Vasilescu Bianca Mihaela

Management Anul 2 ID

TIPURI DE CONTRACTE DE MUNCA

Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o
persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui
angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Tipuri de contracte de munca

Deşi Codul Muncii nu face trimitere expresă la tipurile contractelor individuale de muncă, putem
face o enumerare a acestora, reieşind din diferitele prevederi din actul normativ principal în
domeniul muncii.
În Codul Muncii, avem următoarele tipuri de contracte:
a) contract individual de muncă cu durată nedeterminată – care este încheiat pe o durată
nedeterminată.;
b) contract individual de muncă cu durată determinată ce nu depăşeşte 5 ani – care e încheiat pe o
durată stabilită de timp;

Conform cap. III al Codului Muncii R. M., avem contracte de:

a) ucenicie – angajatorul are dreptul să încheie un contract de ucenicie cu o persoană în vîrstă de
pînă la 30 de ani care este în căutarea unui loc de muncă şi care nu are o calificare profesională.
b) formare profesională – salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare profesională şi să
muncească în subordinea angajatorului respectiv.
Formare profesională – orice proces de instruire în cadrul căruia un salariat, avînd deja o calificare
ori o profesie, îşi completează cunoştinţele profesionale prin aprofundarea cunoştinţelor într-un
anumit domeniu al specialităţii de bază sau prin deprinderea unor metode sau procedee noi aplicate
în cadrul specialităţii respective.
În dependenţă de repartizarea timpului de muncă, putem deduce din prevederile art. 98-99,
următoarele tipuri de contracte:
a) contracte cu durata de muncă de 5 zile pe săptămînă – repartizarea timpului de muncă în cadrul
săptămînii este, de regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
b) contracte cu durata de muncă de 6 zile pe săptămînă – la unităţile unde, ţinîndu-se cont de
specificul muncii, introducerea săptămînii de lucru de 5 zile este neraţională, se admite, ca excepţie,
stabilirea, prin contractul colectiv de muncă şi/sau regulamentul intern, a săptămînii de lucru de 6
zile cu o zi de repaus.
Cu titlu de drept comparat în legislaţia română avem următoarele tipuri de contracte individuale de
muncă:
a) contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeteminată (cele mai frecvent utilizate )
b) contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată (prin excepţie de la primul
tip).
Excepţiile privind contractele de muncă pe perioadă determinată sunt:
• înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei în
care acel salariat participă la grevă;
• creşterea temporară a activităţii angajatorului ;
• desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
• în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza
temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
După criteriul timpului pot fi :
a) contracte individuale de muncă cu normă întreagă de 8 ore
b) contracte individuale de muncă cu timp parţial.
Acest tip de contracte pot fi încheiate pe perioadă nedeterminată sau determinată,după caz .
După locul unde se desfăşoară activitatea pot fi :
a) contracte individuale de muncă încheiate pentru o activitate ce se desfăşoară la sediul societăţii
sau în alte incinte ale societăţii.
b) contracte individuale de muncă încheiate pentru activitate ce se desfăşoară la domiciliul
salariatului. Exemplu:manufactură,meşteşugăritul etc.
Pentru munca prestată la domiciliul salariatului acesta beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi salariaţii
care îşi desfăşoară activitatea la sediul societăţii.

Capacitatea juridica a celui care incadreaza in munca

a) Angajatorul – persoana juridica . Spre deosebire de persoana fizica, persoana juridica nu poate
incheia legal decat acele acte juridice care corespund scopului pentru care a fost infiintata (obtinerea
de profit prin realizarea obiectului/obiectelor de activitate economica mentionate in actul constitutiv
ori in conformitate cu obiectul de activitate stabilit prin act normativ) . In caz contrar, contractele in
cauza, inclusiv cele de munca, sunt nule.

Contractele individuale de munca se incheie de catre organul sau persoana indreptatita, legal, sa
reprezinte respectiva persoana juridica. Actele si faptele celor aflati in conducerea unei persoane
juridice sunt ale persoanei juridice insesi.

