Autonomii locale în spaţiul românesc (sec.

IX-XIII)

Spaţiul Secolul Tipuri de autonomii locale Localizare Centrul Izvorul istoric

istoric formaţiunii
Sec. IX Voievodatul lui Menumorut Crişana Biharea Gesta Hungarorum
Voievodatul lui Glad Banat Cuvin (Cronica lui
Anonymus)
Voievodatul lui Gelu centrul Transilvaniei Dă bâ ca
Sec. XI Voievodatul lui Gyula (Gyla) centrul Transilvaniei Bă lgrad Legenda Sf. Gerard
Spaţiul
(Alba Iulia)
intracarpatic
Voievodatul lui Ahtum Banat Morisena
Sec. XIII Ţara Bâ rsei (Terra Borza, 1222) - -
Ţara Maramureşului
(1299)
Ţara Fă gă raşului
(Terra Blachorum, 1222)
Tara Haţegului (terra Harszok, 1247),
Ţara Lovistei

Sec. X Jupanat – jupan Dimitrie - - Inscripţia de la Mircea

Vodă - 943
Spaţiul dintre Sec. X Jupan Gheorghe - - Inscripţiile din
Dună re şi complexul Basarabi-
Marea Murfatlar
Neagră 1 Sec. XI Tatos, Satza, Seslav (Sestlav) - - Alexiada de Ana
Comnena

Sec. XIII Ţara Cavarnei Între Mangalia şi Caliacra Diploma lui Ioan Asan
1230 Varna al II-lea2

Sec. XIII Ţara Severinului - Diploma Cavalerilor

La sud de Cnezatul lui Ioan între Jiu şi Olt Ioaniţi3
Carpaţi Cnezatul lui Farcaş între Jiu şi Olt 2 iunie 1247
1
Stapânirea bizantină revine la Dunărea de Jos in secolul al X-lea. Acest teritoriu a făcut parte din Thema Paristrion (971-1204).
2
Sub Ioan Asan al II-lea (1218-1241), statul vlaho-bulgar atinge apogeul puterii sale.
3
Ordin călugăresc militar al Sf. Ioan de Ierusalim, înființat în secolul XI pentru a oferi asistență pelegrinilor care mergeau la Locurile Sfinte.
 Voievodatul lui Litovoi dreapta Oltului
Voievodatul lui Seneslau Nord-vestul
Munteniei, stâ nga
Oltului
În jurul Ţara Sipeniţiului Tradiţia istorică
La est de anului
Carpaţi 1000
Sec. IX-XI Codrii - Orheiului, Lă puşnei (intre Prut -
si Nistru),
Cosminului
Câ mpuri –Câ mpul lui Dragoş, Câ mpul
lui Vlad
Cobâ le În ţinuturile Dorohoi,
Neamţ, Bacă u, Vaslui
Ocoale Câ mpulung, Vrancea
Sec. XII- Ţara Brodnicilor Sudul Moldovei Documente papale
XIII Ţara Berladnicilor Centrul Moldovei Cronici ruseşti
Ţara Bolohovenilor4 Nordul Moldovei

4
La nord de Moldova, în teritoriile revendicate de Cnezatul halician, letopisețele rusești semnalează în secolul al XIII-lea pe cnezii bolohoveni.
 1. Context

