Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EU L Buhociu 2023-2024
EU L Buhociu 2023-2024
urbanism și
amenajarea
teritoriului
Modul B. LEGISLAȚIE
Curs 5. Legislația domeniului I - Codul civil
Curs 6. Legislația domeniului II - HG 525/1996
Curs 7. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Curs 8. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultură, mediu
Curs 9. Strategii de dezvoltare
Modul C. DOCUMENTAȚII
Curs. 10. Tipuri de documentații de amenajarea teritoriului și urbanism
Curs. 11. Documentații de urbanism I - PUG
Curs. 12. Documentații de urbanism II - PUZ
Curs. 13. Documentații de urbanism III - PUD Lect. Dr. Liliana Buhociu
Curs. 14. Bune practici contemporane Anul univ. 2023-2024
Predare lucrare pe parcurs cu temă la alegere, bazată pe Cursuri
Curs 1.1. DEFINIRE ȘI ÎNCADRARE A SUBIECTELOR CURSULUI
Aşezările urbane: – concentrări umane cu număr mare de locuitori în care predomină activităţile
neagricole, există o ambianţă urbană, având de regulă zone urbane funcţionale: rezidenţială,
industrială si de depozitare, de institutii si servicii ( administratie , invatamant, sanatate , cultura,
culte, comert, alte servicii) , de spatii verzi si agrement , de infrastructura edilitara , de
infrastructura de transport si de gospodarie comunala (depozitare deseuri, cimitire).
Gestionarea spaţială a teritoriului asigură indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi Lect. Dr. Liliana Buhociu
responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului. .(L 350) Anul univ. 2023-2024
Curs 1.2. DEFINIRE ȘI ÎNCADRARE A SUBIECTELOR CURSULUI
Oraşele sunt concentrări geografice de activităţi şi interacţiuni umane.
Aproximativ 70 % din populaţia UE locuieşte într-o zonă urbană, iar aceste zone generează peste
două treimi din PIB-ul UE.
Cu toate acestea, tot aici se manifestă extrem de acut o serie de probleme permanente, cum
ar fi şomajul, segregarea şi sărăcia, precum şi presiuni puternice asupra mediului. Prin urmare,
politicile destinate zonelor urbane au o mai mare semnificaţie pentru UE în ansamblul său.
O solutie este combinarea măsurilor privind renovarea fizică a zonelor urbane cu măsuri care
promovează educaţia, dezvoltarea economică, incluziunea socială şi protecţia mediului.
Combinarea capacităţilor şi a cunoştinţelor de la nivel local este esenţială pentru identificarea
unor soluţii comune şi realizarea unor rezultate larg acceptate şi sustenabile.
– mediului natural: apa, aer, sol, fauna, flora, zgomote si vibratii – produse în mod artificial sau
natural
Urbanismul si Amenajarea Teritoriului sunt stiinte sociale, referindu-se la problemele populatiei, ale
societatii umane. Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 1.4. DEFINIRE ȘI ÎNCADRARE A SUBIECTELOR CURSULUI
Care este diferenta între U si AT ca definitie ?
U (Urban Planning) – coordonarea activitatilor din interiorul localitatilor (fie ele urbane sau rurale) –
densitati mari de populatie
AT (Regional Planning) – coordonarea activitatilor din teritoriu, necuprins în localitati, adica teritoriul
propriu-zis dintre localitati (incluzându-l partial sau total si pe cel din localitati) – densitati relativ
mici de populatie
Conflictele sociale, cele mai mari nedreptăţi, gravele degradări ale mediului produse de oraşul industrial, mai ales
în Anglia şi în anumite părţi din Europa de Nord şi din SUA, determină formarea unei grupări de opoziţie pentru
modelul capitalist de dezvoltare a oraşului. Din această grupare făceau parte filantropi şi utopişti precum: Owen,
Fourier, Godin, scriitori precum Dickens, exponenţi ai mişcării romantice precum Ruskin şi Morris, şi filozofi ca
Engels. Astăzi este în mod unanim recunoscut meritul de a fi fost ascultate importantele mişcări de opinie publică,
aproape mereu adunate în asociaţii umanitare, ale căror idei şi proiecte au stat la baza teoriilor sociale de
îmbunătăţire a organizării politice şi economice ale societăţii şi care au fost fundamentale pentru formarea şi
răspândirea culturii urbanistice moderne.
*Articolul 649: Părţile comune, Articolul 660: Prezumţia de coproprietate asupra despărţiturilor comune, Articolul 687:
Proprietatea periodică, Articolul 1141: Bunurile care constituie amintiri de familie
Articolul 2.
(1) Gestionarea spațială a teritoriului țării constituie o activitate obligatorie, continuă și de
perspectivă, desfășurată în interesul colectivităților care îl folosesc, în concordanță cu valorile și
aspirațiile societății și cu cerințele integrării în spațiul european.
(2) Gestionarea spațială a teritoriului asigură indivizilor și colectivităților dreptul de folosire echitabilă și
responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului.
(3) Gestionarea se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și al urbanismului, care constituie
ansambluri de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată, la
protecția patrimoniului natural și construit, la îmbunătățirea condițiilor de viață în localitățile urbane și
rurale, precum și la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, național și european.
Articolul 3.
Activitatea de amenajare a teritoriului trebuie să fie: globală, urmărind coordonarea diferitelor
politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcțională, trebuind să țină seama de cadrul natural și
construit bazat pe valori de cultură și interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendințele
de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor și intervențiilor economice, ecologice, sociale și culturale
și să țină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populației și a
reprezentanților ei politici la adoptarea deciziilor.
Articolul 4.
Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate:
a) operațională, prin detalierea și delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a
teritoriului;
b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităților;
c) normativă, prin precizarea modalităților de utilizare a terenurilor, definirea destinațiilor și gabaritelor
de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări și plantații.
Articolul 5.
(1) Activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism trebuie să se desfășoare cu
respectarea autonomiei locale, pe baza principiului parteneriatului, transparenței, descentralizării
serviciilor publice, participării populației în procesul de luare a deciziilor, precum și al dezvoltării
durabile, conform cărora deciziile generației prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fără a
compromite dreptul generațiilor viitoare la existență și dezvoltare proprie.
(2) Autoritatea publică are responsabilitatea dezvoltării armonioase a teritoriului/ teritoriilor aflat/ aflate
în raza sa de competență. În acest scop, operatorii economici sau instituțiile care dețin imobile,
instalații și/ sau echipamente de interes public ori care prestează un serviciu public au obligația de a
pune la dispoziția autorității publice, cu titlu gratuit, la solicitarea acesteia, în termen de 15 zile,
informațiile necesare în acțiunile de planificare a dezvoltării teritoriului a localității în cauză.
Articolul 6.
Autoritățile administrației publice centrale și locale răspund, potrivit prezentei legi, de activitatea de
amenajare a teritoriului și de urbanism.
Articolul 7.
Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a
politicilor economice, sociale, ecologice și culturale, stabilite la nivel național și local pentru asigurarea
echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale țării, urmărindu-se creșterea coeziunii și eficienței relațiilor
economice și sociale dintre acestea.
Articolul 8.
Activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întregul teritoriu al României, pe baza principiului
ierarhizării, coeziunii economice, sociale și teritoriale și integrării spațiale, la nivel național, regional și
județean.
Articolul 9.
Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:
a) dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor, cu respectarea specificului acestora;
b) îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane;
c) gestionarea în spiritul dezvoltării durabile a peisajului, componentă de bază a patrimoniului natural și
cultural și a resurselor naturale;
d) utilizarea rațională a teritoriului, prin limitarea extinderii necontrolate a localităților și conservarea
terenurilor agricole fertile; Lect. Dr. Liliana Buhociu
e) conservarea și dezvoltarea diversității culturale. Anul univ. 2023-2024
Curs 7.5. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Capitolul II. Domeniul de activitate
Articolul 10.
Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin elaborarea și
implementarea strategiilor de dezvoltare spațială, durabilă și integrată, pe termen scurt, mediu și lung.
Articolul 11.
Activitatea de urbanism cuprinde toate localitățile țării, organizate în rețea, pe baza ierarhizării și
distribuției echilibrate a acestora în teritoriu. Aplicarea obiectivelor are în vedere întregul teritoriu
administrativ al orașelor și comunelor sau zone din acestea.
Articolul 13.
Principalele obiective ale activității de urbanism sunt următoarele:
a) îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la
infrastructuri, servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii;
b) crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor
cu handicap;
c) utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a
zonelor construite;
d) protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit și natural;
e) asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale;
f) protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 7.6. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Capitolul II. Domeniul de activitate
Articolul 14.
(1) Activitățile principale de amenajare a teritoriului și de urbanism constau în transpunerea la nivelul
întregului teritoriu național a strategiilor, politicilor și programelor de dezvoltare durabilă în profil teritorial,
precum și urmărirea aplicării acestora în conformitate cu documentațiile de specialitate legal aprobate.
(2) Strategiile, politicile și programele de dezvoltare durabilă în profil teritorial, prevăzute la alin. (1), se
fundamentează pe Strategia de dezvoltare teritorială a României.
(3) Strategia de dezvoltare teritorială a României este documentul programatic pe termen lung prin care
sunt stabilite liniile directoare de dezvoltare teritorială a României, bazat pe un concept strategic, precum și
direcțiile de implementare pentru o perioadă de timp de peste 20 de ani, la scară regională, interregională,
națională, cu integrarea aspectelor relevante la nivel transfrontalier și transnațional.
