Sunteți pe pagina 1din 4

Creatia poetica a lui George Cosbuc este expresia existentei si aspiratiilor poporului

roman. Privita in ansamblu, opera lui G. Cosbuc se inscrie printre operele clasice ale
literaturii romane.
Originalitatea poetului se afa in versurile de inspiratie din viata satului, in inventia
poetica, in modalitatea in care constiinta artistului se acorda cu istoria existentei si
aspiratiile poporului nostru, cu functia social-educativa si estetica a epocii in care a
trait scriitorul. Poezia lui Cosbuc este de aspect monografc: atul, incon!urat de munti,
este surprins in viata lui obisnuita, cu pitorescul lui etnografc. "incolo de sat, e paraul,
lunca ,campul, cu #olda, vuiet de codru si dumbrava. atele, reprezentabile, sunt ale
satului transilvanean, ale locurilor de bastina ale scriitorului, specialitatea sub aspect
uman, este a intregului nostru popor. unt, in poezia cosbuciana, momente din viata
satului. Optica e taraneasca, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau
simtirii rustice. $maginea satului se comunica astfel prin oameni, prin modul lor de
existenta, cu bucurii si necazuri, cu aspiratiile lor de implinire. atul lui G. Cosbuc este
o entitate sociala si nationala cu pitoresc geografc si etnografc, cu datini si credinte,
cintec de dor, dar si de razvratire sociala si de lupta pentru libertatea si demnitatea
nationala.
Poezia iubirii si a naturii. Cele mai multe dintre poeziile lui G. Cosbuc sunt erotice.
%irismul poetului este insa obiectiv, in sensul ca poezia exprima sentimentele facaului
sau ale fetei, in criza erotica a virstei, a nelinistilor tulburatoare si a dorurilor de
implinire. &ibratia lirica a poetului se comunica prin ceea ce evoca poezia: sfala,
candoare, saga, incertitudini, patima sau vra!ba. "ecorul este rustic, iar idila rezulta
din manifestarea elementara, spontana, a instinctului erotic. "e un spectaculos
folcloric, ea se desfasoara real cand la o poveste de dragoste, pe care o recunoaste
facaul sau fata, idila devine balada.
Criza puberala este ilustrata in poezia '%a oglinda'. (ata e singura in casa, caci'mama-
i dusa-n sat'. $n fata oglinzii, desprinsa din cui, isi priveste c#ipul si este surpinsa, naiv-
nedumerita , pentru ca se vede frumoasa. si-a pus naframa, foare la urec#e si-i place
cum arata.
')a gandeam eu ca-s frumoasa* "ar cum nu* si mama-mi coasa sort cu fori,minune
mare -- +u-s eu fara ca oricare, )ama poate f faloasa Ca ma are.' , inocenta si gratie
copilareasca in ceea ce-si spune si gandeste fata. tie multe, dar 'nu cum stau cei
dragi de vorba - Gura-n gura' si, coc#etand in fata oglinzii, isi inc#ipuie cum o va
imbratisa facaul.
'.ratul drept daca-l intinde /oata peste brau te prinde si te-ntreaba: "raga strangu-l0
si tu-l certi ,dar el ,natangul , Ca raspuns te mai cuprinde si cu stangul.' "e aceea ca
sa se convinga ca nu mai este ceea ce a fost, isi pune salba, brau, de toate, ca sa vada
cum i-ar sta nevasta. 1cestea sunt gadurile intime ale fetei.
Poetul sugereaza starea ei sufeteasca, curiozitatea !uvenita, incantarea, teama de a
nu f descoperita, graba inocenta de a face ordine, cand isi da seama ca mama se
intorsese si e in ograda. (ata de la oglinda, in alta ipostaza feminina e '/ea de plata'.
