere si dezvoltare;
e. activitatea encefalului este absolut necesară în reglarea funcțiilor sexuale.

36. Organele genitale interne masculine sunt reprezentate de următoarele structuri cu

EXCEPȚIA:
a. testiculele;
b. canalele deferente;
c. corpii cavernoşi;
d. glandele bulbo-uretrale;
e. penisul.

37. Glandele bulbo-uretrale:

a. sunt glande anexe ale aparatului genital masculin
b. sunt formațiuni glandulare ovoide
c. fac parte din conductele spermatice
d. se deschid în uretră
e. secretă un lichid asemănător cu cel prostatic

38. Despre glandele bulbo-uretrale se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a. sunt glande anexe ale aparatului genital masculin
b. au dimensiunile unui bob de fasole;
c. fac parte din conductele spermatice
d. se deschid în ureter;
e. secretă un lichid asemănător cu cel prostatic

39. Selectaţi afirmaţiile corecte

a. epididimul este aşezat pe marginea posterioară a testicuului
b. la nivelul tubilor seminiferi are loc spermatogeneza
c. la nivelul țesutului interstiţial testicular se produc hormoni androgeni
d. lobulii testiculari sunt formaţi din 4 tubi seminiferi contorți
e. epididimul trimite septuri în interiorul testiculului ce delimitează lobulii

40. Spermatogeneza:
a. se desfăşoară în mai multe etape;
b. cuprinde etape de diviziune reducţională;
c. cuprinde etape de diviziune ecuaţională;
d. este stimulată de FSH;
e. este inhibată de LH.

41. Selectaţi afirmaţiile corecte:

a. spermiile se înmagazinează în epididim
b. spermatogeneza este stimulată de LH
c. spermiile își dezvoltă capacitatea de mișcare în canalul deferent
d. veziculele seminale secretă un lichid cu rol nutritiv pentru spermii
e. secreția prostatică crește fertilitatea spermatozoizilor.

42. Urmatoarele afirmaţi despre spermatogeneza sunt false, cu exceptia:

a. spermiile își dezvoltă capacitatea de mișcare în epididim
b. spermatogeneza este stimulată de FSH
c. spermiile isi mentin fertilitatea aproximativ o saptamana
d. veziculele seminale secretă un lichid cu rol in ejacularea spermiilor;
e. sperma ejaculata contine si lichide provenite de la glandele bulbo-uretrale;

43. Urmatoarele afirmaţi despre spermatogeneza sunt corecte, cu exceptia:

a. spermiile sunt eliminate prin ejaculare;
b. spermatogeneza este inhibata de FSH
c. spermiile isi mentin fertilitatea aproximativ o luna
d. veziculele seminale secretă un lichid cu rol in eajcularea spermiilor;
e. ejaculatul contine lichide si din veziculele seminale, canalul eferent si glande mucoase;.

44. Referitor la spermatogeneză sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. reprezintă procesul de transformare a spermatozoizilor în spermii;
b. spermatocitele primare se formează din spermatogonii
c. este un proces ce atinge maxim de activitate la pubertate
d. spermatogoniile se transformă prin meioză în spermatozoizi
e. spermatozoizii sunt de două feluri, după cromozomii sexuali pe care îi posedă

45.Despre spermatogeneză nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a. are loc la nivelul celulelor interstitiale Leydig;
b. spermatocitul primar se formează prin diviziune meiotica din spermatogonie;
c. spermatida este haploida;
d. spermatocitul secundar se formează prin diviziune meiotica din spermatocitul primar;
e. spermatozoidul prezinta cap, acrozom,piesa intermediara si flagel

46. Spermatogoniile:
a. sunt celulele primordiale masculine;
b. sunt celule sexuale mature;
c. sunt celule diploide;
d. se dezvoltă în canalul deferent;
e. sunt eliminate prin ejaculare.

47. Spermatozoidul:
a. este celula masculină primordială;
b. are 22 de cromozomi autosomi si 1 heterozom;
c. se formează în celulele interstiţiale;
d. este o celulă diploidă;
e. se înmagazinează în epididim.

49. Gameții masculini:

a. sunt reprezentați de spermatozoizi;
b. se formează în ductul deferent;
c. se elimină prin spermă;
d. se formează în vezicula seminală
e. sunt reprezentați de spermii.

50. Despre gameții masculini se pot face următoarele afirmații:

a. își dezvoltă capacitatea de mișcare în epididim;
b. își mențin fertilitatea aproximativ 30 de zile;
c. nutriția lor se face prin lichidul veziculelor seminale;
d. este o celulă macroscopică;
e. posedă număr complet de cromozomi;

51. Spermatozoidul este alcătuit din:

a. cap;
b. pisă intermediară sau gât;
c. flagel;
d. corp;
e. acrozom.

