Ing.

Clinică
Medicală
Curs 01
Inginerul Clinic

PAGE 1
Ce vom invăța:
Conspectul
▪ Responsabilități
▪ Rolul inginerului clinic
cursului
▪ Proceduri

PAGE 2
Inginerul clinic
▪ Inginerii biomedicali lucrează cu o gamă largă de personal medical, tehnic și
administrativ și, uneori, cu pacienți.
▪ Responsabilitățile postului includ:
▪ proiectarea, testarea și implementarea de noi proceduri medicale,
▪ proiectarea, dezvoltarea, testarea și modificarea produselor, echipamentelor și
dispozitivelor
▪ menține legătura cu personalul medical, ingineresc și științific
▪ instruirea personalului pentru utilizarea echipamentului în siguranță
▪ întreținerea echipamentelor
▪ redactarea de rapoarte și documentație
▪ efectuarea de cercetări relevante.

PAGE 3
Inginerul clinic
▪ Angajatorii tipici ai inginerilor biomedicali:
▪ spitale
▪ universități
▪ organizații de cercetare
▪ producători de instrumente de diagnostic/medicale
▪ Abilități cheie pentru inginerii biomedicali:
▪ măsurare atentă și abilități analitice
▪ atenție buna la detalii
▪ un ochi bun pentru design
▪ capacitatea creativă și tehnică de a transforma modelele în produse
▪ capacitatea de a empatiza cu pacienții
▪ abilitați de comunicare si lucru in echipa.

PAGE 4
Inginerul clinic
▪ Alte roluri al inginerului clinic:
▪ are grijă de buna funcționare a dispozitivelor medicale și,
▪ gestionează structura generală a unui spital, cum ar fi diverse planificări departamentale,
▪ se implică în proiectarea planului de etaj al spitalului,
▪ achiziționarea de echipamente medicale,
▪ se ocupă cu întreținerea preventivă a acestora.

PAGE 5
Etapele unui echipament medical
▪ Etapele unui echipament medical de la planificarea achiziției până la ieșire din uz sunt:
▪ Planificare
▪ Evaluare și negociere
▪ Punerea în funcțiune și instalare după achiziționarea dispozitivului
▪ Instruire
▪ Managementul defecțiunilor
▪ Urmărirea mentenanțelor periodice
▪ Inspecția de intrare a echipamentelor
▪ Managementul riscurilor echipamentelor
▪ Documentarea echipamentelor scoase din uz

PAGE 6
Planificare
▪ În această fază, un inginer biomedical trebuie să aibă un plan amănunțit al dispozitivelor, de la
risc scăzut la risc ridicat, care se va potrivi spitalului în funcție de cerințe și de alte aspecte:

▪ Se va consulta cu medicul (medicii) pentru a înțelege nevoile

▪ Se va consulta cu departamentul financiar pentru bugetul
▪ Se va studia piața pentru dispozitive potrivite
▪ Se va lua legătura cu furnizorii
▪ Se vor studia cerințele tehnice (consum curent, locație, mediu, etc.)
▪ Se va trece urgent la rezolvarea problemelor, neajunsurilor in caz că trebuie
▪ Cereri de oferte (în cazul firmelor private numai!)
▪ Pregătirea caietului de sarcini

PAGE 7
Evaluare și negociere
▪ Aspecte legate de evaluare și negociere
▪ Este cea mai consumatoare de timp și brainstorming
▪ Trebuie făcut un studiu complet înainte de achiziție (lansarea licitației)
▪ Negocierea trebuie să fie corectă și etică (în cazul achiziției directe)
▪ Caietul de sarcini trebuie redactat să conțină TOT!!! ce avem nevoie dar fără să discriminăm...
▪ Adică să fie măcar 3 firme pe piață care au echipament conform caietului de sarcini
▪ Se face prima dată evaluarea tehnică urmat de cea financiară
▪ Se alege câștigătorul după evaluarea financiară
▪ Se dispută eventualele contestații
▪ Se livrează echipamentului conform termenului din caietul de sarcini
▪ Se verifică să existe toate componentele, accesorii, etc.
▪ Se verifică seria, data fabricației, etc.
▪ Se semnează cu atenție procesul verbal și documentele anexe.
PAGE 8
Punerea în funcțiune
▪ Echipamentul achiziționat trebuie să fie corelat cu caietul de sarcini, după care:
▪ Se trece la instalare și punere în funcțiune (de către furnizor)
▪ Se oferă suport inginerilor de la firmele care instalează
▪ Acces la curent, apă, canalizare, etc
▪ Rearanjarea spațiului dacă se cere
▪ Se verifică performanța și buna funcționare a echipamentului
▪ Se verifică prezența consumabilelor (unde este cazul)
▪ Se verifică siguranța de bună funcționare
▪ Scurgerea de curent (current leackage)
▪ Consumul maxim de curent, apă, etc.
▪ Emanare de căldură, radiații, etc.
▪ Se semnează procesul verbal de instalare

PAGE 9
Instruire
▪ Specialistii oferă pregătire lucrătorilor din domeniul sănătății în:
▪ Funcționarea dispozitivului
▪ Mentenanțele periodice aplicabile de utilizator
▪ Schimbarea consamabilelor
▪ Se obține un document semnat cu toate persoanele instruite pentru dovada instruirii
▪ Se țin cursuri de perfecționare la nevoie
▪ În cazul în care se dorește o utilizare mai avansată a echipamentului
▪ În cazul in care s-a schimbat ceva la modul de funcționare
▪ Se desemnează persoana de la firma furnizoare care se poate contacta în caz de nevoie

PAGE 10
Managementul defecțiunilor
▪ Fiecare echipament se va defecta la un moment dat!!!
▪ Se va utiliza metodologia Six Sigma- DMAIC- (Definire, Măsurare, Analiza, Îmbunătățire și
Control)

PAGE 11
Managementul defecțiunilor
▪ Se va ține evidența contractelor de service și întreținere
▪ Contractele de service de obicei sunt definite ca:
▪ La nevoie – de obicei mai scump
▪ Prin abonament lunar care acoperă atât deplasarea, manopera cât și piesele de schimb
▪ În funcție de echipament, departamentul sau zona geografică unde este utilizat echipamentul:
▪ Contractul poate specifica intervenția la 24 sau 48 de ore.
▪ Contractul poate specifica mentenanțele periodice la 6 luni, 12 luni, etc.
▪ Fiecare vizită de service trebuie documentată și semnată de ambele părți
▪ După fiecare intervenție de service se verifică obligatoriu conformitatea echipamentului din
punct de vedere al securității.

PAGE 12
Inspecția echipamentelor
▪ Echipamentele sunt supuse periodic evaluărilor de organe competente
▪ Aceste audituri pot fi :
▪ Audit intern
▪ Audit extern
▪ La audit de obicei se verifică:
▪ Buna funcționare al echipamentului
▪ Buna întreținere a echipamentului
▪ Toate documentele să fie la zi
▪ fără modificări neconforme, fără lipsuri
▪ Se verifică neconformitățile respectiv acțiunile corective (CAPA – Corective And Preventive Action)
▪ Neconformitățile pot fi:
▪ De atenționare
▪ Majore
PAGE 13
Managementul riscurilor
▪ Cealaltă responsabilitate unică a unui inginer biomedical este managementul riscului
▪ Dispozitivele vor fi prevăzute cu clase de risc în timpul testării urmat de un sistem de management
medical computerizat
▪ Acest sistem este un instrument perfect pentru urmărirea inventarului dispozitivelor și a istoricului de
întreținere
▪ Acest lucru reduce, la rândul său, cerințele de întreținere preventivă și supravegherea internă a
dispozitivului
▪ Se urmăresc și modificările standardelor și reevaluarea echipamentelor pentru conformitate

PAGE 14
Scoaterea din uz
▪ Echipamentele pot fi scoase din uz:
▪ Temporar pentru o perioadă definită (de exemplu în timpul renovărilor)
▪ Se asigură că echipamentul este pregătit pentru „long term shutdown” împachetat corespunzător, cu
toate accesoriile scoase și depozitate
▪ La mutarea într-un alt departament, clădire, spital etc.
▪ Se pregătește echipamentul pentru transport, de preferat în cutia originală
▪ La renunțarea și casarea echipamentului
▪ Se pregătește echipamentul pentru transport
▪ Se decontaminează în cazul în care este nevoie
▪ Se predă echipamentul firmelor specializate în deșeuri medicale
▪ Se documentează scoaterea din uz și casarea, precum și predarea către firma de casare
▪ La punerea în funcțiune după închidere temporară sau mutare, se va trece la procedura de reinstalare
și verificare – control.

