1 STIINTA

Stiinta: ansamblu coerent si sistematic de cunostinte privind anumite fapte, obiecte sau
fenomene.

1.1 Trasaturile stiintelor:

a. veridicitatea: enunturile sa fie adevarate.
b. verificabilitatea: enunturile sa fie verificabile.
c. rationalitatea: enunturile sa fie corecte.
d. perfectibilitatea: posibilitatea de a integra noi descoperiri.

1.2 Clasificarea stiintelor:

a. experimentale.
b. formale.
c. socio-umane:
- de tip nomoetic: studiaza activitatile umane, stabilesc legile si relatiile.
- istorice: studiaza trecutul.
- de cercetare epistemologica a stiintei: studiaza activitatea cognitiva.
- normative: studiaza diferitele categorii de reguli.

Stiintele juridice: stiintele socio-umane normative care studiaza si perfectioneaza dreptul si

statul.

1.3 Metode de cercetare ale stiintelor juridice:

a. logica: utilizarea metodelor logice.
b. istorica: utilizarea metodelor istorice.
c. sociologica: utilizarea metodelor sociologice.
d. comparativa: compararea stiintelor juridice intre ele.
e. cantitativa: constatarea elementelor identice sau divergente.

1.4 Clasificarea stiintelor juridice:

a. istorice: studiaza evolutia dreptului si a statului.
b. de ramura: studiaza ramurile dreptului.
c. ajutatoare / auxiliare: stiinte nejuridice, orientate catre studiul juridic.
d. Teoria generala a dreptului: stiinta pozitivista, avand ca obiect exclusiv de studiu dreptul
obiectiv dintr-o perspectiva generala.

1.5 Importanta teoriei generale a dreptului:

a. Dimensiunea didactica: este o introducere in studiul dreptului.
b. Dimensiunea epistemologica: justifica si explica existenta dreptului.

1
2 DREPTUL
Drept: provine din latinescul directum, inseamna drept, linie dreapta, rigla.

2.1 Acceptiunile termenului de drept:

a. Drept obiectiv: totalitatea normelor juridice, adica a regulilor de conduita sociala.
b. Drept pozitiv: componenta a dreptului obiectiv. Reprezinta dreptul aplicabil.
c. Drept subiectiv: facultatea si prerogativele subiectelor de drept.
d. Drept material: ansamblu de norme juridice care reglementeaza un anumit domeniu.
e. Drept procesual: ansamblu de norme juridice care reglementeaza procedura de aplicare a
dreptului intr-un anume domeniu.
f. Dreptul ca stiinta: ansamblu de norme, idei, teorii si doctrine care refleta sistemul de
drept.

2.2 Factorii de configurare ai dreptului:

a. Cadrul natural: mediul geografic, factorii fiziologici, biologici, demografici.
b. Cadrul social-politic economic.
c. Sistemele de organizare sociala: grupurile de interese si de presiune.
d. Factorul uman: zona centrala de interes a oricarui legiuitor.

2.3 Continutul si forma dreptului:

Factorii de configurare ai dreptului ii ofera sistemului de drept continutul si forma.

a. Continutul: totalitatea elementelor care caracterizeaza existenta fenomenului de drept.

- normativ: conduita prescrisa, drepturile si obligatiile subiectelor.
- social: vointa si interesul general, promovate de drept.

b. Forma: modul de exprimare al elementelor care caracterizeaza existenta fenomenului de

drept.
- interna: exprimarea dreptului in ramuri si institutii.
- externa: legea.

2.4 Functiile dreptului:

a. normativa: dreptul reglementeaza cele mai importante raporturi sociale.
b. de institutionalizare a organizarii social-politice: dreptul organizeaza puterea publica, si
institutiile politice.
c. de conducere a societatii: dreptul dirijeaza si directioneaza societatea.
d. de aparare si garantare a valorilor societatii: dreptul ocroteste si garanteaza valorile
societatii.

3 PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

Principiile generale ale dreptului: idei calauzatoare care stau la baza intregului sistem de
drept, orientand aplicarea dreptului.