52. Spermatozoidul conţine:

a.11 perechi de cromozomi autosomi
b. un cromozom sexual;
c. cromozonul sexual X;
d. cromozomul sexual Y;
e. numai cromozomul sexual Y.

53. Spermiile:
a. devin mobile în lichidul spermatic;
b. isi dezvolta capacitatea de miscare in canalul deferent;
c. se depozitează în scrot;
d. isi mentin fertilitatea o luna;
e. se formează numai prin diviziunea mitotică a spermatogoniilor.

54. Spermatocitele primare :

a. se formează prin diviziunea mitotică a spermatogoniilor ;
b. au un număr diploid de cromozomi ;
c. dau naștere spermatocitelor secundare ;
d. sunt celule haploide;
e. dau naștere spermiilor.

55. Testosteronul este secretat de următoarele structuri, cu EXCEPȚIA:

a. prostată;
b. celulele interstiţiale testiculare;
c. tubii seminiferi;
d. tubii drepţi;
e. epididim

56. Testosteronul este un hormon:

a. glucidic;
b. lipidic;
c. sintetizat din colesterol;
d. protidic;
e. cu efect anabolizant proteic.

57. Principalul hormon androgen :

a. este reprezentat de hormonul foliculostimulant
b. este reprezentat de hormonul luteinizant ;
c. este reprezentat de testosteron;
d. este un hormon lipidic, cu structură sterolică ;
e. este secretat de nucleii hipotalamusului anterior.

58. Testosteronul are următoarele acţiuni:

a. stimulează creşterea organelor genitale masculine;
b. stimulează dezvoltarea gonadei masculine;
c. determină apariţia caracterelor sexuale primare;
d. menține tonusul epiteliului spermatogenic.
e. determină dezvoltarea scheletului și a musculaturii.
59. Aparitia urmatoarelor caractere sexuale secundare nu este influientata de
testosteron, cu exceptia:
a. modul de dispunere a parului;
b. vocea;
c. dezvolatrea musculaturii
d. distribuirea grăsimii de rezervă;
e. proliferarea epiteliului spermatogenic.

60. Următoarele caractere sexuale secundare sunt influențate de testosten:

a. scheletul;
b. vocea;
c. modificarea secretorie a epiteliului spermatogenic;
d. distribuirea grăsimii de rezervă;
e. musculatura.

61. Secreţia de testosteron este controlată:

a. de FSH;
b. de LH;
c. de corticosuprarenală;
d. prin feedback negativ de hipofiza posterioară;
e. prin feedback negativ, de hipofiza anterioară.

62. Sperma conţine lichide provenite din:

a. prostată;
b. scrot;
c. veziculele seminale;
d. canalul epididimar;
e. canalul deferent.

63. Alegeți afirmațiile corecte :

a. spermatogeneza este stimulată de FSH ;
b. secreția de testosteron este stimulată de LH-ul hipotalamic ;
c. testiculul secretă și un procent redus de estrogeni ;
d. secreția prostatică are rolul de a crește fertilitatea și mobilitatea spermatozoizilor ;
e. spermatozoidul fecundant este o celulă diploidă.

64. Spermatozoizii:
a. se formează în testicul, în mod continuu, de la naştere;
b.se inmagazineaza in epididim;
c. devin mobili în tubii seminiferi;
d. devin mobili în lichidul spermatic;
e. se formează din spermatide, celule haploide.

65. Spermatogeneza este controlată de :

a. de FSH;
b. de LH;
c. de corticosuprarenală;
d. prin feedback negativ de hipofiza posterioară;
e. prin feedback negativ, de hipofiza anterioară.

66. Testiculul secretă următorii hormoni:

a. androgeni;
b. progesteron;
c. testosteron;
d. progesteron
e. estrogeni.

67. Alegeți afirmaţiile corecte:

a. spermiile se înmagazinează în epididim;
b. spermatogeneza este stimulată de LH;
c. celulele Leydig secretă hormoni androgeni;
d. sperma este formată numai de veziculele seminale;
e. spermiile sunt celule diploide .

68.Despre actul sexual masculin se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.factorii psihici joaca un rol important;
b.este rezultatul unor mecanisme reflexe extrinseci;
c.prezinta mecanisme reflexe integrate in maduva sacrata;
d.necesita stimulare psihica;
e.necesita numai stimulare sexuala.

69.Urmatoarele afirmatii despre adenomul de prostata sunt false, cu exceptia:

a.reprezinta o hiperplazie benigna a prostate;
b.este o boala inflamatorie pelvina;
c.poate determina obstructia eliminarii urinii;
d.poate fi de etiologie infectioasa;
e.poate fi de etiologie virala;

APARATUL GENITAL FEMININ

1. Aparatul genital feminin cuprinde următoarele structuri:

a. ovar;
b. trompe uterine;
c. vagin;
d. vulvă;
e. uretră.

2. Căile genitale feminine cuprind următoarele structuri:

a. uterul;
b. vulva;
c. vaginul;
d. trompele uterine;
e. ovarul.