(4) În procesul de implementare, Strategia de dezvoltare teritorială a României se bazează pe:
a) sistemul de politici publice teritoriale, în conformitate cu obiectivele Strategiei de dezvoltare teritorială a
României și cu evoluțiile din domeniu la nivelul Uniunii Europene;
b) metodologia de prioritizare a proiectelor, astfel încât investițiile publice care decurg din Strategia de
dezvoltare teritorială a României să fie considerate investiții publice de interes național;
c) sistemul național de observare a dinamicii teritoriale, elaborare a scenariilor de dezvoltare teritorială,
evaluare a impactului teritorial al politicilor și pe sisteme de fundamentare tehnică a deciziilor în
dezvoltarea teritorială;
d) crearea de parteneriate interinstituționale, intersectoriale și teritoriale pentru promovarea și
Lect. Dr. Liliana Buhociu
implementarea proiectelor strategice vizând coeziunea teritorială. Anul univ. 2023-2024
Curs 7.7. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Capitolul III. Atribuții ale administrației publice
Articolul 18.
(1) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este autoritatea administrației publice centrale
pentru planificare teritorială, amenajarea teritoriului și urbanism, având în această calitate următoarele
atribuții:
a) elaborarea, sub coordonarea primului-ministru, a Strategiei de dezvoltare teritorială a României și a
politicilor publice în conformitate cu obiectivele acesteia;
b) elaborarea secțiunilor Planului de amenajare a teritoriului național;
c) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului zonal regional, structurat în secțiuni pentru
fiecare regiune de dezvoltare, care fundamentează planurile de dezvoltare regional;
d) elaborarea Regulamentului general de urbanism;
e) avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism;
f) colaborarea cu ministerele, precum și cu celelalte organe ale administrației publice centrale, pentru
fundamentarea, din punct de vedere al amenajării teritoriului și al urbanismului, a programelor strategice
sectoriale;
g) colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, cu consiliile județene și consiliile locale, precum și
urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale, Strategia de dezvoltare teritorială și liniile
directoare ale acesteia, planurile de amenajarea teritoriului și urbanism, la nivel regional, județean și local.
h) avizarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, potrivit competențelor stabilite Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
prin prezenta lege.
Curs 7.8. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Capitolul III. Atribuții ale administrației publice
Articolul 21.
Consiliul județean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism la nivel județean, conform
legii.
Articolul 22.
(1) Consiliul județean stabilește orientările generale privind amenajarea teritoriului și organizarea și dezvoltarea
urbanistică a localităților, prin inițierea și aprobarea planurilor de amenajare a teritoriului județean și zonal. În
vederea transpunerii coerente și uniforme a prevederilor documentațiilor de amenajare a teritoriului aprobate
la nivelul localităților, acordă asistență tehnică de specialitate consiliilor locale.
(2) Consiliul județean, prin instituția arhitectului - șef al județului, asigură:
a) preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, regional și zonal, precum și a
investițiilor prioritare de interes național, regional sau județean, în cadrul documentațiilor de amenajare a
teritoriului și de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităților din județ;
b) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului județean și a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care
sunt de interes județean;
c) avizarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului aparținând unităților administrativ-teritoriale
din componența județului, conform anexei nr. 1;
d) sprijin metodologic și tehnic pentru autoritățile administrației publice locale în cadrul procesului de
identificare, monitorizare și organizare a așezărilor informale.
(3) În activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism consiliile județene sunt sprijinite de Ministerul
Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, precum și de alte ministere și organe ale administrației publice Lect. Dr. Liliana Buhociu
centrale. Anul univ. 2023-2024
Curs 7.9. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Capitolul III. Atribuții ale administrației publice
Articolul 25.
(1) Consiliul local coordonează și răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul
unității administrativ-teritoriale și asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de
amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a
localităților componente ale comunei sau orașului.
(2) Consiliul local cooperează cu consiliul județean și este sprijinit de acesta în activitatea de amenajare a
teritoriului și de urbanism.
Articolul 27^1.
(1) Primarul/ Primarul general al municipiului București, prin structura responsabilă cu urbanismul condusă
de arhitectul - șef din cadrul aparatului de specialitate, are următoarele atribuții în domeniul urbanismului:
a) asigură elaborarea de proiecte de strategii de dezvoltare urbană și teritorială și le supune aprobării
consiliului local/ general;
b) asigură elaborarea planurilor urbanistice aflate în competența autorităților publice locale, în
conformitate cu prevederile legii;
c) supune aprobării consiliului local/ consiliului general al Municipiului Bucurețti, în baza referatului
tehnic al arhitectului - șef, documentațiile de urbanism, indiferent de inițiator;
d) acționează pentru respectarea și punerea în practică a prevederilor documentațiilor de urbanism
Lect. Dr. Liliana Buhociu
aprobate. Anul univ. 2023-2024
Curs 7.10. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Capitolul III. Atribuții ale administrației publice
Articolul 28.
Aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate se asigură prin eliberarea
certificatului de urbanism.
Articolul 29.
(1) Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea
administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și
condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare,
potrivit legii.
(2) Certificatul de urbanism trebuie emis pentru adjudecarea prin licitație a lucrărilor de proiectare și de
execuție a lucrărilor publice, precum și pentru întocmirea documentațiilor cadastrale de dezmembrare a
terenurilor situate în intravilanul localităților, în cel puțin 3 parcele, atunci când operațiunile respective au
ca obiect realizarea de lucrări de construcții și de infrastructură. În cazul vânzării sau cumpărării de imobile,
oricare dintre părțile actului juridic are posibilitatea, conform dispozițiilor alin. (3), de a solicita emiterea
certificatului de urbanism.
(3) Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care
poate fi interesat în cunoașterea datelor și a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil.
(4) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau
plantare.
(5) În certificatul de urbanism se va menționa în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia. Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 7.11. Legislația domeniului III - Legea 350/2001
Capitolul III. Atribuții ale administrației publice
Articolul 36^1.
Funcția de arhitect - șef este ocupată, în condițiile legii, de un funcționar public, specialist atestat de
Registrul Urbaniștilor din România, având formația profesională după cum urmează:
a) de arhitect diplomat sau urbanist diplomat, arhitect sau urbanist absolvent cu licență și master ori
studii postuniversitare în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, la nivelul județelor, municipiilor
reședință de județ, municipiului București și sectoarelor municipiului București;
b) de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect ori urbanist absolvent cu licență și master ori studii
postuniversitare în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, la nivelul municipiilor;
c) de arhitect diplomat, urbanist diplomat, arhitect sau urbanist ori de inginer urbanist și inginer în
domeniul construcțiilor absolvent de master sau studii postuniversitare în domeniul urbanismului și
amenajării teritoriului, absolvent al cursurilor de formare profesională continuă de specialitate în
domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și autorizării construcțiilor, organizate conform art. 36
alin. (10), la nivelul orașelor;
d) de arhitect diplomat, urbanist diplomat sau de conductor arhitect, inginer sau subinginer în domeniul
construcțiilor, absolvent al cursurilor de formare profesională continuă de specialitate în domeniul
amenajării teritoriului, urbanismului și autorizării construcțiilor, organizate conform art. 36 alin. (10), la
nivelul comunelor.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 7.12. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
ANEXA
Articolul 3
Informarea și consultarea publicului se efectuează în toate fazele proceselor de elaborare sau actualizare a planurilor
de urbanism și de amenajare a teritoriului și este parte integrantă a procedurii de inițiere, elaborare, avizare și
aprobare a documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului.
Articolul 4
Informarea și consultarea publicului se fac obligatoriu în următoarele etape din cadrul procesului de elaborare sau
revizuire a planurilor de urbanism sau amenajare a teritoriului:
a) etapa pregătitoare - anunțarea intenției de elaborare;
b) etapa de documentare și elaborare a studiilor de fundamentare;
c) etapa elaborării propunerilor ce vor fi supuse procesului de avizare;
d) elaborarea propunerii finale, care include toate observațiile avizatorilor și care se supune procedurii de
transparență decizională.
Articolul 5
(1) Pentru toate documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului prevăzute de lege, pentru care se aplică
prezenta metodologie, procesul de informare și consultare a publicului se finalizează cu raportul informării și
consultării publicului, raport ce se supune atenției autorităților administrației publice responsabile cu aprobarea
planului, împreună cu documentația completă.(2) Raportul informării și consultării publicului fundamentează decizia
autorităților administrației publice responsabile cu aprobarea sau respingerea planului propus, în vederea respectării
principiilor de dezvoltare urbană durabilă și asigurării interesului general.(3) În baza raportului informării și
consultării publicului, consiliul județean/consiliul local/Consiliul General al Municipiului București poate solicita Lect. Dr. Liliana Buhociu
modificarea și completarea documentației de urbanism supuse aprobării. Anul univ. 2023-2024
Curs 7.13. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Articolul 6
Informarea și consultarea publicului în etapa aprobării fiecărei categorii de plan în parte se face conform Legii nr.
52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, cu completările ulterioare, și conform Legii nr.
544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 8
(1) Pentru stabilirea modului specific de aplicare a prezentei metodologii, autoritățile administrației publice locale
au obligația să adopte Regulamentul local de implicare a publicului în elaborarea sau revizuirea planurilor de
urbanism și amenajare a teritoriului, denumit în continuare Regulamentul local, pentru care au responsabilități de
aprobare, conform legii.
(2) Conținutul obligatoriu al Regulamentului local stabilește cel puțin următoarele:
a) structura sau persoanele cu atribuții în coordonarea informării și consultării publicului pentru
documentațiile de urbanism și/sau amenajare a teritoriului;
b) modalitățile de finanțare a activităților de informare și consultare;
c) principiile de identificare a grupurilor-țintă pentru informare și consultare, pentru fiecare categorie de
plan;
d) modul și locul în care publicul va avea acces la informații și documentații;
e) definirea situațiilor în care se consideră că Regulamentul local a fost încălcat și măsurile administrative de sancționare;
f) modul în care se va face evaluarea proceselor de participare publică și actualizarea Regulamentului local în
consecință.
