UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN

BUCUREȘTI
Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală
Master: Agribusiness

PROIECT
ISTORIA COMERȚULUI

Student:
Roșca Alexandra Dumitrița

BUCUREȘTI
-2024-
 CUPRINS

1. INTRODUCERE...............................................................................................................3

2. ISTORIA COMERȚULUI..............................................................................................4

3. FUNCȚIILE COMERȚULUI.........................................................................................5

4. DEZVOLTAREA COMERȚULUI...................................................................................5

5. RUTELE COMERȚULUI..............................................................................................6

6. CONCLUZII....................................................................................................................8

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................9

2
 INTRODUCERE

Comerțul se referă la schimbul voluntar de bunuri, servicii sau resurse între indivizi,
întreprinderi sau țări. Ea implică cumpărarea și vânzarea de produse sau servicii în beneficiul
reciproc, de obicei facilitate prin monede sau sisteme de troc.
Comerțul poate avea loc la nivel local sau internațional și este o componentă cheie a
activității economice, promovând specializarea, concurența și prosperitatea generală.
În sens etimologic, expresia de “comerţ” provine din latinescul “commercium”, care la
rândul sau reprezintă o juxtapunere a cuvintelor “cum” şi “merx”, ceea ce înseamnă “cu marfa”.

Sursa: https://www.eumed.net/ecorom/XV.%20Comertul%20international%20si%20globalizarea/index.htm

Astăzi, comerțul este o parte integrantă a economiei globale, cu țări din ce în ce mai
interconectate prin rețele comerciale complexe. Introducerea tehnologiilor digitale și a comerțului
electronic a accelerat și mai mult ritmul comerțului, permițând tranzacții globale instantanee și
schimbând modul în care bunurile și serviciile sunt cumpărate și vândute.

3
2. ISTORIA COMERȚULUI

Istoria comerțului poate fi urmărită de mii de ani până la începuturile civilizației umane.
Formele timpurii de comerț implicau schimbul de bunuri și servicii între diferite grupuri de oameni,
adesea facilitat de troc. Acest sistem permitea indivizilor să schimbe bunuri pe care le aveau în
surplus pentru cele de care aveau nevoie, dar care le lipseau.

 Egiptul antic - egiptenii erau cunoscuți pentru rețelele lor comerciale extinse care ajungeau
până în Mesopotamia antică și Valea Indusului. Ei au schimbat bunuri precum aur,
mirodenii, papirus și textile de-a lungul rutelor comerciale stabilite;

 Fenicienii - o civilizație marinară, au jucat un rol crucial în dezvoltarea comerțului. Ei au

construit o vastă rețea de rute comerciale în întreaga Mediterană, care au fost ulterior
utilizate de imperiile grec și roman. Comercianții fenicieni au introdus conceptul de credit și
scrisori de credit, permițând comerțul la distanță lungă.

 Evul mediu - comerțul a devenit o parte importantă a economiei europene. Liga

Hanseatică, o alianță comercială puternică, a dominat comerțul în Europa de Nord din
secolul al XIII-lea până în secolul al XVII-lea. Drumul Mătăsii, o rețea de rute comerciale
care leagă Asia de Europa, a permis schimbul de bunuri, idei și practici culturale între Est și
Vest.

Epoca exploatării din secolele al XV-lea și al XVI-lea a extins comerțul la scară globală.
Puterile europene, precum Portugalia, Spania și Țările de Jos, au început călătorii de descoperire,
căutând noi rute comerciale către Asia. Acest lucru a dus la schimbul colombian, care a implicat
transferul pe scară largă de plante, animale, boli și tehnologii între emisfera vestică și Lumea
Veche.

Secolul al XIX-lea a fost martor la creșterea industrializării și la înființarea imperiilor

coloniale. Națiuni precum Marea Britanie, Franța și Germania s-au angajat în comerțul global
pentru a asigura resurse și piețe pentru industriile lor în creștere. Revoluția industrială a dus și la
extinderea rețelelor de cale ferată și la dezvoltarea unor mijloace de transport mai rapide și mai
eficiente, transformând comerțul global.

