Universitatea Lucian Blaga Facultatea de drept Simion Brnuiu

Gndirea politic a lui Thomas Hobbes

Lucaci Octavian

Thomas Hobbes(5 aprilie,1588- 4 decembrie,1679),a fost un filosof englez,bine cunoscut azi pentru filosofia sa politic. Hobbes este unul dintre cei mai mari sistematicieni ai raionalismului i un bun cunosctor al filosofiei lui Descartes. Pentru a scpa de Revoluia englez, Hobbes s-a mutat la Paris n perioada 1640-1651, ntorcnduse n Anglia dup cderea lui Cromwell. Dintre lucrarile sale cele mai importante amintim: Elements of Law, Natural and Politic (1640), De Cive (1642), Leviathan (1651), De Corpore (1655), Behemoth (1668) Pentru Hobbes,ca i pentru autorii din siajul su,filozofia politic este inseparabil de ntrebrile contiinei.Prin interpretarea restrictiv pe care a dat-o pcatului, Hobbes a fcut ca tiina politc s evolueze ctre o stare n care chestiunile morale sunt suspendate sau sunt delegate n alt plan dect acela al analizei actelor politice , anume n acela al eticii.Dar orict de fidel ar fi concluziilor sale,tiina poltica a zilelor noastre nu i e fidel inteniei sale. Leviathan este lucrarea fundamental a filozofului Thomas Hobbes. Prin aceast lucrare, Hobbes devine fondatorul teoriei politice a iluminismului, contractualismul. Conform acestei teorii oamenii sunt parte a unui intelegeri (contract), prin care ei renun la o parte din drepturile lor n favoarea suveranului. Prin aceasta, Hobbes incearca sa ofere un fundament filosofic pentru existenta monarhiei in Anglia. Prin agrearea contractului, ca soluie raional, indivizii prsesc starea de natur, caracterizat ca un rzboi mpotriva tuturor, dar i prin sintagma celebr Homo homini lupus (Omul este lup cu ceilali). Motivul deciziei de a parasi aceasta stare este dorinta de siguranta. Astfel, oamenii, organizandu-se intr-o societate, isi cedeaza libertatea, vointa si alte drepturi naturale unui conducator, in schimbul protectiei oferite de acesta.1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Leviatanul

Trebuie inteles faptul ca filosofii contractualisti percep omul ca fiind o fiinta asociala, avand o inlcinatie naturala catre autonomie. Oamenii sunt anteriori statului, societatii. Starea de natura este una prestatala. Aceasta teza se opune conceptiei aristotelice care considera ca omul este prin nastere o fiinta sociala ("zoon politicon"). Leviathanul este un om artificial mai mare si mai puternic dect cel natural, conceput pentru protecia si apararea celui natural. n acest om artificial, suveranitatea este un suflet artificial ,care d via ntregului corp i l pune n micare;magistraii i ceilali slujbai ,care judec si execut,sunt articulaii artificiale;rsplata i pedeapsa(prin care, legate de tronul suveranitii,fiecare articulaie i fiecare membru sunt puse n micare pentru a-i ndeplini datoria), sunte nervii,care ndeplinesc aceeai funcie in corpul natural. Averea i bogiile tuturor membrilor particulari sunt puterea;salus populi(sigurana oamenilor) este indatorirea sa;consilierii,prin mijlocirea crora i sunt transmise toate lucrurile pe care nevoie sa le tie , sunt memoria sa; echitatea i legile sunt raiunea i voina; buna nelegere e santatea; vrajba e boala;iar razboiul civil,moartea.Iar pactele i conveniile,prin care prile acestui corp politic au fost la nceput create,puse laolat i unite, se aseamn acelui fiat,sau s facem un om , rostit de Dumnezeu n actul creaiei sale.2 Totusi, aceasta lucrare este mult mai complexa decat se poate deduce din ideea ilustrata mai sus. Thomas Hobbes a dat prin Leviathan raspunsul la ceea ce Robert Nozick numea intrebarea fundamentala a filosofiei politice, si anume daca statul tebuie sa existe, sau, altfel spus, de ce este statul preferabil anarhiei. De aici deriva un alt aspect pe care Hobbes il trateaza in cartea sa, si anume justificarea existentei anumitor strusturi institutionale din interiorul statului si modul in care statul trebuie sa functioneze. Investigatia lui Hobbes in acest sens, se contureaza in jurul urmatoarei idei: Pentru a explica functionalitate unui stat, aesta trebuie analizat in termenii miscarilor celor mai
2