PAGE 15
Concluzii
▪ Responsabilitatea unui inginer biomedical nu se limitează doar la manipularea dispozitivului
▪ El se va asigura că întregul mediu în care se încadrează dispozitivul este bine gestionat și întreținut
fără greșeli.
▪ Practicarea corectă și în timp util a acestor pași va oferi publicului servicii standard de asistență
medicală.
▪ „Salvarea” inginerului în cazuri de „probleme” va fi întotdeauna dovada bunei practici
dovedită prin documentări, rapoarte, audituri.

▪ DACĂ CEVA NU ESTE DOCUMENTAT, ÎNSEAMNĂ CĂ NU SA ÎNTAMPLAT !!!

PAGE 16
Ing. Clinică
Medicală
Curs 02
Mentenanța Echipamentelor Medicale

PAGE 1
Ce vom invăța:
Conspectul
▪ Responsabilități
▪ Rolul inginerului clinic
cursului
▪ Proceduri

PAGE 2
Mentenanța în general
▪ Întreținerea preventivă este acțiunea de a efectua activități de întreținere programate în mod
regulat pentru a ajuta la prevenirea defecțiunilor neașteptate în viitor. Mai simplu spus, este
vorba de a repara lucrurile înainte să se strice.
▪ În prezent, sistemul medical este oarecum în urmă altor industrii când vine vorba de crearea
de programe eficiente de întreținere pentru echipamentele lor. Cu toate acestea, unitățile
medicale moderne, cum ar fi spitalele și cabinetele private, depind mai mult de echipamente
acum decât oricând, ceea ce înseamnă că este mai important ca niciodată să existe procese
eficiente de întreținere.
▪ Întreținerea preventivă (PM) joacă un rol cheie în asistența medicală, fie că implică
inspectarea echipamentelor medicale sau menținerea în funcțiune a clădirilor HVAC și
a altor sisteme. Prin crearea unui plan eficient de întreținere preventivă, furnizorii de
servicii medicale își pot servi mai bine pacienții, reducând în același timp costurile de
întreținere și reparații.

PAGE 3
Mentenanța periodică (PM)
▪ PM se bazează de obicei pe recomandarea producătorilor:
▪ Lunar, trimestrial, anual
▪ Cea mai de bază formă a PM constă din:
▪ inspecțiile bazate pe intervale de timp/utilizare
▪ verificările și înlocuirile programate a consumabilelor
▪ Aceste forme de PM sunt de obicei:
▪ Cele mai simple
▪ Cele mai ineficiente
▪ Cele mai costisitoare

▪ Anumite mentenanțe trebuie efectuate periodic de utilizator/ tehnician

PAGE 4
Mentenanța periodică (PM)
▪ Cea mai de bază formă a PM constă din:
▪ inspecțiile bazate pe intervale de timp/utilizare
▪ verificările și înlocuirile programate a consumabilelor
▪ PM se bazează de obicei pe recomandarea producătorilor:
▪ Lunar, trimestrial, anual
▪ Aceste forme de PM sunt de obicei:
▪ Cele mai simple
▪ Cele mai ineficiente
▪ Cele mai costisitoare
▪ Anumite mentenanțe trebuie efectuate periodic de utilizator/ tehnician

PAGE 5
Mentenanța periodică (PM)
▪ PM de bază recomandat de producător poate duce la:
▪ Îndeplinirea anumitor sarcini sunt efectuate pre frecvent
▪ ... sau nu suficient de frecvent
▪ Piesele pot fi înlocuite mai des decât este necesar
▪ ... sau se pot uza înainte să de implementarea programului de mentenanță
▪ PM dat de producător poate fi ineficient pentru că:
▪ A fost implementat folosind „worst case scenario”
▪ A fost implementat folosind „best case scenario”
▪ Nu poate corespunde tuturor clienților din motiv de:
▪ Locație geografică, variabile ambientale, etc.
▪ Mod de lucru cu echipamentul: urgență, rutină, etc.

PAGE 6
Mentenanța predictivă (PdM)
▪ Tehnica de întreținere predictivă a fost
creată de C. H. Waddington (1990)
▪ Utilizarea sa a fost limitată numai la
anumite domenii:
▪ ingineria aeronautică
▪ industriile care implică utilizarea
mașinilor grele.
▪ PdM în sistemul medical este o
concepție relativ nouă (după 2010)
▪ Implică:
▪ Multitudine de senzori
▪ Conexiune internet
▪ Algoritmi IA

PAGE 7
Mentenanța predictivă (PdM)
▪ PdM se bazează pe monitorizarea stării prin încorporarea unui element predictiv în proces:
▪ Senzori de curent, temperaturi, vibrații, poziții, presiuni, etc. culeg datele
▪ Datele sunt selecționate iar cele relevante sunt trimise către un server într-un mod securizat
▪ Algoritmi de pe server evaluează datele și emit mesaje către departamentul de service

PAGE 8
Mentenanța predictivă (PdM)
▪ Exemple de declanșare PdM:

PAGE 9
Mentenanța predictivă (PdM)
▪ Sistemele PdM pot informa echipele de întreținere când anumite componente sunt
susceptibile de a se uza, astfel:
▪ se fac înlocuiri de piese exact atunci când sunt necesare.
▪ Se reduc orele de muncă irosite petrecute la muncă
▪ Dezavantajele PdM:
▪ este adesea costisitor de implementat – este rezervat echipamentelor critice
▪ Este nevoie de „big data” – durează până se strâng datele
▪ Avantajele PdM
▪ Poate preveni apariție defecțiunilor – poate fi catastrofal în cazul anumitor echipamente
▪ Poate duce la economisire de buget
▪ Ridică morala utilizatorilor respectiv echipei de service

PAGE 10
Defectarea echipamentului
▪ Service-ul la nevoie:
▪ Atunci când un echipament se defectează, există o perioadă de timp până se intervine
▪ Duce la amânarea procedurilor pentru pacienți în cazul echipamentelor medicale critice
▪ Timpul necesar pentru diagnosticarea și repararea unui echipament stricat este mai lung

PAGE 11
Defectarea echipamentului
▪ Service-ul planificat:
▪ Se intervine înainte ca echipamentul să se oprească
▪ Teoretic echipamentul nu se „strică” niciodată
▪ Se salvează timp, costuri, frustrări, amânări de proceduri medicale
▪ Crește încrederea utilizatorului în echipament – care poate duce la profit și alte oprotunități

