Scurtă prezentare biografică a Sfântului Iustin Martirul

Apologiile lui Iustin Martirul reprezintă încercări de a apăra creștinismul în fața acuzațiilor
și persecuțiilor din partea romanilor. Prima Apologie este adresată împăratului Antoninus Pius și
Senatului roman, evidențiind învățăturile și practicile creștine. A doua Apologie, mai scurtă, se
concentrează pe persecuțiile recente și abordează obiecțiile referitoare la moartea martirilor și
aparenta absență a intervenției divine.
Analiza Apologiei întâi dezvăluie trei părți principale: prima încearcă să arate nevinovăția
și învățăturile creștinilor, a doua se ocupă de profețiile mesianice ale Vechiului Testament și a treia
explorează modul în care creștinii se consacră lui Dumnezeu. Apologia a doua se concentrează pe
condamnarea la moarte a unor creștini și răspunde la critici referitoare la refuzul martirilor de a se
sinucide și la aparenta tăcere divină în fața persecuțiilor.
Iustin Martirul argumentează că învățătura creștină depășește pe cea a filozofilor și
scriitorilor antici, susținând că creștinii sunt martori ai adevărului și curățeniei morale.
El aduce în discuție și profețiile Vechiului Testament care, în viziunea sa, confirmă venirea
și întruparea Fiului lui Dumnezeu în persoana lui Hristos. Concluzia Apologiei întâi include și
reproduceri ale unor documente apocrife care arată sprijin aparent pentru creștini din partea
împăraților Antoninus și Marcus Aurelius.
Apologia a doua se încheie cu o rugăminte adresată împăraților, solicitându-le să impună
o procedură de judecată corectă pentru creștini.
Analiza sumară a Dialogului cu iudeul Tryfon al sfântului Iustin Martirul arată că această lucrare
este împărțită în trei părți:

a) Întâlnirea și convertirea: Sfântul Iustin relatează întâlnirea sa cu Tryfon și discuția pe

care au avut-o, inclusiv convertirea acestuia la creștinism.

b)Argumentarea creștinismului: Sfântul Iustin abordează subiecte precum Vechiul

Testament, Legea Mozaică, circumcizia, sacrificiile, arătând cum toate acestea au fost prefigurări
ale venirii lui Hristos. Argumentează în favoarea întrupării și răstignirii lui Hristos pentru
mântuire.
c) Dovedirea dumnezeirii și misiunii lui Hristos: Sfântul Iustin folosește profeții, psalmi
și alte texte scripturistice pentru a susține că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, venit să răscumpere
omenirea. Răspunde la întrebări și obiecții ale lui Tryfon, insistând pe tema crucii, învierii și
ascensiunii lui Hristos. Sfântul Iustin evidențiază și contrastul dintre vechiul popor iudeu și
creștinii, prezentând Biserica ca adevăratul popor ales și îndemnând la convertire și pocăință.
Dialogul are un caracter polemic și apologegetic, având ca scop convingerea și apărarea credinței
creștine în fața criticilor iudaice.