(3) Regulamentul local va fi bazat pe prezenta metodologie, precum și pe prevederile legislației conexe privind
transparența decizională, prin respectarea elementelor obligatorii, alegerea elementelor opționale oferite și
adăugarea altora suplimentare pentru a răspunde cât mai bine condițiilor specifice fiecărei colectivități locale și
fiecărui tip sau categorii de plan.
(4) Regulamentul local se întocmește de către structura responsabilă cu urbanismul împreună cu compartimentul
responsabil cu informarea publică din aparatul de specialitate al autorităților administrației publice locale, se
Lect. Dr. Liliana Buhociu
avizează de către Comisia tehnică de urbanism și se aprobă prin hotărâre a consiliului local/județean.
Anul univ. 2023-2024
Curs 7.15. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Articolul 10
Documentul de planificare a procesului de informare și consultare a publicului în baza căruia se desfășoară
procesul de participare trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:
a) identificarea părților interesate, persoane fizice sau juridice, instituții publice care pot fi afectate de prevederile
propuse prin planul de urbanism sau amenajare a teritoriului;
b) modalitatea prin care vor fi anunțați cei interesați și cei potențial afectați referitor la inițierea procesului de
elaborare a planului de urbanism sau amenajare a teritoriului și de schimbările propuse;
c) modalitatea prin care li se va oferi ocazia celor afectați sau interesați de a discuta propunerea cu inițiatorul și
proiectantul și de a-și exprima rezerve, a formula observații sau a sesiza probleme legate de propunerile din planul
de urbanism sau amenajare a teritoriului, înainte de supunerea spre avizare autorităților competente;
d) calendarul propus de inițiator pentru îndeplinirea obligațiilor de informare și consultare a publicului;
e) datele de contact ale reprezentantului proiectantului, responsabil cu informarea și consultarea publicului.
Articolul 12
Raportul consultării, însoțit de punctul de vedere al structurii de specialitate din cadrul autorității publice locale, se
prezintă consiliului județean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului București spre însușire sau
respingere. În vederea fundamentării tehnice a deciziei, autoritățile administrației publice locale pot solicita opinia
unor experți atestați sau asociații profesionale din domeniu.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 7.16. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Capitolul III
Etape metodologice diferențiate pe categorii de planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism
Secţiunea 1 Planuri de amenajare a teritoriului – PAT
Articolul 14
Autoritatea administrației publice inițiatoare a PAT are obligația să informeze publicul interesat, inclusiv autoritatea
competentă cu protecția mediului, cu privire la intenția de elaborare a PAT și la obiectivele acestuia.
Articolul 15
Elementele incluse în documentația necesară atribuirii serviciilor de elaborare a PAT privind obiectivele principale,
aspectele și prevederile principale ce urmează a fi abordate, precum și procedurile specifice de informare și
consultare a publicului pe parcursul elaborării PAT se redactează cu sprijinul unui grup de lucru cu rol consultativ,
din care fac parte:
a) în cazul secțiunilor PAT Național - responsabilul de proiect, responsabilul cu informarea și consultarea publicului,
reprezentanți ai direcțiilor relevante din Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - MDRT, reprezentanți ai
ministerelor de resort pentru secțiunile tratate și ministerele din domeniile asupra cărora secțiunile PAT au impact,
reprezentanți ai altor instituții/organisme interesate;
b) în cazul PAT zonal, regional sau interjudețean, interorășenesc sau intercomunal, frontalier, metropolitan,
periurban al principalelor municipii și orașe - responsabilul de proiect, responsabilul cu informarea și consultarea
publicului, reprezentanți ai administrațiilor publice din zona de studiu, reprezentanți ai direcțiilor relevante din
MDRT, reprezentanți ai altor instituții/organisme interesate de la nivel central, regional, județean sau local;
c) în cazul PAT județean - responsabilul de proiect, reprezentanți ai administrațiilor publice locale din zona de
studiu și din județele limitrofe, reprezentanți ai direcțiilor relevante din MDRT, reprezentanți ai altor
Lect. Dr. Liliana Buhociu
instituții/organisme interesate de la nivel central, regional, județean sau local. Anul univ. 2023-2024
Curs 7.17. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Articolul 19
Informarea și consultarea publicului cu privire la propunerile elaborate se fac astfel:
a) autoritatea administrației publice inițiatoare a PAT informează publicul simultan prin următoarele activități:
1. publică în mass-media de două ori, la interval de 3 zile calendaristice, și pe propria pagină de internet anunțul cu privire
la: finalizarea propunerilor preliminare, precum și posibilitatea, modul și perioada, locul și orarul în care se pot consulta
documentele și transmite observații în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data ultimului anunț;
2. afișează, pe toată perioada consultărilor, pe propria pagină de internet, la sediul propriu și în alte locuri special
amenajate, datele și reprezentările grafice succinte ale propunerilor preliminare și ale anunțului publicat în mass-media;
3. trimite în scris către autoritățile administrației publice locale afectate de propunerile PAT, organismele regionale și
autoritățile de la nivel central direct interesate, precum și către alți factori interesați identificați, anunțul publicat în mass-
media, cu cel puțin 15 zile înainte de data dezbaterii publice;
b) autoritatea administrației publice inițiatoare a PAT consultă publicul asupra propunerilor preliminare prin cel puțin
următoarele activități:
1. pune la dispoziția publicului, pentru consultare, prima versiune a PAT, precum și explicații și reprezentări grafice succinte
ale propunerilor preliminare pe durata a cel puțin 20 de zile;
2. expune materialele grafice, cu explicații în care utilizează un limbaj nontehnic, pe durata a cel puțin 20 de zile, într-un
spațiu special amenajat și cu posibilitatea colectării observațiilor cetățenilor;
3. pregătește, organizează și conduce o dezbatere publică cu privire la propunerile preliminare, inclusiv în privința evaluării
impactului acestora asupra mediului;
c) autoritatea administrației publice inițiatoare a PAT informează publicul cu privire la rezultatele consultării prin
publicarea pe site-ul propriu și la sediul său în spațiul dedicat informării și consultării publicului a observațiilor și sugestiilor
publicului asupra propunerilor preliminare și a răspunsului la acestea, în termen de maximum 15 zile de la data dezbaterii
publice. Lect. Dr. Liliana Buhociu
4. Implicarea publicului în etapa aprobării planului Anul univ. 2023-2024
Curs 7.18. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Capitolul III
Etape metodologice diferențiate pe categorii de planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism
Secţiunea a 2-a Planul urbanistic general (PUG) și regulamentul local de urbanism (RLU) aferent acestuia
Articolul 27
(1) Pe parcursul elaborării propunerilor este recomandată consultarea publicului sau a anumitor factori interesați, precum organizații ale
societății civile, asociații profesionale, asociații ale sectorului de afaceri, reprezentanți ai cetățenilor, asupra evoluției propunerilor
preliminare, a alternativelor și opțiunii preferate, astfel încât să fie preîntâmpinate eventuale dezacorduri sau contestări.(2) În vederea
reducerii birocratizării și a costurilor se recomandă ca această consultare să fie organizată în mod unitar cu evaluarea de mediu, prin
colaborarea cu autoritățile responsabile din domeniul mediului.
Articolul 28
Informarea și consultarea publicului asupra propunerilor de PUG se fac astfel:
a) autoritățile administrației publice locale inițiatoare ale planului informează publicul prin următoarele activități simultan:
1. publică cel puțin pe propria pagină de internet anunțul cu privire la posibilitatea, modul și perioada, locul și orarul în care se pot consulta
documentele complete ale propunerilor și transmit observații la sediul autorității competente pentru aprobarea finală a PUG în termen de
maximum 45 de zile calendaristice de la data ultimului anunț, precum și obiectivele, data, locul de desfășurare, ora de începere și durata
estimată a dezbaterii publice care are loc la minimum 20 de zile de la data ultimului anunț;
2. afișează anunțul de mai sus și propunerile însoțite de explicații succinte, scrise și desenate, într-un limbaj nontehnic, pe o perioadă de cel
puțin 30 de zile, la sediul propriu și în alte locuri special amenajate;
3. trimit în scris către factorii interesați identificați anunțul publicat, cu cel puțin 15 zile înainte de data dezbaterii publice;
b) autoritățile administrației publice locale consultă publicul asupra propunerilor prin cel puțin următoarele activități:
1. pun la dispoziția publicului, pentru consultare, prima versiune a propunerilor pe durata a cel puțin 45 de zile;
2. expun materialele grafice cu explicații formulate într-un limbaj nontehnic, pe durata a cel puțin 45 de zile, într-un spațiu special amenajat
și cu posibilitatea colectării în scris a observațiilor cetățenilor;
3. pregătesc, organizează și conduc o dezbatere publică cu privire la propuneri;
c) autoritățile administrației publice locale informează publicul cu privire la rezultatele consultării, cel puțin prin publicarea pe propria pagină
de internet a observațiilor și sugestiilor publicului asupra propunerilor preliminare și a răspunsului la acestea, în termen de maximum 15 zile
de la data dezbaterii publice; Lect. Dr. Liliana Buhociu
d) consultarea publicului pe propunerile de plan se face înainte de transmiterea documentației pe circuitul legal de avizare. Anul univ. 2023-2024
Curs 7.19. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Capitolul III
Etape metodologice diferențiate pe categorii de planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism
Secţiunea a 2-a Planul urbanistic general (PUG) și regulamentul local de urbanism (RLU) aferent acestuia
Articolul 29
Pentru propunerile ce aduc modificări importante unor părți mari din localitate sau care afectează un număr mare de
persoane, administrația publică locală poate să:
a) informeze publicul prin expoziții în cartiere, emisiuni radio sau TV, broșuri, anunțuri în școli etc.;
b) consulte publicul asupra propunerilor prin: dezbateri publice pe anumite subiecte critice, dezbateri sau întruniri în
anumite zone, interviuri de grup, grupuri consultative structurate pe domenii sau pe anumite categorii de public etc.;
c) organizeze ateliere de lucru, audieri publice, întâlniri itinerante etc., pentru identificarea propunerilor alternative și
ideilor inițiate de public prin interacțiune cu echipele de lucru, punerea în comun a cunoștințelor și competențelor sau
identificarea interese mutuale etc.