3. Gonada feminină:
a. este reprezentată de ovar;
b. este reprezentată de trompa uterină;
c. este o gandă mixtă;
d. secretă gameții feminini, foliculii ovarieni ;
e. este reprezentată de glanda mamară.

4. Ovarul este situat în:

a. cavitatea abdominală;
b. cavitatea pelviană;
c. regiunea inghinală;
d. regiunea lombară;
e. fosa ovariană.

5. Care afirmaţie referitoare la ovar nu este adevărată:

a. este un organ pereche;
b. este o glandă cu funcţie mixtă;
c. are forma unui ovoid;
d. face parte din căile genitale feminine;
e. este situat în flancul drept.

6. Ovarul:
a. este o glandă cu funcţie mixtă;
b. are funţie exocrină, secretând hormonii sexuali feminini;
c. are funcţie endocrină, producând ovulele;
d. reprezintă gonada feminină;
e. secretă estrogeni și testosteron.

7.Ovarul prezintă:
a. două fețe și două margini ;
b. o fața laterală , pe peretele lateral al cavității pelviene ;
c. o fața medială, acoperită de pavilionul trompei uterine ;
d. o extremitate superioară, legată prin ligamente de vagin;
e. o extremitatei nferioară, legată prin ligamente de rect.

8. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la ovar:

a. este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu;
b. prezintă la interior parenchimul glandular ;
c. conține foliculi în diferite stadii de dezvoltare ;
d. se leagă prin ligamente de trompa uterină;
e. este vascularizat de artera ovariană, ram din artera iliacă internă.

9. Urmatoarele afirmaţii referitoare la ovar sunt false, cu exceptia:

a. prezinta un invelis conjuntiv –albugineea ovarului;
b. prezintă la interior parenchimul glandular ;
c. este acoperit la suprafață de un epiteliu pseudostratificat;
d. cantareste aproximativ 25 g;
e. este vascularizat de artera ovariană, ram din aorta abdominale.

10. Urmatoarele afirmaţii referitoare la ovar sunt adevarate, cu exceptia:

a. are un diametru de 3-5 mm;
b. este situat in fosa ovariana ;
c. este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu;
d. cantareste aproximativ 25 g;
e. vena ovariana stanga se varsa in vena cava inferioara.
11. Structural, ovarul prezintă:
a. la exterior un țesut elastic;
b. la suprafaţă, parenchimul glandular;
c. zona corticală, ce conţine foliculi ovarieni;
d. zona medulară, ce conţine vase de sânge;
e. o membrană conjunctivă, albugineea ovarului;

12. Foliculii ovarieni sunt situaţi în următoarele structuri, cu EXCEPȚIA:

a. trompele uterine;
b. uter;
c. zona medulară a ovarului;
d. zona corticală a ovarului;
e. albuginee.

13. Zona corticală a ovarului conţine:

a. foliculi primordiali;
b. foliculi maturi;
c. foliculi secundari;
d. vase de sânge ;
e.vase limfatice;

14. Zona medulară ă a ovarului conţine:

a. vase de sânge;
b. fibre nervoase vegetative;
c. vase limfatice;
d. foliculi primari;
e. foliculi secundari.

15. Care afirmaţii referitoare la foliculii ovarieni sunt adevărate:

a. sunt situaţi în zona corticală a ovarului;
b. sunt prezenţi în ovar de la naştere;
c. se formează, în ovar, la pubertate;
d. se găsesc în stadii diferite de evoluţie;
e. lunar se maturează un singur folicul ovarian.

16. Stadiile evolutive ale foliculilor ovarieni sunt următoarele:

a. secundari;
b. terțiari (de Graff);
c. primordiali;
d. evolutivi;
e. maturi (cavitari).

17. Foliculul ovarian matur:

a. conține în interior ovocitul;
b. se transformă în corp galben, după eliminarea ovocitului;
c. se transformă în foliculul de Graff, cu rol secretor;
d. apare în perioda menopauzei;
e. se transform în corp alb, cu rol secretor.

18. Foliculul ovarian matur:

a. este cel mai voluminos
b. se transformă în corp galben, după eliminarea ovocitului;
c. se transformă în foliculul de Graff, cavitar;
d. apare în perioda menopauzei;
e. conține în interior ovocitul.

19. Corpul alb:

a. apare după ziua a 24-a a ciclului ovarian;
b. se formează din corpul galben dacă ovulul nu a fost fecundat,
c. se formează din corpul galben dacă ovulul a fost fecundat,
d. are activitate endocrină, secretând estrogeni și progesteron;
e. reprezintă epiteliul folicular apărut în urma fecundației.

20. Ovocitul se formează în:

a. zona medulară a ovarului;
b. folicul ovarian matur;
c. trompa uterină;
d. uter;
e. in zona corticala a ovarului.

