Evaluarea prehensiunii.

Prehensiunea este un gest precis, adaptat, constientizat sau reflex, care pe ba-
za informatiilor instantanee tactile, extero- si proprioceptive, se automatizeaza prin repetare si
determina co-ordonarea optima a mainii pentru prindere sau apucare.
Dupa Littler, mana este divizata in 3 elemente de miscare:
- raza 1, policele - prin articulatia in sa si cei 9 muschi proprii, metacarpianul I este independent fata
de celelalte metacarpiene si astfel, policele poate fi opus degetelor II-V
- raza 2, indexul - prin cei 7 muschi proprii, poate fi mobilizat independent fata de celelalte trei degete
Razele 1 si 2 formeaza o unitate functionala pentru activitati de prehensiune fine, precise, la care
participa in mica masura si degetul III (mediusul)
- raza 3 - este formata din degele III-V si metacarpienele corespunzatoare
Legatura functionala dintre aceste 3 raze asigura prehensiunea de forta. Ea este evidentiata de
redoarea in extensie a inelarului care face imposibila „strangerea in pumn” a celorlalte degete.
Aceste 3 raze de miscare sunt grupate in jural unei urnitati centrale stabile, reprezentata de: randul
distal al carpienelor, metacarpienele II si III si musculatura aferenta: muschiul flexor radial al carpului
si muschii extensor radial al carpului - lung si scurt.

Tipuri de prehensiune

 Prehensiunea terminala se realizeaza intre extremitatea pulpei policelui, aproape de

unghie, si extremitatea pulpei fiecarui deget, tot aproape de unghie, mai ales a indexului. Este
o priza bidigitala fina. Testul de eficacitate consta in apucarea unui ac sau bat de chibrit aflat
pe o masa.

 Prehensiunea subterminala se realizeaza intre pulpa policelui si pulpa altui deget cand
este bidigitala sau bipulpara si intre pulpa policelui si pulpele altor 2 degete cand este
tripulpara. Este mai des utilizata in activitatiile cotidiene si permite sesizarea unor obiecte mai
groase care pot fi apucate cu 2 sau 3 degete. Testul de eficacitate pentru priza bidigitala:
incercarea de a smulge o foaie de hartie tinuta intre aceste 2 degete.
 Prehensiunea subtermino-laterala se realizeaza intre pulpa policelui si fata laterala a
altui deget, in special a indexului (cand este o priza bidigitala). Realizam aceasta priza cand
numaram banii, cand rasucim o cheie in broasca-de aceea se mai numeste si “priza de cheie”.
Este mai puternica decat celelalte prize bidigitale, deoarece indexul se sprijina pe celelalte
degete. Poate fi si tridigitala si se realizeaza intre pulpa policelui, pulpa indexului si fata
laterala a mediusuluipensa de scris.
  Prehensiunea police-digitopalmara sau prehensiunea palmara se realizeaza
intre palma, police si degetele 2-5; este o priza de forta care se aplica in jurul unor obiecte
grele, voluminoase. Daca volumul obiectului este prea mare, atunci forta de prehensiune
scade.

 Prehensiunea digitopalmara se realizeaza intre palma si degetele 2-5; este o priza de

forta care se aplica in jurul unor obiecte mai putin voluminoase decat precedenta si permite
manuirea volanului, agatarea de o bara. Se utilizeaza mai rar, de obicei la inceputul actiunii
respective, dupa care se aplica si policele.
 Prehensiunea latero-laterala se realizeaza interdigital, intre fetele laterala si mediala a 2
degete apropiate (de obicei index si medius). Este utilizata de fumatori; este o prehensiune
secundara care devine pretioasa in absenta policelui.