2
Principiile de ramura ale dreptului: idei calauzatoare care stau la baza unei ramuri specifice
dreptului.

3.1 Principiile generale ale dreptului:

a. Legalitatii: presupune ca cele trei puteri ale statului (legislativa, executiva si
judecatoreasca), si organele care le exercita (parlamentul, guvernul, instantele judecatoresti)
sa aiba o consacrare normativa. Apare in art. 1 din constitutie.

b. Libertatii: presupune ca fiecare individ are dreptul la viata, la libertate, si la siguranta

personala (art. 3, Declaratia universala a drepturilor omului).

c. Egalitatii: presupune ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari (art. 16, alin. 1, Constiutia Romaniei).
Egalitatea este de doua feluri: egalitatea in drepturi, si egalitatea conditiilor.

d. Responsabilitatii: presupune ca fiecare cetatean detine o anumita maturitate psihologica,

si este apt de a lua decizii rezonabile.

e. Justitiei si echitatii: presupune ca sistemul de drept asigura justitia sociala, astfel

satisfacand drepturile si interesele fiecarui individ.

3.2 Rolul principiilor generale ale dreptului:

Actiunea principiilor generale are ca rezultat conferirea certitudinii dreptului, adica garantia
in fata normelor coercitive, dar si congruentei sistemului legislativ, adica concordanta legilor.
a. Traseaza liniile directoare pentru sistemul juridic, fara care nu ar putea fi conceput.
b. Au rol in administrarea justitiei, cei ce aplica dreptul fiind nevoiti sa cunoasca si "litera"
legii, dar si "spiritul" legii, pe care il constituie principiile generale.
c. In unele cazuri, tin loc de norme de reglementare.

4 STATUL
Stat: principala institutie politica a societatii.
a. statul in sens larg: organizarea politica a societatii, care actioneaza asupra unei populatii,
in limitele unui teritoriu, in care puterea si libertatea coexista pentru apararea valorilor
societatii.
b. statul in sens restrans: ansamblul autoritatilor pulbice care asigura guvernarea, motorul
de directionare al societatii.

4.1 Elementele statului:

a. Personal / Populatia: colectivitatea umana asupra careia actioneaza statul.
b. Material / Teritoriul: delimitarea spatiului geografic asupra caruia statul isi exercita
atributele.
c. Suveranitatea: puterea publica, element propriu statului.

3
4.2 Puterile statului:
a. Puterea politica: apartine poporului.
b. Puterea de stat: partea institutionalizata a puterii poporului.
-Trasaturi:
- exprima vointa poporului.
- se exercita prin organe si institutii.
- obiectul puterii il reprezinta guvernarea.
- se exercita in cadrul legal.

4.3 Organele statului:

a. Organele puterii de stat.
b. Organele puterii executive.
c. Organele puterii judecatoresti.

4.4 Formele statului:

a. Structura de stat: organizarea puterii de stat in raport cu teritoriul.
- unitar (simplu): o singura formatiune de statala, un singur rand de organe de stat.s
- federativ (compus): doua sau mai multe state membre, din unirea carora apare un singur
stat.

b. Formele de guvernamant: modul de functionare al organelor statale.

- monarhie: seful statului este un monarh. Seful de stat este ales in functie de traditiile
regimului constitutional.
- republica: cetatenii se auto-guverneaza. Seful de stat, adica presedintele, este ales direct,
sau prin vot.

c. Regimul politic: ansamblul institutiilor, metodelor si a mijloacelor de realizare a puterii.

- democratic: principiile de baza sunt votul universal si suveranitatea natiunii.
- autoritar / totalitar: autoritate nelegitima, in care normele liberale si democratice nu sunt
respectate.

4.5 Functiile statului:

a. Functia legislativa: stabileste dreptul, normele generale si obligatorii de conduita.
b. Functia executiva: organizeaza punerea legilor in aplicare.
c. Functia judecatoreasca: sanctioneaza incalcarea legii.
d. Functia economica: organizeaza activitatea economica.
e. Functia sociala: organizeaza sistemul de protectie social.
f. Functia culturala: asigura conditiile corespunzatoare de instruire si de educare.

4
4.6 Teoria separatiei puterilor de stat:
Teoria separatiei puterilor de stat este necesara in guvernarea democratica, si in existenta
unui stat de drept. Primele trei functii ale statului reprezinta in fapt forma de manifestare a
puterii publice. Fiecare putere trebuie sa se exercite independent, si sa se autolimiteze in
raport cu celelalte, pentru a preveni abuzul de putere.

a. Forta legislativa: manifestarea directa a suveranitatii poporului. Este caracterizata prin

ideea ca statul are puterea puterilor sale.
b. Forta executiva: organizeaza aplicarea legilor.
c. Forta judecatoreasca: solutioneaza litigiile aparute intre indivizi si stat.