Vreme de câ teva sute de ani, după retragerea aureliană, sursele istorice nu au pomenit în spațiul carpato-dună rean decâ t
diferite populații migratoare, întrucâ t acestea erau singurele care aveau o organizare politică și mai ales militară , pe care documentele
o gă seau demnă de consemnat. La vremea respectivă , cei care consemnau în scris evenimentele politice (inclusiv militare) sau istorice nu
se refereau, în general, la aspectele etnice ale populațiilor menționate. Chiar atunci câ nd apare ca atare termenul de națiune, acesta
desemnează acea parte din populația unei structuri politice calificată să participe la viața politică a respectivei structuri (indiferent de
aspectele etnice ale populației majoritare sau ale conducă torilor. Națiunea în sens etnic nu apare mai devreme de secolul al XIX-lea. Era
așadar normal, din perspectiva epocilor respective, ca populațiile romanizate și mai apoi româ nii din spațiul carpato dună reano-pontic să
nu apară în documentele scrise decâ t în mă sura în care fie intră în relație cu actori recunoscuți ai scenei politice a vremii, fie ajung să -și
constituie propriile structuri politice.
Până in secolul al XIII-lea, zona nord-dunareană a fost dominată de fenomenul migratiilor. Din secolul al IX-lea, s-au succedat
maghiarii (stabiliti in Pannonia), apoi, după anul1000, pecenegii, uzii, cumanii5, iar la 1241-1242 tătarii. Hanatul Hoardei de Aur,
constituit de tă tari în nordul Marii Negre, si-a exercitat dominatia îndeosebi asupra zonei extracarpatice, constituind, totodată o barieră in
calea expansiunii în regiune a altor state vecine precum Ungaria, principatul Kievului sau Imperiul bizantin.
Înainte de formarea statelor medievale (Transilvania, Tara Româ nească , Moldova, Dobrogea), în spaţiul româ nesc sunt atestate mai
multe formatiuni politice prestatale (autonomii locale), ce depindeau într-o mă sură mai mică sau mai mare de cei care dominau
politic acest spaţiu (maghiarii in interiorul arcului carpatic si la sud de Carpaţi, tă tarii şi cumanii la est de Carpaţi, bizantinii intre Dună re
şi Marea Neagra). Amenințate să dispară , ele au reacționat marcâ nd în efortul lor de apă rare, trecerea de la ,, țară” la ,, stat ”. Această
evoluție a fost accelerată de politica Regatului ungar de înlă turare a autonomiilor româ nesti din Transilvania si de tendințele de a-si
impune dominația la sud si la est de Carpați.

5
Popor asiatic mongol, aflat în secolul al IX-lea între fluviile Ural și Volga, de unde a înaintat treptat pâ nă în teritoriul cuprins între fluviul Don și Carpați; au stă pâ nit
aceste teritorii, sub numele de Cumania, pâ nă după mijlocul secolului al XIII-lea. Prezența cumană pe teritoriul româ nesc a fost importantă , întrucâ t aceștia
constituie în zonă , pentru câ teva generații, un factor politic și militar influent, iar colaborarea lor cu româ nii de la nord, dar și de la sud de Dună re a avut de spus un
cuvâ nt în procesul constituirii statelor medievale româ nești. Colaborarea dintre cumani și româ ni avea să iasă cu putere în evidență în timpul ră scoalei antibizantine
a vlahilor și bulgarilor de la sud de Dună re (1185–1186), condusă de frații Petru și Asan. Lupta împotriva împă ratului Isaac al II-lea Angelos a fost urmată de
constituirea țaratului vlaho-bulgar (numit în istoriografie și al doilea țarat bulgar). Romanitatea conducă torilor noii formațiuni politice de la sud de Dună re este
consemnată cu claritate în corespondența purtată de Ioniță Caloian (fratele mai mic al lui Petru și Asan) cu papa Inocențiu al III-lea, de la care încerca să obțină
recunoașterea titlului de țar. Din nevoi militare și politice, țaratul vlaho-bulgar se orientează spre o consolidare a legă turilor cu populația cumană de la nord de
Dună re (a că rei stă pâ nire îi cuprindea și pe româ ni).
 2. Autonomiile românesti în relație cu centrele de putere vecine
a) Spatiul intracarpatic
Pentru secolul al IX-lea, izvoarele narative menţionează în Transilvania şi Banat, existenţa mai multor voievodate. Conform
cronicii notarului anonim (Anonymus) al regelui Ungariei Bela al III-lea 6, la venirea ungurilor în Câ mpia Tisei (896), aceştia au gă sit o
populaţie amestecată de vlahi şi slavi, organizată politic în trei formaţiuni politice:
 voievodatul lui Menumorut - Crişana (cu centrul la Biharea)
 voievodatul lui Glad - Banat (cu centrul la Cuvin)
 voievodatul lui Gelu - centrul Transilvaniei (cu centrul la Dă bâ ca)
Etnia primilor duci nu este amintită de Anonymus. Despre Gelu, află m că este ,,un anumit român” (quidam Blacus) . Toate
cele trei voievodate dispuneau de centre întă rite şi s-au opus pă trunderii maghiarilor în Transilvania. Înfrâ nte, aceste formaţiuni s-au
supus, pă strâ ndu-si autonomia.
Realitatea personajelor și întâ mplă rilor pomenite de Anonymus a început să fie contestată de unii istorici maghiari și austrieci
începâ nd din secolele XVIII–XIX, în contextul în care româ nii din Transilvania cereau drepturi politice și naționale. Chiar dacă există o
doză de fabulație în povestea notarului anonim, deoarece nu rareori istoricii medievali simțeau nevoia să -și înfrumusețeze poveștile cu
elemente dramatice, este dincolo de îndoială faptul că în perioada în care a scris Anonymus exista conștiința unei anteriorită ți a
româ nilor în Transilvania și a unor formațiuni politice în stare să opună rezistența ungurilor. O confirmare indirectă a acestor realită ţi
o aduce Cronica lui Nestor, din secolul al XII-lea, care menţionează faptul că , la trecerea lor prin Carpaţii Pă duroşi, spre Pannonia,
ungurii i-au gă sit acolo pe româ ni şi pe slavi.
Pentru secolul al XI-lea, Legenda Sfântului Gerard menţionează alte două formaţiuni politice:
 voievodatul lui Gyla (Gyula), în centrul Transilvaniei, cu reşedinţa la Bă lgrad (Alba Iulia)
 voievodatul lui Ahtum ( Banat), cu centrul la Morisena (unde întemeiase şi o mă nă stire ortodoxă )
Ambele formaţiuni politice au fost înfrâ nte de că tre regele maghiar Stefan cel Sfâ nt şi supuse, fă ră a se instaura o efectivă
stă pâ nire maghiară . In anul 1003 Stefan I il înfrâ nge pe Gelu care refuzase catolicizarea, iar Ahtum intră in conflict cu regele maghiar
pentru că întemeiase o mă nă stire ortodoxă si percepea vamă asupra să rii transportate pe Mureș.