PAGE 12
Planned vs demand service

PAGE 13
Întreținerea echipamentului
▪ Echipamentele prost întreținute duc la:
▪ preocupare operațională și de răspundere, în special în domeniul sănătății
▪ riscuri legale ori de câte ori se tratează un pacient cu echipament prost întreținut
▪ pacienții sau utilizatorii pot fi răniți
▪ pot duce la pierderi semnificative (bănești respectiv pierderea licențelor)
▪ Siguranța pacientului este primordială și nu doar din motive legale !!!
▪ Menținerea la curent cu întreținerea preventivă este parte integrantă a ing. de service

PAGE 14
Ing. Clinică
Medicală
Curs 04
Informatizarea sistemului medical

PAGE 1
Ce vom învăța:
Conspectul
▪ Informatica în spitale, clinici
▪ Informatizarea Laboratorului
cursului
▪ Protocoale de comunicare

PAGE 2
Ce este informatica medicală
▪ Informatica medicală (IM) este intersecția dintre știința informației, informatica și îngrijirea sănătății.
▪ Acest domeniu tratează resursele, dispozitivele și metodele necesare pentru a optimiza achiziția,
stocarea, regăsirea și utilizarea informațiilor în sănătate și biomedicină.
▪ Domeniul informaticii sanitare este divers și în expansiune.
▪ Cererea este alimentată de concentrarea industriei de îngrijire a sănătății pe:
▪ medicina bazată pe dovezi,
▪ îmbunătățirea calității și
▪ securitatea datelor pentru pacienți.
▪ accesibilitatea datelor pentru pacienți.
▪ IM se adaptează la progresul în inteligența artificială, standardele de securitate a datelor și big data.

PAGE 3
Ce este informatica medicală
▪ Informatica sanitară acoperă domeniul multidisciplinar al:
▪ informatica datelor
▪ sisteme de sprijinire a deciziei
▪ telemedicina,
▪ etică
▪ informatica pentru sănătatea consumatorilor
▪ sistemele internaționale de sănătate
▪ informatica globala a sănătății
▪ informatică de cercetare translațională
▪ securitatea informației
▪ confidențialitatea datelor
▪ Inteligența artificială
▪ sănătate

PAGE 4
Ce este informatica medicală
▪ Un HIS poate fi proiectat și construit intern de la zero sau achiziționat.
▪ Datele trebuie stocate într-o bază de date proiectată corespunzător.
▪ Bazele de date, structura, etc trebuie să fie „standardizat” astfel ca să țină cont de convențiile
de numire, upgrade-uri, posibilități de migrare a datelor, etc.
▪ HIS poate fi împărțit în linii mari în două jumătăți:
▪ Sistemele informatice ce țin de îngrijirea pacientului
▪ Sistemele informatice manageriale

PAGE 5
Capacitatea IT în sistemul medical

PAGE 6
Obiective și funcții al sist. de îngrijire a pacientului
▪ Fiind un sistem de facilitare a operațiunilor, se așteaptă ca acest set de subsisteme și aplicații
să utilizeze computerizarea și tehnologia informației în mod optim pentru a realiza obiectivele
dorite în următoarele domenii:
▪ Productivitate
▪ Eficacitatea
▪ Adecvare
▪ Eficienţă
▪ Calitate
▪ Siguranță
▪ Confidențialitatea și confidențialitatea informațiilor
▪ Deși HIS are foarte multe ramuri, ne vom restrânge la ceea ce ține de sistemul de suport clinic și anume
de LIS (Laboratory Informational System) adică Sistemul de Informații de Laborator

PAGE 7
LIS - introducere
▪ 70% din deciziile medicale de astăzi depind de rezultatele de laborator !!!
▪ Funcțiile unui laborator în contextul Sistemului informațional de îngrijire a pacienților pot fi
clasificate în:
▪ Primire comenzi (cereri)
▪ Efectuează teste
▪ Oferă rezultate
▪ Pentru a primi comenzi, (LIS) este integrat cu Sistemul Informațional Clinic (CIS) care conține:
▪ Sistemul informațional Clinic pentru diferite specialități
▪ Documentație Clinică
▪ Suport pentru decizii clinice
▪ Sistem centralizat de monitorizare continuă
▪ Fișa medicală electronică

PAGE 8
LIS - introducere
▪ Teste le cerute pot fi clasificate în:
▪ Teste de biochimie
▪ Teste de imunologie
▪ Teste de hematologie
▪ Teste de microbiologie
▪ Teste de coagulare
▪ Teste de urină
▪ Teste anatomie patologică
▪ Etc.
▪ Identificarea probelor pacienților se face prin coduri de bare, care trebuie sa conțină pe lângă
cod de bare cel puțin și numele sau ID-ul pacientului, data recoltării și secția

PAGE 9
Locul LIS în HIS

PAGE 10
Modul de lucru LIS

PAGE 11
Înregistrarea probei
▪ În ambulator:
▪ La prezentare se creează profilul pacientului (dacă nu există deja în baza de date)
▪ Nume, sex, vârstă, data nașterii, medicul care face cererea, etc.
▪ Se aleg în sistem testele care urmează să fie efectuate
▪ Se imprimă codurile de bare în funcție de câte tuburi urmează a fi folosite pentru recoltare
▪ Pacientul (sau asistenta) prezintă lista de cereri cu codurile de bare la punctul de recoltare
▪ Asistenta va recolta proba de sânge și va lipi codurile de bare potrivite pe tuburi, respectiv, urină,
etc.
▪ Pe secție
▪ Asistenta selectează testele necesare cerute de medic
▪ Se printează codurile de bare necesare în funcție de numărul tuburilor necesare
▪ Asistenta* va recolta probele de sânge (sau LCR sau alte lichide) și va lipi codurile de bare pe tuburi
▪ Celelalte probe (urină, scaun, etc) vor fi predate de pacient asistentei care va lipi pe ele codurile de
bare potrivite

PAGE 12
Înregistrarea probei
▪ ATENȚIE!!! Un cod de bare SID poate să existe o singură dată în isotria spitalului !!!
▪ SID = Sample ID, reprezintă ID-ul probei (de sânge, urină, LCR, etc.) si există doar o dată!
▪ Două tuburi de sânge recoltate în același timp pot avea același cod de bare
▪ SID la o probă de sânge respectiv o probă de urină de la același pacient, NU poate fi identic
▪ PID = Pacient ID și este de obicei CNP-ul și se va repeta ori de câte ori pacientul revine în spital.
▪ După etichetarea probelor, acesta ajung în laborator în condiții trasabile
▪ Se va urmării ora recoltării vs ora la care a ajuns proba în laborator
▪ Se va monitoriza temperatura pe durata transportului
▪ Se vor refuza tuburile neconforme:
▪ Temperatură necorespunzătoare
▪ Transport necorespunzător
▪ Coduri de bare neidentificabile

PAGE 13
Înregistrarea probei
▪ Pentru testele de biochimie respectiv imunologie, tuburile primare trebuie centrifugate
▪ Viteza de centrifugare este dat de producătorul tubului
▪ Viteza de centrifugare se dă în RCF (Relative Centrifugal Force) și nu în RPM (rotații pe minut)
𝑅𝑃𝑀 2
▪ Formula de conversie RPM-RCF este: 𝑅𝐶𝐹 = ∙ 1,12 ∙ 𝑟
1000
▪ Unde r reprezintă raza de la axa centrală până la fundul tubului
▪ După centrifugare, tuburile ajung în analizoare.
▪ Există două tipuri de comunicare analizor – LIS:
▪ With query :
▪ Analizorul scanează codul tubului
▪ analizorul întreabă LIS ce să lucreze
▪ Without query – cererea se face manual de utilizator
▪ Identificarea poate fi cu scanare cod de bare sau cerere manuală
▪ După ce avem rezultate, acestea se trimit automat către LIS

