Infecții nasocomiale în serviciu

stomatologic

Cuprins:

2
1. Factorii si conditiile transmiterii agentilor patogeni ai hepatitelor virale B,
C și D
2. Întreținerea registrelor, managementul datelor și confidențialitatea
3. Suprafețele de contact clinic in stomatologie
4. Rezidurile medicale reglementate si nereglementate
5. Vărsarea sângelui sau altor fluide corporale în canalele sanitare sau în
recipiente septice
6. Piesele dentare și dispozitive atașate la liniile de aer și de apă
7. Dispozitive de unica folosință
8. Clătirea gurii înainte de tratament
9. Tratamentele chirurgicale orale
10.Manevrarea dinților extrași. Aruncarea
11.Laboratorul de tehnică dentară
12.Pulberea laser/ electrochirurgicală sau fumul chirurgical
13.Evaluarea programului
14.Elemente de sănătate a personalului in programul de control al infecției
15.Recomandări generale
16.Programele de imunizare
17.Prevenirea expunerii și managementul post-expunere
18.Stările de sănătate, bolile legate de procesul de lucru si restricțiile de lucru
19.Prevenirea transmiterii patogenilor cu transmitere prin sânge
Controlul infecției in mediul înconjurător

Factorii si conditiile transmiterii agentilor patogeni ai

hepatitelor virale B, C
și D
Recomandările anterioare ale CDC privind controlul
infectiei in stomatologie vizeazã in primul rând riscul de

2
 transmitere a agenților patogeni prin sânge in rândul
personalului medical dentar ( PMD) și pacientilor și
utilizarea precauțiunilor generale pentru a reduce acest
risc. Măsurile generale reiese din conceptul, ca sângele
sau fluidele corporale, ce ar putea fi contaminate cu
sânge, ar trebui sã fie considerate infectate deoarece
pacienții cu infecții, transmise prin sânge, pot fi
asimptomatici sau inconștienți de faptul ca sunt infectați.
Practicile de prevenție, folosite pentru a reduce
expunerile la sânge, in special expunerile percutane
includ:
1. mânuirea atentă instrumentelor ascuțite;
2. utilizarea cauciucului de digă pentru minimalizarea
stropirii cu sânge;
3. spălarea mâinilor;
4. folosirea barierelor protective (ex. mânuși, măști,
ochelari, robe).
Semnificația măsurilor generale de precauție pentru
alte aspecte de transmitere a bolii a fost recunoscută si in
1996, CDC a extins conceputul si a schimbat termenul in
măsuri standard de precauție. Măsurile standard de
precauție integrează si extind elementele de măsuri
generale într-un standard de îngrijire destinat protecției
personalului medical (PM) si a pacienților împotriva
agenților patogeni, care se pot răspândi prin sânge sau
orice alt lichid corporal, excreție sau secreție. Masurile
standard se aplică la contactul cu:
 sânge:
 toate lichidele corporale, secreții si excreții (cu excepția
transpirației), indiferent dacă conțin sau nu sânge;
 piele vătămată;
 membranele mucoase;
Saliva întotdeauna a fost considerată un material
potențial infecțios in controlul infecției in stomatologie,
astfel, nu există o diferență operațională in practica
stomatologică dintre măsurile generale si cele standard de
precauție.