Articolul 30
(1) În vederea introducerii în circuitul legal de avizare a PUG și RLU, autoritățile administrației publice locale asigură
realizarea raportului consultării populației.
(2) Raportul consultării însoțit de punctul de vedere al structurii de specialitate din cadrul autorității publice locale se
prezintă consiliului local/Consiliului General al Municipiului București spre însușire sau respingere. În vederea
fundamentării tehnice a deciziei, autoritățile administrației publice locale pot solicita opinia unor experți atestați sau a
unor asociații profesionale din domeniu.
4. Implicarea publicului în etapa aprobării PUG
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 7.20. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Capitolul III
Etape metodologice diferențiate pe categorii de planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism
Secţiunea a 3-a Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia – PUZ
Articolul 37
Informarea și consultarea publicului cu privire la propunerile de PUZ se fac înainte de transmiterea documentației pe circuitul
tehnic de avizare, astfel:
a) autoritățile administrației publice locale informează publicul prin cel puțin următoarele activități:
1. publică pe propria pagină de internet anunțul cu privire la posibilitatea, modul și perioada, locul și orarul în care se pot
consulta documentele și transmit observații la sediul autorității publice competente pentru aprobarea PUZ în termen de maximum
25 de zile calendaristice de la data anunțului, precum și obiectivele, data, locul de desfășurare, ora de începere și durata estimată
pentru fiecare metodă de consultare;
2. identifică și notifică proprietarii ale căror proprietăți vor fi direct afectate de propunerile PUZ;
3. pune la dispoziția publicului spre consultare documentele aferente propunerilor PUZ, inclusiv materiale explicative scrise
și desenate, într-un limbaj nontehnic, precum și documentele ce au stat la baza primei variante a propunerilor, după caz:
certificatul de urbanism, avizul prealabil de oportunitate;
4. afișează anunțul la sediul propriu și în alte locuri special amenajate, pe panouri rezistente la intemperii, cu caracteristici
stabilite prin procedurile specifice amplasate în cel puțin 3 locuri vizibile pe teritoriul zonei studiate;
5. investitorul privat inițiator al PUZ afișează anunțul pe panouri rezistente la intemperii, cu caracteristici stabilite prin
procedurile specifice, în loc vizibil la parcela care a generat intenția elaborării PUZ;
b) autoritățile administrației publice responsabile cu aprobarea planului au următoarele obligații:
1. informează publicul cu privire la rezultatele informării și consultării, cel puțin prin publicarea pe propria pagină de internet
și la sediul propriu a observațiilor și sugestiilor publicului și a răspunsului la acestea, în termen de 15 zile de la încheierea perioadei
de consultare a publicului; Lect. Dr. Liliana Buhociu
2. informează în scris proprietarii ale căror imobile sunt direct afectate de propunerile PUZ și care au trimis opinii, cu privire Anul univ. 2023-2024
la observațiile primite și răspunsul argumentat la acestea.
Curs 7.21. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Capitolul III
Etape metodologice diferențiate pe categorii de planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism
Secţiunea a 3-a Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia – PUZ
Articolul 38
În funcție de complexitatea sau impactul estimat al propunerilor PUZ, autoritățile administrației publice responsabile cu
aprobarea acestuia:
a) informează publicul prin expoziții în zonă, emisiuni TV, broșuri, anunțuri în școli etc.;
b) consultă publicul prin: dezbateri publice, interviuri de grup, grupuri consultative pe domenii sau pe anumite categorii de
public etc.;
c) organizează ateliere de lucru, audieri publice, întâlniri etc., pentru identificarea și punerea în comun a cunoștințelor și
competențelor sau identificarea intereselor mutuale etc.
Articolul 39
În vederea aprobării PUZ în scopul fundamentării deciziei consiliului local/Consiliului General al Municipiului București, structura
de specialitate asigură elaborarea raportului consultării publicului referitor la opiniile colectate, răspunsurile date și
argumentarea lor. În vederea fundamentării tehnice a deciziei, autoritățile administrației publice locale pot solicita opinia unor
experți atestați sau a unor asociații profesionale din domeniu.3. Implicarea publicului în etapa aprobării PUZ
Articolul 40
Informarea și consultarea publicului în etapa aprobării PUZ se face cu respectarea prevederilor art. 6.4. Implicarea publicului în
monitorizarea implementării PUZ
Articolul 41
Planșa de reglementări urbanistice și regulamentul local reprezintă informații de interes public și vor fi furnizate și puse la
dispoziție în urma solicitărilor, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și
completările ulterioare Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 7.22. ORDIN nr. 2.701 din 30 decembrie 2010
pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea
sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism
Capitolul III
Etape metodologice diferențiate pe categorii de planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism
Secţiunea a 4-a Planul urbanistic de detaliu PUD
1. Implicarea publicului în etapa pregătitoare
Articolul 42
În situația solicitării elaborării unui PUD, autoritățile administrației publice locale informează și consultă populația
în conformitate cu regulamentul local aprobat prevăzut de prezenta metodologie, cel puțin prin următoarele
modalități:
a) se notifică proprietarii parcelelor vecine pe toate laturile celei care a generat PUD privind intenția și propunerile
documentației de urbanism, cu acordarea unui termen de primire a observațiilor sau propunerilor de minimum 15
zile;
b) în situația în care inițiatorul PUD este o persoană fizică sau juridică interesată, în termen de 5 zile de la primirea
tuturor observațiilor, autoritățile administrației publice locale competente cu aprobarea planului notifică inițiatorul
PUD cu privire la eventualele obiecții primite și solicită modificarea propunerilor sau răspunsul motivat de refuz al
acestora, cu acordarea unui termen de transmitere a răspunsului în termen de maximum 10 zile;
c) în termen de 10 zile de la răspunsul argumentat al inițiatorului PUD, autoritățile administrației publice locale
informează în scris proprietarii care au trimis opinii cu privire la observațiile primite și răspunsul la acestea.
2. Implicarea publicului în etapa aprobării PUD
Articolul 43
În vederea aprobării PUD, autoritățile administrației publice responsabile cu aprobarea planului asigură
introducerea în documentația supusă aprobării consiliului local a raportului informării și consultării publicului,
Lect. Dr. Liliana Buhociu
însoțit de punctul de vedere al structurii de specialitate. Anul univ. 2023-2024
Curs 8.1. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Partea I. Dispoziții generale, Titlul II. Definiții generale aplicabile administraţiei publice
Articolul 5. Definiții generale
În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
b) administrația publică - totalitatea activităților desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a executării
şi executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public;
e) aglomerările urbane - asociațiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între
municipii, altele decât cele care sunt prevăzute la lit. i), pe de o parte, și orașe împreună cu localitățile urbane și
rurale aflate în zona de influența, pe de altă parte;
h) aria geografică a beneficiarilor - aria geografică de domiciliu a majorității beneficiarilor unui serviciu public
descentralizat într-o perioadă de timp dată;
i) asociațiile de dezvoltare intercomunitară - structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat și de
utilitate publică, înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ- teritoriale pentru realizarea în comun a
unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori pentru furnizarea în comun a unor servicii publice;
p) colectivitatea locală - totalitatea persoanelor fizice cu domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
mm) subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor - sectoarele municipiului București sau alte subdiviziuni
ale municipiilor ale căror delimitare și organizare se stabilesc prin lege;
pp) unitățile administrativ-teritoriale - comune, orașe, municipii și județe;
qq) zona metropolitană - asociația de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala
României sau municipiile de rangul I ori municipiile reședință de județ și unitățile administrativ-teritoriale aflate în
zona limitrofă. Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 8.2. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Partea a III-a. Administrația publică locală, Titlul III. Regimul general al autonomiei locale
Articolul 1.
(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de
desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil -
teren și/ sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
(1^1) Pentru realizarea lucrărilor de construcții și/ sau deviere care privesc exclusiv racordarea/ branșarea la
rețelele tehnico-edilitare existente în zonă, acordul/ autorizația administratorului drumului se emite de
autoritățile competente în numele operatorilor de rețele tehnico-edilitare, pe baza cererii formulate de
beneficiarul obiectivului și în considerarea drepturilor legale de care beneficiază operatorul de rețea.
Autorizațiile de construire pentru imobil și acordul/ autorizația administratorului drumului pentru instalațiile
de racordare la utilități se emit concomitent. Imposibilitatea emiterii unui/ unei acord/ autorizații al/ a
administratorului drumului pentru realizarea instalației de racordare la una din utilități nu va bloca procesul
de emitere a celorlalte autorizații de construire pentru imobil și alte utilități.
(2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice,
agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în
condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
(2^1) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea
certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde următoarele etape:
a) emiterea certificatului de urbanism;
b) emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se
supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;
c) notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de
obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția
mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind
evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;
d) emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente
privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;
e) elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în
continuare documentație tehnică - D.T.;
f) depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice
competente; Lect. Dr. Liliana Buhociu
g) emiterea autorizației de construire. Anul univ. 2023-2024
Curs 8.8. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Articolul 4.
Autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului București, de
primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite
la art. 3, după cum urmează:
a) de președinții consiliilor județene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:
1. pe terenuri care depășesc limita unei unități administrativ-teritoriale;
2. în intravilanul și extravilanul unităților administrativ-teritoriale ale căror primării nu au niciun angajat - funcționar
public cu atribuții în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții, în
structurile de specialitate organizate conform legii;
a1) de președinții consiliilor județene, cu avizul prealabil al secretarului unității administrativ-teritoriale sau al
persoanei numite de către prefect în condițiile art. 55 alin. (81) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, în situațiile excepționale în care lucrările se execută la imobile
situate pe raza unităților administrativ-teritoriale unde consiliul local este dizolvat și primarul nu își poate exercita
atribuțiile:
1. ca urmare a încetării sau suspendării mandatului în condiţiile legii;
2. în situaţia în care faţă de primar au fost dispuse potrivit legii penale măsuri preventive, altele decât cele care
determină suspendarea mandatului şi care fac imposibilă exercitarea de către acesta a atribuţiilor prevăzute de lege;
b) de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepția celor Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
prevăzute la lit. a) pct. 1;
Curs 8.9. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Articolul 4.
c) de primarul general al municipiului București, după solicitarea de către acesta a avizului primarilor sectoarelor
municipiului București, pentru:
1. executarea lucrărilor de construcții pentru investiții ce se realizează pe terenuri care depășesc limita
administrativ- teritorială a unui sector și/ sau care se realizează în extravilan;
2. lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și
orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care vor fi executate la: clădiri, construcții sau părți din construcții
împreună cu instalațiile, componentele artistice, parte integrantă din acestea, împreună cu terenul aferent
delimitat topografic, inclusiv la anexele acestora, precum și alte construcții, identificate în cadrul aceluiași imobil,
clasate individual ca monument potrivit Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, imobile teren și/ sau construcții, identificate prin număr cadastral,
amplasate în zone construite protejate stabilite potrivit legii, clădiri cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită,
stabilite prin documentații de urbanism aprobate, imobile teren și/ sau construcții, identificate prin număr
cadastral, cuprinse în parcelările incluse în Lista monumentelor istorice;
3. lucrări de modernizare, reabilitare, extindere de rețele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de
suprafață, de transport și distribuție pentru: apă/ canal, gaze, electrice, termoficare, comunicații - inclusiv fibră
optică, executate pe domeniul public sau privat al municipiului București, precum şi lucrări de modernizare și/ sau
reabilitare de străzi, care sunt în administrarea Consiliului General al Municipiului București;
d) de primarii sectoarelor municipiului București, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al
sectoarelor, cu excepția celor prevăzute la lit. c), inclusiv monumente istorice din categoria ansamblurilor și Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
siturilor;
Curs 8.10. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Articolul 4.
e) de primarii unităților administrativ-teritoriale care au în aparatul de specialitate angajați - funcționari publici cu
atribuții în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții pentru
lucrările care se execută:
1. în teritoriul administrativ al acestora, cu excepția celor prevăzute la lit. a) pct. 1;
2. la construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe
teritoriul administrativ, în condițiile art. 10 lit. a) și ale art. 45 alin. (4) și cu avizul arhitectului - şef al județului.
Articolul 5.
(1) Avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicită de către investitor/ beneficiar și se obțin de la
autoritățile competente în domeniu înaintea depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de
construcții la autoritățile administrației publice competente pentru:
a) asigurarea și racordarea/ branșarea la infrastructura edilitară, în condițiile impuse de caracteristicile şi
amplasamentul rețelelor de distribuție/ transport energetic din zona de amplasament;
b) racordarea la rețeaua căilor de comunicații;
c) securitatea la incendiu, protecția civilă și protecția sănătății populației;
d) cerințele specifice unor zone cu restricții stabilite prin reglementări speciale.
(2) Actele de autoritate emise de autoritățile competente pentru protecția mediului prevăzute la art. 2 alin. (21) lit.
b) și d) se solicită și se obțin de investitor/ solicitant în condițiile legii.
(2^1) Emiterea avizului serviciilor deconcentrate ale autorităților centrale privind protecția sănătății populației nu
este necesară pentru următoarele categorii de lucrări decât în situațiile speciale de derogare de la normele în
vigoare prevăzute de lege în care este necesar un studiu de evaluare a impactului asupra sănătății populației:
a) construirea, reabilitarea, extinderea și consolidarea de locuințe unifamiliale; Lect. Dr. Liliana Buhociu
b) construirea de anexe gospodărești; Anul univ. 2023-2024
c) construirea de împrejmuiri.
Curs 8.11. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 422/2001 privind privind protejarea monumentelor istorice
Articolul 1.
(1) Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice.
(2) În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe
teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală.
(3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii
prevăzute în prezenta lege.
(4) Pot fi clasate ca monumente istorice bunurile imobile situate în afara granițelor, proprietăți ale statului român, cu
respectarea legislației statului pe teritoriul căruia se află.
Articolul 2.
(1) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural național și sunt protejate prin lege.
(2) Activitățile și măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. În condițiile prezentei legi
intervențiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauză de utilitate publică.
(3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înțelege ansamblul de măsuri cu caracter științific, juridic,
administrativ, financiar, fiscal și tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea,
evidența, conservarea, inclusiv paza și întreținerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a
monumentelor istorice și integrarea lor social-economică și culturală în viața colectivităților locale.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 8.12. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 422/2001 privind privind protejarea monumentelor istorice
Articolul 3.
Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile
situate suprateran, subteran i subacvatic:
a) monument - construcție sau parte de construcție, împreună cu instalațiile, componentele artistice,
elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum și lucrări
artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care
constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric,
artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic;
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de
construcții urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitat topografic
ce constituie o mărturie cultural-istoric semnificativ din punct de vedere arhitectural, urbanistic,
arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic;
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creații umane în cadru natural care sunt mărturii
cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic,
etnografic, religios, social, științific, tehnic sau al peisajului cultural.
Articolul 7.
(1) Statul garantează și asigură protejarea monumentelor istorice în condițiile stabilite prin prezenta
lege.
(2) Ministerul Culturii și Cultelor este autoritatea administrației publice centrale de specialitate care
Lect. Dr. Liliana Buhociu
elaborează strategiile și normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmărește și asigură
Anul univ. 2023-2024
aplicarea lor.
Curs 8.13. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 422/2001 privind privind protejarea monumentelor istorice
Articolul 7.
(3) Autoritățile administrației publice centrale de specialitate, instituțiile de specialitate subordonate acestora și autoritățile
administrației publice locale colaborează și răspund, după caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(4) Autoritățile administrației publice centrale de specialitate și instituțiile din subordinea acestora, precum și autoritățile
administrației publice locale cooperează cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deținătorii și
administratorii acestora, precum și cu instituțiile publice și organizațiile neguvernamentale din domeniul protejării
monumentelor istorice și îi sprijină în condițiile legii.
Articolul 8.
(1) Monumentele istorice se clasează astfel:
a) în grupa A - monumentele istorice de valoare național și universal;
b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii și cultelor, la propunerea Comisiei
Naționale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege.
(3) Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. (1) și zonele de protecție a acestora, aflate în proprietate
publică, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public național sau local, după caz, prin hotărâre a Guvernului inițiată de
Ministerul Culturii și Cultelor, respectiv prin hotărâre a consiliilor locale, județene sau a Consiliului General al Municipiului
București, cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 8.14. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 422/2001 privind privind protejarea monumentelor istorice
Articolul 9.
(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecție, delimitată pe baza reperelor
topografice, geografice sau urbanistice, în funcție de trama stradală, relief și caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin
care se asigură conservarea integrată și punerea în valoare a monumentului istoric și a cadrului său construit sau natural.
(2) Delimitarea și instituirea zonei de protecție se realizează, simultan cu clasarea bunului imobil ca
monument istoric, în condițiile legii.
(3) Autoritățile publice locale competente vor include în planurile urbanistice și în regulamentele aferente zonele de protecție
delimitate conform alin. (2).
(4) În zona de protecție pot fi instituite servituți de utilitate public și reglementări speciale de construire prin planurile și
regulamentele de urbanism aprobate și avizate conform legii.
(5) În zonele de protecție a monumentelor istorice care sunt lăcașuri de cult este interzisă desfășurarea în aer liber, în perioada în
care în cadrul acestora se desfășoară serviciu religios, a unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot
impieta asupra desfășurării serviciului religios.
(6) Prin excepție, se pot organiza manifestări de genul celor prevăzute la alin. (5), cu acordul autorității religioase care administrează
locașul, în condiții care să nu impieteze asupra desfășurării serviciului religios.
Articolul 10.
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de
conservare.
(2) Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică,
urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local.
(3) Exproprierea pentru cauză de utilitate public a monumentelor istorice și a zonelor de protecție a acestora sau instituirea unor
servituți poate fi inițiată și aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
(4) Aplicarea de servituți care au drept consecință desființarea, distrugerea parțială sau degradarea
monumentelor istorice și a zonelor lor de protecție este interzisă.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Lect.
Anul Dr.
univ.Liliana Buhociu
2023-2024
Anul univ. 2023-2024
Curs 8.15. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 422/2001 privind privind protejarea monumentelor istorice
Articolul 11.
(1) Orice intervenție asupra monumentelor istorice și asupra imobilelor din zona lor de protecție,
precum și orice modificare a situației juridice a monumentelor istorice se fac numai în condițiile stabilite prin prezenta
lege.
(2) Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și
se sancționează conform legii.
Articolul 18.
(1) Monumentele istorice, zonele de protecție și zonele construite protejate, definite potrivit legii,
se evidențiază în planurile de amenajare a teritoriului și în planurile urbanistice ale unităților administrativ-teritoriale.
(2) În condițiile legii și în baza avizului Ministerului Culturii și Cultelor, în scopul protejării valorilor de
patrimoniu cultural ce au determinat instituirea zonei construite protejate, autoritățile publice locale pot institui servituți,
pot interzice desființarea sau modificarea construcțiilor.