,a vine de la moara. Punandu-si sacul !os in ulcioara, nu-l poate ridica. Ca sa i-l duca
acasa, facaul cere plata trei sarutari. "ar fata se tocmeste:'Ca-s scump,ca ea nu
poate-Ca prea sunt multe trei'. Cu doua se-nvoieste: plateste unul, pe celalalt promite
sa-l dea pe inserat, desi facaul stie ca-i va duce sacul pe-un singur sarutat. Pana sa
iubeasca cu adevarat, impulsul erotic este mai mult saga2 siretenia fetei, instinctiva,
c#eama si refuza, nedumerind naivitatea facaului:'+u te-ai priceput*-1m fost rea si n-
as f vrut-a te las,ca alta fata- a ma strangi tu sarutata.-"ar m-ai intrebat
vreodata0-)a-nvingea sa te sarut -,u pe tine * Pe-ntrecut C#ip catam cu viclenie,-a te
fac sa-ntrebi,si mie-)i-a fost luni intregi manie-Ca tu nu te-ai priceput*'
$n poezia '+u te-ai priceput' poetul surprinde obida fetei care s-ar f vrut sarutata de
facaul iubit, dar acesta a ramas insensibil la trairile sufetesti ale fetei, nu s-a priceput.
,xista insa, in eposul erotic cosbucian , si poezii in care dragostea naste durere. $n
'Cantecul fusului', de pilda, e glasul inlacrimat al unei iubiri pierdute. O plange !eluind
o fata parasita de cel ce i-a fost drag. $n cantec isi descarca suferinta, iar cantecul e
sufet ravasit de ceea ce acum o infoara. 1ducerile- aminte ii sporesc durerea, si cand
se lasa inserarea si bate vantul pe afara, si cand priveste ceata morii sau cand asculta
duiosul fosnet al frunzelor de plop. $n alte poezii, insa, momentele critice nasc indir!ire
in sufetul fetei sau a facaului cu inima indurerata. $n '"usmancele', o fata saraca,
insa frumoasa si #arnica, se plange mamei sale ca-i sta in cale, pentru %isandru al ei, o
fata bogata, %eana, #ada, rea, birftoare. $n durerea fetei biruie gandul ca facaul va
ramane al ei, ca dragostea adevarata nu se impiedica de saracie:'Ca boii-s buni, bine-i
bogata2 - "ar daca pui facai odata - -aleaga dinsii cum socot - O fata2 - .ogata-si
pupa boii-n #ot - $mbatranind cu boi cu tot*'.
1ceeasi atitudine #otarata impotriva mentalitatii dupa care casnicia se intemeiaza,
cand facaul sau fata sunt saraci, pe zestrea celuilalt, mai bogat, o exprima facaul din
poezia '+umai una'. 1cesta iubeste '+umai una' si-asa saraca cum e ea, ar vrea s-o
stie nevasta sa, si e in stare sa infrunte pentru ea dezacordul satului si al intregii
familii. Oricare ar f insa ipostaza, ea intruc#ipeaza vitalitatea poporului nostru.
Poetul, obiectand, traieste emotia si comunica fresc, fara artifciu, in stil direct, in
expresie taraneasca, ridicata la rang de poezie. 3omografca este si poezia naturii:
'grupata pe indeletniciri omenesti, e sociala, calendaristica' 4G. Calinescu52 social -
prin rusticitatea indeletnicirilor, care leaga pe om de naturas calcularistica - prin
imaginea anotimpurilor, ce sugereaza miscarea ciclica, sociala, a vietii satului. Cosbuc
e mai putin pictoral decat &. 1lecsandri2 poetul sugereaza insa privelisti de larga
perspectiva, fxand in centrul tabloului modul de existenta al taranului.
$n natura lui Cosbuc e viata rustica, bucuria de a trai optimismul ce naste dor de viata
si de munca. )ai izbutite sunt poeziile care canta vara si iarna. Poate nu intamplator
poezia '+oapte de vara' desc#ide primul volum de versuri al lui G. Cosbuc inaintea
baladelor si a idilelor. ugestiv e tabloul vietii campenesti si al satului, surprins in
inserare si in linistea noptii. +oaptea de vara se constituie dintr-o succesiune de
tablouri, fecare, in parte, putand constitui motive pictorale, in genul panzelor lui +.