2
 Suplimentar la masurile standard de precauție, pentru
a preveni răspândirea potențială a unor boli (ex. TB,
influenta, varicela), transmise prin aer, picături (aerosoli)
sau contact (ex. strănut, tuse, contactul cu pielea), s-ar
putea să fie necesare si alte măsuri (ex. precauțiuni ce
vizează procesul de răspândire sau transmitere). De obicei
pacienții care au forma acută a acestor maladii nu solicită
asistență stomatologică ambulatorie de rutină. Cu toate
acestea, o înțelegere generală a măsurilor de precauțiune
pentru bolile transmise pe toate căile este extrem de
importantă, deoarece:
• unii din PMD au lucrul de bază sau prin cumul in
instituții spitalicești;
• pacienții infectați cu aceste boli ar putea solicita
tratament de urgență la o instituție
stomatologică ambulatorie;
• PMD ar putea să se infecteze de aceste boli.
Masurile necesare de precauție, care ar preveni
transmiterea, ar putea include plasarea pacientului (ex.
izolarea), ventilarea adecvată a încăperii, protecția
respiratorie (ex. măștile N95) pentru PMD sau
reprogramarea procedurilor dentare, ce nu necesită
intervenție de urgență.
PMD ar trebui de asemenea să cunoască ierarhia
mecanismelor, ce stabilește categoria și prioritatea
fiecărei strategii de prevenție. Pentru agenții patogeni
transmiși prin sânge strategiile primare pentru protecția
PMD si a pacienților sunt reprezentate de eliminarea sau
izolare amecanică a riscului de infectare (ex. containere
rezistente la înțepături / tăieturi sau dispozitive cu ace
retractabile). În caz că izolarea mecanică nu e disponibilă
sau potrivită, se vor folosi mecanisme obișnuite in
practica zilnică cum ar fi comportamentul precaut (ex.
acoperirea acului cu capac sau nefolosirea degetelor
pentru verificarea retracției in timpul lucrului cu
instrumente ascuțite sau la suturare) si utilizarea
echipamentului de protecție personală (EPP) (ex.
ochelari, mănuși, masca). Plus al aceasta, pentru anumiți
agenți patogeni (ex. m.tuberculosis), ni special pentru cei
2
cu răspândire prin aer si picături (aerosoli), prioritare sunt
măsurile de control administrativ (ex. strategii, proceduri
si măsuri cu scop de a reduce riscul de expunere la
persoanele infectate).
Practicile dentare ar trebui să elaboreze un program
scris de control al infecției pentru a preveni sau reduce
riscul transmiterii bolilor. Un asemenea program ar trebui
să includă aprecierea și implementarea unor linii
generale, proceduri și practici (in concordantă cu
tehnologiile și produsele selectate si utilizate) cu scop de
a preveni infecțiile și bolile, datorate lucrului printre
PMD cât si infectarea post tratament medical a
pacienților. Programul ar trebui să incorporeze principiile
de control al infecției si de sănătate ocupaționala, să
reflecte realizările actuale ale științei si să se conformeze
regulamentelor și statuturilor federale, statale și locale.
Programul ar trebui să fie coordonat de un coordonator de
control al infecției (ex. un medic dentist sau alt PMD)
competent si doritor a fi instruit in domeniu. Eficacitatea
programului de control al infecției ar trebui evaluată zi de
zi și în timp pentru a se asigura că politicile, procedurile
si practicile sunt utile, eficiente si cu succes. Deși
coordonatorul programului de control al infecției rămâne
responsabil de managementul general al programului,
crearea și menținerea unei atmosfere de lucru necesită în
primul rând implicarea si motivarea tuturor PMD.
Adaptarea personalului la un program de control al
infecției si la un plan de control al expunerii este mai
mare dacă el înțelege rostul acestuia.
PMD este supus riscului de expunere și posibilității
de infectare cu organisme infecțioase. Imunizarea reduce
substanțial atât numărul PMD susceptibil la aceste boli,
cât si potențialul de transmitere a bolilor altor PMD si
pacienților. Astfel, imunizările sunt o parte esențiala a
prevenției si a programelor de control al infecției pentru
PMD, iar in toate instituțiile de prestare a serviciilor
medicale dentare ar trebui implementată o politică de
imunizare cuprinzătoare. În baza documentării
transmiterii asociate îngrijirilor medicale, PM este
considerat a fi supus unui risc substanțial de a contracta