PAGE 14
Ce face analizorul?
▪ La introducerea probelor în analizor:
▪ Analizorul scanează codul de bare și trimite un query către LIS – Exemplul de mai jos este pt SID:1000 - 1008

▪ LIS identifică proba, face legătura cu PID și trimite înapoi către analizor lista de cereri
▪ Testele care sunt cerute se identifică cu un cod și nu cu o denumire. De ex. 1025 și nu GLUCOZĂ
▪ Exemplul de mai jos este un răspuns oarecare pt PID1234 având SID1000, respectiv PID2222 având SID1001
▪ Codurile de teste din exemplu sunt: 19930631, 19930629

PAGE 15
Ce face analizorul?
▪ După efectuarea testelor, analizorul va trimite înapoi la LIS valorile obținute
▪ În exemplul de mai jos avem un fragment de comunicare de la analizor către LIS

▪ LIS va face legătura dintre PID, SID și testele cerute cu valorile obținute de la analizor
▪ Aceste valori rămân vizibile doar pentru laborator până ce medicul responsabil le va valida
▪ După validare valorile testelor devin vizibile și pentru medicii din secție

PAGE 16
 Protocoale, legătura fizică
▪ Fiecare analizor va avea un manual cu protocolul de comunicare
▪ Conform protocolului, fabricanții de software LIS va trebui să creeze drivere pentru fiecare analizor
▪ Aceste protocoale sunt în funcție de tipul de comunicare:
▪ ASTM – învechit, cel mai des întâlnit ... Încă, fără securitate, simplu, ușor de implementat
▪ HL7 – cel mai nou, acceptat conform noilor norme, poate comunica foarte multe alte informații pe lângă ASTM:
▪ Lotul, seria reactivilor folosiți la analiză
▪ Nivelul lichidului din reactivi, etc. etc.
▪ Diferite moduri de comunicare , conectică diferită
▪ ASTM – comunică prin port serial prin RS232, este foarte lent, necesită disponibilitate de port serial,
calculatorul (HOST) trebuie să fie aproape de analizor
▪ HL7 – comunică prin portul de rețea (LAN), are viteza gigabit, mult mai ușor de realizat, practic se leagă în
rețeaua internă a spitalului. Calculatorul (HOST) poate fi oriunde în spital

PAGE 17
 Protocoale, legătura fizică
▪ La HL7 legătura fizică se face simplu, cu cablu CAT5 în cupla LAN
▪ La ASTM legătura prin portul serial se face conform schemei de mai jos:

PAGE 18
 Protocoale, legătura fizică
▪ În timpul comunicării cel care dorește să comunice întâi trimite un caracter de control [ENQ] la care
așteaptă ca receptorul să răspundă cu [ACK] daca este pregătit să accepte mesaje.
▪ În cazul în care nu este pregătit, va răspunde cu un [NAK]
▪ Dacă nu se respectă aceste, și alte, protocoale, se va întrerupe comunicarea

PAGE 19
Diagrama stărilor

PAGE 20
Sistemul LIS

PAGE 21
 Tendințe de viitor
▪ Momentan în marea majoritate a laboratoarelor, analizoarele sunt legate direct la LIS
▪ Asta înseamnă:
▪ Costuri de conectare și mentenanță
▪ Limitare mare de funcționalitate
▪ Tendința de viitor este ca analizoare le să fie legate la un „midleware” și doar midleware-ul să fie legat la
LIS. Astfel vom avea:
▪ Costuri reduse de conectare și mentenanță
▪ Funcționalități extinse:
▪ Remote monitoring
▪ Automatic validation
▪ Smart rules
▪ Statistici de consum, peak hours, utilizarea echipamentului, etc.
▪ Optimizare workflow

PAGE 22
Ing. Clinică
Medicală
Curs 04
Cum să facem primul nostru produs?

PAGE 1
Ce vom învăța:

▪ Care sunt pașii pentru un produs Conspectul

electronic
▪ Care sunt riscurile
cursului
▪ Cât de complex este un produs
fabricat de la zero

PAGE 2
Prefață
▪ DA, poți dezvolta un nou dispozitiv electronic indiferent de nivelul tău tehnic!

▪ Este o călătorie lungă și dificilă pentru a lansa un nou produs tehnologic.

▪ Deși hardware-ul este cunoscut pentru că este greu, este mai ușor ca niciodată pentru indivizi și echipe
mici să dezvolte noi gadget-uri electronice.

▪ Dezvoltarea produsului nu este niciodată o progresie liniară lină și uneori te vei trezi că faci doi pași
înapoi pentru fiecare pas înainte.

▪ Nu fiți prea frustrați atunci când se întâmplă acest lucru, deoarece este doar o parte a procesului.

PAGE 3
Cercetare de piață, brevete și validare de produse
▪ Mai întâi trebuie să cercetați concurența și să confirmați că există o piață pentru produsul dvs.
▪ Atunci când antreprenorii fac cercetări competitive, o concepție greșită obișnuită este să creadă că
găsirea oricărei concurențe este proastă.
▪ De fapt, majoritatea antreprenorilor intră în panică și cred că este sfârșitul proiectului lor atunci când
găsesc o soluție concurentă.
▪ În realitate, totuși, a avea o oarecare concurență este de fapt bun, deoarece demonstrează că există o
piață pentru ideea ta de produs.
▪ Odată ce ați stabilit că există o piață pentru produsul vostru, următorul pas este să validați că oamenii
vă vor cumpăra de fapt produsul.
▪ De asemenea, puteți configura o pagină de vânzări online pentru a vă testa ideea.

PAGE 4
Cercetare de piață, brevete și validare de produse
▪ Crowdfundingul este o altă formă excelentă de validare. Cheia este că trebuie să împărtășiți ideea de
produs cu o mulțime de oameni imparțiali care vă vor oferi feedback sincer.
▪ Dar ce zici de un brevet? Nu aveți nevoie de unul înainte de a putea spune în siguranță altora despre
produsul dvs.?
▪ A fi prea secretos este probabil cea mai frecventă greșeală făcută de noii antreprenori. În realitate, nu a
fost niciodată o pornire hardware eșuată pentru că ideea lor a fost furată.
▪ Cu toate acestea, înțeleg preocupările legate de confidențialitate și de ce majoritatea oamenilor doresc
să înceapă cu un brevet.
▪ Brevetele de lucru în avans sunt scumpe și necesită mult timp. Pur și simplu nu sunt cea mai bună
utilizare a timpului sau a banilor tăi limitati atunci când începi.

PAGE 5
Simplificați-vă produsul
▪ Una dintre cele mai importante lecții este că trebuie să vă simplificați dispozitivul cât mai mult posibil.
▪ Trebuie să îmbrățișați simplificarea pentru a avea o șansă realistă de a aduce produsul pe piață în timp
util și fără a da faliment.
▪ Complexitatea produsului poate fi o capcană mortală pentru noii antreprenori și startup-uri!
▪ Majoritatea antreprenorilor și chiar majoritatea inginerilor nu înțeleg toate consecințele diferitelor
caracteristici ale produsului.
▪ Adăugarea a ceea ce pare a fi o caracteristică minoră poate crește adesea drastic costul de dezvoltare și
timpul necesar pentru a ajunge pe piață.
▪ De exemplu, ceva la fel de simplu precum poziția unui buton ar putea risipi mii de dolari, dacă creează
nevoia de matrițe de injecție mai scumpe.
▪ Problema este că, dacă nu înțelegeți întregul proces de dezvoltare și producție, este dificil să cunoașteți
implicațiile viitoare ale fiecărei decizii de produs.

