Sunteți pe pagina 1din 3

Obligatia civila = raportul juridic de drept civil in temeiul caruia creditorul are prerogativa

de a cere debitorului sa dea/faca/NU faca ceva, in caz de refuz putandu-l obliga la executare
pe cale judiciara
Raportul obligational este alcatuit in doua laturi:
- CREDITOR si DREPT DE CREANTA (latura activa)
- DEBITOR si DATORIE (latura pasiva)
Subiectele:
- Sunt persoanele fizice si cele juridice.
- Creditorul este subiectul activ, care poate recurge la forta de constrangere a statului
- Debitorul, in calitate de subiect pasiv, este tinut la indeplinirea prestatiei la care s-a
obligat.
- In raporturile juridice unilaterale, una dintre parti este DOAR creditor, cealalta DOAR
debitor (contract de donatie fara sarcini, comodat, mandat)
- In raporturile bilaterale, fiecare parte este atat creditor, cat si debitor.
Continutul:
- Drepturile si indatoririle corelative ale subiectelor.
- Raporturile juridice izvorate din drepturile de creanta se numesc raporturi de obligatii
Obiectul:
- Prestatia la care este indatorat debitorul (a da/a face/a nu face)
- A da = transferul proprietatii unui lucru/constituirea unui drept real
- A face = efectuarea unei lucrari/serviciu/procurarea folosintei unui bun FARA
constituirea unui drept. A face inseamna a desfasura o anumita activitate in favoarea
creditorului, in sensul obligatiei asumate si cu respectarea unor limite prestabilite
- A nu face = conduita negativa, caracterizata prin ABTINERE de la ceea ce ar fi putut
face debitorul daca nu s-ar fi obligat la abtinere.
Sanctiunea:
- Constrangerea statala care intervine in caz de neexecutare.
- In continutul acestei notiuni intra atat mijloace juridice ofensive, cat si defensive.
- Creditorul poate avea o conduita ofensiva, constand in intentarea unei actiuni in
justitie pentru obligarea debitorului la indeplinirea prestatiei. Conduita defensiva e
benefica in cazul obligatiilor naturale.
- Restituirea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale, care au fost executate de
bunavoie.
- Debitorul poate recurge la punerea in intarziere a creditorului, la oferta reala de plata
ori la consemnarea bunului la dispozitia creditorului.
o Punerea in intarziere a creditorului = un creditor va putea fi pus in
intarziere in situatia in care acesta refuza fara niciun temei sa primeasca plata
oferita de catre debitor ori atunci cand refuza sa indeplineasca actele
pregatitoare in legatura cu care debitorul nu isi poate executa obligatiile.
Creditorul pus în întârziere preia riscul imposibilităţii de executare a
obligaţiei, iar debitorul nu este ţinut să restituie fructele culese după punerea în
întârziere. Creditorul este ţinut la repararea prejudiciilor cauzate prin întârziere
şi la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.
o Oferta reala de plata = Dacă creditorul refuză în mod nejustificat să
primească o plată oferită în mod corespunzător de către debitor, sau când
refuză să îndeplinească actele pregătitoare fără de care debitorul nu îşi poate
executa obligaţia, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală şi să
consemneze ceea ce datorează prin mijlocirea unui executor judecătoresc.
Clasificarea Obligatiilor
In functie de sursa lor, ele sunt:
- Obligatii nascute din acte juridice (obligatii care izvorasc din contracte/care
izvorasc din acte unilaterale)
- Obligatii nascute din fapte juridice
In functie de obiectul lor, ele sunt:
- Obligatii de mijloace
o El este indatorat sa puna in miscare toate mijloacele necesare pentru a atinge
rezultatul promis.
- Obligatii de rezultat
o In acestea, debitorul este tinut sa procure creditorului un anume rezultat.
- Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau rezultat, se tine seama de
criteriile mentionate in art. 1481 NCC:
o a) modul în care obligaţia este stipulată în contract;
o b) existenţa şi natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului;
o c) gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului;
o d) influenţa pe care cealaltă parte o are asupra executării obligaţiei.
- Obligatiile care au ca obiect plata unei sume de bani/predarea unui bun de gen sunt
obligatii de REZULTAT.
- Obligatiile care constau in predarea unui bun cert sunt obligatii determinate, generand
o garantie relativa pentru creditor ca va primi ceea ce i se datoreaza.
- Obligatiile care au ca obiect prestarea de servicii sunt fie de mijloace, fie de rezultat
- Obligatiile de a nu face sunt obligatii determinate.
- In obligatiile de prudenta, debitorul isi asuma indatorirea de a depune toata
straduinta pentru a obtine un anume rezultat, fara a se obliga sa realizeze acel rezultat.
- Debitorul care își asumă prestarea unui serviciu gratuit este ținut de o obligație de
mijloace (de exemplu, depozit gratuit), pe când dacă se obligă să efectueze un serviciu
remunerat, obligația este de rezultat (depozit oneros). dacă atingerea rezultatului
implică o doză mare de risc, debitorul nu poate promite sau garanta creditorului acel
rezultat, obligația fiind de prudență iar dacă obținerea rezultatului nu comportă risc, ci
se află în puterea exclusivă a debitorului (de exemplu, obligația de predare a unui bun
cert), obligația este de rezultat.
In functie de acelasi criteriu, al obiectului:
- Obligatii de a da, de a face si de a nu face
- Obligatii pecuniare si de alta natura
In functie de opozabilitatea lor:
- Obligatii obisnuite (obligatii care se nasc in sarcina debitorului din raportul
obligational)
- Obligatii reale (adevarate sarcini reale ce incumba titularului unui drept real in raport
cu un bun oarecare)
- Obligatii opozabile tertilor (corelative unor drepturi de creanta si decurg din
stapanirea materiala a lucrului)
In functie de forta sanctiunii lor:
- Obligatii civile/perfecte (obligatii inzestrate cu actiune in justitie)
- Obligatii naturale/imperfecte (nu pot fi executate silit)

S-ar putea să vă placă și