Subiectul al II-lea

Perspectiva narativă
Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul
diegetic, viziunea lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...(subiectivă/obiectivă), întrucât
narațiunea este...(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la persoana...(I/III-exemple de
verbe și de pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât
personajele și redă evenimentele fără să se implice afectiv. Prin urmare, în textul...naratorul
este unul omniscient și omniprezent, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care este și personaj și
se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv lumea prezentată
cititorului se înfățișează dintr-un singur unghi. Prin urmare, în textul...naratorul este
subiectiv și uniscient, textul având focalizare internă și viziune ,,cu’’.
Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
Poezia...scrisă de...este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei/sentimente
de...în legătură cu/generate de...Tema poeziei este...(natura/iubirea împlinită/neîmplinită,
timpul, trecutul, trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din prezența
motivelor.../elementelor din câmpul lexical al...
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana
I-exemple)/adresat (dacă identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-exemple), obiectiv
(dacă nu apar mărcile anterioare, persoana I/a II-a), eul liric transmițând...Sentimentele care
se degajă din text sunt de...(nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță, euforie,
admirație, revoltă, neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se în ipostaza ...(meditativului,
nostalgicului, romanticului, îndrăgostitului, observatorului, martorului) așa cum reiese din
versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor
de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului/personificării/...(exemple) se
sugerează/se face trimitere la/este conturată...(fiecare figură de stil trebuie comentată). De
asemenea, imaginile artistice: auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprimă...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima
încărcătură afectivă/... .
Rolul notațiilor autorului
Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și se mai numesc indicații
scenice sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text
a dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate
(textul ca operă destinată reprezentării scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă
informații suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre elementele nonverbale,
ajutând la punerea în scenă a textului.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii
privind decorul (ex.de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia,
mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele
paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de
spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele,
tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru
fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea
acestor notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase nu doar în jocul
scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi
personajele.
Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre
lume și viață a unui scriitor despre menirea artistului în societate și despre misiunea artei
sale, într-un limbaj care îl particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o artă poetică, o creație lirică în
care autorul își exprimă concepția despre artă și despre rolul artistului în societate, întreg
discursul liric focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o societate meschină,
superficială, incapabilă să-l înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției omului de
geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și despre viață. Demersul
poetic are ca punct de plecare tematica propriei opere/menirea artei/rolul artistului redat(ă)
la nivel artistic prin intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul figurii de stil
selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma propriei imaginații și a
sensibilității, bogăția expresivă a operei având menirea de a impresiona, de a sensibiliza și
de a educa cititorul, aspecte ilustrate în versurile.../prin intermediul...(figură de stil)...care
este rolul acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi sentimentul de patriotism, de
a insufla respect față de valorile reale și față de măreția trecutului istoric național, de a
convinge că libertatea și unirea ar trebui să definească orice națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența cititorul în vederea
evoluției spirituale și morale. Sunt versuri care dezvăluie caracterul de poem esențial pentru
întregul program estetico-literar al autorului, care transferă cititorului concepția creatorului
despre rolul său și al artei sale în societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin lumii
întregi, care poate valorifica informațiile transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca receptarea operei sale să
se realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale de persoana
I....eul liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă, tradiționalistă,
neomodernistă, postmodernistă) în care autorul își exprimă în mod direct, subiectiv,
concepția despre lume și viață, despre rolul artistului și despre menirea artei sale prin
intermediul unui limbaj expresiv, care-l particularizează, insuflându-i cititorului stări sufletești
menite să îl sensibilizeze, să îl educe și să îl determine să se autodefinească în raport cu
lumea, cu creația și cu sine.
Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul textului fragmentar, deoarece participă
activ la toate momentele acțiunii, iar celelalte personaje gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor, cât și de alte personaje, iar faptele,
gesturile, limbajul și relațiile cu celelalte personaje constituie puncte de reper în
caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele personajului) este caracterizat direct de
către narator, modalitate prin care se oferă informații legate de statutul social și originea
sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se precizează o trăsătură dominantă).