PAGE 6
Prototipuri Proof-of-Concept (POC)
▪ În acest moment ați dovedit că există o piață pentru produsul voastră și ați simplificat cât mai mult
posibil conceptul de produs.
▪ Acum, întrebarea la care trebuie să răspundeți este dacă conceptul vostru rezolvă într-adevăr problema
intenționată așa cum era de așteptat.
▪ Acesta este scopul unui prototip Proof-of-Concept (POC), care este un prototip timpuriu creat folosind
componente disponibile.
▪ Un prototip POC nu are nici un design electronic personalizat și se bazează de obicei pe kituri de
dezvoltare, cum ar fi un Arduino sau Raspberry Pi.
▪ Am subliniat deja importanța de a nu începe corect cu dezvoltarea completă, dar un prototip POC este
diferit, deoarece de obicei nu este foarte costisitor de construit.

PAGE 7
POC vs Produsul final

PAGE 8
1. Dezvoltați singur produsul
▪ Aceasta este rareori o strategie viabilă complet de la sine. Foarte puțini oameni au toate abilitățile
necesare pentru a dezvolta pe cont propriu un produs electronic pregătit pentru piață.
▪ Chiar dacă sunteți ingineri, sunteți experți în proiectare electronică, programare, modelare 3D, turnare
prin injecție și producție? Probabil ca nu. De asemenea, majoritatea acestor specialități sunt formate
din numeroase subspecialități.
▪ Dacă aveți abilitățile necesare (chiar și ca echipă), cu cât veți dezvolta singur produsul vostru mai
departe, cu atât veți economisi mai mulți bani.
▪ De asemenea, orice abilități noi pe care trebuie să le învățați va necesita timp și, în cele din urmă,
poate prelungi timpul de lansare pe piață.
▪ Aduceți întotdeauna experți pentru a completa orice lacune în expertiza voastră, dar asigurați-vă că
rămâneți implicat în toate deciziile cheie.

PAGE 9
2. Aduceți parteneri tehnici
▪ Dacă sunteți mai puțin tehnici, atunci cu siguranță ar fi înțelept să alegeți un partener tehnic.
▪ Unul dintre fondatorii echipei voastre de pornire trebuie să înțeleagă cel puțin suficient despre
dezvoltarea produsului pentru a gestiona procesul.
▪ Dacă intenționați să căutați în cele din urmă finanțare din exterior de la investitori profesioniști, atunci
cu siguranță aveți nevoie de o echipă de fondatori.
▪ Investitorii profesioniști în start-up știu că o echipă de fondatori este mult mai probabil să reușească
decât un fondator solo.
▪ Echipa ideală de co-fondatori pentru majoritatea startup-urilor hardware este un inginer hardware, un
programator și un marketer.
▪ Un partener nu numai că trebuie să vă complimenteze abilitățile, dar trebuie și să vă placă personal. În
esență, veți fi căsătoriți cu ei cel puțin câțiva ani, așa că asigurați-vă că vă înțelegeți bine.
▪ Dezavantajul major al atragerii de co-fondatori este că vă reduc capitalul propriu în companie.

PAGE 10
2. Parteneriatul perfect

PAGE 11
3. Externalizați către ingineri independenți
▪ Una dintre cele mai bune modalități de a completa orice lacune în abilitățile tehnice ale echipelor este
prin externalizarea către ingineri independenți.
▪ Rețineți că majoritatea produselor vor necesita mai mulți ingineri de diferite specialități, așa că va
trebui să vă gestionați singuri diferiți ingineri.
▪ În cele din urmă, cineva din echipa fondatoare va trebui să servească drept manager de proiect.
▪ Asigurați-vă că găsiți un inginer electronist care are experiență în proiectarea tipului de electronică
cerut de produsul vostru în cazul în care voi nu stăpâniți acest domeniu
▪ Ingineria electrică este un domeniu uriaș de studiu și mulți ingineri nu au nicio experiență în
proiectarea circuitelor.
▪ Pentru designerul 3D, asigurați-vă că găsiți pe cineva care are experiență în tehnologia de turnare prin
injecție, altfel este posibil să ajungeți cu un produs care poate fi prototipat, dar nu fabricat în masă.

PAGE 12
4. Externalizați către o firmă de dezvoltare
▪ Cele mai cunoscute firme de design de produse, cum ar fi Frog, IDEO, Fuseproject etc. pot genera
modele fantastice de produse, dar sunt nebun de scumpe. Adresați-vă unei astfel de companii în cazul
în care dispuneți de fonduri suficiente (din granturi).
▪ Startup-urile ar trebui să evite marile firme de design cu orice preț. Firmele de design de top pot
percepe peste 500.000 USD pentru a vă dezvolta pe deplin noul produs.
▪ Cu toate acestea, există multe firme de design mai mici, mai puțin cunoscute, care vă pot dezvolta
produsul la un preț mult mai rezonabil. Costul pentru aceste firme mai mici se apropie, de obicei, de
costul angajării de freelanceri, dar cu mai multă supraveghere și proceduri de mai bună calitate.
▪ Totuși, trebuie să renunțați la credința falsă că puteti lăsa pe altcineva să se ocupe de toată dezvoltarea
în timp ce voi așteptați pe margine.
▪ Cei care încearcă acea cale aproape întotdeauna se ard și pierd o mulțime de bani și timp. Trebuie
neapărat să fiți implicați în dezvoltare și să înțelegi cel puțin elementele de bază ale procesului de
dezvoltare, precum și diferitele compromisuri de design care se fac.

PAGE 13
5. Colaborați cu un producător
▪ O altă cale de urmat este parteneriatul cu un producător de peste mări care fabrică deja produse
similare cu produsul. Marii producători vor avea propriile lor departamente de inginerie și dezvoltare
pentru a lucra la propriile produse.
▪ Dacă puteți găsi un producător care face deja ceva similar cu propriul vostru produs, acesta poate fi
capabil să facă totul: dezvoltare, inginerie, prototipare, producție de matrițe și fabricare.
▪ Această strategie vă poate reduce costurile inițiale de dezvoltare. Ei vor amortiza aceste costuri, ceea
ce înseamnă adăugarea unui cost suplimentar per produs pentru primele serii de producție.
▪ Principalul risc de luat în considerare cu această strategie este că puneți tot ce are legătură cu produsul
vostru într-o singură companie.
▪ Cu siguranță vor dori un acord exclusiv de producție, cel puțin până când costurile le vor fi recuperate.
▪ De asemenea, fiți avertizați că mulți producători pot dori o parte sau toate drepturile intelectuale
asupra produsului voastră.

PAGE 14
Dezvoltarea electronicii
▪ Orice produs hardware conține cel puțin o parte electronică.
▪ Această parte poate fi foarte simplă sau foarte complexă și este cea care va determina funcționarea
produsului, consumul de curent important în cazul în care este alimentat de la o baterie.
▪ Dezvoltarea electronicii pentru produsul vostru poate fi împărțită în șapte etape:
▪ proiectare preliminară a producției,
▪ diagramă schematică,
▪ aspect PCB,
▪ BOM final,
▪ prototip,
▪ test și program,
▪ certificare.

