Portofoliu Psihologia rezilienței

Ionescu Melania, Anul III, Grupa 5

 Sinteza unui studiu științific- Relațiile dintre reziliența adulților afectați de
pandemia de Covid din Turcia și frica de Covid-19, sensul în viață, satisfacția
cu viața, intoleranța la incertitudine și speranța.

Autorii studiului (Karataș & Tagay, 2021) au analizat mai multe definiții ale conceptului de
reziliență și au extras trei puncte comune ale acestor definiții: a) riscul sau dificultatea, b)
comportamentul pozitiv, competența sau folosirea unor strategii de coping eficiente și c) factorii
protectivi. Aceiași autori îl citează pe Krovetz (1999), aducând în discuție 4 caracteristici de bază
ale persoanelor reziliente: Prima caracteristică o constuituie abilitățile sociale: Persoanele
reziliente sunt capabile de a crea o impresie deosebită celor din jur și de a stabili relații autentice
cu aceștia. Abilitățile de rezolvare a problemelor reprezintă a doua caracteristică. Persoanele
reziliente pot cere cu ușurință ajutorul celorlalți și găsesc modalități de rezolvare a problemelor
care se află sub propriul control. A treia caracteristică este autonomia: persoanele reziliente
acționează independent și dețin un bun control asupra mediului. Ultima caracteristică o
întruchipează simțul viitorului: persoanele reziliente stabilesc obiective, au așteptări educaționale
și prevăd viitorul ca fiind strălucit. De asemenea, sunt aduși în discuție doi factori importanți ai
rezilienței: Primul dintre ele ar fi capacitatea persoanei de a devansa perioada stresantă, de a se
echilibra și de a a reveni la o stare psihologică sănătoasă. Al doilea factor este sustenabilitatea.
Acesta se referă la capacitatea persoanei de a adopta reacții sănătoase în fața unor factori stresori
secundari, deoarece aceste reacții au fost exprimate anterior în fața stresorului primar.

În cadrul acestui studiu au fost citate alte cercetări (Neenan & Dryden, 2012; Hao et al., 2015;
Dunn & Brody, 2008; White et al., 2008; social support Nikmanesh & Honakzehi, 2016; Duggal
et al., 2016; Tugade & Fredrickson, 2004; Akbar et al., 2014) care au evidențiat faptul că
reziliența este asociată cu rezolvarea problemelor, stresul și epuizarea, locul controlului,
sprijinul familiei, sprijinul social, speranță, pesimism, afectivitatea pozitivă , satisfacția vieții,
depresia, stima de sine, lipsa de speranță și speranța. De exemplu, în cazul relației dintre
reziliență și speranță, s-a constata că persoanele reziliente care au mai multă speranță, pot face
mai ușor față condițiilor dificile de viață. De asemenea, în relația dintre reziliență și satisfacția
vieții, este de așteptat ca persoanele care sunt nemulțumite de propria viață să se lase copleșite de
sentimente negative, de griji și astfel să fie mai puțin reziliente. Totodată, stima de sine este
legată de conceptul de reziliență. Astfel, persoanele care sunt mulțumite de propia lor persoană
consideră că dețin resorturile necesare pentru a devansa diverse adversități.

Scopul actualului studiu a fost de a investiga relația dintre reziliența adulților din Turcia care au
fost afectați de Covid și frica de Covid-19, intoleranța la incertitudine, speranța, sensul în viață,
satisfacția cu viața, istoricul traumei psihologice și prezența persoanelor diagnosticate cu Covid.
S-a urmărit să se identifice factorii care pot fi deosebit de eficienți pentru a face față situațiilor
dificile , cum ar fi perioada pandemică Covid-19 și dezvoltarea rezilienței, cu intenția de a oferi
îndrumări pentru studii viitoare.

Ca și analize statistice, s-au folosit corelații și analiza de regresie liniară multiplă. Aceasta din
urmă evidențiază faptul că sensul în viață, speranța, satisfacția cu viața, intolentața la
incertitudine, frica de Covid, istoricul traumei psihologice, sexul și prezența în jur a persoanelor
diagnosticate cu Covid-19 prezic în mod semnificativ reziliența, iar modelul construit pentru
regresie este în totalitate semnificativ (R = 0,793, R2 = 0,630, F(8,920)= 195.440, p < .01).
Sensul în viață, speranța, satisfacția cu viața, intolentața la incertitudine, frica de Covid, istoricul
traumei psihologice, sexul și prezența în jur a persoanelor diagnosticate cu Covid-19 explică
împreună 63% din varința totală a nivelului de reziliență a adulților. În ceea ce privește
rezultatele corelațiilor dintre variabile, s-a constat că între satisfacția în viață, sensul în viață,
speranța, lipsa istoricului de traumă psihologică și reziliență există o corelație pozitivă și
semnificativă, între sex și reziliență există o legătură pozitivă, dar nesemnificativă, iar între
reziliență, frica de Covid-19 și intoleranța la incertitudine există o relație negativă și
semnificativă. Tot o relație negativă a fost evidențiată și între reziliență și prezența în jur a
persoanelor diagnosticate cu Covid, dar această relație este nesemnificativă statistic.

Rezultatele acestui studiu sunt un punct de plecare pentru diferite cursuri de formare care au
drept scop creșterea satisfacției cu viața, a speranței și ajutarea participanților de a da un sens
pozitiv vieții proprii. De asemenea, având în vedere impactul negativ pe care traumele din
copilărie îl au asupra rezilienței, studiul recomandă educarea familiilor cu privire la creșterea
copiilor.
Actualul studiu a ajuns la concluzia că în situațiile dificile, ca de exemplu în contextul pandemiei
de Covid-19, sensul în viață, satisafcția cu viața și speranța influențează în sens pozitiv nivelul de
reziliență, iar intoleranța la incetitudine și frica de Covid afectează în mod negativ reziliența.

Bibliografie:

Karataş, Z., & Tagay, Ö. (2021). The relationships between resilience of the adults affected by the covid
pandemic in Turkey and Covid-19 fear, meaning in life, life satisfaction, intolerance of uncertainty and
hope. Personality and Individual Differences, 172, 110592. https://doi.org/10.1016/j.paid.2020.110592