Etimologia[modificare | modificare sursă]

Numele Rusia este derivat din Rus'(d), numele unui stat medieval astăzi tradus în
română ca Rutenia și populat în mare parte de către slavii răsăriteni. Acest nume
propriu a devenit, ulterior, mai proeminent și țara a început să fie numită de către
locuitorii ei Русская Земля („Russkaia zemlea”), care poate fi tradus ca „Pământul
rusesc” sau „Țara Rusilor". Numele Rus(d) în sine provine de la rusii medievali,
negustori și războinici suezi(d)[30][31] care au trecut Marea Baltică și au fondat un stat
centrat în Novgorod, care mai târziu a devenit Rusia Kieveană.

Versiunea latină a numelui Rus' era Rutenia(d), de unde numele de Rutenia, aplicat
mai ales regiunilor de sud și de vest ale teritoriilor fostului stat medieval, adiacente
Europei Catolice. În scopul de a distinge Rusia Kieveană de alte state derivate din
ea, este numită Rutenia Kieveană de către istoriografia modernă. Numele actual al
țării, Россия (Rossia), vine de la denumirea greacă bizantină pentru țara Rus'(d),
Ρωσσία Rossía—scris Ρωσία (Rosía pronunțat [roˈsia]) în greaca modernă.[32]

Modul standard de denumire a cetățenilor Rusiei în română este „ruși”;[33] în rusă

cuvântul fiind rossiane (россияне). Există însă două cuvinte rusești care se traduc în
română ca „ruși”. Unul este „русские” (russkie), care de cele mai multe ori înseamnă
„etnici ruși”. Altul este „россияне” (rossiane), care înseamnă „cetățeni din Rusia(d),
indiferent de etnie”.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Rusiei.
Istoria timpurie[modificare | modificare sursă]
Pastoralismul nomad(d) s-a dezvoltat în stepa Pontico-Caspică începând cu Epoca
Cuprului.[34]

În antichitatea clasică, stepa Pontică era denumită Sciția. Începând cu secolul al VIII-
lea î.e.n., negustorii antici greci au adus civilizația lor în prăvăliile
din Tanais și Phanagoria. Unii exploratori greci, cel mai cunoscut dintre aceștia
fiind Pytheas, au ajuns chiar până la actualul Kaliningrad, la Marea
Baltică. Romanii s-au așezat și ei pe țărmul vestic al Mării Caspice, unde imperiul
lor avea extremitatea răsăriteană.[35] În secolele al III-lea și al IV-lea e.n., există
legende despre un regat got al lui Oium(d) în sudul Rusiei care a fost, apoi, cucerit
de huni. Între secolele al III-lea și al VI-lea e.n., Regatul Bosforului, o entitate statală
elenistică succesoare a coloniilor grecești,[36] a căzut și el sub presiunea invaziilor
unor popoare războinice nomade, ca hunii și avarii.[37] Popor turcic, hazarii au
dominat stepele Volgăi inferioare dintre Mările Caspică și Neagră până în secolul al
X-lea.[38]

Rușii moderni consideră drept strămoși triburile slave(d), despre care unii specialiști
spun că ar fi originare din zonele împădurite ale mlaștinilor Pinsk.[39] Slavii răsăriteni
s-au stabilit treptat în vestul Rusiei, în două valuri: unul dinspre Kiev spre
actualele Suzdal și Murom și un altul din Polotsk spre Novgorod și Rostov. Începând
din secolul al VII-lea, slavii răsăriteni formează cea mai mare parte a populației
vestului Rusiei[40] și au asimilat popoarele fino-ugrice(d) băștinașe,
inclusiv meria(d), muromii(d), și meșcerii(d), triburile scite și sarmatice iar mai târziu și
triburile varegilor de origine germanică.