Rolul acțiunilor evaluative îl constituie cunoașterea efectelor acțiunii desfășurate, pentru

că pe baza informațiilor obținute, activitatea să poată fi ameliorată și perfecționată la timp, în

ceea ce privește evaluarea limbajului la vârstă preșcolară, aceasta este esențială în depistarea
erorilor de pronunție, stabilirea exercițiilor de corectare și de emisie a unor sunete.
Ca metode de evaluare a limbajului copiilor putem menționa atât metodele tradiționale:
evaluarea orală, evaluarea scrisă, probele practice, testele, chestionarele, cât și metodele
complemetare: observarea sistematică a comportamentului copiilor, studiul de caz, fișa pentru
activitatea personală a copilului, proiectul, portofoliul și evaluarea cu ajutorul calculatorului.
Dintre toate metodele, cea mai importantă, după părerea mea, ar fi observarea sistematică
a comportamentului copiilor, întrucât aceasta oferă în mod direct informații legate de aptitudinile
de comunicare ale copilului, de relaționare, exprimare și în general, a tuturor capacităților
lingvistice ale copilului, iar educatoarea, pornind de la aceasta, poate ajuta la dezvoltarea
limbajului și a vocabularului copilului (folosind diferite metode instructiv-educative), la modul
de relaționare cu ceilalți, fapt ce atrage îmbunătățirea vieții sociale a viitorului adult.