5 NORMA JURIDICA:
Norma juridica: regula de conduita instituita de catre legiuitor, pentru a indruma mebrii
societatii la o conduita corespunzatoare, impusa la nevoie de catre forta coercitiva a statului.

5.1 Clasificarea normei juridice:

a. In functie de conduita prescrisa:
- Imperative: impun sau interzic partilor o anumita conduita.
- onerative: impun partilor o anumita conduita.
- prohibitive: interzic partilor o anumita conduita.
- Dispozitive (permiscive): permit subiectelor o anumita conduita.
- supletive: stabilesc situatia in care subiectul nu a ales singur o conduita.
- de imputernicire: stabilesc drepturi, obligatii sau competente, neobligatorii.
- de stimulare: incurajeaza o anumita conduita, printr-o recompensa.
- de recomandare: recomanda subiectelor o anumita conduita, neobligatorie.

b. In functie de generalitatea acesteia:

- generale: au o sfera mare de aplicabilitate.
- speciale: au o sfera restransa de aplicabilitate.
- de exceptie: se aplica doar in anumite cazuri.

c. In functie de redactarea acesteia:

- complete: au in continut toate elementele necesare (ipoteza, dispozitie, sanctiune).
- incomplete: nu au in continut toate elementele, sunt completate de alte norme.
- de trimitere: fac trimitele la dispozitiile altor acte normative.
- in alb: sunt completate printr-un act normativ ce urmeaza sa apara.

d. In functie de intensitatea incidentei:

- principii (cardinale): au rolul de principii generale ale dreptului, in Constitutii etc.
- mijloace: asigura aplicarea normelor principii, in domeniul reglementat.

5
5.2 Caracterele normei juridice:
a. Caracterul general: se aplica in toate cazurile cazute sub incidenta ei.
b. Caracterul social: se adreseaza relatiilor dintre oameni, dirijandu-le comportamentul.
c. Caracterul tipic: prescrie subiectelor un model de conduita.
d. Caracterul impersonal: se adreseaza oricarui subiect, si nu unui subiect prestabilit.
e. Caracterul obligatoriu: se respecta in mod obligatoriu.
f. Caracterul prescriptiv: impune o anumita conduita.
g. Caracterul de reabilitate si continuitate: se aplica in mod repetat, de fiecare data cand este
nevoie.

5.3 Structura normei juridice:

a. Structura externa (tehnico-juridica): forma de exprimare a continutului. Norma apare, in
general, ca parte a unui act normativ (lege, hotarare, ordonanta, etc.), si indiferent de
situatie, se imparte in: capitol - sectiune - articol - alineat. Elementul de baza este articolul.

b. Structura interna (logico-juridica): elementele componente, reciproc dependente, care

asigura o organizare logica a normei.
- Ipoteza: stabileste conditiile, faptele, si subiectele asupra carora se va aplica norma.
- in functie de complexitate:
- simple: au in vedere o singura imprejurare de aplicare.
- complexe: au in vedere multiple imprejurari de aplicare.
- in functie de precizia formularii:
- determinate: stabilesc cu precizie conditiile in care se aplica norma.
- relativ determinate: nu stabilesc in intregime conditiile de aplicare.

- Dispozitia: stabileste conduita obligatoriu urmata in conditiile stabilite de ipoteza.

- in functie de generalitate:
- generale: au o sfera larga de aplicabilitate.
- speciale: au o sfera restransa de aplicabilitate.
- de exceptie: se aplica doar in anumite cazuri.
- in functie de conduita prescrisa:
- onerative: impun o anumita conduita.
- prohibitive: interzic o anumita conduita.
- permiscive: permit o anumita conduita.

- Sanctiunea: stabileste conditiile nerespectarii conduitei stabilite de dispozitie.

- in functie de continut:
- patrimoniale: au un continut patrimonial.
- nepatrimoniale: nu au un continut patrimonial.

