Perioada preșcolară este cea în care se pun bazele personalității unui copil, viitor adult.

Aceasta este perioada deprinderilor de natură umană, în care copilul învață abilități de
comunicare, relaționare, soluționare a conflictelor, precum și abilități cognitive, emoționale,
motrice și de dezvoltare pe toate domeniile.

În copilăria mică, părinții tind să îl plaseze pe copil în centrul Universului lor, lucru
firesc, dar uneori mult prea puternic, obținându-se efectul de dependență al copilului față de
persoana care îl îngrijește. Este necesar ca un copil să aibă parte de toată atenția și iubirea
părinților săi, însă trebuie să învețe și noțiunea de ,,independență" și să învețe că poate să facă
multe lucruri și singur, chiar daca este la o varstă fragedă. Această atitudine ajută mult la
formarea unui viitor adult echilibrat din toate punctele de vedere.

Dacă în primii ani, copilul cunoaște doar ,,eul" interior după care se ghidează în
permanență, fără a ține cont de alte aspecte, în perioada preșcolară apare și se conturează atât
conștiința morală, precum și socializarea conduitei. Aceste aspecte sunt datorate intrării copilului
în colectivitate, unde învață să socializeze, să respecte reguli, să interacționeze cu alte persoane
în afara mediului familial, învață repercursiunile anumitor fapte, etc.

Copilul în sinea lui este pur,nu cunoaște nicio regulă, ghidându-se doar dupa ce îi spune
eul său interior, în primii ani ai vieții fiind ghidat în funcție de educația pe care acesta o primește
de la parinți, ori de la persoanele care îl îngrijesc, însă, intrarea în colectivitate, alături de alți
copii și de persoane străine marchează începutul formării personalității unui copil, implicit a
formării lui ca adult. În locul motivelor biologice apar, acum, motivele şi trebuinţele sociale
ierarhizate şi stabilizate datorită interacțiunilor cu alți copii.

Educația timpurie pune bazele personalității preșcolarului și a viitorului adult, iar cele
mai importante achiziţii la nivelul personalităţii preşcolarului sunt: extensia “eului”, formarea
conştiinţei morale și socializarea conduitei. Fără o educație timpurie de calitate, omul nu s-ar
putea dezvolta frumos în societate. Personalitatea care se formează la o varstă fragedă va fi
rezultatul succeselor viitoare, educația timpurie având o semnificație majoră în acest aspect.