Emanuel-Mihail Socaciu, Filosofia politic a lui Thomas Hobbes,Editura Polirom,Bucureti 2001,pag. 17-18

mici componente, adica in termenii miscarilor indivizilor umani. Astfel, Hobbes afirma ca locul natural al omului nu mai este societatea, si ca naturala este doar individualitatea, statul (sau de altfel, orice comunitate) nefiind altceva decat rezultatul artificiului. Prin urmare, la fel ca pentru construirea masinariilor este nevoie de cunoasterea legilor fizicii, tot astfel, pentru a modela statul, este nevoie de cunoasterea legilor naturii umane. Mergand pe firul acestei idei, teoreticianul ajunge la doua propozitii fundamentale: Prima este ca oamenii sunt prin natura lor fiinte egoiste, ale caror actiuni sunt menite sa procure binele si sa evite raul pentru ei insisi, iar cea de-a doua este aceea ca moartea este raul cel mai mare. Hobbes va dezvolta aceste doua idei in cuprinsul operei sale, ajungand la concluzia ca orice actiune umana este condusa de dorinta atingerii binelui propriu, fapt care il face pe om in mod necesar egoist. Cu toate acestea, analiza datelor psihologiei individuale nu este suficienta pentru a explica necesitatea si functionarea statului. Nu orice numar de oamnei care locuiesc pe un teritoriu constituie in mod necesar o comunitate civila. Insa simplul fapt ca oamenii constituie si traiesc in aceste comunitati, duce la nasterea de conflicte, a caror logica este de neinteles, dupa cum insusi Hobbes afirma, decat pornind de la un fundament al naturii umane: egalitatea intre indivizi. Insa acesta egalitate nu este una de ordin moral, mental sau fizic, este una a vulnerabilitatii (spre exemplu cel slab are destula forta pentru a-l ucide pe cel puternic prin siretenie sau asociere cu altii). Insa egalitatea dintre indivizi duce mai departe la egalitatea dintre sperantele si dorintele acestora de a-si realiza scopurile. Este general cunoscut faptul ca in momentul an care doi oameni isi doresc acelasi lucru, devin rivali. Hobbes enunta acest lucru astfel: Admitand posibilitatea ca puterile oamenilor sa se afle in opozitie, trebuie sa admiti necesitatea unei lupte intre ei. Aceasta este logica oricarui conflict uman. Prin urmare, atata timp cat o putere comuna nu intervine in sensul restrictionarii comportamentului oamenilor, ei se afla intr-o stare de razboi al fiecaruia impotriva tuturor.

Pentru aceste idei, la adresa lui Hobbes s-au adus diferite critici, mai mult sau mai putin fondate. Una dintre acestea este faptul ca Hobbes ar presupune in teoria sa o agresivitate naturala a omului. Insa combatand aceste cuvinte, putem spune ca daca intradevar ostilitatea intre indivizi ar fi innascuta, atunci comunitatea civica ar fi imposibila. Mai mult decat atat, scopul lui Hobbes in acest sens este de a arata cum acesta se poate inchega, si nu invers. Reactiile, asadar, venite inspre aceasta scriere au fost diverse: de la surprindere la revolta, de la confuzie la repulsie totala. Toate acestea i-au creat insa un renume, trasandu-i un destin unic: a fost arsa in public la Oxford in 1683, fiind considerata eretica si blasfemiatoare, infama la adresa religiei crestine si distructiva pentru orice carmuire in stat sau in biserica; a fost condamnata de catre folclorul politic, a revoltat numerosi cititori neavizati si a starnit reactii subtile din partea unor filosofi precum Locke, Bradlez, Russeau sau Hume. Cu toate acestea, Leviathanul este, cum o considera un influent filosof contemporan, cea mai amre, si poate singura capodopera a filosofiei politice scrisa in limba engleza. Iar istoria civilizatiei noastre nu poate oferi decat cateva lucrari de o cuprindere si cu realizari similare, pe care sa i le aseze alaturi.3 Starea naturala a oamenilor este una de razboi si nu de convietuire pasnica, ca pentru a ne pastra vietile trebuie sa ne supunem unor sisteme de conducere care nu pot decat sa ne displaca, sau ca mult-pretuita putere a ratiunii nu este decat o maiestrie de a combina cuvintele. Dar mai presus de toate aflam ca trasaturile definitorii ale naturii umane nu sunt elevatele facultati cantate de poeti sau glorificate de filosofi, ci egoismul si vanitatea. Nu gasim la Hobbes nici urma de optimism avanat, specific lui Locke sau Rousseau, si poate ca tocmai acest lucru ii ofera o nota de unicitate si autenticitate, care ne indeamna sa consideram ca Hobbes a avut ca punct de pornire pentru opera sa omul, in simplitatea si veridicitatea existentei sale.

Thomas Hobbes(traducere i glosar:Ana-Raluca Alecu i Ctlin Avramescu),Elementele dreptului natural si politic,editura Humanitas,Bucureti 2005 pag.5

tiina politic a lui Hobbes ne este de folos pentru c ne nva ceva despre felul de certitudini pe care ni le asumm noi acum,ca locuitori ai cetii.Omul civil,aa cum l-a ineles Hobbes,era tulburat de prezena pcatului.Intenia sa a fost s arate c legea naturii poate absolvi contiina.tiina noastr politic ne-a absolvit ntre timp de nevoia de a mai avea o contiin.