Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A.P.R.
Nr. 361/14.12.2023
solicită Guvernului României să nu adopte niciun act normativ prin care se consacră refuzul statului
de a-şi onora obligaţiile restante faţă de o categorie profesională, astfel cum aceste obligaţii au fost
dispuse prin hotărâri judecătoreşti.
Prin proiectul actului normativ publicat în data de 13 decembrie 2023 pe site-ul Ministerului
Finanţelor, plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială pentru personalul din sistemul
judiciar, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și prin acte administrative emise anterior intrării
în vigoare a OUG nr. 99/2023, neplătite până la data de 31.12.2023, se realizează prin emiterea unor
titluri de plată, conform prevederilor din proiectul ordonanței, titluri de plată care se vor răscumpăra de
către Ministerul Finanțelor eșalonat pe o perioadă de 7 ani, în tranșe anuale egale. Aceste titluri nu sunt
purtătoare de dobânzi şi pe durata eşalonării este interzisă executarea silită.
1
ASOCIAŢIA PROCURORILOR DIN ROMÂNIA
A.P.R.
Reamintim că aceste drepturi salariale au făcut deja obiectul eşalonării plăţilor pe o durată
de 5 ani, prin acte normative succesiv adoptate din anul 2018 până în prezent. Prin urmare, perspectiva
unei noi eşalonări a tranşelor ramase neachitate, pe o durată îndelungată de timp, transformă
dreptul recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive într-un drept iluzoriu, care depinde
exclusiv de voinţa debitorului obligaţiei de plată şi de disponibilitatea lui de a identifica fonduri
pentru onorarea obligaţiilor.
Situaţia extraordinară şi urgenţa au fost deja avute în vedere prin adoptarea actelor normative de
eşalonare a obligaţiilor de plată pe o durată de 5 ani, însă acest fapt pare să se permanentizeze, din
moment ce, din anul 2018 şi până în prezent, anual, au fost adoptate astfel de acte normative de
eşalonare. In acest context, proiectul de faţă reflectă cu claritate determinarea Statului Român de a
ignora sau trata în bătaie de joc hotărârile judecătoreşti definitive prin care este obligat la plata
unor drepturi salariale restante, Guvernul considerând că este normal să aleagă dacă, cât şi ce
parte din hotărârile judecătoreşti definitive să respecte.
De subliniat faptul că propria inacţiune a Guvernului a împiedicat efectuarea plăţii acestor tranşe
în cuantumul recunoscut de legiuitor, prin omisiunea de a aloca în bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie sumele necesare, tot aşa cum propria inacţiune a Parlamentului şi Guvernului a dus la
neadoptarea unor măsuri legislative coerente pentru a elimina inechităţile salariale din sistemul
judiciar, care se perpetuează şi se accentuează de mai bine de 15 ani.
Aşa cum se arată în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României şi, mai
recent, în Decizia nr. 297/2023, situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit
sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului. Cu
toate acestea, neexecutarea unor obligaţii de plată cunoscute, anticipabile şi asumate de debitor, care
fac oricum obiectul unor eşalonări, reflectă intenţia de a nu respecta propriul mecanism de plată
consacrat legal tocmai pentru a asigura un echilibru între drepturile creditorului obligaţiei şi
imperativele de interes general. Nu mai poate fi vorba despre just echilibru atunci când statul anual
eşalonează pe o durată de cinci ani executarea obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, iar faţă
de categoria profesională a personalului din sistemul judiciar, în timpul perioadei de eşalonare
propune o nouă eşalonare a tranşelor neachitate, pe o durată de timp şi mai mare, de 7 ani, făcând ca
executarea unor obligaţii stabilite prin hotărâri judecătoreşti să se realizeze pe o durata de 12 ani. Mai
mult decât atât, în mod inadmisibil, se propune transformarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani
în titluri de plată, debitorul obligaţiei stabilind din propria iniţiativă şi in contra hotărârilor
judecătoreşti definitive modalitatea in care urmează sa fie executată obligaţia.
Principiile fundamentale ale procesului civil şi garanţiile consacrate de art. 6 par. 1 din
Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului interzic categoric un demers de genul celui prevăzut în proiectul de act normativ citat,
consecinţele viitoare asupra statutului României ca stat de drept fiind devastatoare.
Reamintim ca prin hotărârea pronunţată în cauza Dumitru Daniel Dumitru împotriva României,
în 4.09.2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat că instituirea prin lege a unui mecanism
de eşalonare a obligaţiilor de plată a unor drepturi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti şi respectarea
de către stat a acestui mecanism este rezonabilă în anumite limite.
2
ASOCIAŢIA PROCURORILOR DIN ROMÂNIA
A.P.R.
În mod evident, aceste limite nu mai sunt respectate, în condiţiile în care autorităţile statale
îşi manifestă intenţia de a nu respecta propriul mecanism de eşalonare. Statul are obligația pozitivă
de a organiza un sistem de executare a hotărârilor judecătoreşti care să fie efectiv atât în teorie, cât și în
practică, precum şi obligaţia și de a se asigura că procedurile prevăzute de legislație pentru executarea
hotărârilor judecătoreşti definitive sunt respectate fără întârzieri nejustificate.