21. De la pubertate şi până la menopauză, lunar, are loc:

a. maturarea unui folicul ovarian secundar ;
b. transformarea unui folicul primordial în folicul de Graaf;
c. eliminarea unui ovocit;
d. eliminarea unui folicul de Graaf ;
e. transformarea unui folicul secundar în folicul terțiar;

22. Alegeți afirmațiile corecte:

a. în fiecare lună un folicul secudar devine folicul matur;
b. ovarul prezintă o zonă corticală în care se găsesc: ţesut conjunctiv lax, vase şi nervi
c. lunar, începând cu pubertatea, un folicul matur se transforma în folicul terțiar;
d. în timpul vieţii sexuale feminine se maturizează circa 400 de foliculi ovarieni;
e. ovogeneza este controlată de progesteron.

23. Vascularizația ovarului este asigurată de:

a. artera ovariana, din aorta abdominală;
b. ramura ovariană a arterei uterine;
c. artera ovariană, din artera iliacă externă;
d. artera tubară;
e. artera rușinoasă internă.

24. Venele ovarului se pot deschide în:

a. vena cavă inferioară;
b. vena uterină;
c. vena renală;
d. vena iliacă internă;
e. vena iliacă externă.

25. Trompele uterine:

a. sunt conducte musculo-membranoase pereche;
b. fac parte din căile genitale feminine;
c. sunt situate între ovar şi uter;
d. captează ovulul expulzat de ovar;
e. prezintă o extremitate laterala ce comunică cu uterul.

26. Trompa uterină comunică cu:

a. vaginul;
b. uterul;
c. ovarul;
d. vulva;
e. cavitatea abdominală.

27.Urmatoarele afirmatii despre trompele uterine sunt false, cu exceptia:

a. au o lungime de 7-12 cm;
b. extremitatea medială prezinta un orificiu care se deschide in cavitatea abdominala;
c. comunică cu uterul prin ostium uterine;
d. extremitatea laterală se deschide în cavitatea abdominal;
e. sunt vascularizate de ramuri din artera iliaca externa.

28. Despre extremitatea laterală a trompei uterine se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:
a. se deschide în cavitatea abdominală;
b. captează foliculul secundar expulzat din ovar;
c. are o lungime de 7-12 cm;
d. comunică cu uterul prin ostium uterine;
e. se leagă prin ligamente de sacru.

29. Trompa uterină este situată între:

a. uter;
b. vagin;
c. ovar;
d. vulvă;
e. rect.

30. Corpul galben;

a. apare în urma ovulației;
b. secretă estrogeni;
c. secretă progesteron;
d. secretă cantităţi mici de testosteron
e. se transformă în corp alb dacă are loc fecundația.

31. Uterul este situat:

a. în cavitatea abdominală;
b. în cavitatea pelviană;
c. în fosa iliacă dreaptă;
d. între trompele uterine și vagin;
e. între trompele uterine și vulvă.

32. Despre uter se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a. este situat în cavitatea pelviana;
b. este situat intre vezica urinara si simfiza pubiana;
c. în fosa iliacă dreaptă;
d. între trompele uterine și vagin;
e. între trompele uterine si rect.

33.Urmatoarele afirmatii despre uter nu sunt adevarate, cu exceptia:

a. este situat pe peretele lateral al cavitatii pelviene;
b. este situat posterior de vezica urinară;
c. anterior de rect;
d. deasupra vaginului
e. în fosa iliacă stângă;

34. Uterul este un organ:

a. în formă de pâlnie;
b. impar;
c. cavitar;
d. pereche;
e. musculos.

35. Care afirmaţie referitoare la uter este adevărată:

a. are formă de pară;
b. extremitatea superioară este reprezentată de corp;
c. pe extremitatea inferioară se inseră vaginul;
d. este situat lateral în pelvis;
e. comunică cu trompele uterine.

36. Uterul prezintă următoarele părţi componente:

a. colul;
b. corpul;
c. capul;
d. piesa intermediară;
e. istmul.

37. Despre uter putem afirma următoarele:

a. este format din corp și col;
b. pe colul uterin se inseră vaginul;
c. cavitatea uterină prezintă o tunica mucoasă care suferă modificări ciclice
d. are o musculatură striată cu fibre longitudinale şi circulare
e. este vascularizat de artera uterină, ram din aorta abdominală.

38. Despre vascularizația uterului putem afirma următoarele:

a. arterele provin din artera iliacă comună;
b. arterele sunt ramuri din aorta abdominală;
c. venele se deschid în vena cavă inferioară
d. arterele sunt ramuri din artera iliacă internă;
e. venele se deschid în vena iliacă internă.