2
sau transmite hepatita B, influenta, pojarul, parotita,
rubeola si varicela. Toate aceste boli pot fi prevenite prin
vaccinare. Centrul de control si prevenție a infecțiilor
(CCPI) recomandă, ca tot PM să fie vaccinat împotriva
acestor boli sau să prezinte imunitate documentată.
Evitarea expunerii la sânge si alte manipulații
parenterale infective (AMPI), la fel ca si protecția prin
imunizare rămân strategiile primare pentru reducerea
infecțiilor contractate ocupațional, dar expunerea
ocupațională se mai poate întâmpla. Modalitatea cea mai
buna de a minimaliza expunerile ocupaționale este o
combinație de precauțiuni standard, metode mecanice,
practici de lucru si măsuri administrative. PMD trebuie să
dispună de politici si proceduri scrise pentru a facilita
înștiințarea promptă, evaluarea, consultarea, tratamentul
si supravegherea medicală ulterioară a tuturor expunerilor
ocupaționale. Programele si procedurile scrise trebuie să
fie in concordanță cu cerințele federale, statale si locale
privind educarea si instruirea, managementul post-
expunere și anunțarea expunerii.
PMD, care are contact cu pacienții poate, de
asemenea, fi expus la persoane cu forme active de TB, si
ar trebui la momentul angajării să efectueze un test
cutanat cu tuberculină (TCT), de preferință un test în
două etape. Astfel, in caz că are loc o expunere
ocupațională neprotejată, conversia TCT poate fi
diferențiată de rezultatele pozitive ale TCT, datorate
expunerilor anterioare.
Nivelul de risc pentru TB va determina necesitatea
TCT - urilor de supraveghere ulterioară de rutină.
Deciziile, privind restricțiile in muncă, se iau in baza
modalității de transmitere și perioadei de infectivitate a
bolii. Politicile de excludere ar trebui să răspundă
următoarelor cerințe:
• să fie expuse in scris;
• să stipuleze persoana, care poate înlătura PMD de la
lucru (ex. Medicul personal);

2
 • sa fie aduse la cunoștință si explicate in timpul educării
și instruirii.
Programele ar trebui, de asemenea, să încurajeze
PMD să înștiințeze despre boală sau expunere fără a-și
risca salariile, beneficiile sau statutul de lucru.
Odată cu creșterea îngrijorării vis-a-vis de patogenii
transmiși prin sânge și introducerea precauțiunilor
generale, a crescut simțitor folosirea de către PM a
mănușilor din latex.
PMD trebuie să cunoască semnele si simptomele
sensibilității la latex. Medicul ar trebui să examineze
PMD, ce prezintă simptome de alergie la latex, deoarece
expunerea de mai departe s-ar putea solda cu o reacție
alergica serioasă. Masurile luate se vor efectua la locul de
muncă pentru a minimaliza problemele de sănătate a
PMD si pacienților, legate de latex, apărute in procesul de
protejare a lor împotriva infecțiilor. Aceste măsuri ar
trebui să includă:
• reducerea expunerii la materiale ce conțin latex prin
utilizarea unor practici de lucru adecvate;
• instruirea si educarea PMD;
• monitorizarea simptomelor;
• substituirea cu produse fără latex unde este posibil

Întreținerea registrelor, managementul datelor și

confidențialitatea
Starea de sănătate a PMD poate fi urmărită prin
întreținerea registrelor despre evaluările medicale, legate
de activitatea profesională, screening-testări, imunizări,
expuneri si management post-expunere. Asemenea
registre se păstrează în acord cu legile. Informații din
rapoartele medicale, aflate la angajatori se păstrează
confidențial, nu se dau publicității fără acordul scris al
angajatului oricărei persoane de la locul de lucru sau din
afară, cu excepția celor impuse de standardul OSHA și se
păstrează de către angajator cel puțin pe durata angajării,
plus 30 zile.
Suprafețele de contact clinic in stomatologie