(3) Calitatea de monument istoric, precum și cea de zonă construită protejată, de oraș istoric sau de sat istoric se
marchează printr-un însemn distinctiv amplasat de reprezentanții primăriilor pe monumentul istoric, la intrarea în zona
construită protejată sau în orașul istoric ori satul istoric, după caz, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin
ordin al ministrului culturii și cultelor. Costul însemnelor distinctive se suportă de către autoritățile publice locale.
Articolul 5.
Pentru protecția și conservarea spațiilor verzi, persoanele fizice și persoanele juridice au următoarele obligații:
a) să nu arunce niciun fel de deșeuri pe teritoriul spațiilor verzi;
b) să respecte regulile de apărare împotriva incendiilor pe spațiile verzi;
c) să nu producă tăieri neautorizate sau vătămări ale arborilor și arbuștilor, deteriorări ale aranjamentelor florale şi ale gazonului, distrugeri ale
mușuroaielor naturale, cuiburilor de păsări și adăposturilor de animale, ale construcțiilor și instalațiilor utilitare și ornamentale existente pe
spațiile verzi;
d) să nu ocupe cu construcții provizorii spațiile verzi;
e) să nu ocupe cu construcții permanente spațiile verzi;
f) să asigure integritatea, refacerea și îngrijirea spațiilor verzi aflate în proprietatea lor;
g) să coopereze cu autoritățile teritoriale și centrale pentru protecția mediului, cu autoritățile centrale pentru amenajarea teritoriului și cu
autoritățile administrației publice locale la toate lucrările preconizate în spațiile verzi și să facă propuneri pentru îmbunătățirea amenajării
acestora; Lect. Dr. Liliana Buhociu
h) să nu diminueze suprafețele spațiilor verzi. Anul univ. 2023-2024
Curs 8.18. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 24/2007 privind privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților
Articolul 7.
Prin administrarea spațiilor verzi se asigură îndeplinirea următoarelor obiective:
a) protecția și conservarea spațiilor verzi pentru menținerea biodiversității lor;
b) menținerea și dezvoltarea funcțiilor de protecție a spațiilor verzi privind apele, solul, schimbările climatice,
menținerea peisajelor în scopul ocrotirii sănătății populației, protecției mediului și asigurării calității vieții;
c) regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziției și a calității spațiilor verzi;
d) elaborarea și aplicarea unui complex de măsuri privind aducerea și menținerea spațiilor verzi în starea
corespunzătoare funcțiilor lor;
e) identificarea zonelor deficitare și realizarea de lucrări pentru extinderea suprafețelor acoperite cu vegetație;
f) extinderea suprafețelor ocupate de spații verzi, prin includerea în categoria spațiilor verzi publice a terenurilor cu
potențial ecologic sau sociocultural.
Articolul 8.
(1) Administrarea spațiilor verzi proprietate publică este exercitată de autoritățile administrației publice locale și de alte
organe împuternicite în acest scop.
(2) Administrarea spațiilor verzi de pe terenurile proprietate privată este exercitată de către proprietarii acestora, cu
respectarea prevederilor actelor normative în vigoare.
Articolul 9.
(1) Construcțiile neautorizate pe spațiile verzi se demolează și terenul se aduce la starea inițială, cheltuielile totale
pentru efectuarea acestor lucrări fiind suportate de proprietarul construcției.
(2) Transplantarea arborilor și arbuștilor se face numai cu acordul administrației publice locale și al autorităților
teritoriale pentru protecția mediului. Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 8.19. Legislație conexă - Codul administrativ, construire, cultura, mediu
Legea 24/2007 privind privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților
Articolul 16.
(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația să țină evidența spațiilor verzi de pe teritoriul unităților
administrative, prin constituirea registrelor locale ale spațiilor verzi, pe care le actualizează ori de câte ori intervin
modificări.
(2) Evidența spațiilor verzi are drept scop organizarea folosirii raționale a acestora, a regenerării și protecției lor eficiente,
cu exercitarea controlului sistematic al schimbărilor calitative și cantitative, precum și asigurarea informațiilor despre
spațiile verzi.
(3) Registrele locale ale spațiilor verzi se constituie pe baza normelor tehnice aprobate prin ordin al ministrului lucrărilor
publice, dezvoltării și administrației, cu avizul ministrului mediului și al ministrului internelor, în termen de un an de la
elaborarea și publicarea acestora.
Articolul 17.
(1) Obligația organizării și conducerii registrelor spațiilor verzi revine autorităților administrației publice locale.
(2) Registrul local al spațiilor verzi este un sistem informațional care cuprinde datele tehnice ale tuturor spațiilor verzi
conform indicilor de calitate și cantitate.
(3) Registrele locale ale spațiilor verzi vor fi făcute publice și vor putea fi consultate la sediile autorităților administrației
publice locale.
Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism trebuie să se desfăşoare cu respectarea autonomiei locale, pe baza
principiului parteneriatului, transparenţei, descentralizării serviciilor publice, participării populaţiei în procesul de luare a
deciziilor, precum şi al dezvoltării durabile, conform cărora deciziile generaţiei prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fără a
compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare proprie. (cf Legea 350)
«Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor
viitoare de a-și satisface nevoile lor»
Pentru o dezvoltare durabila, se vor respecta principalele obiective ale activităţii de urbanism care sunt următoarele (cf Legea
350)
- utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite;
- asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale;
Lect. Dr. Liliana Buhociu
- protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale. Anul univ. 2023-2024
Curs 9.2. Strategii Nationale
1.STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE DURABILA A ROMANIEI
Bazele progresului în domeniul protecției mediului, corelat cu dezvoltarea, au fost introduse pentru prima dată pe
agenda internațională la Conferința de la Stockholm (1972). Rezultatul a fost crearea Programului ONU pentru mediu
prin adoptarea unei Declarații privind protecția mediului în scopul de „a apăra și îmbunătăți mediul uman pentru
generațiile prezente și viitoare”. La această conferință s-a conferit legitimitate conceptului de dezvoltare durabilă cu cei
trei piloni: economic, social și de mediu.
Cei trei piloni prin care Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă se structurează au fost definiți în Raportul Comisiei
Brundtland (1987)6:
1. ECHITATEA SOCIALĂ – prin care națiunile în curs de dezvoltare trebuie să aibă posibilitatea de a-și satisface nevoile
de bază în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, alimentația, asigurarea energiei, apei și canalizării;
2. CREȘTEREA ECONOMICĂ – la nivelul națiunilor în curs de dezvoltare pentru a se apropia de calitatea vieții din țările
dezvoltate;
3. MEDIUL – cu nevoia de a conserva și îmbunătății baza de resurse disponibile prin schimbarea treptată a modului în
care trebuie să se dezvolte și să fie folosite tehnologiile.
Această abordare a fost posibilă prin punerea în evidență a conceptului de „depășire a limitelor”. S-a conștientizat
că resursele naturale, de care societatea are nevoie și care sunt limitate, au fost depășite, creând în același timp un
dezechilibru ecologic la nivel planetar, prin creșterea economică iresponsabilă. Astfel, s-a constatat că numai prin
susținerea simultană a celor trei piloni – social, economic și de mediu – se poate ajunge la o dezvoltare durabilă și la un
Lect. Dr. Liliana Buhociu
viitor comun la nivel global.
Anul univ. 2023-2024
Curs 9.3. Strategii Nationale
1.STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE DURABILA A ROMANIEI
În cadrul UE, începând cu anul 2006, conceptul de dezvoltare durabilă a fost integrat în Strategia pentru o Europă
Extinsă, într-o viziune strategică unitară și coerentă, având ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții
pentru generațiile prezente și viitoare, pentru crearea unor comunități durabile, capabile să gestioneze și să folosească
resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei, în vederea asigurării
prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.
În 2010, ca o continuare a dezvoltării durabile a UE, a fost adoptată Strategia Europa 2020 de promovare a creșterii
inteligente (bazată pe: educație, cercetare, inovare), durabile (bazată pe reducerea emisiilor de carbon, eficiență
energetică, resurse regenerabile) și incluzive (crearea de noi locuri de muncă, reducerea sărăciei etc.). Alături de statele
membre și respectând principiul subsidiarității UE s-a angajat să devină lider în punerea în aplicare a Agendei 2030 și,
implicit, a celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă.
Comisia Europeană a prezentat în 22 noiembrie 2016 Comunicarea „Pașii următori pentru un viitor european
durabil”13. Documentul prezintă răspunsul Uniunii Europene la Agenda 2030 și confirmă integrarea obiectivelor de
dezvoltare durabilă în cadrul politicii europene și în prioritățile actuale ale Comisiei Europene, evaluarea situației și
identificarea celor mai relevante preocupări privind durabilitatea. Prin această comunicare, Uniunea Europeană s-a
angajat în favoarea unei dezvoltări durabile prin care „să asigure o viață demnă pentru toți respectând limitele planetei,
și eficiența economică, societăți pașnice, incluziunea socială și responsabilitatea față de mediu”. Răspunsul UE la Agenda
2030 este de a integra cele 17 ODD în politicile publice ale Uniunii, în scopul sprijinirii efortului global de construire a Lect. Dr. Liliana Buhociu
unui viitor durabil în colaborare cu partenerii săi. Anul univ. 2023-2024
Curs 9.4. Strategii Nationale
1.STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE DURABILA A ROMANIEI
România se află pe o traiectorie de creştere economică pozitivă. Această realitate şi dinamică economică se
datorează unui cumul de factori macroeconomici, dar şi potenţialului teritoriului naţional de a genera creştere. În pofida
acestei relansări economice, România ocupă încă o poziţie fragilă în rândul economiilor competitive. Aceste diferenţe în
dezvoltare se manifestă atât în plan extern prin raportare la statele Uniunii Europene, dar şi în plan intern, între diferitele
zone de la nivelul teritoriului naţional.
