PROIECT DE LECŢIE

OBIECTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: PSIHOLOGIE

CLASA: a X-a C
SUBIECTUL: CARACTER
TIPUL LECŢIEI: mixta

OBIECTIVE :
Competenţă generală: Cunoaşterea trăsăturilor specifice personalităţii umane, în
scopul înţelegerii vieţii subiective a omului;

Obiective operaţionale: - să definească caracterul

- să caracterizeze caracterul;
- să explice formarea caracterul şi mecanismele
implicate;
- sǎ explice importanţa atitudinilor – valori în
cristalizarea caracterului ;
- să înţeleagă implicarea caracterului în relaţionarea
interumană (lectie de aprofundat);

STRATEGII DIDACTICE:

 METODE ŞI PROCEDEE:
expunerea, explicaţia didacticǎ, conversaţia, observaţia
sistematicǎ şi independentǎ, reflecţia personalǎ, activitatea
independentǎ.

BIBLIOGRAFIE:

Mielu, Zlate et al. Manual „Psihologie” – cls. A X-a,Edit. Aramis 2005

1
 Ob Elemente esenţiale de conţinut
Secvenţele lecţiei T
. Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode

1. Captarea - se va realiza -strategie discursivǎ

atenţiei discutând pe marginea de tip argumentativ-
următoarei - participǎ la persuasiv ;
afirmaţii pentru tema discuţii,
în cauzǎ : argumentându-şi
rǎspunsurile ;
Daca temperamentul
se refera la felul de a fi
al omului, asa cum este
natura lui, caracterul
se referă la acele
trăsături care
constituie modul de a
fi, de a se comporta al
individului.
Atitudinile si
convingerie fac parte
din profilul moral al
unei persoane. - ascultǎ cu atenţie
obiectivele lecţiei ;

2.Comunica- - se vor trece în revistǎ

rea subiectului obiectivele temei,
şi a prezente în schema
obiectivelor lecţiei;
lecţiei

Toti ati auzit de

3. Elementul cuvantul „caracter”, - ascultǎ ceea ce li
motivational dar se poate spune ca se comunicǎ ;
cineva are caracter sau
nu? Se poate spune ca -strategie discursivǎ
cineva are un caracter de tip explicativ ;
mai slab si altcineva un
caracter mai puternic?

Caracterul are in - participǎ la

4. Definitii componenta lui discuţii, explicând
trasaturi de caracter si care sunt
atitudini. deosebirile dintre
2
 Puteti da exemple de temperament şi
trasaturi de caracter? caracter
Totalitatea trasaturilor -expunerea ;
de caracter formeaza
profilul psiho moral al
persoanei. Acestea
ofera o caracterizarea a
omului fara mari
variabilitati indiferent
de cine il percepe si cu
cine intra in
interactiune.

-explicaţia didacticǎ ;
5. Caracterul Caracterul ca
ca mecanism mecanism integrator
inetgrator al personalităţii - oferǎ exemple
practice ;
Caracterul este
considerat mecanismul
integrator – sintetic cel
mai important al
personalităţii, este
orientativ şi reglator, -conversaţia ;
reuneşte ansamblul de
atitudini – valori
definitorii pentru
profilul psihomoral al
personalităţii.
Nu orice manifestare
comportamentală este
o trăsătură
caracterială . -strategie didacticǎ de
Trăsăturile caracteriale tip argumentativ-
trebuie să aibă anumite deductiv ;
atribute :
- atributul
generalităţii
- atributul
constanţei, al
stabilităţii
- atributul
plasticităţii
Trăsăturile de caracter
sunt adevărate
invarianţi de
personalitate ce permit
3
predicţia
comportamentelor. -conversaţia ;
Trăsăturile de caracter - explică modul de
exprimă ceea ce este desfăşurare a
constant, relativ mecanismelor
invariabil, stabil şi implicate în
definitoriu pentru formarea
personalitatea umană. caracterului
Conceptul de
atitudine : atitudinea
este un raport , o
poziţie faţă de ceva
anume, trăsăturile
caracteriale se exprimă
ca atitudini valorice. -problematiza-rea ;
Atitudinea are
următoarele
componente :
1. componenta
cognitivă
2.componenta
motivaţională - explică
3.componenta afectivă importanţa
( 1, 2, 3 asigură latura mediilor : familial,
orientativă a social
caracterului, şi cultural în -strategie discursivǎ
direcţionându-l ) modelarea de tip explicativ;
3. componenta caracterului
voluntară – reprezintă
latura reglatorie.
Conceptul de valoare –
atitudinea – valoare
este o structură
complexă de natură
socio – culturală în
cadrul căreia primul
element este formă, cel
de-al doilea este -expunerea;
conţinut ; valoarea
conferă conţinut
atitudinii ; valoarea nu
este un dar în sine, ea
este rezultatul unei
relaţii dintre subiect şi
obiect ; în timp
oamenii îşi fixează un -explicaţia ;
sistem de valori sub
4
 influenţa factorilor
sociali, de mediu,
familiali şi
instituţională –
rezultatul este - explică influenţa
constituirea unui modelelor asupra
sistem de valori conturării
6. Caracterul propriu. caracterului
ca mecanism
relational Caracterul ca
mecanism relaţional