PAGE 15
Etapa 1:Creați un proiect de producție preliminar
▪ Când dezvoltați un nou produs hardware electronic, trebuie să începeți mai întâi cu un proiect
preliminar de producție. Acesta nu trebuie confundat cu un prototip Proof-of-Concept (POC).
▪ Un prototip POC este de obicei construit folosind un kit de dezvoltare precum un Arduino. Acestea pot
fi uneori utile pentru a demonstra că conceptul dumneavoastră de produs rezolvă problema dorită. Dar
un prototip POC este departe de a fi un design de producție. Rareori poți merge pe piață cu un Arduino
încorporat în produsul tău.
▪ Un proiect preliminar de producție se concentrează pe componentele de producție ale produsului
vostru, cost, marja de profit, performanță, caracteristici, fezabilitatea dezvoltării și fabricabilitatea.
▪ Puteți utiliza un proiect preliminar de producție pentru a produce estimări pentru fiecare cost de care
va avea nevoie produsul vostru. Este important să cunoașteți cu exactitate costurile de dezvoltare,
prototipare, programare, certificare, scalare și fabricare a produsului.
▪ Mulți antreprenori fac greșeala de a sări peste pasul de proiectare preliminară a producției și, în
schimb, trec direct în proiectarea diagramei circuitului schematic.

PAGE 16
Etapa 1:Creați un proiect de producție preliminar
▪ Un proiect preliminar de producție trebuie să răspundă la următoarele întrebări pertinente:
▪ Produsul meu este fezabil de dezvoltat?
▪ Îmi pot permite să dezvolt acest produs?
▪ Cât timp îmi va dura să îmi dezvolt produsul?
▪ Pot fabrica în masă produsul?
▪ Pot să-l vând cu profit?
▪ Ne procedând astfel, s-ar putea să descoperiți în cele din urmă că ați cheltuit tot acest efort și banii
câștigați din greu pentru un produs care nu poate fi dezvoltat, fabricat sau, cel mai important, vândut
cu profit.
▪ Există trei mari pași în această etapă:
▪ Crearea unei scheme bloc
▪ Alegerea componentelor de producție
▪ Estimarea costului de producție

PAGE 17
Etapa 1:Creați un proiect de producție preliminar
▪ Proiectul preliminar de producție ar trebui să începeți prin a defini diagrama bloc la nivel de sistem.
Această diagramă specifică fiecare funcție electronică și modul în care toate componentele funcționale
se interconectează.
▪ Majoritatea produselor necesită un
microcontroler sau un microprocesor
cu diferite componente (afișaje,
senzori, memorie etc.) care se
interfață cu microcontrolerul prin
diferite porturi seriale.
▪ Prin crearea unei diagrame bloc de
sistem, puteți identifica cu ușurință
tipul și numărul de porturi seriale
necesare. Acesta este un prim pas
esențial pentru selectarea
microcontrolerului corect pentru
produsul dvs.
PAGE 18
Etapa 1:Creați un proiect de producție preliminar
▪ Apoi, trebuie să selectați diferitele componente de producție: microcipuri, senzori, afișaje și conectori
pe baza funcțiilor dorite și a prețului țintă de vânzare cu amănuntul al produsului. Acest lucru vă va
permite să creați apoi o listă preliminară de materiale (BOM).
▪ Cei mai populari furnizori de componente electronice
sunt: Newark, Digikey, Farnel, Mouser și TME .
▪ Puteți achiziționa majoritatea componentelor
electronice câte unul (pentru prototipare și testare
inițială) sau până la mii (pentru producție de volum
redus).
▪ Odată ce ajungi la volume mai mari de producție vei
economisi bani achiziționând niște componente direct de
la producător.
▪ Puteți începe și cu Aliexpress, dar nu este recomandat
pt. dezvoltarea unui produs care va fi vândut pe piață
PAGE 19
Etapa 1:Creați un proiect de producție preliminar
▪ După astea, ar trebui să estimați costul de producție (sau costul mărfurilor vândute – COGS) pentru
produsul vostru. Este esențial să știți cât mai curând posibil cât va costa fabricarea produsului lui.
▪ Trebuie să cunoașteți costul unitar de producție al produsului pentru a determina cel mai bun preț de
vânzare, costul inventarului și, cel mai important, profitul vostru.
▪ Componentele de producție pe care le-ați
selectat vor avea, desigur, un impact mare
asupra costului de producție.
▪ Pentru a obține o estimare exactă a costurilor de
producție, trebuie să includeți și costul PCB, a
ansamblului produsului final, testarea
produsului, ambalarea cu amănuntul, rata
deșeurilor, retururile, logistica, taxele și
depozitarea.

PAGE 20
Etapa 2: Proiectați schema circuitului
▪ Următoarea etapă este să proiectați schema de circuit pe baza diagramei bloc a sistemului pe care ați
creat-o la etapa 1.
▪ Diagrama schematică arată modul în care fiecare componentă, de la microcipuri la rezistențe, se
conectează împreună.
▪ În timp ce o diagramă bloc de sistem se concentrează în principal pe funcționalitatea produsului de
nivel superior, o diagramă schematică se referă la micile detalii.
▪ Ceva la fel de simplu ca un pin greșit numerotat pe o
componentă dintr-o schemă poate cauza o lipsă
completă de funcționalitate.
▪ În cele mai multe cazuri, veți avea nevoie de un
subcircuit separat pentru fiecare bloc al diagramei
bloc a sistemului dumneavoastră.
▪ Aceste diferite subcircuite vor fi apoi conectate
împreună pentru a forma schema completă a
circuitului.

PAGE 21
Etapa 2: Proiectați schema circuitului
▪ Software-ul special de proiectare electronică este utilizat pentru a crea diagrama schematică și pentru
a vă asigura că este lipsită de greșeli.
▪ Cele mai populare pachete software PCB includ Altium Designer OrCAD și Eagle. Dar atenție că acestea
sunt destul de scumpe și sunt de obicei destinate pentru cei care proiectează mai multe produse.
▪ Pentru un instrument de proiectare PCB gratuit, open-source, asigurați-vă că consultați KiCad.
▪ Există și versiuni de evaluare la softurile specializate de mai sus, dar astea ori au limitări ori o periodă
scurtă de funcționare completă
▪ Există licențe gratuite pentru studenți și până sunteți la faza de prototip este recomandat abordare
acestei variante.
▪ În NICI UN CAZ nu mergeți în producție sau dezvoltare avansate cu softuri „manevrate”. Acest lucru
este inacceptabil și etic și legal

PAGE 22
Etapa 3: Proiectați placa de circuit imprimat (PCB)
▪ Odată ce schema este finalizată, veți proiecta acum placa de circuit imprimat (PCB). PCB-ul este placa
fizică care deține și conectează toate componentele electronice.
▪ Dezvoltarea diagramei bloc a sistemului și a circuitului schematic respectiv simulare au fost în mare
parte de natură conceptuală. Un design PCB este totuși o lume foarte reală.
▪ PCB-ul este proiectat în același software
care a creat diagrama schematică.
▪ Software-ul va avea diverse instrumente
de verificare pentru a se asigura că
aspectul PCB îndeplinește regulile de
proiectare pentru procesul PCB utilizat și că
PCB se potrivește cu schema.

PAGE 23
Etapa 3: Proiectați placa de circuit imprimat (PCB)
▪ Pentru majoritatea modelelor de PCB, cele mai critice părți sunt rutarea alimentării, semnalele de mare
viteză (ceasuri de cristal, linii de adrese/date etc.) și orice circuite fără fir.
▪ În general, cu cât produsul este mai mic și cu cât componentele sunt strânse împreună, cu atât va dura
mai mult pentru a crea aspectul PCB. Dacă produsul vostru direcționează cantități mari de energie sau
oferă conectivitate fără fir, atunci aspectul PCB este și mai critic și consumator de timp.