4
 În secolul al XX-lea, apariția corporațiilor multinaționale și globalizarea au revoluționat și
mai mult comerțul. Crearea unor organizații internaționale precum Organizația Mondială a
Comerțului (OMC) a avut ca scop facilitarea comerțului global și reducerea barierelor comerciale.

3. FUNCȚIILE COMERȚULUI

Comerțul prin complexa sa activitate realizată, indeplinește numeroase funcții, destinate să

asigure un flux normal al producției spre locuri de consum, în cele mai bune condiții posibile.

 cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori și transferarea acestora în depozite, în

vederea pregătirii lor pentru vânzare către utilizatorii finali sau intermediari;
 stocarea mărfurilor;
 fracționarea cantităților mari de mărfuri pe care le livreaza producției, asortarea loturilor
respective, formarea sortimentelor comerciale și asigurarea micilor părți care urmeaza a fi
puse la dipozitia consumatorilor;
 transferul mărfurilor către zonele și punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate, pentru a fi
vândute consumatorilor;
 crearea condițiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-cumpărare;
 cercetarea dorințelor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a capacităților de cumpărare, a
gradului de instruire, a obiceiurilor acestora de consum.

4. DEZVOLTAREA COMERȚULUI

Printre principalele elemente care au contribuit la dezvoltarea comerțului de-a lungul timpului
amintim:
 Proximitatea geografică: prezența proximității geografice între diferite regiuni sau țări a
jucat un rol crucial în dezvoltarea comerțului. A permis transportul și schimbul mai ușor de
bunuri și idei;
 Surplusul de producție: dezvoltarea agriculturii și domesticirea animalelor a dus la
creșterea producției de alimente. Acest surplus de producție le-a permis oamenilor să se
angajeze în comerț prin schimbul de bunuri în exces cu alte articole de care aveau nevoie
sau și le-au dorit;
 Specializarea și diviziunea muncii: pe măsură ce societățile au avansat, indivizii și
comunitățile au început să se specializeze în abilități sau profesii specifice. Această
5
 specializare a creat o nevoie de comerț cu bunuri și servicii între diferite grupuri
specializate;
 Tehnologie și transport: avansarea tehnologiilor de transport, cum ar fi navele,
cărucioarele și, mai târziu, căile ferate, au contribuit semnificativ la dezvoltarea comerțului.
Aceste progrese au făcut mai ușor și mai eficient transportul mărfurilor pe distanțe lungi;
 Stabilitate politică: Entitățile politice puternice și stabile au creat un mediu propice
comerțului. Instituirea legilor, reglementărilor și instituțiilor care protejează drepturile de
proprietate și facilitează practicile comerciale echitabile a încurajat activitățile economice și
a încurajat comerțul;
 Dorința de bunuri de lux și resurse noi: oamenii și-au dorit întotdeauna bunuri care nu
erau disponibile în regiunile lor locale. Această dorință pentru articole de lux precum
mirodeniile, mătasea și metalele prețioase a creat oportunități pentru comerțul la distanță
lungă, deoarece comercianții căutau să îndeplinească aceste dorințe;
 Schimb cultural și explorare: dorința de a explora noi teritorii și de a interacționa cu
diferite culturi i-a motivat pe exploratori și comercianți să se aventureze în ținuturi
necunoscute. Această explorare a condus la descoperirea de noi rute comerciale și la
schimbul de bunuri, resurse și cunoștințe între diferite comunități;
 Dezvoltarea sistemelor monetare: evoluția monedei ca mijloc de schimb standardizat a
facilitat foarte mult comerțul. Utilizarea monedei a permis un schimb mai eficient și fără
întreruperi de bunuri și servicii, eliminând necesitatea comerțului bazat pe troc;
 Progrese tehnologice și inovare: dezvoltarea noilor tehnologii, cum ar fi invenția tiparului,
metodele de comunicare îmbunătățite și progresele în tehnicile de fabricație, au jucat un rol
semnificativ în extinderea oportunităților comerciale. Aceste progrese au făcut mai ușor să
producă, să facă publicitate și să distribuie mărfuri, crescând astfel volumul și varietatea
comerțului;
 Interdependența economică: pe măsură ce comerțul a crescut, regiunile și țările au devenit
din ce în ce mai interdependente unele de altele pentru diverse resurse și bunuri. Această
interdependență a creat o buclă de feedback care a susținut și a extins în continuare
comerțul între diferite regiuni.