39. Despre vascularizatia trompelor uterine putem afirma urmatorele, cu exceptia:

a.arterele provin din artera iliaca externa;
b.arterele sunt ramuri din artera uterina;
c.arterele sunt ramuri din artera vaginala;
d.venele sunt omonime arterelor;
e.arterele sunt ramuri din artera ovariana
40. În structura uterului distingem:
a. o tunică conjunctivă, albugineea;
b. o tunică musculară cu fibre musculare striate;
c. o tunică internă, endometru
d. o tunică seroasă, perimetru;
e. o tunică mucoasă, miometru

41. Tunica musculară a uterului:

a. se numește miometru;
b. are fibrele musculare striate dispuse longitudinal și radiar;
c. prezintă fibre musculare netede;
d. reprezintă stratul funcțional, ce suferă modificări ciclice;
e. se reface la fiecare ciclu menstrual.

42. Despre endometru se pot afirma următoarele:

a. reprezintă tunica seroasă, prezentă numai la nivelul corpului uterin;
b. este format din musculatura neteda;
c. prezintă modificări ciclice, eliminându-se la fiecare ciclu menstrual,
d. reprezintă stratul funcțional al uterului;
e. căptușește cavitatea uterină.

43. Vaginul se inseră pe:

a. corpul uterin;
b. colul uterin;
c. trompa uterină;
d. istmul uterin;
e. cervix.

44. Vaginul:
a. este un organ pereche;
b. este situat pe peretele lateral al pelvisului;
c. este un conduct musculo-conjunctiv;
d. face parte din organele genitale externe;
e. se inseră pe colul uterin.

45. Vaginul:
a. se deschide în vestibulul vaginal ;
b. este situat median în pelvis;
c. face parte din organele genitale interne;
d. este un organ impar;
e. este vascularizat de ramuri din artera ovariană.

46. Referitor la extremităţile vaginului:

a. prin cea superioară se inseră pe colul uterin;
b. prin cea inferioară se deschide la nivelul vulvei;
c. cea inferioară prezintă orificiul vaginal;
d. cea superioară se inseră pe corpul uterin;
e. cea inferioară se numeşte ostium vestibular.

47. Urmatoarele afirmatii despre vagin sunt adevarate, cu exceptia:

a.este un conduct lung de 7-12 cm;
b.este un organ median;
c.prezinta un strat muscular neted;
d.se deschide in vestibulul vaginal;
e.prezinta o mucoasa formata din epiteliu cilindric stratificat

48. Organele genitale externe feminine sunt reprezentate de următoarele structuri cu

EXCEPȚIA:
a. trompele uterine;
b. vaginul;
c. vulva;
d. ovarul;
e. uterul.

49. Vulva:
a. reprezintă organul genital extern feminin;
b. este mărginită lateral de două repliuri musculare;
c. este mărginită lateral de labiile mari;
d. este dispusă între trompele uterine;
e. cuprinde organele erectile: clitorisul și bulbii vestibulari.

50. Vulva, cuprinde:

a. muntele lui Venus;
b. clitorisul;
c. labiile mici;
d. glande vaginale;
e. cervixul.

51. La nivelul vulvei se deschid:

a. anterior, uretra;
b. posterior, vaginul;
c. colul uterin;
d. extremitatea laterală a trompei uterine;
e. extremitatea medială ale trompei uterine.

52.Despre labiile mari nu se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.sunt acoperite de tegument;
b.sunt doua cute musculare;
c.sunt situate medial de labile mici;
d.sunt prevazute cu glande sebacee mari;
e.in partea anterioara prezinta muntele pubian;

53.Despre labiile mari se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.spatiul marginit de ele se numeste vestibul vaginal;
b.sunt doua cute musculare;
c.in partea posterioara prezinta muntele lui Venus, acoperit de par
d.sunt prevazute cu glande sebacee mari;
e.prezinta la baza lor bulbii vestibulari;

54.Despre vestibulul vaginal se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este spatiul marginit de labiile mici
b.are forma unei fante alungite in sens sagital;
c.in partea anterioara se deschide orificiul ureterului;
d.in partea posterioara se deschide vaginul;
e.este acoperit de par

55.Urmatoarele afirmatii despre organele erectile ale vulvei sunt adevarate:

a.sunt reprezentate de clitoris;
b.clitorisul este situat median;
c.clitorisul are o lungime de 7-9 cm;
d.sunt reprezentate de bulbii vestibulari;
e.sunt situate lateral de labiile mici;

56. Vascularizația trompelor uterine este asigurată de ramuri din artera:

a. uterină;
b. ovariană;
c. iliacă externă;
d. aortă abdominală;
e. iliacă internă.

57. Artera uterină vascularizează:

a. vaginul;
b. trompele uterine,
c. uterul;
d. vulva;
e. ovarul.

58. Glanda mamară:

a. este un organ erectil;
b. face parte din organele genitale interne;
c. este o glandă anexă aparatului genital feminin;
d. este un organ pereche;
e. este situată pe peretele toracic anterior;

59. Glanda mamară:

a. este o glanda endocrina;
b. este înconjurată de diferite parti moi;
c. secretă laptele matern;
d. are o importanta patologica;
e. prezintă o unitate secretorie, reprezentată de mamelon;

60. Vulva prezintă:

a. organele erectile;
b. bulbi cavernosi;
c. clitorisul;
d. orificiul uterin
e. muntele pubian.

