Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BAIA MARE
FACULTATEA DE STIINTE
MASTERAT
MANAGEMENT PUBLIC
URBANISM
MASTERAND
Mîţ Adela Florinela
2009
CHESTIONAR DE EVALUARE
SI
TEST PREGĂTITOR
I. TEST PREGĂTITOR
2
urbanism se realizează prin:
a. publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I,
b. asigurarea caracterului public al certificatului de urbanism, - răspuns corect
c. comunicarea în scris.
3
17. Planul general de urbanism cuprinde:
a. zonarea funcţională a localităţii, - răspuns corect
b. intravilanul localităţii existent şi propus,
c. caroiajul sistemului rectangular de coordonate.
INTREBARI
4
Corelatia urbanismului cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a
acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale . Aşadar, urbanismul
este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia
şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate
de:ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului
la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii, crearea conditiilor pentru
satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap,
utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate, extinderea
controlata a zonelor construite, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural
construit şi natural, asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate
localitatile, protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor
tehnologice. În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter
continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale
determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a
terenurilor.
Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a
spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi
fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului,
populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului.
Urbanismul oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor
aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole.
5
transport pentru categorii de trafic diferenţiate;
•dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.
Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Mică, Asia
Centrală, India şi China. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu,
mai ales datorită expansiunii romane.
Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi, cele două imperii: cel grecesc
şi cel roman.
Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat
pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri,
alimentare cu apă, canalizare etc.) a polis-urilor greceşti cât, mai ales, prin modul cum au
fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. Ştiinţa şi înţelepciunea
acelui timp constituie un reper, un punct de referinţă - neperisabil - pentru azi.
Oraşul antic se caracterizează prin avânt economic, dezvoltarea forţelor de producţie,
apariţia meşteşugurilor, diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. Oraşele
capătă funcţiuni complexe: economice, meşteşugăreşti, administrative, religioase şi culturale.
6
necontrolat.
Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare,
construcţie, morfologie arhitecturală, folosint „noutatea" care era betonul armat sunt
arhitecţii Mişcării moderne. La începutul secolului XX, materialul care face posibilă şi
determină apariţia noilor forme structurale (grinzi, arce, cochilii, membrane etc.) este betonul
armat, folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet.
Factorii care au generat aceste mari schimbări au fost:
-dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane;
-creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate;
-apar probleme noi, fără precedent:
□necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă
□asigurarea igienei publice: alimentare cu apă, canalizare, salubruizare
□necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional:şcoli,
activităţi culturale etc.
□ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor
mijloace de petrecere a timpului liber.
Încă din fazele primare ale devenirii sale, societatea a remodelat cadrul natural, în care
a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii, un mediu pe care îl numim „artificial",
caracterizat prin volume, spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie
mediul natural. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc
cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale.
Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor
două medii aflate - aparent - la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial, căutând să
înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă, cu efecte negative pentru omenire.
Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană, impunând
consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. Este un proces care
se desfăşoară în ritm accelerat, constituindu-se ca efect, nu ca şi o cauză a civilizaţiei, dar
având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social.
7
întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;
•transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei
nemijlocite în sectorul serviciilor;
•modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor
indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber;
•intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei
informaţiilor;
•împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului
social şi economic;
•preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul
spaţiilor libere;
•prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate
de transport pentru categorii de trafic diferenţiate;
•dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.
8
suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse
de transport.
Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban îl are scoaterea din
circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele
de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel
mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale.
Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici
sunt recomandate următoarele rezolvări:
-centrele istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi
parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate);
-instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de
centură;
-stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport.
Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii:
-facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până
la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a
acestora;
-folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind
permis numai în zonele periferice.
9
17.Pe ce criterii se grupează aşezările urbane în cadrul unui sistem?
În România, din totalul populaţiei urbane 49,3% locuieşte în oraşe cu peste 100.000
de locuitori, 31,7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20.000 şi 100.000 de
locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20.000 de locuitori. Numărul locuitorilor din
mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu
creşterea numărului total de locuitori. S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi
compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată
a populaţiei care trăieşte în mediul rural.
10
21.Ce înţelegeţi prin "structura populaţiei"?
Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte
periodice, fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism
ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial, având ca
obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane, conturarea perspectivelor demografice,
corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului
general de localităţi.
Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de
vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa
anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca:
• Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori
• Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori
• Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori
• Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori
• Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori
• Conurbaţii - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt,
regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe.
• Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de
4.000.000 de locuitori.
11
24.Cum se grupează oraşele în funcţie de rolul lor în teritoriu?
12
scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale;
• corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte
(o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune
clădiri de locuit);
• precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii
multidisciplinare;
• completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din
cadrul ansamblurilor rezidenţiale;
• adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.
Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi
timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe
au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu,
constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a
acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe
cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice
stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de
aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-
lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona"
reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în
privinţa spaţiului urban - apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu
îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv
urbanismului.
Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de
amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile
specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a
teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care
constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea
spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale".
13
teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg
teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel
naţional, regional şi judeţean.
Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe
sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca
autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a
administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti,
în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
33.Definiţi PUG.
34.Definiţi PUZ.
14
35.Definiţi PUD.
Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se
asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai
multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe
amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate.
TEST PREGĂTITOR
15
8. Asigurarea transparenţei procesului de autorizare la nivelul certificatului de
urbanism se realizează prin:
a. publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I,
b. asigurarea caracterului public al certificatului de urbanism,
c. comunicarea în scris.
16
17. Planul general de urbanism cuprinde:
a. zonarea funcţională a localităţii,
b. intravilanul localităţii existent şi propus,
c. caroiajul sistemului rectangular de coordonate.
17