Caracterul este cel

care pune omul în
relaţie cu lumea prin - exemplifică cu
intermediul sistemului situaţii concrete ; -expunerea;
de atitudini – valori ; în -explicaţia ;
timp atitudinile se
organizează, se
structurează, se
ierarhizează astfel
încât caracterul capătă
o dimensiune sistemică
şi o specificitate -strategie didacticǎ de
individuală. tip argumentativ-
La baza caracterului deductiv ;
se află mii de -conversaţia ;
dispoziţii, trăsături
circumstanţiale,
conjuncturale,
modalităţi de a denumi
multiple manifestări
ale personalităţii –
trăsături secundare ale - identifică unele
caracterului. situaţii
În cursul maturizării în care modelele au
intelectuale, afective, rol determinant
sociale, în condiţiile
confruntării cu variate
situaţii de viată , se -problematiza-rea ;
structurează un set de
trăsături principale
( în număr de 10 – 15).
Aceste trăsături sunt
caracteristice, pot fi
recunoscute cu
uşurinţă la o persoană.
5
 Confruntarea în
continuare cu situaţii
de viaţă mai
complicate conduce la
filtrarea, selectarea - reţin tipurile de
unui număr foarte atitudini – valori şi
restrâns de trăsături , în importanţa lor în
număr de 2 – 3 care cristalizarea
sunt definitorii pentru caracterului
o persoană - trăsături
cardinale.
Astfel se dezvoltă şi se -activitatea
maturizează trăsăturile independentǎ;
caracteriale şi se
dispun în structura -exerciţiul;
personalităţii.
Modul cum se impune
o trăsătură, cum devine
ea în istoria unui
individ – este propriu
acestuia.
Relaţiile dintre
atitudini se -observaţia
structurează şi în raport sistematicǎ şi
cu obiectul atitudinii – independentǎ;
faţă de ce anume
exprimă, se raportează.
Fiecare om este -conversaţia;
caracterizat de :
- atitudini faţă de - exemplifică cu
societate, faţă de situaţii concrete
ceilalţi semeni unele trăsături de
( exprimă poziţia faţă caracter
de societatea în care
trăim, faţă de -activitatea
instituţiile ei, faţă de independentǎ;
semenii noştri:
sinceritate, altruism,
corectitudine,
toleranţă, bunătate dar -reflecţia personalǎ;
şi opusul acestora); - enumeră
- atitudini faţă de componentele
propria persoană atitudinii şi explică
(exprimă raportarea la conceptul de
propriul eu fizic, social atitudine
şi spiritual, se traduc
prin admiraţie faţă de -activitatea
6
 propriul eu, încredere independentǎ;
în sine, optimism,
stăpânire de sine,
modestie, demnitate,
spirit autocritic dar şi
opusul acestor
trăsături);
- atitudini faţă de
muncă ( exprimă
raportarea la propria
activitate, la cerinţele
acesteia, la rezultatele
aşteptate şi realizate –
hărnicie,
conştiinciozitate, - explică conceptul
exigenţă, autoexigenţă, de valoare şi
disciplină, importanţa
punctualitate, valorilor în crearea
responsabilitate, propriului sistem
asumarea erorilor, de valori
iniţiativă, creativitate
dar şi opusul acestora).