b) La sud de Carpati
La sud de Carpați au existat formațiuni politice care s-au unificat in jurul uneia mai puternice, in condițiile luptei împotriva
tă tarilor si a regalită ții maghiare. In secolul al XIII-lea existau la sud de Carpați formațiuni politice si instituții religioase. O bulă papală,

6 ?
Gesta Hungarorum (scrisă probabil prin secolul al XII-lea, dar relatează evenimente din secolul al IX-lea); potrivit acestei cronici, maghiarii, la inceputul secolului al X-
lea, au început cucerirea spaţiului cuprins între Tisa, Crişuri şi Someş. S-au lovit de rezistenta a trei voievodate conduse de Gelu, Glad si Menumorut, situate dincolo de Tisa.
Este mentionat si un voievodat condus de Salanus.
data de papa Grigore al IX-lea, in anul 1234, menționează o ierarhie religioasă ortodoxă ceea ce implică si existența unei organiză ri
politice. Valahii atestati în acest act se împă rtă seau in ritul grecesc (ortodox), refuzâ nd tainele episcopului Cumaniei (catolic).
După trecerea primului șoc al invaziei, regalitatea maghiară încearcă să recâ știge terenul pierdut la sud de Carpați, aducâ ndu-i,
în 1247, în Ț ara Severinului, pe Cavalerii Ioaniți.
Diploma Cavalerilor Ioaniţi7 (1247)
 emisă la 2 iunie 1247 de regele Bela al IV-lea al Ungariei în favoarea Cavalerilor Ioaniţi – chemaţi să protejeze regatul de
nă vă lirile tă tare; este un act acordat lui Rembald, marele perceptor al Cavalerilor Ioaniti prin care se permite asezarea lor
in Banat, Oltenia si teritoriile de la rasarit de Olt.
 informaţii asupra stă rii sociale existente la româ ni ( rustici, în opoziţie cu maiores terrae, mai marii pă mâ ntului)
 informaţii privind organizarea politică – 5 structuri politice:
 Ţara Severinului (Banatul de Severin, organizat de regele Andrei al II-lea ca o marcă , in 1230 )
 Cnezatele lui Ioan ( intre Jiu si Olt, aproape de Dunare) şi Farcaş ( între Jiu si Olt, in Vâ lcea)
 Voievodatul lui Litovoi (în nordul Olteniei şi Ţara Haţegului) –dreapta Oltului
 Voievodatul lui Seneslau ( în nord-vestul Munteniei) – stâ nga Oltului
Diploma indică si un anume statut politico-juridic al acestor țări , prin cele două termene folosite -cnezat si voievodat. Cnezatele lui
Ioan şi Farcas au fost anexate de că tre regalitatea maghiară 8 în timp ce voievodatele lui Litovoi şi Seneslau au fost lă sate româ nilor în
condiţii de dependenţă faţă de regele maghiar. Voievodatele lui Litovoi si Seneslau erau obligate să participe cu forțele armate la
ră zboaiele defensive ale Regatului ungar.

