Creștinismul cosmic și filosofia lui Blaga

I. Introducere

Dezbaterea legăturii și relației de influență dintre filosofie și religie este poate la fel de veche
precum cele două discipline. Chiar și supunerea acestora sub același cuvânt se arată
problematic. Dacă folosim termenul de ,,disciplină”, referindu-ne la amândouă, am face ca
religia să se simtă nedreptățită, întrucât aceasta are în componența sa multe valori și afecte
care sunt dincolo de limitările termenului de ,,disciplină”. Dacă am limita religia la termenul
acesta ar însemna să ne referim doar la aceasta ca teologie, deci nu am putea vorbi despre
religie în adevăratul sens al cuvântului. Același reproș îl poate aduce și filosofia asupra
acestui termen, însă paguba nu este la fel de mare în acest caz. Dacă am folosi termenul
de ,,știință”, ambele ar avea ambiția să preia asupra sieși integritatea termenului și să conteste
dreptul celeilalte la revendicarea acestui termen.

Cu toate acestea, oricât s-ar încerca o separație a filosofiei de religie sau a religiei de
filosofie, demersurile acestea se arată, într-un final, ca fiind problematice, dacă nu chiar
lipsite de fundament. O mare problemă, care de cele mai multe ori rămâne insesizabilă, a
acestor dezbateri este că atât religia cât și filosofia sunt fie prezentate în forme atât de
generale încât căderea în superficial devine inevitabilă, fie sunt luate pe masa de disecție
formele cele mai dogmatice și instituționalizate, scenariul acesta fiind mai mult o problemă
care cade către partea religiei. Acest gen de prezentare a celor două materii nu face altceva
decât să le dea amândurora, în mod eronat, un caracter anorganic, rece și impropriu. Acest
lucru face din sarcina studierii unei relații dintre cele două cu atât mai dificilă.

De aceea, se arată necesitatea căutării și analizării unor forme mai restrânse, atât
pentru filosofie cât și în special pentru religie, pentru a vedea relația celor două materii,
intimă și organică. Am ales pentru acest demers relația dintre sub-specia de creștinism( ar fi
nepotrivit să o numim sectă) pe care filosoful Mircea Eliade o identifică în arealul rural al
României și anume ,,creștinismul cosmic”1 și filosofia lui Lucian Blaga.
1
Eliade, Mircea, ,,ASPECTE ALE MITULUI”, București: Editura Univers, 1978, pp. 160-163
 II. Creștinismul Cosmic

În una dintre lucrările sale concentrate în mod special pe mituri, ,,Aspecte ale mitului”,
Mircea Eliade identifică un fenomen interesant care a dat naștere credinței pe care urmează să
o lămurim și îi dă denumirea de ,,creștinism cosmic”. În esență, această manifestare a
creștinismului a luat ființă datorită incapacității de elimina în totalitate păgânismul odată cu
creștinarea țăranilor. Eliade afirmă că acest lucru s-a petrecut datorită modului de existență în
cosmos pe care îl au țăranii, care este esențialmente, mistic2.

Astfel avem figuri și personaje mitice din vechile credințe păgâne care s-au travestit în
personaje și idealuri creștine. Dar acest lucru nu înseamnă că avem de a face cu un pagânsim
autentic care se ascunde după denumirea de credință creștină, deoarece și în această credință,
care este mai mult o creație originală a țăranilor creștinați din estul Europei, idealul mântuirii
omului prin figura lui Hristos rămâne una centrală 3. Cu toate acestea, nu putem vorbi aici
despre un Iisus ,,istoric” în sensul pe care l-a modelat creștinismul occidental. Cunoașterea
acestuia nu se face după un model cronologic, ci după o ,,istorie” mitică, de aceea se
revendică idei mistice precum cea a ,,nostalgiei paradisului”, adică ideea unei lumi
primordiale ideale, anistorică, din care umanitatea a decăzut și tinde spre o reîntoarcere în
aceasta.

III. Legătura dintre creștinismul cosmic și filosofia lui Blaga

O întrebare care apare în acest punct ar fi: Cum se realizează relația dintre creștinismul
cosmic și filosofia lui Blaga? Mai mult decât atât, de unde pornim când încercăm să
determinăm influența? Putem începe prin a menționa chiar faptul că Lucian Blaga a crescut în

2
Ibid., pp.161
3
Ibid., pp. 162
mediul rural, dar bineînțeles că acest fapt nu este un temei suficient pentru a dovedi influența
creștinismului cosmic asupra filosofiei sale.

