Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA DE NORD

BAIA MARE
FACULTATEA DE STIINTE
MASTERAT
MANAGEMENT PUBLIC

URBANISM

- TEST DE EVALUARE A CUNOŞTIINŢELOR -

MASTERAND
Mîţ Adela Florinela

2009
CHESTIONAR DE EVALUARE
SI
TEST PREGĂTITOR

I. TEST PREGĂTITOR

1. Strategia de dezvoltare durabilă a municipiilor din România se derulează în


cadrul programului:
a. Agenda Naţională 12,
b. Programul naţional de dezvoltare durabilă,
c. Agenda locală 21.- răspuns corect.

2. LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 se referă la:


a. regulamentul general de urbanism,
b. Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, - răspuns corect
c. Planul naţional de dezvoltare durabilă

3. Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza:


a. unei autorizaţii de construire sau desfiinţare,
b. certificatului de urbanism - răspuns corect
c. proiectului de execuţie.

4. Se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări:


a. zugrăveli şi vopsitorii interioare, - răspuns corect
b. zugrăveli şi vopsitorii exterioare dacă nu modifică elementele de faţadă, - răspuns
corect
c. modificarea partiurilor construcţiilor.

5. Structura documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cuprinde:


a. planurile de amenajare a teritoriului, - răspuns corect
b. planurile urbanistice, - răspuns corect
c. regulamentele locale de urbanism. - răspuns corect

6. Construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând


domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiinţate pe cale
administrativă de către:
a. consiliul local al localităţii,
b. autoritatea administraţiei publice locale competente, - răspuns corect
c. primarul localităţii.

7. Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţie se întocmeşte


pentru:
a. autorizarea lucrărilor de construire-P.A.C. - răspuns corect
b. autorizarea lucrărilor de desfiinţare-P.A.D., - răspuns corect
c. autorizarea executării organizării lucrărilor- P.O.E. - răspuns corect

8. Asigurarea transparenţei procesului de autorizare la nivelul certificatului de

2
urbanism se realizează prin:
a. publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I,
b. asigurarea caracterului public al certificatului de urbanism, - răspuns corect
c. comunicarea în scris.

9. Acordul unic este:


a. actul cu valoare de aviz conform emis de Comisia de Acorduri Unice din subordinea
arhitectului şef, - răspuns corect
b. actul de instituire a certificatului de urbanism,
c. avizul de începere a lucrărilor de construcţie.

10. Valabilitatea certificatului de urbanism este de :


a. 10 ani,
b. 6-24 de luni, - răspuns corect
c. 1-2 luni.

11. Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se face numai


de către:
a. emitent, la cererea titularului, - răspuns corect
b. Inspectoratul Teritorial în Construcţii,
c. Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

12. Patrimoniul unui municipiu este alcătuit din:


a. toate ternurile aflate în propietatea statului,
b. toate construcţiile aflate în propietatea primăriei,
c. bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public de interes local, domeniului
privat al acestuia, la care se adaugă drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial. -
răspuns corect

13. Programul “amenajarea teritoriului şi transporturi” urmăreşte:


a. managementul echilibrat al teritoriului României, - răspuns corect
b. dezvoltarea unui transport de călători şi mărfuri eficient, - răspuns corect
c. o mai bună administrare a proiectelor de dezvoltare teritorială.

14. Conceptul de nou urbanism se referă preponderant la:


a. cele opt ore de muncă,
b. cele opt ore de relaxare,
c. cele opt ore de somn.

15. Din cadrul proiectelor de oraşe ideale concepute de utopiştii şi reformatorii


secolului al XIX-lea şi al XX-lea fac parte:
a. oraşul regional al lui Patrick Geddes,
b. oraşul modern al lui Le Corbusier, - răspuns corect
c. oraşul grădină al lui Ebenezer Howard

16. Termenul de urbanism a apărut:


a. după anul 1950,
b. la sfârşitul secolulul al XIX-lea,
c. în perioada renascentistă.