Fie că este vorba despre politicile sectoriale de mediu, transport, agricultură, educaţie, sănătate sau alte domenii,
deciziile de politică publică produc efecte la nivel teritoriului şi implicit asupra vieţilor oamenilor. Pentru ca efectele să
devină convergente este necesar ca deciziile publice să ia în considerare teritoriul transformând particularităţile locale
sau regionale în politici integrate teritorial. Teritoriul generează imaginea globală care poate contribui semnificativ la
fundamentarea deciziilor de politică publică.
Strategia de dezvoltare teritorială a României este documentul care stă la baza întregului sistem de planificare
spațială (amenajarea teritoriului și urbanism) la nivel național fundamentând documentele strategice de nivel regional,
județean și local (strategii de dezvoltare teritorială , planuri de amenajarea teritoriului, planuri de dezvoltare regională) și
documentaţiile operaționale (planuri de urbanism), precum şi celelalte strategii de dezvoltare de la nivel naţional cu
relevanţă şi impact teritorial.
SDTR este un instrument care poate contribui semnificativ la asigurarea bunei guvernanțe sprijinind realizarea
unui proces de deciziei publică bine fundamentat, mult mai riguros și mult mai predictibil față de oameni.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 9.9. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
Obiectivele generale privind dezvoltarea teritoriului național pentru orizontul 2035 stabilite în cadrul strategiei sunt:
▪ Asigurarea unei integrări funcţionale a teritoriului naţional în spaţiul european prin sprijinirea interconectării
eficiente a reţelelor energetice, de transporturi și broadband;
▪ Creșterea calității vieții prin dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitară și a serviciilor publice în vederea asigurării
unor spaţii urbane şi rurale de calitate, atractive şi incluzive;
▪ Dezvoltarea unei reţele de localităţi competitive şi coezive prin sprijinirea specializării teritoriale și formarea zonelor
urbane funcționale;
▪ Protejarea patrimoniului natural și construit şi valorificarea elementelor de identitate teritorială;
▪ Creşterea capacităţii instituţionale de gestionare a proceselor de dezvoltare teritorială.
Strategia de dezvoltare teritorială a României reprezintă viziunea asumată a Guvernului şi Parlamentului României
privind dezvoltarea teritoriului naţional pentru orizontul de timp 2035: România 2035, o țară cu un teritoriu funcțional,
administrat eficient, care asigură condiții atractive de viață și locuire pentru cetățenii săi, cu un rol important în dezvoltarea
zonei de sud-est a Europei.
Strategia de dezvoltare teritorială a României este documentul programatic pe termen lung prin care sunt stabilite
liniile directoare de dezvoltare teritorială a României, bazat pe un concept strategic, precum şi direcţiile de implementare
pentru o perioadă de timp de peste 20 de ani, la scară regională, interregională, naţională, cu integrarea aspectelor
relevante la nivel transfrontalier şi transnaţional (art. 14 , alin (3) în conformitate cu Legea nr. 350/2001).
Strategia de dezvoltare teritorială a României este elaborată de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administrației Publice, sub coordonarea primului-ministru, este avizată de către Consiliul de planificare strategică
prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor interministeriale permanente şi este
aprobată prin lege.
În elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României, au fost urmărite principiile strategice privind:
▪ racordarea teritoriului naţional la reţeaua europeană şi intercontinentală a polilor de dezvoltare şi a coridoarelor de
transport;
▪ dezvoltarea reţelei de localităţi şi structurarea zonelor funcţionale urbane;
▪ promovarea solidarităţii urban-rural şi dezvoltarea adecvată a diferitelor categorii de teritorii;
▪ consolidarea şi dezvoltarea reţelei de legături interregionale;
▪ protejarea, promovarea şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 9.12. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
Procesul de elaborare a strategiei fost inițiat în anul 2012 prin aprobarea de către Guvernul României a „Planului de
acţiune pentru elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României”, document prin care a fost stabilit cadrul instituţional
necesar desfăşurării acestui demers amplu de planificare strategică teritorială la scară naţională.
Totodată, în procesul de fundamentare a strategiei au fost valorificate rapoartele de consultanță elaborate de către Banca
Mondială în cadrul proiectului “Consolidarea capacităţii de planficare spațială, precondiţie pentru dezvoltarea urbană” finanțat
prin Programul Operațional Asistență Tehnică 2007 – 2013:
▪ Orașe competitive – Remodelarea geografiei economice a României;
▪ Consolidarea capacitătii de planidicare spațială – Precondiție pentru dezvoltarea urbană sustenabilă.
Procesul de fundamentare a fost abordat pe trei paliere de analiză, astfel:
▪ analiza teritoriului naţional în context european (a evidențiat provocările teritoriului național prin raportare la dinamicile la
nivel european);
▪ analiza teritorială la scara întregului teritoriu naţional. Pentru a asigura coerenţa demersului de cercetare teritorială şi
implicit a procesului de planificare, elementele de analiză au fost grupate în raport cu trei categorii de sisteme cu relevanţă
în planificarea teritorială:
- sistemul teritorial conectiv – cuprinde totalitatea infrastructurilor conective ale teritoriului naţional (transport, energie,
broadband);
- sistemul teritorial al aşezărilor umane - cuprinde domeniile teritoriale legate în mod direct de concentrarea activităților
umane, în mod specific totalitatea localităţilor din România şi echiparea acestora (analiza reţelei de localităţi din România);
- sistemul teritorial al componentelor naturale - cuprinde domeniile teritoriale legate în mod direct de elemente non-umane, în
mod specific: relief și rețea hidrografică, resurse naturale (sol și subsol), biodiversitate (patrimoniu natural, arii protejate). Lect. Dr. Liliana Buhociu
▪ analiza teritorială prin concentrarea pe anumite zone de la nivelul teritoriului: zone urbane, zone rurale, zone montane, Anul univ. 2023-2024
zone transfrontaliere, zona costieră.
Curs 9.13. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
Această abordare a procesului de fundamentare a SDTR a permis identificarea unor măsuri teritoriale care să răspundă
atât nevoilor întregului teritoriu naţional, cât şi provocărilor de la nivelul unor zone specifice.
Demersul de fundamentare a SDTR s-a concretizat într-un pachet de 25 de studii de fundamentare care au explorat o
serie de problematici relevante pentru procesul de planificare strategică teritorială.
Studiile au fost încadrate în 7 domenii tematice, respectiv:
▪ structuri demografice şi evoluţie socială (3 studii);
▪ dezvoltare economică (sectoare economice) (5 studii);
▪ protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale (4 studii);
▪ comunicaţii şi infrastructură de transport (2 studii);
▪ reţeaua de localităţi (5 studii);
▪ cultură şi patrimoniu (2 studii);
▪ zonele transfrontaliere (1 studiu);
▪ zonele cu specific geografic (1 studiu);
▪ administraţie publică şi planificare (2 studii).
Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 9.14. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
Conceptul strategic de dezvoltare teritorială România 2030 (2008)
Urmare a aprobării de către Guvernul României în anul 2005 a unui Memorandum privind liniile directoare de dezvoltare
teritorială în anul 2008 a fost elaborat Conceptul strategic de dezvoltare teritorială România 2030. Acest document a fost supus
consultării publice și având în vedere prevederile Legii nr. 350/2001 a stat la baza elaborării Strategiei de dezvoltare teritorială a
României.
Obiectivele strategice propuse de conceptul strategic au fost:
Obiectivul 1. Valorificarea periferalității prin dezvoltarea rolului de conector și releu la nivel continental și intercontinental;
Obiectivul 2. Racordarea la rețeaua europeană de poli și coridoare de dezvoltare;
Obiectivul 3. Structurarea și dezvoltarea echilibrată a rețelei de localități urbane;
Obiectivul 4. Afirmarea solidarității urban-rural;
Obiectivul 5. Dezvoltarea rurală;
Obiectivul 6. Consolidarea și dezvoltarea legăturilor interregionale ca suport al dezvoltării regionale;
Obiectivul 7. Dezvoltarea adecvată a diferitelor categorii de teritorii;
Obiectivul 8. Creșterea competitivității teritoriale;
Obiectivul 9. Protejarea, dezvoltarea și valorificarea patrimoniului natural și cultural. Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 9.15. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
Diagnostic teritorial
Capitala Bucureşti are rolul principal în ierarhia urbană naţională, printr-o accesibilitate net superioară față de celelalte
oraşe, la nivel naţional și internaţional, precum şi printr-o prezenţă dominantă în rețeaua economică și administrativă. Rețeaua
policentrică de oraşe secundare este echilibrată în restul teritoriului de cele 7 centre regionale (polii de creștere) având
dimensiuni relativ apropiate, cu diferenţe în funcţiile economice îndeplinite. Dezvoltarea echilibrată la nivel teritorial se sprijină
în primul rând pe oraşele București, Constanța, Brașov, Cluj-Napoca, Timişoara. Municipiul Iași funcționează izolat de rețeaua
celorlalți poli de creștere, sprijinind dezvoltarea din regiunea de dezvoltare Nord-Est, dar neputând să rezolve problemele de
dezvoltare accentuate.
Oraşele medii și mari constituie un potenţial important pentru dezvoltarea aşezărilor şi zonelor aflate în proximitate.
Acestea deţin o poziţie strategică în raport cu axele de dezvoltare europene și o infrastructură economică și socială relativ
dezvoltată. Capitala României, precum și orașele mari ce polarizează funcţii teritoriale, activităţi, dotări, populaţie, instituţii, etc.
conduc la acumularea de noi diferenţe între acestea şi restul teritoriului național. Dezvoltarea dezechilibrată teritorial conduce
la regiuni defavorizate, precum regiunea de dezvoltare Nord-Est, urmată la mică distanţă de regiunile din sudul țării.
