O POVESTE CU ALBINE

Scenetă

Prof. Tudorescu Ionela

GRĂDINIŢA CU PROGRAM
PRELUNGIT NR. 38
TIMIȘOARA, TIMIȘ

Personaje:
-3 copii de albine;
-Bunica albină;
-Albinuţa bunicuţa;
-Trântorul;
-Zâna florilor;
-2 flori;
-3 albine cărătoare;
-Albina gospodină;
-Albina cercetătoare;
-Şoricelul Ronţăilă.

Copiii poartă costume adecvate rolului pe care îl interpretează.

Scena este împărțită în două părţi - una sugerează interiorul unui stup, cealaltă
exteriorul, o poieniță.
În interior, copiii albinuţelor se pregătesc de culcare. Sunt strânși în jurul albinuţei
bunicuţe și așteaptă să asculte povestea de seară.

Un copil albină (către bunica sa):

-Vrei să ne mai spui o dată,
O poveste-adevarată,
Înainte de culcare?

Albinuţa bunicuţa:
-O poveste-adevărată? (se gândeşte câteva clipe apoi începe să povestească)
Chiar aicea a venit
Să ne fure mierea toată,
Tâlharul cel pedepsit.

Alt copil albină:

-Spune, cum s-a întâmplat?

Albinuţa bunicuţa:
Într-o zi, ca orişicare,
S-a trezit de dimineaţă
Albina cercetătoare….

Copiii albinuțelor urmăresc povestea privind întâmplarea, care se desfășoară atât în

interiorul stupului căt și în exteriorul lui.

Albina cercetătoare (către celelalte albine, care dorm în stup)

-Se arată primii zori.
Deşteptarea, dragi surori!
Vremea e prielnică
Pentru-albina vrednică.
Pe cer nu e niciun nor,
Vântul adie uşor,
Hai, suratelor degrabă,
Să ne apucăm de treabă!
Spor la lucru, şi-ascultaţi:
Nu cumva să vă certaţi!

Albinele lucrătoare zboară în poieniță, rămâne în stup Albina gospodină.

Albina gospodină:
- Sunt Albina gospodina
Iată roiul a plecat.
Vremea e sa fac curat (mătură, șterge praful)
Şi cu drag să gătesc cina. (gătește)
Mai întâi să primenesc,
Copilașii să-i hrănesc, (dă măncare copiiilor- albine)
Şi apoi merg la regină
Cu o ceaşcă de miere plină.

Se duce către regina. În drumul său îl întâlnește pe trântor.

Trântorul (indignat):
-Mie nu mi-aduci nimic?

Albina gospodină:
-Să-ţi aduc? Păi, ai muncit!?
Toată ziua leneveşti.
Azi nimica nu primeşti!

Trântorul:
-Să muncesc? Auzi la ea!
Asta nu e treaba mea!
Treaba mea, dragă albină,
E să stau lângă regină!

Albina gospodină:
-Poţi să stai, dacă doreşti,
Dar mâncare nu primeşti.
Te învăţ prieteneşte:
Lasă lenea şi munceşte!

Albina gospodină trece de trântor și o servește pe regină, aflată pe tron.

Acțiunea se mută în poienița cu flori.

Albina cărătoare 1:
-Sunt albină cărătoare
Şi alerg din floare-n floare.
Peste tot călătoresc
Miere să vă dăruiesc:
Prin pădurile cu tei,
Pe câmpii cu brebenei,
În grădini cu floricele,
Să culeg nectar din ele.

Albina cărătoare se oprește pe o floare deosebită, care ii vorbește.

Zâna Florilor:
-Eu sunt Zâna Florilor,
Ne-arătăm devreme faţa.
Tuturor albinelor,
Noi le dăruim dulceaţa.

Albina cărătoare 2:
-Uite-o gălbioară floare
Mă aşteaptă zâmbitoare.

Albina cărătoare 1:
-Am zărit-o prima eu!

Albina cărătoare 2:
-Fugi de-aici, e locul meu! (o împinge)

Albina cărătoare 3:
-Aţi venit să vă certaţi? (le desparte)
Hei, suratelor, lucraţi!
Vremea nu stă-n loc, ea zboară
Şi găleata este goală!

Albinele culeg polen, apoi căntă și dansează împreună cu florile, pe o melodie

adecvată. După dans, acțiunea revine în interiorul stupului.

Albinuţa bunicuţa: (continuă să le povestească copiilor)

-Ronţăilă-i supărat
Că de mult n-a mai mâncat.
Şi-ar dori un strop de miere
Să-şi mai vină în putere.
Urmăreşte –albinele
(își face apariția în decorul exterior, un șoricel care urmăreşte albinele)
Culegând grădinile,
Şi gândeşte că-i uşor
Să guste din mierea lor.

Şoricelul Ronţăilă (către o albină):

-Unde zbori, albină dragă?

Albina cărătoare 1
-Mă grăbesc, fiindcă am treabă!

Şoricelul Ronţăilă:
-Ce aduni din floricele?
Albina cărătoare 2:
-Ia, polen, ca să fac miere.

Şoricelul Ronţăilă (pofticios):

-Buună-i mierea de albine!
-N-ai un strop şi pentru mine?

Albina cărătoare 3:
-Pentru tine-am altceva:
-Gustă din dulceaţa mea! (îl înţeapă)

Şoricelul Ronţăilă (văicărindu-se):

-Au, au, au m-ai înţepat
Şi boticul s-a umflat!
Asta, soro, stai puţin,
Nu e miere, e venin!
Asta nu rămâne-aşa.
Mă voi răzbuna!

Albinuţa bunicuţa:
-Se gândeşte şi-ntr-o seară,
Urmăreşte o albină,
Cu o găletuşă plină,
Ca să vadă unde-o cară.
Iată stupul l-a zărit,
Dar nu ştie că-i păzit.

Șoricelul urmărește până la stup albina care l-a înțepat, pitindu-se după flori.

Albinele cărătoare (cântând):

Ziua-întreagă am lucrat,
Multă miere-am adunat.
Găletușele sunt pline,
Suntem harnice albine!

Regina (vine în întâmpinarea lor):

-Ia să văd, cât aţi adus? (Priveşte mulţumită în găletuşe)
Multă miere-aţi adunat!
Sunteţi vrednice nespus,
Hai, e vremea de cinat!

Toate albinele servesc masa.

Albinuţa bunicuţa:
-Iată că spre asfinţit,
Ronţăilă, supărat,
S-a gândit şi-a socotit
Că e timpul de furat.
Se strecoară binişor (șoricelul intră pe furiș în stup)
Şi intră în stupul lor.
Ce-a păţit, vedeţi şi voi…
A fost mare tăraboi!

Toate albinele se ridică de la masă, îl tabără pe șoricel și îl alungă din stup. Șoricelul
fuge supărat, albinele se bucură, copiii albinelor aplaudă fericiți, apoi se culcă.