Opereta:

Opereta este o compoziție muzical-dramatică de proporții mari, similară operei, și derivată din
aceasta, scrisă pe textul unui libret dramatic cu conținut agreabil, cel mai adesea umoristic, cu situații
artificiale și adesea neverosimile, în care cupletele cântate de soliști și cor alternează cu dialoguri
vorbite și cu dansul, totul însoțit de muzică interpretată de o orchestră.

Spre deosebire de operă, în care dialogurile vorbite sunt aproape inexistente, în operetă, datorită
specificului acesteia (situații artificiale și adesea neverosimile), dialogul explicit ocupă un loc destul
de important în echilibrul plotului.

Denumirea vine din italiană operetta, diminutivul de la opera, adică operă mică. Genul acesta s-a
născut în Franța și Austro-Ungaria pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Subiectele erau pe gustul
burgheziei franceze și austriece fin de siècle, care aveau o predilecție pentru povestiri sentimentale.

Din punct de vedere istoric, opereta este o versiune „populară”, mai puțin „serioasă”, a operei. „Mai
puțin serioasă” înseamnă că tema este comică și nu tragică, dar - din punct de vedere muzical -
partitura râmâne tot complexă. În general, interpreții de operetă trebuie să urmeze aceleași cursuri
ca și cântăreții de operă, întrucât pentru a putea juca într-o operetă, artistul dramatic trebuie să fie în
primul rând un interpret de operă. Opereta a fost considerată adesea ca un gen „minor” pentru că,
spre deosebire de operă, nu avea o miză politică.

Opereta a devenit o formă recunoscută la mijlocul anilor 1800 în Franța, iar popularitatea sa a dus la
dezvoltarea multor stiluri naționale de operetă.

Stiluri distinctive au apărut în diferite țări, inclusiv în Austria, Ungaria, Germania, Anglia, Spania,
Filipine, Mexic, Cuba și Statele Unite. Printre compozitorii importanți de operetă se numără Johann
Strauss, Jacques Offenbach, Franz Lehar și Francisco Alonso.

Vaduva vesela:
Văduva veselă este o operetă în trei acte compusă de Franz Lehár, al cărui libret a fost scris de Victor
Léon și Leo Stein , premiera având loc la „Theater an der Wien” din Viena pe data de 30 decembrie
1905.

Povestea Văduvei Vesela" este o operetă franțuzească scrisă de compozitorul Franz Lehár în 1905.
Acțiunea se desfășoară într-un mic sat din Franța și urmărește aventurile amoroase ale lui Hanna
Glawari, o văduvă bogată care a moștenit o avere impresionantă de la soțul ei decedat. Cu toate
acestea, Hanna nu poate să-și găsească fericirea în dragoste, deoarece se teme că bărbații sunt
interesați de ea doar pentru banii ei.

În încercarea de a-și salva averea și de a-și păstra singurătatea, Hanna se hotărăște să se căsătorească
cu un străin, dar acest plan se dovedește mai complicat decât se aștepta. Prin situații amuzante și
quiproquo-uri romantice, Hanna se trezește în cele din urmă îndrăgostită de Danilo, un bărbat cu
care avusese o relație în trecut, dar care a renunțat la ea din cauza diferențelor de statut social.

Franz Lehár:
Franz Lehár (n. 30 aprilie 1870, Komárom, Komárom-Esztergom, Ungaria – d. 24 octombrie 1948, Bad
Ischl, Zonele aliate de ocupație din Austria) a fost un compozitor austriac de origine maghiară. Franz
Lehár s-a născut în orășelul Komárno, aflat pe atunci în Austro-Ungaria. Prima sa compoziție a făcut-o
la vârsta de 11 ani. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Praga, sub îndrumarea lui Antonin
Dvorak. În anul 1902 a devenit dirijorul teatrului de operetă din Viena și și-a început activitatea de
creație. În căutarea unui drum propriu, Lehár a compus vestitul vals "Aur și argint" care i-a adus
primul succes.[11]

În anul 1902 a intrat în posesia primului său libret de operetă "Fetițele vieneze" scris de Emil Norini.
Tot atunci a făcut cunoștință cu celebrul regizor și libretist Victor Léon colaborând cu el la realizarea și
montarea mai multor operete.

Prima operetă de mare succes a fost "Văduva veselă" compusă în anul 1905,[12] urmată de peste 30
de operete dintre care amintim: "Bărbatul cu trei neveste" (1908), "Contele de Luxemburg" (1909),
"Dragoste de țigan" (1910).