2
 Suprafețele de contact clinic pot fi contaminate
nemijlocit cu materialele pacientului fie prin împroșcarea
directă, fie prin stropii generați in timpul procedurii
stomatologice sau prin contactul cu mâna înmănușată a
PMD. Aceste suprafețe pot contamina în continuare alte
instrumente, dispozitive, mâini sau mănuși. Exemple de
asemenea suprafețe sunt:
• mânerele lămpilor
• întrerupătoarele
• echipamentul radiologic dentar
• calculatoarele dentare, montate in fotolii
• containerele refolosibile pentru materiale stomatologice
• mânerele sertarelor
• mânerele robinetelor
• suprafețele meselor
• pixurile
• telefoanele
• mânerele ușilor.
Protecția prin bariere a suprafețelor si echipamentului
poate preveni contaminarea suprafețelor de contact clinic,
dar este in special eficace pentru cele dificil de curățat.
Dacă nu se folosesc bariere, suprafețele se vor curăța
și dezinfecta după fiecare pacient, folosind un
dezinfectant spitalicesc APM înregistrat cu potență
împotriva HIV, HBV (adică un dezinfectant de grad jos)
sau cu potență tuberculocidală (adică un dezinfectant de
grad intermediar).
Strategiile de curățare si dezinfectare in caz de stropire
cu sânge
Majoritatea cazurilor de contaminare cu sânge in
stomatologie se produc prin împroșcare în timpul folosirii
instrumentarului cu turații sau celui ultrasonic.
Strategiile de decontaminare a stropilor de sânge si
alte fluide corporale diferă în funcție de localizare și

2
volum. Picăturile de sânge, fie pe suprafețe clinice sau pe
cele de întreținere a încăperii, triluiesc înlăturate cât mai
repede posibil pentru a reduce riscul contactului cu
pacienții și PMD. Persoana, care urmează să curățe
picăturile trebuie să poarte mănuși si alt EPP dacă e
necesar. Materialul organic vizibil va fi înlăturat cu un
material absorbant (ex. șervetele de hârtie de unică
folosință), aruncate mai apoi într-un container compact,
etichetat corespunzător. Suprafețele nepăroase vor fi
curățate, apoi decontaminate fie cu un dezinfectant
spitalicesc APM - în- registrat eficace împotriva HBV si
HIV, fie cu un dezinfectant spitalicesc.
Rezidurile medicale reglementate si nereglementate
Orice articol intrat în contact cu sângele, exsudatele
sau secrețiile pacientului poate fi contaminat și tratat ca
reziduri infecțioase, ce prezintă un risc substanțial pentru
apariția infecției se numesc reziduuri medicale
reglementate. Reziduurile medicale reglementate
constituie doar o parte limitată din reziduuri: 9-15% din
volumul total de reziduuri in spitale si 1-2% din volumul
total de reziduuri în cabinetele stomatologice. Exemple de
reziduri reglementate, întâlnite în instituțiile
stomatologice sunt reziduurile solide, înmuiate sau
îmbibate cu sânge sau salivă (ex. tifonul îmbibat cu sânge
după o intervenție chirurgicala), dinții extrași, țesuturile
tari și moi înlăturate in timpul operației si articolele
ascuțite contaminate (ex. ace, tăișuri de bisturiu, sârme).
Reziduurile medicale reglementate triluiesc păstrate
cu grijă pentru tratare sau aruncare. Pentru rezidurile
medicale reglementate neascuțite de obicei e suficientă o
pungă rezistentă la eventualele scurgeri biologice, destul
de trainică pentru a evita contaminarea ei externă in
timpul aruncării. Contaminarea externă sau străpungerea
pungii necesită introducerea ei într-o a doua pungă. Toate
pungile se vor închide bine înainte de aruncare. Pentru
deținerea tăișurilor de bisturiu, acelor, seringilor și a
instrumentelor ascuțite nefolosite se vor utiliza containere
marcate rezistente la străpungere, plasate in punctul de
operare (adică containere pentru instrumente ascuțite).