6
 - in functie de scopul urmarit:
- cu caracter reparator: urmaresc repararea prejudiciului creat.
- expiratorii: urmaresc executarea unei pedepse.
- de anulare a actelor ilicite.
- in functie de gradul de determinare:
- absolut determinate: sunt stabilite precis de norma.
- relativ determinate: organul poate mari sau micsora sanctiunile, cu limite.
- in functie de numarul de sanctiuni:
- unice: se prevede o singura sanctiune.
- multiple: se prevad multiple sanctiuni.
- alternative: organul poate alege intre doua sau mai multe sanctiuni.
- cumulative: stabilesc aplicarea cumulativa a mai multor sanctiuni.

5.4 Actiunea normei juridice:

a. In timp:
- Momentul intrarii in vigoare: normele intra in vigoare la trei zile de la data publicarii in
Monitorul Oficial, sau de la o data specifica, mentionata in textul acesteia, si nimeni nu poate
invoca necunoasterea acesteia.

- Perioada de actiune: normele juridice nu retroactiveaza, adica nu se aplica situatilor

petrecute inaintea intrarii acesteia in vigoare, si nu ultraactiveaza, adica nu se aplica
situatilor petrecute dupa iesirea acesteia din vigoare. Exceptii de la regula retroactivitatii:
- legile cu caracter temporar sau exceptional: se aplica tuturor faptelor aparute sub
actiunea lor, inclusiv dupa iesirea din vigoare.
- cazul legilor anterioare: legi a caror efect este recunoscut de noile acte normative.

- Momentul iesirii din vigoare: se realizeaza prin ajungere la termen, abrogare, sau cadere in
desuetudine.
- ajungerea la termen: in cazul normelor juridice temporare, acestea ies din vigoare la
data mentionata in text, iar in cazul normelor instituite pentru situatii exceptionale,
acestea ies din vigoare la incetarea situatiei de exceptie.
- abrogarea: cauza de incetare a unei norme vechi, ca urmare a intrarii in vigoare a
unei norme noi. Abrogarea poate fi:
- expresa:
- directa: cand noul act normativ stabileste expres ceea ce se abroga.
- indirecta: cand noula act normativ mentioneaza ca se abroga toate
actele normative contrare dispozitiilor sale.
- tacita: in situatia in care noul act normativ nu anuleaza expres pe cel vechi,
dar se abate de la reglementarile actului vechi.
- caderea in desuetudine: cand norma juridica, desi in vigoare, nu se mai aplica din
motivul incetarii relatiilor sociale pe care le reglementeaza.

7
b. In spatiu si asupra persoanelor: cele doua se afla in stransa legatura, deoarece norma
juridica se aplica pe teritoriul unui stat, asupra tuturor persoanelor aflate in limitele acestuia.
Cetatenii straini aflati pe teritoriul unui alt stat beneficeaza de un regim juridic special. Acest
regim juridice este de trei feluri:
- regimul national: se bucura de aceleasi drepturi, cu exceptia drepturilor politice.
- regimul special: drepturile sunt stipulate in acorduri internationale sau in lege.
- regimul clauzei natiunii cele mai favorabile: se bucura de aceleasi drepturi cu cetatenii unui
stat tert, considerat ca favorizat.

6 INTERPRETAREA NORMEI JURIDICE

Interpretarea normei juridice: operatiune logico-rationala, avand ca scop lamurirea sensului
normei juridice.

a. Interpretarea oficiala: este efectuata de catre organe de stat.

- generala: denumita si legala, este efectuata de un organ de stat. Daca respectivul organ de
stat este acela care a emis norma, interpretarea se numeste interpretare autentica.
- cauzala: denumita si judiciara sau concreta, este efectuata de catre organele de aplicare a
legii (organe judecatoresti sau organe ale administratiei de stat), cu ocazia solutionarii unor
cazuri concrete.
b. Interpretarea neoficiala: este efectuata in afara procesului de emitere si aplicare a
dreptului.
- doctrinara: realizata de oameni de stiinta, deobicei cuprinsa in studii.
- oficioasa: realizata de catre persoane oficiale, cu ocazia prezentarii sau a dezbaterii unui
proiect, sau de catre legiuitori.
- comuna: realizata de cetateni si mass-media.