61. Glanda mamară:

a. reprezinta gonada feminina;
b. face parte din organele genitale interne;
c. este o glandă anexă aparatului genital feminin;
d. sunt situate anterior, in intervalul dintre coastele III-VI;
e. este situată pe peretele toracic anterior;

62. Activitatea gonadelor feminine devine evidentă:

a. la pubertate;
b. în copilărie;
c. prin modificarea nivelului secreției hormonilor gonadotropi hipofizari;
d. la naştere;
e. în timpul perioadei de creștere și dezvoltare a organismului.

63. Funcţiile ovarului sunt:

a. ovulaţia;
b. formarea foliculilor ovarieni maturi;
c. secreţia de hormoni estrogeni;
d. secreţia de progesteron;
e. eliminarea stratului superficial la fiecare ciclu menstrual.

64. Ovogeneza:
a. este prezentă în ovar de la naştere;
b. începe la pubertate;
c. are loc la nivelul zonei medulare a ovarului;
d. are loc la nivelul uterului;
e. se desfășoară în zona corticală a ovarului.

65. Ovogeneza:
a. reprezintă procesul de formare lunară a unui ovul ;
b. reprezintă secreţia de hormoni estrogeni;
c. reprezintă procesul de grefare a zigotului la nivelul mucoasei uterine;
d. are loc în ziua a 14-a a ciclului ovarian;
e. are loc la nivelul zonei corticale a ovarului.

66. Care afirmaţie referitoare la ovulaţie este adevărată:

a. este stimulată de LH;
b. are loc în ziua a 14-a a ciclului menstrual;
c. are loc prin ruperea foliculului ovarian şi expulzarea ovogoniei;
d. ovulul este expulzat în trompa uterină;
e. ovulul expulzat este preluat de uter.

67. Ovulaţia se caracterizează prin următoarele:

a. are loc în ziua a 24-a a ciclului menstrual;
b. ovulul expulzat este preluat de trompa uterină.
c. are loc prin ruperea foliculului ovarian și eliminarea ovulului;
d. este stimulata de hipofiza anterioară.
e. ovulul este expulzat in zona medulara a ovarului.

68. La pubertate:
a. funcţia gametogenetică nu este dezvoltată;
b. este posibilă funcţia de reproducere;
c. scade secreţia de testosteron;
d. activitatea endocrină a gonadelor face posibilă reproducerea
e. funcţia endocrina a gonadelor este dezvoltată.
69. Ovulul este o celulă:
a.cu diametru de 200 mm;
b. anucleata;
c. diploidă;
d. de 150 microni;
e. haploidă.

70. Alegeți afirmațiile corecte:

a. secreția hormonilor gonadotropi crește cu 24-48 de ore înainte de ovulație;
b. ovulația și formarea corpului galben sunt stimulate de LH;
c. secreția de progesteron începe să crească cu o zi înainte de ovulație;
d. creșterea și maturarea foliculară sunt stimulate de FSH;
e. secreția corpului galben este stimulată de FSH.

71. După ovulaţie, ovulul :

a. poate fi fecundat rezultând zigotul;
b. se transformă în corp galben;
c. este preluat de trompa uterină;
d. poate fi fecundat de un spermatozoid fecundant;
e. se transformă în foliculul de Graaf.

72. După eliminarea ovulului, foliculul ovarian, cu exceptia:

a. se transforma in folicul terţiar;
b. se transforma in folicul de Graaf;
c. se transforma in corp galben;
d.secreta estrogeni;
e. secreta progesteron;

73. Corpul galben:

a. are activitate secretorie, pe toată perioada ciclului ovarian;
b. secretă estrogeni;
c. secretă progesteron;
d. poate să se cicatrizeze, transformîndu-se în corp alb;
e. apare în perioada preovulatorie a ciclului ovarian.

74. Secretia corpului galben este stimulate de urmatorii hormoni, cu exceptia:

a.FSH;
b.LH;
c.LTH;
d.STH;
e.prolactina

75. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul galben:

a. persistă;
b. secretia endocrina scade brusc;
c. secretă hormonii sexuali feminini;
d. degenerează;
e. se cicatrizează, formând corpul alb.

76. Dacă ovulul este fecundat, corpul galben:

a. isi prelungeste activitatea cu inca trei luni;
b. se cicatrizează;
c. se elimină;
d. degenerează;
e. are activitate endocrină secretând estrogeni și progesteron.

77. Procesul de maturaţie foliculară este:

a. ciclic;
b. permanent;
c. stimulat de FSH;
d. inhibat de LH;
e. stimulat de hormonii estrogeni.

