ÎNFIINȚAREA UNEI COLECȚII DE GOJI PE TERITORIUL GRĂDINII

BOTANICE (I) AȘM

Tabăra M., Ciorchină N., Trofim M.

Botany Garden of Academy of Science of Moldova

Keywords: Lycium barbarum,cultivar, colecție, agrotehnică

Goji numit stiinţific Lycium Barbarum L, din familia Solanacee, este original din Tibet, fiind o
sursă importantă de vitamine pentru organism. Conținutul ridicat de vitamina C, vitamina A, seleniu,
calciu, fier, potasiu, acizi grași nesaturați, beta-caroten, licopen, luteină, polizaharide etc., explică
efectele deosebite pe care aceste fructe le au asupra organismului uman. Calitățile terapeutice ale
fructelor goji sunt însumate de prezența a 18 aminoacizi (dintre care 11 esențiali), care contribuie
decisive la starea de sănătate a organismului uman.
Înființarea unei plantații de goji poate fi una dintre cele mai bune investiții în agricultură în
acest moment. Deși nu se consumă intens la noi, fructele de goji sunt foarte căutate în Europa, iar
potențialul este uriaș pentru această plantă medicinală care, din punct de vedere al profitului adus, ar
putea detrona în următorii câțiva ani zmeura, murul sau coacăzul. Goji este o specie precoce, cu un
mare potenţial de producţie. În plină perioada de rodire se pot obţine în mod curent 4-5t/ha fructe.
Pentru a susţine şi simplifica aceasta mare capacitate de rodire a gojului, trebuie ca de la înfiinţarea
plantaţiei să se aplice în întregime şi corect toate verigile agrotehnice [1].
Pentru studiul propus sădirea plantelor de goji sa efectuat în colecția de arbuști fructiferi pe
câmpul experimental de pe teritoriul Grădinii Botanice (I) AȘM.
Scopul principal în crearea plantației de goji constă observarea comportamentului de creștere
și dezvoltarea speciei date, calitatea fructelor obținute de la plantele în vederea determinării valorii
nutriționale a fructelor proaspete și a stabilirii pretabilității acestei specii pentru obținerea unui produs
nutraceutic (conținut în substanță uscată, capacitate anti-oxidantă, cantitatea de vitamina C, conținut în
polifenoli ș.a.). Materialul săditor reprezentat de cultivarul Ning Xia N1, a fost obținut prin cultura in
vitro și aclimatizat în condițiile de seră. Arbustul preferă zonele însorite, pantele așezate cu orientări
spre sud și soluri cu un pH de 6-7. Rezistă bine la variaţii de temperatură ȋntre -25°C si +40 °C.
Înflorește începând cu luna mai și fructifică ȋncepând cu luna iulie.
Schema de plantarea s-a făcut în gropi adânci de 15cm x 15cm și adăncimea de 25cm. la
distanţe de 2m între rânduri şi 1,5m între plante pe rând. Pregătirea terenului pentru înfiinţarea
colecției şi lucrările de îngrijire aplicate au fost aplicate conform literaturei de specialitate. Pe durata
experimentării s-au făcut determinări privind data pornirii în vegetaţie, respectiv a intrării în repaus a
plantelor, dinamica de creştere în înălţime a lăstarilor, numărul de lăstari floriferi/plantă, data înfloririi,
însuşirile morfologice şi decorative ale florilor şi inflorescenţelor, producţia de flori și fructe. Colecția
a fost montată primăvara în luna martie, cînd plantele sunt ȋn repaus pe un sol moderat erodat.
Cultivarea sa realizat sub formă baldachin ce presupune o înălțime maximă de 2m a plantei,
pentru a ușura accesul la ramurile superioare, pentru stropirea cu fertilizanţi foliari și pentru tăierile de
rărire si culesul fructelor, orice ramură ce depașeste această înălţime va fi eliminată prin tăiere. Forma
cu mai multe etaje pentru arbuștii de goji sa întocmit pentru o aerisire și o expunere solară mai bună,
toate pentru un randamentul mai crescut. Distanţa între nivelul treptelor ramurilor principale astfel
formate, este de 40-60cm, pentru a ușura lucrările de întreţinere, pentru a aera planta și a permite
razelor solare un acces la toate părţile plantei.
Goji se remarcă printr-o capacitate de adaptare foarte ridicată, atât în ceea ce priveşte factorii
climatici cât şi solul. Referitor la climă, goji poate rezista la temperaturi extreme şi la un nivel de
precipitaţii scăzut, unul din singurii factori limitativi fiind lumina. Faţă de sol, goji se dovedeşte a fi o
plantă pionier pentru solurile sărace şi foarte degradate, reuşind în scurt timp să îmbunătăţească atât
structura solului cât şi compoziţia chimică a acestuia, prin fixarea azotului atmosferic [2].
Bibliography:
1. Iliescu Ana-Felicia, Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali, Ed. Ceres ,Bucureşti, 2009, p. 39
2. Mencinicopschi I. C., Bălan V., Manole C. G.,– „Lycium barbarum L. – a new species with adaptability
potential in Bucharest’s area”, Scientific Papers Series A, Agronomy, vol. LV, ISSN-L 2285–5785, 2012, 361-
364