3
17. Planul general de urbanism cuprinde:
a. zonarea funcţională a localităţii, - răspuns corect
b. intravilanul localităţii existent şi propus,
c. caroiajul sistemului rectangular de coordonate.

18. Regulamentul Local de Urbanism reprezintă:


a. o particularizare a Regulamentului General de Urbanism, la nivel local, - răspuns
corect
b. o descriere a planului de urbanism general,
c. un support al Planului de Dezvoltare Zonală.

19. Coordonarea activităţii de urbanism la nivel local se face de către:


a. un institut de proiectări de profil,
b. Inspectoratul de Stat în Construcţii,
c. o direcţie de specialitate din cadrul primăriei. - răspuns corect

20. GIS reprezintă:


a. Sistemul Integrat Geologic,
b. Informatizarea Sistemului Geodezic,
c. Sistemul Informaţional Geografic. - răspuns corect

II. CHESTIONAR DE EVALUARE

INTREBARI

1.Ce este "mediul uman"?

Termenul de "mediu uman" exprimă acordul universal privind necesitatea obiectivă


de integrare a două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de
om) - precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu
efecte autodistructive pentru societatea umană.

2.Caresunt cauzele artificializării exagerate a mediului? Stabiliţi relaţia dintre


amenajarea teritoriului şi urbanism.

Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze:


•aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant;
•concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane
care depăşesc scara umană;
•dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o
suprafaţă excesivă de teren;
•lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi
extensivă a zonelor periurbane şi rurale;
•distrugerea terenurilor agricole fertile;
•degradarea masivelor forestiere;
•poluarea atmosferei şi a apelor;
•imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi
distrugerii deşeurilor.

4
Corelatia urbanismului cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a
acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale . Aşadar, urbanismul
este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia
şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate
de:ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului
la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii, crearea conditiilor pentru
satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap,
utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate, extinderea
controlata a zonelor construite, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural
construit şi natural, asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate
localitatile, protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor
tehnologice. În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter
continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale
determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a
terenurilor.
Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a
spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi
fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului,
populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului.

3.Ce este urbanismul?

Urbanismul oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor
aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole.

4.Care sunt caracteristicile satului?

Ca şi tip de aşezare, satul se caracterizează prin:


-număr relativ mic de locuitori
-suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării
-ocuparea extensivă a acesteia
-înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc
-prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare.

5.Prin ce se caracterizează oraşele?

Oraşele se caracterizează prin urmatoarele:


• încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în
care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere
şi cu un înalt nivel de productivitate;
•transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei
nemijlocite în sectorul serviciilor;
•modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor:
interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc;
•intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei
informaţiilor;
•împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului
social şi economic;
•preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor
libere;
•prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de

5
transport pentru categorii de trafic diferenţiate;
•dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.

6.Descrieţi oraşul antic.

Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Mică, Asia
Centrală, India şi China. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu,
mai ales datorită expansiunii romane.
Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi, cele două imperii: cel grecesc
şi cel roman.
Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat
pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri,
alimentare cu apă, canalizare etc.) a polis-urilor greceşti cât, mai ales, prin modul cum au
fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. Ştiinţa şi înţelepciunea
acelui timp constituie un reper, un punct de referinţă - neperisabil - pentru azi.
Oraşul antic se caracterizează prin avânt economic, dezvoltarea forţelor de producţie,
apariţia meşteşugurilor, diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. Oraşele
capătă funcţiuni complexe: economice, meşteşugăreşti, administrative, religioase şi culturale.

7.Care sunt trăsăturile caracteristice ale aşezărilor medievale?

Caracteristicile aşezărilor medievale se concretizează în:


♦număr restrâns de locuitori (10.000 - 40.000 de locuitori)
♦prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii)
♦densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei
♦construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului
♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală, în care erau
amplasate clădirile religioase - în general supradimensionate - şi cladirile publice (de
exemplu primările)
♦ lipsa preocupării privind confortul, igiena, salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea
tehnico-edilitară.