Blaga sesizează chiar aspectele pe care le prezintă Eliade. În lucrarea ,,Ființa istorică”,
Blaga are o viziune impresionantă asupra satului românesc 4. Acesta îl vede ca pe
o ,,preistorie” care există în cadrul ,,istoriei” ( a zilelor noastre), un spațiu mitologic in illo
tempore, ,,satul-idee” acționează permanent cu scopul ,,restabilirii unei cumpene mai
drepte”5. Aspectul acesta din urmă trădează, de asemenea, caracterul mistic al arealului ca
idee, fiind corespondent cu ideea de ,,nostalgie a paradisului”6.

De asemenea, Eliade identifică drept o caracteristică centrală a creștinismului cosmic,

faptul că divinitatea centrală, Iisus Hristos, devine un deus otiosus7. Acest concept presupune
o divinitate care a fost prezentă la începuturi, dar, în urma unui incident, a devenit absentă de
la ritualurile religioase. Important este să nu cădem în greșeala de a-l supune pe Hristos ideii
de divinitate pe care Eliade o prezintă în secțiunea imediat următoare, care presupune
o ,,divinitate asasinată”8. Dumnezeul creștinismului cosmic este doar deus otiosus, absent în
măsura în care nu caută să influențeze făgașul lumii, dar timpul sacru începe și se termină cu
acesta. De asemenea, în această interpretare tot se poate vorbi despre hierofanie, întrucât
acest Dumnezeu se revelă credinciosului.

În sistemul filosofic al lui Blaga există un concept central pe care acesta îl

numește ,,Marele Anonim”. Blaga îi se folosește de acest concept pe parcursul mai multor
lucrări, stabilindu-l drept creator al lumii, dar mai ales sursă a creației artistice 9. Caracteristica
acestuia din care se deduce cel mai mult o similaritate cu Dumnezeul creștinismului cosmic,
este atitudinea acestuia denumită ,,Cenzură Transcendentală”. Acest concept presupune că
Marele Anonim, deși este dispus către revelație, nu dorește ca misterul să fie cunoscut de
către om în toată integritatea sa. Deci cunoașterea absolută rămâne ceva exclus.

Prin acest caracter al Marelui Anonim, de a se ascunde și a proteja și potența

misterul, ne indică faptul că acesta este într-adevăr un deus otiosus. Acest lucru poate fi un
indicativ bun al faptului că Marele Anonim ar fi construit după modelul Dumnezeului
creștinismului cosmic, dacă nu se poate vorbi chiar despre o relație de echivalență.
4
Blaga, Lucian, ,,FIINȚA ISTORICĂ”, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1977, pp. 49-67
5
Ibid., pp. 67
6
Eliade, Mircea, ,,ASPECTE ALE MITULUI”, București: Editura Univers, 1978, pp. 35
7
Ibid., pp. 88-93
8
Ibid., pp. 93
9
Coandă, Svetlana ,,CONCEPTUL MARELUI ANONIM ÎN SISTEMUL FILOSOFIC AL LUI LUCIAN BLAGA”, Revista
științifică a Universității de Stat din Moldova, nr.4, 2007, pp. 40-42
 IV. Concluzii

Contribuția eseului de față se află în universul vastei discuții deja menționate în incipitul
lucrării. Relația dintre filosofie și religie va reprezenta mereu un subiect de speculație și
conflict, dar cu toate acestea, îmbogățirea subiectului cu instanțe de genul celei analizate aici
este imperios necesară.

Am stabilit astfel relația dintre creștinismul cosmic despre care vorbește Mircea
Eliade într-unul dintre studiile sale despre mituri și sistemul filosofic al lui Lucian Blaga. Am
început prin a contura caracteristicile creștinismului cosmic, apoi l-am pus pe acesta în raport
cu gândirea lui Blaga pentru a demonstra relația de influență, întâi prin a arăta viziunea
filosofului asupra satului românesc, care se potrivește ipotezei lui Eliade, apoi am comparat
conceptele de ființe supreme din ambele forme de gândire. Astfel s-a remarcat asemănarea
dintre Marele Anonim al lui Blaga și Dumnezeul din creștinismul cosmic.

Bibliografie

 Blaga, Lucian, ,,FIINȚA ISTORICĂ”, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1977.

 Coandă, Svetlana ,,CONCEPTUL MARELUI ANONIM ÎN SISTEMUL FILOSOFIC
AL LUI LUCIAN BLAGA”, Revista științifică a Universității de Stat din Moldova,
nr.4 (2007), pp. 40-42.
 Eliade, Mircea, ,,ASPECTE ALE MITULUI”, București: Editura Univers, 1978.