2
Vărsarea sângelui sau altor fluide corporale în
canalele sanitare sau în recipiente septice
Toate containerele cu sânge sau saliva (ex. fluidele
aspirate) pot fi inactivate în conformitate cu tehnologiile
de tratare, aprobate de stat, sau conținutul lor poate fi
turnat cu atenție într-o chiuvetă, canal de scurgere sau
toaletă. In timpul acestei proceduri se va purta EPP (ex.
mănuși, robe, măști și ochelari de protecție). Multipli
patogeni, transmisibili prin sânge, in particular virusurile,
nu sunt stabili in mediu pentru perioade îndelungate de
timp, iar deversarea unor cantități limitate de sânge si alte
fluide corporale in canalizare este considerată o metodă
nepericuloasa de aruncare a acestor materiale reziduale.
Regulamentele statale și locale variază: ele determină,
dacă sângele si alte fluide corporale necesită tratament
prealabil, dacă pot fi vărsate în canalizare și în ce volum.
Piesele dentare și dispozitive atașate la liniile de aer și
de apă
Orice dispozitiv dentar, conectat la sistemul dentar
aer / apă, care se introduce in gura pacientului, trebuie
pus in funcție timp de 20-30 secunde după fiecare pacient
pentru a înlătura apa, aerul sau o combinație apă/aer.
Scopul acestei proceduri este de a facilita înlăturarea
fizică a materialului pacientului, eventual pătruns în
turbină și liniile de aer și apă.
Dispozitive de unica folosință
Dispozitivul de unică folosință (jenabil), este destinat
pentru utilizarea al un singur pacient, apoi se aruncă.
Drept exemplu pot servi acele de seringi, pilele si periile
profilactice, barheturile ortodontice din plastic. Unele
articole (ex. canule de profilaxie, aspiratoarele de salivă,
canulele evacuatoarelor cu volum mare, canulele
seringilor de aer (apă) sunt de obicei disponibile în formă
jenabilă și se vor arunca după întrebuințare. Dispozitivele
si articolele jenabile, folosite în timpul procedurilor
chirurgicale (ex. tampoane de vată, tifon, seringi de
irigare) trebuie să fie sterile la momentul folosirii.
Clătirea gurii înainte de tratament

2
 Clătirea gurii cu un agent anti microbian, folosită de
pacienți înainte de un tratament stomatologic are ca scop
reducerea numărului de microorganisme care ar putea fi
generate în forma de aerosoli și picături, cu contaminarea
ulterioară a PMD și suprafețelor operaționale ale
echipamentului
Tratamentele chirurgicale orale
Cavitatea bucală este colonizata de numeroase
microorganisme. Tratamentele chirurgicale orale
reprezintă o posibilitate de intrare a microorganismelor
(adică exogenie si endogene) in patul vascular si alte zone
obișnuit sterile ale cavității bucale (ex. oase sau țesut
subcutanat ), deoarece există un potențial sporit pentru
dezvoltarea unei infecții locale sau sistemice.
Tratamentele chirurgicale orale implica incizia, excizia
ori examinarea țesuturilor, ceea ce expune ariile bucale.
Manevrarea dinților extrași. Aruncarea
Conform standardelor privitor la patogenii cu
transmitere prin sânge, dinții extrași, trebuie puși în
containere și etichetați. OSHA consideră dinții extrași
drept materiale potențial infecțioase, care triluiesc
aruncate în containere medicale pentru reziduri. Dinții
extrași, care sunt trimiși la laboratorul de tehnică dentară
pentru a compara nuanța sau dimensiunea triluiesc
curățați, dezinfectați la suprafață cu dezinfectant
spitalicesc. Dinții extrași, care conțin amalgam dentar nu
se vor plasa într-un container de reziduuri medicale, care
la etapa finală de aruncare este incinerat.
Laboratorul de tehnică dentară
Protezele dentare sau amprentele aduse în laborator
pot fi contaminate cu bacterii, virusuri și fungi. Protezele
dentare, amprentele, aparatele ortodontice și alte
materiale protetice (ex. valurile de ocluzie, protezele
temporare, amprentele sau dinții extrași trebuiesc curățate
minuțios (adică înlăturat sângele și reziduurile biologice),
dezinfectate cu un dezinfectant spitalicesc.
Dacă articolele de laborator (ex. freze, polizatoare,
roți dentare sau cuțite de laborator) se folosesc la