6.1 Metodele interpretarii normelor:

a. Metoda gramaticala: analiza normei din punct de vedere morfologic si sintactic.
b. Metoda sistematica: analiza normei in raport cu alte norme juridice.
c. Metoda istorica: analiza imprejurarilor istorice in care a fost elaborata si adoptata norma.
d. Metoda logica: analiza normei din punct de vedere logic.
e. Analogia: analiza care permite organelor sa rezolve o anume situatie.
- legii: aplicarea la un raport social nereglementat.
- dreptului: rezolvarea unei cauze cu ajutorul principiilor generale ale dreptului.

6.2 Rezultatele interpretarii normelor:

a. Interpretarea literara (ad-literam): cand organul de aplicare constata ca norma se afla in
conformitate cu raporturile sociale reglementate.
b. Interpretarea extensiva: cand mareste sfera de aplicare, formularea dovedita ca fiind prea
mica.
c. Interpretarea restrictiva: cand restrange sfera de aplicare, formularea dovedita ca fiind
prea larga.

8
7 IZVOARELE DREPTULUI
a. Dupa criteriul raportului dintre continut si forma:
- izvoare materiale ale dreptului (in sens material): desemneaza factorii de configurare ai
dreptului.
- izvoare formale ale dreptului (in sens formal): desemneaza forma prin care se
exteriorizeaza izvoarele formale pentru a se impune colectivitatii.
b. Dupa caracterul sursei normative:
- izvoare directe: sunt considerate a fi actele normative.
- izvoare indirecte: nu sunt cuprinse in actele normative, dar la ele se refera acestea.
c. Dupa modalitatea de aducere la cunostiinta:
- izvoare scrise.
- izvoare nescrise.

7.1 Izvoarele formale ale dreptului:

a. Obiceiul juridic (cutuma):
Cel mai vechi izvor de drept. Regula de conduita nescrisa, formata din repetarea unei practici
indelungata, considerata obligatorie de catre cei ce o aplica.
b. Precedentul judiciar si practica judiciara:
- Precedent judiciar: hotarare pronuntata de o instanta intr-o speta similara anterioara.
- Practica judiciara (jurisprudenta): totalitatea hotararilor judecatoresti pronuntate de catre
instante. Dreptul romanesc nu considera jurisprudenta izvor de drept.
c. Actul normativ: izvorul de drept creat de organele statului.
- Legea: restul actele normative se subordoneaza legii.
-Principalele trasaturi ale legii:
- doar puterea legislativa poate adopta legi.
- are competenta de reglementare primara.
- are intotdeauna caracter normativ.
- se distinge de alte acte normative prin procedura specifica de elaborare.
- In functie de autoritatea lor juridica:
- legi constitutionale: stabilesc principiile fundamentale ale vietii sociale, si ale
organizarii si functionarii ordinii.
- legi organice: reglementeaza cele mai importante raporturi sociale si de stat.
- legi ordinare: reglementeaza restul raporturilor.
- In functie de continutul lor:
- legi materiale: reglementeaza conduita subiectelor.
- legi procedurale: reglementeaza forma de desfasurare a activitatii juridice.
- O alta clasificare:
- legi generale: dreptul comun.
- legi speciale: reglementeaza o situatie particulara in raport cu legile
generale. Legea generala se aplica cu prioritate.
- legi exceptionale: vizeaza situatii particulare.
- In functie de domeniul de reglementare: legi cu caracter civil, penal, etc.

9
- Actele normative ale organelor de stat subordonate legii:
- Decrete: actele sefului statului (presedintele).
- Hotarari de guvern: prevad masuri de aplicare a legilor in domenii diferite.
- Ordonante de guvern: acte de delegare legislativa.
Sunt izvoare de drept si ordinele, instructiunile ministrilor si a altor conducatori de organe de
stat, hotarari de ale consiliului local, hotarari ale consiliului judetean, ordinele prefectului,
dispozitiile primarului atunci cand au caracter normativ.

d. Contractul normativ:
Contract (art. 942, Codul Civil): un acord intre doua sau mai multe persoane spre a constitui
sau stinge intre dansii un raport juridic.

e. Doctrina:
Stiinta dreptului.

8. SISTEMUL SI REALIZAREA DREPTULUI

Sistem de drept: totalitatea elementelor ce constituie fenomenul de drept, elemente aflate
in stransa legatura.