8.Descrieţi oraşul erei industriale.

ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. XIX - XX)

Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor


urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. Din punct
de vedrere cantitativ, revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în
oraşe, de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent.
Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării
ţărilor respective. Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări, simţită de la
recensămintele din 1801- în Europa; îi urmează Franţa şi Germania, începând cu anii 183020.
Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, în marile oraşe ale lumii apar trenul cu
aburi, tramvaiul electri, omnibuzele. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze
centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane.
Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra
-spre exemplu - în 1907 au fost electrificate liniile de metrou; au apărut trenuri electrice de
suprafaţă, s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate
marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei, respectiv a migrării
acesteia spre zonele periurbane, care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat, dar în mod haotic,

6
necontrolat.
Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare,
construcţie, morfologie arhitecturală, folosint „noutatea" care era betonul armat sunt
arhitecţii Mişcării moderne. La începutul secolului XX, materialul care face posibilă şi
determină apariţia noilor forme structurale (grinzi, arce, cochilii, membrane etc.) este betonul
armat, folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet.
Factorii care au generat aceste mari schimbări au fost:
-dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane;
-creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate;
-apar probleme noi, fără precedent:
□necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă
□asigurarea igienei publice: alimentare cu apă, canalizare, salubruizare
□necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional:şcoli,
activităţi culturale etc.
□ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor
mijloace de petrecere a timpului liber.

9.Enunţaţi câteva dintre principiile cuprinse în "Carta de la Atena" referitoare la


sistematizarea oraşelor.

Carta de la Atena a fost adoptata de catre Consiliul European al Proiectantilor


Orasului (CEPO) în mai 1998, la o conferinta internationala tinuta la Atena.
Este o viziune total noua asupra unei retele de orase care va:
•retine bogatia si diversitatea culturala, ce rezulta din lunga lor istorie, legând
trecutul cu prezentul si mai departe, cu viitorul;
•se leaga printr-o multitudine de retele functionale si semnificative;
•ramâne promotoarea creativitatii si competitivitatii, accentuând în
acelasi timp complementaritatea si cooperarea;
•contribuie decisiv la bunastarea locuitorilor si beneficiarilor sai;
•integreaza elementele de mediu naturale si cele fabricate de oameni.

10.Stabiliţi relaţia între mediul uman şi urbanizare.

Încă din fazele primare ale devenirii sale, societatea a remodelat cadrul natural, în care
a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii, un mediu pe care îl numim „artificial",
caracterizat prin volume, spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie
mediul natural. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc
cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale.
Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor
două medii aflate - aparent - la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial, căutând să
înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă, cu efecte negative pentru omenire.
Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană, impunând
consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. Este un proces care
se desfăşoară în ritm accelerat, constituindu-se ca efect, nu ca şi o cauză a civilizaţiei, dar
având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social.

11.Care sunt trăsăturile caracteristice ale mediului urban?

Caracteristicile mediului urban:


• încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate
neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără

7
întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;
•transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei
nemijlocite în sectorul serviciilor;
•modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor
indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber;
•intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei
informaţiilor;
•împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului
social şi economic;
•preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul
spaţiilor libere;
•prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate
de transport pentru categorii de trafic diferenţiate;
•dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.

12.Care au fost consecinţele urbanizării spontane?

Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea


spontană a celor două tipuri de aşezări, nefiind cunoscută în timp util şi nefiind
preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat, se ajunge la manifestarea
aspectelor violent-contradictorii, care se amplifică,ducând la „congestionarea" şi
„inflamarea" organismului orăşenesc iniţial.
Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori, dintre care amintim:
polarizarea excesivă - în jurul marilor oraşe - a forţelor de producţie, a populaţiei, a
resurselor şi energiei, care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor;
supraocuparea solului, până la saturaţie, în zonele centrale, făcându-se risipă de el în zonele
periferice; - perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale
oraşului, defectuos amplasate, extinse şi interferate; neutilizarea sau utilizarea improprie a
terenurilor agricole.