2
instrumente, proteze sau alt material contaminat sau
potențial contaminat, ele trebuiesc sterilizate prin căldura
sau aruncate.
Pulberea laser/ electrochirurgicală sau fumul
chirurgical
În timpul procedurilor chirurgicale cu utilizarea unui
dispozitiv laser sau electrochirurgical, destrucția termică
a țesuturilor generează un produs secundar în formă de
fum. Pulberea laser sau fumul chirurgical reprezintă un
alt risc potențial pentru PMD. Pentru prevenirea posibilei
infectări e necesară respectarea unor recomandări. Aceste
practici includ folosirea :
• precauțiunilor standard cu filtrare sporită și scuturi
faciale complete;
• agregatelor de aspirație plasate în mijlocul încăperii cu
filtre interioare pentru a colecta particulele din pulbere
subtilă;
• sistemelor speciale de aspirare mecanică a fumului cu
un filtru înalt eficient pentru
înlăturarea cantităților substanțiale de particule din
pulberile laser.
Organizațiile de consens au recomandat folosirea
sistemelor locale de evacuare a fumului; aceste sisteme
pot îmbunătăți calitatea câmpului de lucru. Angajatorii
trebuie să conștientizeze această problemă importantă și
să aducă la cunoștința angajaților riscurile potențiale ale
fumului laser.
Evaluarea programului
Succesul unul program de control al infecției depinde
de elaborarea procedurilor standard de lucru, evaluarea
practicilor, documentarea de rutină a rezultatelor adverse
(ex. expunerilor ocupaționale la sânge) și a bolilor PMD,
legate de procesul de muncă si monitorizarea infectării
pacienților in timpul tratamentului.

2
 Elemente de sănătate a personalului in programul de
control al infecției
Recomandări generale
1. Elaborarea unui program scris de sănătate pentru PMD,
care include politici, procedee si îndrumări pentru
educare si instruire, imunizări, prevenirea expunerii si
managementul post-expunere, stările de sănătate, bolile
legate de procesul de lucru si restricțiile de lucru,
dermatita de contact și hipersensibilitatea la latex și
întreținerea registrelor, managementul datelor și
confidențialitatea (IB).
2. Stabilirea înțelegerilor de referință cu profesioniști
calificați pentru a oferi asigurarea promptă si
corespunzătoare a serviciilor de profilaxie, serviciilor
medicale, legate de procesul de lucru si managementului
post-expunere cu supraveghere medicală ulterioară.
3. Educarea si instruirea
4. La momentul angajării:
5. La apariția unor noi îndatoriri sau proceduri, ce afectează
expunerea ocupațională a angajatului;
6. Cel puțin anual, cu educarea si instruirea privitor la
expunerea ocupațională la agenții infecțioși potențiali si
la procedurile / protocoalele de control al infecției
corespunzătoare îndatoririlor lor specifice de lucru.
7. Asigurarea cu informație educațională cu conținut
corespunzător nivelului educațional.
Programele de imunizare
1. Elaborarea unei politici scrise cuprinzătoare privind
imunizarea PMD, incluzând o listă a tuturor imunizărilor
necesare și recomandate.
2. Referința PMD la un medic specialist calificat, desemnat
în prealabil, sau la medicul personal pentru imunizarea
corespunzătoare în baza ultimelor recomandări, cât și a
fișei lor medicale și riscului pentru expunerea
ocupaționala.
Prevenirea expunerii și managementul post-expunere
1. Elaborarea unui program cuprinzător de management
post-expunere și supraveghere medicală ulterioară
include:
2
• politici și proceduri pentru semnalarea promptă,
evaluarea, consilierea, tratamentul si supravegherea
medicală a expunerilor ocupaționale;
• stabilirea mecanismelor de referință la un medic
profesionist calificat pentru examen medical și
supraveghere;
• efectuarea unui TCT la angajare, de preferință un test in
doua etape, tuturor PMD care ar putea contacta cu
persoane suspecte sau cunoscute cu TB activa, indiferent
de clasa de risc a instituției.