7. Caracterul
ca profil
psihomoral al Caracterul ca profil
personalităţii psihomoral al
personalităţii

În timp ce
temperamentul este
neutral pt ca nu
implică orientări
valorice – caracterul - reliefează rolul
este încărcat valoric, el valorilor
descrie profilul psiho – dezvoltarea -observaţia
moral al personalităţii; personalităţii sistematicǎ şi
temperamentul este individului independentǎ;
înnăscut, însă
caracterul este
dobândit prin modelare
socio – culturală.
Caracterul are
urmatoarele note
specifice:
Puterea caracterului
este dată de forţa
7
 convingerilor, de tăria
cu care le apărăm şi
susţinem, de constanţa -conversaţia;
şi persistenţa lor în
timp şi în împrejurări
variate, şi nu de - participă la
încărcătura lui discuţii ,
valorică. argumentând
Caracterul este importanţa formării
modelabil, el se poate unui sistem de
modifica în timp – sub atitudini – valori
influenţa unor factori propriu
de mediu, socio – -activitatea
culturali. independentǎ;
-reflecţia personalǎ;

8. Formarea
caracterului
Formarea
caracterului

Caracterul este
alcătuit din trăsături
care se desfăşoară pe
un continuum, de la
pozitiv la negativ; toţi - enumeră şi
oamenii au caracter, exemplifică
dar orientat valoric trăsăturile
într-o manieră diferită caracteriale al
individului -observaţia
Geneza caracterului sistematicǎ şi
debutează în copilărie. independentǎ;
1. Imediat după naştere
începe formarea
caracterului prin -conversaţia;
procesul învăţării
sociale pe căi foarte
variate (familia,
părinţii vor încuraja
comportamentele
considerate bune şi le
vor sancţiona pe cele -reflecţia personală
rele; copilul va învăţa
foarte repede ce
comportamente îi aduc
laudă, recompense şi
pe cele care îi aduc
8
reproşuri, pierderea
unor privilegii, chiar - exemplifică cu
sancţiunea) – acesta situaţii concrete –
este mecanismul trăsăturile
condiţionării – care are caracteriale
ca efecte fixarea unor
comportamente mai
simple, în primii ani ai
copilăriei.
2. Mecanismul
autorităţii – este sursa
principală de formare a
caracterului; -observaţia
autoritatea adultului se sistematicǎ şi
impune de la sine, ceea independentǎ;
ce decide el este
„sfânt”; mecanismul
autorităţii merge mână
în mănă cu cel al
condiţionării . Pe
măsură ce copilul
creşte autoritatea ar
trebui exercitată cu
măsură, pentru că va
creşte şi nevoia de
autonomie a copilului
şi mai ales a
adolescentului. -conversaţia;
Autoritatea ar trebui să
se schimbe în - enumeră tipurile
coparticipare, de atitudini pe care
antrenarea le poate manifesta
adolescentului la viaţa fiecare individ şi
de familie, a şcolii, în importanţa lor în
luarea deciziilor, prin relaţionarea
consultare şi nu prin interumană
impunere. -activitatea
3. Mecanismul imitării independentǎ;
şi al modelului – -reflecţia personală
copilul va imita şi va
adopta modelele de
conduită din mediul lui
familial ( părinţi,
bunici, fraţi etc.) ; are
loc un proces de
„imprimare” , de
întipărire, de asimilare
9
a acelor modele ce îşi
pot prelungi efectul pe
toata durata vieţii.
Modelul – este o sursă
puternică de formare a
caracterului, tindem să -observaţia
ne identificăm cu un sistematicǎ şi
model, să împrumutăm independentǎ;
din trasaturile lui
( pozitive, negative);
model poate fi orice
persoană din anturajul
nostru ( familie, şcoală,
viaţa socială, artistică,
de pe stradă, anumiţi
colegi dintr-un grup) ;
sunt perioade în viaţă,
mai ales în adolescenţă
– când suntem foarte -conversaţia;
permiabili la un model,
mai târziu ( odată cu
maturizarea
intelectuală şi socială,
morală) suntem mai
selectivi şi mai critici
în alegerea modelului.
Geneza caracterului
este legată de lumea în
care intră copilul după
naştere (reguli, norme
ale familiei, ale
societăţii) , va trebui să
le respecte, să le
asimileze, învăţând ce
este bine şi ce nu, de
dorit sau nepotrivit, pe
bază de recompensă
sau pedeapsă şi pe -activitatea
bază de exercitarea independentǎ;
autorităţii ; modelele -reflecţia personală
sunt importante şi
contribuie la formarea
caracterului, pentru ca
la maturitate omul să
fie capabil de
autodeterminare, de
alegeri în cunoştinţă de
10
 cauză.