c) La est de Carpati
Presiunea triburilor turce nomade si tendințele agresive ale statelor vecine, in special cnezatele rusești (Kiev si Halici), Regatul
ungar si Hoarda de Aur au determinat necesitatea structură rii autonomiilor româ nesti pentru asigurarea apă ră rii comunită ților.
Din secolul al XIII-lea, teritoriul Moldovei se afla sub dominația tă tarilor, care își stabiliseră un centru politic la gurile Dună rii. 9 Pe
aici trecea si drumul comercial care lega zone din Europa centrală (Polonia) cu Marea Neagră , ceea ce a favorizat în mare mă sură
procesul de unificare economică a acestui spațiu. Un document al cancelariei papale din 1332 vorbea despre puternicii acestor
locuri (care confiscaseră bunurile episcopiei Cumaniei10) fapt care ilustrează cristalizarea unor formațiuni politice în zonă .

7
Ordin călugăresc militar al Sfântului Ioan de Ierusalim, înființat în sec. XI pentru a oferi asistență peregrinilor care mergeau la Locurile Sfinte.
8
Depind de Banatul de Severin, marcă de apărare înființată de regele Andrei al II-lea pentru asigurarea controlului asupra zonei.
9
Pozițiile tătarilor s-au menținut la est de Carpați până in jurul anului 1370.
10
Cumania este un teritoriu dintre Don si Carpați, stăpânit de migratorii cumani între secolele IX-XIII. Termenul de Cumania apare intr-un act papal din 1227 care se
referă la răspândirea catolicismului la est de Olt si de Carpați. Pentru crestinarea in rit catolic a cumanilor este organizată o episcopie a acestora la Civitas Milcoviae
(1227).
 Scrieri bizantine şi ruseşti atestă existenţa unor formaţiuni politice care sunt prezente în conflictele vremii (ţara berladnicilor,
ţara bolohovenilor11, ţara brodnicilor). Marea invazie tătară (mongolă ) de la 1241 a fost de natură să slă bească forţa şi coeziunea
acestor autonomii, fă ră să le distrugă .
Etapele unificarii statale s-au desfasurat pe fondul evenimentelor privind înlă turarea tă tarilor din teritoriile est-carpatice12 si
extinderea influentei politice si religioase a Ungariei catolice in aceste teritorii.

d) Intre Dunăre si Marea Neagra

Primele informatii despre conducatorii locali dobrogeni si autonomiile locale de tip jupanat le avem din inscriptiile de la Mircea
Voda si Basarabi; un izvor epigrafic de la Mircea Vodă îl aminteste pe jupan Dimitrie (943), dovada existenţei unei structuri politice
înaintea instaură rii stă pâ nirii bizantine. Tot pentru sec. X, este menţionat conducă torul unei formaţiuni politice locale, Gheorghe
(complexul arheologic de la Basarabi Murfatlar).
În anii 971-1204, teritoriul dintre Dună re şi Mare s-a aflat din nou sub autoritatea Bizanţului. 13 In anul 971, împă ratul bizantin
Ioan Tzimiskes a recucerit teritoriul dintre Dună re și Marea Neagră , formâ nd aici o nouă unitate administrativă, Thema Paristrion
(Paradunavon), condusă de un strateg.
In sec. XI, in condițiile pă trunderii unor noi migratori (pecenegi, uzi, cumani), scriitoarea bizantină Ana Comnena, în lucrarea Alexiada,
aminteşte alţi trei conducă tori locali - Tatos, Setslav şi Satza, probabil de origine pecenegă . Pentru anul 1094 acelasi izvor mentionează
un fruntas al vlahilor, pe Pudilă.
După cruciada a IV-a (1204), câ nd Constantinopolul a fost cucerit de că tre latini, teritoriul dobrogean trece sub stă pâ nirea statului
vlaho-bulgar.
In anul 1230 este menţionată Ţ ara Cavarnei, fomaţiune politică locală , între Mangalia şi Varna, dependentă de Bizanţ.
Majoritatea populației din teritoriul dintre Dună re si Marea Neagră este ortodoxă , motiv pentru care se organizează la Vicina,
incepâ nd cu anul 1285 o arhiepiscopie, apoi o mitropolie (pe la 1300).

11
La nord de Moldova, în teritoriile revendicate de Cnezatul halician, letopisețele rusești semnalează în secolul al XIII-lea pe cnezii bolohoveni.
12
Din sec. XIII, teritoriul Moldovei se afla sub dominația tătarilor care își stabiliseră un centru politic la gurile Dunării.
13 ?
Din sec. X-XI datează cetatea bizantină de la Enisala (jud. Tulcea).