Procesul de dezvoltare a serviciilor comunitare în perioada de după 1990 a fost grevat de o serie de deficienţe,
descentralizarea serviciilor a condus la disparităţi teritoriale mari, diferenţe între comunităţile active și bogate faţă de cele
pasive și sărace, iar reorganizarea sistemului de învăţământ și de sănătate s-a realizat cu deficienţe majore mai ales în orașe
mici și mediul rural. Serviciile oferite de mediul privat s-au dezvoltat de asemenea inegal, dublând de regulă inegalităţile în
dezvoltarea sistemului public, cele mai multe instituţii de învăţământ private sau unităţi sanitare fiind situate în centrele urbane
de tradiţie, aflate în zonele bine dezvoltate economic. Lect. Dr. Liliana Buhociu
Anul univ. 2023-2024
Curs 9.16. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
Diagnostic teritorial din perspectiva IDT
În ceea ce privește valorile Indexului de Dezvoltare Teritorială la nivel de mediu de rezidență și de categorie de unități
administrativ-teritoriale, pot fi sintetizate următoarele concluzii:
Cele mai mari valori ale IDT se înregistrează în orașele mici din jurul marilor centre urbane (București, Brașov), respectiv
Voluntari, Otopeni, Bragadiru, Pantelimon etc., care au beneficiat de fenomenul de suburbanizare din ultimii ani și au atras un
număr mare de investitori, de investiții imobiliare și implicit de populație, în general cu venituri peste medie.
De asemenea, valori foarte ridicate ale IDT se înregistrează și în orașele-stațiune de pe Valea Prahovei (Sinaia, Predeal,
Bușteni, Azuga), care au un fond construit de foarte bună calitate, alcătuit preponderent din locuințe secundare și din unități
hoteliere și de alimentație publică, investiții care au atras și creșterea treptată a veniturilor la bugetul local, dar și a gradului de
ocupare a populației.
Municipiile cu peste 50.000 de locuitori, cu precădere cele care au statutul de reședință de județ, înregistrează valori ale
IDT situate mult peste media înregistrată la nivel național în mediul urban. Astfel, în topul celor mai dezvoltate orașe regăsim
Municipiul București, precum și majoritatea polilor de creștere din România (Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Constanța, Iași),
precum și o serie de poli de dezvoltare urbană (Sibiu, Arad, Baia Mare, Pitești). Explicația constă din faptul că aceste centre
urbane importante au atras resurse de dezvoltare importante din zonele pe care le polarizează, concentrând în prezent o forță
de muncă cu un nivel superior de calificare, activitățile economice cu valoare-adăugată ridicată, cu precădere din sfera
serviciilor, și dispunând de o infrastructură urbană și de locuire superioară celei din orașele mici și mijlocii.
Orașele cu o populație mai mică de 50.000 de locuitori înregistrează valori scăzute ale IDT, acestea fiind cele mai afectate
de procesul de restructurare și reorientare economică de după 1989, mai ales în condițiile în care multe dintre acestea aveau
un profil monoindustrial (de ex. orașele miniere din Valea Jiului, Onești, - industria chimică și petrochimică, Hunedoara –
industria siderurgică, Cugir,– industria construcțiilor de mașini etc.). Excepție fac doar acele orașe care au atras un volum
important de investiții străine, care au revitalizat economiile locale (de ex Sebeș, Sighișoara etc.), precum și unele orașe cu
tradiție administrativă și de centre polarizatoare, respectiv orașe care au avut statut de reședință de județ în perioada Lect. Dr. Liliana Buhociu
interbelică (de ex. Mediaș, Turda etc.). Prin urmare, putem vorbi despre lipsa unei clase solide de orașe de talie medie, rețeaua Anul univ. 2023-2024
urbană fiind relativ hipetrofiată și dominată de un număr mic de orașe cu peste 100.000 de locuitori.
Curs 9.17. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
Diagnostic teritorial din perspectiva IDT
În ceea ce privește mediul rural, se poate observa că cele mai valori ale IDT se înregistrează în comunele din zona
metropolitană sau periurbană a marilor centre urbane din România, care au beneficiat din plin de fenomenul de suburbanizare
din ultimele două decenii, concretizate în apariția de noi zone rezidențiale, economice și comerciale la periferia respectivelor
orașe (de ex. Chiajna, Corbeanca, Dobroești, Mogoșoaia, Balotești, Snagov, Ștefăneștii de Jos etc. – în jurul municipiului
București; Cristian, Hărman, Sânpetru – municipiul Brașov; Dumbărvița, Giroc, Ghiroda, Șag, Giarmata, Sânandrei – municipiul
Timișoara; Șelimbăr, Cristian – municipiul Sibiu; Cârcea – municipiul Craiova; Florești, Baciu, Apahida – municipiul Cluj-Napoca;
Agigea – municipiul Constanța; Vladimirescu – municipiul Arad; Păulești, Brazi – municipiul Ploiești). Unele dintre acestea au
valori mai ridicate ale IDT decât multe localități urbane, unele chiar de talie medie.
Totodată, există o corelație directă între accesibilitatea la rețeaua majoră de comunicații (rutiere și feroviare) și valoarea
IDT, comunele cu acces direct la coridoarele de dezvoltare (de ex. DN1, A1, A2, drumurile europene etc.) înregistrând cele mai
ridicate performanțe. La polul opus, regăsim comunele mici din partea de sud și de est a țării, aflate în zone greu accesibile și la
mare distanță de centrele urbane care concentrează diferite oportunități și servicii, care au fost, în mod tradițional, zone
tradiționale de emigrație definitivă a forței de muncă. Prin urmare, acestea au o populație îmbătrânită, cu acces limitat la
servicii, infrastructură tehnico-edilitară și echipamente publice deficitare și o pondere foarte ridicată a populației ocupate
informal în agricultura de subzistență. În această categorie intră cele mai multe comune din județele Mehedinți, Dolj, Olt,
Teleorman, Ialomița, Giurgiu, Călărași, Vrancea, Buzău, Brăila, Vaslui, Botoșani.
OG. 2 Creșterea calității vieții prin dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitară și a serviciilor publice în vederea asigurării unor
spaţii urbane şi rurale de calitate, atractive şi incluzive; Obiective specifice ale OG2:
OS 2.1 Asigurarea unei echipări complete cu infrastructură de utilități publice a localităților urbane și rurale.
OS 2.2 Asigurarea unei accesibilități crescute la nivelul teritoriului și a unei conectivități eficiente între orașele mari și zona
urbană funcțională.
OS 2.3 Creşterea atractivităţii spaţiilor urbane și rurale prin îmbunătăţirea funcţiilor rezidenţiale, dezvoltarea unor spaţii publice
de calitate și a unor servicii de transport adaptate nevoilor şi specificului local.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
OS 2.4 Furnizarea unor servicii sociale de calitate prin asigurarea unei diversificări a acestor servicii la nivelul teritoriului și Anul univ. 2023-2024
îmbunătățirea gradului de acces a a populației.
Curs 9.28. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
OBIECTIVE GENERALE
OG. 3 Dezvoltarea unei reţele de localităţi competitive şi coezive prin sprijinirea specializării teritoriale și formarea zonelor
funcționale urbane . Obiective specifice ale OG3:
OS 3.1 Dezvoltarea unor centre urbane specializate şi inteligente cu vocaţie de poli internaţionali şi racordarea lor eficientă la
reţeaua urbană europeană
OS 3.2 Încurajarea dezvoltării zonelor urbane funcţionale în jurul oraşelor cu rol polarizator la nivelul teritoriului
OS 3.3 Consolidarea rolului localităţilor rurale cu potențial de polarizare în scopul asigurării unei accesibilităţi crescute a
populaţiei rurale la servicii de interes general.
OS 3.4 Sprijinirea dezvoltării sistemelor urbane şi axelor de dezvoltare de la nivelul teritoriului prin asigurarea unor intervenţii
integrate territorial
OG. 4 Protejarea patrimoniului natural și construit şi valorificarea elementelor de identitate teritorială ; Obiective
specifice ale OG4:
OS 4.1 Protejarea patrimoniului și promovarea măsurilor de regenerare a capitalului natural.
OS 4.2 Protejarea şi reabilitarea patrimoniului construit în scopul conservării identităţii naţionale şi creşterii atractivităţii
spaţiilor culturale cu potenţial turistic deosebit.
OS 4.3 Reducerea vulnerabilității zonelor supuse riscurilor naturale.
Lect. Dr. Liliana Buhociu
OS 4.4 Asigurarea echilibrurlui în dezvoltarea mediului rural şi urban prin protejarea resurselor funciare agricole și forestiere Anul
şi univ. 2023-2024
limitarea extinderii intravilanului localităţilor.
Curs 9.29. Strategii Nationale
2.STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALA A ROMANIEI
OBIECTIVE GENERALE
OG. 5 Creşterea capacităţii instituţionale de gestionare a proceselor de dezvoltare teritorială . Obiective specifice ale
OG5:
OS 5.1 Consolidarea capacităţii structurilor de guvernanţă la niveluri multiple şi diversificarea formelor de cooperare între
structurile administraţiei publice.
OS 5.2 Consolidarea instrumentelor de planificare spaţială şi a instituţiilor cu rol în gestionarea și planificarea proceselor de
dezvoltare a teritoriului (sau de amenajare a teritoriului).
OS 5.3 Consolidarea capacităţii de cooperare şi planificare în domeniul transfrontalier şi transnaţional.
România este parte a unor eforturi de planificare transfrontaliere şi transnaţionale având drept scop asigurarea unor
instrumente de planificare capabile să abordeze provocări la scară transfrontalieră sau macroregională.
În acest context, creşterea capacităţii instituţiilor de cooperare în domeniul planificării, precum şi extinderea eforturilor
de planificare strategică teritorială la nivelul tuturor zonelor transfrontaliere ale României reprezintă direcţii importante pentru
Strategia de dezvoltare teritorială a României.