Portretul moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele și felul său de a
vorbi sunt dovada unui model/ sau nu...(alte trăsături care reies). Trăsăturile sale de
caracter sunt completate de atitudinea pe care o adoptă cu celelalte
personaje...Caracterizarea prin nume constituie o altă metodă indirectă...(menționarea
autocaracterizării dacă apare).
În concluzie, protagonistul operei literare.../fragmentul operei literare...de...reprezintă
prototipul omului perseverent/ conștient/harnic/ răsfățat/needucat...care știe să se impună în
fața celorlalți, oferindu-le un model (sau nu) de comportament demn de urmat.
Încadrare în genul literar
Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic) aparţine genului:
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului
liric, care îşi face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la
persoana I/a II-a- exemple). Totodată, modul predominant de expunere este descrierea,
care se îmbină cu monologul liric, confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive
(exemplu de 3-4 figuri de stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul vocii
naratorului, principala instanţă a comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici
morfologici la persoana I, pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la persoana a III-a,
fiind un narator obiectiv. De asemenea, sunt prezente personajele (care sunt?), implicate,
într-o acţiune (ce se prezintă?). Nu lipsesc indicii de spaţiu şi de timp (ex.)
-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, este o reprezentare
scenică; textul este selectat din actul/ scena (care?). Apare conflictul dramatic
interior/exterior (care?). Numele personajelor, înaintea replicilor, iar modul predominant de
expunere este dialogul dramatic. Nu în ultimul rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi ce
rol au?)
Încadrare în curentul literar
Romantismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(conditia poetului, natura, timpul, iubirea
imposibilă istoria.) O primă trăsătură care încadrează discursul liric în romantism o
constituie prezenţa antitezei (ex. +comentat). Poetul apelează la vis/somn, care devin un
factor al cunoaşterii de sine şi o formă de evadare din real. Este prezent sentimentul naturii,
poetul preferă nocturnul şi are atracţie către straniu, neobişnuit, excepţional, ceea ce
presupune mister şi fascinaţie (ex.) De asemenea, se manifestă interesul pentru specificul
naţional, iar poetul respinge imitarea modelelor antice apreciate de clasicism. Nu în ultimul
rând, stilul este bogat în tropi ca antiteza, comparaţia, metafora, hiperbola (ex+ comentare).
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente
de...faţă de...care se află în deplin acord cu elementele...
Simbolismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(universul citadin-târgurile de provincie, fie marile
oraşe-, singurătatea, moartea, condiţia poetului într-o lume meschină, descompunerea
materiei, declinul). O primă trăsătură care încadrează discursul liric în simbolism o
constituie simbolul ...,care devine laitmotivul poeziei, şi are drept corespondenţe o serie de
stări sufleteşti, precum: spleenul, nevroza, angoasa, sufocarea, neadaptarea. Sunt prezente
o serie de motive literare: toamna, ploaia, odaia, parcul, cimitirul, marea, corabia, parfumul,
culorile, florile, instrumentele muzicale. Totodată, textul se caracterizează prin armonia şi
prin muzicalitatea versurilor datorită folosirii unor figuri de stil ale insistenţei: enumeraţia,
repetiţia şi paralelismul sintactic. De asemenea, pune accent pe muzicalitate, pe înnoirea
orizontului tematic. Nu în ultimul rând, este prezent versul liber (ex.)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente
de...faţă de...care se află în deplin acord cu stările interioare..
Realismul
Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema (moravurile unei epoci,
ale unui mediu-care? legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social, evoluţia sau
involuţia personajului-care?). O primă trăsătură o constituie preocuparea pentru
obiectivitate, care se manifestă la scriitorul realist prin adoptarea unei viziuni omnisciente şi
omnipotente, nararea faptelor făcându-se la persoana a III-a (verbe si pronume la persoana
a III-a). Naratorul este neimplicat, impersonal, omniscient, apelând la observaţie şi la
analiză, pentru descrierea fidelă a aspectelor de viaţă surprinse (care?) Totodată, se
creează tipologii de personaje (care?) Stilul operei este sobru, impersonal, tinzând către
precizie şi concizie, iar compoziţia este circulară, simetria operei. Nu în ultimul rând,
scriitorul adoptă o atitudine critică faţă de aspecte înfăţişate, faţă de personaje, fără
idealizarea sau caricaturizarea lor. Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei
literare x, este o creaţie impresionantă pentru perioada realismului.
Modernismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cunoaşterii, contemplării, condiţiei poetului, arta
poetică). Un prim argument care încadrează textul X în modernism îl constituie cultivarea
principiului unor trăiri contradictorii (care?) De asemenea, ambiguitatea limbajului reiese din
utilizarea unor metafore surprinzătoare (care?+comentare) Totodată, poetul preferă versul
liber care?), tehnica ingambamentului şi metamorfoza (ex.) Nu în ultimul rând, se observă
intelectualizarea emoţiei (ideea?) Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului
poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă de...care se află în deplin acord cu stările
interioare.
N.B. În genul epic, se observă cultivarea romanului de analiză psihologică şi al experienţei,
al dramei de conştiinţă şi de idei. Se pune accentul pe civilizaţia citadină, pe dezvoltarea
analizei psihologice, pe interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. Este ales un intelectual,
frământat de numeroase probleme de conştiinţă. Se foloseşte introspecţia, monologul
interior, stilul indirect liber, tehnica fluxului de conştiinţă involuntară, pentru a evidenţia
bogăţia sufletească şi complexitatea personajelor. De asemenea, este prezent personajul-
narator, iar perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea întâmplărilor la persoana I
(ex.) Totodată, nu se respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre ficţional si
nonficţional şi are un caracter deschis.
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie
impresionantă pentru perioada modernismului.
Tradiţionalismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria, trecerea timpului, istoria, folclorul,
lumea rurală). Un prim argument care justifică încadrarea textului în tradiţionalism îl
constituie întoarcerea în timp prin evocarea unor vremuri care au reuşit să impresioneze
prin frumuseţea lor (care?). De asemenea, se promovează un text liric sensibil/interes şi
pasiune pentru folclor/ promovează lumea satului, prezentat ca spaţiu reprezentativ pentru
specificul etnic şi al datinilor străvechi. Nu în ultimul rând, poetul apelează la formule
stilistice (care sunt figurile de stil+ comentarea lor), care pun în evidenţă exuberanţa,
frenezia, dar şi dezlănţuirea eului liric.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
tradiţonalismului.
Neomodernismul sau Generaţia ’60
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(reinterpretarea miturilor, creatia, arta ca
modalitate de cunoastere, reacţia filosofică, problematica omului contemporan). Un prim
argument care justifică încadrarea textului în nemodernism îl constituie imaginile insolite
într-un univers poetic original, cu un imaginar poetic bogat şi inedit (ex.). Limbajul este
presărat de o serie de metafore (care sunt + commentate). Nu în ultimul rând, renunţarea la
prozodia clasică şi adoptarea structurii astrofice, a măsurii diferite de la vers la vers, a
versului alb, a ingambamentului (ex.)
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
neomodernismului.
Postmodernismul sau Generaţia ’80
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cotidianul, banalitatea, periferia). Un prim
argument care justifică încadrarea textului în postmodernism îl constituie extinderea
narativităţii asupra poeziei, mai ales sub forma scriiturii de tip jurnal/cultivarea efectelor
exprimării directe (ex.). Totodată, se apelează la citat, colaj, parodie, ironie, parafrază şi la
alte forme de intertextualitate (ex.) Nu în ultimul rând, se constată desolemnizarea
discursului, valorificând prozaismul, refuzul stilului înalt, ermetic şi impersonal. (ex.).
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
postmodernismului.
Pasoptismul
Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul cultivă teme, precum
(istoria, natura, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel, patriotismul). Apar
o serie de motive literare...(ex.) Principalul mijloc de expresivitate este antiteza...(ex.
+comentarea).