13.Evaluaţi problemele ridicate de traficul urban.

Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de


muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de
mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în
comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent
insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil,
vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei
industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această
situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie,
acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii
colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi:
-aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile;
-gâtuirea fluxului de circulaţie;
-creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale;
-scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de
deplasare
-consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă
echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane)
transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută

8
suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse
de transport.
Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban îl are scoaterea din
circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele
de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel
mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale.

14.Care sunt soluţiile propuse pentru rezolvarea problemelor generate de traficul


urban?

Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici
sunt recomandate următoarele rezolvări:
-centrele istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi
parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate);
-instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de
centură;
-stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport.
Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii:
-facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până
la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a
acestora;
-folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind
permis numai în zonele periferice.

15.Care sunt principalele tendinţe contemporane în domeniul urbanizării?

Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi


centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică, la scară largă a
marilor aglomerări urbane, determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru
remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. La soluţionarea
acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele
internaţionale şi naţionale de decizie. Propunerile prin care s-a urmărit eliberarea funcţiilor
vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor
metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit, mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii
plantate întinse, fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la
distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. Aceste aşezări aveau
menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care - altfel - sporea
excesiv populaţia marilor oraşe. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei
multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului
federativ.

16.Prezentaţi categoriile de structuri supraurbane concepute şi realizate la


sfârşitul secolului XX?

Au prins contur oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial, suspendată


pe piloţi amplasaţi la distanţe mari, aceste structuri eliberând solul), oraşul vertical (format
din cartiere independente de circa 30.000 de locuitori, volumetric închise în imenşi
hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în
care urma să se aplice integral procedeul prefabricării)

9
17.Pe ce criterii se grupează aşezările urbane în cadrul unui sistem?

Sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi


apropiate, indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural, între care se menţine delimitarea
strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material,
cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi
capacitatea fiecăreia.
Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane, potenţialele
locale - specializate sau în curs de specializare - pot contribui la constituirea unui organism cu
o complexitate sporită, ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a
contribuţiei tuturor participanţilor. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele
morfologice ale unui organism unitar. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce
priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice, instituţii social-culturale,
echipări tehnico-edilitare, amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau
capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte.

18.Caracterizaţi evoluţia populaţiei urbane.

Populaţia urbană se caracterizează prin: creşteri cantitative impresionante nu


pot fi (numărul locuitorilor, înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat
în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte; populaţia, nefiind repartizată uniform pe
suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone). Fenomenele demografice
de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial.
Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o
amplificare cu 4% a populaţiei urbane. Creşterea populaţiei urbane se bazează, cu precădere,
pe sporul migrator, având drept consecinţă densificarea oraşelor existente, extinderea
oraşelor în teritoriu, precum şi crearea de noi oraşe.

19.Care este structura urbană a populaţiei în România?

În România, din totalul populaţiei urbane 49,3% locuieşte în oraşe cu peste 100.000
de locuitori, 31,7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20.000 şi 100.000 de
locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20.000 de locuitori. Numărul locuitorilor din
mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu
creşterea numărului total de locuitori. S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi
compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată
a populaţiei care trăieşte în mediul rural.

20.Care sunt modificările intervenite în structura oraşului din punct de


vedere funcţional?

Din punct de vedere funcţional, şi structura oraşului a suferit modificări:


-funcţiunile social-economice au fost diversificate, mai ales prin introducerea unor
activităţi cu caracter industrial şi complementar;
-funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată - uneori dublată - la un nivel
calitativ superior mediei existente;
-modificarea funcţiilor de servici;
-modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei, transportului şi
comunicaţiilor.

10
21.Ce înţelegeţi prin "structura populaţiei"?

Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de


criterii: social-economice, vârsta şi sexul, preocupările profesionale, veniturile, tipul de
familie etc.

Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte
periodice, fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism
ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial, având ca
obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane, conturarea perspectivelor demografice,
corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului
general de localităţi.

22.Definiţi şi caracterizaţi mişcarea populaţiei.

Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut


sub denumirea de mişcare a populaţiei. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei
într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori:
1)mişcarea naturală , care poate fi în exedent sau în deficit. Ea presupune
două elemente:
-naşterile - care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi,
statistic, prin numărul noilor născuţi;
-decesele - care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau
supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este, în genenral, constant)
Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală
a populaţiei.
2)mişcarea migratorie, care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau
zonale,respectiv prin atragerea unei populaţii - din diferite motive - interesate să se
stabilească în oraş.
Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale
numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. Cea mai caracteristică mişcare de acest
tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte
mari.

23.Cum se grupează oraşele în funcţie de numărul de locuitori?

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de
vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa
anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca:
• Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori
• Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori
• Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori
• Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori
• Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori
• Conurbaţii - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt,
regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe.
• Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de
4.000.000 de locuitori.

11
24.Cum se grupează oraşele în funcţie de rolul lor în teritoriu?

În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de


asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu:
•Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană,
având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa,
Braşov, Galaţi);
•Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social -
culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex.
Ploieşti, Oradea, Sibiu);
•Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă
judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea);
•Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi);
•Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de
importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud);
•Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni,
Călimăneşti, Eforie).

25.Cum caracterizaţi locuirea urbană?

Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat


caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la
instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei
construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi
şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă
intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect
acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de
dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată,
se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată)
şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi
stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea
fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel
al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii
sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de
consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât
ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale".

26.Caresunt elementele ce trebuie avute în vedere pentru realizarea


ansamblurilor rezidenţiale?

Se pot contura elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale


- construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să
constea în:
• asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să
beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu
cuantumul optim apreciat de studiile socio-medicale;
• diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile,
amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor,
nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii;
• asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie
de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi

12
scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale;
• corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte
(o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune
clădiri de locuit);
• precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii
multidisciplinare;
• completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din
cadrul ansamblurilor rezidenţiale;
• adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

27.De când putem vorbi despre existenţa reglementărilor juridice în domeniul


urbanismului?

Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi
timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe
au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu,
constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a
acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe
cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice
stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de
aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-
lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona"
reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în
privinţa spaţiului urban - apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu
îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv
urbanismului.

28.Care sunt reglementările actuale în materia amenajării teritoriului şi


urbanismului?

Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de
amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile
specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a
teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care
constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea
spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale".

29.Ce presupune activitatea de amenajare a teritoriului?

Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului


teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg
teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel
naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt:
•dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea
specificului acestora;
•îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;
•gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;
•utilizarea raţională a teritoriului.
Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului

13
teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg
teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel
naţional, regional şi judeţean.

30.Care sunt autorităţile cu competenţe în domeniul amenajării teritoriului şi


urbanismului?

Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe
sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca
autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a
administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti,
în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

31.Care sunt documentaţiile de amenajare a teritoriului?

Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt:


•Planul de amenajare a teritoriului naţional;
•Planul de amenajare a teritoriului zonal;
•Planul de amenajare a teritoriului judeţean;

32.Care sunt documentaţiile de urbanism?

Documentaţiile de urbanism sunt următoarele:


•Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG);
•Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ);
•Planul urbanistic de detaliu (PUD).

33.Definiţi PUG.

PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la:


-evoluţia în perspectivă a localităţii;
-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu;
-traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a
teritoriului naţional, zonal şi judeţean.
Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură
corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din
interiorul localităţii.

34.Definiţi PUZ.

PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la:


-organizarea reţelei stradale;
-organizarea arhitectural-urbanistică;
-modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora;
-protejarea monumentelor istorice.
Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor
protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor
industriale etc.

14
35.Definiţi PUD.

Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se
asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai
multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe
amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate.