8.1 Diviziunile dreptului:

a. Intern si international:
- intern: reglementeaza raporturile in cadrul aceluiasi stat.
- international public: reglementeaza raporturile in care exista un element de extraneitate, si
in care cel putin unul dintre subiecte este statul.
- international privat: reglementeaza raporturile in care exista un element de extraneitate,
dintre persoane fizice si juridice.

b. Public si privat: juristul consult Ulpian a fost cel ce a facut distinctia intre jus publicum,
care apara interesele statului, si jus privatum, care apara interesele indivizilor
- public: reglementeaza raporturile in care cel putin unul dintre subiecte este statul. Metoda
de reglementare este cea a subordonarii partilor raportului juridic, iar normele juridice sunt
in general imperative.
- privat: reglementeaza raporturile dintre indivizi. Metoda de reglementare este cea a
egalitatii partilor, iar normele juridice sunt in general permiscive sau supletive.

8.2 Criteriile de divizune a dreptului in ramuri:

a. Pe baza obiectului reglementarii juridice.
b. Pe baza metodei reglementarii juridice.
c. Pe baza principiilor dreptului prezente.
d. Pe baza institutiei politice care o aplica.

10
8.3 Ramurile de drept public si privat:
a. Ramurile de drept public:
- Dreptul constitutional: totalitatea normelor de reglementare si organizare a puterii
suverane, si a exercitarii acesteia.
- Dreptul administrativ: totalitatea normelor de reglementare a organizarii si exercitarii
activitatii organelor de stat.
- Dreptul financiar: totalitatea normelor de reglementare a activitatii financiare a statului.
- Dreptul penal: totalitatea normelor de reglementare a raporturilor dintre stat si persoane
care au savarsit infractiuni, si de sanctionare a acestora.
- Dreptul procesual penal: totalitatea normelor de reglementare a procedurii de aplicare a
dreptului penal.
- Dreptul procesual civil: totalitatea normelor de reglementare a procedurii de aplicare a
dreptului civil.

b. Ramurile de drept privat:

- Dreptul civil: totalitatea normelor de reglementare a raporturilor patrimoniale si
nepatrimoniale, dintre persoane fizice sau juridice, aflate pe pozitie de egalitate juridica.
- Dreptul comercial: totalitatea normelor de reglementare a raporturilor nascute din actele
juridice la care participa persoane cu calitatea de comercianti.
- Dreptul familiei: totalitatea normelor de reglementare a raporturilor nascute din casatorie,
rudenie si adoptie.
- Dreptul muncii: totalitatea normelor de reglementare a raporturilor dintre angajator si
angajat.

8.4 Realizarea dreptului:

a. Prin activitatea de respectare si executare a legii (de catre indivizi).
b. De catre autoritatile si institutiile publice (de catre organele statului).

8.5 Aplicarea a dreptului:

a. Stabilirea starii de fapt: evaluarea situatiei de aplicare.
b. Stabilirea starii de drept: odata stabilita situatia de fapt, se stabileste norma aplicabila.
c. Elaborarea actului de aplicare: nasterea unei situatii juridice concrete.

9. RAPORTUL JURIDIC
Raport juridic: relatia sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala, in cadrul careia doua sau mai
multe persoane sunt titulare de drepturi si obligatii juridice, a caror respectare este asigurata
de catre forta coercitiva a statului.

11
9.1 Trasaturile raportului juridic:
a. Este un raport social: se stabileste intotdeauna intre oameni.
b. Este un raport de suprastructura: influenteaza si este influentata de restul relatiilor.
c. Este un raport ideologic: exprima vointa subiectelor.
d. Este un raport volitional: este un raport de vointa, a legiuitorului si a subiectelor.
e. Este un raport valoric: aduc la suprafata valorile esentiale ale societatii.

9.2 Elementele raportului juridic:

a. Subiectele: persoane fizice sau juridice, titulari de drepturi si obligatii.
- Capacitatea juridica a subiectelor:
- capacitatea de folosinta: aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.
- capacitatea de exercitiu: aptitudinea de a-si exercita drepturile si indeplinii
obligatiile, prin incheierea de raporturi juridice.
- Clasificarea subiectelor:
- individuale (persoana fizica): isi satisfac drepturile si interesele garantate de
Constitutie si de legi.
- colective:
- statul: in raporturile civile se manifesta prin Ministerul de Finante si prin
organele financiare teritoriale.
- organele de stat: isi exercita drepturile si obligatiile in virtutea sarcinilor de
la baza activitatii lor.
- persoanele juridice: au o organizare de sine statatoare, un patrimoniu
distinct de cel al membrilor, si scopuri in concordanta cu interesul general,
bunele moravuri si ordinea publica.

