La oglindă

De George Coșbuc

George Coșbuc a descris cu sensibilitate natura, satul românesc, frumusețea

obiceiurilor și a locuitorilor săi. Așa cum spunea și Liviu Rebreanu , Coșbuc ,,a
introdus pe țăranii noștri în poezie, țărani adevărați, cu dureri și bucurii”, creând
descrieri sensibile ale flăcăilor și fetelor, ale vârstelor prin care trec aceștia, ale
sentimentelor, mai ales în volumul ,,Balade și idile”.
,,La oglindă” este una dintre cele mai bine realizate opere ale lui Coșbuc
prin gingășia și finețea cu care surprinde trăsăturile fizice și morale ale unei
adolescente ce se descoperă pe sine , privindu-se cu uimire în oglindă , cât timp
mama ei nu era acasă. Titlul poeziei face trimitere directă la ideea de imagine,
portret.
Momentul în care ,,puișorul” se privește cu ,,dor”, cu dorința de a se admira
și de a descoperi schimbările care au apărut odată cu începerea adolescenței
formează un prim tablou al poeziei. Prima imagine pe care poetul o creionează este
cea a chipului , cu ochii plini de viață , cu floarea pusă la urechea fetei, arătând
cum adolescenta o formează pe fată , aceasta dorindu-si sa fie aranjată , cochetă,
dar totodată semnifica și tinerețea și inocența.Imaginea următoare este observată în
oglindă :,,sunt voinica!/Cine-a zis ca eu sunt mica?”putem identifica mirarea pe
care copila o are cand observă creșterea în înălțime , dar și ștrengărie data de
năframa din cap.
De asemenea, se identifica portul tradițional feminin în mai toate detaliile
sale:șorțul cu flori, cusut cu dragoste de mama, salba, braul, cosițele, testemelul -
toate transforma copilul într-un ,,bujor de fată” , ea visându-se nevastă și având
complice oglinda, pe care o considera ,,surată”.
Întoarcerea mamei provoacă emoții și panică, exprimate printr-o multitudine
de interogații și manifestări fizice: se înroșește - ,,toată-s văpaie!”, nu mai poate
respira ,,Junghiul peste piept mă taie”.
Deși în poezie sunt prezentate în mare parte trăsăturile fizice, poetul reușește
să creeze cu măiestrie și portretul moral al fetei: nerăbdarea de a se descoperi
sugerată de cuvântul ,,dor”, istețimea reflectată de ochi ,,Ochii? Hai, ce mai
pereche!”, nesiguranța specifică adolescenței ,,Nu-i al meu?Al meu e oare?”. Fata
simte ca a crescut și știe ca mama o iubește și este mandra de ea ,,Mama poate fi
faloasă/Ca are.”. Ea este unică , specială - ,,Nu-s eu fată ca oricare”, fiind
conștientă de frumusețea ei. Faptul că știe cum să-și pună toate elementele ce
alcătuiesc portul popular al unei mirese , sugerează că este educată , cunoscând
obiceiurile și tradițiile satului ei natal. Totuși această teamă de mama, de
necunoscut , de viitoare nevasta sugerează o oarecare nesiguranță , copilăria fetei .
În aceasta poezie , poetul reușește să emoționeze și să te pună într-un fel pe
tine în poziția fetei temută de necunoscut , de căsătorie , de părinți, aceste
sentimente fiind familiare oricărei fete care ajunge și trece prin pubertate și care
simte viteza cu care trec anii, acest viitor părând din ce în ce mai aproape.