TEST PREGĂTITOR

3. Strategia de dezvoltare durabilă a municipiilor din România se derulează în


cadrul programului:
d. Agenda Naţională 12,
e. Programul naţional de dezvoltare durabilă,
f. Agenda locală 21.

4. LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 se referă la:


d. regulamentul general de urbanism,
e. Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
f. Planul naţional de dezvoltare durabilă

3. Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza:


a. unei autorizaţii de construire sau desfiinţare,
b. certificatului de urbanism
c. proiectului de execuţie.

4. Se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări:


d. zugrăveli şi vopsitorii interioare,
e. zugrăveli şi vopsitorii exterioare dacă nu modifică elementele de faţadă,
f. modificarea partiurilor construcţiilor.

5. Structura documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cuprinde:


a. planurile de amenajare a teritoriului,
b. planurile urbanistice,
c. regulamentele locale de urbanism.

6. Construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând


domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiinţate pe cale
administrativă de către:
a. consiliul local al localităţii,
b. autoritatea administraţiei publice locale competente,
c. primarul localităţii.

7. Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţie se întocmeşte


pentru:
a. autorizarea lucrărilor de construire-P.A.C.
b. autorizarea lucrărilor de desfiinţare-P.A.D.,
c. autorizarea executării organizării lucrărilor- P.O.E.

15
8. Asigurarea transparenţei procesului de autorizare la nivelul certificatului de
urbanism se realizează prin:
a. publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I,
b. asigurarea caracterului public al certificatului de urbanism,
c. comunicarea în scris.

9. Acordul unic este:


a. actul cu valoare de aviz conform emis de Comisia de Acorduri Unice din subordinea
arhitectului şef,
b. actul de instituire a certificatului de urbanism,
c. avizul de începere a lucrărilor de construcţie.

10. Valabilitatea certificatului de urbanism este de :


a. 10 ani,
b. 6-24 de luni,
c. 1-2 luni.

11. Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se face numai


de către:
a. emitent, la cererea titularului,
b. Inspectoratul Teritorial în Construcţii,
c. Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

12. Patrimoniul unui municipiu este alcătuit din:


a. toate ternurile aflate în propietatea statului,
b. toate construcţiile aflate în propietatea primăriei,
c. bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public de interes local, domeniului
privat al acestuia, la care se adaugă drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial.

13. Programul “amenajarea teritoriului şi transporturi” urmăreşte:


a. managementul echilibrat al teritoriului României,
b. dezvoltarea unui transport de călători şi mărfuri eficient,
c. o mai bună administrare a proiectelor de dezvoltare teritorială.

14. Conceptul de nou urbanism se referă preponderant la:


a. cele opt ore de muncă,
b. cele opt ore de relaxare,
c. cele opt ore de somn.

15. Din cadrul proiectelor de oraşe ideale concepute de utopiştii şi reformatorii


secolului al XIX-lea şi al XX-lea fac parte:
a. oraşul regional al lui Patrick Geddes,
b. oraşul modern al lui Le Corbusier,
c. oraşul grădină al lui Ebenezer Howard

16. Termenul de urbanism a apărut:


a. după anul 1950,
b. la sfârşitul secolulul al XIX-lea,
c. în perioada renascentistă.

16
17. Planul general de urbanism cuprinde:
a. zonarea funcţională a localităţii,
b. intravilanul localităţii existent şi propus,
c. caroiajul sistemului rectangular de coordonate.

18. Regulamentul Local de Urbanism reprezintă:


a. o particularizare a Regulamentului General de Urbanism, la nivel local,
b. o descriere a planului de urbanism general,
c. un support al Planului de Dezvoltare Zonală.

19. Coordonarea activităţii de urbanism la nivel local se face de către:


a. un institut de proiectări de profil,
b. Inspectoratul de Stat în Construcţii,
c. o direcţie de specialitate din cadrul primăriei.

20. GIS reprezintă:


a. Sistemul Integrat Geologic,
b. Informatizarea Sistemului Geodezic,
c. Sistemul Informaţional Geografic.

17