PAGE 24
Etapa 4: Generați lista finală de materiale (BOM)
▪ Deși ar fi trebuit să creați deja un BOM preliminar ca parte a designului vostru preliminar de producție,
acum este timpul pentru BOM de producție completă.
▪ Principala diferență dintre cele două este numeroasele componente cu costuri reduse, cum ar fi
rezistențele și condensatorii.
▪ Aceste componente costă de obicei doar un ban sau doi, așa că nu le cuantificăm separat în lista
preliminară, dar la lista de producție DA
▪ Dar pentru a produce efectiv PCB-ul aveți nevoie de un BOM complet cu fiecare componentă listată.
▪ Aceast BOM este de obicei creat automat de software-ul de proiectare schematică.
▪ BOM listează numerele de piesă, cantitățile și toate specificațiile componentelor.

PAGE 25
Etapa 5: Proiectați placa de circuit imprimat (PCB)
▪ Crearea prototipurilor electronice este un proces în două etape. Primul pas produce plăcile de circuite
imprimate goale. Software-ul vostru de proiectare a circuitelor vă va permite să scoateți aspectul PCB
într-un format numit fișiere Gerber pentru fiecare strat PCB.
▪ Aceste fișiere Gerber pot fi trimise la o firmă de prototipuri pentru rulări de volum mic. Aceleași fișiere
pot fi furnizate și unui producător mai mare pentru producție de volum mare.
▪ Al doilea pas este să lipiți toate componentele
electronice pe placă.
▪ Din software-ul dvs. de proiectare veți putea
scoate un fișier care arată coordonatele exacte
ale fiecărei componente plasate pe placă.
▪ Acest lucru permite atelierului de asamblare să
automatizeze complet lipirea fiecărei
componente de pe PCB.

PAGE 26
Etapa 5: Proiectați placa de circuit imprimat (PCB)
▪ Opțiunea cea mai ieftină va fi să vă produceți prototipurile PCB în China.
▪ Deși, de obicei, este mai bine să vă puteți face prototipul mai aproape de casă pentru a reduce
întârzierile de livrare, pentru mulți antreprenori este mai important să minimizeze costurile.
▪ Pentru a vă produce plăcile prototip în China, recomand PCBWay, JLCPCB, Seeed Studio sau Gold
Phoenix PCB. Toate oferă prețuri fantastice pentru cantități de la 5 până la 10.000 de plăci.
▪ Unele firme includ și echiparea completă sau parțială a plăcii cu componente la un preț imbatabil.
▪ Dacă alegeți ca firma producătoare de PCB-uri să și echipeze plăcile atunci este important ca la etapa 2
în care proiectați schema să folosiți piese pe care producătorii le au deja în depozitul lor.
▪ La fabricanți există piese „basic” și piese „extended”. Este recomandat din punct de vedere al costurilor
să alegeți în schema voastră piese din categoria basic.
▪ Piesele „through hole” nu vor fi niciodată plantate de acești fabricanți și trebuie să decideți din timp
dacă le veți lipi voi manual sau dați la o firmă să le lipească automat pentru că în acest caz placa trebuie
proiectată puțin diferit. Dacă le proiectați astfel, se vor putea lipi DOAR manulal.
PAGE 27
Etapa 6: Evaluați, programați, depanați și repetați
▪ Acum este timpul să evaluați prototipul electronicii. Rețineți că primul dvs. prototip va funcționa rareori
perfect.
▪ Cel mai probabil veți trece prin mai multe iterații înainte de a finaliza designul. Acesta este momentul în
care veți identifica, depana și remedia orice problemă cu prototipul vostru
▪ Evaluarea și testarea se fac de obicei în paralel cu
programarea microcontrolerului.
▪ Înainte de a începe programarea, veți dori să
faceți cel puțin câteva teste de bază pentru a vă
asigura că placa nu are probleme majore.
▪ Aproape toate produsele electronice moderne
includ un microcontroller sau microprocesor care
acționează ca „creier” pentru produs.

PAGE 28
Etapa 6: Evaluați, programați, depanați și repetați
▪ Un microprocesor excelează în a muta rapid cantități mari de date, în timp ce un microcontroler
excelează la interfațarea și controlul dispozitivelor precum întrerupătoare, senzori, afișaje, motoare etc.
Un microcontroler este aproape un microprocesor simplificat.
▪ Microcontrolerul trebuie programat pentru a îndeplini
funcționalitatea dorită.
▪ Microcontrolerele sunt aproape întotdeauna programate
în limbajul de calculator folosit în mod obișnuit, numit „C”
sau python.
▪ Programul, numit firmware, este stocat într-o memorie
permanentă, dar reprogramabilă, de obicei internă a
cipului microcontrolerului.
▪ Pentru asta este indicat în anumite cazuri ca placa să aibă
o modalitate de a fi reprogramată și după ce a ajuns pe
piață sau la consumatorul final.
PAGE 29
Dezvoltarea carcasei
▪ După PCB urmează dezvoltarea și prototiparea oricăror piese de plastic personalizate. Pentru
majoritatea produselor, aceasta include cel puțin carcasa care ține totul împreună.
▪ Dezvoltarea pieselor de plastic sau metal cu formă personalizată va necesita un expert în modelare 3D
sau, mai bine, un designer industrial.
▪ Dacă aspectul și ergonomia sunt esențiale,
atunci veți dori să angajați un designer
industrial. De exemplu, designerii industriali
sunt inginerii care fac ca dispozitivele
portabile precum iPhone să arate atât de cool
și elegant.
▪ Dacă aspectul nu este esențial, atunci
probabil că vă puteți descurca cu angajarea
unui modelator 3D și, de obicei, acestea sunt
semnificativ mai ieftine decât un designer
industrial.
PAGE 30
Dezvoltarea carcasei – pasul 1
▪ Primul pas în dezvoltarea exteriorului produsului este crearea unui model de computer 3D. Există
pachete software pentru crearea modelelor 3D ca de ex. Solidworks, Inventor, etc. Unele dintre astea
sunt gratuite pentru studenți, pasionați și strtupuri cum ar fi Fusion 360 de la Autodesk
▪ Odată ce designerul industrial sau de modelare 3D a
finalizat modelul 3D, îl puteți transforma în prototipuri
fizice.
▪ Modelul 3D poate fi folosit și în scopuri de marketing,
mai ales înainte de a avea prototipuri funcționale
disponibile, așa se face de multe ori pe Kickstarter
▪ Pentru scopuri de marketing, folosiți funcțiile de
randare din softul pe care îl folosiți. Puteți folosi și
animații randate, Și pt. asta există specialiști

PAGE 31
Dezvoltarea carcasei – pasul 1
▪ Cel mai mare risc atunci când vine vorba de dezvoltarea modelului 3D pentru carcasa voatră este că
ajungeți cu un design care poate fi prototipat, dar nu fabricat în volum!
▪ În cele din urmă, carcasa voastră va fi produsă printr-o metodă numită turnare prin injecție la presiune
înaltă și nicidecum prind depozitarea de layere cum fac imprimantele 3D
▪ Dezvoltarea unei piese pentru producție folosind turnarea prin injecție poate fi destul de complexă, cu
multe reguli de urmat. Pe de altă parte, aproape orice poate fi prototipat prin imprimare 3D.
▪ Prin urmare, asigurați-vă că angajați doar pe cineva care înțelege pe deplin toate complexitățile și
cerințele de proiectare pentru turnarea prin injecție.