6. RUTELE COMERȚULUI

Rutele comerțului se referă la căile și rețelele care sunt utilizate pentru schimbul de bunuri,
mărfuri și servicii. Ele facilitează fluxul de bunuri, informații și idei, promovând creșterea
economică, difuzarea culturală și relațiile geopolitice dintre țări și regiuni.

6
 Sursa: https://lawschoolpolicyreview.com/2023/06/20/e-commerce-and-international-trade-striking-a-balance-between-
technological-developments-and-sustainability/

Rutele comerciale pot fi clasificate în diferite tipuri în funcție de natura și scopul lor.
Unele tipuri comune de rute comerciale includ:
 Rute terestre: transportul de mărfuri pe uscat, de obicei folosind cămile, cai sau rulote.
Drumul Mătăsii, care lega Asia de Europa, este un exemplu faimos de rută comercială
terestră;
 Rute maritime: transportul de mărfuri prin mare. Rutele comerciale maritime au fost
cruciale în conectarea diferitelor continente și în facilitarea comerțului global. Marea
Mediterană, Oceanul Indian și Oceanul Atlantic au fost rute comerciale maritime importante
de-a lungul istoriei;
 Rute aeriene: odată cu dezvoltarea tehnologiei aviației, rutele aeriene au devenit din ce în
ce mai importante pentru transportul mărfurilor. Rutele aeriene de marfă leagă diferite țări și
permit circulația rapidă a mărfurilor de mare valoare sau sensibile la timp;
 Rute digitale: în era digitală, au apărut rute comerciale virtuale care facilitează schimbul de
bunuri și servicii prin internet. Platformele de comerț electronic și sistemele de plată digitale
au făcut posibil ca întreprinderile să desfășoare comerț la nivel global fără transportul fizic
de mărfuri.

7
7. CONCLUZII

 Comerțul promovează creșterea și dezvoltarea economică, permițând țărilor să se

specializeze în producția de bunuri și servicii în care acestea au un avantaj comparativ;

 Acesta oferă consumatorilor o varietate mai largă de bunuri și servicii la prețuri

competitive, îmbunătățindu-le nivelul de trai;

 Comerțul poate avea impact asupra mediului, deoarece creșterea producției și transportului
poate duce la poluare și la epuizarea resurselor. Ar trebui implementate reglementări și
practici durabile pentru a atenua aceste efecte negative.

 Factorii care pot avea un impact asupra comerțului sunt reprezentați de cei politici și
economici (cotele, tarifele, subenții și alte rate de schimb). Acești factori pot crea bariere în
calea comerțului și pot distorsiona rezultatele pieței;

 Comerțul poate crea interdependențe între țări, deoarece acestea devin dependente una de
cealaltă pentru bunuri și servicii esențiale. Această interdependență poate crește
vulnerabilitatea la șocuri economice sau întreruperi în lanțurile de aprovizionare;

8
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9B
2. https://www.qreferat.com/referate/economie/DEFINIREA-FUNCTIILE-SI-
FORMELE442.php
3. https://www.creeaza.com/afaceri/comert/Functiile-comertului838.php
4. https://www.slideshare.net/fflorian76/conceptul-de-comert
5. https://www.mpt.upt.ro/doc/comert/doc/02.pdf
6. https://www.scribd.com/document/347911831/Capitolul-i-Scurt-Istoric-Al-Comertulu
7. https://unece.org/fileadmin/DAM/trade/ct/ct_2011/AfT_Moldova_R.pdf
8. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/185_197_The%20development%20of
%20international%20trade_characteristics%20and%20trends.pdf
9. https://ro.frwiki.wiki/wiki/Route_commerciale
10. https://hmn.wiki/ro/Trade_routes