78. Următoarele afirmații despre foliculii ovarieni sunt adevărate:

a. la naștere sunt în număr de cîteva sute de mii ;
b. la naștere, ovarul conține foliculi primordiali;
c. doar 400 se vor matura în perioada fertilă feminină;
d. cea mai mare parte din cei prezenți la naștere, involuează;
e. sunt în număr de 300 - 400 pentru fiecare ovar.

79. Ciclul genital la femeie:

a. are o durată medie de 14 zile;
b. cuprinde doua perioade;
c. are o durată medie de 28 zile
d. începe la pubertate;
e. persistă toată viața.

80. Ciclul ovarian cuprinde modificări la nivelul:

a. vulvei;
b. uterului;
c. trompelor uterine;
d. vaginului;
e. glande mamare.

81. Ciclul ovarian:

a. cuprinde două perioade: preovulatorie și postovulatorie;
b. încetează la menopauză;
c. apare în jurul vârstei de 30 de ani;
d. este influențat de neurohipofiza;
e. creează condiții pentru fecundare.

82. Pentru ca fecundatia sa aiba loc, contactul sexual trebuie sa se produca:

a.inainte de ovulatie cu 72 ore;
b.la 48 ore dupa ovulatie;
c.cu 24 ore inainte de ovulatie;
d.la 24 ore dupa ovulatie;
e.oricand,deoarece spermatozoizii sunt viabili 72 ore;

83.Despre diviziunea meiotica se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.are ca rezultat ovocitul secundar (diploid);
b.are ca rezultat primul globul polar;
c.are ca rezultat ovocitul primar;
d.este diviziunea reductionala a ovocitului primar;
e.are ca rezultat al doilea globul polar;

84. Hormonii estrogeni sunt secretaţi de:

a. celulele tecii interne a foliculilor ovarieni;
b. corpul galben;
c. placentă;
d. corticosuprarenală;
e. neuronii hipofizei anterioare.

85. Progesteronul determină:

a. modificări secretorii ale mucoasei uterine;
b. pregătirea mucoasei uterine pentru nidare;
c. pregătirea mucoasei uterine pentru fixarea zigotului;
d. creșterea și maturarea foliculară;
e. apariția caracterelor sexuale secundare identice la cele două sexe.

86. Progesteronul este secretat de:

a. corpul galben;
b. placentă;
c. corticosuprarenală;
d. celulele tecii interne a foliculilor ovarieni;
e. neuronii hipofizei anterioare.

87. Alegeți afirmațiile corecte:

a. LH-ul stimulează ovulația;
b. FSH-ul stimulează maturarea foliculară;
c. secreția hormonilor sexuali este inhibată de corticosuprarenală;
d. LH-ul stimulează formarea corpului galben ;
e. secreția hormonilor sexuali este controlată de hipofiza posterioară.

88. Hormonii estrogeni au următoarele acţiuni:

a. dezvoltarea mucoasei uterine;
b. apariţia caracterelor sexuale primare;
c. inhiba activitatea osteoblastica
d. dispunerea țesutului adipos subcutanat;
e. dezvoltarea glandelor mamare.

89. Hormonii estrogeni determină:

a. dezvoltarea ovarelor ;
b. dispunerea caracteristică a musculaturii;
c. distribuirea caracteristică a ţesutului adipos;
d. dezvoltarea și transformările mucoasei uterine;
e. secreția corpului galben și apariția sarcinii.

90. Hormonii estrogeni au următoarele acţiuni, cu exceptia:

a. dezvoltarea muscularei uterine;
b. apariţia caracterelor sexuale primare;
c. favorizeaza activitatea osteoclastelor
d. dispunerea țesutului adipos subcutanat;
e. favorizeaza comportamentul sexual feminin

91. Secreţia corpului galben este controlată de:

a. FSH;
b. LH;
c. tiroidă;
d. prolactină;
e. hipofiza posterioară.

92. Referitor la corpul galben:

a. involuează dacă ovulul nu este fecundat;
b. degenerează dacă ovulul nu este fecundat;
c. se transformă în corp alb dacă ovulul a fost fecundat;
d. secretă estrogeni și progesteron, in primul trimestru de sarcina ;
e. secreția sa este stimulată de FSH.

93. Secreţia de hormoni ovarieni este controlată de:

a. hipofiza anterioară;
b. hipotalamus;
c. FSH;
d. LH;
e. medulosuprarenală.

94.Despre menopauza se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

a.este evidenta in timpul perioadei de crestere si dezvoltare a organismului
b.se manifesta prin cicluri sexuale neregulate;
c.apare la 40-50 ani;
d.este perioada in care functia endocrina a gonadelor atinge un stadiu maxim de dezvoltare;
e.reprezinta “epuizarea” ovarelor;

95.Urmatoarele afirmatii despre vaginite nu sunt adevarate, cu exceptia:

a.pot avea consecinta sarcinile extrauterine;
b.sunt inflamatii ale mucoasei vaginale;
c.pot declansa infertilitate;
d.au ca etiologie infectiile bacteriene;
e.pot fi declansate de maladii inflamatorii

FECUNDAŢIA ŞI NIDAŢIA

1. Reproducerea defineşte procesul:

a. de perpetuare a organismelor vii;
b. de producere de indivizi identici genetic;
c. de fecundare a spermatozoidului de către ovul;
d. de creştere şi maturare a organismelor vii;
e. de producere de indivizi cu caracteristici speciei.

