Conceptiile despre etica ale lui Thomas Hobbes (1588-1679)

Etica reprezinta disciplina filosofica prin care se studiaza aspecte ale vietii precum
fericirea, moralitatea, datoria, virtutea, ceea ce este corect sau gresit in comportamentul uman etc.
Bazele eticii au fost consolidate cu secole in urma, mai exact intre secolele al XVII-lea si al XX-lea de
catre importanti filosofi ai momentului.

Unul dintre reprezentantii de seama ai eticii a fost Thomas Hobbes, nascut in Marea
Britanie si care a trait intre anii 1588-1679. In conceptia acestuia, binele si raul sunt legate de dorintele
individului, deoarece nu exista bunatate obiectiva. Cu alte cuvinte, individul cauta instinctiv sa isi
satisfaca dorintele, astfel, nu poate fi vorba despre existenta unui bine general.

Faptul ca fiecare individ cauta sa isi indeplineasca propriile dorinte, ar putea genera un
razboi la scara mare, tocmai de aceea, ar trebui sa existe un contract social intre acestia. Prin acest
contract, puterea este transferata catre o autoritate politica numita ,,suveran" care poate pune in aplicare
prevederile contractuale, sa vegheze la respectarea acestora, insa poate impune si sanctiuni celor care
nu respecta clauzele contractuale. Puterea lui trebuie sa fie suficienta pentru a putea pastra pacea in
orice conditii si pentru a-i putea pedepsi pe cei care nu il respecta.

Conceptele politice si de etica au fost prezentate in multe lucrari proprii publicate, dintre
cele mai importante remarzandu-se: ,,Despre cetatean" si ,,Leviathan". In prima lucrare, Hobbes
considera ca fiecare individ trebuie sa renunte la drepturile sale naturale pentru a putea intra in
societate; daca fiecare individ ar tine la respectarea drepturilor sale si ar impune acest lucru, atunci ar fi
,,razboiul tuturor contra tuturor". Acest concept va fi piatra de temelie pentru ceea ce va teoretiza mai
tarziu J.J. Rousseau in Franta.

Totodata, in viziunea lui Hobbes, contractul social semnat de indivizi impunea supunerea
totala a acestora fata de suveran, care va avea o putere absoluta, adica vointa suveranului nu poate fi
contestata, schimbata sau anulata.

Suveranul era ales de membrii societatii si avea o putere absoluta asupra cetatenilor. Mai
mult, Hobbes sustinea ca ,,Dumnezeu ne ordona sa ne supunem suveranului", fapt ce denota ca puterea
suveranului nu putea fi limitata nici prin legea naturala, nici prin contractul social si nici macar prin
autoritatea superioara a religiei.

Dar, la fel ca in orice lucrare, nu poate fi totul zugravit frumos ca in basme, trebuie o pata
de adevar si de trezire la realitate astfel ca, in cea de-a doua opera, ,,Leviathan", Hobbes sustine ca
statul este acel monstru numit Leviathan care inghite indivizii, adica, supunerea totala a individului fata
de stat, anuleaza total libertatea acestuia. In acest sens, individul nu mai are drepturi si libertati, el
trebuie sa se supuna orbeste suveranului, fapt care nu este tocmai de dorit. Aceasta a doua lucrare a fost
punctul de pornire si de inspiratie a succesorilor sai, Hegel si Marx.

Thomas Hobbes este considerat parintele fondator al stiintei politice, deoarece prin scrierile
sale, analizeaza toate problemele ce tin de acest domeniu. Totodata, importanta lui Hobbes este data si
de faptul ca cei care l-au urmat s-au inspirat din scrierile sale.

Pe de o parte, conceptia lui Hobbes este una foarte bine gandita si corect elaborata, intrucat
omul, in starea lui naturala este egoist: impins de propriile dorinte si instincte doreste sa si le duca la
indeplinire, indiferent de consecinte. Problema intervine atunci cand toti oamenii fac acelasi lucru,
acest fapt ducand la un dezechilibru si, dat fiind faptul ca resursele sunt limitate, indivizii ajung in final
sa lupte unii cu altii. Contractul social reprezinta cea mai buna metoda prin care doua parti pot obtine
ceea ce doresc, fara sa lezeze pe cineva si faptul ca exista o autoritate care sa vegheze la respectarea
conditiilor contractuale astfel incat toate partile interesate sa fie in beneficiu mi se pare cea mai buna
idee posibila.

Pe de alta parte, mi se pare exagerat si deplasat sa sustii faptul ca suveranul sa aiba putere
deplina, deoarece si el este om, ca toti ceilalti si oamenii, se stie, mai si gresesc cateodata. Nu mi se
pare corect fata de niciun individ sa transferi intreaga ta proprietate sau existenta catre stat. In fond,
suntem fiinte sociale individuale si independente si fiecare ar trebui sa se poata distinge de celalalt prin
diverse moduri. Insa, sunt total de acord ca statul, implicit suveranul, sa poata sanctiona partea care nu
respecta clauzele contractuale. Aceasta idee a fost una extrem de valoroasa si s-a pastrat pana in zilele
noastre si se va mai pastra mult timp de acum inainte, deoarece fara reguli si autoritati care sa vegheze
asupra respectarii lor, nu ar exista societatea asa cum o stim noi.

In opinia mea, conceptiile lui Thomas Hobbes sunt cele mai importante
concepte de etica, intrucat dupa acestea ne ghidam si in zilele noastre. Fara aceste concepte, statul de
drept nu ar mai putea sa existe si sa functioneze la nivelul la care este in prezent. Fara o autoritate pe
care toti indivizii sa o respecte, nu ar mai exista societate intrucat oamenii sunt egoisti prin natura
umana si fiecare se gandeste la propriile interese si dorinte si daca toata lumea si-ar dori acelasi lucru,
razboiul nu va avea niciodata sfarsit.