Grigorescu. 1murgul, in iradierea de lumina a apusului in perspectiva departarilor
stralucind in luminis, in umbra inserarii, din cidru, desc#ide tabloul. $maginile sunt
vizuale, iar perceptia este auditiva, in alte tablouri, pe masura ce ne apropiem de sat,
carele, scartiind de povara roadelor culesului, mugetul turmelor ce se indreapta spre
sat, facaii, #aulind pe lunca2 apoi nevestele, cu cofta la rau, si fetele,'cu poala-n
brau', de la secerat*
atul e zugravit in datinele indeletnicilor inserari2 fecare element sugereaza rosturile
gospodaresti si, prin sc#imbarea perspectivelor, scurgerea timpului, pana se aseaza
noaptea peste satul adormit. 6ablourile sunt bucolice, impresia de farmec se comunica
prin insumarea detaliilor si miscarea ce se stinge o data cu lasarea noptii . $mpresia de
liniste, de calm nocturn e admirabil sugerata in ultimele versuri:'"intr-un timp si
vantul tace - atul doarme ca-n mormant - 6atu-i plin de "u#ul sfant: - %iniste - n
vazdu# si pace - Pe pamant - +umai dorul mai colinda, - "orul tanar si pribeag. - 6ainic
se- ntalneste- n prag, - "ar cu dar sa se cuprinda - "rag cu drag'.
$n faptul zilei, in miez de vara, din poezia ')iezul &erii', privelstea e alta. "e prea
multa caldura:'O farie nesfarsita - "intr-o panza pare calea, - Printre #olde ratacita -
6oata culmea- i adormita, - 6oata valea' si totusi, in tabloul acesta torid, in care'nu se-
ngana nici o boare', emotioneaza imaginea unui gest de mama, truditoare a
pamantului. , o femeie sarmana strangand la piept copilul in scutece, grabeste sa
a!unga la fantana. 1 a!uns, isi lasa odorul pe pa!istea saraca, se pleaca, scoate apa,
racoreste obra!orul copilului, bea si ea, si- apoi, franta de arsita, il #raneste, in timp ce
pe dealuri, e liniste'ca- ntr- o manastire arsa - "oru si arinii de pe maluri - si caldura
valuri- valuri - e revarsa'.
Cu perspectiva mai larga, poezia '&ara' este un imn inclinat frumusetilor perene ale
tarii, ale pamantului romanesc. +e imaginam poetul privind pe undeva, dinspre
campia cu #olde de grau, Cea#laul, simbol al maretiei si stra!a de veacuri pamantului
si spatiului romanesc, si simtim emotia coplesitoare a unui gand al poetului, din
sentimentul de contopire a fintei sale cu meleagurile strabune al patriei:')i- e inima
de lacrimi plina', exclama poetul, pentru ca natura, atat de frumoasa a tarii'... s- au
ingropat mereu - 1i mei si- o sa ma- ngrop si eu - O mare e, dar mare lina - +atura, in
mormantul meu, - , totul cald ca e lumina*'.
$n poezia '$arna pe ulita' privelistea este pictoral- narativa. in prim- plan, se afa un
copil care urca anevoie pe ulita troienita, maturand zapada cu #aina- i in care pot sa-
ncapa cinci ca el'. (rematand de insufetire, de la sanius, alti copii mai mari inc#id
drumul 'micului .arba- Cot', facand #az de caciula lui, ce li se pare'cat o zi de post'.
O batranica, incinsa peste co!ocul rupt cu sfori de tei, scoate copilul din #ar!oana celor
mari. Ca si in alte poezii, si in '$arna pe ulita', compozitia e dinamica si exceleaza prin
imagini de miscare, prin ritmul clar alert, ce comunica o molipsitoare bunavoie si
bucurie spontana, nevinovata.