Stările de sănătate, bolile legate de procesul de lucru si

restricțiile de lucru
1. Elaborarea unor strategii scrise cuprinzătoare și oricând
disponibile pentru PMD privitor la restricțiile de lucru și
înlăturarea de la lucru cu desemnarea autorității, care
poate implementa aceste politici.
2. Elaborarea strategiilor de restricții de muncă și înlăturare
de la muncă, care să încurajeze PMD să apeleze la serviri
medicale profilactice si curative și să anunțe despre bolile
lor, stările de sănătate și tratamentele primite, care i-ar
putea face mai sensibili față de expunerea la infecții
oportuniste; nu penalizați PMD prin salarii, beneficii sau
prin schimbarea statutului de lucru.
3. Evaluarea strategiilor si procedurilor de evaluare,
diagnostic si management a PMD cu dermatită de contact
ocupațională suspectă sau cunoscuta.
4. Apelarea la un medic specialist calificat pentru stabilirea
diagnosticului oricărui PMD cu suspecte de alergie la
latex pentru determinarea exactă a etiologiei ei specifice
și tratament corespunzător, precum si pentru stabilirea
restricțiilor și acomodărilor de lucru.
Prevenirea transmiterii patogenilor cu transmitere
prin sânge
Controlul infecției in mediul înconjurător
Suprafețele din mediul înconjurător (suprafața
echipamentului, care nu intră în contact direct cu
pacientul)se pot contamina in cursul lucrului. Anumite
suprafețe, in special cele atinse deseori (ex. mânerele
2
 lămpilor, întrerupătoarele și mânerele sertarelor) pot servi
drept factori de contaminare bacteriană, deși nu sunt
asociate direct cu transmiterea infecției fie a PM, fie a
pacienților. Transferul microorganismelor de pe
suprafețele contaminate din mediu la pacienți are loc în
primul rând prin contactul cu mâna PM. Când aceste
suprafețele sunt atinse, agenții microbieni pot fi
transferați pe instrumente, alte suprafețe din mediul
înconjurător sau pe nasul, gura, sau ochiul
lucrătorului/pacientului. Deși igiena mâinilor rezolvă
problema minimalizării acestui transfer, folosirea unor
bariere de protecție sau spălarea si dezinfectarea
suprafețelor din mediul înconjurător, de asemenea, apară
împotriva infecților, asociate îngrijirilor medicale.
Suprafețele din mediul înconjurător pot fi divizate in
suprafețe de contact clinic si suprafețe de întreținere a
încăperii. Deoarece suprafețele de întreținere a încăperii
(podeaua, pereți, chiuvetele) au un risc limitat de
transmitere a bolii, ele pot fi decontaminate prin metode
mai puțin riguroase decât cele folosite pentru articolele
chirurgicale și suprafețele de contact clinic. Strategiile de
curățare și dezinfectare a suprafețelor din zonele de lucru
cu pacienții vor avea in vedere:
• potențialul contactului direct cu pacientul;
• gradul si frecventa contactului manual;
• potențialul de contaminare a suprafeței cu substanțe
corporale sau surse de micro organisme din mediu (sol,
praf, apă etc.).
Curățarea este prima etapă necesară a oricărui proces
de dezinfectare. Curățarea este o formă de decontaminare,
care face suprafața din mediu ne periculoasă prin
înlăturarea materialelor organice, sărurilor, impurităților
vizibile, ce pot afecta procesul de inactivare microbiana.
Acționarea fizică prin frecarea cu detergenți și surfactanți
și clătirea cu apă înlătură un număr substanțial de
microorganisme. Dacă o suprafață nu e curățată, succesul
procesului de dezinfectare poate fi compromis.
Îndepărtarea sângelui vizibil si a tuturor materialelor
organice si anorganice poate fi la fel de importantă ca
activitatea germicidă a unui agent dezinfectant. În caz că

2
 o suprafață nu poate fi curățată adecvat, ea va fi protejată
prin plasarea de bariere.

Bibliografie:
1. larovoi P. Frecventa infectárii si morbiditãtii prin hepatite virale parenterale a
lucräto- rilor medicali // AI IX-lea Congres al Asociatiei Chirurgilor „N.
Anestiade", ICongres de Endoscopie din RM. Rezumatele lucrärilor. Chisinäu,
2003, p. 203-204.
2. Lereuz-Ville M., Dulioust E., Galimant J. Virus et sperme :implications pour
l'assistance médicale à la procréation (AMP). Immuno-analyse & Biologie
Spécialisee Volume 21, Issue 3, June 2006, Pages 181-1883.