PAGE 32
Prototiprea carcasei– pasul 2
▪ Prototipurile din plastic sunt construite folosind fie un proces aditiv (cel mai frecvent), fie un proces
subtractiv. Un proces aditiv, cum ar fi imprimarea 3D, creează prototipul prin stivuirea unor straturi
subțiri de plastic pentru a crea produsul final.
▪ Un proces subtractiv, cum ar fi prelucrarea CNC, ia în
schimb un bloc de plastic solid de producție și
sculptează produsul final.
▪ Avantajul proceselor subtractive este că puteți utiliza o
rășină de plastic care se potrivește exact cu plasticul
final de producție pe care îl veți folosi. Acest lucru este
important pentru unele produse, dar pentru
majoritatea produselor acest lucru nu este esențial.
▪ Cu procesele aditive, se folosește o rășină specială de
prototipare și poate avea o senzație diferită față de
plasticul de producție.

PAGE 33
Prototiprea carcasei– pasul 2
▪ Rășinile utilizate în procesele aditive s-au îmbunătățit semnificativ, dar încă nu se potrivesc cu
materialele plastice de producție utilizate în turnarea prin injecție.
▪ Atenție încă o dată, procesele de prototipare (aditiv și subtractiv) sunt complet diferite de tehnologia
utilizată pentru producție (turnare prin injecție). Trebuie să evitați crearea de prototipuri (în special cu
prototipuri aditive) care sunt imposibil de fabricat.
▪ La început, nu trebuie neapărat să faceți ca prototipul să urmeze toate regulile pentru turnarea prin
injecție, dar trebuie să le aveți în vedere, astfel încât designul dvs. să poată fi mai ușor de trecut la
turnarea prin injecție.
▪ De asemenea, puteți lua în considerare achiziționarea propriei imprimante 3D, mai ales dacă credeți că
veți avea nevoie de mai multe iterații pentru a obține produsul corect. Imprimantele 3D pot fi
achiziționate acum pentru doar câteva sute de dolari, permițându-vă să creați cât mai multe versiuni
prototip doriți.
▪ Adevăratul avantaj de a avea propria imprimantă 3D este că vă permite să vă repetați prototipul
aproape imediat, reducând astfel timpul de lansare pe piață.
PAGE 34
Trecerea la turnarea prin injecție – pasul 4
▪ Deși electronica este probabil cea mai complexă și mai scumpă parte a produsului de dezvoltat,
plasticul va fi cel mai scump de produs. Configurarea producției pieselor din plastic folosind turnarea
prin injecție este extrem de costisitoare.
▪ Majoritatea produselor din plastic vândute
astăzi sunt realizate folosind o tehnică de
fabricație foarte veche numită turnare prin
injecție.
▪ Acest proces este foarte important de înțeles
▪ Începe cu o matriță de oțel, care este format
din două bucăți de oțel ținute împreună
folosind presiune înaltă.
▪ Matrița are o cavitate sculptată în forma
produsului dorit. Apoi, plasticul topit
fierbinte este injectat în matriță.
PAGE 35
Trecerea la turnarea prin injecție – pasul 4
▪ Tehnologia de turnare prin injecție are un mare avantaj - este o modalitate ieftină de a face milioane
din aceleași piese de plastic. Tehnologia actuală de turnare prin injecție folosește un șurub uriaș pentru
a forța plasticul într-o matriță la presiune ridicată, un proces inventat în 1946. În comparație cu
imprimarea 3D, turnarea prin injecție este străveche!
▪ Formele de injecție sunt extrem de eficiente în a face multe din același lucru la un cost cu adevărat
scăzut pe unitate. Dar matrițele în sine sunt șocant de scumpe. O matriță concepută pentru a face
milioane de produse poate ajunge la zeci de mii de Euro! Acest cost ridicat se datorează în mare parte
faptului că plasticul este injectat la o presiune atât de mare, ceea ce este extrem de dur pe o matriță.
▪ Pentru a rezista acestor condiții, matrițele sunt realizate din metale dure. Cu cât sunt necesare mai
multe injecții, cu atât metalul este mai dur și costul este mai mare.
▪ De exemplu, puteți folosi forme de aluminiu pentru a face câteva mii de unități. Aluminiul este moale,
așa că se degradează foarte repede. Cu toate acestea, deoarece este mai moale, este și mai ușor de
transformat într-o matriță, deci costul este mai mic - doar 1-2k EURO pentru o matriță simplă.

PAGE 36
Certificarea produsului – pasul 5
▪ Toate produsele electronice vândute trebuie să aibă diferite tipuri de certificare. Certificarile necesare
variază în funcție de țara în care va fi vândut produsul. Vom acoperi certificările necesare în Uniunea
Europeană, SUA și Canada.
▪ Deși toate acestea sunt certificări electrice, în cele mai multe cazuri, acestea vor trebui completate pe
produsul finit, inclusiv pe carcasă, și nu doar pe componentele electronice în sine.
▪ Trebuie să vă proiectați produsul din prima zi, ținând cont de certificări, dar, în general, certificări
efective vor fi făcute câte mai târziu posibil, în timpul implementării produsului.
▪ Dacă certificați prea devreme, atunci orice modificare a designului va necesita probabil să îl
recertificați, așa că mai bine așteptați până când produsul este finalizat, fără alte modificări așteptate.
▪ Certificările sunt un subiect complex, așa că vă sugerez să vă consultați cu un expert în certificări
înainte de a vă aprofunda prea mult în dezvoltarea produsului. Există multe trucuri și sfaturi care vă pot
reduce drastic costurile de certificare dacă sunt implementate de la început.

PAGE 37
Certificarea produsului – pasul 5
CE (Conformité Européene) și FCC (Federal Communications Commission)
▪ Cele două tipuri folosite în UE și US sunt foarte similare
▪ Certificarea este necesară pentru toate produsele electronice vândute în. Toate produsele electronice
emit o anumită cantitate de radiație electromagnetică (adică unde radio), așa că se dorește să se
asigure că produsele nu interferează cu comunicarea fără fir.
▪ Există două categorii de certificare. Ce tip este necesar pentru produsul vostru depinde dacă produsul
dispune de capabilități de comunicare fără fir, cum ar fi Bluetooth, WiFi, ZigBee sau alte protocoale fără
fir.
▪ Luați în considerare inițial utilizarea modulelor electronice pentru oricare dintre funcțiile wireless ale
produsului dvs. Acest lucru vă permite să vă descurcați doar cu certificarea neintenționată de radiații,
ceea ce vă va economisi mii de Euro.
▪ Certificări sunt necesare și pentru toate produsele electrice vândute care se conectează la o priză de
curent alternativ.

PAGE 38
Certificarea produsului – pasul 5
▪ Certificarea RoHS asigură că un produs nu conține plumb. Certificarea RoHS este necesară pentru
produsele electrice vândute în Uniunea Europeană sau US (nu toate statele).
Lithium Battery Certifications (UL1642, IEC61233, and UN38.3)
▪ Bateriile reîncărcabile litiu-ion/polimer au unele probleme serioase de siguranță. Dacă sunt
scurtcircuitate sau supraîncărcate, pot chiar să izbucnească în flăcări.
▪ Vă amintiți de dubla rechemare de pe Samsung Galaxy Note 7 din cauza acestei probleme?
▪ Din cauza acestor preocupări de siguranță, bateriile reîncărcabile cu litiu trebuie să fie certificate.
Pentru majoritatea produselor se recomandă inițial să folosiți baterii de la raft care au deja aceste
certificări. Cu toate acestea, acest lucru vă va limita opțiunile și majoritatea bateriilor cu litiu nu au fost
certificate.
▪ Acest lucru se datorează în primul rând faptului că majoritatea companiilor de hardware aleg să aibă o
baterie personalizată concepută pentru a profita de tot spațiul disponibil într-un produs. Din acest
motiv, majoritatea producătorilor de baterii nu se deranjează să-și certifice bateriile disponibile.

PAGE 39
Certificarea produsului – pasul 5

PAGE 40