Persoanele care pot incheia legal contracte individuale de munca pot delega aceasta atributie altor
persoane din subordinea lor, caz in care contractul este valabil daca s-a incheiat cu o astfel de
persoana imputernicita (delegata). Daca insa contractul individual de munca s-a incheiat cu o
persoana care nu avea imputernicire expresa in acest sens sau care si-a depasit mandatul, contractul
este lovit de nulitate relativa.
b) Angajatorul - persoana fizica Persoana fizica poate avea calitatea de angajator:

- in raporturile cu salariatii sai care se integreaza notiunii de personal casnic (bona, femeie de
serviciu, sofer, secretar particular s.a);

- in calitate de intreprinzator – persoana fizica, titular al unei intreprinderi individuale, autorizat

conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 44/2008 in raporturile cu salariatii care lucreaza in
cadrul acestei intreprinderi;

- in raporturile cu ucenicii sai (maximum trei) daca este persoana fizica autorizata conform
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de
catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale, intreprinderile familiale
In toate cazurile, persoana fizica dobandeste capacitatea de a incheia contracte individuale de
munca in calitate de angajator din momentul dobandirii capacitatii depline de exercitiu, respectiv de
la 18 ani (art. 14 alin. 3 din Codul muncii).

Conţinutul şi executarea contractului individual de muncă

Conţinutul contractului individual de muncă constituie o totalitate a condiţiilor care determină

drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor contractante.
Contractul individual de muncă se încheie în forma scrisă şi va cuprinde următoarele clauze generale:
a) numele şi prenumele salariatului;
b) datele de identificare ale angajatorului;
c) durata contractului;
d) data de la care contractul urmează să-şi producă efectele;
e) atribuţiile funcţiei;
f) riscurile specifice funcţiei;
g) drepturile şi obligaţiile salariatului;
h) drepturile şi obligaţiile angajatorului;
i) condiţiile de retribuire a muncii, inclusiv salariul funcţiei sau cel tarifar şi suplimentele, premiile şi
ajutoarele materiale;
j) compensaţiile şi alocaţiile, inclusiv pentru munca prestată în condiţii grele, vătămătoare şi (sau)
periculoase;
k) locul de muncă;
l) regimul de muncă şi de odihnă;
m) perioada de probă, după caz;
n) durata concediului de odihnă anual şi condiţiile de acordare a acestuia;
o) condiţiile de asigurare socială;
p) condiţiile de asigurare medicală.
În cazul în care salariatul urmează să-şi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia
de a-i pune la dispoziţie, în timp util, toată informaţia prevăzută la art. 49 alin. 1 din CM RM şi,
suplimentar, informaţii referitoare la:
a) durata perioadei de muncă în străinătate;
b) moneda în care va fi retribuită munca, precum şi modalitatea de plată;
c) compensaţiile şi avantajele în numerar şi (sau) în natură aferente plecării în străinătate;
d) condiţiile specifice de asigurare.
Este interzisă stabilirea pentru salariat, prin contractul individual de muncă, a unor condiţii sub
nivelul celor prevăzute de actele normative în vigoare, de convenţiile colective şi de contractul
colectiv de muncă. De exemplu, dacă în contractul individual de muncă a fost inserată clauza prin
care, în caz de comitere de către salariat a unei abateri disciplinare, s-au stabilit sancţiunile
disciplinare cu caracter patrimonial, salariatul cointeresat este în drept să se adreseze în instanţa de
judecată în vederea recunoaşterii nulităţii parţiale a contractului individual de muncă.
Una dintre cele mai importante clauze ale contractului individual de muncă se consideră durata
acestuia. Contractul individual de muncă se încheie, de regulă, pe durată nedeterminată. Legislaţia
muncii consfinţeşte şi o importantă prezumţie: dacă în contractul individual de muncă nu este
stipulată durata acestuia, se prezumă că contractul a fost încheiat pe o durată nedeterminată.
Contractul individual de muncă poate fi încheiat şi pe o durată determinată, ce nu depăşeşte 5 ani,
numai în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar, în următoarele cazuri:
• pentru perioada îndeplinirii obligaţiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de
muncă este suspendat, cu excepţia cazurilor de aflare a acestuia în grevă;
• pentru perioada îndeplinirii unor lucrări temporare cu o durată de pînă la 2 luni, precum şi în
cazul unor lucrări sezoniere care, în virtutea condiţiilor climaterice, se pot desfăşura numai într-o
perioadă anumită a anului;
• cu persoanele detaşate la lucru peste hotarele Republicii Moldova;
• pentru perioada stagierii şi instruirii profesionale a salariatului la o altă unitate;
• cu persoane care îşi fac studiile la instituţiile de învăţămînt la cursurile de zi;
• cu persoanele pensionate pentru limită de vîrstă – pe o perioadă de pînă la 2 ani etc;
Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă,în caz
contrar se consideră a fi încheiat pe o perioadă nedeterminată.
În conformitate cu prevederile art. 61 din CM, salaraţii angajaţi în baza contractului individual de
muncă pe durată determinată pot fi supuşi unei perioade de probă care nu va depăşi:
• 15 zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
• 30 de zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.
Codul muncii al RM prevede posibilitatea încadrării în muncă pe baza verificării aptitudinilor
salariatului prin stabilirea unei perioade de probă de cel mult 3 luni, iar pentru persoanele cu funcţii
de răspundere, de cel mult 6 luni.
În perioada de probă se include timpul efectiv lucrat, ceea ce înseamnă că perioada aflării în
concediu medical şi alte perioade în care salariatul a absentat de la lucru din motive întemeiate,
confirmate documentar, nu sînt incluse în perioada de probă.
CM al RM conţine interdicţia de a aplica perioada de probă în cazul încheierii contractului individual
de muncă cu:
• tinerii specialişti, absolvenţii şcolilor profesionale polivalente şi ai şcolilor de meserii;
• persoanele în vîrstă de pînă optsprezece ani;
• persoanele angajate prin concurs;
• persoanele care au fost transferate de la o unitate la alta;
• femeile gravide;
• invalizii;
• persoanele alese în funcţii elective;
• persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă cu o durată de pînă la 3 luni;
Pe durata contractului individual de muncă, nu poate fi stabilită decît o singură perioadă de probă.
Se dă astfel expresie preocupării legiuitorului de a se evita posibilul abuz de drept din partea
angajatorului.

EXECUTAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Drepturile şi obligaţiile legate de raporturile de muncă dintre angajator şi salariat sînt stabilite prin
negocieri în contractul colectiv şi în cel individual de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sînt recunoscute prin prezentul cod. Orice înţelegere prin
care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute salariaţilor sau limitarea acestora este nulă.
În caz de reorganizare sau de schimbare a proprietarului unităţii, succesorul preia toate drepturile şi
obligaţiile existente la momentul reorganizării sau schimbării proprietarului, ce decurg din contractul
colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă. Concedierea salariaţilor în aceste cazuri
este posibilă numai cu condiţia reducerii numărului sau a statelor(grupurilor) de personal din
unitate.
Angajarea se legalizează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, care este emis în
baza contractului individual de muncă negociat şi semnat de părţi.
Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de angajare trebuie adus la cunoştinţa salariatului, sub
semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare de la data semnării de către părţi a contractului individual
de muncă. La cererea scrisă a salariatului, angajatorul este obligat să-i elibereze acestuia o copie a
ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii), legalizată în modul stabilit, în termen de 3 zile lucrătoare.
La angajare sau la transferare a salariatului la o altă muncă, conform prevederilor prezentului cod,
angajatorul este obligat:
a) să-l pună la curent cu munca care i se încredinţează, cu condiţiile de muncă, cu drepturile şi
obligaţiile sale;
b) să-i aducă la cunoştinţă regulamentul intern al unităţii şi contractul colectiv de muncă;
c) să-l familiarizeze cu tehnica securităţii, igiena muncii, măsurile de securitate antiincendiară şi cu
alte reguli de securitate şi sănătate în muncă.