9. Obţinerea
performanţei ;
asigurarea - pe baza datelor
feed-back-ului privind importanţa
motivaţiei în
conturarea
personalităţii umane şi
în dezvoltarea
individului uman , se
va realiza
caracterizare a
motivaţiei ca factor
declanşator în
manifestarea
personalităţii
10.Intensificare
a retenţiei şi
transferului - se va realiza frontal,
prin evaluarea
răspunsurilor obţinute
la solicitările adresate;
evaluarea va avea o
componentǎ
predominant
stimulativǎ;

11. Evaluarea
performanţei
- se vor da îndrumǎri
bibliografice,
referitoare la tema
abordatǎ.

11
 ANEXA NR. 1
SCHEMA LECŢIEI
I. CARACTERUL CA PROFIL PSIHOMORAL AL PERSONALITĂŢII

În timp ce temperamentul este neutral, nu implică orientări valorice – caracterul este încărcat valoric, el descrie profilul psiho
– moral al personalităţii ; temperamentul este înnăscut, însă
caracterul este dobândit prin modelare socio – culturală.
Caracterul este alcătuit din trăsături care se desfăşoară pe un continuum, de la pozitiv la negativ ; toţi oamenii au caracter, dar
orientat valoric într-o manieră diferită.
Puterea caracterului este dată de forţa convingerilor, de tăria cu care le apărăm şi susţinem, de constanţa şi persistenţa lor în timp şi
în împrejurări variate, şi nu de încărcătura lui valorică.
Caracterul este schimbător, el se poate modifica în timp – sub influenţa unor factori de mediu, socio – culturali

II. FORMAREA CARACTERULUI

1.. Mecanismul condiţionării – care are ca efecte fixarea unor comportamente mai simple, în primii ani ai copilăriei. Imediat după
naştere începe formarea
caracterului prin procesul învăţării sociale pe căi foarte variate
2. Mecanismul autorităţii – este sursa principală de formare a caracterului
3. Mecanismul imitării şi al modelului – copilul va imita şi va adopta modelele de conduită din mediul lui familial Modelul – este o
sursă puternică de formare a caracterului.
Geneza caracterului este legată de lumea în care intră copilul după naştere (reguli, norme ale familiei, ale societăţii) , va trebui să
le respecte, să le asimileze, învăţând ce este bine şi ce nu, de dorit sau nepotrivit, pe bază de recompensă sau pedeapsă şi pe bază de
exercitarea autorităţii ; modelele sunt importante şi contribuie la formarea caracterului, pentru ca la maturitate omul să fie capabil de
autodeterminare, de alegeri în cunoştinţă de tindem să ne identificăm cu un model, să împrumutăm din calităţile lui ( pozitive,
negative).

III. CARACTERUL CA MECANISM INTEGRATOR AL PERSONALITĂŢII

Caracterul este considerat mecanismul integrator – sintetic cel mai important al personalităţii, este orientativ şi reglator, reuneşte
ansamblul de atitudini – valori definitorii pentru profilul psihomoral al personalităţii.
Nu orice manifestare comportamentală este o trăsătură caracterială . Trăsăturile caracteriale trebuie să aibă anumite atribute :
- atributul generalităţii
- atributul constanţei, al stabilităţii
- atributul plasticităţii
Conceptul de atitudine : atitudinea este un raport , o poziţie faţă de ceva anume, trăsăturile caracteriale se exprimă ca atitudini
valorice.
Conceptul de valoare – atitudinea – valoare este o structură complexă de natură socio – culturală în cadrul căreia primul element
este formă, cel de-al doilea este conţinut ; valoarea conferă conţinut atitudinii

IV. CARACTERUL CA MECANISM RELAŢIONAL

12
Caracterul este cel care pune omul în relaţie cu lumea prin intermediul sistemului de atitudini – valori ; în timp atitudinile se
organizează , se structurează, se ierarhizează astfel încât caracterul capătă o dimensiune sistemică şi o specificitate individuală
Tipuri de trăsături caracteriale :
- trăsături secundare
- trăsături principale
- trăsături cardinale
Relaţiile dintre atitudini se structurează şi în raport cu obiectul atitudinii.
Fiecare om este caracterizat de :
- atitudini faţă de societate, faţă de ceilalţi semeni
- atitudinea faţă de muncă
- atitudinea faţă de propria persoană

13