Tudor Vladimirescu

S-a născut în satul Vladimiri (Gorj), într-o familie de moșneni. A învățat carte și
limba greacă în casa boierului aromân Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a
făcut din inteligentul și destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a
întrebuințat în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite
Până în 1821, Tudor Vladimirescu făcuse dovada spiritului său de inițiativă, a
energiei sale, a capacităților militare și organizatorice. Tudor era implicat
profund în contextul intern atât ca negustor, cât și ca vătaf de plai la Cloșani,
deci slujbaș al statului, dar era și la curent cu noile tendințe din politica
europeană. Era un om umblat, vorbitor de limbi străine, cu bune conexiuni în
toate mediile sociale, inclusiv cel boieresc, și un apropiat al Consulatului
general al Rusiei de la București. Cu alte cuvinte, Tudor era omul ideal pentru a
conduce mișcarea de emancipare a țării și restabilirea statutului de autonomie al
Țării Românești, atât de grav încălcat în ultimul veac de către Poarta Otomană.
Proclamația de la Padeș
Locul ales pentru declanșarea mișcării este câmpia din apropierea satului Padeș,
de unde își lansează celebra Proclamație.
Plecat din București cu un program național cu accente antifanariote, Tudor
Vladimirescu lansează la Padeș o Proclamație axată mai degrabă pe rezolvarea
unor probleme sociale. În fond, pentru cei care îl urmau, era mai important să
scadă birurile, decât dacă domnul era grec sau roman.
Plecat din București cu un program național cu accente antifanariote, Tudor
Vladimirescu lansează la Padeș o Proclamație axată mai degrabă pe rezolvarea
unor probleme sociale. În fond, pentru cei care îl urmau, era mai important să
scadă birurile, decât dacă domnul era grec sau român