2. Fecundaţia:
a. este internă;
b. poate avea loc în uter;
c. are loc în ovar;
d. are loc în trompele uterine;
e. este monospermică.

3. Fecundaţia :
a. este monospermică;
b. constă în contopirea gametului masculin cu cel feminin;
c. constă în grefarea oului la nivelul trompei uterine;
d. necesită existenţa mai multor spermatozoizi fecundanţi;
e. are loc cu o zi înainte pana la o zi după ovulație.

4. În procesul fecundării participă:

a. un singur ovul;
b. un singur spermatozoid fecundant;
c. un ovul cu doi nuclei, şi mai multi spermatozoizi;
d. are loc la nivelul ovarului;
e. mecanisme extrinseci controlate de măduva sacrată.

5. Sexul copilului este determinat de:

a. tipul spermatozoidului ce fecundează ovulul;
b. tipul ovului fecundat;
c. cromozomul sexual al ovului;
d. cromozomul somatic al spermatozoidului;
e. cromozomul sexual al spermatozoidului.

6. Ovulul fecundabil conţine:

a. 22 cromozomi autozomi;
b. 23 autozomi;
c. un cromozom sexual : X sau Y;
d. 11 perechi de cromozomi autozomi;
e. numai cromozomul sexual X.

7. Spermatozoidul fecundant conţine:

a.11 perechi de autozomi;
b. 22 autozomi;
c. numai cromozonul sexual X;
d. numai cromozomul sexual Y;
e. cromozomul sexual X sau Y.

8. Zigotul conţine:
a. 22 perechi de autozomi;
b. doi heterozomi;
c. numai cromozomul sexual X;
d. numai cromozomul sexual Y;
e. 46 cromozomi.

9. Sexul feminin al copilului presupune ca în momentul fecundării:

a. spermatozoidul să posede cromozomul sexual X;
b. spermatozoidul să posede cromozomul sexual Y;
c. ovulul să posede cromozomul sexual Y;
d. spermatozoidul să aibă cromozomul sexual Y şi ovulul cromozomul sexual Y;
e. spermatozoidul să aibă cromozomul sexual X și ovulul să posede cromozomul sexual X.

10. Sexul masculin al copilului presupune ca în momentul fecundării:

a. spermatozoidul să posede cromozomul sexual X;
b. spermatozoidul să posede cromozomul sexual Y;
c. ovulul să posede cromozomul sexual Y;
d. spermatozoidul să aibă cromozomul sexual Y şi ovulul cromozomul sexual X;
e. spermatozoidul să aibă cromozomul sexual X şi ovulul cromozomul sexual Y;

11. Nidaţia:
a. reprezintă procesul de contopire a gametului masculin cu cel feminin;
b. reprezintă procesul de maturare a ovogoniei;
c. reprezintă procesul de fixare a zigotului pe mucoasa uterină;
d. defineşte transformarea embrionului în făt;
e. are loc în cavitatea uterină.

12. Urmatoare afirmatii despre nastere sunt false, cu exceptia:

a. reprezintă procesul de fixare a zigotului pe mucoasa uterine;
b.are loc dupa aproximativ 280 zile de gestatie;
c.este consecinta contractiilor ovariene si a diafragmei;
d.consta in expulzia produsului de conceptie;
e.este consecinta contractiilor uterine;

13. Glandele mamare:

a.incep sa se dezvolte la menopauza;
b.estrogenii stimuleaza cresterea stromei si a sistemului de ducte;
c.estrogenii si progesteronul inhiba secretia de lapte;
d.la nivelul alvolelor sanilor se secreta laptele;
e.hormonul care favorizeaza excretia laptelui este FSHul;

14. Metodele temporare de contraceptive sunt urmatoarele:

a.contraceptive orale;
b.vasectomia;
c.injectii cu progesterone;
d.histerectomia;
e.ligatura trompelor uterine;

15.Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a.conceptia apare cu aproximativ 24 zile inaintea perioadei menstruale;
b.fetilizarea apare imediat dupa ovulatie;
c.fecundatia propriu-zisa are loc in trompa uterinac;
d.mucusul cervical impiedica pasajul spermatozoizilor din vagin in uter;
e.zigotul coboara in uter pentru nidatie;

16. Perioada gestaţională este de:

a. 120 de zile;
b. nouă săptămâni;
c. 280 de săptămâni;
d. 280 de zile;
e. 40 de saptamani;