b. Continutul: este alcatuit din totalitatea drepturilor si obligatiilor subiectelor dintr-un

raport juridic.
- drepturile subiective:
- In functie de opozabilitatea lor:
- absolute: subiectul poate avea o conduita, fara a face apel la altcineva.
- relative: titularul poate pretinde subiectului o pasiv o anumita conduita.
- In functie de continut:
- patrimoniale: au un continut economic.
- reale: titularul isi exercita prerogativele asupra unui bun fara
concursul altcuiva.
- de creanta: subiectul activ poate pretinde subiectului pasiv o
anumita conduita.
- nepatrimoniale: nu au un continut economic.
- care privesc existenta si integritatea morala si fizica (ex: dr. la viata).
- care privesc identificarea persoanei. (ex: dr. la nume).
- care decurg din creatia intelectuala (ex: dr. de autor).

12
 - In functie de corelatia dintre ele:
- principale: nu depind de alte drepturi.
- accesorii: depind de existenta altui drept, cu rol de drept principal.
- In functie de gradul de certitudine:
- pure si simple: confera maxima certitudine titularului.
- afectate de modalitati: existenta lor depinde de o imprejurare viitoare.
- obligatiile:
- In functie de obiectul lor
- de a da: obligatia de a transmite un drept real.
- pozitiva (de a face) si negativa (de a nu face): obligatia de a face sau nu ceva.
- de rezultat: obligatia de a se ajunge la un anumit rezultat.
- In functie de sanctiunea lor:
- perfecte: a caror executare este asigurata de catre lege.
- imperfecte: a caror executare este de buna voie.

c. Obiectul: conduita pe care subiectele o stabilesc intr-un raport juridic.

9.3 Faptele juridice:

Fapte juridice: imprejurarile de care norma juridica se leaga.
a. Evenimente: imprejurari care nu depind de vointa omului.
b. Actiuni: imprejurari care depind de vointa omului.
- licite: actiunile in conformitate cu normele juridice (legale).
- ilicite: actiunile care incalca normele juridice (ilegale).

10 RASPUNDEREA JURIDICA
Raspundere juridica: raspunderea sociala care se naste ca urmare a savarsirii unei actiuni
ilicite.

10.1 Principiile raspunderii juridice:

a. pentru fapta savarsita cu vinovatie: subiectele pot fi sanctionate doar daca sunt vinovate.
b. raspunderii personale: raspunderea juridica este strict legata de subiectul vinovat.
c. justetei sanctiunii: pedeapsa se stabileste in functie e gravitatea faptei.
d. celeritatii tragerii la raspundere: efectele sanctiunii sunt in stransa legatura cu
promptitudinea acesteia.
e. prezumtiei de vinovatie: pana la o hotarare judecatoreasca, subiectul este considerat
nevinovat, chiar daca exista suficiente probe.

13
10.2 Conditiile raspunderii juridice:
a. Conduita ilicita: actiune sau inactiune care incalca normele juridice (ilegala).

b. Vinovatia: vizeaza latura subiectiva a conduitei ilicite.

-Formele vinovatiei:
- Intentia:
- directa: subiectul cunoaste rezultatul faptei, si urmareste producerea lui.
- indirecta: subiectul prevede rezultatul, dar nu urmareste producerea lui.
- Culpa:
- cu previziune (imprudenta): subiectul cunoaste rezultatul faptei.
- fara previziune (neglijenta): subiectul nu cunoaste rezultatul faptei.

c. Legatura de cauzalitate: pentru ca subiectul sa fie sanctionat, actiunile acestuia trebuie sa

fie cele ce au declansat situatia.

10.3 Formele raspunderii juridice:

a. Raspunderea cu caracter reparator: obliga faptasul sa isi repare actiunile, prin aducerea
unui beneficiu pagubitului.
b. Raspunderea cu caracter sanctionar (represiv): obliga faptasul sa suporte consecintele
actiunilor sale.
- patrimoniale: amenda, confiscare.
- nepatrimoniale: privare de libertate, interdictii.

14